Măcar acum, când trăim vremurile de pe urmă, mai întrebaţi-l şi pe Dumnezeu dacă e bine să vă înflăcăraţi pentru „sexare”, sau pentru aşteptarea Venirii Lui, astfel încât, să nu vă surprindă la PLAJA- precum pe fecioarele neânţelepte…Voi-care aţi rămas nişte morminte văruite-pui de năpârci, de ce nu faceţi fapte vrednice de „pocăinţa” voastră!? Prin botezul în moartea Lui (Rom. cap.6) lăsaţi-vă înnoiţi –deschideti-vă (Luca cap.24) mintea şi inima pentru a fi umpluţi cu Plinătatea Lui; Deschideţi-vă urechile şi ochii şi priviţi-L cum sângeră pentru voi, ca să deveniţi Una cu El,nu cu ea ( 1 Ioan 2/15-17)…. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Să nu-ţi iei nevastă şi …

O mina de oameni, adica sub 1% din populatia lumii – storc aproape 51% din totalul banilor///Tarile cu numarul cel mai mare de bogatani au cele mai multe casatorii între persoane de același sex. Statele Unite, Canada, Marea Britanie si Franta sunt in top///Cum au ascuns “legistii-bancheri” de la HSBC peste 100 de miliarde de dolari / La praznicul Komunismului, Stalin in fusta, desmierdat de unii-Iliescu a impartit certificate fara valoare pentru cei multi, dar desteptii nationali au furat Avutia Obsteasca ! De ce stati nepasatori? Stiti câți bani, au dispărut numai în decembrie 1989? Veniti la deshumarea averii lui Dan Voiculescu
zzzDIN CUPRINS NU LIPSESC: /Un  somer de lux ia bani cit amarastenii unui catun///România, în topul sărăciei în Europa. Aproape 20% din români primesc ajutoare de la UE/// Prost sa fii,noroc sa ai ,ca sa faci averi colosale,fără să termini măcar o facultate///Cei mai puternici oameni ai lumii  umbla cu pantaloni rupti in fund si caracterul ciuruit …clasamente ale bogatanilor///Iata cateva dintre cele mai neobisnuite locuinte din lume, remarcabile prin unicitatea lor arhitecturala  si… Cele mai scumpe 25 de VILE  din lume! Fata de salariile profesorilor din Europa, dascălii din România sunt mai mult decât UMILIŢI
aw„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Să nu-ţi iei nevastă şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice! (Ieremia 16/1-2) Fiindcă „… Este o vreme pentru lipirea omului de femeie (Eclesiastul, cap.3) dar şi o vreme când omul moare faţă de senzualitate şi lumea moare faţă de om… (Gal.6/14)! A sosit clipa înzidirii în Trupul Bisericii lui Hristos, clădită din pietre vii, născute din nou (Ioan, cap.3) din nişte pietre seci, prin care să circule nestingherit Sângele, Gândirea, Voia Lui; Fiindcă strâmtorarea acestei pandalii va fi urmată de alte viclenii, faceţi-vă una cu El, (Ef.5/32,1 Cor.6/16-17 şi 1 Cor. cap.7) ca să vă găsească Apocalipsa „Globalie” în Sfânta sfintelor, nu în gheenă… Astfel- rămâneţi în El, umpluţi cu Plinătatea Învăţăturilor, Rânduielilor Duhovniceşti” Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.” (2 Ioan/9)yDupa ce a cotropit  lumea, calare pe un kal, galbui-Ap.cap 6,v .7 si 8, cu pandalia  CIP-uirii ,iata raspunsul Beijingului catre administratia Biden: SUA nu trebuie sa-si ”impuna” democratia lor altora… Varujan Vosganian îi acuză de omor prin omisiune pe medicii Beatrice Mahler și Valeriu Gheorghiță, după decesul în urma vaccinului a unei colege de la Editura Ararat a comunității armene: Sângele i-a fost invadat de cheaguri și în scurt timp a murit…Brazilia acuză Rusia că i-a trimis Sputnik V gata infectat… Cosette Chichirau, dupa ce Mihai Chirica a spus ca se simte intr-un grav pericol: Are un discurs tipic de PSD-ist prins la furat, din categoria Dragnea-Nastase…fffVoi staţi acasă,(la taclale si la plaja…) si  Hristos Domnul vine la voi!…HRISTOS VINE! de David Wilkerson (1931-2011)…Numele lui Hristos,  R. C. Sproul… DOMNUL VINE! de J.L.Tucker-Traducere: Valeriu Burciu… Isus revine curând! Iată ce spune Biblia… CINE ESTE IISUS PENTRU TINE? A doua venire a lui Hristos… 7 semne ale revenirii Domnului Isus Hristos (Yeshua Ha’Mashiach)… Duhul lui Anticrist partea III: Negarea doctrinei lui Hristos… „Urmează-Mă!”- Mersul pe urmele lui Isus, de Roger Liebi; Ilie tişbitul- 1 Împăraţi 17.1; 19.5 – curajul credinţei şi puterea credinţei, de  Kalender D.H.I.N.; Neghina, peşti răi şi fecioare nechibzuite- Matei 13.24,25; 13.47,48; 25.1,2, de David R. Reid; Nevoia unui Neemia – un rob slujitor credincios al lui Dumnezeu (5)- Neemia 5, de Stephan Isenberg; Învăţături practice din cartea Iov (11)- Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu? Eşti chemat tu să fi famen? Daniel şi prietenii săi, din revista „Cercetați Scripturile”… Totul despre Botezul Biblic in Apa; Epistola către Evrei capitolul  1 si 6,de Hermanus Cornelis Voorhoeve… CARTI –  FARA COMPROMIS… De ce întârzie trezirea? Omul: Sălaşul lui Dumnezeu, de W. Tozer 

 

aqqwqwa
aq

 

 

Omul: Sălaşul lui Dumnezeu

  1. W. Tozer

Cu mult timp în urmă am decis că prefer să cunosc adevărul decât să fiu fericit în ignoranţă. Dacă nu pot avea şi adevărul şi fericirea, vreau adevărul. În cer vom avea mult timp să fim fericiţi.

Oricine Îl caută pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu Îl va găsi. Dumnezeul măreţ, Creatorul cerului şi al pământului, nu va fi una din multele comori, nici măcar cea mai mare dintre ele. El va fi totul în toate sau nu va fi nimic. Dumnezeu nu Se va lăsa folosit. Mila şi harul Lui sunt infinite şi înţelegerea Lui răbdătoare este peste măsură de mare, dar nu îi va ajuta pe oameni în alergarea lor egoistă după un câştig personal.

Oh, Dumnezeule, dă-mi trei răni. Răneşte-mă cu un sentiment al propriei mele păcătoşenii. Răneşte-mă cu compasiune pentru lume şi răneşte-mă cu o dragoste pentru Tine care mă va face să urmăresc şi să explorez mereu, să caut şi să găsesc mereu.

Vechea cruce este un simbol al morţii. Ea susţine sfârşitul aspru şi violent al fiinţei umane. Omul din vremurile romane care şi-a luat crucea şi a început să parcurgă drumul şi-a luat deja la revedere de la prietenii lui. El nu avea să se mai întoarcă înapoi. Pleca pentru a i se pune capăt. Crucea nu a făcut niciun compromis, nu a modificat nimic, nu a cruţat nimic; ea a ucis tot ce este în om, în mod complet şi definitiv. Nu a încercat să fie în relaţii bune cu victima ei. A lovit crud şi dur şi, atunci când şi-a terminat treaba, omul nu mai exista.

Noua cruce nu ucide păcătosul, ci îl redirecţionează. Îl angrenează într-un mod mai curat şi mai încântător de viaţă şi îi cruţă respectul de sine. Celui care se afirmă îi spune: „Vino şi afirmă-te pentru Hristos”. Celui egoist îi spune: „Vino şi laudă-te în Domnul”. Celui care caută senzaţii tari îi spune: „Vino şi bucură-te de fiorul părtăşiei creştine”. Mesajul creştin este înclinat în direcţia modei actuale pentru a-l face acceptabil pentru public.

În majoritatea bisericilor evanghelice acum este un obicei obişnuit să oferi oamenilor, mai ales celor tineri un maxim de distracţie şi un minim de instruire serioasă. În majoritatea locurilor este aproape imposibil să faci pe cineva să vină la o întâlnire unde singura atracţie este Dumnezeu. Singura concluzie pe care o poate trage cineva este că pretinşii copii ai lui Dumnezeu sunt plictisiţi de El, deoarece ei trebuie ademeniţi la o întâlnire cu o bomboană pe băţ care ia forma filmelor religioase, a jocurilor şi a gustărilor.

Aceasta a influenţat întreaga structură a vieţii bisericii şi a adus la viaţă un nou tip arhitectural de biserică, prevăzut să găzduiască viţelul de aur.

Orice obiecţie adusă celor care duc mai departe creştinismul viţelului de aur actual este întâmpinată cu un răspuns triumfător: „Dar îi câştigăm!” Sunt câştigaţi pentru ce? Pentru adevărata ucenicie? Pentru purtarea crucii? Pentru renunţarea la sine? Pentru separarea de lume? Pentru răstignirea firii? Pentru trăirea în sfinţenie? Pentru nobleţea caracterului? Pentru dispreţuirea comorilor lumii? Pentru autodisciplina dură? Pentru dragostea faţă de Dumnezeu? Pentru dedicarea totală faţă de Hristos? Bineînţeles, răspunsul la toate aceste întrebări este nu.

Neocreştinii din zilele noastre au adoptat un nou decalog, primele cuvinte din el fiind „să nu ai altă părere”, şi un nou set de fericiri care încep aşa: „Ferice de cei care tolerează totul, pentru că ei nu vor fi responsabili de nimic.” Acum se acceptă să vorbeşti despre diferenţele religioase în public cu condiţia ca nimeni să nu încerce să îl convertească pe cel de lângă el sau să sublinieze greşelile din credinţa sa. Scopul acestor discuţii nu este de a privi în faţă adevărul, ci de a descoperi cum gândesc adepţii unei alte religii şi, astfel, să beneficiem de pe urma perspectivelor lor aşa cum sperăm să o facă şi ei.

A căuta să fii prieten cu cei care nu vor să fie prietenii lui Hristos înseamnă să fii un trădător al Domnului nostru. Întunericul şi lumina nu pot fi aduse împreună niciodată prin discuţii. Unele lucruri nu sunt negociabile.

Amintiţi vă întotdeauna următorul lucru: nu poţi purta o cruce împreună cu altcineva. Chiar dacă un om este înconjurat de o mulţime mare de oameni, crucea sa este numai a lui şi purtarea ei îl separă. Societatea este împotriva lui, altfel nu ar mai avea nicio cruce. Nimeni nu este prieten cu omul care poartă o cruce. „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit”.

Singurătatea creştinului apare în urma faptului că el umblă cu Dumnezeu într-o lume lipsită de evlavie, o umblare care deseori trebuie să îl îndepărteze de părtăşia creştinilor buni, la fel ca şi de cea a lumii neregenerate. Instinctele lui date de Dumnezeu strigă după tovărăşia cu alţi oameni la fel ca el, oameni care îi pot înţelege dorinţele, aspiraţiile, cufundarea lui în dragostea lui Hristos, şi deoarece în cercul lui de prieteni sunt atât de puţini cei care împărtăşesc experienţele lui interioare, este forţat să umble singur.

Omul cu adevărat spiritual este, într-adevăr, un fel de ciudăţenie. El nu trăieşte pentru sine, ci ca să promoveze interesele Altuia. Caută să îi convingă pe oameni să dea totul Domnului său şi nu cere nimic, nicio parte pentru el. Lui îi face plăcere nu să fie onorat, ci să Îl vadă pe Mântuitorul lui glorificat în ochii oamenilor. Bucuria lui este de a-L vedea pe Domnul său înălţat şi el să fie neglijat. Găseşte puţini oameni care sunt dispuşi să vorbească despre obiectul suprem al interesului său, de aceea el este, deseori, tăcut, trecut cu vederea în mijlocul gălăgiei făcute de discuţiile religioase. Din această cauză este recunoscut ca fiind obtuz şi prea serios. Astfel, este evitat şi prăpastia dintre el şi societate se lărgeşte. El caută prieteni ale căror straie să le poată identifica după mirosul de mir, de aloe şi de casie din palatele de fildeş, şi fie că găseşte câţiva, fie că nu găseşte niciunul, păstrează aceste lucruri în inima lui, aşa cum odinioară a făcut şi Maria.

Slăbiciunea atât de multor creştini moderni este că se simt ca acasă în această lume. În efortul lor de a trăi o viaţă liniştită, s-au „ajustat” societăţii neregenerate, şi-au pierdut caracterul de pelerin şi au devenit o parte esenţială chiar a ordinii morale împotriva căreia au fost trimişi să protesteze. Lumea îi recunoaşte şi îi acceptă pentru ceea ce sunt. Acesta este cel mai trist lucru care poate fi spus despre ei. Ei nu sunt singuri, dar nici sfinţi nu sunt.

 

CUPRINS

  1. Omul: sălaşul lui Dumnezeu
  2. Chemarea lui Hristos
  3. Ceea ce gândim despre noi este important
  4. Cel născut o dată şi cel născut de două ori
  5. Despre originea şi natura lucrurilor
  6. De ce li se pare oamenilor că Biblia este dificilă?
  7. Credinţa: doctrina înţeleasă greşit
  8. Adevărata religie nu înseamnă a simţi, ci a vrea
  9. Cum să progresăm din punct de vedere spiritual?

10.Vechea şi noua cruce

11.Nu există niciun fel de înţelepciune în păcat

12.Trei trepte de cunoaştere religioasă

13.Sfinţirea profanului

14.Dumnezeu trebuie să fie iubit pentru ceea ce este El Însuşi

15.Adevărata credinţă este activă, nu pasivă

16.Despre a lua prea multe ca un lucru de apucat

17.Vindecarea de un duh frământat

18.Lăudăroşie sau subestimare?

19.Comuniunea sfinţilor

20.Temperamentul în viaţa creştină

21.Răspunde Dumnezeu întotdeauna rugăciunilor?

22.Auto-înşelarea şi cum să o eviţi

23.Despre reproducerea şoarecilor bălţaţi

24.Sfinţii necunoscuţi

25.Trei răni care dovedesc credincioşia

26.Mânia lui Dumnezeu: Ce este ea?

27.În favoarea dogmatismului

28.Prin ce trăiesc oamenii

29.Cum să testăm duhurile?

30.Plictiseala religioasă

31.Biserica nu poate muri

32.Domnia Omului Isus este fundamentală

33.A fi auto-didact este mai bine decât a nu fi educat deloc

34.Câteva gânduri despre cărţi şi despre citire

35.Aşteptăm din ce în ce mai puţin sfârşitul apocaliptic

36.Alegerile arată şi formează caracterul

37.Importanţa doctrinei sănătoase

38.Unele lucruri nu sunt negociabile

39.Sfântul trebuie să umble singur

https://clcromania.ro/produs/omul-salasul-lui-dumnezeu-coperta-moale-a-w-tozer-9786068000411

http://www.faracompromis.ro/carti/- CARTI – 

FARA COMPROMIS- 

justificare_si_regenerare

Justificare si Regenerare

Am văzut că păcatul este cea mai importantă problemă a omului, şi că problema omului cu păcatul are două aspecte, unul intern şi celălalt extern. Pe lângă faptul că fiecare dintre noi, ca şi urmaşi ai lui Adam, avem o inimă rea, noi avem de asemenea un cazier pătat înaintea Legii lui Dumnezeu. Păcatul corupe […]

 De ce întârzie trezirea?

Ravenhill e un Ezechiel care aude glasul Domnului: „Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lui Israel!” Scopul cărţii e să ne vedem starea şi să ne pocăim înaintea Domnului. Ştiu că unele pagini nu sunt uşor de citit. Ravenhill e direct, tăios, dur. Cred însă că mesajul lui e bine venit. Clic aici pentru […]

Mai mult decat un simplu tamplar - coperta_fata

Mai mult decât un simplu tâmplar

Josh McDowell era sigur că creştinii nu sunt „în toate minţile”. Îi critica. Le combătea credinţa. Însă în cele din urmă, şi-a dat seama că argumentele lui nu stau în picioare. Isus Cristos a fost cu adevărat Dumnezeu în trup de om. McDowell a început să ţină prelegeri în campusurile universitare, lansându-le provocări celor care […]

Evanghelia lui ISUS

Evanghelia după Isus

Cartea doreşte să definească foarte clar, dintr-o perspectivă esenţial biblică, ceea ce înseamnă “Evanghelie” şi faptul că nu există o evanghelie predicată de Isus, una de apostoli şi alta predicată de Biserică în decursul istoriei. Evanghelia autentică este cea formulată de Domnul Isus Cristos şi redată de evangheliştii Noului Testament. De aici titlul cărţii – […]

Omul salasul lui Dumnezeu

Omul: sălaşul lui Dumnezeu

Cu mult timp în urmă am decis că prefer să cunosc adevărul decât să fiu fericit în ignoranţă. Dacă nu pot avea şi adevărul şi fericirea, vreau adevărul. În cer vom avea destul timp să fim fericiţi.  Oricine Îl caută pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a ajunge la scopurile dorite nu Îl va […]

Rutina_putreziciune_sau_trezire

Rutina, putreziciune sau trezire

Scopul meu este sa trezesc pe cativa din somn. Stiu ca este imposibil sa-i trezesc pe toti, dar sper sa trezesc cativa. Avem la dispozitie o ora ca sa ne pregatim pentru eternitate. Sa esuezi in a te pregati este un act de nebunie morala. Daca ti se da o zi in care sa te […]

In-lumina-eternitatii

În lumina eternităţii: Viaţa lui Leonard Ravenhill

Leonard Ravenhill s-a născut în 1907, la Leeds – în comitatul Yorkshire, Anglia. După întoarcerea la Dumnezeu, a studiat şi s-a pregătit pentru lucrarea creştină la Cliff College. În scurtă vreme a devenit clar pentru toată lumea că punctul său forte era evanghelizarea, şi Leonard i s-a dedicat cu toată forţa şi pasiunea. A fost […]

 

Isus revine curând! Iată ce spune Biblia

Isus revine curând. Iată ce spune Biblia!

Isus revine curând. Viața aceasta nu este o poveste nemuritoare: într-o zi vei fi eliberat de toată durerea, foametea, singurătatea, crima şi haosul care contaminează lumea nostră de astăzi. Nu-i aşa că este minunat?

Însă să nu crezi că un om cu mult farmec personal, un lider pământean va aduce această eliberare. O, nu! Eliberatorul este mult superior acestora. Isus vine curând, însă sunt multe concepţii populare greşite cu privire la venirea Sa. Aşa că, ia-ţi câteva minute şi încearcă să înţelegi ce spune într-adevăr Biblia despre a doua venire, ca să nu fii lăsat în urmă!

Isus ne învaţă că va reveni pentru a doua oară pe pământ.

1. Se va reîntoarce Isus pentru a doua oară pe pământ? Putem fi siguri?

„Hristos…Se va arăta a doua oară.”

Evrei 9:28

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce.”

Ioan 14:3

Da! În Matei 26:64, Isus declară sub jurământ că va reveni din nou pe pământ. De vreme ce Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35), aceasta este dovada sigură. Crede aşa cum citeşti. Este garanţia pe care ne-o dă Domnul Isus în persoană.

Isus a spus că Se va întoarce pe pământ, pe norii cerului.

2. În ce mod se va întoarce Isus a doua oară?

„Pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Faptele 1:9-11.

Scripturile ne promit că Isus Se va întoarce pe acest pământ în acelaşi fel în care a plecat la înălţarea Sa la cer– într-un mod vizibil, literal, în trup, personal. Matei 24:30 spune, „Şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” El va veni pe norii cerului în mod literal, ca o fiinţă individuală cu un trup din carne şi oase (Luca 24:36-43, 50, 51), iar venirea Sa va fi vizibilă. Biblia este foarte clară în această privinţă.

Orice om care va trăi pe pământ Îl va vedea pe Domnul Isus când va veni a doua oară.

3. Va fi a doua venire a lui Isus vizibilă pentru toţi oamenii sau numai pentru un grup ales?

„Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea.”

Apocalipsa 1:7

„Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.”

Matei 24:27

Când Isus va veni a doua oară, orice barbat, femeie şi copil în viaţă Îl va vedea. Slava întreită (Luca 9:26) a venirii Sale se va extinde din orizont în orizont, iar atmosfera va fi încărcată cu gloria Sa strălucitoare ca lumina. Nimeni nu se va putea ascunde. Orice om în viaţă va trebui să stea faţă în faţă cu Isus. Hristos nu a lăsat nici o umbră de îndoială.

Notă: Răpirea secretă, atât de des crezută şi predicată astăzi, nu este biblică. Este o invenţie omenească. De asemenea, a doua venire nu este o venire în spirit, în inimă, la convertire. Nu are loc nici în momentul când omul moare, nici nu este la figuratadică nu înseamnă condiţii mai bune de trăit în lumea noastră. Toate aceste teorii sunt de origine omenească. La a doua venire, Isus va apare literal, personal, vizibil pe întreg mapamondul, iar apariţia Sa pe norii cerului va determina sfârşitul acestei lumi, şi va aduce fiecărui om, răsplata sau pedeapsa.

Toţi îngerii cerului vor fi cu Isus, la a doua Sa venire.

4. Cine va veni cu Isus la a doua Sa venire, şi de ce?

„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.”

Matei 25:31.

Toţi îngerii cerului vor fi cu Isus, la a doua Sa venire. Pe măsură ce norii se apropie de pământ, Isus Îşi va trimite îngerii, iar ei vor aduna repede la un loc pe toţi neprihăniţii ca să-i pregătească pentru călătoria înapoi la ceruri. (Matei 24:31).

Isus Îşi va lua poporul la ceruri şi le va reda tot ce au pierdut Adam şi Eva.
Isus Îşi va lua poporul la ceruri şi le va reda tot ce au pierdut Adam şi Eva.

5. Care este scopul celei de a doua veniri a Domnului Isus, pe acest pământ?

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”

Apocalipsa 22:12

„Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Ioan 14:3

„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.”

Fapte 3:20, 21.

Isus es întoarce pe acest pământ ca să Îşi răscumpere poporul aşa cum le-a promis şi să îi ducă în casele frumoase pe care li le-a pregătit. El va restaura în ei toată bucuria şi gloria Edenului, pe care Adam şi Eva le-au pierdut păcătuind. A doua Sa venire va face să se sfârşească aceste zile ale răului.

Copilaşii răpiţi de moarte de lângă părinţii lor le vor fi înapoiaţi părinţilor la a doua venire.

6. Ce se va întâmpla cu cei neprihăniţi când Domnul Isus vine a doua oară?

„Căci Însuşi Domnul…Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

1 Testaloniceni 4:16, 17

„Toţi vom fi schimbaţi, morţii vor învia nesupuşi putrezirii… Căci trebuie ca… trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”

1 Corinteni 15:51-53

„Aşteptăm pe Domnul Isus Hristos: El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.”

Filipeni 3:20, 21

Cei neprihăniţi morţi în credinţă vor învia din mormintele lor şi li se vor da trupuri nemuritoare, perfecte, ca cel al Domnului Isus, apoi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. Apoi cei neprihăniţi în viaţă pe pământ vor primi trupuri ca al lui Isus şi se vor înălţa ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Isus îi va lua cu El la ceruri pe cei neprihăniţi. Observaţi că Isus nu atinge pământul la a doua Sa venire. Sfinţii Îl întâmpină „în văzduh.” Deci, poporul lui Dumnezeu îi vor ignora pe toţi acei care spun că Hristos este în Baltimore, New Orleans, Los Angeles, etc. Vor apărea hristoşi mincinoşi care vor face minuni pe pământ (Matei 24:23-27), dar Isus va rămâne în nori, deasupra pământului, la a doua Sa venire.

Cei păcătoşi vor fi omorâţi la a doua venire a lui Isus.
Cei păcătoşi vor fi omorâţi la a doua venire a lui Isus.

7. Ce se va întâmpla cu cei păcătoşi, când Isus va reveni?

„Cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”

Isaia 11:4

„Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt.”

Ieremia 25:33

Cei păcătoşi vor fi ucişi de Isus. Cutremurele de astăzi sunt minore în comparaţie cu cutremurul ce va avea loc la revenirea lui Isus.

8. Ce efect va avea a doua venire a lui Isus asupra pământului?

„Şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.” ” Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.”

Apocalipsa 16:18, 20

„Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!”

Ieremia 4:26

„Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii.” „Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa.”

Isaia 24:1, 3

Pământul va fi scuturat de un cutremur mare la revenirea Domnului. Acest cutremur va fi aşa de devastator încât va aduce lumea într-o stare de totală distrugere.

Milioane de creştini au murit în timpul Evului Mediu. Mulţi au fost arşi pe ruguri.
Milioane de creştini au murit în timpul Evului Mediu. Mulţi au fost arşi pe ruguri.

9. Ne dă Biblia informaţii specifice cu privire la apropiata revenire a lui Hristos?

Da! Însuşi Isus a spus,

„Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.”

Matei 24: 33.

Domnul a lăsat semne pentru toate timpurile, de la înălţarea Sa până la a doua Sa venire. Acestea sunt enumerate mai jos. Studiaţi-le cu atenţie..

A. Distrugerea Ierusalimului
Profeţia:

„Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” „atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.”

Matei 24:2, 16.

Împlinirea: Ierusalimul a fost distrus în anul 70 d.Hr. de către războinicul roman Titus.

B. O mare persecuţie sau un mare necaz
Profeţia:

„Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.”

Matei 24:21.

Împlinire: Această profeţie arată în primul rând spre lunga perioadă de persecuţie din timpul Evului Mediu, persecuţie ce a fost aţâţată de către biserica apostaziată. A durat peste 1.000 de ani. Peste 50 de milioane de creştini au fost ucişi pentru credinţa lor, în această perioadă de necaz teribil. Un scriitor a spus că biserica apostaziată „a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituţie ce a existat vreodată în omenire.” W.E.H. Lecky,History of thhe Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe Istoria Înălţării şi Influenţei Spiritului Raţionalismului în Europa, (Retipărită New York: Braziller, 1955) Vol. 2, pp. 40-45.

C. Soarele s-a întunecat
Profeţia:

„Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca.”

Matei 24:29.

Împlinire: Aceasta s-a împlinit printr-o zi de întunecime supranaturală în 19 mai 1780. Nu a fost o eclipsă. Timothy Dwight spune, „Ziua de 19 mai 1780 a fost o zi deosebit de întunecoasă. Lumânările erau aprinse în multe case păsările stăteau ascunse fără să ciripească, şi păsările de curte s-au retras la culcuşurile lor. … În general, predomina ideea că Ziua Judecăţii este aproape.” Citat în Connecticut Historical Collections Colecţiile Istorice Connecticut, compilate de John Warner Barber (a 2-a ed. New Haven: Durrie & Peck and J.W. Barber, 1836) p. 403.

D. Luna se va preface în sânge
Profeţia:

„Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”

Ioel 2:31.

Împlinire: Luna s-a făcut roşie ca sângele în noaptea „zilei întunecate” din 19 mai 1780. Milo Bostick înStone’s History of Massachusetts Istoria lui Stone a statului Massachusetts spune, „Luna plină avea înfăţişarea sângelui.”

E. Căderea de slele din cer
Profeţia:

„Stelele vor cădea din cer.”

Matei 24:29

Împlinire: Marea cădere de stele a avut loc în 13 noiembrie 1833. A fost aşa de strălucitoare încât puteai să citeşti un ziar pe stradă. Un scriitor a spus, „Pentru aproape patru ore cerul a fost practic un foc.”* Oamenii au crezut că a venit sfârşitul lumii. Citiţi următoarele. Este cel mai fascinant semn al revenirii lui Hristos.

*Peter A. Millman, „Căderea stelelor,” Telescopul, 7 (Mai-Iunie, 1940) 57.

F. Isus revine pe nori
Profeţia:

„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Matei 24:30.

Împlinire: Acesta este următorul mare eveniment. Eşti tu gata? Conflictul între capital şi muncă este un semn al revenirii lui Isus.

10. Cum putem şti că am ajuns în ultimele zile din istoria pământului? Descrie Biblia în mod clar lumea şi oamenii ultimei generaţii?

Da, într-adevăr îi descrie. Studiaţi următoarele semne specifice ale zilelor din urmă. Veţi fi uimiţi. Şi acestea sunt doar câteva din multitudinea de semne ce arată că suntem în timpul zilelor de încheiere a istoriei pământului.

A. Probleme între capital-muncă

„Plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.” „Fiţi … răbdători, … căci venirea Domnului este aproape.”

Iacov 5:4, 8.

Conflictul între capital şi muncă este prezis pentru zilele din urmă. Pentru ca să te convingi, citeşte ziarele.

B. Războaie şi răscoale

„Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri.”

Luca 21:9.

Războaie şi devastarea dezastrelor civile afecteaza mii de oameni din întreaga lume. Numai apropiata revenire a lui Isus va aduce un sfârşit durerii şi distrugerii datorate războiului.

C. Nelinişte, frică şi răscoală

„Vor fi … şi pe pămînt va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.”

Luca 21:25, 26.

Ciudat aceste cuvinte par a fi un editorial dintr-un ziar recento imagine perfectă a lumii de azi iar motivul este acesta: Noi suntem oamenii din ultimele zile ale istoriei pământului. Atmosfera tensionată din lumea de azi nu ar trebui să ne surprindă. Hristos deja ne-a spus despre aceasta. Acest lucru ar trebui să ne convingă că venirea Lui este aproape.

D. Creşterea cunoştiintei

„Până la vremea sfârşitului … şi cunoştinţa va creşte.”

Daniel 12:4.

Era informaticii face ca acest lucru să fie foarte evident. Chiar şi cea mai sceptică minte trebuie să recunoască clar că acest semn s-a împlinit. Cunoştiinţa creşte exploziv în toate direcţiile. Se spune că 80% din cunoştiinţele totale ale lumii s-au descoperit în ultimii zece ani şi că 90% din oamenii de ştiinţă care au existat în lume, sunt încă în viaţă astăzi.

E. Batjocoritorii şi scepticii religioşi întorc spatele adevărului biblic

„în zilele din urmă vor veni batjocoritori.”

2 Petru 3:3

„Nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3, 4

Nu este dificil să găseşti batjocoritori astăzi, acest lucru arată împlinirea profeţiei. Chiar şi liderii religioşi neagă învăţăturile simple ale Bibliei cu privire la Creaţie, Potop, divinitatea lui Hristos, a doua venire şi multe alte adevăruri vitale din Biblie. Spiritismul şi tradiţiile pseudo-intelectuale au înlocuit Biblia în multe cercuri religioase. Profesori laici învaţă tineretul să batjocorească dovezile biblice ale acestor mari adevăruri şi să înlocuiască aceste evenimente simple ale Cuvântului sfânt a lui Dumnezeu cu evoluţionismul şi alte învăţături false, omeneşti. Un sondaj recent relevă faptul că doar două procente din studenţii americani la teologie cred într-o revenire literală a lui Isus.

F. Degenerare moralădeclin al spiritualităţii

„În zilele din urmă … oamenii vor fi iubitori de sine, … fără dragoste firească, … neînfrânaţi, …neiubitori de bine, … având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.”

2 Timotei 3:1-5.

America se confruntă cu o criză majoră. Oameni din toate domeniile spun acest lucru. Suicidul a devenit cea mai populară soluţie la problemele umane. Rata divorţurilor creşte sălbatic, aproape una din doua căsătorii sfârşesc prin divorţ. Curentul generaţiei imoralecu obsesiile ei pentru sex şi murdărie, cu creştere a membrilor bisericii dar descreştere a spiritualităţii adevăratereprezintă clar o împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vei avea un şoc când vei încerca să vezi câte din păcatele zilelor din urmă din 2 Timotei 3:1-5 le poţi depista în fiecare ediţie a ziarelor de duminică. Numai revenirea Domnului va putea scurta mareea răului care acum ameninţă să înghită lumea.

G. Înnebuniţi după plăceri

„În zilele din urmă … oamenii vor fi … iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.”

2 Timotei 3:1-4.

Lumea este înnebunită după plăceri. Doar un procent mic din cetăţenii marilor oraşe frecventează cu regularitate serviciile divine de la biserică, dar ticsesc cu miile locurile de distracţii. America cheltuieşte miliarde în fiecare an pentru plăceri şi numai „rămăşiţe” (prin comparaţie) pentru Dumnezeu. Americanii înnebuniţi după plăceri risipesc miliarde de ore în faţa televizorului, o împlinire directă a textului din 2 Timotei 3:4.

H. Creştere a călcărilor de lege, a crimelor sângeroase şi a violenţei

„Din pricina înmulţirii fărădelegii.

Matei 24:12

„Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău.”

2 Timotei 3:13

„Căci ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de silnicie.”

Ezechiel 7:23

Este foarte evident faptul că toate aceste semne se împlinesc. Crima şi nelegiuirea cresc cu o rapiditate şocantă. Cei mai mulţi oameni din marile oraşe nu răspund dacă cineva sună la uşă după ce s-a înserat. Cea mai serioasă declaraţie din timpul nostru are de a face cu îngrijorarea cu privire la supravieţuirea civilizaţiei din cauza crimei ce ameninţă să o măture fără control.

Citește și Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

I. Cutremure distrugătoare, furtuni şi foamete

„Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi.”

Luca 21:11

Cutremure, tornade, inundaţii, etc. au o rată de creştere fără precedent. O treime din populaţia lumii este înfometată, mii mor în fiecare zi de foame. Toate aceste lucruri sunt o dovadă în plus că trăim în ultimele ore ale pământului.

J. Un mesaj special către lume în aceste ultime zile

„Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Matei 24:14

Ultimul mare, solemn mesaj de avertizare despre a doua venire a lui Hristos, este acum prezentat în peste 900 de limbi şi dialecte. Aproape 95% din populaţia lumii are acces la acest mesaj. Înainte de a doua venire a lui Isus, fiecare persoană din lume va fi avertizată de apropiata Sa revenire. Oamenii se vor pierde doar dacă resping mesajul de avertizare.

K. O întoarcere spre spiritism

„În vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare.”

1 Timotei 4:1

„Acestea sunt duhuri de draci.”

Apocalipsa 16:14

Trăim în ultimele minute ale timpului.

Oamenii de astăzi, inclusiv un mare număr dintre conducătorii naţiunilor, caută sfat în ocultism şi spiritism. Spiritismul a invadat bisericile, la fel ca învăţăturile false despre nemurirea sufletului. Biblia ne învaţă că morţii sunt morţi.

Trăim în ultimele minute ale timpului.

11. Cât de aproape este a doua venire a Domnului?

„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

Matei 24:32-34

Ceea ce pare a fi Isus într-o cameră de întrunire, este de fapt un demon ce joacă acest rol.

Biblia este simplă şi foarte specifică cu privire la acest punct. Aproape toate semnele s-au împlinit. Nu putem şti cu exactitate ziua şi ora revenirii lui Isus (Matei 24:36), însă putem fi siguri că noi suntem oamenii care vom fi în viaţă şi vom vedea revenirea Domnului Isus. Dumnezeu a promis să împlinească foarte repede lucrurile (Romani 9:28). Foarte curând, Hristos Se reîntoarce pe acest pământ pentru poporul Său. Eşti pregătit?

Ceea ce pare a fi Isus într-o cameră de întrunire, este de fapt un demon ce joacă acest rol.

12. Satana învaţă multe lucruri false cu privire la a doua venire a lui Hristos şi, cu minuni şi miracole mincinoase, va înşela milioane de oameni. Cum pot fi sigur că nu voi fi şi eu înşelat?

„Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite.”

Apocalipsa 16:14

„Şi vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Matei 24:24

„La lege şi la mărturie: căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.”

Isaia 8:20

Satan a inventat multe învăţăminte false despre a doua venire şi înşală milioane de oameni ca să creadă că Isus a şi venit sau că El va veni într-o manieră ne-biblică. Dar Hristos ne-a avertizat cu privire la strategia lui Satana, spunând, „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Matei 24:4. El ne expune apoi planurile lui Satana şi neadevărurile astfel încât să fim avertizaţi dinainte, şi ne reaminteşte, „Iată, că v-am spus mai dinainte.” Matei 24:25. De exemplu Isus a afirmat în mod specific că nu va apărea în deşert sau într-o cameră de întrunire (versetul 26). Nu avem nici o scuză să ne înşelăm dacă învăţăm ce ne spune cartea lui Dumnezeu despre a doua venire a lui Hristos.

Trebuie să nu ajungem aşa de ocupaţi încât să nu mai avem timp pentru Hristos.

Testul este acesta: Ce ne învaţă Biblia despre acest subiect? Oamenii care cunosc ceea ce spune Biblia despre a doua venire nu vor fi duşi în rătăcire de Satana. Toţi ceilalţi se vor înşela.

Trebuie să nu ajungem aşa de ocupaţi încât să nu mai avem timp pentru Hristos.

13. Cum pot fi sigur că voi fi pregătit în momentul când Se va reîntoarce Isus?

„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”

Ioan 6:37

„Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

Ioan 1: 12

„Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor.”

Evrei 8: 10

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.”

1 Corinteni 15:57

Isus a spus, „Iată Eu stau la uşă [această uşă reprezintă mintea sau inima omului], şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra.” Apocalipsa 3:20. Prin Duhul Sfânt şi conştiinţa mea, Isus bate şi cere să intre în inima mea astfel încât să poată să îmi schimbe viaţa. Dacă Îi voi da Lui fără rezerve viaţa mea, El va şterge toate păcatele mele din trecut (Romani 3:25) şi îmi va da putere să trăiesc o viaţă sfântă (Ioan 1:12). Ca un dar fără plată, El îmi acordă caracterul Său neprihănit, astfel încât să pot sta fără frică în faţa unui Dumnezeu sfânt, atunci când viaţa mea este schimbată de Isus. Apoi, să fac voia Sa va devini o plăcere. Este aşa de sigur căci văd cum îndoielile mele sunt spulberate de realitate. Însă este adevărat. Partea mea este să-I dau pur şi simplu viaţa mea lui Hristos şi să-I permit să trăiască în mine. Partea Lui este să lucreze în mine miracolul schimbării vieţii mele şi pregătirii mele pentru a doua Sa venire. Isus face acest lucru gratis. Trebuie doar să-l accept.

14. Despe ce mare pericol ne avertizează Isus cu solemnitate?

14. Despe ce mare pericol ne avertizează Isus cu solemnitate?

„De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Matei 24:44

„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Luca 21:34

„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”

Matei 24:37

Există un mare pericol să devenim aşa de ocupaţi cu grijile acestei vieţi sau aşa de fermecaţi de plăcerile păcatului, încât revenirea Domnului să ne surprindă la fel cum a surprins potopul lumea din zilele lui Noe, să fim surprinşi, găsiţi nepregătiţi şi pierduţi. Milioane de oameni vor experimenta acest lucru. Dar tu? Isus Se reîntoarce foarte, foarte curând–în zilele noastre. Eşti pregătit? Nimic altceva nu mai contează?

Isus revine, meditează și la aceste întrebări!

1. Este adevărat că cel mai mare necaz este foarte aproape?

Este adevărat că cel mai mare necaz va lovi pământul chiar înainte ca Isus să Se reîntoarcă să Îşi elibereze poporul. Daniel descrie acest necaz ca „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Daniel 12:1. Totuşi, în context, „marele necaz” din Matei 24:21 se referă la groaznica persecuţie asupra poporului lui Dumnezeu din timpul Evului Întunecat. În acea perioadă milioane de oameni au fost ucişi pentru credinţa lor.

2. Din moment ce Domnul revine „ca un hoţ noaptea,” cum poate şti cineva ceva despre revenirea Lui?

Răspunsul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:2-4: „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” Observaţi că ziua Domnului vine ca un hoţ asupra celor nepregătiţi, nu şi peste aceia care sunt numiţi „fraţi.”

3. Când Îşi va instaura Hristos Împărăţia Sa pe pământ?

După marea perioadă de 1000 de ani din Apocalipsa 20. Perioada de 1000 de ani începe la a doua venire a lui Hristos, când Isus îi ia pe cei neprihăniţi de pe acest pământ la cer ca să trăiască şi să domnească împreună cu El „o mie de ani.” Apocalipsa 20:4. La sfârşitul celor 1000 de ani „cetatea sfântă, noul Ierusalim” (Apocalipsa 21:2) coboară din ceruri pe pământ cu toţi sfinţii (Zaharia 14:1, 4, 5) şi nelegiuiţii din toate timpurile sunt readuşi la viaţă (Apocalipsa 20:5). Ei înconjoară cetatea sfântă pentru ca să o cucerească (Apocalipsa 20:9), dar din ceruri, de la Dumnezeu, coboară un foc ce îi mistuie. Acest foc purifică pământul şi arde toate urmele păcatului şi a păcătoşilor (2 Petru 3: 10). La final focul se va stinge (Isaia 47:14), lăsând în urmă cenuşa (Maleahi 4:3).

Apoi Dumnezeu creează un pământ nou (2 Petru 3:13; Isaia 65:17; Apocalipsa 21:1) şi îl dă celor neprihăniţi, şi „Dumnezeu va locui cu ei, … şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” Apocalipsa 21:3. Fiinţe perfecte, sfinte, fericite, refăcute după chipul desăvârşit al lui Dumnezeu, vor fi în sfârşit acasă în lumea fără păcat şi fără pată, pe care Dumnezeu a plănuit-o încă de la început. Doar cei mai nechibzuiţi oameni vor alege să piardă toate acestea.

4. De ce nu auzim mai mult predicându-se şi învăţându-se despre a doua venire a lui Hristos?

Diavolul este responsabil pentru acest lucru. El ştie bine că a doua venire este „fericita nădejde” (Tit 2:13) a creştinului, care odată înţeleasă schimbă vieţile bărbaţilor şi femeilor şi îi face să ia parte personal, sârguincios şi activ la răspândirea acestei veşti bune la alţii, astfel încât revenirea lui Isus să fie zorită. Acest lucru îl înfurie pe Satana, astfel încât el îi influenţează pe cei ce au „o formă de evlavie” (2 Timotei 3: 5) dar care îi „tăgăduiesc puterea” să batjocorească zicând, „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii.” 2 Petru 3:3, 4. Cei care neagă, ignoră, sau privesc cu uşurinţă a doua venire a lui Isus (un eveniment literal, apropiat şi viitor) împlinesc clar profeţia biblică–şi îi fac diavolului un mare serviciu.

5. Nu este adevărat că Isus vorbeşte despre o răpire secretă când spune în Luca 17:36, „Unul va fi luat şi altul va fi lăsat”?

Nu. Aici nu este nici cea mai mică indicaţie că evenimentul este secret. Isus descria potopul lui Noe şi distrugerea Sodomei. (Vezi Luca 17:26-37.) El a povestit cum Dumnezeu a cruţat viaţa lui Noe şi Lot şi i-a distrus pe cei nelegiuiţi. El a menţionat că potopul şi focul „i-a distrus pe toţi.” Versetele 27, 29. Într-un mod simplu, în fiecare din aceste cazuri, câţiva au fost luaţi în siguranţă iar restul au fost distruşi. Apoi El a adăugat, „Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Versetul 30. Pentru a ilustra aceasta, Isus a continuat, „Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” Versetul 36. Nu este nimic secret în acest proces. „Orice ochi Îl va vedea.” Apocalipsa 1:7.

La a doua Sa venire, în mod public, în văzul tuturor Hristos îi va lua pe cei neprihăniţi în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17) şi îi va ucide pe cei nelegiuiţi (Isaia 11:4; 2 Tesaloniceni 2:8). De aceea în Luca 17:37 se vorbeşte despre trupurile neînsufleţite ale celor nelegiuiţi şi se menţionează vulturii care le dau târcoale. (Vezi de asemenea şi Apocalipsa 19:17, 18.) Cei nelegiuiţi care rămân în urmă la a doua venire a lui Hristos sunt lăsaţi morţi.

 

Duhul lui Anticrist partea III: Negarea doctrinei lui Hristos

Ce este „doctrina lui Hristos?” Isus le-a spus la mulțimea de oameni care-L urmau: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

„Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Anticristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.” 2 Ioan 7-9.

Ce este „doctrina lui Hristos?” Isus le-a spus la mulțimea de oameni care-L urmau: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Marcu 8:34. Dacă stăruiești în „doctrina lui Hristos,” dacă „te lepezi (negi) pe tine însuți,” viața lui Isus se va arăta în tine; Hristos este manifestat în fire. Atunci tu ÎI ai pe Tatăl și Fiul.

Minciunile anticriștilor

Dar apoi vin acești anticriști și îți predică: „Nu realizezi că drumul despre care vorbești este robie totală? Doar nu te gândești să-L ajuți pe Dumnezeu la mântuirea ta? Nu, lucrarea este terminată. Isus a făcut totul, iar tu nu trebuie să faci nimic. Isus o va face în tine. Scufundă-te tot mai mult în dragostea lui Isus, și totul va fi curățat în sângele Lui! Noi suntem chemați la libertate în Isus; nu intra din nou sub jugul și legăturile robiei!”, etc.

Următorul fragment dintr-o revistă religioasă îți va da un exemplu de subtilitatea folosită de duhul lui Anticrist în interpretarea adevărului.

„Condițiile și cerințele lui Dumnezeu pentru a intra în ceruri sunt foarte exacte. Ascultă cuvintele lui Isus: „Dacă dreptatea voastră nu va depăși dreptatea fariseilor și scribenților, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerului.” Matei 5:20. Aceasta este cerința Legii. Dar, ce Legea nu a putut face, pentru că era slabă din cauza firii, Dumnezeu a făcut trimițându-Și propriul Fiu. Acum, Domnul Isus este dreptatea noastră. Ce har! Dreptatea noastră este perfectă pentru că Isus este desăvârșit!

Dreptatea noastră este neschimbătoare. Deși noi ne-am împiedicat și am păcătuit, Isus nu a păcătuit. Dreptatea noastră este asigurată pentru vecie! Este păstrată în siguranță în ceruri prin Hristos. Dar cum rămâne cu desăvârșirea noastră aici pe pământ, căci Dumnezeu cere și asta, dar Hristos este viața noastră aici pe pământ. Viața perfectă trăită de El, aici pe pământ, este viața mea înaintea lui Dumnezeu.”

Dacă asta îți sună corect, tu ești, în mod subtil, deviat de la doctrina adevărat, și ești întors spre povești mincinoase. În Romani 8:4 spune că Dumnezeu ne-a dat pe Isus „pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Duhul lui Anticrist elimină complet această neprihănire personală. Ne spune: „Toată dreptatea noastră este în Isus, și este bine păstrată în ceruri.” Datorită acestei învățături, Satan poate stăpâni aici, pe pământ, cât timp vrea el, neîmpiedicat de „creștini.”

Nu fi înșelat!

Acești anticriști citesc Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu utilizează lumina adevărată a lui. Tot ce ei fac este să spună povești emoționante împletite cu câteva fraze de la alți oameni și mai amintesc anumite lucruri învățate la școală sau seminarii. „Dacă ar fi fost de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” Ieremia 23:22.

Totuși, ție îți plac aceste povești. Crezi că sunt ziditoare și că este un spirit plăcut în ele. Și asta este foarte adevărat, pentru că lipsește sabia și crucea din ele. Ai fost vrăjit și ești total ignorant la starea patetică în care este viața ta. Ai fost deviat și înșelat ca să nu mai lucrezi la propria mântuire cu frică și cutremur. (Filipeni 2:12). Ai fost îndepărtat de adevărata doctrină a lui Hristos; nu Îi mai ai pe Tatăl și Fiul. Când îți iei crucea și te lepezi pe tine însuți, ai biruință peste mânie, îngrijorare, vorbărie goală, bârfă și vanitate. Fără această cruce nu ai nicio răsplată. Cuvântul Crucii este greu când ești sub vraja duhului lui Anticrist. Te simți condamnat. Simți că este un duh dur prezent, așa că fugi înapoi la anticriști – la vrăjitori.

Păzește-te! Trebuie să tragem acest semnal de alarmă, acum, mai mult decât în zilele lui Ioan. Vedem foarte clar că este duhul lui Anticrist care lucrează în curvă, iar negustorii ei sunt anticriști. Bineînțeles, majoritatea oamenilor sunt complet ignoranți la acest lucru. Au fost înșelați. De aceea noi vrem ca vocea din cer să sună foarte puternic mai tare ca niciodată: „Ieșiți din ea, poporul meu!” (Apoc. 18:4) Noi vom face ca lumina să strălucească, indiferent de costuri.

Acesta este un fragment din capitolul „Duhul lui Anticrist” din cartea „Mireasa și Curva și timpurile din urmă,” prima dată publicată în norvegiană în septembrie 1946 de “Skjulte Skatters Forlag.”
© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

Profetul Daniel a prevăzut un grup de oameni din zilele din urmă care vor dovedi multă înțelepciune și discernământ în lucrurile lui Dumnezeu ― o rămășiță purificată, testată care va înțelege Cuvântul Său. „Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege”(Daniel 12:10).

Isaia a deplâns orbirea spirituală a Israelului decăzut spiritual și a spus: „se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă” (Isaia 28:7). Puținul discernământ pe care odată îl aveau, a fost distrus de poftele lor, însă Isaia a continuat să profețească despre o zi în care „surzii vor auzi cuvintele….și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea….Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfântul lui Iacov [Hristos], și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere și cei ce cârteau vor lua învățătură” (Isaia 29:18, 23-24).

Cred că trezirea zilelor din urmă despre care atât de mulți predică va fi o trezire a curăției. Dacă lucrarea Duhului Sfânt este să convingă lumea de păcat, de neprihănire și de judecată, atunci cu siguranță că marea revărsare asupra omenirii va implica valuri puternice de convingere. O Biserică nepăsătoare și indulgentă va fi clătinată și forțată să își înfrunte păcatele.

În vreme ce mulțimi de creștini fug după semne și minuni, căutând predicatori ai prosperității și succesului, Dumnezeu Și-a ales un „popor al pustiei” care este mistuit de foamea de a avea mai mult din Hristos. Deziluzionați de ipocrizie, acești sfinți cercetează amănunțit Cuvântul lui Dumnezeu și descoperă obiectivele Lui supreme. Își pun pe inimă să audă și să înțeleagă prin Duhul Sfânt că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.

Hristos vine! Dă la o parte fiecare păcat care te face să cazi mereu, și gândește-te la lucrurile de sus! Nu fi părtaș la visurile omenești ci pregătește-te să te întâlnești cu Mântuitorul tău.

Voi staţi acasă,(la taclale si la plaja…) si  Hristos Domnul vine la voi!

Astăzi, în România şi peste tot în lume este multă suferinţă, mulţi oameni mor în jurul nostru, iar noi suntem spectatori îngân­duraţi, nedumeriţi sau chiar spe­riaţi de faptul că moartea nu mai este doar subiect de film. Despre scenariul unui virus răvăşitor nu mai vorbim doar cu ochelari 3D. Cineva apropiat ca neam, vârstă sau profesie tră­ieşte inevitabila întâlnire cu sufe­rinţa, cu boala, cu moartea. Uneori ni se prezintă lucrurile cu calm, ceea ce ne dă curaj, alteori citim peste tot, în media sau pe reţele de socializare, sec­venţe, reportaje sau mesaje apocaliptice. Puterea de sinteză sca­de şi ea. Ne-am obiş­nuit ca orice eve­niment, ştire, subiect, vacan­ţă şi alte lucruri frumoase să le păs­trăm în amintire doar cât dorim sau chiar să ne descotorosim uşor de ele. Această criză sigur nu o vom uita. Am făcut o tradiţie din a pleda pentru dreptatea noastră şi nu pentru binele obştesc. Săvârşim adesea gesturi superficiale, cu convingerea că astăzi pu­tem da „update” la orice, oricând.

Zarva nesfârşită de la serviciu şi agitaţia cotidiană, regulile ­sociale, aşezate uneori împotriva bunu­lui-simţ, argumentele ine­puizabile şi de neclintit pentru lenevirea întregii noastre fiinţe par a rămâne on hold. Totul este încetinit, totul se schimbă, se întoarce la ceva cum n-a mai fost sau cum am auzit doar la moşii şi strămoşii noştri.

Astăzi, când suntem izolaţi din cauza noii epidemii între pereţii caselor noastre, pe stradă, în supermarketuri, în mijloacele de transport, la oficiile publice, la birou şi chiar în pragul bisericilor nu mai sunt oameni.

Acum, când în grabă aştern ultimele slove ale acestui smerit text, m-am întors de la slujba Sfintei Liturghii săvârşită cu uşile închise. Măcar aici am întrecut-o pe bunica în poveştile vieţii. Pe drumul de întoarcere, cineva m-a întrebat, online, spre a păstra dis­tanţarea socială: Cine şi ce sunt preoţii pentru societatea de astăzi? Pentru că nu sunt în cea mai bună formă dialogală, din cauza scăderii exer­ciţiului zilnic, i-am răspuns scurt: Preoţiisunt cei care stau între voi, care vă binecuvân­tează, vă însoțesc la bune și rele. Am continuat timid: Ştiți când îi este cel mai greu unui preot? Când slujeşte cu biserica goală. Mai ales unui preottânăr, care nu a prins tristul regim ateu, decât în grabă, şi care e plin în neputinţele sale de mult entuziasm pentru el şi pentru obştea sa.

Săvârşim toate slujbele potrivit hotărârilor, fără credincioşi, cu gândul şi nădejdea că toate acestea sunt rânduite spre binele nostru al tuturor, spre darul vieţii. Potrivit Părinţilor, putem să trăim în parte pregustarea Raiului, în comuniune cu Dumnezeu, indiferent de circumstanţe.

Deşi ne e greu şi nu dorim să ne obişnuim cu această stare de fapt, suntem chemaţi la un ceas prelungit de smerenie, de adâncire a rostirilor noastre, de strigăt pentru nepu­tinţele noastre. Suntem che­maţi să privim la păcatele noastre şi nu la ale altora. Să păstrăm această linişte neîntâl­nită în cetate.

Credincioşii de la unele parohii se bucură de transmiterea live (cu binecuvântare) a slujbelor de la bisericile lor, care s-au adăugat în aceste zile ca un balsam frumoaselor slujbe aşezate în bună rânduială eclesială în Catedrala Patriar­hală şi transmise pentru toţi de către Radio şi Televiziunea TRINITAS. Este o strădanie folositoare, în perioadă de criză, în stare de urgenţă.

Dar cu siguranţă toţi credin­cioşii s-au bucurat de pomenirea la Sfântul Jertfelnic de către pre­otul lor slujitor. Ne-am adus amin­te cu duioşie de toţi. Când suntem cu toţii prezenţi în biserică cu trupul, venim ca să ne străduim a fi pre­zenţi în duh. Cu siguranţă, lipsa prezenţei în trup nu ne împiedică a fi mai aproape în duh. Ne aduce mai aproape reînvierea dorinţei pentru lucrurile adevă­rate şi valorificarea autentică, reală a darului, sau mai bine spus a Darurilor.

În jurul unei singure Pâini şi al Potirului, spre pomenirea Lui, i-am pomenit smerit la proscomidie pe toţi credincioşii, recapitulând astfel, în taină, gândurile, rugă­ciunile, rugă­min­ţile şi chiar relaţia duhovni­cească cu fiecare, atât cât există ea, pentru că rostirea numelui fiecăruia şi aşeza­rea miridelor pentru ei pe Sfântul Disc în­seam­nă într-o formă sau alta recapitularea întregii persoane, prezentă în inimile noastre, în jurul lui Hristos.

În aceste zile, noi, preoţii, la biserică, dumneavoastră, cre­din­cioşii, la icoanele caselor, pomenim mai ales pomelnicul nescris al inimii, pe cei dragi: soţie, soţ, copii, mamă, tată, soră, frate, duhovnic, bunici, prieteni. Cu sigu­ranţă, pentru fiecare cititor, lista poate continua. Răs­colind prin adâncimile sufletului, acolo unde este păzit cu sfin­ţenie pomelnicul nescris, înfă­şurat în multă dis­cre­ţie, fiecare poate oricând măr­turisi cu mult drag, cu multă sfială şi cu vocea tremu­rândă nume spre a le aşeza în gând de rugăciune că­tre mila Celui Prea­înalt, Doctorul sufletelor şi al trupurilor.

Să îi pomenim pe toţi cu drag, mai ales pe fraţii şi surorile noastre medici şi asistenţi medicali, care se fac în aceste clipe grele pentru neamul nostru mâinile întinse ale Vindecă­torului a toate.

Conform estimărilor, probabil că uşile bisericilor vor rămâne în noaptea Sfintelor Paşti ferecate ca odinioară mormântul Domnului din care s-a înălţat şi se înalţă lumina Învierii.

Să facem Ierusalim duhovnicesc din fiecare colţişor al odăilor casei şi sufletului nostru. Bucuria şi Lumina Învierii vor străpunge orice zid, orice neputinţă, orice distanţă! Hristos Domnul vine la fiecare. Voi staţi acasă!

Un articol de: Pr. Ciprian Bâra 

7 semne ale revenirii Domnului Isus Hristos (Yeshua Ha’Mashiach)

= Ai pacatele iertate de Isus Hristos Domnul, sau vei fi condamnat pe vecie? =

 – Avertizare pentru toti romanii: zeci de misionari musulmani au intrat in tara  de curand si duc o intensa campanie de islamizare
a Romaniei incepand din Dobrogea! -

Ne da Biblia (Sfanta Scriptura) semne ale revenirii Domnului? Da! Insusi Mantuitorul a vorbit ucenicilor despre generatia care va vedea intoarcerea Lui pe norii cerului, cu putere si mare Slava! 

1. Sa împlinit deja. Aceasta a fost cea mai mare revenire in propia tara în istoria umanitatii. Întoarcerea poporului evreu acasa, în Ţara Sfântă, Israel.
 

Ioel 3
1. Caci iata ca in zilele acelea si in vremile acelea, cand voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iuda si ai Ierusalimului,
2. voi strange pe toate natiunile, si le voi pogora in valea lui Iosafat. Acolo, Ma voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre natiuni, impartind intre ele tara Mea.

Ezechiel 36
24. Caci va voi scoate dintre natiuni, va voi strange din toate tarile, si va voi aduce iaras in tara voastra.

Ezechiel 11
17. De aceea sa le spui: “Asa vorbeste 
YHWH Dumnezeu: “Va voi strange din mijlocul popoarelor, va voi aduna iaras din tarile in cari santeti risipiti, si va voi da tara lui Israel”.

Ieremia 29
14. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice 
YHWH, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate natiunile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice YHWH, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie.

Matei chp.24
32. De la smochin* invatati pilda lui: cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape.
33. Tot asa, si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi.
34. Adevarat va spun ca nu va trece neamul* acesta, pana se vor intampla toate aceste lucruri.

* smochinul – Israel
* neam – generatie

Israel este acasa de 67 de ani, se apropie sfârşitul acestei generaţii!  Vine Domnul!

2. Acest lucru sa împlinit/se împlineste acum. O superputere apare pe harta lumii. Uniunea Europeană. (Imperiul Roman renăscut)
Prococul Daniel (cap.9) vorbeste lui Nebucadnetar despre imparatia lui Antichrist pe teritoriul Uniunii Europene. Imperiul Roman trebuia sa renasca. Profetia este implinita deja.

3. Semne in natura (cataclisme) si apostazie (lepadarea de credinta in Domnul Isus Hristos). Se implinesc deja aceste semne.
Mari războaie, boli grave, foamete, MARI cutremure, tsunami, cum nu au fost mai înainte.

 

Luca 21 Domnul Isus Hristos a avertizat:
11. Pe alocuri vor fi MARI CUTREMURE de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer.

25. Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre natiuni, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al VALURILOR;
26. oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare.
28. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie.”
29. Si le-a spus o pilda: “Vedeti smochinul* si toti copacii.
30. Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape.
31. Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana cand se vor implini toate aceste lucruri.
33. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

smochinul* = Israel

2. Timotei 4
3. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor.
4. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.
5. Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba.

2 Tesaloniceni 2
1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,
2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.
3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
4. potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste “Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi? 

4. Aparitia dictatorului antihrist, care va face lucruri mai odioase decat Adolf Hitler, de fapt va fi cel mai feroce om nascut vreodata. 

Acesta trebuie sa fie din Uniunea Europeana (vechiul Imperiu Roman si zonele care au apartinut acestui imperiu), si va conduce cu un pumn de fier Uniunea Europeană, cu promisiunea de a pune capăt razboaielor şi sa rezolve toate problemele din Europa si din lume. El trebuie sa se ridice la putere pe fondul unei crize la fel cum a facut Hitler si multi alti dictatori.

El va fi rănit grav la cap de sabie, ne spune Biblia. Apoi, ca printr-un “miracol”, este vindecat.

Apocalipsa 13
14. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o ICOANA fiarei care avea rana de sabie, si traia.

Aceasta este o bătaie de joc satanica la adresa morţii şi învierii lui Isus Hristos. Acesta, Antihrist, va uimi întreaga lume, si va castiga multi adepţi peste tot în lume. Apoi, ca şi Hitler care a respins pe Dumnezeu, Antihristul se va proclama pe sine Dumnezeu. Va amintiţi cât de repede “Heil Hitler” înlocuieşte salutul tradiţional german “Dumnezeu să fie cu voi” ?

5. Construirea celui de-al 3-leaTemplu pe muntele sfânt din Ierusalim. (În al 3-lea Templu va intra antihrist si acolo va declara ca el este Dumnezeu (Elohim), inseland natiunile si pe Israel)

El … (Antihristul) va confirma un legământ de pace cu Israel şi multe popoare, pe timp de o saptamana (7 ani), dar la jumătatea acestor şapte ani, adică după 3 ani şi jumătate, va merge la Templul din Ierusalim şi se va declara pe sine Dumnezeu. Atunci începe Necazul cel Mare, în care aproape toţi oamenii de pe pământ va muri.

Daniel 9
27. El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana*, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prapadul hotarat.”

2 Tesaloniceni 2
1. Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor,
2. sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar.
3. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
4. potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste “Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cand eram inca la voi?

 
saptamana* = 7 ani

6. Invadarea Israelului din Nord: Rusia si alte tari islamice.
Gog şi Magog 

Detaliile adiţionale sunt de a dreptul uimitoare:

Majoritatea celor care cercetează profeţiile biblice identifică aceste nume cu Rusia înainte de a deveni o super putere.

C.I.Scofield în 1909, pe timpul ţarilor, înainte ca Rusia să fi avut vreo semnificaţie sau putere mondială, comenta: “Toţi sunt de acord că referinţa primară este la puterile nordice (europene) în frunte cu Rusia… Referinţa la Meşec şi Tubal (Moscova şi Tobolsk) este un semn clar de identificare. Rusia şi puterile nordice au fost cei mai recenţi prigonitori ai Israelului dispersat.” În Geneza 10 aceste nume au fost date fiilor şi urmaşilor lui Noe. Iosephus, unul din cei mai mari istorici ai tuturor timpurilor nota că ţara lui Magog era numită de către greci Sciţia. Lexiconul Ebraic şi Haldeu al lui Gesenius, o autoritate majoră în ceea ce priveşte înţelesul precis al cuvintelor ebraice şi haldeene, spune că Magog era o ţară în nordul extrem al Ţării Sfinte.

Profesorul G. Rawlinson le identifică şi el cu Rusia modernă. Istoria seculară îi desemnează de asemenea pe sciţi, care au trăit în regiunile nordice mai sus de Munţii Caucaz, ca înaintaşi ai Rusiei moderne. Biblia confirmă această concluzie făcând trei referiri la o locaţie numită “fundul miază noaptei” (Ezechiel 38:6,15, 39:2). Dacă se trage o linie din Ierusalim direct către miază noapte, ea aproape că atinge Moscova.

Lexiconul ebraic al lui Brown, Driver şi Briggs indică aici că numele Roş este numele unui popor şi a unei ţări, “Rusia” “ruşi.” Scriitorii arabi confirmă că Marele Zid Chinezesc este numit zidul lui Magog (Hait Al Ma’ajooj), făcut să protejeze China de invazia popoarelor din nord. Unii musulmani poate sunt de părere că Magog se referă nu la Rusia, ci la China. Asta este în contradicţie cu părerea multor istorici arabi. Următorul tabel arată numele antice ale naţiunilor şi numele naţiunii moderne care ocupă azi acelaşi teritoriu.
 

Naţiunile antice        –        Naţiunile moderne

……………………………………………………………………..
Rosh                ——-                 Rusia
……………………………………………………………
Magog  ——-   Kazakhstan, Kyrgyzstan, 
Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan (si posibil Afghanistan)
Aceasta sunt popoarele de limbă turcică din sudul Rusiei, care se raspandesc din Turcia
peste Caucaz, si întreaga Asia Centrală.
……………………………………………………………………..
Meşec, Tubal, Gomer, Togarma     ——-       Turcia
Anticul Muschki and Musku in Cilicia si Cappadocia.
Anticul Tubal din Cappadocia.
Cimerienii – din secolul al saptelea, la primul secol
dupa Hristos, in centrul/vestul Anatoliei.
……………………………………………………………………..
Persia       ——-        Iran
Nume schimat din Persia in Iran in anul 1935.
……………………………………………………………………..
Cuş       ——-       Sudan (si posibil Etiopia)
Anticul Cuş, la sud de Egipt. Acum Sudanul de Nord, un nou
stat islamic, declarat de curand inamic pentru Israel.
……………………………………………………………………..
Libia       ——-       Libia (si posibil Algeria si Tunisia)
Anticul Put, la vest de Egipt.
……………………………………………………………………..

Ce spune Dumnezeu ca se va petrece cu aceste natiuni care invadeaza Israel?

Ezechiel 38
1. Cuvantul Lui 
YHWH mi-a vorbit astfel:
2. “Fiul omului, intoarce-te cu fata spre Gog din tara lui Magog, spre domnul Rosului, Mesecului si Tubalului, si proroceste impotriva lui!
3. Si spune: “Asa vorbeste 
YHWH Dumnezeu: “Iata, am necaz pe tine, Gog, domnul Rosului, Mesecului si Tubalului!

18. In ziua aceea insa, in ziua cand va porni Gog impotriva pamantului lui Israel, zice 
YHWH Dumnezeu, Mi se va sui in nari mania aprinsa.

21. Atunci voi chema groaza impotriva lui pe toti muntii Mei, zice 
YHWH Dumnezeu; sabia fiecaruia se va intoarce impotriva fratelui sau.
22. Il voi judeca prin ciuma si sange, printr-o ploaie naprasnica si prin pietre de grindina; voi ploua foc si pucioasa peste el, peste ostile lui si peste popoarele cele multe care vor fi cu el.
23. Imi voi arata astfel marimea si sfintenia, Ma voi face cunoscut inaintea multimii natiunilor, si vor sti ca Eu Sunt 
YHWH.

Întrebare: De ce Dumnezeu a ales pe Israel ca popor al Său?
http://www.gotquestions.org/Romana/Dumnezeu-ales-poporul-Israel.html

Biblia in Limba Ebraica
http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/OTpdf/eze38.pdf

 
Întrebăm: Care este religia aliaţilor Rusiei(ortodox) la care se face referinţă în aceste pasaje şi care au numele Persia(Iran –  religie islamica), Etiopia(ortodoxa+islam) şi Libia(islam)?

Cum a ştiut Biblia ca aceste naţiuni vor fi cei mai buni aliaţi ai Rusiei dacă Rusia doreşte să atace Israelul?

Cum de a prezis Biblia numele Libiei, din moment ce la vremea profeţiei Libia era un loc nesemnificativ? [Nota trad.: În Biblia trad.Cornilescu se foloseşte “Put” acolo unde în Biblia engleză, traducerea KJV, se foloseşte “Libya,” vezi Ezechiel 30:5, 38:5].

Astăzi Rusia menţine o forţă militară consistentă în cele patrusprezece baze aeriene ale Libiei, cu mai mult de 550 avioane de luptă ruseşti. Rusia a poziţionat o forţă ameţitoare de 16000 tancuri şi vehicole blindate în Libia. Forţa tancurilor din Libia este mai mare decât a Franţei, Marii Britanii şi Germaniei adunate la un loc. De ce? Este interesant că Ezechiel face referinţă la aceste naţiuni care sunt cele mai împotrivitoare Israelului.

Cel mai important lucru asupra căruia vreu să-i atenţionez pe prietenii mei musulmani este că naţiunile aliate ruşilor în această profeţie sunt naţiuni musulmane care caută să instaureze modelul de guvernare islamic. Fundamentalismul islamic este cel mai mare pericol pentru evrei. Dovezile în acest sens sunt copleşitoare. Lucrul de care mă tem eu cel mai mult este că Biblia afirmă că aceste naţiuni vor fi distruse. Dumnezeu avertizează în Biblie, “Eu sunt împotriva voastră,” şi include aceste naţiuni.

Într un articol interesant din revista Insight se spune: “Islamul fundamentalist, care priveşte către Iran pentru inspiraţie şi sprijin, se răspândeşte în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord… Shimon Peres a declarat recent: “De la căderea Comunismului în Uniunea sovietică, considerăm Khomeinismul ca fiind cel mai mare duşman al Orientului Mijlociu… Are multe din caracteristicile Comunismului. Este fanatic, este ideologic, este religios şi pretinde, asemeni Comunismului, că scopul scuză mijloacele. Dar mai mult, are aceeaşi tendinţă de a şi exporta ideile. Nu respectă graniţele naţionale. Exemplul iranian s-a răspândit deja în Sudan… Algeria… Tunisia… Palestina. Ţinta generală a tuturor acestor eforturi este de a crea o centură islamică care să se întindă din Iran prin Orientul Mijlociu până în Africa de Nord. În mod ironic mulţi arabi atribuie înfrângerile lor în războaiele cu Israelul religiei. În timp ce Israelul este zidit pe religie” (Revista Insight, 9, 6, 1993).

Pe lângă naţiunile lui Ezechiel, mai sunt menţionate şi zonele de coastă ale mării. Este oare aceasta o referinţă la Algeria, Tunisia, Maghreb, şi la alte cetăţi de pe coasta Mediteranei? Repet, mulţi din prietenii mei m-au sfătuit să nu menţionez aceste profeţii referitoare la Israel, dar eu trebuie să avertizez poporul meu pentru care mă rog întotdeauna. Nu pot sta şi vedea cum poporul meu piere din lipsă de cunoştinţă. Cunoştinţa biblică vine de la Dumnezeu, şi eu trebuie s-o împărtăşesc după porunca Sa, nădăjduind în El, ca El să înmoaie inimile şi minţile oamenilor.

Biblia este cea mai exactă sursă în ceea ce priveşte Istoria Orientului Mijlociu, arheologia şi studiul dezvoltării viitoare a lui Israel şi a lumii noastre. Ea este busola pentru cunoaşterea lucrurilor care vor veni, şi până acum a avut o precizie de 100%. Provoc pe cititor să o pună la încercare şi-l implor să facă acest lucru pentru binele său etern. Înţelegerea islamică despre Gog şi Magog este greşită. Am adus dovezi la argumentele lor principale.

Următoarea dovadă ar fi de ajuns să dovedească musulmanilor ceea ce vreau eu să spun.Să luăm ca exemplu versetul 12 din acelaşi capitol, Ezechiel 38: “Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul natiunilor, care are turme şi moşii, şi locuieşte în mijlocul pământului.” Şi întrebăm: Cum a putut o Biblie denaturată să ştie că Israel va fi strâns din nou din mijlocul natiunilor lumii?

Finalul bătăliei este descris clar în Biblie. Biblia în cartea Ezechiel spune că finalul va nimicirea duşmanilor lui Israel: “În ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel” (Ezechiel 38:19). “Sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său” (Ezechiel 38:21). “Îl voi judeca prin ciumă şi sânge…” (Ezechiel 39:22). “Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale” (Ezechiel 39:4). “Voi pune foc Magogului, şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu Sunt YHWH” (Ezechiel 39:6). “Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-i voi mai lăsa să Mi pângărească Numele Meu cel sfânt, ci vor şti natiunile că Eu Sunt YHWH, Sfântul lui Israel!” (Ezechiel 39:7).

În acordul din 1993, teritoriile din Apus (Munţii lui Israel) au fost cedaţi lui Yasser Arafat, făcând posibilă instalarea armatei lui în Munţii lui Israel. Remarcaţi şi faptul că Israelul nu va mai profana numele lui Dumnezeu de atunci înainte. Nu e de mirare că majoritatea în Israelul de azi nu se mai preocupă de Dumnezeu.

Întrebăm: Se poate ca islamul să nu fie de la Dumnezeu? Dacă islamul nu este de la Dumnezeu, atunci de la cine este? Şi dacă islamul este de la Dumnezeu, atunci de ce să fie distruşi?

1. Dumnezeul Bibliei YHWH, nu este acelasi cu Allah
2. Biblia nu seamana deloc cu Coranul
3. Mantuirea este aratata in Biblie prin credinta in Isus Hristos si urmarea Lui, dar mantuirea in Coran este oferita prin fapte, intre care sunt incluse uciderea crestinilor si evreilor care refuza convertirea la islam (Allah este un vechi idol arab – dumnezeul noptii, care are ca simbol semiluna si o stea rasturnata, simbolul lui Bahomet, de fapt aproape toate statele islamice au ca simbol semiluna si o stea rasturnata)

În Ezechiel 39:23 24, Dumnezeul Bibliei face un rezumat al istoriei lui Israel: “Şi natiunile vor cunoaşte că din cauza nelegiuirilor ei, a fost dusă casa lui Israel în robie, din cauza fărădelegilor ei, săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le am ascuns Faţa Mea, şi-i am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie. Le am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor, şi le am ascuns Faţa Mea”

Poate fi mai clar? Nu mai este nevoie de explicaţie pentru aceste versete, ele vorbesc singure. Naţiunea Israel a fost necredincioasă lui Dumnezeu şi au plătit pentru asta timp de 2000 de ani, au primit ce au meritat. Ţara Israel a fost a lor în urma unui legământ al lui Dumnezeu, şi o înţelegere rămâne înţelegere, mai ales la Dumnezeu. Nu s-a anulat, indiferent cu câtă vreme în urmă a fost făcută. Ei s-au întors înapoi şi Dumnezeu va răscumpăra şi va curăţi inimile lor. Acest lucru trebuie să fie adevărat, altfel de ce un popor acuzat de falsificarea Bibliei să fi lăsat versete care vorbesc despre ei ca necredincioşi, păcătoşi, necuraţi… Ei au păstrat Scriptura lor neschimbată, inclusiv lucrurile jenante pentru ei.

7. Batalia de la Meggido (Armageddon sau Valea lui Iosafat)

Domnul Isus Hristos vine sa zdrobeasca toate natiunile lumii care vin impotriva Israelului, si pentru a lua pe cei care L-au asteptat (ucenicii).

Luca 14
33. Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, NU POATE fi ucenicul Meu.

Matei 10
37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.

Prorocie facuta cu aprox. 500 de ani inainte de venirea Lui YHWH DUMNEZEU pe pamant:
Zaharia 12
1. Prorocia, cuvantul Lui 
YHWH pentru Israel. Asa vorbeste YHWH care a intins cerurile si a intemeiat pamantul, si a intocmit duhul omului din el:
2. “Iata, voi preface Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele dimprejur si chiar pentru Iuda, la impresurarea Ierusalimului.
3. In ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica, vor fi vatamati, si toate natiunile pamantului se vor strange impotriva lui.

8. In ziua aceea, 
YHWH va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, asa ca cel mai slab dintre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Ingerul Lui YHWH inaintea lor.
9. In ziua aceea, voi cauta sa nimicesc toate natiunile care vor veni impotriva Ierusalimului.
10. Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au STRAPUNS. Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plange amarnic cum plange cineva pe un intai nascut.

Cine este DOMNUL (in limba ebraica YHWH = Domnul Dumnezeu) care a facut cerurile, omul, si care a fost STRAPUNS de locuitorii Ierusalimului?

Domnul Isus Hristos, Domnul Dumnezeu, Fiul Tatalui!

Apostolul Toma sa inchinat Domnului Isus si i-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu.
Aici vedem ca Domnul nu l-a contrazis pe Toma cand acesta a afirmat ca El, Isus Hristos este Domn si Dumnezeu:

Ioan 20
28. Drept raspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu!”
29. “Tomo”, i-a zis Isus, “pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.”

In Ioan 10, este consemnat faptul ca iudeii au vrut sa-L omoare cu pietre, deoarece a afirmat ca este Dumnezeu:
30. Eu si Tatal una suntem.” …
33. Iudeii I-au raspuns: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu.”

In limba romana, YHWH este tradus: Domnul. De aici apar multe confuzii si erezii. Cei care contesta ca Isus Hristos este Dumnezeu, sunt dati de rusine si dovediti mincinosi.
Zaharia 14
1. Iata, vine ziua lui 
YHWH, cand prazile tale vor fi impartite in mijlocul tau.
2. Atunci voi strange toate neamurile la razboi impotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luata, casele vor fi jefuite, si femeile, batjocorite; jumatate din cetate va merge in robie, dar ramasita poporului nu va fi nimicita cu desavarsire din cetate.
3. Ci 
YHWH Se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri, cum S-a luptat in ziua bataliei.
4. Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe Muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit; Muntele Maslinilor se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus, si se va face o vale foarte mare: jumatate din munte se va trage inapoi spre miazanoapte, iar jumatate, spre miazazi.
5. Veti fugi atunci in valea muntilor Mei, caci valea dintre munti se va intinde pana la Atel; si veti fugi cum ati fugit de cutremurul de pamant de pe vremea lui Ozia, imparatul lui Iuda. Si atunci va veni 
YHWH Dumnezeul meu, si toti sfintii, impreuna cu El!
6. In ziua aceea, nu va mai fi lumina; stelele stralucitoare se vor ascunde.
7. Va fi o zi deosebita, cunoscuta de 
YHWH, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seara se va arata lumina.
8. In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate, spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna.
9. Si 
YHWH va fi Imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, YHWH va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume.

12. Dar iata urgia cu care va lovi 
YHWH pe toate popoarele care vor lupta impotriva Ierusalimului: Le va putrezi carnea stand inca in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor si le va putrezi limba in gura.
13. In ziua aceea, 
YHWH va trimite o mare invalmaseala in ei; unul va apuca mana altuia si vor ridica mana unii asupra altora.
14. Iuda va lupta si el in Ierusalim, si vor strange bogatiile tuturor neamurilor dimprejur, aurul, argintul si haine foarte multe.
15. Aceeasi urgie va lovi si caii, catarii, camilele, magarii si toate vitele care vor fi in taberele acelea.
16. Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, 
YHWH Savaot, si sa praznuiasca sarbatoarea Corturilor.

Ioel 3
2. voi strange pe toate natiunile si le voi cobori in valea lui Iosafat. Acolo, Ma voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre natiuni, impartind intre ele tara Mea.

4. Ce vreti voi cu Mine, Tirule si Sidonule, si toate tinuturile Filistenilor? Vreti sa-Mi rasplatiti vreo fapta sau sa faceti ceva impotriva Mea? Iute, fara zabava, voi intoarce faptele voastre asupra capului vostru.

9. Vestiti aceste lucruri printre natiuni: pregatiti razboiul! Treziti pe viteji! Sa se apropie si sa se suie toti oamenii de razboi!

11. Grabiti-va si veniti, toate natiunile dimprejur, si strangeti-va! Acolo coboara, 
YHWH, pe vitejii Tai!
12. “Sa se scoale natiunile si sa se suie in valea lui Iosafat! Caci acolo voi sedea sa judec toate natiunile dimprejur.

14. Vin gramezi-gramezi in valea judecatii, caci ziua lui 
YHWH este aproape, in valea judecatii.

15. Soarele si luna se intuneca, si stelele isi pierd stralucirea.
16. 
YHWH racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim, de se zguduie cerurile si pamantul. Dar YHWH este scaparea poporului Sau si ocrotirea copiilor lui Israel.
17. “Si veti sti ca Eu Sunt 
YHWH Dumnezeul vostru care locuieste in Sion, muntele Meu cel sfant. Ierusalimul insa va fi sfant, si nu vor mai trece strainii prin el.”

19. “Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge un pustiu sterp, din cauza silniciei facute impotriva copiilor lui Iuda, al caror sange nevinovat l-au varsat in tara lor.
20. Dar Iuda va fi vesnic locuit, si Ierusalimul, din neam in neam.
21. Le voi razbuna sangele pe care nu l-am razbunat inca, dar 
YHWH va locui in Sion.”

Apocalipsa 16
14. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite si care se duc la imparatii pamantului intreg, ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic.

16. Duhurile cele rele i-au strans in locul care pe evreieste se cheama Armaghedon.

Armaghedon* = Valea Lui Iosafat, Meghido

Marcu 16
14. În sfîrşit, S’a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
15. Apoi le-a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
16. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi condamnat. 

1.Tesaloniceni 4
16. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos.
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 

Cautati o Biserica care propovaduieste (predica, vesteste) o Evanghelie curata, fara sa adauge si fara sa scoata din Biblie.
Noul Testament – Noul Legamant facut de DUMNEZEU Tatal cu toti oamenii, prin Fiul Sau, Domnul Isus Hristos Mantuitorul.

Originalul din limba Greaca si Ebraica:
http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/Greek_Index.htm

http://www.scripture4all.org/OnlineInterlinear/Hebrew_Index.htm

Sfanta Scriptura (Biblia)
Noul Testament – limba Romana (Textus Receptus)
https://sites.google.com/site/txtrec1611/

 

Biblia – Sfanta Scriptura (D. Cornilescu)  (citeste online + descarca)
http://goo.gl/xrHF28

 

 

Epistola către Evrei capitolul 1, de Hermanus Cornelis Voorhoeve

 

https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-evrei-capitolul-1-a11162.html

Introducere

Epistola către Evrei ocupă un loc deosebit între epistolele apostolului Pavel. Chiar dacă epistola nu poartă numele scriitorului, totuşi biserica creştină presupune pe drept că apostolul Pavel este scriitorul acesteia. Conţinutul, felul deosebit de scriere, salutările de la sfârşitul epistolei, precum şi poziţia pe care ea o ocupă în rândul epistolelor confirmă această presupunere.

Ordinea celor paisprezece epistole ale lui Pavel este o dovadă clară despre inspiraţia şi călăuzirea Duhului Sfânt. Nouă din aceste epistole sunt adresate diferitelor adunări, patru sunt adresate la persoane individuale şi una este adresată credincioşilor din Israel. Din primele nouă scrieri, epistola către Efeseni constituie centrul lor; patru epistole sunt înainte de ea, şi patru după ea. Aceasta este foarte remarcabil, deoarece în epistola către Efeseni este descrisă poziţia cea mai înaltă pe care credinciosul o ocupă prin harul lui Dumnezeu.

După ce Pavel a prezentat în epistola către Romani învăţătura referitoare la mântuire, el tratează în epistolele către Corinteni organizarea, ordinea şi disciplinarea în Adunare. În epistola către Galateni el apără adevărul mântuirii împotriva învăţăturii false, pe care învăţătorii iudei cu duh legalist încercau s-o introducă în Galatia, pentru ca apoi în epistola către Efeseni să trateze poziţia cerească a Ekklesiei, a Adunării lui Dumnezeu. După aceasta urmează, în epistola către Filipeni, prezentarea umblării cereşti a creştinului; în epistola către Coloseni descrierea mărimii şi gloriei lui Hristos, care locuieşte în cei credincioşi ca nădejde a slavei, pentru ca ei, eliberaţi de toate poruncile şi învăţăturile omeneşti, să se gândească la lucrurile de sus, unde este Hristos. În epistolele către Tesaloniceni este prezentată învăţătura referitoare la revenirea Domnului pentru Biserică şi pentru lume.

După epistolele către Timotei, Tit şi Filimon urmează epistola către Evrei, în care se spune clar şi precis cum prin creştinism se termină epoca Legii şi a umbrelor simbolice. Toate poruncile şi jertfele vechiului legământ îşi găsesc împlinirea minunată în Hristos, care a intrat în glorie ca şi Conducătorul suprem şi împlinitorul credinţei, pentru ca acolo să pregătească un loc pentru toţi ai Săi şi să le facă parte de gloria Sa. Epistola lui Iacov se adresează poporului iudeu în totalitatea lui. Scrierea lui Petru şi a lui Pavel dimpotrivă se adresează credincioşilor din Israel, care se aflau împrăştiaţi în adunările din Palestina şi în toată lumea. Pericolul mare, în care se afla biserica creştină, acela de a renunţa la privilegiile ei şi să se reîntoarcă la iudaism, l-a determinat pe Pavel să scrie această epistolă. Creştinii dintre iudei au avut nespus de mult de suferit chiar de la început. Atât în Palestina, cât şi în celelalte localităţi, erau expuşi urii înverşunate a iudeilor împotriva lui Isus din Nazaret, Domnul şi Mântuitorul lor, şi incitaţi de aceştia s-a revărsat şi furia popoarelor păgâne asupra iudeilor credincioşi.

Cartea Faptele apostolilor ne relatează astfel de exemple. Cu bucuria şi curajul credinţei au suportat aceste prigoane şi aceste suferinţe. Cu toate că prin batjocură şi necazuri au devenit o privelişte pentru lume, ei au rămas nu numai statornici, ci şi ei s-au făcut una cu aceia care au fost trataţi la fel. Au suportat cu bucurie răpirea bunurilor lor, deoarece privirea lor era îndreptată spre o avere mai bună în cer, care rămâne (Evrei 10). Însă durata lungă a prigoanelor i-a descurajat. Mâinile lor au adormit şi genunchii au slăbit. Ei erau în pericol să cadă de oboseală în sufletele lor (Evrei 12).

Diavolul s-a folosit în mod viclean de această stare de adormire. El le-a prezentat, că prigoanele ar înceta de îndată ce ei nu ar mai ţine cu atâta tărie la principiile lor. Ei ar putea foarte bine să rămână creştini, fără să se despartă de ceilalţi iudei. Respectarea rânduielilor iudaice, care erau totuşi date de Dumnezeu Însuşi, nu le-ar pricinui pagubă, ci dimpotrivă, i-ar elibera de ura şi împotrivirea din partea iudeilor, aşa că ei ar putea să rămână mai departe în posesiunea libertăţii lor şi a averilor lor. Ei şi-au plecat urechea la aceste ispite ale lui satan, fără să vadă pericolul mare. Dacă ar fi urmat acest sfat, ei ar fi renunţat la creştinism, ar fi respins învăţătura creştină, ar fi considerat sângele lui Hristos ca fiind ne curat şi ar fi dispreţuit Duhul harului. Însă aceasta nu însemna nimic altceva, decât respingerea singurei jertfe pentru păcat, aşa că pentru ei nu mai rămânea nici o jertfă pentru păcat şi drept urmare pe ei nu-i va aştepta nimic altceva decât judecata îngrozitoare a lui Dumnezeu şi văpaia focului care va mistui pe împotrivitori.

Pavel, care cunoştea vicleniile lui satan şi slăbiciunea cărnii, a văzut prin lumina Duhului urmările îngrozitoare ale abaterii de la adevăr. El s-a văzut obligat să-i atenţioneze şi să-i roage să nu lepede îndrăzneala lor, ci mai degrabă să întărească genunchii epuizaţi şi să croiască cărare dreaptă pentru picioarele lor, pentru ca cel slab să nu se abată de pe cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Felul în care el a făcut aceasta este o nouă dovadă a inspiraţiei şi călăuzirii Duhului Sfânt. Aşa cum apostolul în epistola către Coloseni faţă de filozofia iudaică şi păgână a pus înaintea ochilor lor frumuseţea şi mărimea lui Hristos, a Domnului şi a Capului gloriei, tot aşa el arată aici caracterul ales şi gloria lui Hristos faţă de multele jertfe ale serviciului divin mozaic. Preoţia iudaică s-a sfârşit, preoţia după rânduiala lui Melhisedec rămâne în veac. Privilegiile pământeşti au trebuit să dea înapoi dinaintea binecuvântărilor cereşti.

Să redăm aici o scurtă privire de ansamblu a conţinutului acestei epistole importante. Gloria divină a lui Hristos este baza funcţiei Sale de apostol; natura Sa umană suferindă, dar apoi glorificată, stă la baza funcţiei Sale de Preot. Acesta este fundamentul învăţăturii prezentate în această epistolă. În capitolul 1 este prezentată gloria divină şi în capitolul 2 este prezentată natura umană glorificată a lui Hristos, care însă, înainte ca El să fie glorificat, a luat asupra Sa toate suferinţele şi toate ispitele, cărora erau expuşi aceia pentru care El a venit, ca să-i salveze. Deci El este Apostol şi Mare Preot al poporului Său. La această glorie dublă se adaugă a treia glorie. Mesia este ca Fiu Cap peste casa Sa. Această casă este constituită din credincioşii cărora scriitorul se adresează prin epistolă, în măsura în care ei păstrează cu tărie până la sfârşit îndrăzneala şi lauda nădejdii. Această considerare conduce la atenţionările din capitolul 3.7 până la capitolul 4.13, prin care ei sunt îndemnaţi să asculte de glasul Domnului şi să nu se împietrească, pentru ca să intre în odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. De la capitolul 4.14 şi până la capitolul 10.18 apostolul Pavel tratează slujba marelui preot, ca şi consecinţă necesară schimbării preoţiei şi legământului. El descrie valoarea şi suficienţa deplină a jertfei lui Isus în contrast cu umbrele vechiului legământ. Atenţionările bazate pe această învăţătură conduc la marele principiu al răbdării credinţei, care ne este prezentat în capitolul 11 în norul de martori din vechiul legământ. Această serie de eroi ai credinţei este încununată de modelul lui Isus Însuşi, care cu toate obstacolele a încheiat alergarea credinţei şi ne lasă să vedem încotro conduce acest drum plin de greutăţi, dar minunat. Începând cu capitolul 12.3, Pavel vorbeşte detaliat despre încercările pe care le întâmpinăm pe drumul credinţei, şi leagă de aceasta atenţionări serioase şi mângâieri preţioase pentru cei care umblă pe calea credinţei şi care prin harul lui Dumnezeu au fost aşezaţi în aşa de multe relaţii minunate, dar şi obligaţii. În capitolul 13, Pavel atenţionează sub diferite forme pe credincioşi cu privire la unele aspecte deosebite şi în final insistă cu toată seriozitatea, că ei ar trebui să ocupe cu fermitate sub cruce punctul de vedere creştin, deoarece numai creştinii posedă adevăratul serviciu divin, la care nu au nici un drept să ia parte cei care vor să rămână în iudaism. Cu un cuvânt, Duhul Sfânt vrea ca credincioşii să se despartă total şi pentru totdeauna de iudaism, care era deja condamnat şi era aproape de dispariţie, şi că ei ar trebui să apuce cu bucurie chemarea cerească, care era pusă înaintea ochilor lor.

 

Capitolul 1

Spre deosebire de celelalte epistole, epistola aceasta nu face cunoscut nici numele şi nici vreo informaţie despre persoana scriitorului ei. Aceasta este deosebit de remarcabil şi ne oferă o dovadă precisă despre adevărul că nu un om, care este călăuzit de propriile gânduri, ci Duhul Sfânt, care călăuzeşte în tot adevărul, este Scriitorul propriu-zis al acestei epistole. Deoarece Isus Hristos Însuşi este prezentat ca Apostol în această epistolă, ar fi fost total nepotrivit dacă Pavel, ca în cele mai multe din epistolele sale, s-ar fi prezentat ca apostol. Deoarece el a fost chemat în mod deosebit ca să lucreze printre naţiuni, iudeii l-au făcut să simtă în mod deosebit ura lor faţă de el; de aceea se înţelege că numele lui, care ar fi putut uşor să dea prilej de necaz, nu este numit. Scrierea sa era însă aşa fel că orice cititor putea să recunoască că aici nu a scris un om în aroganţă şi vrăjmăşie, ci unul dintre ei, care se putea transpune în situaţia şi în încercările lor.

Începutul acestei epistole este minunat şi sublim. Gloria lui Hristos, care ca Fiu al lui Dumnezeu a fost înălţat mai presus de îngeri şi ca Om a devenit cu puţin mai prejos decât îngerii, prin ascultarea Sa a primit un Nume mult mai superior decât al lor, este prezentată privirii noastre. Cine poate fi comparat cu El? Moise şi Aaron, bărbaţii vechiului legământ, nu pot ajunge nici la degetul Lui mic. În El S-a arătat Dumnezeu Însuşi pe pământ şi El a revelat gândurile inimii Sale nu numai prin robii Săi, ci cu propria voce.

Evrei 1.1: Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi,la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul.

Ca să se poată înţelege corect puterea şi însemnătatea acestor cuvinte, trebuie să ţinem seama că în textul original nu stă „prin Fiul”, ci „în Fiul”. În limba greacă diferenţa între „vorbit prin profeţi” şi „vorbit în Fiul” are înţeles mare. Profeţii erau uneltele lui Dumnezeu; Dumnezeu a vorbit prin profeţi, prin aceea că El i-a folosit ca gură a Sa; însă Fiul nu era o unealtă, ci era Dumnezeu Însuşi. Expresia Dumnezeu „vorbeşte în Fiul” vrea să spună: Dumnezeu vorbeşte „ca Fiu”. Dumnezeu Însuşi vorbeşte, nu prin mijlocirea altuia, aşa cum au fost profeţii, ci El Însuşi vorbeşte, ca Persoană divină, şi această Persoană este Fiul. Cuvântul care era la Dumnezeu şi era Dumnezeu, şi prin care au fost create toate lucrurile, a devenit carne şi a locuit printre noi.

Acesta este sfârşitul căilor lui Dumnezeu cu omul. În multe rânduri şi în multe feluri, de fiecare dată prezentând tot mai clar planul Său de salvare, Dumnezeu a vorbit „din vechime”, în toate perioadele, „părinţilor”, prin profeţi, însă acum, la sfârşitul zilelor profeţilor, deci la sfârşitul perioadei vechi, Dumnezeu Însuşi a venit la noi în Persoana Fiului şi ne-a vorbit. După robi a venit Fiul, Dumnezeu Însuşi. O revelare mai înaltă nu era posibilă. Un profet după altul au venit, după Moise David, după David Isaia. Deoarece acum a venit Fiul Însuşi, nu mai poate urma nimeni altcineva. În El Dumnezeu S-a revelat pe deplin. Dacă cineva se opreşte la profeţi, sau se reîntoarce la profeţi, atunci el părăseşte pe Domnul şi Stăpânul. Cel mai mare dintre profeţi, Ioan Botezătorul, a zis: „El trebuie să crească iar eu să mă micşorez”; şi pe muntele transfigurării, unde Petru a vrut să pună pe Isus pe aceeaşi treaptă cu Moise şi Ilie, aceştia au dispărut şi un glas a venit din nor şi a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, de El să ascultaţi” [Matei 17.5]

Deci perioada Vechiului Testament a trecut, nu pentru că ea nu a fost bună, o, nu, ci pentru că ceva mai bun şi mai minunat a venit. Perioada veche a fost pregătirea şi în unele privinţe umbra împlinirii. Dumnezeu a vorbit în această perioadă prin profeţi. Şi fiecăruia care a auzit şi a crezut Cuvântul Său, credinţa lui i-a fost socotită dreptate. Acum S-a arătat Fiul Însuşi pe pământ şi ne-a făcut să auzim cuvinte şi să vedem lucruri, pe care El le-a auzit şi le-a văzut la Tatăl. Dar să nu uităm, Fiul nu era un rob care rostea cuvintele încredinţate lui de stăpânul său, ci El era Dumnezeu Însuşi. Gândurile Sale, pe care El le-a făcut cunoscut, şi voia Sa, pe care El a revelat-o, erau dumnezeieşti. El era Fiul, dar El putea spune: „Eu şi Tatăl una suntem.”

El, Cel care din veşnicie a fost în cer, a venit la noi pe pământ. Minunat har! Pe drept Pavel putea exclama: „Taina evlaviei este mare: Dumnezeu revelat în carne.”

„Dumnezeu ne-a vorbit în Fiul”, spune scriitorul inspirat al acestei epistole. Şi cine este acest Fiu? El este Acela „pe care El L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1.2b). Este planul lui Dumnezeu ca Hristos ca Fiu să posede în glorie tot ce există. În epistola către Efeseni se spune că Dumnezeu Şi-a propus ca tot ce este în cer şi pe pământ să le aducă împreună în Hristos, El fiind Capul lor. Împărăţia lumii este a Domnului nostru şi a Hristosului Său, şi El va domni în veşnicie.

În continuare se spune: El este Creatorul. „Prin care a făcut şi lumile” (Evrei 1.2b). Toate lumile necunoscute, care se mişcă în spaţiul nesfârşit, revelează gloria Creatorului, lucrarea Aceluia care ne-a vorbit, Hristosul lui Dumnezeu. Ioan spune în evanghelia sa că prin Cuvântul, care a devenit carne şi a locuit printre noi, au luat fiinţă toate lucrurile; şi în scrisoarea sa către Coloseni Pavel mărturiseşte că prin El au fost create toate lucrurile, care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute.

El este strălucirea gloriei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Sale (Evrei 1.3a), o adevărată Persoană divină, în Fiinţă şi natură una cu Tatăl. Despre nimeni altcineva nu se poate spune aceasta. De aceea în El vedem pe Dumnezeu în tot ce El spune şi face. Gloria lui Dumnezeu se vede în El; Fiinţa lui Dumnezeu se arată în El, aşa că El putea spune: „Cine Mă vede pe Mine vede pe Tatăl”. Ioan spune: viaţa veşnică, care era la Tatăl, ne-a fost revelată. Şi Pavel spune: El este chipul Dumnezeului nevăzut, Cel întâi născut, Capul întregii creaţii. Drept urmare El poartă toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale (Evrei 1.3b). El este nu numai Creatorul, ci şi Susţinătorul întregului univers. El a creat toate lucrurile, şi toate lucrurile se menţin prin El.

Aşa este deci Fiul, în care Dumnezeu ne-a vorbit şi în care El S-a revelat. Prin Cuvântul Său El menţine şi poartă toate lucrurile. Minunată revelare! Dar mult mai minunat este ceea ce urmează. Să citim în întregime:

Evrei 1.3: Care, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte.

Creatorul a devenit Om, şi acesta este Salvatorul nostru. El a făcut prin Sine Însuşi curăţirea de păcate şi după aceea S-a aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţime. Aceasta este gloria Sa; o glorie divină, dar revelată în natura umană. Cine altcineva decât o Persoană divină, cine altcineva decât Fiul, ar fi fost în stare prin propria putere să reveleze o astfel de glorie? Spre gloria Sa proprie El a făcut curăţirea de păcate, ca apoi, în baza gloriei proprii şi a drepturilor câştigate, să Se aşeze la dreapta Maiestăţii în înălţime. Lucrarea, pe care Hristos a făcut-o, dăruirea de Sine Însuşi chiar până la moarte, ca să realizeze curăţirea de păcate, nu este privită aici în necesitatea ei pentru noi, ci ca revelare a gloriei Sale ca Fiu. De aceea nu se spune că Dumnezeu L-a înălţat în glorie şi I-a dat un loc la dreapta Sa, aşa cum citim în alte locuri, ci că El Însuşi a ocupat acest loc în putere şi autoritate.

Prezentarea unei astfel de glorii personale şi oficiale a lui Mesia trebuia în mod necesar să facă pe fiecare, care credea în această glorie, să părăsească iudaismul şi să renunţe la el. Mesia este Dumnezeu; El a venit din cer şi, după ce a făcut curăţirea de păcate, El S-a reîntors în cer. Noi, cei care credem, suntem uniţi cu El. Străini şi fără drept de cetăţenie pe pământ, noi avem o chemare cerească. Atâta timp cât noi umblăm pe pământ, suntem sprijiniţi de El, Cel glorificat în cer, în mijlocul tuturor vicisitudinilor călătoriei, şi prin compasiunea Sa desăvârşită ca Om este susţinută părtăşia noastră cu cerul. În curând vom merge acolo unde este El acum deja; El a mers înainte, noi Îl vom urma.

În timp ce apostolul continuă cu descrierea gloriei lui Mesia, el spune că Hristos a devenit

Evrei 1.4: cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un Nume mult mai ales (mai excelent) decât ei.

Prin aceasta toţi cei care sunt legaţi cu El sunt aduşi într-o poziţie cu mult mai sublimă decât sistemul iudaic. Acest sistem a fost instituit prin îngeri în mâna unui mijlocitor. Dar Omul Isus Hristos ocupă un loc mai măreţ decât îngerii; El a moştenit un Nume mult mai excelent decât ei – şi Numele Lui este revelarea a ceea ce este El. Pavel citează aici diferite locuri din Vechiul Testament, care pun clar în lumină natura şi poziţia lui Mesia în contrast cu cea a îngerilor, şi arată că lui Hristos Îi revine un loc mult mai excelent şi mai sublim decât îngerilor, după drepturile care I se cuvin în baza naturii Sale şi după planurile lui Dumnezeu. Drept urmare, toţi cei care sunt uniţi cu El au fost aduşi în legătură cu o glorie care eclipsează total gloria Legii. Gloria perioadei iudaice era, dacă am voie să mă exprim aşa, o glorie „îngerească”; aceea a creştinismului dimpotrivă era gloria Fiului, aşa că nu ne putem gândi la o legătură a acestor două glorii între ele.

Citatele din Vechiul Testament încep cu un cuvânt din Psalmul al doilea:

Evrei 1.5a: Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: »Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut?«.

(versetul 5: vezi şi  Psalmul 2.7). Cu toate că în sens general se spune despre Adam şi despre toţi oamenii că sunt din neamul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a însuflat suflarea de viaţă în nasul lui Adam şi cu toate că îngerii sunt numiţi creaturi ale lui Dumnezeu, chiar copii ai lui Dumnezeu, totuşi Dumnezeu nu a spus niciodată nici unui înger şi nici unui om: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut”. El a spus aceasta numai despre Hristos pe pământ, despre El, în Cel care El ne-a vorbit, şi Cel care a făcut curăţirea de păcate prin Sine Însuşi. Căci cu toate că era posibil să se vorbească despre El în Felul acesta, deoarece din veşnicie El este Fiul Tatălui, aici nu se vorbeşte despre filiaţiunea Sa veşnică, ci despre întruparea Sa ca Om. Lui, ca Fiu veşnic al Tatălui, nu I se putea spune: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut”; căci în veşnicie nu există astăzi, acest astăzi există numai în timp. Nimeni nu va pune la îndoială că Fiul lui Dumnezeu în Fiinţa Lui veşnică este mai mult decât îngerii. Dar că El, atunci când era un Copilaş pe pământ, născut din fecioară, este mai sublim decât toţi îngerii, aceasta trebuia să trezească uimirea iudeilor şi a provocat admiraţia îngerilor şi a sfinţilor.

Citatul al doilea dovedeşte aceasta mai îndeaproape:

Evrei 1.5b: „Eu Îi voi fi [sau: Eu vreau să-I fiu] Tată şi El Îmi va fi Fiu”.

Este destul de clar că aici nu este vorba de relaţia Sa veşnică cu Tatăl, ci de relaţia în care El stă ca Om cu Dumnezeu, în care Dumnezeu Îl primeşte şi mărturiseşte: „Eu Îi voi fi (sau: Eu vreau să-I fiu) Tată şi El Îmi va fi Fiu”. Ca şi în Psalmul 2, aceste cuvinte sunt adresate lui Mesia, Împăratul peste Sion, Fiul lui David, înaintea căruia toţi împăraţii pământului se vor pleca. Adresate iniţial lui Solomon, aici ele sunt folosite de Duhul Sfânt cu privire la Mesia, adevăratul Fiu al lui David, aşa cum pare să fie înţelesul în 1 Cronici 17.13.

Mesia, Fiul lui Dumnezeu, stă prin aceasta într-o relaţie deosebită cu Dumnezeu, o poziţie pe care îngerii nu o pot ocupa. Prin referire la Psalmul 97.7 apostolul scrie în continuare: „Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel Întâi-născut în lumea locuită zice: »Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!«” (versetul 6). Dumnezeu prezintă lumii pe Mesia, şi toţi îngerii trebuie să I se închine. Cei mai sublimi dintre creaturile lui Dumnezeu, care înconjoară tronul Său, trebuie să se plece înaintea Întâiului-născut şi să-I aducă omagiere şi adorare. Cât de frumos ne este prezentat aceasta în evanghelii. Îngerii lui Dumnezeu au coborât pe câmpiile Betleemului ca să vestească lauda Împăratului născut al iudeilor, şi ca să călăuzească pe păstori spre grajd şi spre iesle, ca ei să se închine Copilaşului învelit în scutece. Îngerii lui Dumnezeu au venit pe pământ ca să slujească Fiului Omului şi să-L întărească. Potrivit cuvintelor lui Isus adresate lui Natanael, el trebuia „să vadă cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului” (Ioan 1.51).

Expresia „Întâiul născut” este foarte ciudată. Că în privinţa aceasta noi nu trebuie să ne gândim la derularea în timp, ci la rang, este clar, aşa cum rezultă clar şi din Psalmul 89.27, unde se spune despre Solomon şi ca profeţie despre Fiul mare al lui David, Domnul nostru Isus Hristos:

Evrei 1.6a: Şi Eu Îl voi face cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului.

Pavel spune în epistola către Coloseni 1.15, că Fiul dragostei lui Dumnezeu este Întâiul-născut din toată creaţia, deoarece prin El au fost create toate lucrurile. În continuare Domnul nostru este numit „Întâiul-născut dintre morţi”, deoarece El ocupă locul întâi atât între fraţi cât şi în tot universul. Deci Dumnezeu a trimis în lume, aşa ne învaţă Pavel aici – pe Întâiul-născut, Cel care este expresia desăvârşită a dreptului şi gloriei lui Dumnezeu. El a venit într-adevăr pe pământ nu numai ca Fiu al lui David, ca şi Cap al poporului Său, şi nu numai ca Fiu al lui Dumnezeu, aşa cum Îl cunoaştem din Psalmul 2, ci ca Întâiul-născut, ca şi Cap al întregului univers, aşa că sfinţii îngeri, unelte ale puterii şi autorităţii lui Dumnezeu, trebuiau să se închine Fiului în această demnitate a Sa.

Dar închinarea ar fi total nepotrivită, da, nepermisă, dacă gloria, pe care Hristos o posedă, nu ar fi personală a Lui şi nu ar fi urmarea naturii Lui divine. De aceea prin citatele din psalmi care urmează se arată că Dumnezeu recunoaşte pe Mesia ca Dumnezeu, şi aceasta nu numai în sens obişnuit, aşa cum judecătorii şi autorităţile din Israel, ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ, erau numiţi dumnezei, ci în sensul cu totul deosebit al cuvântului, ca Iehova al vechiului Legământ, ca Cel care rămâne veşnic, ca Cel neschimbător.

Contrastul este remarcabil.

Evrei 1.7-9: Şi despre îngeri zice: »Cel care-i face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi, flacără de foc«; iar către Fiul: »Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şi un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale; Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Tăi«.

Dumnezeu face pe îngeri vânturi şi pe slujitorii Săi flacără de foc; dar pe Fiul nu-L face aşa, ci Îl recunoaşte în demnitatea Sa divină, proprie; căci având Chipul lui Dumnezeu n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, conform cuvintelor Sale: „Eu şi Tatăl suntem una”.

„Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şi un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale”. Mesia are un tron pământesc şi o Împărăţie pe pământ. Această Împărăţie va fi de asemenea dată în mâinile Tatălui, aşa după cum El a primit-o din mâinile Tatălui[1][1], şi încetează deci să mai existe (vezi 1 Corinteni 15.24-28), ca să facă loc Împărăţiei veşnice a Fiului, despre care este vorba aici. „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului.” Minunată mărturie pentru Dumnezeirea lui Hristos!

Să observăm cât de minunată este legătura. El, Cel care ca Dumnezeu are un tron în veacul veacului, a devenit Om. Umblând pe pământ, El a iubit dreptatea şi a urât nelegiuirea, şi din cauza aceasta Dumnezeu L-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Lui. Ca Dumnezeu El nu putea avea tovarăşi, dar ca Om, potrivit harului lui Dumnezeu, care alege, mica rămăşiţă a lui Israel – şi, aşa cum vom vedea mai târziu: toţi cei care cred – a devenit tovarăşii Lui, dar peste care El este cu mult mai presus, pretutindeni şi în toate timpurile, aşa că El ocupă un loc cu totul deosebit. Minunat har al lui Dumnezeu! El, Cel care ca Omul smerit, împotriva căruia Domnul oştirilor a scos sabia, ca să-L lovească, este recunoscut de Iehova ca tovarăş al Său (vezi Zaharia 13), are aici, unde Dumnezeirea Lui este scoasă în evidenţă, tovarăşi ai Săi în cei credincioşi.

Însă Mesia este nu numai Dumnezeu, şi alţii sunt numiţi pe pământ dumnezei, ci El este Iehova Însuşi, Dumnezeul legământului veşnic credincios. Aceasta este spus de Iehova Însuşi în deosebit de frumosul Psalmul 102. Acest Psalm conţine expresia cea mai mare a ceea ce Isus în smerirea şi în suferinţa Lui aici jos pe pământ a simţit, şi totodată ne arată dependenţa Sa adâncă de Dumnezeu, în timp ce vrăjmaşii Lui Îl batjocoreau toată ziua. În mijlocul acestei nenorociri ochiul Lui este îndreptat plin de încredere spre bunătatea neschimbabilă a lui Iehova, care Se va îndura cândva de Sion şi în har îşi va aduce aminte de poporul Său, atunci când El va apărea cu putere şi mare slavă ca Împărat al lor în mijlocul lor. Mesia însă a fost luat de pe pământ la jumătatea zilelor Sale; Iehova I-a frânt puterea pe drum şi I-a scurtat zilele. Cum va putea El să apară în glorie şi să lase să coboare binecuvântarea? Enigme de nerezolvat de către izraeliţi! Cuvintele, pe care Pavel le citează aici, sunt răspunsul la această întrebare arzătoare. Mesia, oricât de umilit ar fi fost El, a cărui viaţă a fost tăiată şi al cărui loc nu s-a mai găsit pe pământ, era Iehova Însuşi, Creatorul cerului şi pământului, Cel care nu Se schimbă, Cel veşnic, cu un cuvânt, „Eu sunt Cel ce sunt”.

Evrei 1.10-12: La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate se vor învechi ca o haină şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

Deci aşa este mărturia lui Mesia, dată prin propriile scrieri ale iudeilor. El este Fiul lui Dumnezeu; zămislit de Dumnezeu Însuşi în timpul acesta şi în lumea aceasta. El stă într-o relaţie cu totul deosebită cu Dumnezeu Tatăl – Solomon este numai o imagine, Fiul tâmplarului este Hristosul. El este adorat de îngeri, este recunoscut de Dumnezeu ca Dumnezeu şi de Iehova ca Iehova. Lipsea numai o verigă în lanţul minunat al acestor glorii, – o verigă care leagă gloria divină a lui Hristos cu locul pe care El îl ocupă acum. Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi I-a indicat locul acesta.

Evrei 1.13: Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: »Şezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale«?

În versetul 3 se spune că Fiul S-a aşezat la dreapta Maiestăţii în locurile cereşti pe baza gloriei Sale proprii şi a drepturilor Sale câştigate; însă aici din cauza gloriei divine a Persoanei Sale, pe de altă parte din cauza lucrării pe care a făcut-o, aşa cum se va dovedi detaliat mai târziu.

„Şezi la dreapta Mea” – aşa I-a zis Dumnezeu – „până voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale.” Faptul că Mesia stă acum la dreapta lui Dumnezeu este dovada cea mai clară că El a fost lepădat de poporul Său şi că toţi, care se tem de Dumnezeu şi vor să-I slujească, trebuie să fie ataşaţi de acest Hristos şi să-L urmeze pe Cel care a fost lepădat de oameni, dar pe care Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa. Ei ocupă acelaşi loc de ruşine şi batjocură, dar au privirea îndreptată spre patria cerească, ea fiind nădejdea lor. El va sta la dreapta lui Dumnezeu atâta timp, până când va veni ceasul răzbunării, când toţi vrăjmaşii lui Mesia vor fi puşi de Dumnezeu ca aşternut al picioarelor Sale şi atunci va începe pe pământ Împărăţia Sa de slavă.

Căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea”? Nici unuia dintre ei, şi tot aşa nici unuia dintre ei nu i-a zis: „Tu eşti Fiul meu”.

Evrei 1.14: Nu sunt toţi duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor moşteni mântuirea?”,

întreabă apostolul. Aşa cum Fiul ocupă un loc de onoare şi glorie la dreapta lui Dumnezeu, ei sunt duhuri slujitoare, trimise de Dumnezeu, nu numai ca să împlinească planurile Sale pe pământ, ci să slujească acelora care vor moşteni mântuirea – tovarăşilor lui Mesia. Minunat har! Aşa cum îngerii au fost trimişi să slujească Fiului lui Dumnezeu şi să-L întărească, tot aşa ei sunt trimişi acum să slujească acelora de care El nu Se ruşinează să-i numească fraţii Săi.


Tradus de la: Der Hebräerbrief (1)

Epistola către Evrei capitolul 6,de Hermanus Cornelis Voorhoeve

Detalii pe https://www.soundwords.de/ro/epistola-catre-evrei-capitolul-6-a11167.html

Din începutul acestui capitol rezultă ce înţelege Pavel prin prunci, care trebuiau hrăniţi cu lapte, şi prin maturi, care puteau suporta hrana tare. Prunci erau aceia care se aflau sub rânduielile şi ceremonialurile Legii (vezi Galateni 4); în timp ce cei maturi au înţeles şi au ocupat poziţia creştină potrivit revelării depline a gloriei lui Hristos, aşezat la dreapta Măriri în locurile preaînalte. Cuvântul despre începutul lui Hristos era învăţătura, care aparţinea acelui timp, când Hristos încă nu era arătat.

Evrei 6.1,2: … neaşezând o temelie a pocăinţei de fapte moarte şi a credinţei în Dumnezeu, a învăţăturii despre spălări şi despre punerea mâinilor şi despre învierea morţilor şi despre judecata eternă,

despre care vorbesc versetele 1 şi 2, sunt principii care erau cunoscute şi crezute deja înainte de venirea lui Hristos. El voia să vorbească despre acestea dacă va îngădui Dumnezeu [Evrei 6.3], dar prin Hristos au fost aduse la lumină alte adevăruri, mai măreţe, şi de aceea era regres să pierzi din vedere aceste adevăruri sublime şi să te reîntorci la primele principii.

Evreii erau în pericol să facă aceasta. Prigoanele grele şi permanente din partea iudeilor, căror ei erau expuşi, au oferit prilej diavolului să-i ispitească. El le-a prezentat, că dacă ei nu ţin cu severitate la despărţirea lor, şi reluau şi respectau din nou obiceiurile şi orânduielile iudaice, ei vor fi scutiţi de prigoane şi puteau avea o viaţă liniştită. Pentru aceia care vedeau în ceremonialurile Legii instituirii ale Domnului, această ispită era periculoasă şi înşelătoare. Dacă ascultau de ele, atunci ei s-ar fi reîntors treptat la iudaism şi astfel ar fi ajuns de la sine la lepădarea creştinismului. Aceasta ar aduce cu sine urmările cele mai îngrozitoare. Ca să-i păzească de aceasta, Pavel le vorbeşte în modul cel mai sever şi le prezintă clar şi precis urmările ascultării de ispita lui satan.

Evrei 6.4-6: Pentru că este imposibil ca cei odată luminaţi, şi care au gustat Darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi ai Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul bun al lui Dumnezeu şi lucrările de putere ale veacului viitor, şi au căzut (textual: s-au lepădat de credinţă = în greacă, apostazie), să fie reînnoiţi, spre pocăinţă, răstignindu-L pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi dându-L batjocurii.

Aceste cuvinte au devenit, prin înţelegere greşită, pentru multe suflete sincere un obstacol, şi este chemarea noastră, potrivit Scripturii, să îndepărtăm aceste obstacole. Rezolvarea problemei constă în cuvintele „au căzut”. Pavel nu spune, „ei, cei care au căzut”, ci ei, „care au căzut de la credinţă”, nu mai pot fi readuşi la pocăinţă. Aceasta este o diferenţă ca de la cer la pământ, cum poate constata orice cititor, dacă meditează la aceasta. A cădea înseamnă să te faci vinovat de un păcat sau altul; a cădea de la credinţă înseamnă să lepezi credinţa creştină şi să te desparţi de Hristos. Dacă Pavel ar fi spus că cel care a căzut nu mai poate fi adus din nou la pocăinţă, atunci aceasta ar fi fost foarte trist pentru fiecare dintre noi, căci cine dintre noi, cine dintre credincioşii de pe pământ, din toate timpurile, nu a căzut într-un păcat sau altul (la Dumnezeu păcatul nu este mare sau mic)? Dar din fericire Pavel nu a spus aceasta, ci a spus categoric, cine a căzut de la credinţă, cine leapădă pe Hristos şi tăgăduieşte creştinismul, acela nu mai poate fi reînnoit spre pocăinţă. Prin aceasta, iubit suflete îngrijorat, această încurcătură a fost îndepărtată dinaintea ta. Căci în tot ce tu te învinovăţeşti şi te acuzi, nici pe departe nu te gândeşti la lepădarea lui Hristos şi la tăgăduirea creştinismului; dimpotrivă, tu doreşti fierbinte mai multă părtăşie cu Hristos; doreşti mai multă credinţă şi mai multă dragoste; tu regreţi păcatele tale şi strigi după iertare. Gândeşte-te şi la faptul că ei, cei care au căzut de la credinţă şi de aceea nu mai pot fi reînnoiţi spre pocăinţă, sunt foarte împietriţi şi drept urmare la ei nu mai poate fi vorba de nelinişte din cauza păcatelor lor, de frică din cauza necredinţei şi remuşcare din cauza necredincioşiei lor. Judecata Domnului asupra căderii lor de la credinţă este dreaptă, în sufletul lor nu mai poate avea loc nici o lucrare a Duhului Sfânt.

În afară de aceasta, este important să se ţină seama că tot ce se spune despre aceia care pot cădea de la credinţă poate fi prezent, fără ca cineva să fie născut din Dumnezeu şi să fie părtaş vieţii. Să ne gândim numai la Iuda şi Simon, vrăjitorul, ca să ştim că un om, fără să fie născut din Dumnezeu şi fără să fie părtaş vieţii veşnice, poate fi luminat, poate să guste darul ceresc, Cuvântul bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor. Iuda de exemplu a vestit Evanghelia, a făcut minuni şi a alungat chiar pe diavolul. Astfel cuvintele lui Pavel nu oferă nici o bază pentru învăţătura greşită, că există o cădere de la credinţă a sfinţilor, dacă prin sfinţi se înţelege copiii lui Dumnezeu, cei născuţi din Dumnezeu. De fapt cuvintele Domnului din Ioan 10.27-30 sunt decisive în această privinţă. „Oile Mele aud glasul Meu, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă eternă; şi nicidecum nu vor pieri niciodată şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

Exemplul, pe care Pavel îl foloseşte aici, ca să prezinte clar părerea sa, ne lasă să vedem, că el nu se gândeşte la aceia care au fost născuţi din nou prin Duhul Sfânt şi prin credinţa în Hristos au devenit părtaşi vieţii veşnice, ci exclusiv la aceia care au primit aceste privilegii ale creştinismului, care pot fi partea unuia care a primit creştinismul fără să primească viaţa lui Dumnezeu. El spune într-adevăr: „Pentru că pământul, care absoarbe ploaia care vine deseori peste el şi care rodeşte ierburi folositoare acelora pentru care şi este lucrat, are parte de binecuvântare de la Dumnezeu; dar cel care dă spini şi mărăcini este lepădat şi aproape de blestem, al cărui sfârşit este să fie ars.” (versetele 7-8). Cauza că un pământ rodeşte ierburi folositoare şi celălalt pământ dă spini şi mărăcini constă în starea terenului. Un pământ este roditor, şi celălalt neroditor. Cu toate că ambele primesc ploaie, unul aduce ierburi folositoare iar celălalt dă spini şi mărăcini. Tot aşa doi oameni pot veni sub influenţa Evangheliei, să aibă parte de privilegiile creştinismului şi un timp să nu se deosebească unul de altul la exterior; dar unul, care este născut din Dumnezeu, aduce roadă, în timp ce celălalt nu aduce roadă, poate cădea de la credinţă.

Deci evreii, cărora Pavel le scrie, aparţineau primei categorii de oameni. Ei erau născuţi din Dumnezeu, căci au adus rod. Pavel este sigur de aceasta. El le spune:

Evrei 6.9-10: Dar despre voi, preaiubiţilor, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi care ţin de mântuire, chiar dacă vorbim altfel. Pentru că Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Său, întrucât aţi slujit şi slujiţi sfinţilor.

Avertismentele severe, pe care el li le dă, nu trebuiau să slujească în a exprima îndoiala lui cu privire la părtăşia lor cu Hristos, ci să le arate urmările îngrozitoare ale ascultării de ispita lui satan şi să-i reţină de la mersul pe o cărare al cărei sfârşit va fi decăderea şi pierzarea veşnică.

S-ar putea acum pune întrebarea, dacă şi astăzi sunt din aceia care au căzut, despre care vorbeşte Pavel. Dacă luăm cuvintele sale literalmente, atunci cu siguranţă nu. Apostolul vorbeşte despre evreii care au părăsit iudaismul şi au primit pe Hristos ca Mântuitor şi Domn al lor, şi aceia, dacă ar cădea, ar răstigni pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi L-ar da batjocurii (versetul 6). Prin faptul că au părăsit iudaismul şi au primit creştinismul, ei s-au declarat vinovaţi de lepădarea şi de moartea lui Hristos. Prin faptul că au tăgăduit creştinismul şi s-au reîntors la iudaism, ei ar declara moartea lui Hristos îndreptăţită şi de aceea ar răstigni pe Fiul lui Dumnezeu pentru ei înşişi şi L-ar da batjocurii, căci atunci ei L-ar considera un blasfemator şi înşelător. Cu toate că aceasta nu este valabil în situaţia noastră actuală, totuşi oricine care tăgăduieşte creştinismul şi leapădă public pe Hristos, este în principiu vinovat de cădere; şi în ultimele zile ale bisericii creştine pe pământ vor fi mii de oameni care, prin faptul că se aruncă în braţele lui antihrist, se vor face vinovaţi de acest păcat îngrozitor, peste care apoi va veni judecata împietririi şi în cele din urmă răzbunarea lui Dumnezeu. (vezi 2 Tesaloniceni 2.11,12; 1.7-9) Credincioşii iudei au dovedit dragostea lor pentru Numele lui Isus prin slujba lor făcută sfinţilor şi prin faptele lor de dragoste; de aceea Pavel îi îndeamnă să nu slăbească ci să continue pe acelaşi drum până la sfârşit.

Evrei 6.11,12: Dar dorim fierbinte ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi stăruinţă în încrederea deplină a speranţei, până la sfârşit, ca să nu fiţi leneşi, ci imitatori ai celor care, prin credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenesc promisiunile.

Aceasta îl conduce de la sine la amintirea principiilor după care a umblat tatăl credincioşilor şi al poporului iudeu, şi de îndurarea nespus de mare a lui Dumnezeu, care în chip minunat a întărit credinţa lui. Dumnezeu a dat lui Avraam făgăduinţa şi în îndurarea Sa binevoitoare a întărit făgăduinţa cu un jurământ. Şi Avraam a crezut făgăduinţa, cu toate că a trebuit să aştepte 25 de ani împlinirea ei şi prin faptul că a dovedit o aşa de mare îndelungă răbdare, el a primit făgăduinţa. Evreii se aflau în aceeaşi stare cu privire la odihna cerească şi la gloria cerească.

Evrei 6.17,18: În aceasta, Dumnezeu, voind să arate şi mai mult moştenitorilor promisiunii nestrămutarea planului Său, a intervenit cu un jurământ, ca, prin două lucruri de nestrămutat, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem mângâiere puternică.

Aceste două lucruri neschimbătoare sunt: făgăduinţa şi jurământul. Dacă Dumnezeu, care nu poate să mintă, făgăduieşte ceva, atunci aceasta ar trebui să fie suficient pentru credinţă; dar Dumnezeu, Domnul, care cunoaşte slăbiciunea credinţei, în bunătatea Sa binevoitoare a întărit făgăduinţa Sa cu un jurământ, căci deja între oameni jurământul este sfârşitul oricărei neînţelegeri spre confirmare. Deci această bunătate a lui Dumnezeu este pentru noi, cei care suntem moştenitorii făgăduinţei, o mângâiere puternică. Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricât de mult ar părea că sunt amânate, nu eşuează. Noi ne putem baza pe împlinirea lor, deoarece Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi, că făgăduinţele Lui se vor împlini cu siguranţă. Dacă facem aşa cum a făcut Avraam, atunci nu ne vom îndoi de făgăduinţele lui Dumnezeu prin necredinţă, ci prin credinţă şi răbdare vom moşteni făgăduinţele.

Dar această siguranţă a credincioşilor cu privire la infailibilitatea făgăduinţelor lui Dumnezeu mai are şi o altă confirmare mai mare. Noi, moştenitorii făgăduinţei,

Evrei 6.18-20: … am alergat la adăpost, ca să apucăm speranţa pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi tare, şi care intră în cele de dincolo de perdea, unde Isus a intrat pentru noi ca Înainte-mergător, fiind făcut pentru eternitate Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec.

Isus a intrat în partea lăuntrică a perdelei, în Locul Preasfânt ceresc ca Înainte-mergător. Din aceasta rezultă că Locul Preasfânt ceresc este locul destinaţiei noastre. Căci acolo unde este un înainte-mergător, acolo trebuie să fie şi aceia care îl urmează. Dacă Isus a devenit Înainte-mergătorul nostru în Locul Preasfânt ceresc, atunci şi noi Îl vom urma acolo. Aceasta este nădejdea care stă înaintea noastră, pe care noi am apucat-o. Această nădejde este ca o ancoră a sufletului. Un vapor, care stă pe apă, este ţinut stabil prin ancoră. Această ancoră trebuie să stea sigură pe teren tare, nu în nisip mişcător, căci altfel atât ancora cât şi vaporul vor fi luate de curentul de apă. Ancora noastră, nădejdea care ne stă pusă înainte, stă sigură şi tare în partea dinăuntru a perdelei, în Sfânta Sfintelor cerească. Nădejdea care ne este pusă înainte este ancora sufletului nostru; sufletul nostru intră în partea dinăuntru a perdelei şi vede acolo pe Isus ca Înainte-mergător al nostru. Deci credinţa noastră are nu numai făgăduinţa lui Dumnezeu şi jurământul lui Dumnezeu, ci pe deasupra are în Isus Garantul pentru împlinirea acestor făgăduinţe.

Să observăm totodată că dublul caracter al binecuvântării, spre care arată această epistolă, este prezentat aici în legătură cu Mesia. Isus a intrat ca Înainte-mergător pentru noi  în cer, şi El este acolo, pentru timpul actual, Marele Preot al nostru. Deci noi aparţinem cerului şi avem acolo un Mare Preot. Dar este o preoţie după rânduiala lui Melhisedec, prin care preoţia aaronită a fost pusă total la o parte, însă aceasta îndreaptă totodată privirea noastră spre viitorul Israelului şi la Împărăţia lui Hristos, care încă nu a fost revelată. Binecuvântările cereşti ale moştenitorilor făgăduinţei, care au o chemare cerească, şi binecuvântările pământeşti pentru poporul Israel, făgăduite de proroci, sunt ambele legate cu credinţa în Isus, Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

 

Învăţături practice din cartea Iov (11)- Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu?

=  https://www.soundwords.de/ro/invataturi-practice-din-cartea-iov-11-a11637.html

Versete călăuzitoare: Iov 40 şi 41

Iov 41.10-11: Deci cine este cel care va sta înaintea Mea? Cine Mi-a dat întâi, ca să-i plătesc înapoi? Tot ce este sub cer este al Meu!

Iov trebuia nu numai să cunoască cât de mic era el faţă de Dumnezeu, ci şi să mărturisească, că el a păcătuit; el trebuia să arate căinţă. De aceea Dumnezeu îi aminteşte acum de sentinţa lui temerară faţă de Dumnezeu, prin care el voia numai să se îndreptăţească pe sine însuşi: „Vrei tu deci să-Mi desfiinţezi judecata? Vrei să Mă condamni, ca să fii tu drept?” (Iov 40.8). Şi lui Iov i se cere să dovedească că el posedă şi puterea care se cuvine unui judecător moral aşa de sus poziţionat: puterea de a doborî pe cei mândri şi pe păcătoşi (Iov 40.9-14).

Iov nu poate face aceasta, şi pentru a-l face în mod deosebit conştient de aceasta, Dumnezeu îi îndreaptă atenţia spre două creaturi ale Sale, care cu toate că ele sunt total dependente de Dumnezeu, prin înfăţişarea puterii lor naturale exterioară şi impresionantă constrâng pe om la supunere. Este behemotul, conform descrierii un animal terestru, şi leviatanul, un nu mai puţin înfiorător monstru de apă, în care mulţi au văzut un crocodil uriaş. În capitolele 40 şi 41 găsim descrierea impresionantă a acestor două animale, cu scopul să ne umple cu teamă. În ceea ce-l priveşte pe Iov, pentru el aveau importanţă deosebită întrebările, pe care Dumnezeu i le-a pus cu privire la aceste două animale (Iov 40.15-41.10). Ce putea face el împotriva lor? Nimic. La o întâlnire între aceşti doi monştri cu omul, înfrângerea era desigur de partea omului. Singurul lucru, pe care omul îl poate face, este să recunoască aceasta, să ţină seama de aceasta şi să nu înceapă semeţ lupta, ci să se supună: „Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti” (Iov 41.8). Dar dacă faţă de aceste creaturi ale lui Dumnezeu este vorba de supunere şi neputinţă, cu cât mai mult faţă de Dumnezeul viu!

Şi pentru timpul nostru este important să îndreptăm atenţia spre puterea lui Dumnezeu în natură şi la reverenţa care se cuvine din partea noastră faţă de El. Trăim într-un timp al biruinţelor mari ale omului asupra împărăţiei naturii. Fără îndoială în privinţa aceasta omenirea realizează o intenţie iniţială a lui Dumnezeu, chiar dacă o face cu mare slăbiciune, ca urmare a păcatului. Căci câte vieţi umane costă progresul în fiecare zi! Şi mai ales: Cum sunt folosite forţele naturii, pe care omul a putut să şi le supună, spre pierzarea şi distrugerea proprie sau spre glorificarea proprie, în loc ca ele să slujească spre onoarea lui Dumnezeu!

Şi totuşi, cât de redus este progresul, dacă ne gândim la mărimea creaţiei! Ce putem răspunde noi în timpul nostru la toate întrebările, pe care Dumnezeu le-a adresat lui Iov? Cei mai mari învăţaţi, ei, cei care au pătruns cel mai adânc în tainele naturii, dacă sunt sinceri, vor fi primii care vor răspunde: numai foarte puţin. Este însă pericolul în timpul nostru, ca aceia care nu fac parte dintre aceşti bărbaţi ai ştiinţei, să-şi închipuie prea mult cu privire la progresul nostru. Ei sunt deplin conştienţi de propria lor necunoaştere, gândesc însă, pentru alţii, că natura nu mai are nici o taină pentru cei bine pregătiţi şi educaţi ştiinţific. Aceasta este o mare rătăcire. Chiar şi cel mai mare învăţat din timpul nostru cunoaşte la fel de puţin răspunsul la toate întrebările puse de Dumnezeu lui Iov ca şi acesta însuşi. El este „prea neînsemnat”. La o mie de întrebări – şi astăzi încă – nici un răspuns! Căci mare este Domnul, Dumnezeul nostru!

 

Învăţături practice din cartea Iov (12)
O viaţă trăită în harul lui Dumnezeu

Versete călăuzitoare: Iov 42

Marea luptă a sufletului, despre care ne-a vorbit cartea Iov, se apropie de sfârşit. Rezolvarea întrebărilor numeroase şi adânc pătrunzătoare în viaţa fiecărui om a fost dată, nu în cuvinte, nu în dogme bine demonstrate, ci în inima umilă a celui suferind şi în împotrivitorul însuşi.

Mărturisirea şi restabilirea lui Iov

Iov a răspuns şi a zis: „Ştiu că poţi face orice şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată” (Iov 42.2). Cât de bine fac aceste cuvinte clare, simple, după aşa de multe alte exprimări ale aceleiaşi guri! Simţim: inima lui a ajuns la linişte. Auzim despre dăruirea faţă de Dumnezeu, de liniştirea sub mâna Domnului, prin care sufletul lui ajunge la odihnă. Mişcător este şi felul în care el se străduieşte ca acum să dea pe deplin dreptate lui Dumnezeu. Odinioară s-a îndreptăţit pe sine însuşi, chiar cu preţul dreptăţii lui Dumnezeu; acum el îndreptăţeşte pe Dumnezeu, chiar dacă prin aceasta el trebuie să mărturisească caracterul lui nedemn. Pentru aceasta alege aceleaşi cuvinte, cu care Dumnezeu l-a chemat să dea socoteală. „Cine este acela care, fără cunoştinţă, îmi întunecă sfatul?” Aproape exact aceleaşi cuvinte i-a spus Dumnezeu (Iov 38.2). Şi răspunsul lui este acum: eu am făcut aceasta: „Am rostit ce nu am înţeles, lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le cunoşteam” (Iov 42.3). Cât de bine a înţeles Iov ţelul cerinţelor lui Dumnezeu (Iov 38.3): „Eu te voi întreba şi tu să Mă-nveţi.” Acum el adresează lui Dumnezeu aceeaşi rugăminte: „Te voi întreba şi Tu să mă-nveţi” (Iov 42.4). El se întoarce înapoi la locul care i se cuvine, şi prin aceasta recunoaşte că prin aroganţa inimii lui s-a ridicat peste Dumnezeu.

Însă totodată acum devine clar, cum în smerenie inima lui este adusă aproape de Dumnezeu: odinioară L-a cunoscut din auzite, acum el priveşte la Dumnezeu. „Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede” (Iov 42.5). Privind astfel lăuntric pe Dumnezeul lui, plin fiind cu gânduri cuvenite cu privire la El, el se vede totodată şi pe sine însuşi în lumina adevărată, şi, amintindu-şi de tot ce a vorbit împotriva lui Dumnezeu, acum se detestă pe sine însuşi şi are căinţă reală: „De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42.6). Deci el se detestă pe sine însuşi şi ca să zicem aşa se căieşte stând pe genunchi. Când omul are a face cu Dumnezeu faţă către faţă, încetează toată glorificarea de sine, şi el devine vizibil în goliciunea şi ruşinea lui. Şi apoi el detestă nu numai ceea ce a spus, ci se detestă pe sine însuşi, „eul” încăpăţânat, rău.

De îndată ce omul – chiar şi cel mai bun dintre oameni – ajunge la cunoştinţa nedemnităţii lui, Dumnezeu Se coboară, îl ridică şi îi dăruieşte binecuvântare şi înviorare.

Păcatul prietenilor lui Iov

Este însă ciudat, că mai întâi se vorbeşte despre prieteni şi abia după aceea despre binecuvântarea şi înălţarea, pe care Dumnezeu a dăruit-o lui Iov după restabilirea lui. Mult timp n-am mai auzit nimic despre ei. În timpul ultimei vorbiri lungi a lui Iov, sub îndemnurile lui Elihu, în timpul vorbirii copleşitoare a Creatorului, ei au tăcut. S-a frânt ceva şi în inima lor? Găsim şi la ei smerire? Cu siguranţă nu, căci primul lucru, pe care Dumnezeu li-l spune, este: „Mânia Mea s-a aprins împotriva voastră.” Probabil că ei au văzut o confirmare a propriei lor teorii despre păcatele lui Iov, în mod deosebit în cuvintele Domnului adresate lui Iov. Parţial şi privit superficial, cuvintele lui Dumnezeu se potriveau cu reproşurile lor împotriva lui Iov. Şi acum ei aud aici – Dumnezeu Se adresează lui Elifaz, ca cel mai bătrân dintre ei -: „N-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov” (Iov 42.7). Instinctiv te întrebi, în ce a vorbit Iov ce se cuvine despre Dumnezeu. Căci privit superficial s-ar fi putut gândi pe drept, că Iov a vorbit la fel de mult de nedrept despre Dumnezeu ca şi ceilalţi, da, s-ar putea chiar spune, că el a vorbit chiar mai pripit decât Elifaz şi prietenii lui.

Efectiv, noi nu avem voie să trecem cu vederea greşelile făcute de Iov. Dar repetăm: este o diferenţă ca de la cer la pământ, dacă te afli sau nu într-o încercare aşa de grea ca Iov. Pentru cei care ei înşişi nu suferă, este foarte uşor să descopere greşeli în cuvintele revoltate ale celui apăsat. Însă Dumnezeu ţine socoteală de împrejurările în care ele sunt rostite, mult mai mult decât probabil gândim noi. Să nu uităm, că ceea ce era păcătos în cuvintele lui Iov a fost mustrat de Dumnezeu, a fost recunoscut şi mărturisit de Iov şi urmare acestui fapt era iertat de Dumnezeu. De aceea pentru Dumnezeu sosise acum momentul să-Şi amintească cât mult bine a spus Iov în suferinţa lui, câtă credinţă a arătat el chiar şi în acele momente, cum el – în contradicţie cu sine însuşi – a luat prin credinţă ca Salvator pe Dumnezeul acela care în momentul următor i s-a apărut că ar fi un duşman.

Dumnezeu nu este unul care uită aceste lucruri. Însă El evaluează serios greşeala bărbaţilor care în părerea greşită că fac ce este drept, au eşuat complet în judecarea conform gândurilor lui Dumnezeu a unui anumit caz. Ei cunoşteau aceste gânduri, în măsura în care Dumnezeu le-a revelat în timpul acela, dar au greşit grav în aplicarea lor. De aceea, ceea ce ei spun, este pe de o parte foarte adevărat, şi pe de altă parte foarte greşit. Adevărurile abstracte fără viaţă spirituală călăuzită prin Duhul Sfânt sunt întotdeauna un pericol pentru credincioşi. Uneori se produce mai multă pagubă prin aplicarea greşită a unui adevăr decât printr-o nedreptate. Căci adevărul aplicat greşit dă unei rătăciri o aparentă înfăţişare de autoritate divină. Când o nebunie este cunoscută sau ceva, care aparent este fals, te îndepărtezi, însă fiecare credincios este impresionat de adevărul lui Dumnezeu. Deci dacă adevărul este aplicat greşit – ca aici, pentru a nimici moral pe unul care era subiectul special al intereselor lui Dumnezeu -, atunci aceasta este ceva îngrozitor în ochii Săi. Şi cei trei prieteni s-au făcut vinovaţi de acest păcat. Fără îndoială Dumnezeu nu-i va compara în privinţa aceasta cu Iov, înainte ca ei să se fi smerit; dar pentru că aceasta a avut loc, pentru că Iov a fost declarat drept de Dumnezeu în privinţa aceasta, a recunoscut greşelile lui de odinioară şi a primit iertare, acum Dumnezeu Îşi aminteşte de multele lucruri bune, care s-au găsit în inima lui în timpul încercării, şi le pune faţă în faţă cu făţărnicia celor trei prieteni.

Rodul adevăratei smerenii

Cât de deplin a fost Iov restabilit în părtăşia cu Dumnezeu se arată cel mai clar în faptul că Elifaz a jertfit pentru sine şi prietenii lui şapte tauri şi şapte berbeci ca jertfă de ardere-de-tot şi că Iov trebuia să se roage pentru ei.

Şi pentru noi este instructiv să vedem acest rod al adevăratei smerenii. Credincioşii, care au păcătuit, după mărturisire şi reîntoarcere arată deseori un timp o oarecare teamă, o reţinere în a ocupa din nou locul pe care l-au avut înainte între credincioşi. Suntem convinşi că o astfel de atitudine este bună şi mărturiseşte despre o conştiinţă sinceră. Însă pe de altă parte trebuie să remarcăm cât de desăvârşit iartă Dumnezeu păcatul. Ar trebui mai degrabă să întâmpinăm cu dragoste şi încurajare pe astfel de credincioşi ruşinaţi, decât cu neîncredere şi permanentă condamnare. Să ne gândim la comportarea tatălui faţă de fiul pierdut, cum el şi-a deschis braţele, inima şi casa, ca să primească pe cel reîntors. Cu siguranţă fiul a stat cu teamă şi ruşine la acea masă de sărbătoare, însă fratele lui era de condamnat aspru, care cerea răzbunare în loc de har.

Este de asemenea remarcabil, că prietenii au trebuit să aducă o jertfă de ardere-de-tot. Noi ne-am gândi într-un astfel de caz mai degrabă la o jertfă pentru păcat. Probabil din aceasta avem voie să tragem concluzia că istoria lui Iov a avut loc înainte de darea Legii. În Lege sunt date prescripţii exacte în legătură cu jertfa ce trebuie adusă pentru păcatele săvârşite. Înainte de aceasta este vorba numai despre jertfa de ardere-de-tot, ca la Noe (Geneza 8.20), la Avraam (Geneza 22.2) şi la Iov. Felul în care Dumnezeu prescrie această jertfă de ardere-de-tot arată că ea trebuie să exprime o mărturisire solemnă a păcatului: „… ca nu cumva să vă fac după nebunia voastră; pentru că n-aţi vorbit drept despre Mine, ca robul Meu Iov” (Iov 42.8).

„Sfârşitul Domnului” cu Iov

Cât de frumos este ceea ce urmează! „Domnul a întors captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi” (Iov 42.10). El nu întoarce numai pedeapsa pentru prieteni în urma rugăciunii lui Iov, ci eliberează şi pe Iov însuşi. Acesta s-a simţi captiv pe tot parcursul încercării lui şi a exprimat astfel acest sentiment: „Îmi pui picioarele în butuci” (Iov 13.27). „Dumnezeu m-a înconjurat cu plasa Lui” (Iov 19.6). Mai târziu va recunoaşte că nu Dumnezeu îl ţinea prins, ci că el însuşi era încurcat în propriile gânduri greşite.

Acum Dumnezeu i-a arătat har, şi că inima lui era plină de har se arată în aceea, că el era imediat gata să arate har, prin aceea că s-a rugat pentru prietenii lui, pentru ei, cei care l-au rănit cel mai dureros.

În acest moment minunat al harului deplin, în timp ce fumul jertfei se înalţă împreună cu rugăciunile unui om care se află deplin în părtăşia lui Dumnezeu, Dumnezeu întoarce totul spre bine pentru Iov. El primeşte dublu din tot ce a posedat odinioară. Prin aceasta Dumnezeu voia să exprime pentru el şi pentru toţi credincioşii necesitatea inimii Sale de a ne binecuvânta şi în exterior. Dacă păcatele noastre au fost iertate, atunci El Se gândeşte la binele pe care l-am făcut şi îl răsplăteşte.

Aşa S-a gândit Dumnezeu acum, că Iov a ţinut cu tărie la El, atunci când încercarea cea mai vitregă a venit asupra lui, aşa că însuşi satan a fost ruşinat. Într-adevăr după aceea Iov a trebuit să se cunoască pe sine însuşi, dar primirea cu credinţă a tuturor suferinţelor lui din mâna lui Dumnezeu a păstrat valoarea ei pentru Dumnezeu. Şi aceasta era fără îndoială har de la Dumnezeu. Că Iov ţinea cu tărie la Dumnezeu, aceasta a avut loc pentru că Dumnezeu nu l-a părăsit pe Iov. Dacă suntem drepţi şi rămânem statornici, în ciuda a orice ar veni peste noi, aceasta este har, care ne face capabili pentru aceasta. Ştim aceasta şi o recunoaştem cu plăcere. Totuşi rămâne pentru noi o îmbărbătare în viaţa noastră spirituală, că Dumnezeu vrea să răsplătească faptele noastre bune şi nu le va uita, dacă avem mereu înaintea privirii noastre, că credinţa precede faptele. Faptele noastre nu ne pot mântui, nu ne pot salva, nu pot îndepărta nici măcar un singur păcat. Dar dacă toate acestea au avut loc pe baza harului şi au fost primite prin credinţă, atunci Dumnezeu cere de la noi fapte bune, pentru ca să fie exprimată şi confirmată credinţa. Şi cu aceste lucrări El leagă făgăduinţele Lui minunate pentru viaţa de acum şi viaţa viitoare.

Încercarea a părut desigur lui Iov nesuportabil de lungă, atunci când a îndurat-o. Dar cât de scurtă trebuie să fi fost ea în amintirea lui, când el a recunoscut mâna lui Dumnezeu în suferinţe şi s-a gândit în urmă la ele în viaţa lungă care a urmat după aceea. O viaţă de părtăşie netulburată cu Dumnezeul său, plină de binecuvântări, în care totul s-a reîntors la el, tot ce a pierdut odinioară, prin aceea că posesiunile lui pământeşti s-au dublat şi în care el deseori a avut în inima lui gândul înviorător al psalmistului: „Este o clipă în mânia Sa, o viaţă în bunăvoinţa Sa” (Psalmul 30.5).

 

Nevoia unui Neemia – un rob slujitor credincios al lui Dumnezeu (5)- Neemia 5, de Stephan Isenberg

Versete călăuzitoare: Neemia 5

Capitolul acesta ne va revela acţiunea cărnii în noi: căci „carnea pofteşte împotriva Duhului” (Galateni 5.17).

Neemia 5.1-8: Şi a fost un strigăt mare în popor şi între soţiile lor împotriva iudeilor, fraţii lor. Şi erau unii care ziceau: „Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; şi trebuie să facem rost de grâu, ca să mâncăm şi să trăim“. Şi erau unii care ziceau: „Noi am pus garanţie ogoarele noastre şi viile noastre şi casele noastre, ca să facem rost de grâu în timpul foametei“. Şi erau unii care ziceau: „Noi ne-am împrumutat cu argint pentru tributul împăratului, pe ogoarele noastre şi pe viile noastre. Şi acum carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, fiii noştri ca şi fiii lor; şi, iată, noi ducem în robie pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca să fie robi şi unele dintre fiicele noastre chiar sunt duse în robie; şi nu este în puterea mâinii noastre să le răscumpărăm, pentru că alţii au ogoarele noastre şi viile noastre“. Şi m-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor şi cuvintele acestea. Şi m-am sfătuit în inima mea şi am mustrat pe mai-mari şi pe căpetenii şi le-am zis: „Voi luaţi camătă fiecare de la fratele său!“ Şi am chemat împotriva lor o adunare mare. Şi le-am zis: „Noi, după puterea noastră, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei care erau vânduţi naţiunilor; şi voi înşivă să vindeţi pe fraţii voştri? Sau să ne fie ei vânduţi?“ Iar ei au tăcut şi n-au găsit răspuns.

În exterior pe locul corect

Ne întrebăm: Ce s-a petrecut aici? Este posibil ca şi copiii lui Dumnezeu să se comporte în felul acesta unul faţă de altul?

Învăţăm aici, că într-adevăr în exterior poţi fi pe locul corect însă lăuntric poţi fi foarte departe de gândurile lui Dumnezeu. Invers, se poate ca cineva, care în exterior nu este pe locul corect, ca de exemplu Daniel în Babilon, să umble totuşi în părtăşie cu Dumnezeu şi este chiar numit „preaiubit”.

Noi spunem foarte repede, că noi ne strângem conform cu Matei 18.20 şi că Domnul este în mijlocul nostru. Însă nu ne iese aceasta uneori uşor şi neglijent de pe buze? Dacă suntem adunaţi „în Numele Său”, atunci toate trebuie să se orienteze după Numele Lui. Atunci Domnul Isus trebuie să primească toate drepturile în strângerile noastre laolaltă – făcând excepţie de felul cât de slab este practicat aceasta, însă atunci nu este eşecul Domnului, ci este eşecul nostru.

Dacă o grupă de credincioşi din cadrul unei adunări locale gândeşte că ea trebuie să organizeze întreaga strângere laolaltă de la început şi până la sfârşit – putem noi atunci spune cu adevărat, că Domnul Isus are toate drepturile? Am fi foarte neplăcut uimiţi, dacă cineva ar veni la noi acasă şi ne-ar spune cum trebuie să ne comportăm în casa noastră. Dacă noi înşine preluăm conducerea în casa Domnului, cum vrea atunci să se practice ce stă scris în epistola către Corinteni?

  • 1 Corinteni 12.11: Dar toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia în parte cum vrea.
  • 1 Corinteni 14.26: Când vă strângeţi, fiecare dintre voi are un psalm, are o învăţătură.

Când ne strângem la masa Domnului, ca să frângem pâinea – este atunci Domnul Isus stăpânul mesei sau noi planificăm şi conducem ora, aşa cum ne place nouă sau chiar unuia din noi?

Trebuie să ne punem întrebarea, dacă suntem cu adevărat pe locul corect, şi dacă avem această convingere, atunci trebuie să fie nu numai o mărturisire cu buzele, ci trebuie să fie adevăr. Israeliţii gândeau pe timpul lui Ieremia, că lor nu ar putea să li se întâmple ceva; căci în cele din urmă aveau Templul. Dar să citim:

  • Ieremia 7.3,4: Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta. Nu vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, zicând: „Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului sunt acestea!”

Dacă faptele şi acţiunile noastre nu sunt în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu, atunci se poate întâmpla ca şi strângerile noastre laolaltă să nu fie altceva decât o farsă. Fii sigur pentru tine, că te afli în locul corect, unde Domnul Isus are toate drepturile şi unde El doreşte să fie la mijloc, potrivit făgăduinţei Lui. Locul acesta trebuie să-L cauţi! Şi anume nu prin aceea că umbli de la o adunare la alta, ci prin aceea că îţi este clar din Cuvântul lui Dumnezeu cum trebuie să arate locul despre care Domnul Isus spune: „Acolo Eu sunt în mijloc”.

Neemia cunoştea locul acesta. El a găsit locul acesta în Sfânta Scriptură, şi inima lui întreagă era preocupată cu locul acesta. Pentru aceasta a părăsit comoditatea curţii împărăteşti din Persia, şi pentru aceasta a pornit într-o călătorie obositoare lungă cu mult peste 1000 km. Pentru aceasta a fost dispus să aibă parte de vrăjmăşia împotrivitorilor lui şi şi-a riscat viaţa.

Obstacole dinlăuntru

Natura împotrivirii: În capitolul 4 duşmanul atacă din afară. În capitolul 5 avem a face cu un atac al diavolului de natură deosebită. Diavolul încearcă să distrugă poporul lui Dumnezeu atacând din interior. Şi aşa a ajuns poporul Israel, ca un frate să vândă pe alt frate. Au ajuns ca să nu se lase unul pe altul să respire. Cât de repede se poate ajunge şi în Adunare (Biserică), să gândim că avem o poziţie mai bună şi apoi să folosim aceasta în avantajul nostru! Ca să obţină un avantaj propriu, israeliţii nu s-au dat înapoi să se împrumute reciproc cu speculă şi dobândă, aşa că unele familii erau aşa de sărăcite, că au trebuit să-şi vândă copii pentru slujbe de robi.

Dacă dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu se micşorează, atunci vom fi târâţi prin egocentrism şi egoism. Poporul a neglijat Cuvântul lui Dumnezeu, căci în Cuvânt stătea scris:

  • Deuteronomul 23.19: Să nu iei dobândă de la fratele tău, dobândă pentru bani, dobândă pentru alimente, dobândă pentru orice lucru care se dă cu dobândă.
  • Exodul 22.26: Dacă vei lua garanţie chiar haina aproapelui tău, să i-o înapoiezi înainte de apusul soarelui.

Cu cât mai mult este foarte valabil aceasta pentru epoca noastră:

  • 1 Ioan 3.17: Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?
  • Iacov 2.15,16: Dacă un frate sau o soră sunt fără îmbrăcăminte şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare trupului, ce folos?

Remediul: Să ceri sfat de la Dumnezeu. Despre Neemia se spune:

Neemia 5.7: Şi m-am sfătuit în inima mea.

Nu ni se spune cum a avut loc exact aceasta, putem însă presupune că a fost asemănător ca în capitolul 2, atunci când Neemia stătea înaintea împăratului şi s-a rugat. Cu siguranţă Neemia a cerut sfat de la Dumnezeul lui. El era „un om fericit, care nu s-a dus la sfatul celor răi” (Psalmul 1.1), şi a vorbit sigur lui Dumnezeu: „mă vei călăuzi cu sfatul Tău” (Psalmul 73.24). Neemia ştia: „El păstrează sfatul sănătos pentru cei drepţi” (Proverbe 2.7).

Urmarea a fost, că poporul a ascultat de cererea lui Neemia, ca fiecare să ierte datoriile fraţilor lui. Aceasta a făcut ca

Neemia 5.13b: toată adunarea a zis: „Amin!” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul a făcut după cuvântul acesta.

Neemia nu s-a considerat a fi mai bun

În versetele 14-18 citim despre comportarea model a lui Neemia. Râvna lui a fost răsplătită şi de aceea, pentru că el nu a urmărit interesele personale, ci s-a considerat pe sine însuşi a fi nimic:

Neemia 5.14-18: Mai mult, din ziua în care m-a pus să fiu guvernator al lor, în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al împăratului Artaxerxes, doisprezece ani, eu şi fraţii mei n-am mâncat pâine de guvernator. Dar guvernatorii dinainte, care au fost înaintea mea, împovărau poporul şi luau de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi tinerii lor stăpâneau peste popor. Dar eu n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu. Şi m-am ţinut de lucrarea zidului acestuia şi n-am cumpărat ogoare; şi toţi tinerii mei erau adunaţi acolo, la lucru. Şi chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre căpetenii, în afară de cei care veneau la noi dintre naţiunile care erau în jurul nostru. Şi ceea ce se pregătea în fiecare zi era un bou şi şase oi alese; şi păsări se pregăteau pentru mine şi o dată la zece zile tot felul de vinuri, din belşug. Şi, cu toate acestea, n-am cerut pâinea de guvernator, pentru că lucrarea apăsa greu asupra poporului acestuia.

Neemia a considerat pe ceilalţi mai presus de el însuşi şi a renunţat la drepturile lui, care de fapt i se cuveneau. Robii slujitori credincioşi ai Domnului privesc aşa de mult la Stăpânul lor, că ei devin transformaţi în chipul Său. Este deosebit de frumos să-l vedem pe Neemia în Vechiul Testament, care dovedeşte aşa de multe însuşiri de caracter frumoase ale Domnului Isus, că s-ar putea spune despre el: „… ca văzându-L pe Cel nevăzut” (compară cu Evrei 11.27). Aşa cum Moise, fără să-L cunoască pe Hristos, a putut purta ocara lui Hristos, la fel și Neemia putea să aibă însușiri de caracter ale Domnului, cu toate că el încă nu L-a văzut pe Domnul. Neemia a trăit practic ceea ce Pavel a trebuit să scrie mai târziu credincioșilor din Efes:

  • Faptele apostolilor 20.28: Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeu.

Neemia a pus în concordanţă comportarea lui în viaţa particulară cu comportarea lui în public. Puterea spirituală şi autoritatea pe care Neemia le-a dovedit în popor au rezultat din cauză că el „a luat seama la el însuşi”. Predicatorii Cuvântului lui Dumnezeu vor avea atâta putere spirituală şi autoritate, cât ceea ce predică ei este în concordanţă cu ceea ce trăiesc. Şi Pavel putea spune:

  • Faptele apostolilor 20.33-35: N-am poftit argint, nici aur, nici îmbrăcăminte de la nimeni. Voi înşivă cunoaşteţi că aceste mâini au slujit trebuinţelor mele şi celor care erau cu mine. În toate v–am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei slabi şi să ne amintim de cuvintele Domnului Isus, că El Însuşi a spus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti”.

Exemplul desăvârşit este şi în această privinţă Domnul Isus, care la întrebarea „Tu cine eşti?” a putut răspunde: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (Ioan 8.25).


Tradus de la: Nehemia – ein treuer Dienstknecht Gottes (5)

Traducere: Ion Simionescu

Neghina, peşti răi şi fecioare nechibzuite- Matei 13.24,25; 13.47,48; 25.1,2, de David R. Reid

Versete călăuzitoare: Matei 13.24,25; 13.47,48; 25.1,2

Trei parabole enigmatice

Ce au comun neghina, peştii răi şi fecioarele nechibzuite? Dacă nu şti multe despre Biblie, răspunsul tău ar fi cam aşa: „Absolut nimic!”, sau: „Ce întrebare ciudată!”, sau: „Ce este neghina?” Fără să şti ceva despre parabolele lui Isus, această întrebare are puţin sens. Oricum ar fi, chiar şi la citirea fugitivă a parabolelor Domnului despre Împărăţia cerului din evanghelia după Matei, imediat se recunosc aceste expresii.

Probabil aceste afirmaţi îţi sunt cunoscute, dar te-ai mirat tu de interpretarea acestor parabole enigmatice din evanghelia după Matei? De ce semănătorul a permis să fie semănată neghină în câmpul lui, şi de ce a permis el ca neghina să crească împreună cu grâul? De ce nu a plivit el neghina, înainte ca grâul să se coacă? De ce în mreajă au fost prinşi peşti buni şi peşti răi? Nu este Biserica numai pentru creştini? Şi de ce mirele a spus fecioarelor nechibzuite, că el nu le cunoaşte? Să studiem mai îndeaproape aceste parabole.

Isus povesteşte parabola despre grâu şi neghină în evanghelia după Matei 13.24-30; parabola despre peştii buni şi peştii răi o povesteşte în evanghelia după Matei 13.47-50, şi despre fecioarele nechibzuite El vorbeşte în evanghelia după Matei 25.1-13. Toate aceste trei parabole sunt categoric despre Împărăţia cerurilor, şi în toate aceste trei parabole este la final o despărţire categorică între cei binecuvântaţi şi cei condamnaţi. Nu este nici o grupă de mijloc sau neutrală, căci aceste istorisiri sunt parabole, ele sunt mai mult decât istorisirile obişnuite. Ele au un sens profund, aşa cum au toate parabolele Domnului. Care este afirmaţia acestor trei parabole şi care este aplicarea lor astăzi?

Împărăţia cerurilor este anunţată

Ca să se înţeleagă sensul parabolelor, trebuie să răspundem la o primă întrebare: „Ce este şi când este Împărăţia cerurilor?” Profeţiile Vechiului Testament sunt pline de referiri la venirea Domnului şi la Împărăţia Sa. Mesia sau „Unsul” trebuia să fie un urmaş al împăratului David şi cu toate acestea El va fi divin şi va fi trimis din cer, ca să întemeieze pe pământ Împărăţia Sa. Când Ioan Botezătorul, antemergătorul lui Hristos, a început slujba sa, el a vestit că această Împărăţie „s-a apropiat” (Matei 3.2). Domnul ar veni, şi El a venit realmente! Împărăţia Domnului a fost oferită poporului Israel, aşa cum a fost profeţit şi făgăduit în Vechiul Testament.

Dar pentru a primi pe Domnul şi Împărăţia Sa, poporul ar fi trebuit să recunoască eşecul lui în ascultarea faţă de Dumnezeu. Oamenii ar fi trebuit să renunţe la necredinţa lor. Aceasta este ce spunea Ioan prin „botezul pocăinţei”. Mulţi oameni au ieşit în pustiu, ca să facă botezul lui Ioan şi în felul acesta să arate pocăinţa lor. Oricum, botezul lui Ioan a devenit un eveniment cunoscut. Pentru mulţi oameni era „normal” să se lase botezaţi, şi nu era o căinţă veritabilă. Poporul ca întreg şi în mod deosebit conducătorii religioşi nu au recunoscut cu adevărat păcatele lor şi nici nu şi-au pregătit inimile pentru venirea lui Mesia. Ioan Botezătorul a refuzat să boteze pe saducheii şi fariseii care se considerau drepţi şi i-a numit „pui de vipere” (Matei 3.7). Aceşti făţarnici nu erau interesaţi să schimbe căile lor, ca să se pregătească pentru venirea lui Mesia.

Când Isus a intrat în scenă, ca să înceapă lucrarea Sa publică, Ioan Botezătorul L-a recunoscut nu numai ca Mesia, ci şi ca Mielul lui Dumnezeu, care va muri pentru păcatele lumii.[1] Mulţi creştini însă nu înţeleg că Domnul în primele zile de început ale slujirii Sale nu a pus accentul pe faptul că El ar fi Mielul lui Dumnezeu, care va trebui să meargă la cruce, ca să moară. Mai degrabă El a continuat să predice mesajul pe care Ioan Botezătorul l-a învăţat: „De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: «Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat»” (Matei 4.17). Când El a trimis pe cei doisprezece ucenici în misiune, El le-a zis să predice acelaşi mesaj: „Mergeţi … şi pe drum, predicaţi şi ziceţi: «Împărăţia cerurilor s-a apropiat»” Matei 10.6,7).

Împărăţia cerurilor este respinsă

Vedem astfel, că Isus Hristos face naţiunii Israel o ofertă veritabilă şi reală a făgăduitei Împărăţii a cerurilor. Vor accepta ei pe Împăratul lor şi Împărăţia Sa? Noi cunoaştem răspunsul trist. Israel a respins pe Mesia al lui şi Împărăţia Sa. Conducătorii religioşi au săvârşit chiar păcatul de neiertat, atribuirea lucrării minunate a Domnului puterii lui Satan! (Citeşte Matei 9.34 şi 12.24). Începând din acest moment vedem o schimbare clară în lucrarea publică a Domnului. Pentru prima dată Domnul revelează, că El va înfiinţa „Biserica” Sa (Matei 16.18). Aceasta este prima menţionare a Bisericii în Biblie. De asemenea Domnul începe să vorbească pentru prima dată despre ceea ce urma să aibă loc, despre moartea Sa şi despre învierea Sa: „De atunci încolo, Isus a început să arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că va fi omorât şi că a treia zi va învia” (Matei 16.31).

Domnul nu a mai predicat că Împărăţia cerurilor s-a apropiat. În loc de aceasta, El a început să înveţe în parabole despre Împărăţia cerurilor. În aceste parabole Isus începe să dezvăluie „tainele Împărăţiei” (Matei 13.11) şi forma, pe care Împărăţia o va lua, până în momentul când Împăratul lepădat va reveni în putere şi glorie.

Împărăţia cerurilor în momentul actual

În Noul Testament cuvântul „taină” se referă la ceva care era ascuns în Vechiul Testament, dar care odată cu venirea lui Hristos a fost revelat. Deci adevărul ascuns despre Împărăţia cerurilor, care în Vechiul Testament nu era încă revelat, este dezvăluit în parabolele despre Împărăţie. Şi aceasta ne conduce înapoi la tema noastră despre neghină, peşti răi şi fecioare nechibzuite.

În toate profeţiile şi făgăduinţele din Vechiul Testament, care se referă la Împărăţie, nu este nici un pasaj care să spună ceva despre faptul că lucruri rele cum ar fi neghina, peştii răi şi fecioarele neînţelepte ar fi tolerate în Împărăţia lui Mesia. Fapt este, că nu este nimic, care să lase să se înţeleagă că Domnul Se arată de două ori. Sunt parabolele care ne deschid ochii pentru tainele Împărăţiei cerurilor. În parabolele din evanghelia după Matei, Împărăţia cerurilor este Împărăţia făgăduită, aşa cum ea există astăzi, până va reveni Domnul nostru, ca să instaureze pe pământ o Împărăţie de o mie de ani.

Este important să se diferenţieze între Împărăţia cerurilor şi Biserică. Împărăţia cerurilor nu este acelaşi lucru cu Biserica! Biserica este alcătuită numai din credincioşi adevăraţi. Împărăţia cerurilor este o noţiune mai largă, care include întreg creştinismul şi nu numai pe credincioşii adevăraţi, ci şi pe aceia care în mod fals mărturisesc credinţa. Perioada de timp a Bisericii începe la Rusalii şi se încheie în ziua răpirii, când Hristos va lua la Sine Biserica Sa, pentru ca ea să fie pentru totdeauna la El. Perioada de timp a Împărăţiei cerurilor merge mai departe până la a doua venire a Domnului, când El revine în putere şi glorie. Acest timp include timpul Necazului cel mare. În timp ce parabolele despre Împărăţia cerurilor cuprind întreaga perioadă de timp între cele două veniri ale Domnului, cele trei parabole, pe care noi le studiem, accentuează evenimentele de la sfârşitul veacului şi despărţirea între credincioşii fideli şi creştinii cu numele, când Domnul va reveni.

Grâul şi neghina

Matei 13.24,25: Isus le-a pus înainte o altă parabolă, spunând: «Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânţă bună în ogorul lui; dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmaşul lui a venit şi a semănat neghină [de fapt zizanie, o plantă asemănătoare cu grâul; la fel şi în versetele 26 şi 27] printre grâu şi a plecat.

Avem un avantaj la determinarea înţelesului parabolei despre grâu şi neghină: În Matei 13.36-43 Domnul Însuşi explică pentru noi parabola, aşa că nu trebuie să ne întrebăm, dacă noi am interpretat-o corect! Neghina (sau zizania) este o iarbă, care în primele faze de creştere arată ca grâul. În parabolă neghina reprezintă pe „fiii celui rău” (Matei 13.38). Aceşti necredincioşi arată ca adevăraţii credincioşi, dar mărturia credinţei lor este falsă. La sfârşit se va vedea că ei niciodată nu au fost mântuiţi. Ei nu au voie să intre în Împărăţia [publică] a lui Hristos, ci vor suferi veşnic în iad (Matei 13.42). Este important să se înţeleagă, că „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” nu este descrierea unei „pierderi a premiului” pentru credincioşi care au trăit o viaţă infidelă. Sunt necredincioşi; „fiii celui rău” (versetul 38). Pe de altă parte grâul simbolizează pe „fiii” drepţi, care vor fi adunaţi ca să aibă parte de gloria Împărăţiei, când Domnul va reveni (Matei 13.43).

Peştii buni şi peştii răi

 Matei 13.47,48: Din nou, Împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare şi care a adunat tot felul de peşti. După ce s-a umplut, l-au tras la mal şi, stând jos, au strâns în vase ce este bun şi au aruncat afară ce este rău.

În parabola despre peştii buni şi peştii răi, Împărăţia cerurilor este asemenea unui năvod mare, care a fost aruncat în marea lumii. În năvod sunt adunaţi peşti buni şi peşti răi. În acelaşi fel, acolo unde ajunge Evanghelia sunt adunaţi în acelaşi fel credincioşi adevăraţi şi „mărturisitori” falşi în domeniul Împărăţiei cerurilor. Sortarea peştilor, ca şi separarea grâului de neghină, va avea loc abia la sfârşitul veacului. Atunci [nota redacţiei: aici sunt două sortări, care nu au loc în acelaşi timp, şi anume sortarea făcută de pescari şi sortarea făcută de îngeri] peştii răi, care numai au mărturisit că cred, dar care de asemenea au fost prinşi în năvodul Împărăţiei cerurilor, vor fi sortaţi de cei drepţi şi înlăturaţi, că să sufere acelaşi sfârşit ca şi neghina: în „cuptorul de foc”, unde va fi „plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 13.50). „Peştii buni”, care sunt drepţi din cauza credinţei lor adevărate şi primirea Împăratului, vor savura moştenirea în Împărăţia de o mie de ani a Domnului pe pământul acesta. [nota redacţiei: este vorba, aşa cum autorul a spus pe drept mai înainte, de credincioşii din creştinătate. Ei nu vor trebui să primească pe Împăratul, căci ei au fost deja înainte răpiţi la Domnul, şi ei vor avea parte de Împărăţie nu pe pământ, ci din cer.]

Fecioarele chibzuite şi fecioarele nechibzuite

Matei 25.1,2: Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Şi cinci dintre ele erau nechibzuite, şi cinci chibzuite.

Parabola despre fecioarele chibzuite şi fecioarele nechibzuite din evanghelia după Matei 25 se referă de asemenea în mod deosebit la Împărăţia cerurilor (Matei 25.1). Această parabolă cuprinde întreg timpul dintre cele două veniri ale lui Isus Hristos. Domnul nu ne-a dat interpretarea acestei parabole, dar este cu adevărat evident, că în această parabolă El este mirele. Fecioarele chibzuite (sau fecioarele mireasă) sunt adevăraţii credincioşi şi fecioarele nechibzuite sunt credincioşii cu o mărturie falsă, ca şi în celelalte două parabole. Observă că începând cu versetul 5 toate fecioarele, şi cele chibzuite şi cele nechibzuite, adorm, până se aude strigarea, că Mirele vine. Pentru multe secole ale istoriei Bisericii aşteptarea revenirii Domnului era uitată pentru o mare parte din biserica mărturisitoare. Chiar şi în timpul marii Reforme nu era cunoscută învăţătura că Domnul va reveni. Dar a fost o mare redescoperire a învăţăturii, că Domnul revine, şi în ultimii 200 de ani această speranţă măreaţă a fost din nou răspândită. […]

În evanghelia după Matei 25.10 vedem că, atunci când Mirele vine, fecioarele chibzuite intră cu El la nuntă. În această parabolă nunta înseamnă binecuvântările Împărăţiei lui Hristos pe pământul acesta, când El revine. Fecioarele nechibzuite sunt aceia care au mărturisit în mod fals că au credinţă, şi aceştia vor fi excluşi din Împărăţie, deoarece ei sunt necredincioşi. Observă că, asemenea ca în parabola cu grâul şi neghina, fecioarele nechibzuite nu sunt credincioşi infideli, care pierd răsplătirile Împărăţiei. Nu, ele sunt necredincioşi, care nu au viaţa veşnică. Putem spune aceasta cu convingerea fermă, căci Domnul niciodată nu poate spune unui credincios adevărat: „Nu vă cunosc” (Matei 25.12), indiferent cât de infidel a fost credinciosul. Faptul că ele spun „Doamne, Doamne” (Matei 25.11) accentuează faptul că ele sunt credincioşi mărturisitori. Ele fac parte din aceiaşi oameni, la care se referă Domnul nostru în Matei 7.21-23. Cu toate că aceşti oameni numesc pe Isus „Doamne, Doamne” şi prin „slujbele” lor arată ca adevăraţii credincioşi, ei se vor dovedi ca mărturisitori falşi, dacă Domnul nostru spune: „Nu vă cunosc” – ceva, pe care El niciodată nu îl va putea spune unui credincios adevărat.

Parabolele despre grâu şi neghină, despre peştii buni şi peştii răi şi despre fecioarele chibzuite şi nechibzuite trebuie să ne facă mai conştienţi că oricine, care „arată” ca un creştin, vorbeşte şi spune ca un creştin: „Eu sunt creştin”, în realitate nu trebuie neapărat să fie un creştin adevărat. De asemenea aceste parabole trebuie să ne motiveze să verificăm credinţa noastră, ca să fim siguri că suntem în grupa credincioşilor care aparţin grâului, peştilor buni şi fecioarelor chibzuite.


Tradus de la: Unkraut, faule Fische und törichte Jungfrauen

Titlul original: „Tares, Bad Fish and Foolish Virgins“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

 

Adnotare

[1]Hristos a murit pentru lume şi a ispăşit păcatele acelora care cred în El.

Ilie tişbitul- 1 Împăraţi 17.1; 19.5 – curajul credinţei şi puterea credinţei, de  Kalender D.H.I.N.

Versete călăuzitoare: 1. Împăraţi 17.1; 19.5

1 Împărţi 17.1: Şi Ilie tişbitul, dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu”.

Între împăraţii regatului de nord al lui Israel nu a fost niciunul care să fi trăit şi domnit din inimă conform voii lui Dumnezeu. Însă Ahab i-a întrecut pe toţi. El a făcut mai mult rău decât toţi împăraţii lui Israel care au fost înaintea lui, „ca să-L întărâte la mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel”.

Apoi vine Ilie. Fără să se anunţe apare înaintea împăratului, apariţia lui este lipsită de orice teamă. Nu citim că el se prosterne înaintea împăratului sau că îi aduce vreo onoare. El nu se roagă smerit să i se dea voie să vorbească. El nu dă nici un semn de supunere smerită şi nici nu foloseşte înflorituri retorice de devotament.

De unde ia Ilie această îndrăzneală? Îşi poate el permite aşa ceva, deoarece el face parte din căpeteniile împărăţiei? Nu, ci descrierea „tişbitul, dintre locuitorii [textual: locuitor fără drept de cetăţenie] Galaadului” îl arată ca om total lipsit de importanţă.

Dar de fapt Ilie nu „stă” înaintea împăratului, ci înaintea lui Dumnezeu. Acest contrast nu ar fi trebuit să fie, dar idolatria lui Ahab a dat naştere la contrastul de netrecut. În acest caz mesajul lui Dumnezeu şi comportarea profetului Său sunt absolut la locul lor.

Astăzi aproape nimeni nu va fi însărcinat cu un astfel de mesaj, care cere aşa de mult curaj. Şi totuşi copiii lui Dumnezeu au parte în fiecare zi de acest contrast enorm între Dumnezeu şi oamenii răzvrătiţi. Astfel ei au nevoie de conştienţa inimii: Dumnezeu trăieşte.

Şi cine trăieşte realmente cu El, în părtăşie netulburată cu Dumnezeul viu, acela stă şi astăzi „înaintea” feţei Lui. Şi numai aceasta dă creştinului credincios curaj şi putere pentru o viaţă de mărturie şi binecuvântată – înaintea lumii vrăjmaşe.

1. Împăraţi 19.5: Şi, iată, un înger l-a atins şi i-a zis: „Scoală-te, mănâncă!”

Ilie L-a rugat pe Dumnezeu: „Acum, Doamne, ia-mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei.” Şi după aceea a adormit sub un ienupăr. – Cum de s-a ajuns la aşa ceva? Răspunsul este cuprins în strigătul de trezire al îngerului.

O comparaţie poate ajuta să se înţeleagă starea sufletească a lui Ilie: sportivii de performanţă precum sunt alergătorii la maraton sau cicliştii depun efort foarte mare timp de mai multe ore. În timpul concursului ei trebuie – chiar dacă în timpul efortului nu simt nici o foame! – să consume mereu şi la timp hidraţi de carbon. Altfel rezervele corpului pot să se epuizeze deodată, fără vreo atenţionare prealabilă. Urmarea este un sentiment de mare slăbiciune.

Ilie era de trei ani şi jumătate într-o luptă spirituală, fără ajutor omenesc, fără familie şi fără fraţi de partea lui. Însă Dumnezeu l-a sprijinit. Apoi lupta cu slujitorii idolilor. O luptă îndelungată cu privire la întrebarea „Cine este adevăratul Dumnezeu?”, o luptă pe viaţă şi pe moarte. Şi în final ameninţarea cu moartea din partea Izabelei.

Este de mirare că puterile lui nervoase şi spirituale s-au epuizat complet? Niciunul care a stat într-o astfel de luptă nu va arăta acuzator spre punctul unde Ilie „a uitat” „să se hrănească”, să privească la Domnul. Şi de altfel nici noi nu facem aceasta. Însă copiii lui Dumnezeu ar trebui să înveţe pentru ei înşişi din trăirile lui Ilie:

„Scoală-te, mănâncă!” – acesta este imboldul plin de har al lui Dumnezeu pentru robul Său obosit. Fie că este vorba de lupta spirituală, de o biruinţă prin puterea lui Dumnezeu, de ameninţare din partea vrăjmaşului – mereu avem nevoie din nou de hrană proaspătă de sus şi de privirea credinţei îndreptată spre Domnul. Aceasta este valabil şi atunci, şi în mod deosebit atunci, când încă „nu simţim foame”.


Tradus de la: Eelia, der Tisbiter

Din calendarul Der Herr ist nahe (18.1.1999 şi 1.7.1999)
www.csv-verlag.de

Traducere: Ion Simionescu

„Urmează-Mă!”- Mersul pe urmele lui Isus, de Roger Liebi

Mersul pe urmele lui Isus

În Noul Testament sunt unsprezece locuri, care vorbesc despre faptul că Domnul Isus cu poruncă directă şi personală „Urmează-Mă!” a chemat diferiţi oameni la ucenicie consecventă. Sunt următoarele versete: Matei 8.22; 9.9; 19.21Marcu 2.14; 8.34; 10.21Luca 5.27; 9.59; 18.22Ioan 1.43 şi Ioan 21.19.

Pentru oamenii din timpul acela solicitarea „urmează-mă!” era ceva intim. În vorbirea obişnuită din timpul acela în Israel era o vorbire curentă. Cu acest strigăt – în ebraică „lech acharaj!” – rabinii (= cărturarii iudei) chemau pe tineri la studiul scrierilor sfinte în şcoala lor. Astfel rabinii aveau fiecare „ucenicii” proprii. (Cuvântul tradus în Noul Testament cu „ucenic” înseamnă de altfel în principiu „elev” sau „student”.)

Însă, atenţie: rabinii nu se considerau ca simpli transmiţători de cunoştinţe în sensul în care probabil astăzi se văd majoritatea învăţătorilor din societatea noastră. Nu, ei voiau efectiv să fie modele morale, care trebuiau să fie imitaţi de studenţii lor. Ei mergeau înainte, studenţii îi urmau.

Domnul Isus, Rabinul din Galileea, aştepta de la ucenicii Lui ca ei să înveţe de la El să înţeleagă bine Cuvântul lui Dumnezeu. Ce înseamnă pentru tine astăzi „studiul biblic”? Faci tu studiu biblic alături de citirea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu? Te consideri tu un elev al Domnului Isus? Înveţi tu de la El?

Domnul Isus nu doreşte ca noi numai să ne umplem capul cu realităţi şi adevăruri din Biblie. El doreşte ca noi să trăim în ele, prin aceea că mergem pe urmele Lui şi în felul acesta imităm exemplul Lui (1 Petru 2.21).

De aceea între „capul” şi „picioarele” unui ucenic trebuie să existe o relaţie corectă. Dacă capul devine tot mai mare prin multă ştiinţă şi picioarele rămân constante în mărimea lor, devine periculos. Centrul de greutate fizic al corpului se deplasează tot mai mult în sus – şi deodată se ajunge la o răsturnare fatală! Ucenicia în şcoala Domnului Isus este însă o chestiune unitară: dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi dorinţa mare de a trăi zilnic cu credincioşie învăţătura Domnului prin puterea lui Dumnezeu.

Este un privilegiu nespus de mare să fi în şcoala celui mai mare Rabin dintre toţi rabinii! Să ne gândim: Domnul Isus nu este un om oarecare. El este Dumnezeul veşnic, care „a venit în carne”! Despre El este valabilă afirmaţia din cartea Iov: „Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa; cine învaţă pe alţii ca El?” (Iov 36.22). De aceea trebuie să se spună: Domnul Isus nu este un rabin între rabini. El este Învăţătorul! Aceasta devine clar şi din Matei 23.8; „dar voi să nu fiţi numiţi Rabi; pentru că unul singur este Învăţătorul vostru; şi voi toţi sunteţi fraţi.” Te bucuri tu să ai privilegiul să înveţi de la El? (Matei 11.29.30)


Tradus de la: Folge mir nach

Titlul original: „Und nochmals: Folge mir nach“
din Folge mir nach, 1/1994, pag. 31

Traducere: Ion Simionescu

 

Totul despre Botezul Biblic in Apa

1. Cand se realizeaza botezul si cand este botezul in apa valabil si biblic inaintea lui Dumnezeu?
2. Cum se realizeaza botezul: prin scufundare, stropire sau turnare?
3. Contribuie botezul la iertarea de pacate?
4. Botezul trebuie realizat in public.
5. Cel nascut din Dumnezeu trebuie botezat in apa?
6. In Numele cui se face botezul?
7. Botezul nu este un legamant, ci un act de ascultare.

1. Cand se realizeaza botezul si cand este botezul in apa valabil si biblic inaintea lui Dumnezeu?
Ce era absolut necesar ca sa se intample inainte ca Ioan sa-i boteze pe oameni? Ce cerea Ioan Botezatorul sa se intample inainte ca cineva sa fie botezat? Cerea si era absolut necesar ca cei botezati sa se fi pocait de pacate si de vechea viata – Matei 3:8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.

Pe toti care nu voiau sa se pocaiasca Ioan ii respingea.
Ce era botezul lui Ioan? Era botezul pocaintei.
Acum poate cineva intreaba, cine poate sa se boteze?
Vreau sa va dovedesc biblic ca numai cei care se pocaiesc de viata lor si de pacatele lor, cei care cred in Domnul Isus Hristos si traiesc conform Bibliei, au dreptul sa se boteze. Deci botezul este in urma credintei in Hristos cat si in urma pocaintei si nu oricum, ci pocainta care te va pune sub autoritatea Bibliei. Priviti exemplele care ne arata ca botezul se poate realiza numai si numai dupa ce omul a crezut in Hristos urmandu-L printr-o traire in ascultare si dedicare pentru Dumnezeu.

Fapte 2:38,41,42 -S-au pocait, au crezut si abia dupa au fost botezati si toti staruiau in Invatatura apostolilor.
Fapte 8:12 -Au crezut si abia dupa au fost botezati.
Fapte 8:37-38 -Famenul a crezut in Fiulul lui Dumnezeu si abia dupa a fost botezat.
Fapte 9:18 -Apostolul Pavel a crezut si abia dupa a fost botezat.
Fapte 10:43-48 -Corneliu si cei din casa lui au crezut si abia dupa au fost botezati.
Fapte 16:14-15 -Dumnezeu i-a deschis inima Lidiei, a crezut si abia dupa a fost botezata.
Fapte 16:31-33 -Temnicerul si toata casa lui au crezut in Domnul Hristos si abia dupa au fost botezati.
Fapte18:8 -Crips impreuna cu multi corinteni au crezut in Domnul si abia dupa au fost botezati.
Fapte 19:4-5 -Ucenicii au crezut in Hristos si abia dupa au fost botezati.

Ei bine daca ne uitam la toate aceste pasaje putem trage cateva concluzii clare:
1. Botezul se realizeaza numai si numai in urma credintei omului in Hristos. Deci numai dupa schimbarea omului din starea lui, numai dupa ce s-a pocait poate intra in apa botezului.
2. Nu exista niciun timp de asteptare in practica primilor crestini, intre momentul in care au inteles Evanghelia si botez. Intre momentul in care au crezut in Hristos si botez, nu vedem niciun timp de asteptare.
Nu exista niciun pasaj ca sa ne arate un moment de asteptare intre convertire si botez. Este utila catecheza din ziua de azi, dar nu asta a fost practica primilor crestini.
Repet, ucenicizarea numita catecheza inainte de botez este foarte buna si o recomand tuturor bisericilor, dar ce ne facem cu cei care chiar sunt convertiti de DUHUL SFANT precum famenul care a zis “ ce ma impiedica ca sa fiu botezat”? Cei care au inteles Evanghelia si vor sa fie botezati imediat, ce se intampla cu acestia, sunt cumva respinsi pe baza pretextului ca sa mai astepte 3-6 luni de catecheza ? Ca sa il trimiti pe un om la plimbare cu pretextul ca sa mai astepte luni intregi cand el arde ca sa se boteze si zice ca a inteles Evanghelia, s-a pocait si vrea sa fie botezat, iar unii nu il boteaza, eu cred ca este un mare rau. Sau ce ne facem cu cei care sunt mantuiti de Hristos Domnul, dar au o boala grava si ei cer sa fie botezati, sunt respinsi ca sa mai astepte cateva luni? Acesti lideri care resping sa boteze pe acesti noi convertiti care cu adevarat au primit DUHUL SFANT, nu au suport biblic. Totusi acestia sunt respinsi pe baza ca asa vor liderii sau asa e traditia lor, spunandu-le sa mai astepte, dar conform spuselor apostolului Petru in Fapte 10:47 “Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?” Raspunsul este nu, nu se cade sa fie oprita apa, dar totusi unii ii opresc pe altii sa se boteze, cu toate ca acestia au Duhul Sfant si au fost schimbati. Sau famenul din Fapte 8:36 care spune: “Uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat?” Cu toate ca Filip a botezat imediat pe famenul care a crezut cu adevarat in Hristos Domnul, totusi sunt unii care resping botezul unora pe baza ca nu au catecheza. Lucru nebiblic.
Repet, este utila catecheza si o recomant ca toti candidatii de botez sa fie cercetati de frati, sa fie invatati de frati, constientizati si formati, ca nu cumva dintr-un impuls produs de anturaj sau chiar unii sa fie impinsi de la spate, unii sa-si doreasca sa se boteze fara sa inteleaga Evanghelia si fara sa-L fi primit pe Domnul Hristos ca Domn si Mantuitor. Este absolut necesar ca toti sa fie cercetati inainte de botez pentru ca lucrurile Evangheliei sa se faca bine intelese in viata lor ca nu cumva multi sa fie botezati si totusi ei sa nu fie mantuiti. Este necesara catecheza mai ales atunci cand vezi ca unii candidati de botez nu sunt siguri pe unele lucruri. Dar mai sus unde am spus ca nu trebuie oprita apa ca cei mantutit sa fie botezati, am spus asta pentru ca ma refer la cei care cu adevarat au nasterea din Duhul Sfant prin credinta in Hristos si pocainta de pacate. Sunt multi care sunt de ceva vreme mantuiti si vin sa fie botezati si cer acest lucru liderilor, dar trist este ca acestia desi vor sa fie botezati si aduc evidente clare ca ei au inteles Evanghelia si ca sunt mantuiti, unii lideri nu ii boteaza pe baza sa mai astepte un timp pana se vor mai cunoaste sau sa parcurga catecheza. Acest lucru pe care unii lideri il fac nu au suport biblic, pentru ca Filip nu a asteptat sa-l mai cunoasca pe famen si nu a facut cu acesta catecheza, ci l-a botezat cand l-a vazut pe acesta mantuit. La fel a facut si Pentru in Fapte 10:47.

Toti cei botezati din cartea Faptele Apostolilor au avut anterior o opinie pentru Evanghelie.
Cei care sunt botezati au crezut si cred in Hristos ca Domn si Mantuitor. Ca Mantuitor, ca Hristos i-a scos de sub dreptatea lui Dumnezeu, din pacat si din moarte, iar ca Domn pentru ca Hristos domneste si controleaza fiecare aspect al vietii lor. Numai atunci omul poate primi botezul, cand Hristos este Domn si Mantuitor in viata lui. Deci botezul nu trebuie realizat pana ce omul nu este confruntat cu Evanghelia ca sa-i arate pacatele si pana cand omul nu crede cu vointa lui in Hristos.

Sunt unii care intreaba care este botezul corect, al adultilor sau al copiilor ? Ei bine conform Cuvantului lui Dumnezeu raspunsul este ca cei care au crezut si s-au pocait si au inteles mesajul Evangheliei au voie sa fie botezati. Deci cei care cred, iar ca unii sa creada trebuie sa ajunga la o varsta rezonabila sa inteleaga Evanghelia, s-o creada si sa se pocaiasca, iar numai apoi sa urmeze botezul.
Cei care boteaza copiii mici, ortodocsii sau tudoristii, acestia nu au inteles si nu vor sa accepte Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este dat cu privire la botez. Nicaieri nu gasim in Biblie ca vreun prunc a fost botezat, ci ceea ce gasim in Biblie este ca numai cei care cred in Hristos si se pocaiesc de viata lor sunt botezati. Deci numai cei care inteleg mesajul Evangheliei si-l accepta pot fi botezati. Cum ar putea un prunc sa inteleaga sau sa creada mesajul proclamat de Hristos? Aici acestia trebuie sa se pocaiasca cu adevarat sau daca cineva a fost bagat in apa la ortodocsi sau tudoristi, sa nu creada ca au si fost botezati conform Bibliei, ci acestia vor trebui sa creada cu adevarat in HRISTOS, sa se pocaiasca si apoi sa se boteze. Deci ii indemn pe acestia ca sa iasa din aceste religii si sa caute o adunare unde se proclama si se practica cu adevarat Cuvantul lui Hristos asa cum este scris. Astfel tu care citesti, daca zici si sustii ca ai fost botezat de cand erai prunc, da-mi voie sa iti zic ca in primul rand ai fost obligat sa intri in apa, pentru ca nu cu voia ta ai zis ”da”, iar in al doilea rand, acel botez daca pot sa il numesc asa, nu este botez, ci este doar o spalare cu apa urmand o petrecere cu mare tam-tam.
Unul din argumentele acestora ca sa-si boteze copiii mici, bineinteles argument fals, il au din Fapte 16:33 “Temnicerul i-a luat cu el, chiar in ceasul acela din noapte, le-a spalat ranile si a fost botezat indata, el si toti ai lui.”
Ortodocsii si tudoristii si alte culte care boteaza copiii de mici, ei sustin ca temnicerul din vs. 33, a fost botezat dar impreuna cu copiii lui mici. Acestia nu au inteles acest pasaj, pentru ca aici unde zice ca au fost botezati ”temnicerul si toti ai lui”, nu putem deduce ca erau copii mici si pe deasupra versetul 31 si 32 ne arata ca Pavel si Sila au vestit Cuvantul Domnului “atat lui cat si tuturor celor din casa lui”. Deci acest cuvant “vestit”, pe care toti l-au auzit, toti l-au si perceput si l-au si inteles, iar argumentul clar si neclintit este ca in Romani 10:17 spune ca “Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Deci din Fapte 16:31-33 reiese ca toti au fost destul de maturi ca sa inteleaga ce li se propovaduise si au crezut. Repet, ceea ce practica ortodocsii si tudoristii legat de botez, pentru ca de botez este vorba aici, ei practica lucruri nebiblice si astfel traiesc in neascultare de Dumnezeu, pentru ca ei boteaza copiii mici, prunci, iar pruncii nu pot sa creada si sa perceapa mesajul iertarii, al Evangheliei. Poate sunt multi nascuti din nou la tudoristi, dar cu privire la botez ei nu vor sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu ca sa boteze oamenii dupa ce ei cred si nu atunci cand sunt prunci. Apostolul Pavel spune clar in 1Corinteni 14:20 Fratilor, nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti prunci; iar la minte fiti oameni mari.
Cuvantul “Crede” din Fapte 16:31, arata ca apostolii ca si in celelalte locuri, nu botezau oameni care nu credeau in Hristos. Deci botezul Biblic este in urma credintei si pocaintei tale in Domnul Hristos Isus.
Asta ne arata ca toti din familia temnicerului si toti din textele de mai sus au fost capabili sa auda Evanghelia si s-o creada, iar numai dupa aceea au fost botezati.

Sa nu te minti sustinand ca atunci cand ai fost mic, altul a crezut pentru tine in Hristos, asa zisi, nasul sau nasa, precum ei au raspuns la intrebarea lui popa, ca daca se leapada de satana, tu automat esti apt pentru botez sau esti chiar crestin. Nu prietene, nu te minti ca asa ceva nu scrie in Biblie si tot ceea ce se face acolo este o minciuna a satanei. Si nu nasul sau nasa trebuie sa se lepede de satana ca tu sa fii botezat, ci tu in persoana trebuie sa te lepezi nu numai de satana, ci si de tine si de tot ceea ce nu este voia lui Dumnezeu, iar numai atunci prin credinta in Hristos si pocainta reala esti apt sa te botezi. Asta ce inseamna ca daca eu sunt credincios lui Dumnezeu eu pot sa iau in contul meu exprimarea cuiva de a crede in Hristos si automat acel om devine apt pentru botez? Nicidecum, ci fiecare om trebuie sa creada el insusi personal in Hristos, sa se pocaiasca si sa inteleaga Evanghelia.

Concluzie: cei care au fost botezati de prunci, acela nu este botez, ci este o baie in plus. Daca dupa tot ce am scris aici si dupa toate versetele si dovezile Biblice, ca asta am si cautat sa vorbesc din textele din Biblie, inca nu crezi ca botezul inaintea lui Dumnezeu este valabil numai si numai dupa ce ai crezut in Hristos si te-ai pocait, atunci tu nu esti crestin si nu vei fi niciodata in starea aceasta.
Cei care s-au botezat in bisericile Evanghelice ( baptisti, penticostali sau crestini dupa Evanghelie) si acum sunt in lume si traiesc dupa voia lor, urmand poftele inimii lor desfranate, sa nu credeti ca prin botez sunteti intrati in Rai sau ca ati avut cu adevarat un botez Biblic, ci uitati-va la vietile voastre si daca inima voastra nu vrea voia lui Dumnezeu si nu traieste zilnic dupa Cuvatul Lui, voi nu aveti cum sa fiti mantuiti. Botezul pe care l-ati facut este o clatire la firea voastra pamantesca. Ca firea pamanteasca sa nu mai fie, ea trebuie rastignita la cruce impreuna cu Hristos, prin credinta in El asa cum scrie in Romani 6:6-13. Vs. 6 “ Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului.”
Deci voi toti care v-ati botezat in biserici evanghelice si totusi nu sunteti mantuiti ati pus calul dupa caruta si beciul in pod. Pocaiti-va, credeti in DOMNUL HRISTOS si apoi botezati-va pe bune. Ma intreb cati din adunarile noastre sunt botezati si totusi nu sunt mantuti ? Oare ce asteapta acestia, o invitatie speciala ? Nu va inselati, uitati-va la vietile voastre, pocaiti-va si veniti la Hristos si apoi si numai apoi ar trebui sa va puneti intrebarea daca cu adevarat botezul pe care l-ati facut inainte de mantuire a fost biblic. In Romani 6:4 spune “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.”
Vreau sa va intreb, pe baza versetului citit, ati fost ingropati cu Hristos? Ati fost inviati la o noua viata aici cu Hristos? Daca nu, voi toti care ati fost botezati in bisericile Evanghelice si traiti in placerile lumii si ale satanei, nu aveti parte de Imparatia lui Dumnezeu.
In Galateni 3:27 spune asa: “Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos.” Acum vreau sa va intreb, toti cei din adunarile Evanghelice care inca traiesc in poftele lor, care inca slujesc firii lor si care isi gasesc placerea in a practica orice altceva in afara de voia lui Dumnezeu, acestia care au fost botezati si traiesc subjugati de pacate si pofte, conform versetului din Galateni 3:27 sunt ei imbracati cu Hristos? Nu va mintiti si nu va inselati, pentru ca atunci cand Hristos mantuie pe cineva il si schimba, iar acel om avand natura Duhului Sfant tanjeste dupa voia lui Dumnezeu si dupa sfintenie.

2. Cum se realizeaza botezul: prin scufundare, stropire sau turnare ?
Botezul Biblic si adevarat este prin scufundare. Priviti in Fapte 8:39 “Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie.”
Iar in Matei 3:16 “De indata ce a fost botezat, Isus a iesit afara din apa.”

Aceste doua pasaje ne arata ca botezul biblic trebuie realizat prin scufundare in apa si nu stropire sau turnare cu apa. Pentru ca dupa cum am citit in Fapte 8:39 si Matei 3:16, ei tocmai au iesit afara din apa. Cuvantul “iesit”ne arata ca cei botezati au iesit de sub scufundarea din apa nu de sub stropirea sau turnarea cu apa.

Stropirea sa face cu mainile sau alte obiecte de stropit, iar turnarea sa face cu cana sau un vas pentru turnat, lucruri nebiblice pe care multi le practica.

Botezul prin semnificatia lui din limba greaca, inseamna“a scufunda in apa”, nicidecum stropire sau turnare. Botezul prin insusi definitia lui este un act de imersiune in apa. Botezul ilustreaza identitatea crestinului cu moartea si invierea sa in Hristos la o noua viata. Romani 6:3-4.
Astfel botezul are doua actiuni Biblice:
1. Actiunea de scufundare in apa ilustreaza moartea si ingroparea crestinului impreuna cu Hristos fata de lume si pacat. Acum va intreb pe voi toti care inca sustineti ca ati murit impreuna cu Hristos, de ce mai cautati pacat si placerile poftelor voastre ? Oare acest lucru nu este o contradictie la trairea biblica a crestinului autentic ?
2. Actiunea de iesire din apa, ilustreaza invierea la o noua viata de ascultare si devotament fata de voia lui Dumnezeu. Ai fost inviat la o noua viata aici cu Hristos?

Astfel botezul prin imersiune sau scufundare, este singura metoda Biblica de botez care ilustreaza moartea, ingroparea si invierea cu Hristos. Altii care practica botezul prin stropire sau turnare, acela nu este botez, ci alte practici din afara Bibliei. Aceste practici nu le gasim in Biblie, ci au inceput odata cu practicarea botezului nebiblic si pagan a copiilor mici, precum ca copilul sa nu se inece, doar il stropesc sau ii toarna putina apa pe cap. Lucruri care nu au de-a face cu Hristos, lucruri care sunt facute doar pentru bani, inselare, traditii, minciuni, lucruri pe care Biblia le condamna ca fiind dracesti. 1 Timotei 4:1 Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor,
2. abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor.

Botezul prin scufundare, este modul biblic de botez, nu este cum cred unii o conditie pentru mantuire, ci este o expresie ca tu deja ai fost mantuit. Botezul este un act de ascultare si proclamare publica a credintei tale in Hristos si de indenditate cu El. Botezul exemplifica parasirea vietii vechi si explica schimbarea radicala a omului nascut din nou.

3. Contribuie botezul la iertarea de pacate ?
Dar poate unii zic, dar cu talharul de pe cruce cum este ? El a primit garantia ca este iertat si ca va intra in Rai direct de la Domnul Isus fara sa fie botezat. Asta inseamna ca botezul nu este necesar pentru mantuire, pentru ca niciun act omenesc nu iarta pacatele, ci Unul Divin prin Duhul Sfant. Talharul s-a pocait de pacate atunci cand a zis “Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre”si a si crezut in Hristos ca Domn, cand a zis “Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!” Luca 23:41-43. Deci pentru iertarea de pacate este necesara o constientizare clara de pacate, o pocainta autentica de ele si de vechea viata si credinta in Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Nu actul botezului iarta pacatele asa cum pretind unii, ci dupa cum DUHUL SFANT a lasat pe paginile Scripturii aceaste randuri cu talharul de pe cruce, a fost lasat acest pasaj ca si celelalte pasaje, ca sa ne arate ca la iertarea de pacate nu contribuie botezul, ci numai DOMNUL HRISTOS. Propovaduirea Evangheliei si intelegerea ei este mai importanta decat botezul. Talharul nu a fost botezat in apa, dar totusi a fost mantuit de catre Hristos Domnul.
Dar daca talharul ar mai fi trait, cu siguranta ca Apostolii l-ar fi botezat si ca orice crestin nou nascut, el singur ar fi cerut asta prin rezultatul noii naturi, ca expresie a ascultarii si devotarii.
Deci botezul este un act de ascultare fata de Dumnezeu si nu un act de iertare de pacate precum spune si in 1 Petru 3:21”…botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos.

Singurul care poate sa ierte pacatele este DOMNUL ISUS HRISTOS. Daca toti cei botezati de mici ar avea pacatele iertate precum sustin cei mai multi, de ce acestia continua in pacatele lor si traiesc departe de Dumnezeu ? Sangele Domnului Hristos ne curata de orice pacat, nu apa. Efeseni 1:7 In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau.
1Ioan 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.

Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 1:16 “Da, am mai botezat si casa lui Stefana; incolo, nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva.
17. De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia.” Deci Pavel a fost trimis nu sa boteze, ci sa propovaduiasca EVANGHELIA. Propovaduirea Evangheliei si intelegerea ei este mai importanta decat botezul in apa. Iertarea de pacate nu se realizeaza prin botez, ca altfel Pavel zicea ca era trimis sa boteze, ci iertarea de pacate este prin credinta in Evanghelia Domnului Hristos. Propovaduirea Evangheliei si increderea in ea este mai de pret decat botezul, dar botezul este un act de ascultare imediat dupa nasterea din nou. Toti cei care pretind ca prin Botezul in apa a copiilor mici este Biblica si ca acest act ii spala de pacate, ii rog ca sa mai citeasca odata Noul Testament si sa imi raspunda la o intrebare: unde gasiti asa ceva in Biblie? Daca nu este asa ceva, atunci pocaiti-va. Va este greu sa lasati ecumenismul? Va spun ca daca nu va pocaiti, lucrarea voastra va fi data pe fata in ziua Domnului Isus si focul o va testa si tot ceea ce ati practicat nebiblic mai ales ca ati fost avertizati si totusi ati continuat in ecumenismul vostru, va spun ca nu va bine de voi. 1 Corinteni 3:11 “Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.”
Daca botezul in apa a copiilor mici iarta pacatele, atunci Hristos Domnul este pus la acelasi nivel cu Botezul in apa si este exclus de a mai merge la El ca sa ne ierte pacatele, pentru ca voi sustineti ca prin Botezul in apa, pruncilor li se spala pacatele. Este fals si nu Botezul in apa ierta sau curata pacatele, ci numai Sangele lui Hristos si punct. Priviti 1 Petru 1:18 ”caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,
19. ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.

1Petru 3:21…si anume botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos”
1Ioan 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.
9. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.

Din nou Biblia a vorbit si sustine ca nu prin Botezul in apa sunt oamenii curatiti de pacate asa cum multe culte practica si sustine, ci ceea ce iarta pacatele este numai Sangele Divin a Domnului Hristos. In Galateni 6:15, Pavel spune un lucru atat de clar, sustinand ca nici un act omenesc nu contribuie la iertarea de pacate asa cum si talharul de pe cruce a fost iertat de Hristos Domnul fara botez. Priviti textul din Galateni 6:15 “Caci, in Hristos Isus, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua.”
Vedem in text ca nici un act omenesc si nici un act facut de mana omeneasca nu este nimic si nu conteaza la nimic, ci ceea ce este ceva in ochii lui Dumnezeu este numai a fi o faptura noua. Actele omenesti sunt facute de oameni, dar faptura noua este facuta de un act Divin prin Duhul Sfant in Numele Domnului Hristos Isus. Botezul este si el un act omenesc care este este valid si luat in considerare de Dumnezeu numai si numai dupa ce un om crede in Domnul Hristos si se pocaieste, altfel nu este Biblic dupa cum am vazut in toate textele si nu este luat in considerare. Va rog sa vedeti ce sustine Biblia nu ce sustin cultele. Daca ai fost nascut din nou intr-o adunare evanghelica in care se practica botezul copiilor mici, iti zic ca daca tu care citesti este nascut din nou prin Duhul Sfant si ai fost botezat de mic vezi ceea ce iti spune Biblia, boteazate matur si Biblic si lasa-i pe ceilalti care nu vor sa se pocaiasca cu privire la aceasta invatatura si tu dute sa ai partasie cu cei care il cauta pe Domnul Dumnezeu printr-o inima curata si o invatatura Biblica, nu ecumenismul lor. Fi ca unul care este in acest pasaj din Fapte 2:41 “Cei ce au primit propovaduirea lui au fost botezati; si, in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete.
42. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.”
Daca acestia dupa ce au primit EVANGHELIA si dupa ce au fost botezati in apa staruiau in invatatura apostolilor, atunci iti zic tie care esti nascut din nou si care totusi este botezat de mic, iti zic ca acestia care te-au botezat de mic cu privire la aceasta invatatura a botezului nu sunt Biblici si iti zic sa-l urmezi pe Domnul Hristos impreuna cu cei care stau in invatatura apostolilor clara sustinuta de Biblie, nu cum fac altii si sa te duci la liderii care boteaza copii de mici si sa ii confrunti cu Scriptura aratadu-le ca ceea ce practica ei nu este de la Dumnezeu si daca nu se vor pocai, tu dute sa ai partasie cu cei care sunt Biblici.
Cei nascuti din nou binenteles ca va trebui sa iasa din aceste culte care inca nu vor sa se pocaiasca de aceasta invatatura a botezului copiilor mici, ei va trebui sa iasa si sa se integreze intr-o adunare unde toate invataturile biblice se practica. Daca tu care esti nascut din nou continui sa ramai acolo unde se practica botezul in apa a copiilor mici, te faci partas cu ei la ceva nebiblic si nu cred ca vrei asta. Prin faptul ca stai si privesti la un act nebiblic facut in adunare, atunci inseamna ca tu dai acceptul la aceste lucruri si ca inchizi ochii la ceva nebiblic. Nu fi asa si nu fi nebiblic, ci vezi din nou ceea ce ne este clar scris. Repet, nu botezul in apa iarta si nu botezul in apa contribuie la iertarea de pacate, ci doar Domnul Isus Hristos, de aceea multi care sunt nascuti din nou sunt nascuti din nou de Domnul Hristos fara botezul in apa ca si talharul de pe cruce si acestia care sunteti nascuti din nou urmati-l pe Domnul Hristos in invatatura Lui nu in cultele care practica lucruri total opuse Bibliei.
Acestia care au fost nascuti din nou li se porunceste ca sa intre in apa si sa e boteze dupa nasterea din nou si sa nu mai ia in considerare botezul copiilor mici ca este nebiblic.

4. Botezul trebuie realizat in public.
In cazul famenului din Fapte 8:36 ca si celor din Fapte 2:37, el singur cere sa fie botezat. Deci ceea ce invatam este ca cei care sunt nascuti din Duhul Sfant si cer botezul, sa si fie botezati. Trebuie sa le explicam oamenilor de ce sa fie botezati, dar este necesara cerinta lor pentru acest act. Duhul Sfant din omul mantuit, ii va spune credinciosului sa fie botezat. Deci orice om nascut din nou va tanji dupa botez inauntrul lui.

Botezul este intrarea publica in biserica. Orice om nascut din nou deja face parte din Biserica lui Hristos, fara botez, dar cine l-ar cunoaste daca acest om nu ar veni sa faca acest lucru public, daca nu s-ar boteza? De aceea cerinta, porunca si indemnarea Domnului Hristos pentru orice om este ca dupa ce a primit DUHUL SFANT si a fost schimbat, acesta sa intre in apa botezului marturisind asta cu toata fiinta lui.

Botezul a avut loc in toate cazurile din Biblie, in public, ca sa aiba martori vazuti si nevazuti si ca sa slujeasca de marturie pentru Domnul Hristos. Deci orice botez trebuie realizat in public. Si poate unii zic, da dar, famenul din Fapte 8 ce martori vazuti a avut ? Priviti in versetul 28,29,30, aici spune ca acest famen era in car si citea din Isaia, deci in car nu era singur, pentru ca el citea si carul mergea, ci famenul avea slujitori si ne dam seama foarte clar de acest lucru din versetul 38 unde ne arata ca famenul “a poruncit ca sa stea carul”. Deci a poruncit celor din car, a poruncit slujitorilor lui, sa opreasca ca el sa fie botezat. Repet ca in toate cazurile, botezul este realizat in urma credintei si este facut in public, cu martori. De asemenea botezul Domnului Hristos a fost in public. Atunci cand vine Hristos sa fie botezat de Ioan, intrebarea este daca avea nevoie Hristos Domnul sa fie botezat de Ioan? Acest botez L-a facut cunoscut pe Hristos ca Mesia, ca Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii si totodata era cunoscut ca Unicul Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Asa cum acest botez L-a facut cunoscut pe Hristos, tot asa botezul face cunoscut pe orice om devenind public urmas si ucenic al Domnului Hristos.
Botezul era si este un act de ascultare. Din momentul in care te-ai unit cu Hristos primul lucru pe care trebuie sa-l comunici public, este intrarea in apa. Este una din ocaziile in care omul zice public “Doamne te ascult, te-am inteles si te urmez pana la sfarsitul vietii”. Dovada ascultarii este botezul, sfintenia si o traire in curatie.

5. Cel nascut din Dumnezeu trebuie botezat in apa ?
S-ar putea acum ca unii sa citeasca acest articol, care nu au trecut inca prin apa botezului dar care totusi s-au unit cu Hristos prin credinta si pocainta. Voua va zic cu tarie sa urmati porunca Domnului Hristos si sa va botezati. Ascultati de Duhul Sfant care locuieste in voi. Repet, daca ati fost nascuti din Duhul Sfant si daca viata voastra a fost schimbata de Hristos Domnul, conform Bibliei ca act de ascultare si de dovedire publica ca sunteti impreuna cu ceilalti credinciosi, trebuie sa va botezati. Omul nascut din nou oricum este in Biserica lui Hristos, dar botezul il arata pe fata ca acest om nu mai tine cont decat de poruncile Domnului Hristos.
Daca Hristos te-a schimbat, la ce te mai gandesti ca sa intri in apa ? Daca viata ta acum ii apartine lui Hristos si ai Duhul Sfant, actul imediat al ascultarii este botezul.
Nu cei care doar zic cu gura ca sunt nascuti din nou trebuie botezati, ci cei care zic ca sunt nascuti din nou si traiesc pe baza la ceea ce sustin. Pentru ca multi din adunari sunt obisnuiti cu predici si mesaje si poate au sute de evanghelizari prezente, dar nu cei ce stiu Cuvantul sunt apti pentru botezul in apa prin scufundare, ci cei care stiu Cuvantul si-l implinesc in vietile lor ca stil de viata. Actul botezului este precedat dupa o intelegere clara a Evangheliei si o pocainta reala de viata veche.

Pavel spune in 1Corinteni 1:17 “Hristos nu m-a trimis sa botez si sa propovaduiesc Evanghelia”.
Pavel ne comunica prin acest verset ca pentru el importanta era nu sa boteze cati mai multi pentru membrii sau alte scopuri, ci ca sa spuna Evanghelia, Mesajul prin care Tatal iarta pacatosii, ca toti sa fie mantuiti.

Deci, daca tu care citesti nu ai fost botezat in apa si vrei sa fii botezat in curand, este realitatea ca Evanghelia a ajuns la inima ta. Botezul este o expresie exterioara a expresiei interioare care a avut loc deja la nasterea din nou.

Am ascultat multe marturii si am stat de vorba cu multi noi nascuti din nou si ei mi-au zis ca toate au mers bine in familiile lor pana cand au decis sa se boteze. Atunci cand familia lor au aflat ca ei vor sa se boteze, au inceput certurile si amenintarile ca daca vor face asa ceva, ba ii scot afara din casa, ba spun ca pocaitii le-au spalat creierul sau ca au innebunit. Dar m-am bucurat ca am vazut implinirea Bibliei. Domnul Hristos spune in Matei 10:34. Sa nu credeti ca am venit s-aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia.
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa.
36. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui.

Nu ma mira nimic. Isus Domnul a adus dezbinare in familii prin faptul ca de exemplu intr-o familie de cinci persoane, doi au crezut in Hristos si IL urmeaza, iar ceilalti trei inca traiesc departe de EL astfel exista conflict acolo, asa cum spune Luca 12:51-53. De aceea chiar si in aceste momente sa ne rugam pentru fratii si surorile noastre care au scandal in casele lor pentru ca ei vor sa-L urmeze pe Domnul si in botez. Ce vreau sa scot in evidenta este ca daca un om este cu adevarat nascut din Duhul Sfant, pe acel om nimic nu il poate da inapoi niciodata. Dupa cum actul nasterii din nou este o delimitare clara de lume si o rupere fata de tot ce nu este voia lui Dumnezeu, ei bine actul botezului este o delimitare fizica ca de aici incolo tu esti cu adevarat in Biserica lui Hristos.

Vreau sa te incurajez frate si sora care inca nu esti botezat/a, iti zic frate si sora pentru ca daca cu adevarat esti nascut/a din nou cu toate ca nu esti botezat/a conform Bibliei esti frate si sora cu mine si cu toti care au fost schimbati de Hristos, vreau sa te incurajez sa te rogi si sa citesti Faptele Apostolilor din Biblie si sa te gandesti serios la a face acest act al ascultarii, botezul. Daca ai fost unit cu Hristos prin credinta, marturiseste asta in apa botezului, marturiseste pentru slava lui Hristos, pentru bucuria fratilor si a cerului intreg conform Luca 15:7 ”Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.”

Daca esti al lui Hristos dovedeste ascultare fata de EL si implineste Iacov 1:17 unde zice sa fim implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori inselandu-ne singuri. Boteaza-te, dar nu oriunde, ci acolo unde Biserica este vie pentru DOMNUL HRISTOS, acolo unde Hristos este inaltat ca Domn si Dumnezeu Atotputernic, acolo unde invatatura se bazeaza pe Invatatura Unica si Sanatoasa a Domnului Hristos, acolo unde TATAL FIUL SI DUHUL SFANT Domneste.

6. In Numele cui se face botezul ?
Chiar la inceput vreau sa zic conform Bibliei ca botezul Biblic si valid inaintea lui Dumnezeu ESTE facut in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Repet, botezul biblic si valid inaintea lui Dumnezeu ESTE facut in Numele Tatalui, al Fiulul si al Duhului Sfant si NU doar in Numele lui Isus. Deci toti cei care au fost botezati diferit fata de porunca lui Hristos din Matei 28:19 au un botez nebiblic.
Stand de vorba cu multi oameni, cautand sa-i indrum spre Invatatura Sanatoasa a Evangheliei Domnului Hristos, am vazut diferiti oameni care cred si sustin ca botezul trebuie realizat in Numele Domnului Isus si nu dupa cum este clar scris in Matei 28:19, in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Inca de la inceput vreau sa spun apasat ca acesti oameni nu au dreptate si ca s-au abatut de la Scriptura, astfel au interpretat cuvintele lui Luca care a scris Faptele Apostolilor, crezand ei ca botezul se realizeaza doar in Numele lui Isus si nu in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Ei bine tot apasat spun ca Botezul Biblic a fost, este si va fi realizat mereu si mereu de Biserica lui Hristos in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant si acest lucru vreau sa-l dovedesc cu Biblia. Acum cu acestea spuse, haideti sa ne uitam clar de ce acesti oameni cauta sa intoarca pe unii de la adevar, crezand ca ei au dreptate. Mereu pe unde merg le zic la toti sa citeasca Biblia pana curge din ei Evanghelia, pentru ca astfel vom cunoaste clar toate lucrurile, astfel putem ajunge la toata cunostinta Domnului Hristos si astfel putem interpreta un text mereu si mereu in lumina altor texte, nu cum altii interpreteaza dupa parerile liderilor lor sau ale constiintei lor nebiblice.
Ei bine vreau sa pun intrebarea clar, de ce Luca in toata cartea Faptele Apostolilor, descrie ca toti au fost botezati in Numele lui Isus si nu in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant ?
Toti cei care sustin botezul in Numele lui Isus ca fiind biblic, spun ca nicaieri in biserica primara nu gasim botezul in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT decat numai in Numele lui ISUS. Din nou spun ca acestia nu au dreptate si priviti de ce.
Dupa inviere si inainte de inaltare, cum a poruncit Hristos ca oamenii sa fie botezati ? Priviti versetul din Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Daca, dupa inaltarea Domnului Hristos am fi intrebat apostolii, cum se realizeaza botezul, cu siguranta ca ei ne-ar fi spus in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT. Clar. Deci acesta era botezul lui Isus in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. De ce spun ca acesta era botezul lui Isus ? Pentru ca cu acest botez a poruncit El ca toti sa fie botezati. Ba mai mult in Ioan 3:22 si Ioan 4:1-2 ucenicii lui ISUS urmand porunca Lui, botezau oamenii. Ar fi absurd sa credem ca in Ioan capitolul 3 si capitolul 4 apostolii botezau doar in Numele lui ISUS, iar dupa, insusi Domnul ISUS sa vina si sa dea porunca din Matei 28:19 ca toti sa fie botezati in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant. Interesant, nu?
Un alt motiv pentru care botezul in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant este biblic si adevarat, este ca la botezul lui Hristos Trinitatea a fost prezenta, deci la orice botez Trinitatea trebuie mentionata. La botezul lui Hristos, TATAL a vorbit din ceruri, FIUL era botezat in apa si DUHUL SFANT a venit in chip de porumbel.
William MacDonald spunea asa: “Cuvintele “ botezati-i in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT este responsabilitatea trimisilor lui Hristos de a propovadui botezul si de a face demersuri pentru ca acesta sa fie acceptat ca o porunca ce trebuie indeplinita. In cadrul botezului credinciosilor, crestinii se indentifica public cu Dumnezeirea Trinitara. Ei recunosc ca Dumnezeu este Tatal lor, ca Isus Hristos este Domnul si Mantuitorul lor si ca Duhul Sfant este cel care locuieste inauntrul lor, le da putere si-i invata. In versetul 19 din Matei 28 substantivul “Numele” este la singular. Deci un singur nume sau esenta, dar trei Persoane – TATAL, FIUL SI DUHUL SFANT.”

Odata ce am stabiliat asta, de ce Luca in toata cartea Faptele Apostolilor a scris ca toti au fost botezati in Numele lui Isus ? Pun din nou intrebarea, care este botezul lui Isus? Raspunsul clar este cel din Matei 28:19, in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT.
Mai am o intrebare, pana la Isus, toti iudeii cu ce botez erau ei obisnuiti? Raspunsul este cu botezul lui Ioan precum citim in Ioan 1:33 “Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”Si Fapte 13:24 Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.
Deci , unul dintre motivele pentru care Luca descrie in Faptele Apostolilor ca toti au fost botezati in Numele lui Isus este ca sa faca distinctie clara dintre botezul lui Ioan care era spre pocainta si botezul lui Isus care era realizat ucenicilor Sai in Numele Tatalui, al Fiului si Duhului Sfant. Repet, motivul pentru care Luca ii scrie lui Teofil si nu numai, ci la toti iudeii si neamurilor, este ca sa faca distinctie clara dintre botezul lui Ioan si botezul lui Isus. Deci ori de cate ori citim in Faptele Apostolilor ca toti au fost botezati de apostoli in Numele lui Isus, de fapt ei au fost botezati in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT, asa cum Hristos le-a poruncit apostolilor, mentionand Trinitatea in actul botezului.
Acum vreau sa scot in evidenta ceva important, chiar foarte important. Cuvantul “Apostol” inseamna cel care a umblat cu Hristos si a primit Invatatura Lui direct, gura catre gura. Insarcinarea Apostolilor de catre Hristos a fost mereu si mereu ca ei sa duca Invatatura Sanatoasa a Lui la toti, motiv pentru care chiar il vedem pe Pavel in epistolele lui unde spune apasat ca toti sa se tina de Invatatura Sanatoasa. Il vedem pe Ioan in epistolele lui ca scrie acelasi lucru si pe Petru la fel. Acum dragii mei, cu aceste lucruri spuse, credeti voi ca Apostolii lui Hristos au gresit facand un botez doar in Numele lui Isus si nementionand in timpul actului botezului Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant? Nu, nu, nu. Apostolii Domnului Hristos niciodata nu au gresit, ci ei au botezat pe toti asa cum Isus Domnul le-a poruncit in Matei 28:19. Ei mereu au stiut ce au de facut, mereu erau calauziti si plini de DUHUL SFANT si mereu au scris epistole clare. Asa ca ei au botezat pe toti oamenii in Numele TATALUI, al FIULUI si al DUHULUI SFANT, dar Luca descrie evenimentele din FAPTE ca toti au fost botezati in Numele lui Isus stiind ca toti deja stiau ca botezul lui ISUS era cel din Matei 28:19 (in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant) si astfel facand distintie clara dintre botezul lui Ioan si al lui Isus.
William MacDonald spunea urmatoarele: “Luca unde scrie in Fapte 8:16, 10:48, 19:5, ca toti au fost botezati in Numele lui ISUS, asta nu inseamna ca exista vreo deosebire fata de botezul in Numele TATALUI, al FIULUI si DUHULUI SFANT. Luca nu consemneaza o formula ce se folosea, ci pur si simplu reda un fapt istoric. Toti credinciosii adevarati declara bucurosi loialitatea lor fata de unitatea cu Sfanta Treime.”

7. Botezul nu este un legamant, ci un act de ascultare.
Pe unde am umblat am auzit pe multi care spun ca au facut legamant cu Domnul in apa botezului sau ca se pregatesc sa faca legamant cu Domnul in apa botezului. Aceasta afirmatie este nebiblica si nu are niciun suport biblic, precum botezul este un legamant. Nicaieri nu gasim in Biblie asa ceva si toti care sustin acest lucru o fac unii din nestiinta, iar altii din invatarea incorecta din adunarile lor.

Legamantul biblic si adevarat nu este in actul botezului. Priviti la ce legamant se refera Dumnezeu cand vorbeste despre un legamant intre El si om. Ieremia 31:31 “Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou.
32. Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul.
33. Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel dupa zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor; si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”

Ca sa vedem clar la ce legamant se refera, priviti textul din Matei 26:27 “Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: Beti toti din el;
28. caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor.”

Deci, cand Dumnezeu se refera la un legamant intre El si om, la ce se refera? Clar la Legamantul facut in Sangele Domnului Isus Hristos. Legamantul de pace intre Dumnezeu si om, legamantul de iertare al lui Dumnezeu pentru om care este facut in Sangele Domnului Isus Hristos.
Romani 5:9 “Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.”

1 Corinteni 11:25 “Tot astfel, dupa Cina, a luat paharul si a zis: “Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el.”

Evrei 8:6 “Dar, acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.”

Deci, botezul nu e un legamant, ci este doar un act de ascultare. Legamantul este in Sangele Domnului Isus Hristos. Deci toti cei care au fost nascuti din nou, din Duhul Sfant si au fost schimbati din starea de pacat in voia lui Dumnezeu, ei de fapt au intrat in legamantul lui Dumnezeu prin Sangele Domnului Hristos. Talharul de pe cruce care nu a fost botezat in apa, el intrase in legamant prin Sangele Domnului Hristos intre el si Dumnezeu atunci cand s-a pocait si a crezut in Domnul.
Nu mai spuneti ca botezul este un legamant, ci spuneti ca in urma pocaintei si credintei voastre in Domnul Isus Hristos, ati intrat in Legamantul lui Dumnezeu facut in Sangele Domnului Hristos si vreti sa va botezati urmand porunca Lui.

Astfel, inchei urmand si proclamand cuvintele Apostolului Pavel din Efeseni 4:5 “Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.”
Te intreb:
Tu IL ai pe acest DOMN in viata ta ? Tu ai aceasta singura si adevarata CREDINTA in viata ta ? Tu ai acest singur BOTEZ adevarat in viata ta ?
Domnul Isus Hristos sa ne dea intelepciune si sa urmam Cuvantul lui fara compromis.

Pentru o amanuntita descriere a botezului in apa ascultati predica de mai jos:
http://www.faracompromis.ro/alin-lolos-totul-despre-botezul-nou-testamental-in-apa/

Alin Lolos

Matei 19

1 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

A sfârşit Isus cuvântările acestea. [Plecarea finală din Galileea; Începutul lucrării samariteano-pereene, Matei 19,1,2 = Marcu 10,1 = Luca 9,51-56. Comentariu major: Matei. Vezi harta p. 222; diagrama p. 229, 231]. O formulă folosită frecvent de Matei, marcând încheierea cuvântărilor lui Isus (cap. 7,28; 11,1; 13,53; 26,1).

A plecat din Galileea. Aparent o urmare la afirmaţia că Isus „a plecat în Galileea” (vezi la cap. 4,12). Evangheliile sinoptice au trecut sub tăcere vizita lui Isus la Ierusalim în cursul şi imediat după Sărbătoarea Corturilor în anul 30 d.Hr. (vezi la Ioan 7,10). Despre această sărbătoare vezi la Exod 23,16; Levitic 23,2; Deuteronom 16,13. Ioan oferă o relatare mai mult sau mai puţin extinsă a experienţelor lui Isus la Ierusalim în cursul şi imediat după Sărbătoarea Corturilor (cap. 7,2 la 10,21). O încercare de a-L aresta în ultima zi a sărbătorii dăduse greş (Ioan 7,32.37.44-53; DA 459). În dimineaţa următoare femeia nefericită prinsă în adulter a fost adusă la El şi El învăţa în Templu, „dis de dimineaţ㔠(Ioan 8,2; DA 460). Se pare, de asemenea, că discursul privitor la „lumina lumii” a fost ţinut imediat după acest eveniment (Ioan 8,2.12; cf. DA 463), ca şi prima încercare de a-L ucide cu pietre pe Isus (v. 59). A mai fost o a doua încercare de a-L ucide cu pietre „câteva luni mai târziu”, la Sărbătoarea Înnoirii (DA 470; cf. Ioan 10,22,31,33) şi o altă încercare a fost făcută pentru a-L aresta şi a pune capăt lucrării Sale (Ioan 10,39.40).

După încheierea Sărbătorii Corturilor, probabil în Sabatul următor deşi posibil într-un Sabat cu puţin timp înainte de Sărbătoarea Înnoirii, Isus a vindecat pe omul născut orb (Ioan 9,1,7.14) şi a ţinut cuvântarea din Ioan 10,1-18, despre Păstorul cel Bun (DA 477). Faptul că după sărbătoarea Înnoirii El S-a retras în Galileea pentru un timp (DA 485), în timp ce, după Sărbătoarea Înnoirii S-a retras în Perea (Ioan 10,39.40), împreună cu faptul că vindecarea omului orb pare să fi fost urmată de aproape de discursul despre „lumina lumii” (Ioan 8,12-58), poate lăsa să se înţeleagă că vindecarea omului orb a avut loc Sabatul următor (Ioan 8,12.59; 9,1.5.14).

Cu un an şi jumătate înainte de aceasta, Isus vindecase pe bolnavul de la Scăldătoarea Betesda, fusese respins de Sinedriu şi se retrăsese din Iudea în Galileea (vezi la Matei 4,12). Acum El a părăsit din nou Ierusalimul pentru a merge în Galileea, unde a rămas pentru un timp din cauza animozităţii preoţilor şi a rabinilor (vezi DA 485).

La sfârşitul toamnei Isus a părăsit din nou Galileea, pentru cea din urmă oară, şi Îşi făcea drumul încet spre Ierusalim. Călătoria Lui din Galileea pentru a lua parte la Sărbătoarea Corturilor fusese făcută repede şi în taină, dar acum călătorea încet şi pe o cale ocolită (Ioan 7,10). În acest timp a trimis pe cei şaptezeci (vezi la Luca 10,1-24) şi, după sfârşitul misiunii lor, au luat parte la Sărbătoarea Înnoirii. După această sărbătoare El a părăsit din nou cetatea, S-a retras în Perea şi a început lucrarea Lui pereană (Ioan 10,40; DA 485, 488). Depinzând de faptul dacă anul 30/31 d.Hr. a avut 12 sau 13 luni (vezi p. 255, 256), a trecut o perioadă de 16 sau 20 de săptămâni (4 sau 5 luni) între Sărbătoarea Înnoirii şi Paşte. Aceasta a fost durata aproximativă a lucrării pereene (cf. DA 488). Despre evenimentele lucrării samariteano-pereene, vezi la Luca 9,51 la 18,34.

Problema cronologică majoră a perioadei lucrării pereene (vezi p. 190) stă în atribuirea evenimentelor de la Sărbătoarea Înnoirii (Ioan 10,22-42) şi a celor legate de învierea lui Lazăr (Ioan 11,1-57) locurilor lor corespunzătoare în legătură cu raportul lui Luca despre această perioadă a lucrării lui Isus (Luca 9,51 la 18,34). Motivele pentru plasarea Sărbătorii Înnoirii între capitolele al X-lea şi al XI-lea al lui Luca sunt expuse în comentariul de la Luca 11,1. Motivele pentru plasarea învierii lui Lazăr şi a incidentelor legate de ea între versetele 10 şi 11 din Luca 17, sunt date în comentariul la Luca 17,1.11 (vezi p. 199; cf. la Ioan 10,40).

Ţinutul. [Coastele, KJV]. Vezi la capitolul 15,22.

Dincolo de Iordan. Expresia aceasta este folosită de obicei pentru referire la ţinuturile de la est de Iordan, deşi uneori este folosită cu referire la regiunile de pe partea apuseană (vezi la cap. 4,15). Aici se referă la districtul Perea, dincolo de Iordan faţă de Iudea. La data aceea Pereea şi Galileea erau amândouă sub jurisdicţia lui Irod Antipa (vezi la Luca 3,1).

2 După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

Multe gloate. [Mari mulţimi, KJV]. Ca şi la apogeul lucrării galileene (vezi Luca 12,1; 14,25; etc.). Până aici Isus nu lucrase în Perea. Regiunea cuprindea o proporţie destul de mare de iudei şi la data aceasta era destul de dens populată. Era potrivit ca El să lucreze pentru nevoile populaţiei de acolo ca şi din Iudea şi Galileea.

3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”

Fariseii. [Căsătoria şi divorţul, Matei 19,3-12 = Marcu 10,2-12. Comentariu major: Matei. Vezi la Matei 5,27-32.]. Luca 9,51 la 18,14, care este adesea denumit㠄marea inserţiune a lui Luca” (vezi la Luca 9,51), cade în mod logic între versetele 2 şi 3 din Matei 19. Luca este singurul scriitor de Evanghelie care cuprinde incidentele şi învăţăturile pe care le relatează în capitolul 9 la 18, care se ocupă mai ales cu lucrarea pereană. La data când a avut loc incidentul relatat aici, pare că mai erau numai câteva săptămâni până la Paştele anului 31 d.Hr. Despre doctrinele şi practicele Fariseilor vezi p. 51, 52.

Să-L ispitească. [Ispitindu-L, KJV]. Sau „punându-L la încercare” (vezi la cap. 4,1) adică cu scopul de a-L prinde în cursă. Timp de aproape doi ani până acum, spionii trimişi de Sinedriul din Ierusalim se ţinuseră după Isus cu scopul îndoit de a găsi vreo acuzaţie de adus împotriva Lui şi de a încerca să-L discrediteze în ochii poporului (vezi DA 213). Cu două ocazii anterioare după Sărbătoarea Corturilor (vezi la cap. 19,1) se făcuseră încercări în Ierusalim de a-L omorî cu pietre pe Isus (vezi Ioan 8,59; 10,31-33). Se ştia îndeobşte că viaţa Lui era în primejdie dacă ar îndrăzni să se ducă din nou în Iudea (vezi Ioan 11,8), deoarece conducătorii iudei căutau să-L aresteze (Ioan 11,57). De repetate ori, după vindecarea omului de la Scăldătoarea Betesda (vezi Ioan 5,1-9) cărturarii şi Fariseii căutaseră să prindă în cursă pe Isus cu întrebări calculate să obţină declaraţii care mai târziu ar fi putut fi făcute temeiuri de acuzaţii contra Lui (vezi Marcu 7,2.5; 8,11; Ioan 8,6; etc.). Vezi la Matei 7,7-13.

Să-şi lase nevasta. Adică, s㠄divorţeze” de ea. Vezi la capitolul 5,31.

Pentru orice pricină. Pentru comentariu, vezi la capitolul 5,31.32.

4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască

Oare n-aţi citit? Vezi la Marcu 2,25. Din nou, ca totdeauna, Isus îndreaptă pe cititorii Săi la Scripturi, la „Lege”, pentru o enunţare plină de autoritate a doctrinei (vezi la Marcu 7,7-13).

Ziditorul. [Acela care i-a făcut, KJV; G. Gal.]. Şi anume, bărbat şi femeie (vezi la Geneza 1,27). Textul grec aici este identic cu acela din partea LXX-ei la Geneza 1,27.

De la început. [La început, KJV]. Adică, la creaţiune (vezi Marcu 10,6). Isus duce pe inchizitorii Săi dincolo de Legea lui Moise, care este în mintea lor în clipa aceea, la principiul fundamental al căsătoriei aşa cum fusese instituit la creaţiune.

şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”?

De aceea. Citatul acesta, din Geneza 2,24, este aproape identic cu textul din LXX-a. În Geneza cuvintele citate aici apar ca fiind declaraţia lui Adam la data când Eva a devenit soţia lui, dar Isus atribuie în mod specific lui Dumnezeu declaraţia citată aici.

Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa. În cursul copilăriri şi tinereţii răspunderea primară a unei persoane este faţă de tatăl şi mama lui. Răspunderea aceasta continuă în decursul vieţii (vezi la Marcu 7,11). Totuşi, în ciuda importanţei acestei obligaţii ea este subordonată legii căsătoriei şi acolo unde cele două ar putea veni în conflict – ca rezultat al slăbiciunii şi greşelilor omeneşti – răspunderea ceea dintâi a bărbatului este faţă de soţia sa.

Un singur trup. Cu cât un bărbat şi o femeie au mai multe în comun chiar înainte de căsătorie, cu atât mai mare va fi asemănarea pe care o vor afla că o aduce asociaţia căsătoriei şi unirea va avea un deplin succes. Invers, acolo unde sunt mari deosebiri în antecedente, educaţie, atitudini, principii, simpatii şi antipatii, este mult mai dificil de a fi una în gând şi în spirit şi astfel de a avea succes în legătura de căsătorie.

Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”

Aşa ca. Isus aici începe să exprime concluzia care trebuie să fie trasă din principiul fundamental al legăturii de căsătorie citat din Geneza 2,24.

Nu mai sunt doi. Înaintea lui Dumnezeu, soţul şi soţia sunt o entitate şi deci nu ar mai trebui să fie mai divizibili decât un singur trup.

Ce. Adică unirea făcută la data căsătoriei (v. 5).

A împreunat Dumnezeu. Legătura căsătoriei a fost instituită de Dumnezeu, sfinţită de Dumnezeu. Un Creator Atotînţelept a prevăzut legătura de căsătorie; El este Cel care a făcut-o cu putinţă şi de dorit. Aceia care intră în legătura de căsătorie sunt deci „împreunaţi” după planul originar al lui Dumnezeu, pe viaţă.

Omul să nu despartă. [Nimeni să nu despartă, KJV]. Cu singura excepţie pentru care Isus a făcut prevederi (vezi la v. 9), divorţul nu poate fi onorat sau recunoscut în cer. Înaintea lui Dumnezeu orice alianţă a oricăruia din ei în care ar intra cu o altă femeie sau alt bărbat, aşa cum ar putea fi cazul, este declarată de Hristos ca adulter.

7 „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?”

Pentru ce dar a poruncit Moise? [Pentru ce Moise, KJC]. Vezi Deuteronom 24,1-4.

Despărţire. Vezi la Deuteronom 24,4; Matei 5,31.

S-o lase. Vezi la capitolul 5,31.

8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.

Împietririi inimilor voastre. Vezi la Deuteronom 14,26.

A îngăduit. Potrivit cu cele spuse de Hristos, legea Vechiului Testament care prevedea măsuri pentru divorţ, era o concesie intenţionată de a face faţă unor împrejurări care erau departe de ideal (vezi la Deuteronom 24,4.). totuşi, învăţătura lui Hristos, lămureşte că prevederile legii lui Moise cu privire la divorţ sunt cu totul nevalabile pentru creştini (vezi la Matei 19,9).

De la început. Legea din Geneza 1,27; 2,24 a precedat legea din Deuteronom 24,1-4 şi îi este superioară, deoarece în perioada edenică a Genezei este expus idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi omeneşti. Dumnezeu nu a abrogat niciodată legea căsătoriei pe care a enunţat-o de la început. Nu era planul lui Dumnezeu ca divorţul să fie cândva necesar. De aceea creştinii de astăzi care doresc şi intenţionează în inima lor să urmeze planul lui Dumnezeu nu vor recurge, fără motive biblice, la divorţ ca o soluţie la dificultăţi în căsătorie (vezi la Matei 19,9).

Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”

Eu însă vă spun. Vezi la capitolul 5,22. Singura schimbare făcută pentru a acomoda legea originară a căsătoriei la o lume căzută este aceea a călcării contractului de căsătorie prin infidelitate şi poate constitui un temei legal pentru desfacerea legăturii. Altminteri, unirea nu poate fi legal desfăcută.

Oricine. Principiul pe care Hristos este pe punctul de a-l enunţa este o aplicaţie universală. Nimeni care se declară a fi creştin n-ar trebui să se considere o excepţie la ea.

Curvie. În greacă, porneia (vezi la cap 5,32). Ar trebui să se observe că în Noul Testament, termenul „curvie” cuprinde toate legăturile ilegale atât înainte, cât şi după căsătorie. Pentru cititorul modern, cuvântul „adulter” redă mai exact înţelesul lui porneia aşa cum este folosit în Noul Testament. Sub legea mozaică, pedeapsa pentru necredincioşia în căsătorie era moartea (vezi la Levitic 20,10), nu divorţul. În plus, sub legea lui Moise, pedeapsa cu moartea era obligatorie, în timp ce în legea creştină prezentată aici de Hristos, divorţul nu este obligatoriu, ci permis. Din învăţăturile lui Hristos de aici se poate deduce că partea nevinovată este liberă să aleagă dacă legătura de căsătorie urmează să continue. Împăcarea este totdeauna idealul, mai ales dacă în familie sunt şi copii.

Aici, ca şi în discuţia paralelă a lui Isus din Matei 5,32, pare să fie lăsat să se înţeleagă, deşi nu este afirmat în mod specific, că partea nevinovată dintr-un divorţ este liberă să se căsătorească din nou. Lucrul acesta a fost înţeles de marea majoritate a comentatorilor în decursul anilor.

Ia de nevastă pe cea lăsată. Orice alianţă pe care ea o contractează cu un alt bărbat, încalcă legământul originar al căsătoriei, care încălcare se consideră adulter. Printr-o paritate de raţionament, omul care se căsătoreşte cu ea devine şi el un adulter.

10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”

Ucenicii Lui. Se pare că, după ce Isus şi ucenicii Săi părăsiseră pe Farisei şi intraseră într-o casă, ucenicii s-au exprimat cu privire la problema în discuţie (vezi Marcu 10,10).

Dacă astfel stă lucrul. Adică, dacă căsătoria leagă pe bărbat atât de strict aşa cum spusese mai înainte Isus. S-ar părea că ucenicii nu înţeleseseră clar afirmaţia lui Isus cu privire la căsătorie (vezi Matei 5,31.32; Luca 16,18), şi că de aceea ei erau foarte mult descumpăniţi de interpretarea pe care Isus tocmai o dăduse.

Nu este de folos să se însoare. Evident ucenicii judecau că firea omenească fiind aşa cum era, şi fiind atât de multe împrejurări în care soţul şi soţia se găsesc în incompatibilitate, n-ar fi mai bine să se evite cu totul viaţa de căsătorie? Fără îndoială standardul pe care îl proclama Isus părea la început prea înalt chiar şi pentru ucenici, aşa cum pare uneori creştinilor de astăzi. Ceea ce uitau ucenicii, şi ceea ce creştinii de azi sunt înclinaţi să uite, este că Hristos oferă o altă soluţie pentru fericirea vieţii de căsătorie. Potrivit cu formula lui Hristos, acolo unde dispoziţiile şi individualitatea nu se potrivesc, soluţia este să se schimbe dispoziţiile, inimile şi vieţile (vezi la Romani 12,2), nu partenerii de căsătorie. Principiile pe temeiul cărora poate avea loc această transformare sunt clar arătate în Predica de pe munte (vezi la Matei 5,38-48; 6,14.15). Dacă principiile acestea sunt aplicate la situaţii de căsătorie dificile, for face aceleaşi minuni ca atunci când sunt aplicate la alte relaţii sociale. Nu există problemă de căsătorie care nu poate fi rezolvată spre satisfacţia atât a bărbatului, cât şi a soţiei dacă amândoi sunt dispuşi să urmeze principiile trasate de Hristos în Predica de pe munte. Şi acolo unde unul este dispus să facă aşa chiar dacă celălalt s-ar putea să nu fie, este adesea posibil să se ajungă la o remarcabilă măsură de pace conjugală; şi de multe ori rezultatul final va fi câştigarea celui lipsit de bunăvoinţă. O astfel de răsplată este vrednică de răbdarea şi jertfirea de sine pe care le cere.

11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

Nu toţi pot. Comentariul ucenicilor (v. 10) dă la iveală descumpănirea lor şi Îl determină pe Hristos să facă o nouă afirmaţie (v. 12).

Cuvântul acesta. [Zicala aceasta, KJV]. Literal, „cuvântul acesta” adică, ceea ce ucenicii deja spuseseră (v. 10) cu privire la afirmaţia anterioară a lui Isus cu privire la curvie şi divorţ (v. 9).

Ci numai aceia. Fiecare om trebuie să aibă libertatea să determine dacă cuvântul acesta se aplică în cazul său. Dumnezeu Însuşi a proclamat: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2,18), dar sub domnia păcatului, Isus aici pare să admită că ocazional pot fi împrejurări în care este mai bine ca omul să fie „singur”.

12 Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”

Sunt fameni [Unii eunuci, KJV]. Evident Hristos descrie aici anumite persoane care sufereau de un defect congenital, şi astfel un defect de care ei nu trebuiau să fie socotiţi răspunzători.

Făcuţi de oameni. În Orientul antic, şambelanii erau invariabil fameni reali. Unii eunuci pare să se fi căsătorit (vezi la Geneza 37,36). Cei care erau fameni erau obiecte ale compătimirii iudeilor (vezi la Ioan 56,3-5). Preoţii mutilaţi în felul acesta fizic nu puteau servi în slujba preoţească (vezi Levitic 21,20). În istoria târzie a lui Iuda, sunt amintiţi fameni la curte (Ieremia 29,2), dar nu se ştie dacă aceştia erau iudei sau străini (vezi la Estera 1,10; 2,3). Cel puţin unul dintre ei, Ebed-Melec, era etiopian (vezi Ieremia 38,7).

Singuri s-au făcut fameni. Căsătoria este de dorit. Formarea caracterului poate fi mult mai eficientă şi deplină în asociere strânsă cu o altă fiinţă omenească decât atunci când omul este „singur”. În legăturile intime, de zi cu zi, ale vieţii de familie, se poate realiza mai mult în ce priveşte atenuarea şi înfrânarea trăsăturilor neplăcute ale caracterelor şi întărirea însuşirilor mai bune decât s-ar putea pe altă cale. Aceia care, pentru un motiv sau altul, sunt fără privilegiul unui cămin al lor propriu, sunt lipsiţi prin aceasta de una din cele mai bune şcoli ale vieţii pentru caracter, şi nu pot cunoaşte adâncimile bucuriilor, întristărilor şi ocaziilor vieţii.

Celibatul nu este starea obişnuită, normală şi este o înşelăciune de la cel rău că, prin sine, el poate duce la o stare superioară a sfinţeniei care altfel n-ar fi cu putinţă. La iudei, celibatul era rău văzut sau compătimit, şi era practicat numai de grupe ascetice extreme ca de pildă Esenienii (vezi p. 53). Raportul biblic afirmă în mod specific că Petru era căsătorit şi probabil şi ceilalţi ucenici erau şi ei (vezi la Marcu 1,30). Isus n-a recomandat niciodată celibatul, nici pentru creştini ca un tot, nici pentru conducătorii creştini. Nu este natural şi nu contribuie la dezvoltarea unui caracter simetric aşa cum o poate face viaţa normală de căsătorie.

Cuvintele Domnului, dacă sunt înţelese literal, ar fi contra tonului general al Scripturii. Ideea mutilării corporale este respingătoare. Pare potrivit a vedea afirmaţia aceasta ca analogă declaraţiei lui Hristos din Matei 5,30. Unii comentatori găsesc o paralelă în cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 7,29. Vezi şi v. 1,2. Fără îndoială, afirmaţia lui Hristos trebuie să fie înţeleasă figurat.

Poate să primească lucrul acesta. Vezi la versetul 11.

13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.

Atunci. [Binecuvântarea copiilor, Matei 19,13-15 = Marcu 10,13-16 = Luca 18,15-17. Comentariu major: Marcu]. Aici se accentuează succesiunea ideii şi nu imediata succesiunea a timpului.

I-au adus. [Au fost aduşi, KJV]. Iudeii îşi duceau de obicei copiii, îndeosebi la vârsta de un an, pentru a fi binecuvântaţi de un rabi (vezi DA 511).

Îi certau. Ucenicii Îl înţelegeau cu totul greşit pe Isus. Ei considerau cererea aceasta o irosire a timpului Domnului şi Învăţătorului lor şi o întrerupere lipsită de importanţă a ceea ce era pentru ei, sarcina mai importantă a predicării Evangheliei la adulţi. Ei credeau că Îl scuteau pe Isus de deranj. Potrivit cu Marcu, Isus a fost „mâhnit adânc” de acţiunea hotărâtă a ucenicilor (vezi cap. 10,14).

14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”

Lăsaţi copilaşii. Adică, permiteţi sau îngăduiţi copilaşilor să vină. Reiese că Isus iubea copiii şi că ei Îl iubeau pe El. El aprecia dragostea şi credinţa lor neprefăcută. El se interesa de ei şi Îi erau dragi. În mai multe ocazii El S-a referit la caracteristicile şi interesele copilăriei pentru a ilustra adevărul spiritual (vezi cap. 11,16,17; 18,2-4; etc.).

Nu-i opriţi. Literal, „nu stăruiţi de a-i opri”. Oricine face dificil pentru copii să găsească pe Domnul astăzi, are să întâmpine cu siguranţă extrema Lui neplăcere şi să obţină cea mai severă mustrare a Lui. Este loc pentru copilaşi în împărăţia harului divin. Nevoilor şi intereselor copiilor trebuie să li se acorde un loc de importanţă majoră în familie, în biserică, în şcoală. Toţi cei care au o legătură oarecare cu copiii trebuie să se ferească să facă ceva care ar putea să-i împiedice să-L găsească pe Isus.

Acelor ca ei. Vezi la capitolul 18,3.

15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Şi-a pus mâinile. Vezi la Marcu 10,16. Atingerea lui Isus care atât de adesea adusese tămăduire bolnavilor, acum dădea binecuvântare copiilor. Este demn de observat că Isus nu i-a botezat, ci pur şi simplu i-a încredinţat iubirii şi grijii Tatălui.

16 Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”

Atunci. [Iată, KJV]. [Tânărul bogat, Matei 19,16-30 = Marcu 10,17-31 = Luca 18,18-30. Comentariu major: Matei.]. Incidentul acesta pare să fi urmat îndată după binecuvântarea copiilor (vezi v. 13-15). „Tânărul dregător bogat” fusese martor la binecuvântarea copiilor şi această expresie de iubire care încălzea inima a dat naştere la întrebarea lui (vezi DA 518).

S-a apropiat de Isus un om. [A venit cineva, KJV]. De obicei el este numit „tânărul dregător bogat”, un nume compus bazat pe cele trei relatări sinoptice ale incidentului. Potrivit cu Matei se spune că era „tânăr” (cap. 19,20), iar în Luca se spune că era un „fruntaş [dregător]”, care era „foarte bogat” (cap. 18,18.23). Potrivit cu propriul său punct de vedere, el era conştiincios şi trăise o viaţă exemplară (vezi la Matei 19,19). Ca „fruntaş [dregător]” ocupa un post de răspundere şi era membru al „consiliului onorat al iudeilor (vezi DA 518-520). Nu este sigur dacă acesta era sinedriul sau consiliul local al oraşului în care trăia, sau Marele Sinedriu din Ierusalim (vezi p. 67).

Tânărul dregător pare să Îl fi acostat pe Isus când părăsea oraşul (vezi Marcu 10,17). Faptul că tânărul „a alergat” reflectă râvnă tinerească şi faptul că el „a îngenunchiat” arată sinceritate (Marcu 10,17). Atitudinea lui era remarcabilă în contrast cu aceea a Fariseilor, care veniseră de curând „ispitind” pe Isus (vezi Matei 19,3).

Incidentul acesta şi învăţătura dată mai apoi ucenicilor (v. 23-30), învaţă mai întâi, importanţa lepădării de sine ca o condiţie de a intra în împărăţia cerurilor (vezi la Luca 9,61,62; 14,26-28,33) şi în al doilea rând, primejdia iubirii de bani (vezi la Matei 6,17-21; Luca 12,13-21; 16,1-15).

Învăţătorule. [Bunule Învăţător, KJV]. Literal, „Învăţătorule bun” (vezi la vers 17).

Ce bine? Întrebarea aceasta reflectă concepţia Fariseică tipică în ce priveşte neprihănirea prin fapte ca un paşaport pentru „viaţa veşnic㔠(vezi la v. 17). Tânărul dregător bogat, îndeplinea conştiincios toate cererile Legii (COL 391), cel puţin într-un mod formal şi fără îndoială şi pe toate acelea impuse de rabini, şi cu toate acestea era conştient de o lipsă în viaţa sa. El Îl admira mult pe Isus şi se gândea serios să devină unul din ucenicii Lui (DA 518). Pentru aceeaşi întrebare pusă de „un învăţător al Legii” într-o ocazie anterioară vezi la Luca 10,25.

17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

De ce Mă întrebi: „Ce bine”? [De ce Mă numeşti bun? KJV]. Evident felul în care s-a adresat tânărul lui Isus era cu totul neobişnuit (cf. Ioan 3,2). Se pare că nu există o relatare în literatura rabinilor ca cineva să se fi adresat unui rabi numindu-i „bun”. Dimpotrivă, în Mişna, despre Dumnezeu Însuşi se spune c㠄este bun şi dă cele bune” (Berakoth 9,2., ed. Soncino a Talmudului, p. 327). Poziţia tânărului în viaţă şi slujba lui de încredere publică (vezi la Matei 19,16) arată că el nu L-a numit pe Isus „Învăţătorule bun” din ignoranţă sau din neatenţie. Era evident că el avea un motiv pentru a face aşa şi Isus a căutat să scoată de la el o afirmaţie publică cu privire la motivul acela. Explicaţia lui Isus: „Binele este Unul singur” [„Numai unul singur este Bun”], era pentru a-l ajuta pe tânăr să-şi dea seama bine de importanţa salutului său. Isus a recunoscut sinceritatea şi discernământul tânărului, şi Se gândea să-i conducă credinţa, scoţând de la el o exprimare şi mai clară a ei.

Binele este unul singur. [Numai Unul singur este bun, KJV]. Bunătatea supremă este o caracteristică ce-i aparţine doar lui Dumnezeu (Exod 34,6; Psalmi 23,6; 27,13; 31,19; 52,1; Romani 2,4; etc.). Isus nu tăgăduieşte dumnezeirea Sa, aşa cum ar părea la prima vedere, ci mai degrabă clarifică şi accentuează deplina semnificaţie a afirmaţiei tânărului.

Intri în viaţă. Echivalent cu expresia „intri în împărăţia cerurilor” (vezi cap. 5,20). Având în vedere faptul că Isus include atât viaţa aceasta, cât şi cea viitoare în observaţiile Sale cu privire la răsplata uceniciei (vezi Matei 19,29; Marcu 10,30; Luca 18,30), s-ar putea să fie potrivit să tragem concluzia că atât împărăţia harului, cât şi împărăţia slavei sunt cuprinse aici.

Poruncile. În greacă, entolai, „percepte”, „ordine”, „însărcinări” sau „porunci” (cf la Psalmi 19,8). Entolai sunt cerinţele sau poruncile specifice, individuale, impuse oamenilor de Lege. Grecescul nomos (cf. cele de la Psalmi 19,7; Proverbe 3,1). Este voia lui Dumnezeu ca omul să reflecte caracterul Lui, şi caracterul Lui poate fi rezumat într-un singur cuvânt: „iubire” (1 Ioan 4,7-12). Pentru a reflecta caracterul sau „iubirea” lui Dumnezeu, Îl vom iubi pe El mai pe sus de orice şi pe semenii noştri ca pe noi înşine (vezi la Matei 22,37-39). Dacă întrebăm despre felul cum să exprimăm iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, Dumnezeu ne dă răspunsul în cele zece porunci (vezi Exod 20,3-17), pe care Hristos le-a explicat şi le-a înălţat (vezi la Isaia 42,21) în Predica de pe munte (vezi Matei 5,17-48). Toate legile civile ale lui Moise din Vechiul Testament şi instrucţiunile lui Hristos şi ale apostolilor din Noul Testament clarifică cerinţele divine expuse în cele zece porunci şi le aplică la problemele practice ale vieţii de toate zilele. Tânărul declara că Îl iubeşte pe Dumnezeu, dar adevăratul test al iubirii aceleia, spune Isus, se găseşte în felul cum îi tratează pe semenii săi (vezi 1 Ioan 4,20). „Dacă Mă iubiţi”, zice Isus, „păziţi poruncile Mele” (Ioan 14,15).

18 „Care?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

Care? Ca răspuns la această întrebare Isus citează în mod specific câteva din cele zece porunci care se ocupă cu relaţiile unei persoane cu semenii săi. Nici o îndoială că înaintea oamenilor tânărul bogat era un om cinstit, dar înaintea lui Dumnezeu, care citeşte inima, el nu avea cu adevărat la inimă interesele oamenilor (vezi la v. 19,20).

19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Să iubeşti pe aproapele tău. Aceasta rezumă toate „poruncilor” la care Se referă aici Isus (vezi la cap. 22,39,40). Deşi tânărul încă nu-şi dădea seama de aceasta, preceptele acestea de purtare au mers drept la miezul problemei sale. El nu iubea pe alţi oameni în măsura în care se iubea pe sine. Dar el socotea c㠄ţinuse toate aceste porunci”. El ţinuse litera Legii, dar nu spiritul ei, şi cu toate acestea el se considera că trăieşte în armonie cu principiile ei. Isus caută să deschidă ochii tânărului asupra faptului că principiile Legii trebuie să fie aplicate conştiincios la toate relaţiile practice ale vieţii.

20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?”

Din tinereţea mea. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea acestei expresii. Tânărul considera în mod sincer c㠄păzise” toate poruncile şi nu era conştient de vreo nedesăvârşire (vezi DA 519).

Ce-mi mai lipseşte? Se pare că tânărul avea încredere că mai exista numai un pas între el şi desăvârşire. Dar deşi ascultase cu sârguinţă de litera Legii, el încă mai simţea că aceasta nu era îndeajuns. El simţea că-i mai lipseşte ceva, dar ce era aceasta, în mod cinstit, nu ştia. Viaţa lui fusese o viaţă de curăţenie, onestitate şi sinceritate. Dar atitudinea lui faţă de semenii săi fusese esenţial o atitudine negativ㠖 el nu le furase bunurile, nu mărturisise strâmb împotriva lor, nu le luase soţiile sau viaţa. Este adevărat, litera Legii este negativă în formă, dar spiritual ea cere acţiune pozitivă. Nu este suficient să evităm să urâm sau să facem rău semenilor noştri; Evanghelia ne cheamă să-i iubim şi să-i ajutăm aşa cum ne iubim pe noi înşine. Tânărului acestuia îi lipsea iubirea lui Dumnezeu în inimă (vezi DA 519), fără de care ţinerea „tuturor acestor porunci” nu era de valoare reală înaintea Cerului.

21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”

Desăvârşit. Vezi la capitolul 5,48. Isus admite că tânărul credea cu adevărat ceea ce spunea sau, mai degrabă, ceea ce lăsa să se înţeleagă prin întrebarea „Ce-mi mai lipseşte?”. Desăvârşirea fusese idealul lui. Dar, aşa cum arată Pavel, la desăvârşire nu se poate ajunge prin fapte (vezi Galateni 2,21; Evrei 7,11). Deci, dacă tânărul urma să ajungă la desăvârşire nu trebuia să aştepte să facă lucrul acesta prin săvârşirea unor fapte meritorii. El trebuia să experimenteze o deplină schimbare a inimii şi a vieţii. Mintea lui trebuia să fie transformată, obiectivele lui schimbate.

Du-te, vinde! Într-un caracter altminteri amabil (vezi la Marcu 10,21), stăruia un defect serios – egoismul. Dacă influenţa dăunătoare a egoismului nu era îndepărtată, tânărul dregător bogat nu putea să facă vreun progres către desăvârşire. Boala poate să difere de la persoană la persoană şi de aceea şi leacul poate să difere. Când Petru, Andrei şi Iacov au fost chemaţi să-L urmeze pe Domnul, nu le-a cerut să-şi vândă corăbiile şi uneltele de pescuit pentru motivul că lucrurile acestea nu stăteau în calea urmării din partea lor pe urmele Lui. Totuşi, când au fost chemaţi, „au părăsit totul” ca să Îl poată urma pe Învăţătorul (vezi la Luca 5,11).

Tot ceea ce un om iubeşte mai mult decât pe Hristos, îl face să nu fie vrednic de Hristos (vezi la Matei 10,37,38). Chiar şi răspunderile pământeşti cele mai importante iau locul al doilea faţă de urmarea lui Hristos pe calea uceniciei (vezi la Luca 9,61.62). Pavel „a suferit pierderea tuturor lucrurilor” pentru ca s㠄câştige pe Hristos” (vezi Filipeni 3,7-10). Pentru a-şi asigura posedarea comorii cereşti sau cumpărarea mărgăritarului de mare preţ (vezi la Matei 13,44-46) un om trebuie să fie dispus să vând㠄tot ce are”. Dar tânărul dregător bogat nu se putea hotărî să facă lucrul acesta. Aceasta era crucea lui, dar el refuza să o poarte.

Ce ai. Literal, „avuţiile tale”.

Comoară în cer. Pentru comentariu vezi la cap 6,19-21. Isus a confruntat pe tânăr cu alegerea între comoara pământească şi cea cerească. Dar tânărul le dorea pe amândouă şi făcând descoperirea că nu le putea avea pe amândouă, „a plecat întristat” (cap. 19,22). Descoperirea dureroasă că nu putea servi şi pe Dumnezeu şi pe mamona (vezi la cap 6,24) era prea mult pentru el.

Vino şi urmează-Mă. Vezi la Luca 5,11.

22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.

Întristat. Literal, „întristându-se” sau „mâhnindu-se”. Mare i-a fost dezamăgirea când şi-a dat seama de sacrificiul ce se cerea. Bucuria plină de râvnă cu care alergase la Isus (vezi la v. 16) s-a transformat în melancolie şi amărăciune. Preţul „vieţii veşnice” (v. 16), pe care tânărul venise să o caute, era mai mare decât era el gata să plătească.

Multe avuţii. Avuţiile lui, constituiau lucrul cel mai important în viaţa lui. Ele erau idolul lui, şi la altarul acesta a ales să-şi reverse adoraţia şi devoţiunea inimii lui. Tocmai pentru a-l elibera din ghearele dumnezeului bogăţiilor, Isus a propus ca el să vândă tot ce avea. Aceasta era singura lui nădejde pentru cer (vezi DA 520). El avea multe avuţii, dar fără înţelepciune cerească pentru a le administra bine, el urmă să descopere că ele erau pentru el o cursă şi nu o binecuvântare. Cu timpul el avea să piardă chiar şi ceea ce avea (vezi la cap. 25,28-30).

23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.

Ucenicilor Săi. Tânărul se întoarce şi pleacă, iar Isus şi ucenicii Săi pornesc în drumul lor.

Un bogat. Vezi la cap. 13,7. Este greu pentru un bogat să intre în împărăţia cerurilor nu pentru că este bogat, ci din cauza atitudinii sale faţă de bogăţii (vezi la Luca 12,15.21). Avraam „era tare bogat [foarte bogat]” (Geneza 13,2) şi în acelaşi timp era „prietenul lui Dumnezeu” (Iacob 2,23). Pentru tânărul dregător bogat „poarta” pe care o arăta Isus, pe care putea s㠄intre în viaţ㔠(Matei 19,17) era prea „strâmt㔠şi calea pe care trebuia să meargă mai departe era prea „îngust㔠(vezi la cap. 7,13.14). Prin aceasta ucenicii au avut o ocazie de a fi martori la o pildă de cât de greu este pentru un om a cărui inimă este legată de bogăţii s㠄intre în împărăţia cerurilor”. Pe câţi oameni, de altfel cinstiţi, izbuteşte Satana să-i lege de acest pământ prin păienjenişul bogăţiilor!

Împărăţia cerurilor. Vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19.

24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Cămilă. Isus se ocupă de o imposibilitate omenească, aşa cum spune El însuşi (vezi v. 26). Adevărul enunţat este precis opusul a ceea ce oamenii, chiar şi ucenicii, credeau (vezi la v. 25). Fariseii credeau şi învăţau că bogăţiile constituie o dovadă de favoare divină (vezi la Luca 16,14). Când Isus a vorbit de bogăţii cu prilejul acesta, s-ar putea ca să fi avut în vedere îndeosebi pe Iuda – Iuda, pe care iubirea de bani urma să-l biruiască în curând (vezi Ioan 12,6; 13,29). Problema lui Iuda era fundamental aceeaşi ca şi a tânărului dregător bogat (vezi la Marcu 3,19).

Urechea acului. [Urechea unui ac, KJV]. Explicaţia c㠄urechea acului” se referă la o uşă mai mică tăiată în lambriul porţii unei mari cetăţi, prin care oamenii ar fi putut trece când poarta cea mare era închisă pentru traficul major, şi-a avut obârşia în secolele de după Hristos. De aceea, nu există temei sigur pentru o astfel de explicaţie, oricât de plauzibilă ar părea ea. Isus Se ocupă de imposibilităţi (v. 26), şi nu există un punct de aranjare a unei explicaţii prin care să se facă posibil ceea ce Isus arată în mod specific ca imposibil.

Decât să intre un bogat. Vezi la Luca 12,15,21. În contrast fericit cu posesorul de bogăţii, Matei părăsise bogăţiile pentru a putea urma Domnului (vezi la Marcu 2,13.14) şi Zacheu, un alt vameş bogat, şi-a transferat afecţiunile de la bogăţii la Isus (vezi la Luca 19,2.8).

25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?”

Uimiţi. [Foarte uimiţi, KJV; Se mirară foarte, G. Gal.]. Concepţiile false ale ucenicilor cu privire la natura împărăţiei cerurilor (vezi la Luca 4,19) şi cu privire la bogăţii ca un semn al favorii divine (vezi la Luca 16,14) i-a lăsat foarte descumpăniţi în faţa acestei declaraţii categorice.

Cine poate atunci? Dacă prestigiul, influenţa şi bogăţia nu sunt dovezi de favoare divină, socoteau ucenicii, aceia care sunt lipsiţi de acestea au şi mai puţină şansă.

26 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

S-a uitat ţintă la ei. Adică, Isus probabil a observat expresia de uimire de pe faţa ucenicilor.

Lucrul acesta este cu neputinţă. Cu neputinţ㠄la oameni” – dar nu „la Dumnezeu”. Este cu neputinţă ca un om bogat să intre în cer pe temeiul eforturilor omeneşti, din cauză că nu are mijloace de a se elibera din gheara dragostei de avuţii asupra inimii sale. Din cauza aceasta, mântuirea este cu neputinţă pentru oricine care se bizuie pe temeiul propriilor sale eforturi. Numai o minune a harului divin va izbuti să salveze pe un bogat de iubirea supremă de bogăţii sau pe oricare alt om de păcatul lui particular copleşitor (cf. Evrei 12,1).

Toate sunt cu putinţă. [Toate lucrurile sunt cu putinţă, KJV]. Adică, pentru omul care este dispus să permită lui Dumnezeu să-i stăpânească viaţa (vezi Filipeni 4,13). Numai puterea lui Dumnezeu lucrând în viaţa omului poate realiza transformarea aceea de caracter cerută pentru intrarea în împărăţia cerurilor.

27 Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

Atunci Petru a zis. Ca de atâtea ori, Petru a ieşit în faţă ca purtător de cuvânt pentru ucenici (vezi la cap. 16,16; 17,4; etc.).

<p<p

28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Adevărat. Vezi la cap. 5,18.

Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10.

Scaunul de domnie al măririi Sale. Sau „scaunul de domnie al slavei Sale” (vezi la cap. 16,27; 25,31).

Înnoirea. Sau „reînnoirea”. Aici Isus Se referă la „înnoirea” sau „reînnoirea” acestei lumi, adică a pământului în starea sa recreată (vezi Isaia 65,17; 2 Petru 3,13; Apocalipsa 21,1).

Douăsprezece scaune de domnie. Ei vor domni cu Isus (vezi 2 Timotei 2,12; Apocalipsa 3,21; 20,6).

29 Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

A lăsat case. Ucenicii lăsaseră casa şi familia ca să-L poată urma pe Isus (vezi la Luca 5,11), nu în sensul de a-şi părăsi familiile, ci mai degrabă de a face din slujirea lui Hristos obiectivul lor principal. Cu puţin timp înainte Isus enunţase această cerinţă a uceniciei în termeni chiar mai puternici (vezi la Luca 14,26).

Pentru Numele Meu. Vezi la cap. 5,11.

Însutit. Comparaţi cu Iov 42,10; Luca 18,30. Evident, Isus vorbeşte în limbaj figurat. Cu aproximativ un an şi jumătate mai înainte Isus făcuse observaţia că cei care fac voia Tatălui Său din ceruri sunt „mama”, „sora” şi „fratele” Său (vezi la Matei 12,46-50). „Însutitul” pe care creştinul îl primeşte în viaţa aceasta constă în bucuria părtăşiei creştine şi în satisfacţia mult mai reală şi intensă care vine din slujirea pentru Dumnezeu. Pavel vorbeşte despre „neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6,10).

Viaţa veşnică. Vezi la Ioan 3,16; 6,27. Când un om renunţă la tot pentru a-L urma pe Hristos, el primeşte în schimb „o greutate veşnică de slav㔠(2 Corinteni 4,17). Tot aşa, aceasta a fost ceea ce a făcut Isus pentru ca să facă posibil planul mântuirii (Filipeni 2,6-8).

30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Cei din urmă vor fi cei dintâi. Vezi la Luca 13,30. Mulţi care, asemenea tânărului dregător bogat, au toate aparenţele de a fi primii care să intre în cer, vor fi de fapt ultimii. Matei 19,30 formează o legătură de unire între incident, discuţia care a urmat, relatată în v. 23-29 şi parabola lucrătorilor viei, relatată în cap. 20. Observaţi că aceeaşi declaraţie sumară este repetată la încheierea parabolei (vezi v. 16), o parabolă care a fost rostită îndeosebi pentru a ilustra acest mare paradox al credinţei creştine.

La câteva săptămâni după aceasta – în timpul ultimei Sale zile de învăţătură în Templu – Isus a declarat către preoţii cei mai de seamă şi bătrâni că vameşii şi desfrânatele vor intra în împărăţia cerurilor înaintea lor (cap. 21,31.32). De fapt, de pe tot pământul va veni o oaste a celor umili, credincioşi, vrednici s㠄şadă în Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 13,29), în timp ce conducătorii religioşi ai lui Israel vor fi „scoşi afar㔠(v. 28). Pentru o discuţie amănunţită a inversării condiţiilor în viaţa viitoare compară parabola bogatului şi a săracului Lazăr (vezi la Luca 16,19-31). Succesul şi popularitatea lumească sunt bazate în totalitate pe standarde diferite de cele prin care Dumnezeu estimează valoarea unui om.

Daniel şi prietenii săi

 din revista „Cercetați Scripturile”

Zilele, în care au trăit aceşti tineri, au fost grele pentru poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl dăduse pe poporul Său în mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Se împlinise cuvântul profetic spus lui Ezechia: „Iată, vin zile, când tot ce este în casa ta şi ce au adunat părinţii tăi până în ziua aceasta va fi dus în Babilon: nu va rămâne nimic, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului“ (Isaia 39:6,7 ).

Printre aceşti fameni se numărau şi Daniel şi cei trei prieteni ai săi. Ei au fost numiţi în poziţii de cinste printre domnitorii păgâni. Aceasta a fost o mare probă pentru viaţa de credinţă a celor patru. Să renunţe la credinţă având în vedere starea înjosită a poporului şi să folosească şansele oferite sau să rămână fideli în aceste împrejurări lui Dumnezeu şi poruncilor Sale? În situaţia lor deosebită, au fost nevoiţi să poarte nume păgâne şi să devină pentru trei ani elevii profesorilor păgâni. Ce pericol!

Nu citim câţi tineri din popor se găseau în aceeaşi situaţie, dar la Daniel şi prietenii săi găsim fidelitate şi hotărâre. Noile lor nume nu erau în nici un caz o recunoaştere a dumnezeilor păgâni.

Şi Moise a fost educat în şcolile Egiptului, dar înţelepciunea acestuia nu a reuşit să-i încătuşeze inima pentru Egipt şi să-l facă să-şi găsească plăcerea în animaţia ofertelor păcătoase ale acelei ţări. El a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon şi a ales mai bine să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu.

Întotdeauna, poziţia inimii e decisivă. Lumea oferă tocmai tinerilor ofertele ei ademenitoare. De aceea trebuie să fim atenţi. Da, lumea poate deveni uimitor de tolerantă şi de binevoitoare, dacă îi poate implica pe copiii lui Dumnezeu în slujbele ei, în ascultarea, înţelepciunea, religia şi viitorul ei, făcându-i supuşii ei.

Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu aceşti tineri. „Şi împăratul le-a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe care-l bea el, ca să-i hrănească trei ani.“ Ei au fost nevoiţi să cunoască duhul şi ştiinţa Babilonului şi să le accepte. De aceea a fost necesară atenţia în orice privinţă.

Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea el.“ O astfel de dorinţă a fost roada preţioasă a temerii de Dumnezeu. El nu şi-a pus problema situaţiei deosebite în care se afla sau a dezavantajelor care i le-ar fi putut aduce hotărârea sa, el a dorit să-L cinstească pe Dumnezeu şi să nu se întineze! Probabil, comportamentul său a fost hotărâtor şi pentru ceilalţi trei, exercitând o influenţă binecuvântată.

În toate timpurile, cei temători de Dumnezeu au fost confruntaţi cu aceleaşi probleme. Scopul şcolilor noastre este de a le face cunoscută tinerilor înţelepciunea lumii şi de a-i educa în aşa fel, încât să se potrivească lumii. Cine este şi vrea să rămână fidel Domnului trebuie să spună în anumite situaţii un „nu“ hotărât. Ferice de cel care îşi păstrează o conştiinţă curată şi nu îşi pierde capacitatea de deosebire!

Cine vrea să meargă pe calea binecuvântării cu Domnul trebuie să înceapă devreme să deosebească lucrul preţios de cel obişnuit, lucrul curat de cel murdar. Te gândeşti la aceasta când iei de exemplu o carte în mână? Dacă nu-i aduce nici un folos omului din interior sau este chiar otravă pentru acesta, atunci nu o citi şi îndepărteaz-o, pentru ca să nu fi ispitit să o citeşti!

Dacă am vrea să descriem masa împăratului, a prinţului acestei lumi, şi vinul pe care îl bea, ne-ar trebui multe pagini. Vinul ne aminteşte de bucuria acestei lumi. Gândeşte-te mereu la cuvintele: „Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate“!

Dumnezeu a recunoscut fidelitatea lui Daniel şi a prietenilor săi. „Ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El“ (2. Cronici 16:9 ). Această mică rămăşiţă a putut experimenta acest lucru. Dumnezeu a luat problema lor în mâna Sa. El l-a făcut pe famen binevoitor ca să încerce cu apă şi legume, El a purtat de grijă ca acestea să le fie prielnice, căci „la sfârşitul celor zece zile, feţele lor arătau mai frumoase şi mai grase decât toţi tinerii care mâncau din mâncărurile alese ale împăratului“. Ştim că Dumnezeu stă deasupra tuturor şi nu ne lasă niciodată, dacă stăm cu hotărâre de partea Lui!

Dar şi mai mult: „Şi acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunoştinţă, şi pricepere în toate scrierile, şi înţelepciune; şi Daniel a avut pricepere în toate viziunile şi visele.“ Să observăm: „Temerea de Domnul este începutul înţelepciunii“! Dacă vrem să obţinem pricepere în gândurile lui Dumnezeu, atunci nu puterile minţii sunt hotărâtoare, ci temerea de El.

Aceşti patru tineri nu au avut numai un început bun, ci au şi persistat în fidelitate. Ei au ocupat poziţii înalte şi au fost încercaţi. Nu au fost scutiţi de probe, dar ce hotărâre şi ce curaj al credinţei s-au găsit la ei! Se merită să începem devreme despărţirea de orice fel de rău!

Eşti chemat tu să fi famen?

 

Biblia vorbeşte despre „fameni” (enuci), chiar Domnul Isus ne învaţă de trei categorii de fameni, când spune în Matei 19:12: „Fiindcă Sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; Sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi Sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” După cum ne-am dat seama din text, prima categorie de fameni, sunt cei cu un defect sau handicap din naştere. A doua categorie sunt cei „făcuţi fameni de oameni”, adică persoane castrate, pentru a sluji în diferite funcţii de răspundere (2Regi 20:18; Estera 1:10,Estera 1:12,Estera 1:15; 2:21,23; 6:2; 7:9; Isaia 39:7; Ieremia 29:2; 34:19; 52:25), din această categorie avem un famen care a devenit creştin şi care a fost un responsabil cu finanţele la regina Candace a etiopienilor (vezi: Fapte 8:27-39).

Trebuie să înţelegem, că famenii nu sunt dispreţuiţi de Dumnezeu, ba chiar Dumnezeu la face următoarea promisiune care se va împlini în mod deplin în mileniu (Apocalipsa 20:3) pe pământ: „…Şi famenul să nu zică: „Iată, eu Sunt un copac uscat!” Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge…” (Isaia 56:3-7).

Dar a treia categorie de fameni, şi anume cei care „s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor”, adică care au renunţat la căsătorie de bună voie, pentru a sluji împărăţiei cerului. Aceştia au o bună răsplată în ceruri!

După cum spune Pavel inspirat de Spiritul Sfânt: „Astfel cine se căsătoreşte bine face; şi cine nu se căsătoreşte mai bine face” (1Corinteni 7:38 BCR). Dar de ce stau lucrurile aşa? Tot el prin inspiraţie divină, explică în 1Corinteni 7:33-40: „Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea ne-măritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie Sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.”

În concluzie, cei ce s-au făcut fameni de dragul regatului cerurilor au avantajul de a nu avea atâtea responsabilităţi familiale, şi astfel poate să se îngrijească „de lucrurile Domnului” slujind „Domnului fără piedici”. Ba mai mult, persoana necăsătorită este sfântă (principiile se aplică atât la bărbaţi cât şi la femei care îşi păstrează virginitatea de dragul Domnului), şi „cu trupul şi cu duhul”.

Însă această hotărâre de a rămâne virgin şi necăsătorit, o i-a fiecare personal, după cum precizează Pavel prin cuvintele: „Dar cine a luat în inima lui o hotărâre tare, şi nu este forţat de nevoi, ci este liber să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze virginitatea, bine face.” (1Corinteni 7:37). Să nu uităm căci chiar Domnul Isus a precizat: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat…Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească”. Astfel numai cine este chemat de Dumnezeu, primeşte darul celibatului, după cum însuşi Pavel recunoaşte în 1Corinteni 7:7: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine (adică necăsătoriţi); dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Astfel după cum căsătoria este un dar al harului tot aşa şi celibatul.

Ba mai mult, Domnul Isus şi-a ales un grup format din 144.000 de evrei virgini pentru ai fi însoţitori peste tot (Apocalipsa 14:1-5). Despre ei se spune: „Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini” şi tocmai acesta este un motiv pentru care „Ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El” şi ei sunt: „răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Iar dacă regii pământeşti au avut slujitori fameni [virgini], unii făcuţi fameni de oameni (vezi Fapte 8:27), alţii ca Nebucadneţar a ales tineri necăsătoriţi ca să fie instruiţi (Daniel 1:3,Daniel 1:4), cu atât mai mult Regele regilor ar putea să aibă tineri virgini în poporul Său.

Şi având în vedere principiul: < mai întâi iudeul > (Romani 2:10) cât şi principiul: <cel necăsătorit (virgin) mai bine face> (1Corinteni 7:38), atunci cei 144.000 de evrei şi virgini au prin excelenţă întâietatea asupra tuturor celor răscumpăraţi mai ales că în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină, de aceea ei, sunt primul rod din necazul cel mare.

Dar şi oamenii dintre naţiuni pot face parte dintre răscumpăraţii Domnului, deoarece Biblia spune de o răscumpărare prin sângele lui Isus, a „oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” (Apocalipsa 5:9,Apocalipsa 5:10), nu numai din „seminţiile fiilor lui Israel” aşa cum sunt cei 144.000 (Apocalipsa 7:1-8).

În concluzie, chiar dacă căsătoria nu este păcat, ea este sfântă în Domnul, dar celibatul şi virginitatea este o virtute mai înaltă, astfel cei care sunt necăsătoriţi trebuie să caute faţa Domnului, pentru a primi descoperire despre chemarea şi darul lor (Coloseni 1:9-11), pentru a vedea dacă nu cumva sunt chemaţi să fie „fameni pentru Împărăţia cerurilor”. Iar dacă sunt chemaţi la aceasta, să-l preamărească pe Dumnezeu care le-a dat acest dar al harului.

Tot la fel şi cei care acum sunt necăsătoriţi dar au fost căsătoriţi în viaţa lor, acum fiind văduvi, ei ar putea să rămână aşa, adică necăsătoriţi, după cum se spune în 1Corinteni 7:8: „Celor ne-însuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.”

Adunarea creştină trebuie să se roage pentru fameni şi pentru cei necăsătoriţi, ca ei să rămână tari şi să nu cadă în păcate, în imoralitate, şi să-şi păstreze puritatea pentru a fi sfinţi şi cu trupul şi cu spiritul spre gloria Mirelui ceresc care este şi El virgin ca şi ei.

Dumnezeu va fi glorificat prin trupurile noastre, dacă ne păstrăm chemarea şi darul în sfinţenie, în voia Lui (1Petru 1:15,1Petru 1:16). Iar dacă suntem chemaţi a fameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, atunci să slujim Domnului în mod deplin, păstrându-ne sfinţi şi cu trupul şi cu duhul!

„Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii! Amin.” – Iuda 1:24,Iuda 1:25.

Osea — o dragoste de neimaginat


Ne găsim încă în marea secţiune a Bibliei dedicată profeţilor. Următorul profet “mic” pe care-l vom studia este Osea.

“Sf. Ioan al Vechiului Testament”
Datorită mesajului de dragoste pe care îl aduce de la Dumnezeu, profetul Osea a fost numit de unii, “sf. Ioan al Vechiului Testament”! Într-adevăr, cartea sa se remarcă printr-un mesaj unic în rândul profeţilor, adesea acuzaţi că au pus accentul doar pe mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului, dar nu şi pe dragostea Lui faţă de păcătos. Iată avem unul aici care o face! Cei ce spun aşa ceva trebuie să citească mai mult şi mai atent Scriptura!!

Cartea lui Osea este alcătuită din două mari secţiuni:

  • de la capitolele 1 la 3 avem o naraţiune – simbolică, spune Hobart Freeman – o întâmplare istorică semnificativă, apoi
  • de la capitolele 4 la 14 avem cuvântări ale profetului.

Două tragedii sunt descrise în această carte împreună cu consecinţele care le urmează acestora. Una a unui om al lui Dumnezeu şi una a lui Însuşi Dumnezeu. Amândoi suferă din pricina infidelităţii şi imoralităţii cuiva. De fapt, după modelul tragediei din viaţa omului Dumnezeu trasează tragedia relaţiei Sale cu poporul Său ales.

Astfel, în primele trei capitole nevasta profetului şi cei trei copii ai lui reprezintă în mod simbolic relaţia care a existat între Dumnezeu şi Israel. În cea de-a doua mare parte a cărţii cuvântările profetului constau din apeluri, denunţuri, avertismente, îndemnuri şi făgăduinţe adresate Israelului, regatul de nord.

1 Cuvântul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.
2 Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: ,,Du-te, şi ia-ţi o nevastă curvă şi copii din curvie; căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”
3 El s-a dus, şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim.

Aşadar, cartea începe cu o acţiune simbolică comandată profetului de Domnul Dumnezeu. Pentru a arăta necredincioşia Israelului şi dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu, profetului i s-a poruncit de către Dumnezeu să facă un gest public care să demonstreze simultan aceste două adevăruri. Adică, să-şi ia de nevastă o femeie uşoară din rândul prostituatelor zilei!

Din start, ni se explică de ce Dumnezeu a ales această formă extremă de exprimare :

“căci ţara a săvârşit o mare curvie părăsind pe Domnul!”

Gesturi simbolice ale profeţilor inspirate de Dumnezeu
Alţi profeţi au fost de asemenea cunoscuţi pentru actele lor publice ieşite din comun prin care au atras atenţia poporului asupra unor păcate de care Dumnezeu îi chema să se pocăiască. Iată câteva exemplele biblice ale unor gesturi, uneori stranii ale profeţilor, dar totuşi pline de simbolism.

Fapte 21:10-11 …un prooroc, numit Aga, s-a coborât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: ,,Iată ce zice Duhul Sfânt: ,Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor.’

1Regi 11:29-31 În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de proorocul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi, şi a zis lui Ieroboam: ,,Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon, şi-ţi voi da zece seminţii.

2Regi 13:15-19 Elisei i-a zis: ,,Ia un arc şi săgeţi.” Şi a luat un arc şi nişte săgeţi! Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: ,,Încordează arcul cu mâna ta.” Şi după ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile împăratului, şi a zis: ,,Deschide fereastra dinspre răsărit.” Şi a deschis-o. Elisei a zis: ,,Trage.” Şi a tras. Elisei a zis: ,,Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec până îi vei nimici.” Elisei a mai zis: ,,Ia sageţi.” Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: ,,Loveşte în pământ!” Şi a lovit de trei ori; apoi s-a oprit. Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, şi a zis: ,,Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni pâna i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori.”

Ieremia 13:1-11 ,,Aşa mi-a vorbit Domnul: ,Du-te de cumpără-ţi un brâu de in, şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l moi în apă!’ Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: ,Ia brâul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.’ M-am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: ,Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brâul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!’ M-am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Aşa vorbeşte Domnul: “Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.”

Ieremia 19:10-11 Să spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor cari vor merge cu tine. Şi să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare.”

Ieremia 27:2 ,,Aşa mi-a vorbit Domnul: ,Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gât.”

Ieremia 27:12 “Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: “Plecaţi-vă grumazul supt jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.”

Ezechiel 4:1-3 ,,Şi tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta, şi sapă pe ea cetatea Ierusalimului. Înfăţişează-o împresurată, zideşte întărituri în jurul ei, înconjoară-o cu un şanţ de apărare, pune tabere de ostaşi împrejurul ei, şi ridică berbeci de fier împotriva ei de jur împrejur. Ia o tigaie de fier, şi pune-o, ca un zid de fier, între tine şi cetate; îndreaptă-ţi faţa împotriva ei, ca să fie împresurată, şi s-o strâmtorezi. Aceasta să fie un semn pentru casa lui Israel!

Luni culcat pe o râna!?
Ezechiel 4:4, 6 ,, Apoi culcă-te pe coasta stângă, oi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor… După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an.

Ezechiel 4:11-15 Apa pe care o vei bea, o vei bea cu măsură şi anume câte o şesime de hin; vei bea din ea din când în când. Hrana s-o manânci ca turte de orz, pe care le vei coace în faţa lor cu balegă de om.” … Eu am zis: ,,Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângarit niciodată; din tinereţea mea şi pâna acum, niciodată n-am mâncat dintr-un dobitoc mort sau sfâşiat, şi nici o carne necurată n-a intrat în gura mea.” El mi-a răspuns: ,,Ei bine, iată că îţi dau balegă de bou în loc de balegă omenească, şi-ţi vei face pâinea pe ea.”

Ezechiel 24:19-25 Poporul mi-a zis: ,,Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?” Eu le-am răspuns: ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel: ,,Spune casei lui Israel: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pângări Locaoul Meu cel sfânt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe cari i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie. Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale, veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.

Loc de concluzie să ascultăm ceea ce Osea spune privitor la aceste maniere ale Lui Dumnezeu de a vorbi:
Osea 12:10 Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci.

Astfel lui Osea i s-a spus de către Dumnezeu să-şi ia o nevastă dintre prostituatele zilei.

Imaginaţi-vă cum a fost, ca unui burlac Dumnezeu să îi vorbească în mod precis cu privire la căsătorie! În plus, să-i spună şi, “Ţi-am ales eu fata pentru tine!” Probabil că Osea nu a mai putut de bucurie. Însă, după un început fericit, urmează surpriză după surpriză …!!

Întâi, Dumnezeu îi alege El numele copilului, un băiat: Izreel
Apoi, şi al fetei, Lo-ruhama şi băiatului ce au urmat, Lo-ami
oferind profetului în acelaşi timp explicaţia pentru care copiii săi urmau să poarte aceste nume:

Capitolul 1
3 El s-a dus, şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
4 Şi Domnul i-a zis: ,,Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel.
5 În ziua aceea, voi sfărâma arcul lui Israel în valea Izreel.”
6 Ea a zămislit din nou, şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: ,,Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!
7 Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul, Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi.”
8 Ea a înţărcat pe Lo-Ruhama; apoi iar a zamislit şi a născut un fiu.
9 Şi Domnul a zis: ,,Pune-i numele Lo-Ami (Nu-i poporul meu); căci voi nu sunteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru.”
10 ,,Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: “Nu sunteţi poporul Meu,” li se va zice: “Copiii Dumnezeului Celui viu!”
11 Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strânge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară; căci mare va fi ziua lui Izreel.

Surprizele nu se sfârşesc, după cum vedea şi fiecare din evenimentele petrecute în relaţia dintre Osea şi Gomer, Dumnezeu le ia şi le proiectează pentru relaţia Israelului cu El.

Mesajul cărţii poate fi cel puţin surprinzător pentru cei neavizaţi. Să meargă omul lui Dumnezeu să-şi ia drept nevastă o femeie uşoară?

De ce a ales Dumnezeu această manieră de exprimare?
Unii pot considera acest lucru drept un atentat la pudoare, dar dacă acordăm atenţie pentru o clipă, doar, motivului pentru care Dumnezeu a poruncit acest lucru descoperim că într-adevăr El a dorit să ne şocheze cu dragostea Lui cea mare şi nemeritată faţă de noi şi în acelaşi timp să ne arate adevărata noastră stare spirituală faţă de El, trezind nevoia noastră de a-i fi credincioşi.

(Precizare: nu este ceva ce Dumnezeu ne cere şi nouă să facem! Osea a luat de nevastă pe o femeie ce era o prostituată înainte de căsătorie, şi care după căsătorie devine o preacurvă, adică femeie adulteră.)

I-a cerut Dumnezeu lui Osea să încalce legea care spunea că este interzis să ia de nevastă o femeie uşoară? Evident că nu, pentru că în viaţa personală a lui Osea vedem că legea şi-a făcut efectul din plin prin consecinţele ce le-a suferit. A fost părăsit de ea, l-a înşelat, a suferit din pricina ei, etc.

Să recunoaştem că este o ilustraţie perfectă a stării spirituale a israelului!
Osea a trebuit să asculte de Domnul Dumnezeu pentru a oferi o ilustraţie convingătoare a “prostituţiei” spirituale a Israelului, starea de adulter spiritual în care se găsea poporul lui Dumnezeu prin idolatria pe care o practica (necredincioşie, înşelare, infidelitate), iar prin numele celor trei copii rezultaţi din această relaţie să ilustreze soarta pe care Dumnezeu urma curând să o dea acestui popor: (şi anume, că va fi pedepsitpărăsit, şi renegat de Dumnezeul lui).

Mai precis, numele fiecărui copil al lui Osea indicând în mod generic care sunt consecinţele/roadele idolatriei.

Izreel
Primul copil, pe nume Izreel, care înseamnă “semănat sau împrăştiat de Dumnezeu” (“Dumnezeu împrăştie”, după Nelson Bible Dictionary) pare că se referă la iminenta luare în robie de către asirieni. Şi la împrăştierea lor printre neamuri.

În acelaşi timp, Izreel este un loc istoric, aflat cam la 90 de km nord de Ierusalim, între Meghido şi Bet-Şin, o localitate unde s-au purtat multe războaie, dar mai ales unde cruzimea lui Iehu a rămas în istorie.

Vedem, că numele primului băiat al lui Osea are legătură cu Iehu. Cine este Iehu şi de ce doreşte Dumnezeu să-l pedepsească?

1:4-5 Şi Domnul i-a zis: ,,Pune-i numele Izreel; căci peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel, şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel. În ziua aceea, voi sfarâma arcul lui Israel în valea Izreel.”

Iehu a fost uns rege de profetul Elisei. El l-a detronat prin violenţă pe Ioram, fiul şi succesorul lui Ahab, domnind 28 de ani (841-813 în.de H.). Conducerea sa degradantă a slăbit naţiunea. El a rămas celebru pentru violenţa arătată casei lui Ahab prin care a pus mâna pe tron. La porunca sa Izabela, celebra nevastă a lui Ahab, a fost aruncată de pe fereastra palatului regal.

Iehu a mai ucis încă 70 de fii ai lui Ahab ce se găseau în Samaria (vezi, 2 Regi 10), sfătuitorii şi prietenii acestuia. Apoi, şi-a îndreptat ura împotriva casei lui Ahazia, regele Iudeii, a făcut o alianţă cu Ieonadab, conducătorul recabiţilor punând la cale distrugerea închinătorilor lui Baal pe care i-a strâns pe toţi la o falsă sărbătoarea în cinstea lui Baal unde i-a măcelărit pe toţi. Cu această ocazie, a dispărut închinarea la Baal din Israel, iar altarul acestui idol a fost dărâmat şi transformat în groapă de gunoi. În ciuda pretinsului său zel pentru Domnul, Iehu nu a eliminat complet idolatria din Israel pentru că a îngăduit închinarea la viţeii de aur la Dan şi Betel, iar neascultarea sa de Domnul a dus la ocuparea multor regiuni ale Israelului de către Sirieni.
(din “Nelson’s Illustrated Bible Dictionary”, Copyright (C) 1986, Thomas Nelson Publishers)

2Regi 10:31 Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

Exact pe această câmpie de la Izreel, scena multor conflicte sângeroase interne, Israelul a fost înfrânt de Asiria şi dus în robie, după cum a profeţit Osea.

Profeţia lui a cunoscut împlinirea în anul 722 în.de H. când armatele lui Şalmaneser al V-lea au străbătut teritoriul Galileii, au ocupat Samaria şi i-au luat pe israeliţi în robia asiriană.

Ieroboam, urmaş al lui Iehu, l-a auzit pe Osea predicând şi putea să se pocăiască, şi împreună cu el tot poporul Israelului vinovat de adulter spiritual prin părăsirea Domnului Dumnezeu în favoarea viţeilor de aur şi a altarelor idolatre ale baalilor! Dar, nu au acordat atenţie mesajului profetic şi astfel în valea lui Izreel a fost “sfărâmat arcul lui Israel”, puterea militară a regatului de nord fiind zdrobită de armatele asirienilor.

Probabil faptul că le mergea bine şi aparenta siguranţă a ţării le-a împietrit inimile încât să nu-şi vadă păcatele şi să acorde atenţie avertismentului lui Dumnezeu.

Lo-Ruhama
Numele celui de-al doilea copil, fata lui Osea, este Lo-Ruhama, adică “fără îndurare” indicând că Israelul nu va mai avea parte de milă şi îşi va primi judecata bine-meritată. Numele simbolizează mânia lui Dumnezeu şi respingerea Israelului din care totuşi, rămăşiţa credincioasă se va numi “Ruhama”, adică “cei de care s-a avut îndurare/milă”.

Iată că putem exersa puţină ebraică cu această ocazie!

2:1 Ziceţi fraţilor voştri: ,,Ami” (Poporul meu), şi surorilor voastre Ruhama (Cea îndurată)!”

Romani 9:24-27 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri, după cum zice în Osea: ,,Voi numi “popor al Meu”, pe cel ce nu era poporul Meu, şi “prea iubită”, pe cea care nu era prea iubită. Şi acolo unde li se zicea: “Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: ,,Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuita.”

Lo-ami
Numele înseamnă “Nu-i poporul Meu”, simbolizându-se astfel respingerea de către Dumnezeu a naţiunii israelite. Expresia seamănă cu cea a unui divorţ, semnificând ruperea legăturii stabilite de comun acord în legământul căsătoriei. Dumnezeu “divorţează” de Israel!

“Şear-Iasub” şi “Maher-Şalal-Haş-Baz”
A mai fost un profet, şi anume Isaia din regatul de sud, care a trebuit să-şi numească cei doi băieţi cu numele de Şear-Iasub, ce semnifica faptul că o rămăşiţă se va întoarce în ţară, lucru dealtfel profeţit de tatăl lui, şi Maher-Şalal-Haş-Baz (Is.8:1,3), nume ce semnifică soarta Damascului şi a Samariei, distrugerea Siriei şi a Israelului care s-au aliat împotriva Ierusalimului, capitala sudului.

Numele autorului, data scrierii cărţii şi cadrul istoric
Spre deosebire de Obadia, Ioel şi Iona pentru Osea aceste date sunt uşor de determinat. În introducerea cărţii sale el spune,

1:1 Cuvântul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.

Deşi el menţionează întâi regii Iudei şi apoi un rege al Israelului, lucrarea sa profetică priveşte regatul de nord, după cum ne dezvăluie conţinutul cărţii. În acelaşi timp Osea a fost contemporan cu Amos, alt profet al Israelului, şi contemporan cu profeţii Mica şi Isaia din Iuda. Lucrarea sa a durat peste 50 de ani şi a apucat să vadă împlinirea profeţiei sale prin nimicirea Israelului de către asirieni, fiind dealtfel primul care prooroceşte această nimicire.

Împreună cu Iona, au fost singurii profeţi literari ai regatului de nord.

Numele “Osea”
Numele său înseamnă “mântuire” şi este acelaşi nume ca şi al generalului Iosua care i-a adus pe evrei în Canaan şi ca şi al lui Isus (versiunea grecească a numelui evreiesc “Iosua”).

Enumerarea acestor regi îl plasează pe la jumătatea sec. al VIII-lea în. de H.

  • închinare idolatră la viţelul de aur, şi la Baal, aprobată şi încurajată de regele Ieroboam căruia Marele preot i-a “cântat în strună”!
  • multă activitate religioasă, dar falsă şi idolatră. Identitatea Dumnezeului Israelului a fost pierdută. Ei s-au despărţit de El, nu El este cel ce a “iniţiat procedura de divorţ”!!!!

Din punct de vedere spiritual, poporul Israel trecea printr-o perioadă confuză. Erau devotaţi religios şi erau foarte activi în locurile cultice. Preoţii, în mare măsură nu vorbeau pentru Dumnezeu, ei nu prezentau Tora, sau Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. De asemenea era o confuzie în legătură cu identitatea lui Yahweh, acest Domn cu care poporul Israel era chemat să aibă o relaţie, ca legământ cu Dumnezeul naţiunii, care devenise umbrit. Israeliţii s-au închinat lui Baal, Dumnezeul Canaanit. Nu era religie pură care atingea inimile oamenilor şi să schimbe inimile lor. Ca urmare, Osea îi acuză pe oameni că l-au părăsit pe Domnul, chiar dacă era multă activitate religioasă.

Este o realizare uimitoare faptul că Dumnezeu în mod persistent alege să fie Dumnezeul nostru indiferent de ce anume am făcut sau ce am fost. Este într-adevăr o dragoste uimitoare. Dar este o dragoste pe care n-o putem “lua cu uşurinţă”. Dacă ne bazăm pe harul Său şi ne jucăm cu dragostea Sa, acest lucru nu-L va schimba deloc pe Dumnezeu, dar ne va afecta, aceasta fiind partea înfricoşătoare. Ne putem îndepărta atât de mult de El încât nu mai preţuim faptul că suntem aleşi de El, devenim incapabili să ne mărturisim păcatul, şi nu putem nici măcar să-I auzim vocea iertătoare. Ne vom aminti o dragoste care era pură atunci când eram tineri în Domnul, dar acuma n-o mai putem găsi. Deşi am dori să ne-ntoarcem la acea inocenţă, inimile noastre cu o încăpăţânare crescândă nu sunt în stare să se schimbe.

Să ascultăm diagnosticul spiritual oferit de profetul inspirat:

Osea 4:1 Ascultaţi Cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.
Osea 4:6 Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!
Osea 6:6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!

“Căsătoria” dintre Domnul Dumnezeu şi Israel
Perspectiva în inima lui Dumnezeu pe care o oferă întâmplarea cu Gomer în viaţa lui Osea prinde şi mai mult contur dacă luăm în considerare că ideea unui legământ de căsătorie între Dumnezeu şi Israel era deja prezentă în Scriptură:

Isaia 62:4-5 Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: “Plăcerea Mea este în ea,” şi ţara ta o vor numi Beula: “Măritată”; căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăşi. Cum se uneşte un tânar cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.”
Isaia 54:5 căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ,
Osea 2:19-20 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!

“Osea şi Ieremia umăr la umăr”
Prin intermediul experienţei conjugale a profetului, Dumnezeu a dorit să ofere o puternică şi convingătoare ilustraţie a relaţiei Israelului cu El. În timp ce experienţa lui Osea a avut ca şi cadru căminul, familia, experienţa lui Ieremia a avut loc în popor, în public. Lui Ieremia i s-a poruncit să nu se însoare, pe când lui Osea i s-a ales şi nevasta mai dinainte care aşa cum a descris-o el în mod direct, provenea din “curvie”, din pătura prostituatelor vremii!

Depărtarea, sau abaterea de la Dumnezeu şi antidotul ei sunt teme principale pentru Osea şi Ieremia. Ceea ce Ieremia a însemnat pentru Iuda, cu aproape un secol înainte, Osea a fost pentru Israel! Ambii vorbesc dintr-o profundă experienţă personală devastatoare.

Când omul este cel mai departe de Dumnezeu, atunci Dumnezeu lucrează spre mântuirea lui!
Lucrul de aşteptat se întâmplă.
 După o scurtă perioadă de fericire, şi după naşterea copiilor lor (Osea a fost tatăl a doi băieţi şi o fată!), Gomer îl părăseşte pe Osea prostituându-se din nou. Aici intervine punctul culminant al mesajului universal al lui Dumnezeu!

Aplicaţie: Este clar că mântuirea nu-i pe merit! Pe când eram noi încă păcătoşi Hristos a murit pentru noi! Pe când Gomer trecea de la un bărbat la altul, Dumnezeu iniţia planul readucerii ei înapoi în familia profetului. Pe când Israelul se “prostitua” spiritual închinându-se la idoli pe înălţimi şi sub stejari, Dumnezeu îi promitea dragoste şi bunătate prin gura profetului.

Dacă ar fi luat o prostituată şi ar fi “recuperat-o” social căsătorindu-se cu ea era o faptă lăudabilă, dar aici o ia de bună, ea se strică, îl părăseşte dar în loc de a o pedepsi şi a se despărţi definitiv de ea, el o readuce alături de el. Porunca clară a lui Dumnezeu a fost de a o lua înapoi (şi s-o iubească!) pe cea pe care legea o condamna pe drept cuvânt, la moarte!!

A descrie cum am fost mântuiţi este într-adevăr unul dintre cele mai grele lucruri, dacă nu chiar imposibil pentru că nu putem pricepe şi pătrunde suficient dragostea cea mare a lui Dumnezeu tocmai atunci când devenim cel mai conştienţi de propria noastră nevrednicie!

Cel mai bun mod de a descrie acest lucru s-a auzit din gura tânărului întrebat ce a făcut el atunci când Dumnezeu l-a mântuit de către un lider puţin mai legalist al bisericii pe care tocmai începea să o frecventeze :

  • “Tu ce ai făcut când Dumnezeu te-a mântuit?”
  • “Eu?” În timp ce Dumnezeu m-a mântuit, eu fugeam de El din răsputeri în direcţia opusă Lui!!”

Este evident că liderul legalist a rămas puţin dezamăgit de răspunsul proaspătului creştin pentru că ar fi dorit să audă ce contribuţie are omul la mântuire.

Vezi, “cooperarea omului cu harul lui Dumnezeu” — aceea doctrină perversă a catolicismului!

Incompatibilitatea dintre merit şi har
Majoritatea criticilor îndreptate împotriva concepţiei catolice a justificării se axează pe ideea de merit ridicată de Conciliul de la Trent la nivelul de dogmă infailibilă. Deşi catolicii ar dori să ne amintească că această doctrină a meritului ar trebui privită în contextul harului,40 aceştia trec cu vederea faptul că Scriptura ne învaţă că harul lui Dumnezeu şi faptele meritoase ale omului se exclud reciproc (vezi, Rom.11:6).

Noul Testament se adresează cu claritate împotriva dobândirii mântuirii (fie a îndreptăţirii, sau a sfinţirii) ca şi “plată” (sau, răsplată) pentru faptele făcute. Scriptura insistă că pentru daruri nu se poate lucra (face fapte), ci doar pentru o plată (Rom.4:4-5).

“Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” (Rom.4:4-5)

Cum harul înseamnă un favor (o bunătate) nemeritat, plata bazată pe fapte este meritată (câştigată). De aceea, după cum harul şi faptele nu sunt totuna, tot aşa nici plata nu este dar!

Luther a scris mai târziu: “Şi aceasta este încrederea pe care creştinii o au, şi adevărata bucurie a conştiinţelor lor, şi anume că prin credinţă păcatele noastre nu ne mai aparţin ci au fost puse pe seama lui Hristos, asupra Căruia Dumnezeu a pus toate păcatele noastre. Astfel, El a luat asupra Sa păcatele noastre…neprihănirea lui Hristos devenind a noastră…cu mantia neprihănirii Sale El acoperindu-ne şi pe noi…”13

Osea a fost schimbat!
În mijlocul acestor întâmplări este clar că Dumnezeu a lucrat şi la inima lui Osea. Acum Dumnezeu consideră că Osea este pregătit să-l reprezinte şi să vorbească în Numele Lui în faţa Israelului devreme ce el însuşi a trăit pe propria-i piele ceea ce Israelul, închipuit în viaţa lui ca Gomer, i-a făcut lui Dumnezeu!

Aplicaţie: În cele mai multe cazuri nu putem vorbi oamenilor despre lucrurile lui Dumnezeu decât dacă le-am cunoscut şi trăit personal.

Ilustraţie: Cazul actorului şi pastorului invitaţi la o serată în societate vorbeşte de la sine în sprijinul acestui adevăr. Actorul a fost rugat să recite cu talentul lui un pasaj dintr-o lucrare clasică. Fiind mişcat de recentul lui succes pe scenă a crezut că-l va mulţumi pe Dumnezeu recitând din cartea Lui. Astfel a ales Psalmul 23, “Domnul este păstorul meu”. După ce a încheiat, cei prezenţi ştiind că este şi un pastor de faţă l-au rugat şi pe acesta să recite Psalmul 23. Dacă la performanţa actorului oamenii au fost impresionaţi, de astă dată când pastorul şi-a încheiat “numărul”, toţi invitaţii erau înlăcrimaţi şi profund mişcaţi de mesajul psalmului. Întrebat fiind actorul cu privire la succesul EVIDENT al interpretării pastorului acesta a răspuns trist că “în timp ce eu cunosc Psalmul 23, pastorul îl cunoaşte pe Autorul lui!”

Adevărurile lui Dumnezeu ce au fost trăite personal când sunt descrise altora sunt însoţite de o confirmare a Duhului asupra inimii şi minţii celorlalţi care depăşeşte orice talent oratoric şi orice pregătire teologică! Cine nu ştie acest lucru se înşeală singur vorbind de lucruri care nu le cunoaşte şi nici alţii nu le pot înţelege!

“Arcul de boltă” al mesajului lui Dumnezeu Israelului se încheie astfel:

Osea 2:23 Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: “Tu eşti poporul Meu!” Şi el va răspunde: “Dumnezeul meu!”

Adică, traducând versetul de mai sus avem : “celui ce nu i-am arătat milă pentru că nu o merita, îi voi arăta milă… iar celui pe care l-am renegat pentru că m-a trădat, îl voi numi poporul Meu, şi el mă va recunoaşte de astă dată, drept “Dumnezeul lui”.

Referinţe din Noul Testament din cartea lui Osea; apar în număr de aproximativ 30

O referire la Osea pe care o face Noul Testament se găseşte în,
Matei 9:13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: “Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Pasaj paralel cu,
Osea 6:6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!

Alta:
1Corinteni 15:55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?
Osea 13:14 Îi voi răscumpăra din mâna locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!

1Petru 2:9-10 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Aplicaţie universală:

A da gloria cuvenită lui Dumnezeu oricărei creaturi este aşa o rănire şi insultă la adresa lui Dumnezeu, ca şi cum o soţie ar îmbrăţişa un bărbat străin. Se întâmplă în special cu cei care au făcut din religie o profesie, şi au făcut legământ cu Dumnezeu.

Fiind făcuţi pentru gloria Lui gravitatea desfăşurări unei vieţi departe de El nu poate fi decât bine subliniată de o astfel de ilustraţie. Osea ne descrie extrem de accentuat ce simte Dumnezeu când noi aparţinem altuia, fie acesta un idol, fie eu-l nostru!

Ne şochează, ne face să ne simţim ruşinaţi? Foarte bine, aşa ar trebui căci nelegiuirile noastre sunt chiar o mai mare ruşine decât prostituţia unei femei, sau adulterul ei! Da, este un mesaj puternic, poate cineva să-i nege realitatea? Sau să-i evite concluzia logică? De aceea, a nu privi în faţă ceea ce ne spune Dumnezeu prin intermediul profetului Osea înseamnă a ne merita pedeapsa unui iad veşnic.

“Cei ce nu se pleacă înaintea maiestuoasei iubirii a Lui, vor fi zdrobiţi de sceptrul mâniei Lui”

“Hesed” — un nou cuvânt pentru dragostea cea mare a lui Dumnezeu!

Mariajul profetului cu Gomer = apostazia Israelului
Copiii lor = pedeapsa, exilul şi judecata Israelului.

Să ne familiarizăm cu un alt termen decât grecescul “agape” pentru dragostea lui Dumnezeu. Este vorba de evreiescul “hesed”. Poate nu-i aşa de rezonant, dar este sigur plin de semnificaţie.

Definiţie: “Hesed” reprezintă o expresie ce combină următoarele cuvinte: bunătate, neclintire şi dragoste. Luate separat fiecare sunt insuficiente pentru a comunica ce înseamnă. Poate să însemne o “dragoste îndurătoare, credincioasă” care este întotdeauna activă în cadrul unui legământ. (Freeman)

6:7 Dar ei au călcat legamântul, ca oricare om de rând; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.

Israeliţii sunt cei ce nu şi-au respectat parte lor de înţelegere! Ei nu au fost parolişti şi nu şi-au ţinut partea lor de “hesed”, să-l iubească, să-i fie credincioşi, să-i rămână statornici, să fie buni, dar El şi-a ţinut-o!

Pentru o bună definiţie a dragostei, tinerii să privească la cuvântul evreiesc “hesed”.

2:19-20 Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!

Îl punem noi pe Dumnezeu în dilemă?
Ba, mai mult angajamentul lor la acest legământ asemănător căsniciei dintre Israel şi Dumnezeu este plastic descris ca fiind “tot atât de trecător ca norul de dimineaţă şi ca roua”:

6:4 Ce să-ţi fac, Efraime? Ce să-ţi fac, Iudo? Evlavia voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care trece curând.

Aplică:
Instabilitatea şi capriciozitatea ta spirituală este atât de accentuată încât îl pun în dilemă pe Dumnezeu? (nu că ar fi într-adevăr încurcat!) Deşi nicăieri în Biblie nu vedem o tensiune între mânia şi dragostea Lui care amândouă au fost satisfăcute la Cruce, un astfel de comportament nestatornic, trădător, pare să-l pună pe Dumnezeu în dilemă cu privire dacă să ne pedepsească sau să ne mai îndure, dacă să ne lepede, sau să ne mai arate har. Totuşi, ştim cum este Dumnezeul adevărat. Nu ne va părăsi, de bunăvoie! Dar ne va pedepsi, aşa cum vedem aici.

Privind la Israel vedem că nu te poţi depărta de Dumnezeu fără să suferi nişte consecinţe, uneori dintre cele mai grave.

“Apa nemişcată (bălţile) şi religia stătută îngheaţă cel mai repede”

Osea 8:7 Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grâu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mânca-o străinii.

Aceste patru legi sunt aplicabile atât vieţii creştine cât şi agriculturii. Consideraţi primele două legi. Secole în urmă prietenii lui Iov observau, “cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!” (Iov 4:8). Roadele acţiunilor noastre nu vor veni întotdeauna repede. Dar toate lucrurile rămânând egale, produsul va veni eventual, şi va fi ceea ce am plantat.
A treia lege — secerăm mai mult decât plantăm — a fost în mod plastic constatat de Osea: “Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună.”(Osea 8:7a). Dacă ignorăm sfatul lui Dumnezeu şi mergem pe calea noastră, în timp cuvenit consecinţele alegerii noastre se vor învârti în jurul nostru, ameninţând căderea noastră. Cea de a patra lege. Chiar dacă acţiunile de ieri sunt ireversibile, cele de mâine nu sunt. Putem să ne afectăm dramatic viitorul prin deciziile luate astăzi.

Starea spirituală actuală a Israelului pare reprezentată de
Osea 3:3-5 Şi i-am zis: ,,Ramâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a nici unui alt bărbat, şi voi fi şi eu la fel cu tine!” Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod, şi fără terafimi. După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.

O ţine pe Gomer/Israel într-o împrejurare în care nici nu are vreo legătură cu El, dar nici nu mai comite adultere. Sub disciplină!

Teodor Macavei

A doua venire a lui Hristos –  https://www.isushristos.org/a-doua-venire.html

Pretutindeni în lume există fiinţe care au nevoie disperată de un cuvânt de speranţă. Filozofiile omeneşti nu le pot ajuta. Planurile pentru instaurarea păcii eşuează.

Omenirea, cu visele ei spulberate, strigă disperată: „Mai e vreo speranţă?”

Slavă Domnului că Biblia aduce o solie de speranţă pentru acest timp de deznădejde! Creştinii care cred ce spune Biblia aşteaptă „fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” Tit 2,13.

Marea temă a Bibliei este aceea a revenirii Domnului Isus în această lume.

Această temă este menţionată de 250 de ori doar în Noul Testament.

1.         A promis Isus cu adevărat că Se va întoarce pe acest pământ?

BIBLIA SPUNE: „… Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine … Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce … Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.”Ioan 14,1-3.

2.        Au prezis profeţii Bibliei, de-a lungul secolelor, revenirea Domnului Hristos?

BIBLIA SPUNE: „Şi pentru ei a proorocit Enoh, … când a zis: ‘Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi\”Iuda 14; „Dumnezeul nostru vine şi nu tace.” Psalmul 50,3.

3.        Va fi revenirea lui Isus un eveniment real, literal? Sau va însemna doar o venire spirituală în inima oamenilor?

BIBLIA SPUNE: „… pe când se uitau ei la El, S-a înălţat Ia cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer… iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: \.. Acest Isus … va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”Fapte 1,9-11.

Inălţarea lui Isus la cer a fost reală, literală. In consecinţă, revenirea Sa va fi un eveniment real + literal.

4.        Cu ce aseamănă Biblia revenirea lui Isus?

BIBLIA SPUNE: „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului… şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.!”Matei 24,27.30.

5.        Câţi Il vor vedea pe Isus, la revenirea Sa?

BIBLIA SPUNE: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi IL va vedea; şi cei ce L-au străpuns.”Apocalipsa 1,7.

6.        Va fi revenirea Domnului Hristos secretă şi nesesizabilă?

BIBLIA SPUNE: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer.”Tesaloniceni 4,16.

7.        Cum să procedăm când cineva ne spune că venirea lui Isus va fi tainică, ştiută doar de unii?

BIBLIA SPUNE: „Atunci dacă vâ va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici, sau acolo, să nu-1 credeţi… Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‘Iată-L în odăiţe ascunse’, să nu credeţi.”Matei 24,23.26.

8.        Impreună cu Domnul Isus, cine va mai fi la revenirea Sa?

BIBLIA SPUNE: „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”Matei 16,27.

9.        Care sunt cele două feluri în care vor reacţiona oamenii găsiţi în viaţă la revenirea lui Isus? Apocalipsa 6,14-16; Isaia 25,9.

BIBLIA SPUNE: „Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul… împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce sade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului.”Apocalipsa 6,14-16

„în ziua aceea, vor zice: ‘Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui.Acesta este Domnul, în care ne încredeam; acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”‘Isaia 25,9.

10. Când este timpul potrivit ca să ne pregătim pentru revenirea Sa?

BIBLIA SPUNE: „Căci El zice: ‘La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”2 Corinteni6,2.

CINE ESTE IISUS PENTRU TINE?

https://centru-crestin.ro/cine-este-iisus-pentru-tine/

 

Sunt mai multe întrebări pe care ar trebui să și le pună orice om.

1. Cine este Iisus pentru tine?

2. De ce trebuie să ascultăm de El? Ce rol au învățăturile Lui în viața mea?

3. Cum trebuie să fie ascultarea mea față de Domnul Iisus?

4. Ce se întâmplă dacă nu ascultăm de El?

5. Ce rol are jertfa Domnului Iisus de la cruce?

1. Cine este Domnul Iisus pentru mine?

Ne aflăm la 2000 de ani distanță de la prezența Domnului Iisus pe pământ, ceea ce face ca mesajul Lui să fie tot mai puțin actual și tot mai puțin auzit. Pentru mulți dintre noi Evanghelia lui Hristos nu mai conține decât câteva cuvinte care se referă la nașterea Lui (Crăciunul) și sacrificiul Lui (paștele).

S-a ajuns ca astăzi foarte mulți dintre noi să îi acordăm Domnului Isus doar o atenție declarativă din buze, fără să înțelegem ce vrea cu adevărat de la noi. Nu conștientizăm că El a promis că va fi prezent în fiecare moment al vieții noastre. (Şi iată că Eu Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28:20)

Și aceasta se întâmplă pentru că am cercetat foarte puțin învățăturile Lui pe care ni le-a adus de la Dumnezeu. (Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Ioan 12:49)

Putem spune că majoritatea dintre noi nu cunoaștem planul mântuirii din cercetarea cuvintelor spuse de Domnul Iisus. Dacă vom merge în multe locuri unde se predică din Evanghelia și dacă urmărim în Sfânta Scriptură ce a învățat Domnul Iisus, vom putea observa ușor că nu sunt predicate toate învățăturile Lui și acest lucru se întâmplă pentru că astăzi multe învățături ale Domnului sunt respinse.

Ex. Dacă biserica acceptă serviciul militar care include și jurământul, sau se judecă pentru clădire, teren, drepturi… nu va putea predica niciodată ceea ce a predicat Domnul. (Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Luca 6:29;  Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; Matei 5:33, 34)

Însă Domnul Isus ne avertizează de riscul rătăcirii datorat lipsei cunoașterii scripturii. (Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi… Scripturile. Matei 22:29)

De aceea ar fi bine să ne întrebăm: Înțelegem noi cine este cu adevărat Domnul Isus? Înțelegem de ce a venit pe pământ, știm cum trebuie să ne raportăm la El? (Iisus a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6)

Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu la desemnat pe Domnul Iisus să fie Învățător al nostru de care trebuie să ascultăm, de acest lucru depinzând salvarea noastră. (Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” Matei 17:5; Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. Deuteronom 18:18)

Cu toate că Dumnezeu a spus ca să ascultăm de Cel pe care l-a trimis El, acest adevăr este foarte diluat astăzi. Cu toate că găsim scris că dacă nu vom asculta de El vom pieri, totuși nu se înțelege de ce trebuie să ascultăm și nu se înțelege în ce fel trebuie să ascultăm. (Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului. Fapte 3:23; Cel ce vine din cer, este mai presus de toţi. Ioan 3:31)

De aceea când vrem să analizăm lucrurile cu privire la mântuirea noastră este extrem de important să cercetăm ce a spus Cel ce este mai presus de toți, pentru că la El sunt cuvintele vieții veșnice/mântuirii noastre. („Doamne” I-a răspuns Simon Petru, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Ioan 6:68)

El este reprezentantul Cuvântului lui Dumnezeu care s-a pogorât din cer. (Şi Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi. Ioan 1:14) Tot ce a vorbit Domnul Isus este ce i-a spus Dumnezeu, nu a spus nimic de la El. (Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.” Ioan 12:49, 50)

Pentru ca oricine primește/crede acest Cuvânt venit de la Dumnezeu să aibă viață veșnică, să nu vină la judecată. (,,Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Ioan 5:24; Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. Marcu 16:15)

2. De ce trebuie să ascultăm de El? Ce rol au învățăturile Lui în viața mea?

Dumnezeu a creat Universul și a pus toate lucrurile într-o ordine perfectă, cu legile lor de funcționare. Una din aceste legi este legea gravitației. Datorită acestei legi, pământul nu se abate de la traiectoria lui nici la dreapta nici la stânga, soarele de asemenea, are mersul lui în constelația universului. Toate sau făcut prin Cuvântul lui Dumnezeu și urmează legile Lui perfecte. (Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului. Psalmi 33:6)

Tot așa stau lucrurile și în privința omului. Legile lui Dumnezeu după care trebuie să trăiască sunt perfecte, ele îl duc către ținta finală, la a fi asemenea lui Dumnezeu. Singura opțiune pentru om este să accepte modul de ascultare impus de Dumnezeu și aceasta îi va asigura reușita. Orice abatere de la aceste legi perfecte ne vor face să greșim ținta. (Orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire. Evrei 2:2)

Modelul ascultării Domnul Iisus a venit în lumea noastră să ne arate prin exemplul personal cum se poate face lucrul acesta. A fost trimis de Tatăl să fie pentru noi un model. Un model în toate: în dragoste, în îndelungă răbdare, în blândețe, în smerenie… și în primul rând un model de ascultare. A fost ascultător în toate lucrurile, până la moarte. (S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:8)

Domnul Iisus a renunțat la voia Lui/s-a lepădat de sine și a luat chip de rob. (Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5:30; S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob. Filipeni 2:7)

Când suntem chemați la mântuire, Domnul iIsus ne cere să-I urmăm exemplul și să ne lepădăm de noi înșine cum a făcut-o El. (Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Luca 9:23)

Prin felul cum și-a trăit viața pe pământ, ne arată drumul/calea care duce la desăvârșire. (Cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. Evrei 5:8, 9)

Trebuie să înțelegem că, doar dacă avem o ascultare deplină față de legile Împărăției, care sunt fără cusur/perfecte, așa cum a trăit Domnul Iisus, se va putea lucra la desăvârșirea caracterului nostru. (V-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică. Romani 6:22; S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob. Filipeni 2:7)

3. Cum trebuie să fie ascultarea mea față de Domnul Iisus.

Numai cel ce va ajunge în această poziție de ascultare deplină, de neclintit, ascultare ce la caracterizat pe Domnul Iisus și care este la polul opus (ne)”ascultării” lui Adam, acela va fi găsit vrednic să locuiască în veșnicie în Țara de sus. Nu putem să ne trăim toată viața într-o continuă neascultare/cădere și să credem că totuși în final prin invocare milei, vom fi primiți în raiul lui Dumnezeu.

Să fim atenți că bunătatea lui Dumnezeu nu încurajează neascultarea. (Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea. 1 Samuel 15:23) Trebuie să ne lăsăm prelucrați de Dumnezeu cât mai este har/iertare, pentru a elimina din viața noastră orice nu e după voia lui Dumnezeu pentru că în “ziua aceea” nu va mai fi har, cea mai mică neascultare fiind motiv de excludere. Neascultarea a exclus pe Lucifer, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, apoi pe Adam…

Domnul vrea să lucreze cu orice om care se lasă modelat de El, așa cum a lucrat cu Noe, cu Avraam și să-l aducă la nivelul la care să poată să spună că este vrednic să moștenească Împărăția lui Dumnezeu. (Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos. Filipeni 1:6; …până vom ajunge toţi… la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. Efeseni 4:13)

Pentru ca Dumnezeu să aibă garanția că suntem vrednici de Împărăția cerească va trebui ca în ziua verificării credinței noastre, să ni se spună și nouă, ca și lui Avraam: ,,Acum știu că te temi de Dumnezeu… (Geneza 22:12)

4. Ce se întâmplă dacă nu ascultăm de El?

Nu te înșela crezând că mai este har/iertare și după moarte. Când se va încheia timpul harului pentru tine, dacă vei fi găsit în necredință/neascultare, vei fi izgonit asemeni primului Adam. (Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare “celor ce nu ascultaseră”? Vedem, deci, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. Evrei 3:18; Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, 1 Corinteni 6:9)

5. Ce rol are sacrificiul lui Hristos?

Observăm că în zilele noastre există multă confuzie în privința rolului  sacrificiului lui Hristos. Unii cred că este suficient doar să crezi în sacrificiul Său, pentru mântuire fiind necesar doar să accepți ce a făcut Domnul Iisus pe cruce, ca Mântuitor.

Iar alții se bizuie pe faptele lor bune, pe baza cărora vor fi mântuiți.

În primul caz omul consideră că pentru mântuirea sa, el nu poate face nimic, ci doar să se bizuie pe sacrificiul Dumnului, neacordând importanță Cuvântul lui Hristos și lucrării de sfințire a Duhului. Cu alte cuvinte, învățăturile Domnului Iisus și lucrarea Duhului nu sunt necesare pentru mântuirea sufletului. În felul acesta învățătura Domnului este mutată pe un plan secundar, opțional. Ucenicia este și ea ceva opțional, nefăcând parte din procesul mântuirii.

În cel de-al doilea caz se pune accent doar pe fapte, neglijând iertarea păcatelor datorate crucii lui Hristos și partea lucrării Duhului. (… au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Romani 10:3)

Pentru a nu ne afla într-o extremă sau alta, este foarte important să știm care este rolul jertfei de la cruce! Să știm ce loc are ea în planul de mântuire.

Credem că este foarte limpede pentru toți, că omul păcătos nu putea prin faptele lui bune să plătească prețul răscumpărării. (Efeseni 2:9)

Trebuia ca cineva fără păcat să moară pentru aceasta și acela a fost Domnul Iisus. (… sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi. Evrei 7:26)

Scriptura ne spune că pentru a putea fi eliberați de sub stăpânirea Diavolului, pentru a putea fi spălați de păcate, pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pentru a putea fi răscumpărați și pentru a fi posibilă încheierea Noului Legământ și strămutarea în Împărăția Lui, Fiul lui Dumnezeu a acceptat să moară pe cruce. (… să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Matei 20:28)

Lucrarea de la cruce este darul lui Dumnezeu pentru orice om care intră în legământ cu Domnul și se pocăiește de faptele lui rele, care se leapădă de sine, și se încrede în El. Jertfa de la cruce face posibilă iertarea păcatelor și răscumpărarea. (El… ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. Coloseni 1:13)

Crucea face acest lucru ca să putem fi puși într-o stare nouă, în care El să poată lucra cu noi prin Duhul Sfânt la restaurarea noastră. (… sfinţirea lucrată de Duhul. 1 Petru 1:2; Schimbaţi în acelaşi chip al Lui, prin Duhul Domnului. 2 Corinteni 3:18) Crucea face posibil începutul uceniciei, intrarea în școala Lui.

Aflați în procesul de schimbare după chipul Lui, păcatele făcute fără de voie ne sunt curățate prin sângele lui Hristos. (Dar dacă umblăm în lumină… avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă… 1 Ioan 1:7)

Crucea nu ne va fi de nici un folos dacă pe noul drum vom păcătui cu bună știință. (Dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului? Evrei 10:26, 29)

 

DOMNUL VINE!

      de J.L.Tucker
Traducere: Valeriu Burciu
Aceste subiecte se înnoiesc periodic. Reveniti pe pagina noastrã pentru a gãsi noi cuvinte de încurajare pentru viata dvs.! Puteti verifica textele biblice dand un click pe trimiterile respective. Textul biblic va apãrea în fereastra de dialog din partea de jos. Este folositã traducerea biblicã Cornilescu online.



Cea mai importanta ora a întregii istorii este aproape. Ziua cea minunata este aproape. Apogeul veacurilor este aproape. Isus Hristos, Imparatul împaratilor si Domnul domnilor va veni curand. Adoua Sa venire va fi împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mantuirea omenirii. Ochii profetilor si apostolilor erau îndreptati asupra acestei perioadei din istoria lumii. In relatia lui Dumnezeu cu oamenii în vremurile trecute, au fost manifestari ale puterii si slavei, dar aceasta generatie va fi martora a manifestarii maririi divine care va depasi tot ce s- a putut vedea vreodata. Aceasta este generatia care va putea sa aiba glorioasa experienta a ridicarii la cer. Scriptura spune ca schimbarea spre nemurire va veni “într-o clipa, într-o clipeala din ochi” si cei mantuiti vor fi înaltati sa întampine pe Domnul în vazduh. 1 Corinteni 15:51-531 Tesaloniceni 4:15-17.
Este aproape ora cand se va face divina proclamatie: “S-a ispravit!” (
Apocalips 21:6) si atunci se vor împlini cuvintele Domnului Hristos: “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Apocalips 22:12.
Marele adevar despre revenirea Domnului Hristos în curand a cuprins gandirea celor mai studiosi cercetatori ai Bibliei. Oriunde exista credinta deplina în Cuvantul lui Dumnezeu, acolo speranta revenirii Sale în curand umple orizontul.
Ca Domnull Hristos Se va reîntoarce în curand nu este strigatul unor fanatici. Planul mantuirii include aceasta; cuvintele scriitorilor Bibliei declara aceasta; si o lume car piere cere aceasta. Insasi promisiunea lui Hristos este: “Ma voi întoarce.” 
Ioan 14:3.
Intregul plan al lui Dumnezeu pentru mantuirea omului ar fi în zadar daca nu ar exista a doua venire al lui Hristos.” Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu în vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.”
 Evrei 9:28.
Acum 2000 de ani, El a venit în aceasta lume. El era Dumnezeu în carne omeneasca – “taina evlaviei” – 
1 Timotei 3:16. El a trait, a lucrat, a murit.
El Si-a dat viata ca pret de rascumparare. El a platit marele pret pentru datoria omenirii vinovate. El a facut posibil ca “oricine vrea” sa poata fi mantuit. El a semanat samanta care va produce un seceris bogat pentru viata vesnica si, cu nerabdare, El este gata sa vina sa adune secerisul jertfei Sale, sa stranga snopii Sai, ca sa poata “vedea rodul muncii sufletului Lui.” 
Isaia 53:11

1.Tema predominanta a Bibliei

Scriitorii Bibliei, de la Moise la visionarul Ioan, se întrec unul pe altul în prezentarea scopului, slavei si a urmarilor celei de a doua veniri a lui Hristos. Dupa nenumarate detalii ale primului advent ( a primei veniri a lui Isus) s-au împlinit dupa cum fusesera prezise, tot asa profetiile despre al doilea advent (a doua venire) nu vor da gres.
Din toate textele care vorbesc despre a doua venire, cele mai cunoscute si mai iubite sunt cele care contin cuvintele lui Hristos Insusi: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi
întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.”
 Ioan 14:1-3.
O mare parte a învataturilor lui Hristos sunt axate pe a doua Sa venire. Unii cercetatori ai Bibliei declara ca unul din fiecare 25 de versete din Noul Testament se refera la reîntoarcerea Domnului nostru. Este tema predominanta a Noului Testament. Este “fericita noastra nadejde”. 
Tit 2:13.

2.Salvarea este necesara

Isus Hristos trebuie sa se reîntoarca în curand spre a împiedica omenirea de a se autodistruge. Noi mergem spre haos din punct de vedere politic, spiritual si moral. Cu ani în urma, multi erau încrezatori ca prin reforme, prin raspandirea civilizatiei si a fraternitatii între oameni, noi vom cladi o Utopie. Dar acest vis minunat a disparut ca un miraj si oamenii de stat ai
lumii de astazi îsi dau seama ca au lucrat în zadar pentru aceste idealuri în epocile de aur. Impreuna ei striga ca rasa umana nu are nevoie de o reforma, ci de salvare.
Asa cum a prezis Hristos în 
Luca 21:26, inimile oamenilor sunt pline “de groaza, în asteptarea lucrurilor, care se vor întampla pe pamant.” Tempo-ul epocii noastre moderne a devenit asa de rapid, ca milioane de oameni sunt doborati de încordare. Potopul urii si luptei este gata sa ne cuprinda. “Razboaie si vesti de razboaie” (Matei 24:6) ameninta lumea ca un înger al maniei. Lumea noastra este într- o stare de distrugere si daca Imparatul împaratilor nu va interveni în curand, va fi o ruina universala. Multumiri lui Dumnezeu pentru fagaduinta venirii Sale!
Curand, nimeni nu stie cat de curand, Marele Eliberator va veni. Marile linii profetice se concentreaza asupra zilelor noastre, caci evenimentul “este chiar la usi”. 
Matei 24:33. Prezicerile Bibliei pot fi împlinite într-un timp scurt. Desi nu putem spune ziua sau ceasul, totusi putem sti cand “este aproape, chiar la usi.” Matei 24:36.

3.Vizibil – Literal – Personal

Toti vom cunoaste cand acel eveniment va avea loc. Imparatul împaratilor va veni într-o maiestate sublima. Evenimentul va fi vestit prin sunete de trompete. “Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, se va pogorî din cer.” 1 Tesaloniceni 4:16. “Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor si împrejurul lui
o furtuna puternica”. 
Psalmul 50:3.
In acea zi întreaga natura îsi va parasi cursul; cerurile se vor strange ca o carte. Va fi un puternic cutremur de pamant, “asa de tare, cum de cand este omul pe pamant, n-a fost un cutremur asa de mare.” 
Apocalips 16:18.
Hristos Se va coborî ca un mare biruitor. Milioane de îngeri Il vor însoti cu cantari de lauda. Toti locuitori pamantului Il vor vedea “venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” 
Matei 24:30. Isus personal descrie acest eveniment: “Cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi venirea Fiului Omului.” Matei 24:27.
Maestrul Invatator ne – a avertizat sa nu fim înselati cu privire la felul venirii Lui. El stia ca învatatori falsi vor cauta sa explice acest important eveniment ca fiind ceva secret, în taina. “Vor veni multi în Numele Meu si vor zice: “Eu sunt Hristosul!” Si vor însela pe multi.” “Daca va va spune cineva: “Iata, Hristosul este aici, sau acolo”, sa nu-l credeti. Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo încat sa însele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v%!, spus mai dinainte..Deci, daca va vor zIce: “Iata-L în pustie”, sa nu va duceti acolo! “Iata-L în odaite ascunse”, sa nu credeti. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului. 
Matei 24:23-27.
Dusmanul dreptatii s-a straduit sa contrafaca toate adevarurile pretioase ale Cuvantului lui Dumnezeu; si în aceste zile, cand cea de a doua venire a lui Hristos este un eveniment apropiat, înselarea si eroarea cu privire la venirea Sa s-a raspandit oriunde. Dar Hristos ne avertizeaza cu privire la doctrina falsa a rapirii secrete. Daca cineva spune ca venirea Sa va fi în
taina “sa nu-l credeti” chiar daca ar fi capabil sa faca “semne mari si minuni” pentru a-si sustine mesajul. Orice învatatura care nu înfatiseaza adoua venire a lui Hristos ca o aparitie literala, personala si visibila este o învatatura ireala, înselatoare si distructiva. Dupa cum fulgerul lumineaza tot cerul într- o splendoare uimitoare, tot asa va fi si venirea Lui.
Cei rai si cei drepti asteapta venirea Sa, dar cu emotii diferite. Pentru cei drepti va fi timpul eliberarii, împlinirea sperantelor si raspunsul final la toate rugaciunile lor; strigatul de adorare izbucneste din inima si de pe buzele lor: “Iata, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum sa ne veselim si
sa ne bucuram de mantuirea Lui!” 
Isaia 25:9.
Dar pentru cei rai si cei nepregatiti în inima lor, cea de adoua venire este o zi de întuneric, tanguire, disperare si manie, un timp cand în zadar ei cauta un loc sa se ascunda de gloria care – L înconjoara pe Regele care vine.
Matei 24:30Apocalips 6:15-172 Tesaloniceni 2:8; 1:7, 8.
Da, toti vor vedea cea de a doua venire a lui Hristos. “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea.” Apocalips 1:7. Aceasta declaratie a apostolului Ioan este în deplin acord cu garantia celor doi îngeri data ucenicilor în ziua înaltarii Sale. “Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati îmbracati în alb si au zis: “Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S- a înaltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” 
Fapte 1:10-11.

4.Scopul venirii Sale

De ce va veni Isus iarasi? Cei credinciosi din toate veacurile vor fi condusi acasa. Cei mai multi vor dormi somnul mortii cand Isus va veni. Deaceea, scopul principal al celui de a doua veniri al lui Hristos este sa învieze pe sfinti si sa le dea viata vesnica. Apostolul Pavel afirma aceasta cu fermitate în 1 Tesaloniceni 4:16. “Caci Insusi, Domnul, cu un strigat, cu
glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer si întai vor învia cei morti în Hristos.” In acelasi timp, El aduna pe sfintii cei fii si cele doua grupuri, cei înviati si cei care vor fi schimbati, se vor uni împreuna sa salute pe Domnul. “Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în
vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 
1 Tesaloniceni 4:17.
Aceasta multime nu va mai muri niciodata, caci toti vor fi glorificati si  încoronati cu nemurirea. “Intr-o clipa, într-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor învia ne supusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire.” 
1 Corinteni 15:52 – 53. Atunci tot poporul Lui va fi cu El si vor fi ca El.
“Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” 
1 Ioan 3:2.
Aceste corpuri slabe si bolnave vor fi schimbate în chip minunat. “Dar cetatenia noastra este în ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si- l va face asemenea trupului slavei Sale.” 
Filipeni 3:20-21.

5.Cat de mult ne iubeste El

Invierea credinciosilor Sai era o zi la cale Hristos privea înainte cu nerabdare. Cu dor, El astepta sa culeaga secerisul semintei pe care a semanat- o cu 2000 de ani în urma. In Iov 14:15, ni se spune ca El are un dor pentru faptura mainilor Sale. Imi place sa gandesc ca de cate ori Isus priveste mainile Sale care au semnele cuielor, El sopteste: “Cat de mult Imi iubesc copiii Mei! Ei sunt ai Mei. I-am cumparat cu sangele Meu. Mi-am dat viata sa-i mantuiesc. Doresc ca ei sa fie cu Mine în slava.”
In imaginatie, Il aud repetand rugaciunea din 
Ioan 17:24. “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia pe care Mi i- ai dat Tu, ca sa vada slava Mea.”
Cat de dragi inimii Sale sunt credinciosii Sai. El a facut o investitie mare în omenire. Toti cei care L- au primit pe El sunt ca lumina ochiului Sau.
Prin veacuri a rasunat promisiunea Lui. “Si voi rascumpara din mana Locuintei Mortilor  (“din puterea mormantului” – trd. engleza), îi voi izbavi de la moarte. Moarte, unde îti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde îti este nimicirea?” 
Osea 13:14. Hristos nu numai ca va distruge moartea, dar jertfa de pe Calvar a facut posibila distrugerea autorului mortii. “Astfel dar,
deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul.” 
Evrei 2:14.
Cu încredere în puterea învierii lui Hristos, barbati si femei au adormit somnul mortii, nu asemenea sclavilor fricosi, ci cu o credinta triumfatoare, care striga: “Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?”
1 Corinteni 15:55. “Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.” Psalmul 23:4. “Stiu în Cine am crezut. Si sunt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am încredintat pana în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12

6.Timpul reîntalnirii si reuniunii

A doua venire a lui Hristos înseamna reuniurea cu cei iubiti care au fost despartiti de noi prin moarte. Fara a doua venire nu ar exista scapare din legaturile mortii, nici viata dincolo de mormant. Toata speranta pentru o viata viitoare este legata de a doua venire a Domnului nostru. Cuvintele omului nu pot descrie bucuria din dimineata învierii. La chemarea lui Isus, care este “Invierea si viata” (Ioan 11:25), ei vin afara, o multime pe care nimeni n – o poate numara. Un strigat de lauda strabate cerul: “Vrednic este Mielul care a fost junghiat.” Apocalips 5:12. Parintii îmbratiseaza mult doritzii lor copii. Prietenii, despartiti de mult se îmbratiseaza. Am avut parte de despartire; cunoastem suferinta separarii cauzata de moarte. Dar, cititorule, exista o vreme a reunificarii.Toti cei credinciosi vor fi acolo. Toti cei vrednici de salvat, vor fi salvati din distrugerea acestei lumi. Isus a venit sa caute si sa mantuiasca. El va avea succes. Fiecare coltz al creatiunii va fi cercetat; chiar si marea va da înapoi pe mortii din ea. Ce glorioasa va fi învierea! In imaginatie, vad procesiunea venind –  o multime nenumarata de oameni veseli. Ii vad
venind cu coroane de bucurie pe capetele lor si ramuri de palmieri ale victoriei în mainile lor. Ce dulce va fi reîntalnirea! Nu- i de mirare ca vizionarul, cand a auzit fagaduinta: “Da, Eu vin curand”, a raspuns nerabdator: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” 
Apocalips 22:20.
Desi astazi este întuneric, desi noaptea tristetii si necazului îsi întinde mantia peste tine, desi se pare ca toate planurile si sperantele pentru o fericire viitoare s- au spulberat, totusi exista un viitor luminos. Viitorul este stralucitor cu o nadejde glorioasa. Ziua de maine a lui Dumnezeu va fi mai buna decat cele mai îndraznete visuri de bucurie ale noastre pentru astazi.

7.Fii gata

Esti gata pentru venirea lui Hristos? Ai îmbracat haina îndreptatirii Sale? Dragostea ta este pentru lucrurile de sus? “Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El… Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3. Lucrarea de pregatire pentru a întalni pe Regele care vine curand trebuie sa fie prima noastra lucrare. Timpul e scurt si standardul este înalt. Nimeni nu trebuie sa fie disperat, caci Isus “poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.” Evrei 7:25. “De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii.” Isaia 1:18-19.
Notati expresie: “De veti voi.” Prin noi însine, nu ne putem schimba firea noastra rea; dar El poate sa ne – o schimbe. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.” 
Matei 1:21.
Pentru a castiga batalia împotriva raului trebuie sa ne supunem Spiritului lui Dumnezeu.

Numele lui Hristos

R. C. Sproul

 

https://www.rcrwebsite.com/names.htm


Una dintre cele mai fascinante elemente ale Bibliei este semnificaţia ataşată adeseori numelor şi titlurilor. Desigur numele şi titlurile date lui Dumnezeu Tatăl sunt multe şi ne descoperă câte ceva din caracterul Lui. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Isus. Cred că este în regulă dacă spun că Isus este persoana cu cele mai multe titluri din istorie. Îmi amintesc de o ocazie, la un seminar teologic unde am lucrat mai de mult, s-a ţinut o întâlnire anuală unde un erudit a venit şi a ţinut un discurs academic conform ocaziei. În această zi, eruditul invitat era o persoană foarte bine cunoscută şi toată lumea se aştepta la un discurs academic foarte bine structurat în cele 45 de minute alocate. El a surprins pe toată lumea, a venit la podium, a desfăcut o bucată de hârtie pe care era o listă lungă, şi ca la un recital a început să pronunţe numele lui Isus care sunt găsite în Scriptură. El a început să citească de pe listă lucruri ca acestea, “Domn, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Fiul lui David, Emanuel, Cuvântul, Trandafirul din Saron, Crinul din Vale”. Şi a continuat aşa timp de 45 de minute până a epuizat tot numărul de nume care Îi sunt date lui Isus în Noul Testament. Şi fiecare din aceste nume descoperă câte ceva din caracterul lui Hristos sau despre lucrarea în care a fost implicat. Acesta este un studiu interesant pe care poţi să-l faci singur trecând prin Scriptură. Observă de fiecare dată când Scriptura Îi atribuie un nume lui Isus.

În timpul scurt pe care-l avem în această sesiune ne vom uita la cele mai proeminente nume şi titluri date lui Isus în Noul Testament. Ştim că suntem familiari cu numele “Isus Hristos”. Dar să spunem că acesta este numele Lui este o greşeală pentru că nu acesta este numele Lui adevărat. Numele Lui este Isus, sau Isus fiul lui Iosif, sau Isus din Nazaret. “Hristos” este un titlu.. Este ca şi cum i-am spune preşedintelui Statelor Unite, Preşedintele William Jefferson Clinton, sau oricine ar fi preşedinte în acel moment. Preşedinte este titlu, William este numele lui. Deci, în acest caz titlul care este folosit este “Hristos”. Şi acest titlu este folosit pentru Isus mai frecvent decât oricare altul în întreaga Scriptură. Datorită frecvenţei numerice, pentru că este folosit atât de des în legătură cu Isus am ajuns să ne gândim la el ca la numele de familie al lui Isus, Isus Hristos. Dar observaţi că uneori Biblia inversează ordinea şi vorbim despre Hristos Isus. Cuvântul “Hristos” vine din cuvântul grecesc “Christos”, traducerea grecească a cuvântului “Messiah” din Vechiul Testament. Şi înseamnă “Cel ce este uns”. Ne amintim când Isus a predicat pentru prima oară în sinagogă, în acea zi textul pentru congregaţie a venit din Isaia 61, care spune: “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul m-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi”, şi aşa mai departe. Şi Isus după ce a citit acest text a spus adunării: “astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit”, astfel S-a identificat cu cele spuse de Isaia referitor la ideea de Mesia.

Conceptul de Mesia este foarte complex. Nu este o idee simplă, ci sunt câteva fire care se împletesc în revelaţia biblică progresivă a funcţiei, caracterului şi naturii acestui Mesia care va veni şi elibera pe poporul Său Israel. Într-un fel, pentru ca Hristos să fie Mesia, El trebuie să fie Păstorul, trebuie să fie Regele, trebuie să fie Mielul, trebuie să fie Robul Lui Dumnezeu care suferă şi despre care s-a profeţit în Isaia, de exemplu. Acolo sunt multe, multe idei diferite care se îmbină într-un mod minunat. De fapt cred că una din cele mai extraordinare dovezi ale inspiraţiei divine a Bibliei este să vezi cum toate aceste idei diferite ale aşteptării mesianice găsite în Vechiul Testament toate se unesc şi se împlinesc într-o singură persoană într-un mod dramatic. Am menţionat ieri textul din Apocalipsa unde Ioan a avut o viziune şi el aştepta un leu şi în loc de leu vede mielul. Ei bine, Isus le împlineşte pe amândouă, nu-i aşa? El este Leul din Iuda, noul rege al lui Israel, şi El de asemenea este Mielul care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.

Al doilea cel mai folosit titlu pentru Isus în Noul Testament, unul de mare importanţă, este “Domnul.” De fapt, acest titlu este atât de important încât se spune că cel mai vechi crez al comunităţii creştine, biserica primului secol, cea mai timpurie mărturisire de credinţă, era una foarte simplă. Era afirmaţia, “Isus este Domnul.” Aceasta era simpla mărturisire a credinţei. Şi unul din motivele istorice pentru aceasta era că în acel moment comunitatea creştină Îl adopta pe Isus ca Domn şi acest lucru îi punea în dificultate cu autorităţile romane datorită cultului împăratului din Roma, unde ca act de loialitate faţă de Imperiul Roman era necesar ca cetăţenii să recite public cuvintele “Cezar este Domnul.” Primii creştini erau foarte dedicaţi însărcinării pe care o primiseră de la Hristos şi apostoli de a fi supuşi magistraţilor civili, de a se ruga pentru rege, de a cinsti pe rege şi toate aceste lucruri. Şi astfel au făcut tot posibilul ca să îşi plătească taxele şi să asculte de legile statului, dar ceea ce nu puteau face era să îi atribuie lui Cezar onoarea şi regalitatea atribuită acestui termen.

Acest termen “Domn” nu este întotdeauna folosit într-un mod atât de maiestuos în Noul Testament. De fapt este puţin confuz pentru noi pentru că sunt trei traduceri distincte ale cuvântului “Domn” care vine din grecescul Chirios. În primul rând, cuvântul “Domn” poate fi, şi a funcţionat, ca formă simplă şi politicoasă de adresare către orice bărbat. E ca şi cum i-ai spune “Domnule” unui om. Deci când avem oameni care-l întâlnesc în Noul Testament pe Isus pentru prima oară şi i se adresează cu “Domn” să nu ne grăbim să tragem concluzia că dintr-o dată aceştia au ajuns la înţelegerea deplină a maiestăţii lui Hristos. Se poate să i se fi adresat în mod politicos spunându-i “Domnule, aceasta este problema mea. Ce poţi face în legătură cu asta?” şi aşa mai departe. Dar cuvântul “Domn”, chiar şi în limba engleză, poate avea o însemnătate mai înaltă, nu-i aşa? Când cineva este numit cavaler în Anglia, de exemplu, şi este ridicat în rândul nobililor, şi când li se dă titlul de cavaler ceilalţi li se adresează cu numele “Domnule”. Domnul (Sir) Winston Churchill… este un titlu dat cavalerilor; Sir Galahad, şi aşa mai departe.

Al doilea mod în care este folosit în Noul Testament este cu referire specială la un deţinător de sclavi, o persoană bogată, care avea suficienţi bani încât să cumpere servitori să lucreze pentru el. Servitorul sau sclavul era numit un doulos în Noul Testament. Nu puteai fi un doulos decât dacă aparţineai unui chirios, unui domn (stăpân). Deci aici termenul de “Domn” este folosit cu referire la un stăpân de sclavi. Acesta a fost o referire de care Apostolul Pavel a fost ataşat, nu-i aşa? De câte ori nu se descrie pe el însuşi, “Pavel, doulos al lui Isus Hristos; servitor al Domnului Isus.” Şi el spune despre noi “nu sunteţi ai voştri aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Când mărturisim că Isus este Domn noi înţelegem prin asta că Isus ne deţine. El ne-a achiziţionat prin răscumpărare. Deci noi suntem posesiunea Lui când Îl numim Domn.

Dar cea mai măreaţă întrebuinţare a termenului în Noul Testament este ceea ce numim “folosirea regală a titlului, Domn.” Bineînţeles, aceasta a fost însemnătatea pe care Cezar se gândise să şi-o atribuie lui însuşi. Şi aceasta, bineînţeles, a provocat creştinilor mare necaz. În acest sens găsim în Noul Testament afirmaţia “nimeni nu-L poate numi pe Isus Domn decât prin Duhul Sfânt.” Aproape contrazice ce a spus Isus Însuşi la sfârşitul Predicii de pe Munte: “mulţi îmi vor zice în ziua aceea: (ce?) “Doamne, Doamne!” N-am făcut asta şi asta în Numele Tău? Şi El a spus că se va uita la ei şi va zice: Depărtaţi-vă de la Mine voi lucrători ai fărădelegii, niciodată nu v-am cunoscut. Apoi Isus a zis: “Acest popor Mă cinsteşte cu buzele în timp ce inimile le sunt departe de Mine.” Deci în mod clar Isus a înţeles că o persoană îşi poate deschide gura şi să folosească frazele şi să-L numească “Domn” chiar şi în mod regal şi totuşi să nu fie mântuit.
Atunci de ce spune Scriptura că nici un om nu-L poate numi pe Isus Domn decât prin Duhul Sfânt? Putem interpreta acest lucru în două feluri. Putem spune că această frază este eliptică şi ceea ce este omis şi trebuie introdus este că nimeni nu-L poate numi cu sinceritate pe Isus Domn decât dacă i-a fost dat de la Duhul Sfânt. Doar cei născuţi din nou au o mărturisire de credinţă autentică prin care îl numesc pe Isus “Domn.” Sau se poate să aibă referire la timpul de persecuţie unde cei care nu erau cu adevărat credincioşi nu au vrut să-şi deschidă gurile şi să zică public “Isus este Domn”, pentru că dacă ar fi fost prinşi făcând asta, ar fi putut deveni o torţă aprinsă în grădina lui Nero sau o atracţie in Circus Maximus.

Dar în orice caz, adevărata semnificaţie a acestui titlu este găsită în traducerea lui din Vechiul Testament. Aşa cum Hristos are multe titluri în Noul Testament, aşa Dumnezeu are multe titluri în Vechiul Testament. Numele Lui în Vechiul Testament este Yahweh. Dar citeşti texte din Biblie unde spune: “Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!” (Ps.8:9) Sau: “Domnul a zis Domnului meu: şezi la dreapta Mea până când…” (Ps.110:1) Şi când citeşti aceste texte uneori vei vedea însemnări ciudate în ediţia engleză a Bibliei, uneori este scris “LORD” (“DOMN”) cu litere mari pentru ca următorul rând să fie cu litere mici “Lord” (“Domn”). Este acelaşi cuvânt dar este scris diferit. De ce? Pentru că atunci când este scris cu litere mari DOMN editorul îţi aduce la cunoştinţă secretul că acel cuvânt tradus astfel este numele lui Dumnezeu, Yahweh, numele sacru, numele inefabil, prea sacru pentru a fi rostit. Şi de câte ori vezi Domn (cu litere mici) indică faptul că a fost folosit un alt cuvânt evreiesc, de obicei Adon sau Adonai, o formă a acelui nume, care era cel mai înalt titlu folosit de poporul evreu pentru Dumnezeu în Vechiul Testament. Este titlul care I-a fost dat doar lui Dumnezeu. Indica faptul că Dumnezeu care este Adonai, “O DOAMNE, Domnul nostru (O Yahweh Adonai al nostru), cât de mare este numele Tău pe tot pământul! Termenul Adonai se referă la absoluta suveranitate peste toată creaţia Lui.
Ne întoarcem la Noul Testament. Citim uimitorul imn pe care Pavel îl foloseşte în al doilea capitol al epistolei către Filipeni, “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (v. 5-7) Şi apoi care este punctul culminant al expresiei lui Pavel? “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (v. 9-11) Acum există o stângăcie în acest text şi multă lume îl citeşte şi dacă i-am întreba: “Ei bine care este numele mai presus de orice nume?” Imediat ei ar răspunde: “ei bine, Isus.” Datorită felului în care este spus, “Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi…” Lui Isus I-a dat Dumnezeu numele care este mai presus de orice nume aşa încât atunci când auzi numele lui Isus te închini şi mărturiseşti acel nume care este mai presus de orice nume şi este numele “Domn.” Deci la numele lui Isus orice genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi, ce?, că El este Domn, că El este Chirios, că El este Adonai, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl.

Acestea sunt primele două titluri cel mai des întâlnite. Ca număr, titlul Mesia este folosit de sute de ori şi de asemenea de sute de ori este folosit şi Domn. Şi când ajungem la al treilea, frecvenţa scade jos la 80. Şi este titlul “Fiul Omului.” Fiul Omului. Ce este neobişnuit şi fascinant la acest titlul este că este al treilea ca număr în lista frecvenţei numelor lui Isus în Noul Testament şi este de departe numele cel mai folosit de Isus pentru El însuşi. Acest lucru este semnificativ.
Unul din lucrurile cu care ne luptăm noi în viaţa de zi cu zi este că oamenii ne pronunţă greşit numele. Este o problemă de curtoazie să îi numeşti pe oameni aşa cum vor ei să fie numiţi. Şi este important pentru mine că Isus a avut această preferinţă. Sunt 82 sau 83 referiri la acest titlu în Noul Testament şi toate în afară de trei sunt folosite de Isus, ceea ce are chiar mai multă semnificaţie.

Când cei mai mari critici vin şi încearcă să despartă textul cu atacul lor negativ asupra Bibliei, vor spune că cea mai mare parte a portretului şi imaginii lui Isus, pe care le avem în Noul Testament, a fost creat de însoţitorii zeloşi ai lui Hristos de la începutul bisericii. Aş spune că este ciudat că atunci când aceştia au reprodus portretul lui Isus şi ne-au dat nouă istoria vieţii Lui, şi dacă chiar au construit ei această poveste, te-ai aştepta ca ei mai degrabă să pună în gura lui Isus propriile lor descrieri decât ale Lui. Şi totuşi acest titlu apare de 80 de ori în Biblie în Noul Testament şi toate în afară de trei Şi le atribuie Isus Însuşi. Şi acest lucru este semnificativ pentru că Isus spune: aşa Mă identific Eu.

Care este semnificaţia titlului “Fiul Omului?” Unii văd în aceasta expresia umilinţei lui Isus. El este umil. Eu sunt doar o fiinţă umană obişnuită, de rând. Nu, nu, nu. Dacă ne întoarcem în Vechiul Testament în special la cartea Daniel, vedem viziunea pe care o are Daniel în încăperile cereşti, avem o scenă în care Dumnezeu apare pe tronul de judecată ca Cel îmbătrânit de zile. Şi El invită în prezenţa Lui pe cel ce vine pe nori de slavă şi este numit Fiul Omului. Şi Fiului Omului îi este dată autoritatea să judece lumea.
Şi aşa în folosirea acestui titlu în Noul Testament, Fiul Omului este o persoană cerească care a coborât din cer pe pământ şi nu reprezintă nimic mai puţin decât autoritatea lui Dumnezeu. Şi El vine să aducă criza şi judecata lumii pentru că El este Judecătorul care întruchipează vizitarea divină a acestei lumi, Ziua Domnului în ziua în care va veni Dumnezeu.

Deci acesta este chiar un titlu înălţător care Îi este dat lui Isus în Noul Testament. Şi v-aş ruga să aveţi grijă când citiţi în Scripturi de fiecare dată când întâlniţi acest titlu “Fiul Omului”, opriţi-vă şi uitaţi-vă la context şi veţi începe să vedeţi cât de măreţ şi extraordinar este reprezentându-L pe Isus. Fiecare nume care Îi este dat lui Isus în Noul Testament este semnificativ. Fiecare nume are un înţeles. Fiecare nume ne descoperă ceva despre cine este El şi ce a făcut El.

Tradus de Cristian Coţovan

In timp ce angajatii din Romania  primesc salarii de mizerie, numai Corporatiile din SUA  au  peste 2.1 trilioane dolari prin Paradisuri Fiscale- conturi offshore//

Corporațiile din SUA au ajuns la un record de 2.1 trilioane dolari în paradisuri fiscale, off-shore, potrivit unui nou raport.Aceste profituri neimpozitate ar putea oferi locuințe pentru 2,5 milioane copii fără adăpost, care locuiesc în  Statele Unite. Acest lucru este mai mult decat revoltător.

 

opo

 

O mina de oameni,adica sub 1% din populatia lumii -storc  aproape 51% din totalul banilor

 

In ierarhia discrepantelor acestei lumi ,se afla si o mina de oameni ,care controleaza cca 51% din totalul banilor.In SUA exista cei mai multi milionari, 42% din totalul oamenilor cu averi mai mari de 1 milion de dolari ( 11.427.078 persoane).

In ceea ce priveste clasamentul miliardarilor, acesta este condus tot de Statele Unite –  326 de cetateni americani sunt miliardari. Urmeaza China cu 104 ,Rusia cu 112 . In Europa, cei mai multi sunt in Germania: 45 .Romania are  si ea miliardari cartonati…

Cei mai saraci locuitori ai planetei sunt cetatenii africani din Malawi, cu o avere medie pe cap de adult de numai 207$.

Romanii au in medie o avere de 14.044$/cap de adult,se afla  in urma amarastenilor din  Mongolia (14.214$), Surinam (14.250$) sau Bulgaria(16.818$).

Tarile cu numarul cel mai mare de bogatani  au cele mai multe casatorii  între persoane de același sex.   Statele Unite, Canada, Marea Britanie si Franta sunt in top

Căsătoria între persoane de același sex este legală în 18 țări, dintre care 13 se află în Europa:

OLANDA: În aprilie 2001, Olanda devine prima țară care le permite gay-ilor și lesbienelor să se căsătorească – într-o ceremonie civilă – și să adopte copii.

 

BELGIA: Căsătoria între persoane de același sex este legalizată în 2003, cu unele restricții. Cuplurile de același sex au primit în 2006 permisiunea să adopte copii.

 

SPANIA: Guvernul socialist a legalizat căsătoria între persoane de același sex în iulie 2005. Cuplurilor gay li s-a permis totodată să adopte copii, indiferent de statutul lor marital.

 

NORVEGIA: Toate cuplurile au primit drepturi egale în ianuarie 2009, permițându-li-se să se căsătorească, să adopte copii și să folosească tehnologii de reproducere asistată.

 

SUEDIA: Cuplurilor de același sex li s-a permis să se căsătorească – în ceremonii civile sau luterane – în mai 2009. Adopția este legală pentru toți începând din 2003.

 

PORTUGALIA: Căsătoria între persoane de același sex este legală din iunie 2010, însă nu și adopția de către persoane gay.

 

ISLANDA: Căsătoriile între persoane de același sex au fost legalizate în iunie 2010, iar adopțiile de către cupluri gay în 2006.

 

DANEMARCA: Începând din 2012, gay-ilor și lesbienelor li s-a permis să se căsătorească – în ceremonii luterane. Danemarca a fost prima țară din lume care a legalizat uniunile civile ale cuplurilor de același sex, în 1989.

 

FRANȚA: Căsătoria între persoane de același sex și adopțiile de căttre persoane de orientare homosexuală au fost legalizate în mai 2013.

 

ANGLIA și ȚARA GALILOR: O lege care autorizează căsătoria între persoane de același sex a fost adoptată în iulie 2013, urmată de SCOȚIA în februarie 2014. IRLANDA DE NORD este profund divizată pe această temă.

 

LUXEMBURG: Căsătoria între persoane de același sex a fost legalizată în ianuarie 2015, iar premierul Xavier Bettel s-a căsătorit cu partenerul său în mai 2015.

 

IRLANDA: Egalitatea în privința căsătoriei a fost autorizată prin referendum în mai 2015 și a devenit lege în octombrie.

 

FINLANDA: A votat pentru egalitate în privința căsătoriei în 2014, iar legea urmează să intre în vigoare în 2017.

 

SLOVENIA: Alegătorii au respins căsătoriile între persoane de același sex printr-un referendum, pe 20 decembrie 2015, infirmând o decizie a Parlamentului din martie de a le legaliza. Slovenii au spus “nu” și într-un referendum anterior, în 2012.

 

- America de Nord

 

CANADA: O lege care autorizează căsătoria între persoane de același sex și adopția a intrat în vigoare în iulie 2015.

 

STATELE UNITE: O decizie istorică a Curții Supreme, în iunie 2015, a introdus egalitatea în ceea ce privește căsătoria pe întregul teritoriu al țării.

 

MEXIC: Căsătoria între persoane de același sex este legală în cinci state, după ce capitala federală a legalizat-o prima, în 2009.

 

- America de Sud

 

ARGENTINA: În iulie 2010, Argentina devine prima țară latino-americană care legalizează căsătoria între persoane de același sex. Cuplurile gay pot, de asemenea, să adopte.

 

URUGUAY: În aprilie 2013, Uruguay devine a doua țară din America Latină care aprobă acest tip de căsătorie. Adopțiile de către cuplurile de același sex au fost legalizate în 2009.

 

BRAZILIA: A autorizat de facto căsătoria între persoane de același sex pe 14 mai 2013, după ce Consiliul Național al Justiției a dispus înregistrarea tuturor căsătoriilor, până la adoptarea unei legi de către Parlament.

 

- Africa

 

AFRICA DE SUD: În noiembrie 2006, a devenit prima țară africană care a legalizat parteneriatul civil sau mariajul între persoane de același sex, permițând totodată adopția.

 

- Asia-Pacific:

 

NOUA ZEELANDĂ: Căsătoria între persoane de același sex a fost legalizată în aprilie 2013, la aproximativ 27 de ani după ce homosexualitatea a fost dezincriminată penal,  fiind prima decizie de acest fel în regiune.

 

Fata de salariile profesorilor din Europa, dascălii din România sunt mai mult decât UMILIŢI

În urmă cu un an, la noi, un profesor era plătit de 40 de ori mai puţin, fata de profesorii din alte ţări europene  . Aceasta înseamnă că un profesor în România câştigă într-o lună cam tot atât cât câştigă un profesor din Luxemburg în patru ore sau cât unul din Polonia în 14 ore”, susţin reprezentanţii FSLI.

 

Cel mai mare tarif orar pentru profesorii de şcoală generală este în Luxemburg, respectiv 85 de euro, urmat de Danemarca – 57 de euro, Germania – 54 de euro, Anglia – 48 de euro, Belgia – 45 de euro, Irlanda – 44 de euro, Olanda – 42 de euro, Scoţia şi Finlanda – câte 41 de euro.

 

Acelaşi raport mai arată că salarii mai mari decât profesorii români au şi cei din Austria – 39 de euro, Norvegia – 36 de euro, Grecia – 35,3 euro, Spania – 34,7 euro, Slovenia – 34,5 euro, Polonia – 25 de euro, Cehia – 17 euro şi Ungaria – 16 euro.

 

Astfel, Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ cere Guvernului să adopte o lege de salarizare a personalului din învăţământ, deoarece un profesor din România câştigă într-o lună cât un cadru didactic din Luxemburg în patru ore.

 

FSLI a adăugat că studiul scoate în evidenţă că dascălii din România sunt umiliţi, atât timp cât salariile acestora sunt de 15 sau de 20 de ori mai mici decât cele ale dascălilor din Europa de Vest, mai ales că preţurile din România sunt similare cu cele din statele occidentale. FSLI a adăugat că salariile trebuie să crească semnificativ, astfel încât profesia de dascăl să devină atractivă. “De-abia după aceea este corect să se analizeze calitatea actului educaţional”, au mai arătat reprezentanţii federaţiei sindicale.

 Şi medicii, profesorii, polițiștii din România primesc salarii umilitoare fata de colegii săi din Europa

 În Europa, medicii câştigă mai mult decât profesorii, în timp ce ofiţerii de poliţie se situează la un nivel al salarizării asemănător cu dascălii. Creșterea salariilor în sectorul bugetar pare să nu „țină cont de reguli ci merge mai degrabă pe principiul – „dacă le-a dat medicilor, trebuie să ne dea și nouă profesorilor”. Guvernul a anunțat – fără un studiu prealabil – că va mări salariile medicilor cu 25% urmând ca în următorii doi ani să mai asistăm la două creșteri de câte 25% fiecare.

 

 

Imediat, ministrul educației a precizat că există un proiect de lege (despre care până atunci nu a ştiut nimeni) prin care salariile profesorilor vor crește cu o cifră cuprinsă între 70 și 177%. Asta, în timp ce un acord guvenamental semnat cu sindicaliştii în 2014 indica o cu totul altă cifră de creştere a salariilor: 34%.

 

Și polițiștii au anunțat – prin intermediul lui Dumitru Coarnă, preşedintele Sindicatului poliţiştilor – că vor o creștere a salariilor identică cu cea a profesorilor și anume de 25%. Aceste cifre, fără o analiză prealabilă sau o dezbatere, par scoase din pălărie pe principiul să dăm lefuri mai mari la toată lumea, la grămadă, deși inclusiv în sectorul bugetar principalul criteriu de salarizare ar trebui să fie performanța.

 

Mai bine medic decât poliţist

 

Am făcut o comparație între salariile acestor trei tipuri de bugetari – profesori, medici, polițiști la nivelul Europei. Am aflat că, deși toate aceste categorii sunt plătite din bugetul de stat, nivelul de salarizare diferă. Astfel, profesorii sunt plătiţi în medie şi în general mult mai bine decât profesorii (cu procente care pot ajunge până la 60%), în timp ce un ofiţer de poliţie câştigă un pic mai puţin decât un profesor de liceu. În România, potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul trecut salariul mediu din învăţământ a fost de 1.533 de lei, în timp ce salariul mediu din domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale a fost aproape similar – 1.543 de lei, adică în jur de 360 de euro.

 

Potrivit cotidianului britanic The Telegraph, în Marea Britanie există un număr de 15.000 de medici specialiști al căror salariu variază între 36.000 și 68.000 de lire anual. Spre comparație, salariile profesorilor pornesc de la 41.000 de lire anual, în timp ce salariul unui poliţist începe de la 21.500 de lire.

 

Portalul medline.org oferă cifre mai precise și susține că în Marea Britanie un medic câștigă lunar suma de 4.670 de euro, în timp ce un profesor de școală gimnazială ia un salariu de 3.500 de euro, iar un profesor de liceu primește suma de 3.700 de euro. Un polițist câștigă 3.400 de euro. Se observă că medicul câștigă cu aproximativ 33% mai mult decât un profesor sau un polițist.

 

Într-o altă țară, Spania salariul mediu al unui medic este de 2.908 euro în timp ce un polițist câștigă suma de 2.060 de euro, iar un profesor primește 2.100 de euro. Proporțiile sunt similare cu cele din Marea Britanie. Astfel, în Spania medicii câștigă cu aproximativ 35% mai mult decât profesorii și polițiștii, susține portalul salaryexplorer.com.

 

În Franța, salariul mediu al unui medic este de 4.200 de euro. Publicaţia britanică The Guardian scrie că salariul mediu al unui profesor francez se situează la un nivel de 2.500 de euro. Ceea ce arată că medicii sunt cu 65% mai bine plătiți decât profesorii. În timp ce salariul unui poliţist este se 2.300 de euro, cu 10% mai mic decât al unui profesor. În Ungaria, salariul mediu din educaţie este de 300-400 de euro, de trei ori mai mic decât salariul unui medic care ajunge să câştige între 950 şi 1.300 de euro.

 

La stat, salariile nu se merită, se decid

 

Head-hunterul George Butunoiu susţine că o creşterea salariilor în sectorul bugetar este o decizie unilaterală a guvernului şi ea nu se face pe aceleaşi coordonate ca şi în sectorul privat. “Salarizarea bugetarilor ţine de obiectivele guvernului. Uneori, într-un ciclu guvernamental se decide să se pună accentul pe educaţie şi atunci cresc salariile în acest sector. În caz de ameninţări accentul vă cădea pe industria de apărare. Guvernul decide care sunt aceste salarii în instituţiile sale de stat, cine ia mai mult decât cine, cu cât, pe câte niveluri, legăturile cu structurile ierarhice şi tot restul. Şi nu le calculează în funcţie de “merite”, pentru că nu are cum, ci le calculează şi le decide în funcție de obiectivele sale, de ceea ce vrea să obțină pentru ţară, pentru partid, pentru cei care i-au propulsat acolo, pentru ei înşişi”, consideră George Butunoiu care conncluzionează că la stat salariile nu se merită, se decid.

 

România, în topul sărăciei în Europa. Aproape 20% din români primesc ajutoare de la UE

 

România continuă să fie în topul sărăciei în Europa. Potrivit statisticilor, aproape 17% dintre români primesc anul acesta ajutoare de la Uniunea Europeană.

 

Cifrele arată că 3,2 milioane de oameni au venituri mai mici de 400  de lei lunar. Este vorba, în cea mai mare parte, de beneficiari ai venitului minim garantat, printre care se numără persoane cu handicap grav, şomeri şi pensionari cu pensii mici.

 

În unele zone din ţară, procentul este mult mai mare. În  Mehedinţi sau în Vaslui, spre exemplu, 25% din populaţie are nevoie de ajutoare de la UE.

Un  somer de lux ia bani cit amarastenii unui catun///

 

Un fost director adjunct de la o societate comercială din Botoşani primeşte cea mai mare indemnizaţie de şomaj din România, adică 5.755 de lei .

Pe locul doi în topul şomerilor bine indemnizaţi, este un fost director economic din Satu Mare, care primeşte lunar 4.023 de lei, fiind urmat de un alt fost director economic, din Bucureşti, care are o indemnizaţie de şomaj de 3.630 de lei.

Locul al patrulea din clasament este ocupat de un fost şef serviciu din judeţul Ilfov, care primeşte ca şomer 3.082 de lei, iar pe locul al cincilea, cu o indemnizaţie de 3.077 de lei, este un expert în forţă de muncă şi şomaj din Hunedoara.

Pe ultima poziţie în clasamentul şomerilor bine plătiţi este un fost director de proiect din Prahova, care primeşte 3.074 de lei.

 

Cum au ascuns “legistii-bancheri” de la  HSBC peste 100 de miliarde de dolari aparţinând unor  modele  de oameni / politicieni

 

Divizia elveţiană a HSBC,care este  a doua mare bancă din lume, a ajutat la ascunderea de ochii fiscului  a peste 100 de miliarde de dolari.Miliardele aparţin unor familii regale, miliardari influenţi, dar si organizaţii criminale, traficanţi de arme şi diamante, din lumea buna, şi clienţi din România.Potrivit unui raport publicat de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), banca elveţiană a ajutat peste 100.000 de indivizi şi companii din 200 de ţări să eludeze fiscul, ascunzând identitatea deponenţilor.   Banca a promovat scheme care să permită clienţilor bogaţi să evite plata taxelor în Europa, a colaborat cu unii clienţi pentru a ascunde conturile nedeclarate de autorităţile fiscale din ţările de origine şi a înfiinţat conturi pentru infractori internaţionali, oameni de afaceri corupţi şi alţi indivizi cu activităţi de mare risc

Lista deponenţilor care aveau conturi deschise la HSBC , include nume ale unor traficanţi de diamante aflaţi în urmărire internaţională, precum Mozes Victor Konig sau Kenneth Lee Akselrod, oligarhul rus Gennadi Timchenko, care are legături strânse cu preşedintele Vladimir Putin şi care a intrat în vizorul autorităţilor din SUA după anexarea Crimeei de către Rusia, dar şi traficanţi de droguri, ambasadori şi politicieni sau persoane suspectate de terorism.

 

Printre clienţii menţionaţi în raport se numără şi regele Mohammed VI al Marocului, mai mulţi membri ai familiei regale din Arabia Saudită, prinţul Salman bin Hamad Al Khalifa din Bahrein, precum şi cunoscuţi artişti şi sportivi.

Un exemplu elocvent este cel al magnatului britanic Richard Caring, proprietarul celebrului restaurant Ivy, care în 2005 a retras de la HSBC 5 milioane de franci elveţieni 
(2,25 milioane lire sterline) în numerar. Întrebat de The Guardian de ce a retras o astfel de sumă, el a refuzat să explice, avocatul său spunând că este o problemă privată, care nu încalcă legea cu nimic.

 

Prost sa fii,noroc sa ai ,ca sa faci averi colosale,fără să termini măcar o facultate

 

Cu o avere estimată la cca80 de miliarde de dolari, cofondatorul Microsoft, Bill Gates, este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Într-un top realizat de Business Insider, intre milionarili şi miliardarii care nu şi-au terminat facultatea se regăsesc nume celebre ca: Steve Jobs, Bill Gates, Raplh Laurent, Mark Zuckerberg, Coco Chanel, Simon Cowell, James Cameron, Ted Turner. Această listă demonstrează că diploma de absolvire a unei facultăţi nu este o conditie necesara sau suficienta pentru succesul în afaceri.

Bill Gates, care a inceput studiile la Harvard dar a renuntat după doi ani,  este, de 21 de ani, cel mai bogat om din America, potrivit ierarhiei realizate anual de către revista Forbes. Împreună cu Paul Allen, Gates a înfiinţat compania Microsoft şi deşi nu şi-a luat licenţa la Harvard, Universitatea i-a acordat titlul de doctorand. La Universitatea Harvard l-a cunoscut pe Steve Ballmer, pe care mai târziu l-a atras în afacerea Microsoft şi l-a promovat, ulterior, ca CEO. În 1985, Microsoft a lansat sistemul de operare Windows iar doi ani mai târziu, Bill Gates a devenit miliardar. La 31 de ani. În 1997, Gates a devenit cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 12, 9 miliarde de dolari. De atunci, Gates s-a numărat în topul miliardarilor lumii.

O altă personalite care nu şi-a finalizat studiile este designerul de modă American Ralph Lauren, care deţine o avere de 8,2 miliarde de dolari. După ce a studiat doi ani la Baruch College din Manhattan, Lauren a renunţat la studii şi s-a înrolat în armată. După o scurtă incursiune în armată, Lauren s-a mutat la New York, unde a început să lucreze ca vânzător pentru magazinul Brooks Brothers.

Ralph Lauren şi-a descoperit pasiunea pentru modă în urma unui meci de polo, motiv pentru care a creat un brand de lux, intitulat Polo Ralph Lauren. Prima lui piesă vestimentară a fost o cravată colorată care a atras mulţi clienţi şi i-a adus câştiguri de 500 de mii de dolari. Deşi este absolvent al doar câtorva cursuri de business şi deţinător al unei diplome de liceu, parcursul lui Lauren n-a fost împietat de lipsa şcolii aprofundate.

De la creatori de modă la oameni de televiziune şi radio, de la producători de filme la fondatorii unor industrii de renume se găsesc suficiente exemple de moguli care nu şi-au terminat studiile. Cu titlul de exemplu, în rândul oamenilor de televiziune cu averi însemnate se află şi Simon Cowell. Producătorul de televiziune este cunoscut pentru că a fost membru în juriul de la American Idol, The X Factor, Pop Idol. El este proprietarul casei de discuri şi de televiziune Syco şi câştigă peste 550 de mii de dolari.

 

Cei mai puternici oameni ai lumii  umbla cu pantaloni rupti in fund si caracterul ciuruit

Se spune că este unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Este preşedintele organizaţiei care decide soarta economiilor mondiale din spatele uşilor închise: grupul Bilderberg.

 

Vicontele Etienne Davignon are 79 de ani şi este preşedintele grupului Bilderberg din 1999. A sosit la Bucureşti cu un avion particular ca să vorbească despre criza datoriilor suverane.

 

Atât de preocupat de soarta lumii, vicontele n-a mai avut vreme de igiena personală. Şi nici pantofii nu au fost la înălţimea aşteptărilor. Păreau să aibă aceeaşi vârstă ca şi proprietarul.

 

Vicontele Etienne Davignon nu este singurul personaj important care nu se opreşte asupra unor astfel de probleme mărunte. Când a venit la bucureşti să împrumute românia cu peste 5 miliarde de euro şeful delegaţiei FMI avea unul dintre pantofi găurit în talpă.

 

În 2007 şi preşedintele Băncii Mondiale a fost surprins într-o ipostază stânjenitoare. Nevoit să se descalţe la intrarea într-o moschee din Turcia, Paul Wolfowitz a arătat lumii întregi şosetele sale … găurite.

 

 

Numărul miliardarilor în dolari din China aproape s-a dublat , ajungând la aproximativ 600    

 

China a devenit ţara cu cei mai mulţi miliardari, conform clasamentului ultrabogaţilor publicat de Institutul de analiză şi consultanţă HURUN din China. În 2015, numărul chinezilor cu averi de peste un miliard de dolari a crescut cu 242 ajungând la 596 de persoane. Potrivit clasamentului publicat de institutul Hurun, în Statele Unite sunt 537 de miliardari, astfel că pentru prima dată China a depăşit SUA la acest capitol.

 

Cel mai bogat chinez are aproape 35 de miliarde de dolari şi a înregistrat o creştere a averii cu peste 50% anul acesta. Este vorba de Wang Jianlin, patronul grupului de firme WANDA, cu afaceri în imobiliare, divertisment, turism, media şi finanţe. Al doilea bogat al Chinei este Jack Ma, fondatorul şi preşedintele companiei Alibaba din domeniul comerţului online, cu o avere de 23 de miliarde de dolari. Pe poziţia a treia, cu peste 21 de miliarde de dolari se află Zong Qinghou, deţinătorul grupului Wahaha, cel mai mare producător de băuturi din China

 

 

Cei mai tineri zece miliardari ai planetei au o avere însumată de aproape 60 de miliarde de dolari, iar ocupantul primul loc în acest clasament are numai 24 de ani

 

Locul 1250 – Evan Spiegel (Statele Unite), 24 de ani, 1,5 miliarde de dolari. Spiegel este CEO şi cofondator al companiei Snapchat.

Bobby Murphy (Statele Unite), 25 de ani, 1,5 miliarde de dolari. Murphy este cofondatorul Snapchat alături de Evan Spiegel

 

Locul 847 – Julio Mario Santo Domingo III (Statele Unite), 29 de ani, 2,2 miliarde de dolari. Julio Mario Santo Domingo III este unul dintre cei patru moştenitori ai columbianului Julio Mario Santo Domingo, cel care a deţinut Bavaria Brewery.

Locul 16 – Mark Zukerberg (Statele Unite), 30 de ani, 33,4 miliarde de dolari. Zuckerberg este Preşedinte, CEO şi cofondator al reţelei de socializare Facebook.

Locul 170 – Dustin Moskovitz (Statele Unite), 30 de ani, 7,9 miliarde de dolari. Moskovitz este, alături de Mark Zuckerberg, cofondatorul facebook, dar a părăsit compania în 2008, pentru a demara proiectul Asana, o companie de software.

Locul 603 – Tom Persson (Suedia), 30 de ani, 3 miliarde de dolari. Persson este cel mai tânăr membru al familiei care a pus bazele retailerului H&M.

 

Locul 1118 – Anton Kathrein, Jr. (Germania), 30 de ani, 1,7 miliarde de dolari. Face parte dintr-o familie care a făcut avere din antene pentru comunicaţiile mobile.

 

Locul 360 – Elizabeth Holmes (Statele Unite), 31 de ani, 4,5 miliarde de dolari. A fondat o companie de analize medicale şi este cea mai tânără femeie antreprenor din Topul miliardarilor.

 

Locul 847 – Tatiana Casiraghi (Statele Unite), 31 de ani, 2,2 miliarde de dolari. Este una dintre cei patru moştenitori ai columbianului Julio Mario Santo Domingo, cel care a deţinut Bavaria Brewery

 

Locul 1006 – Nathan Blecharczyk (Statele Unite), 31 de ani, 1,9 miliarde de dolari. Este cofondatorul Airbnb, un site care listează peste un milion de case sau camere pentru a fi închiriate

 

 

Top 10 cele mai bogate femei din lume

Cele mai bogate zece femei la nivel mondial au o avere însumată de 243,5 de miliarde de dolari. Cea mai în vârstă miliardară din top zece are în prezent 95 de ani, iar cea mai tânără 51.

 

Locul 8 – Christy Walton și familia, (Statele Unite), 60 de ani, 41,2 miliarde de dolari. Christy Walton este cea mai bogata femeie din lume, titlu pe care l-a deținut în cinci din ultimii șase ani. S-a căsătorit cu unul dintre membrii familiei care a devenit ulterior cea mai bogată din lume – Familia Walton, și și-a moștenit averea când a murit soțul său.

 

Locul 9 – Liliane Bettencourt și familia, (Franța), 92 de ani, 40,9 miliarde de dolari. Averea doamnei L’Oreal, Liliane Bettencourt, a crescut în 2014 după ce a cumpărat alte 8% din acțiunile imperiului său din industria cosmetică, ajungând astfel la 33% din acțiuni.

 

Locul 11 – Alice Walton, (Statele Unite), 65 de ani, 38.6 miliarde de dolari. Alice Walton este o altă moștenitoare a averii Wal-Mart, tatăl său fondând compania în 1962.

 

Locul 21 – Jacqueline Mars, (Statele Unite), 75 de ani, 27,2 miliarde de dolari. Jacqueline Mars și cei dpi frați ai săi, Forrest Jr. și John, dețin Mars, producătorul de bomboane evaluat la 33 de miliarde de dolari.

 

Locul 42 – Laurene Powell Jobs și familia, (Statele Unite), 51 de ani, 19,8 miliarde de dolari. Laurene Powell Jobs, văduva lui Steve Jobs, devine din ce în ce mai cunoscută în zona politică și socială, în calitate de fondator și președinte al Emerson Collective și College Track.

 

Locul 51 – Susanne Klatten, (Germania), 52 de ani, 17,2 miliarde de dolari. Susanne Klatten este cea mai bogată femeie din Germania, datorită celor 12,6 de procente din acțiunile BMW pe care le-a moștenit de la tatăl său, Herbert Quandt.

 

Locul 53 – Anne Cox Chambers, (Statele Unite), 95 de ani, 17,1 miliarde de dolari. Anne Cox Chambers este acționarul majoritar al unui imperiu media cu încasări anuale de 17 miliarde de dolari.

Locul 71 – Johanna Quandt, (Germania), 88 de ani, 14,4 miliarde de dolari. Aflată pe locul doi după fiica sa în topul celor mai bogate femei din Germania, Johanna Quandt a fost prima secretară și cea de-a treia soție a executivului Herbert Quandt, cunoscut pentru salvarea companiei BMW de la faliment.

 

Locul 78 – Iris Fontbona, (Chile), 72 de ani, 13,8 miliarde de dolari. Iris Fontbona este văduva lui Andronico Luksic, care a făcut o avere din minerit, băuturi și altele.

 

Locul 84 – Abigail Johnson, (Statele Unite), 53 de ani, 13,3 miliarde de dolari. Abigail Johnson l-a înlocuit pe tatăl său, Edward “Ned” Johnson III, în poziția de CEO a companiei Fidelity, în octombrie 2014, devenind a treia generație din familia Johnson care a condus compania.

 

 

Cei mai bătrâni miliardari ai lumii, conform topului Forbes

 

 

Primii zece cei mai bătrâni miliardari ai lumii au o avere însumată de peste 62 de miliarde de dolari. Cel mai bătrân dintre ei este americanul David Rockefeller Sr., 99 ani,  care are o avere de 3 miliarde de dolari. De altfel , dintre primii zece, cinci provin din SUA, unul din Brazilia şi unul din Singapore, restul trăind în Europa.

 

Locul 603 David Rockefeller Sr.(SUA), 99 ani,   3 miliarde dolari , a făcut avere din industia petrolieră şi bănci

 

Locul 393 Karl Wlaschek (Austria), 97 de ani, 4,2 miliarde de dolari, a făcut avere din retail.

 

Locul 393 Kirk Kerkorian (SUA), 97 de ani, 4,2 miliarde de dolari, avere din cazinouri şi alte investiţii

 

Locul 32 Maria Franca Fissolo (Italia) , 97 de ani, 23,4 miliarde de dolari, avere din ciocolată (brandul Nutella)

 

Locul 1415, Erika Pohl-Stroher (Germania), 96 de ani, 1,3 miliarde de dolari, avere din produse pentru păr

 

Locul 782 Chang Yun Chung (Singapore), 96 de ani, 2,4 miliarde de dolari, a făcut avere în industria navală

 

Locul 737 Henry Hillman (SUA), 96 de ani, 2,5 miliarde de dolari, investiţii

 

Locul 53 Anne Cox Chambers (SUA), 95 de ani, 17 miliarde de dolari, avere din media

 

Locul 603 Aloysio de Andrade Faria (Brazilia), 94 de ani, 3 miliarde de dolari, avere din bănci

 

Locul 1250, George Joseph (SUA), 93 de ani, 1,5 miliarde de dolari, avere din asigurăr

 

In Topul celor 10 bogatani  ai lumii,lider rămâne şi în acest an Bill Gates

El are o avere estimată la 79,3 miliarde de dolari, urmat de Carlos Slim, preşedintele América Móvil, cu o avere estimată la 77,1 miliarde de dolari. Pe locul trei se află Warren Buffett, CEO al Berkshire Hathaway, cu o avere de 72,7 miliarde de dolari. Originea averii: Microsoft .Fondatorul Microsoft este din nou cel mai bogat om de pe planetă, titlu pe care l-a obținut de 16 ori, în ultimii 21 ani.  Iata clasamentul celor 10

10 Liliane Bettencourt10. Liliane Bettencourt

 

Avere netă: 40,1 miliarde dolari

Originea averii: L’Oréal, cosmetice

Vârstă: 92 ani

Averea principalului acțional L’Oréal a urcat în 2014, datorită achiziției a încă 8% dintre acțiuni de la Nestle. În prezent, Liliane Bettencourt și familia sa dețin 33% din compania de cosmetice L’Oréal, fondată de tatăl său, în urmă cu peste un secol. Deși de-a lungul vieții, miliardara a evitat să apară în presă, o serie de scandaluri au adus-o în lumina reflectoarelor, în ultimii ani – după relația extravagantă cu fotograful François-Marie Banier, a urmat procesul cu propria fiică, ce a demonstrat că Liliane nu mai poate administra afacerile familiei, întrucât suferă de demență. Din 2012, Liliane Bettencourt a fost înlocuită în consiliul director de către nepotul său, Jean-Victor Meyers.

 

9 Jim Walton9. Jim Walton

 

Avere netă: 40,6 miliarde dolari

Originea averii: Wal-Mart

Vârstă: 67 ani

Membru al consiliului director al Wal-Mart, Jim Walton este cel mai tânăr dintre urmașii lui Sam Walton, unul dintre cei doi fondatori ai ceea ce a ajuns să fie cel mai mare retailer din lume. Cu circa 11.000 magazine în 27 țări, compania a generat venituri de 473 miliarde dolari în anul 2014. În februarie 2015, Wal-Mart a anunțat că va mări salariile la cel puțin 9 dolari/oră anul acesta și 10 dolari/oră în 2016. Dincolo de activitatea sa în cadrul Wal-Mart, Jim Walton este CEO și președintele Băncii Arvest, cu sucursale în Arkansas, Kansas, Oklahoma și Missouri, instituție ce administrează bunuri în valoare de 15 miliarde de dolari.

 

8 Christy Walton8. Christy Walton

 

Avere netă: 41,7 miliarde dolari

Originea averii: Wal-Mart

Vârstă: 60 ani

În timp ce familia Walton este cea mai bogată familie americană, cu o avere cumulată de 152 miliarde dolari, Christy Walton este, în prezent, cea mai bogată femeie din lume, dar și cel mai avut membru al familiei. Walmart este cel mai mare retailer din lume, fiind cel mai mare angajator privat (cu peste 2 milioane angajați, la nivel global). Christy Walton a moștenit averea în 2005, când soțul său, John Walton, a murit într-un accident de avion. Aceasta nu se amestecă în deciziile consiliului de administrație și locuiește în Jackson, Wyoming, împreună cu unicul său fiu.

 

6 Charles si David Koch6/7. Charles Koch și David Koch

 

Avere netă: 42,9 miliarde dolari fiecare

Originea averii: diverse

Vârstă: 79 ani, respectiv 74 ani

Sfera de activitate a fraților Koch se întinde atât în domeniul afacerilor, cât și în politică și filantropie. Charles și David Koch se ocupă de afacerea fondată de tatăl lor, care a dezvoltat o nouă metodă de cracare, folosită la rafinarea petrolului. Koch Industries este a doua mare companie privată din Statele Unite ale Americii, după Cargill. Ambii frați sunt implicați în politică, fiind susținători activi ai liberalismului politic și economic integral. În același timp, fracții Koch sunt cunoscuți pentru actele caritabile – la mijlocul anului 2014, Koch Industries și Koch Foundation au donat 25 milioane dolari unei organizații americane care acordă burse studenților negri, gest ce a stârnit numeroase discuții între partidele de stânga și de dreapta.

 

5 Larry Ellison5. Larry Ellison

 

Avere netă: 54,3 miliarde dolari

Originea averii: Oracle

Vârstă: 70 ani

Ellison a fondat compania de Oracle în 1977, fiind inspirat de cercetările făcute de CIA în domeniul bazelor de date. În scurt timp, a devenit unul dintre cei mai de succes furnizori de baze de date pentru infrastructuri IT de complexitate mică și medie. În toamna anului 2014, Ellison a șocat lumea afacerilor cu anunțul că va renunța la postul de CEO din cadrul propriei companii, rămânând doar președintele acesteia. În același timp, miliardarul se ocupă de dezvoltare imobiliară pe insula hawaiană Lanai, pe care a cumpărat-o în anul 2012, contra sumei de 300 milioane dolari.

 

4 Amancio Ortega4. Amancio Ortega

 

Avere netă: 64,5 miliarde dolari

Originea averii: Inditex, retail

Vârstă: 78 ani

Fondatorul lanțului Inditex, cu branduri branduri precum Zara, Massimo Dutti, Berschka etc., Amancio Ortega este considerat a fi unul dintre cei mai inovatori și mai agresivi retaileri din lume. Și-a început business-ul în 1975, iar recenta criză financiară mondială l-a propulsat între primii miliardari ai lumii  – între 2009 și 2014, averea sa a urcat cu 45 miliarde dolari. În ultimul deceniu, omul de afaceri a investit sume importante în proprietăți imobiliare din cele mai importante orașe ale lumii, precum Madrid, Barcelona, Londra, Chicago sau New York.

 

3 Warren Buffet3. Warren Buffet

 

Avere netă: 72,7 miliarde dolari

Originea averii: Berkshire Hathaway

Vârstă: 84 ani

Mulțumită faptului că și-a diversificat afacerile, Warren Buffett este mai bogat ca niciodată – averea i s-a mărit cu 14,5 miliarde dolari, în ultimul an, ceea ce l-a făcut să urce cu un loc în clasamentul celor mai bogați oameni din lume. Abilitățile sale de a identifica oportunutăți investiționale i-au adus porecla „Oracolul din Omaha” și titlul de „cel mai de succes investitor al secolului XX”. În ciuda profiturilor sale uriașe, omul de afaceri spune că cea mai bună investiție din viața sa a fost cartea „Investitorul Inteligent”, scrisă de Benjamin Graham, în 1949.

 

2 Carlos Slim Helu2. Carlos Slim Helu

 

Avere netă: 77,1 miliarde dolari

Originea averii: telecomunicații, diverse

Vârstă: 75 ani

Magnatul mexican rămâne pe locul doi în clasamentul celor mai bogați oameni din lume, în ciuda schimbărilor impuse de autoritățile mexicane în domeniul telecomunicațiilor (noile legi anti-monopol au dus la schimbări importante în peisaj). Compania deținută de Carlos Slim Helu, América Móvil, este cel mai important operator de telefonie din Mexic, cu o cotă de 70% din piața telefoanelor mobile și 80% din piața telefoniei fixe. În afara acestui domeniu, miliardarul mexican mai derulează afaceri și în piața imobiliară, în sectorul industrial și în cel financiar.

 

 Cele mai scumpe 25 de VILE  din lume!  

 

 

 

Locuinţele luxoase ale miliardarilor lumii sfidează criza economică globală, dar şi pe cei care nu şi-ar permite niciodată să cumpere astfel de construcţii.

Cele mai scumpe case din lume sunt adevărate muzee în care miliardarii lumii trăiesc ca în Paradis, labirinturi care merită explorate pas cu pas, eventual sub îndrumarea unui ghid sau a unei hărţi.

Dotate cu tehnologie de ultimă oră, mobilier şi accesorii de lux, piscine, săli de sport, cinema şi multe altele, vilele magnaţilor pot fi foarte uşor confundate cu complexele recreaţionale.

Una dintre cele mai scumpe case din lume valorează nu mai puţin de 1 miliard de dolari, iar în topul nostru se află şi Castelul Bran.

 

Hampsted, London, England

 

Location: Hampsted, London, England

Estimated Value: $64,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Bel-Air, California

 

Location: Bel-Air, California

Estimated Value: $72,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Kensington Palace Gardens, London, England

 

Location: Kensington Palace Gardens, London, England

Estimated Value: $72,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Mallorca, Spain

 

Location: Mallorca, Spain

Estimated Value: $74,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

New York City

 

Location: New York City

Estimated Value: $75,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Simi Valley, California

 

Location: Simi Valley, California

Estimated Value: $75,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

London, England

 

Location: Cap d’Ail, France

Estimated Value: $76,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

London, England

 

Location: London, England

Estimated Value: $87,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

London, England

 

Location: London, England

Estimated Value: $89,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Palm Beach, Florida

 

Location: Palm Beach, Florida

Estimated Value: $95,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Charlottesville, Virginia

Estimated Value: $100,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Lake Tahoe, Nevada

Estimated Value: $100,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Kensington, London, England

Estimated Value: $124,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Beverly Hills, California

Estimated Value: $125,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Bran

 

Location: Transylvania, Romania

Estimated Value: $135,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Corner of Leftright Drive, Surrey, England

Estimated Value: $139,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Los Angeles, California

Estimated Value: $150,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Montana

Estimated Value: $155,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Beverly Hills, California

Estimated Value: $165,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Hamptons, New York

Estimated Value: $198,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: London, England

Estimated Value: $212,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: London, England

Estimated Value: $218,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Cote d’Azure, France

Estimated Value: $460,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Mumbai, India

Estimated Value: $1,000,000,000+

  1. World’s Most Expensive Houses

Location: Switzerland

Estimated Value: $12,000,000,000

  1. World’s Most Expensive Houses

 

Lux si opulenta: top 10 cele mai scumpe case din lume

 

Ti-ar placea sa traiesti in puf, sa te scalzi in cazi imense, poleite cu aur, si sa ai lift in casa? Ei bine, daca ai cateva sute de milioane de dolari in cont, toate acestea pot fi ale tale, plus multe alte facilitati.

 

Daca nu, macar viseaza, nu te costa nimic. Si pentru ca trebuie sa ai niste exemple concrete la care sa meditezi, iata care sunt cele mai scumpe case din lume.

Ocupanta locului intai este evaluata la o suma colosala.

Locul 10: Rybolovlev Estate

Rybolovlev Estate i-a apartinut omului de afaceri Donald Trump. Proprietatea valoreaza 95 de milioane de dolari, bani in care sunt incluse 18 dormitoare si 22 de bai.

 

Initial, opulenta casa a fost scoasa la vanzare pentru suma de 125 de milioane de dolari, dar cumparatorii nu s-au inghesuit sa intre in posesia ei, astfel ca pretul a scazut simtitor.

Locul 9: Vila Silicon Valley

Estimata la 100 de milioane de dolari, vila Silicon Valley este un mic paradis.

 

Proprietatea dispune de 5 dormitoare, 9 bai si doua piscine – una in interior si una in exterior.

 

Locul 8: Fleur De Lys

In 2008, Fleur de Lys din Beverly Hills a primit titlul de cea mai scumpa proprietate imobiliara din lume.

 

In 2012, aceasta casa a cazut pe locul 8 in top, fiind estimata la 125 de milioane de dolari.

Locul 7: The Manor

The Manor este palatul detinut de Candy Spelling, mama actritei Tori Spelling. Situata in Los Angeles, casa a fost evaluata la 150 de milioane de dolari.

 

Un etaj este dedicat in totalitate garderobei doamnei Spelling, insa casa dispune de alte 123 de camere, o sala de bowling si patinoar.

 

Locul 6: The Pinnacle

Situata in Montana, casa The Pinnacle este detinuta de Tim Blixseth.

 

Casa este prevazuta cu un telescaun ce face legatura cu o statiune de ski din apropiere. The Pinnacle nu costa decat vreo 155 de milioane de dolari.

 

Locul 5: Vila Franchuk

Situata in Londra, vila Franchuk este estimata la 161 de milioane de dolari.

 

Dispune de 10 dormitoare decorate in stil victorian, o piscina subterana, un cinematograf privat si o camera de refugiu (in caz de cutremur sau in caz de atac de orice fel).

Locul 4: Palatul The Hearst

Evaluat la 165 de milioane de dolari, palatul The Hearst are 2 avantaje majore: aici s-a filmat celebrul film “Nasul” si aici si-a petrecut JFK luna de miere.

 

Inutil sa spunem ca dispune si de sala de cinema, club si 29 de dormitoare.

Locul 3: Fairfield Pond

Doar cada de hidromasaj din casa Fairfield Pond a costat 150.000 de dolari. La un asemenea pret, nu este de mirare ca proprietatea a fost evaluata la suma de 198 de milioane de dolari.

 

Locuinta este situata in New York.

Locul 2: Vila Leopolda

736 de milioane de dolari, atat costa vila Leopolda, situata pe Coasta de Azur.

 

Construita in 1902 de regele Leopold al II-lea, casa a fost cumparata de miliardarul rus Prokhorov. O minunatie scumpa, scumpa.

Locul 1: Antilla

Supranumita “Taj Mahalul secolului XXI”, casa Antilla a fost ridicata in Bombay, de magnatul indian Mukesh Ambani.

Aceasta este cea mai scumpa casa din lume. Este evaluata la 1 miliard de dolari si este de un lux coplesitor. Casa este de fapt un zgarie nori cu 27 de etaje, adica are 170 de metri inaltime.

 

Pe 6 etaje se intinde doar parcarea. Restul imobilului este ocupat cu piscine, un cinematograf, un templu de recreere, o biblioteca imensa, 3 heliporturi, turn propriu de control aerian, gradina verticala pe 4 etaje si multe alte facilitati ridicol de scumpe.

 Iata cateva dintre cele mai neobisnuite locuinte din lume, remarcabile prin unicitatea lor arhitecturala  

CASA KLEIN BOTTLE

Arhitecti: McBride Charles Ryan Arhitects

Locatie: Melbourne, Australia

 

Doi arhitecti australieni au realizat o casa bazata pe un concept matematic: sticla Klein, descrisa ca fiind un obiect cu o suprafata non-orientabila, fara un interior si un exterior identificabil. Chiar si asa suna ciudat si imposibil, daramite sa transformi acest concept intr-o casa locuibila. Insa imposibilul a fost transformat in posibil prin construirea unei case cu un acoperis de metal negru care se indoaie, schimbandu-si forma si devenind parte din pereti. In interior ai senzatia ca traiesti atat in casa cat si in afara ei in acelasi timp.

CASA ORHIDEE

Arhitect: Sarah Featherstone

Locatie: Cotswold, Marea Britanie

 

Sarah Featherstone a dus conceptul de eco-friendly foarte departe si a construit o casa frumoasa in ciudatenia si nonconformismul ei. Vanduta cu aproape 15 milioane de dolari, casa va fi finalizata in 2011 si este insiprata de orhideele care cresc in zona. Aceasta are un living care pluteste deasupra apei si se doreste sa produca mai multa energie decat consuma printr-un sistem de pompe in pamant si de incalzire geotermala.

CASA HOLMAN

Arhitecti: Durbach Block Architects

Locatie: Sydney, Australia

 

Ai crede ca a cumpara o bucata de stanca pe malul marii este o investitie proasta, insa proprietarii unei astfel de stanci pe malul Marii Tasmaniei nu s-au lasat pe tanjeala si cu suma potrivita au convins o mana de arhitecti sa faca imposibilul. Casa a devenit punct de referinta, fiind incastrata pur si simplu in stanca si oferind un peisaj care iti lesina simturile. Proprietarii spun ca in timpul unei furtuni valurile par ca vor lua cu ele structura casei. Se pare ca o data cu luxul locuintei au parte si de adrenalina.

CACTUSUL URBAN

Arhitecti: UCX Architects / Ben Huygen si Jasper Jaegers

Locatie: Rotterdam, Olanda

 

Intr-o lume ce a devenit in majoritate urbana, natura a devenit din ce in ce mai ravnit. De aceea, constructorii de apartamente apeleaza la cei mai talentati arhitecti pentru a specula fiecare bucata din natura. Asta s-a intamplat la complexul Urban Cactus, unde 98 de apartamente asezate pe 19 etaje beneficiaza de o gradina personala, un peisaj uimitor si o terasa cu un spatiu deschis deasupra, neingramadit de cel de la etajul superior.

 

CASA DE STICLA

Arhitect: Philip Johnson

Locatie: New Canaan, Connecticut, SUA

 

Terminata in 1949, servind drept locuinta arhitectului, aceasta casa de sticla este si acum o minune arhitectonica, devenind un obiectiv turistic intrat in patrimoniu in 1997 si deschis vizitatorilor. Casa e in intregime din sticla, oferind o la fel de completa senzatie ca esti in natura, si ca toate activitatile tale se desfasoara sub cerul liber.

CASA BALON

Arhitect: Antti Lovag

Locatie: Tourettes-sur-Loup, Franta

 

Are deja 35 de ani, insa aceasta casa inca se mai construieste si a devenit chiar parte din parimoniul cultural al Frantei. Casa a fost construita la cererea designerului Pierre Cardin, si este un amestec de elemente futuriste cu amanunte organice, cu mobila incastrata in pereti si ferestre ovale si convexe. Designul doreste sa prinda cat mai mult din peisajul Coastei de Azur, iar pentru un designer excentric o fereastra simpla nu era de ajuns.

CASA TALIESIN

Arhitect: Frank Lloyd Wright

Locatie: Scottsdale, Arizona, SUA

 

Construita ca locuinta pentru architect, cladirea are un design aproape poetic, subtilitatea ei incadrandu-se in peisajul desertic al zonei. Peretii sunt din ciment, dar un ciment special ce amesteca bolovanii din zona, in nuante de rosu, galben si gri. Acoperisul pare panza unui pictor si chiar este, arhitectul folosind in unele locuri panza impermeabila care permite luminarea casei cu nuante difuze.

CASA SCOICA

Arhitecti: Arquitectura Organica

Locatie: New Mexico, Mexic

 

De parca ar fi fost gasita undeva la 20.000 de leghe sub mare, aceasta casa uimitoare serveste drept locuinta unui cuplu. Si cand afli asta, ajungi sa te intrebi cat de fericiti vor fi copiii acestui cuplu intr-o casa desprinsa din basme, plina in interior de curbe, colaje vizuale, plante si alei de piatra ce transforma totul intr-o nebunie arhitecturala.

 

CASA ROTITOARE

Arhitect: Patrick Marsilli

Locatie: Franta

 

Poreclita Solaleya, aceasta casa este construita 90% din lemn, intr-o forma rotunda cu ferestre uriase care permit soarelui sa patrunda in fiecare coltisor. Casa are un sistem de rotatie la 360 de grade care urmareste soarele. Casele Solaleya au devenit case de serie si pot fi construite oriunde in lume.

CASA PAMANT

Arhitecti: Vetsch Architektur

Locatie: Dietikon, Elvetia

 

Ideea acestui proiect este descrisa chiar de arhitecti: “Am vrut sa construim o casa in care sa locuiesti nu pe pamant, nu in pamant ci cu pamantul.” Desi pare casa moderna a unui hobbit, casa este mobilata avangardist, respecta peisajul, iar acoperisul este format de straturi de pamant si gazon, cu zonele de zi indreptate spre sud si cele de noapte spre nord, in timp ce baile primesc lumina prin tavan. Izolarea se face cu iarba reciclata, iar pe acoperis poti planta orice doresti.

 

In care dintre aceste case ti-ar placea sa locuiesti?

Ocupam primul loc in lume… in topul saraciei

 

Expertii Institutului National de Statistica (INS) atrag atentia ca Romania se afla pe primul loc in Uniunea Europeana in ceea ce priveste rata saraciei relative, cu un procent de 25,4%. Analizele specialistilor se bazeaza pe datele Eurostat pe anul 2013.

Astfel, fata de anul precedent procentul privind saracia relativa (raportul procentual intre numarul persoanelor sarace care au un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decat pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent si total populatiei) a crescut cu 3 puncte procentuale.

 

Pe locul al doilea se situeaza Spania cu 22,2%, pe al treilea – Bulgaria, cu 21,8%. Cel mai scazut nivel al ratei saraciei relative este in Cehia, acolo procentul fiind de 9,7%. De asemenea, un procent scazut se inregistreaza si in Olanda, respectiv 11,6%, si Danemarca -11,9%.

Reprezentantii INS sustin ca in Romania sunt 8,5 milioane persoane in risc de saracie sau excluziune sociala. “Rata saraciei, ca atare, are in jur de 2,5 milioane persoane (in Romania n.r.). Daca ne uitam cati sunt cei care sufera si de risc de saracie, dar si de deprivare materiala severa vedem ca avem 2,2 milioane persoane care sunt mult mai sarace, dar sunt si deprivate sever din punct de vedere material. Sunt in jur de 157.000 de persoane care sufera de deprivare materiala severa si traiesc si in gospodarii cu intensitate redusa a muncii. Mai sunt 145.000 de persoane care sunt expuse riscului de saracie si traiesc in gospodarii cu intensitate redusa de munca, dar exista aproximativ jumatate de milion de persoane care sufera de saracie, deprivare materiala severa, si traiesc in gospodarii cu intensitate redusa a muncii”, a declarat Silvia Pisica, director general in cadrul Institutului National de Statistica.

Potrivit expertului INS, Ana Maria Ciuhu, la nivel european putin peste 30% din veniturile populatiei ar trebui redistribuite pentru ca toti indivizii sa aiba aceleasi venituri .”La nivel european putin peste 30% din veniturile populatiei ar trebui redistribuite pentru ca toti indivizii europeni sa aiba aceleasi venituri. Observam ca Romania in 2007 se afla pe ultimul loc cu un procent de aproximativ 38%, iar in 2013 situatia s-a modificat. Ne aflam dupa Portugalia, Grecia, Lituania si Bulgaria, care e pe ultimul loc. Media europeana nu s-a modificat. In ceea ce priveste raportul inegalitatii S80/S20 (de cate ori sunt mai mari veniturile persoanelor cele mai bogate fata de veniturile persoanelor cele mai sarace in cadrul unei distributii dupa venit n.r.) in 2013 constatam ca Romania ramane pe primul loc, cu o diferenta de sase ori intre cele doua categorii de venituri. Inseamna ca la veniturile persoanelor mai bogate fata de cele mai sarace ne aflam intr-o situatie critica”, a afirmat Ciuhu, noteaza Agerpres.

Conform datelor publicate de Eurostat, aproximativ 40,2% din populatia Romaniei era expusa in 2014 riscului de saracie si excludere sociala, situatie care a plasat-o pe primul loc in Uniunea Europeana, in conditiile in care, la nivelul UE, 122 de milioane de persoane, sau 24,4% din populatie, se aflau in aceasta situatie.

Daca in UE o persoana din patru este expusa riscului de saracie si excludere sociala, in trei state membre mai mult de o treime din populatie este expusa acestui risc: Romania (40,2%), Bulgaria (40,1%) si Grecia (36%). La polul opus, cel mai mic risc se inregistreaza in Cehia (14,8%), Suedia (16,9%), Olanda (17,1%), Finlanda (17,3%) si Danemarca (17,8%).

Cu toate acestea, Romania se situeaza printre statele membre UE care, intre 2008 si 2014, au realizat cele mai mari progrese in privinta reducerii riscului de saracie si excludere sociala, in conditiile in care acest risc a scazut cu patru puncte procentuale, o reducere mai mare la nivelul Uniunii, de 5,8 puncte procentuale, fiind inregistrata doar in Polonia.

La nivelul UE, procentajul populatiei afectata de riscul de saracie si excludere sociala a crescut de la 23,8%, in 2008, pana la 24,4%, in 2014. Reducerea acestui procentaj este unul dintre obiectivele principale ale strategiei Europa 2020.

“Raportul de analiza privind contractarea serviciilor sociale in context national si european” realizat in cadrul unui proiect al Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) si UNICEF Romania arata ca aproape o treime dintre familiile copiilor din mediul rural nu au venituri suficiente pentru traiul de zi cu zi.

“66,1% din familiile din mediul rural nu au venituri suficiente pentru traiul de zi cu zi. Unul din opt copii din satele romanesti merge uneori sau intotdeauna la culcare flamand, in crestere cu 2% (in 2013) fata de 2012. Procentul celor care se duc intotdeauna la culcare flamanzi s-a dublat la 4% fata de 2013″, se arata in raportul care citeaza “Bunastarea copiilor din mediul rural” (2012 si 2014) realizat de World Vision.

Datele Ministerului Fondurilor Europene semnaleaza ca mai mult de jumatate dintre copiii romani se afla in risc de saracie sau excluziune sociala (52,2% in 2012), cel mai ridicat nivel din UE27 cu exceptia Bulgariei. Riscul saraciei si excluziunii sociale este mai mare in gospodariile cu multi copii (72,5% in cazul gospodariilor cu 2 adulti si 3 sau mai multi copii) si in cele monoparentale (60,7%).

Potrivit informatiilor de pe site-ul Ministerului Muncii, in prezent, unul din cinci romani se confrunta cu saracia determinata de venitul insuficient, si o mare parte din saracia bazata pe venit este persistenta, trei sferturi dintre persoanele sarace aflandu-se in aceasta situatie de cel putin trei ani. “O treime din populatie este afectata de privare materiala severa, in sensul ca nu-si poate permite sa achizitioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Inca mai exista in Romania copii care nu au mers niciodata la scoala, iar procentul tinerilor fara o educatie adecvata este ridicat. Multe persoane sunt in continuare inactive sau neangajate formal, cu sanse mici de a capata acces corespunzator la piata muncii. Exista inegalitati in ceea ce priveste acoperirea cu servicii medicale de baza. Exista un numar semnificativ de comunitati dezavantajate in care aceste probleme se cumuleaza, facand aproape imposibila intreruperea ciclului excluderii, fara ca membrii sai sa fie sprijiniti si integrati prin interventii din exterior”, se arata in Strategia nationala privind incluziunea sociala si reducerea saraciei (2014-2020), publicata pe site-ul Ministerului Muncii.

Datele Ministerului Muncii arata ca in primul semestru din acest an numarul mediu lunar de familii beneficiare de venit minim garantat a crescut la 252.688 familii, in crestere cu 4,8%, fata de aceeasi perioada a anului precedent. “Numarul mediu lunar de familii beneficiare a crescut de la 241.004 in semestrul I 2014 la 252.688 in semestrul I 2015, cu 11.684 familii (4,8%). Suma platita in semestrul I 2015, de 348.024.611 lei, a fost mai mare cu 15.012.339 lei (4,5%) decat in semestrul I 2014. Judetele cu cel mai mare numar de familii beneficiare de venit minim garantat (peste 8.000) au fost Mures, Olt, Arges, Iasi, Dambovita, Bacau, Vaslui, Teleorman, Galati, Buzau si Dolj”, informeaza Ministerul.

Suma platita din bugetul Ministerului pentru intreg programul de acordare a venitului minim garantat (ajutorul social, contributii pentru asigurarile de sanatate si asigurarea obligatorie a locuintelor) in semestrul I a fost de peste 369,7 milioane lei, mai mare cu 1.9 milioane lei (5,1%) fata de aceeasi perioada a anului precedent

 

 

 La praznicul Komunismului, Stalin in fusta, desmierdat de unii-Iliescu a impartit certificate fara valoare pentru cei multi, dar desteptii nationali au furat Avutia Obsteasca ! De ce stati nepasatori? Stiti câți bani, au dispărut numai în decembrie 1989? Veniti la deshumarea averii lui Dan Voiculescu

Dan Voiculescu în tinerețe

Averea diavolului. Această expresie era folosită la începutul anilor ’90 când se vorbea despre banii pe care regimul Ceauşescu i-ar fi avut în conturile din străinătate. Bani care nu au apărut niciodată. De-a lungul timpului, însă, au fost făcute o serie de anchete care vizau subiectul.

În 1990 a fost formată o primă comisie guvernamentală pentru recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului, condusă de Mugur Isărescu. Pe 6 iunie 1991, Isărescu îi scria directorului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, o adresă în care solicita verificarea în arhivele Securităţii cu privire la înfiinţarea firmei CRESCENT. Isărescu preciza că, din verificările unor experţi, rezulta faptul că firma CRESCENT a realizat beneficii comerciale în special din activitatea cu ICE Dunărea, existând „indicii cu privire la deturnarea unor fonduri”. În aceeaşi perioadă, o echipă canadiană angajată să ancheteze deturnarea fondurilor regimului comunist le sugera autorităţilor să-l aresteze pe Dan Voiculescu, pentru ca ancheta să poată continua. În final nu s-a întâmplat nimic.

În 2000, preşedintele Emil Constantinescu a cerut o anchetă privind fondurile, plecând de la o notă a SIE. În notă era prezentată activitatea CRESCENT şi cine a condus-o de-a lungul timpului. Numele lui Dan Voiculescu apare şi aici ca director al filialei CRESCENT din România. În notă se spune clar că Dan Voiculescu a preluat la finalul lui 1989 şi începutul lui 1990, profitând de haosul din aceea perioadă, activele CRESCENT, o parte din conturi. Emil Constantinescu cere desecretizarea arhivei ICE Dunărea, dar nu este desecretizată decât partea comercială. Replica lui Dan Voiculescu este dura. Contraataca prin Jurnalul National.

Câteva luni mai târziu, vine la putere Ion Iliescu, iar arhiva este resecretizată. Iar nu se întâmplă nimic.

În 2005 este iar desecretizată arhiva ICE Dunărea, secţiunea comercială.

Un document foarte interesant este din 2000.Din el reiese că statul român nu a primit nicun ban în unor exporturi făcute de CRESCENT înainte de 1989. Este vorba de 8 nave maritime de transport. Dan Voiculescu susţinea atunci că are dovada plăţilor. Nu a arătat nimic public.

În 2013 SIE promite CNSAS să trimită şi restul arhivei Dunărea. Adică partea operativă, cea care conţine numele foştilor ofiţeri de securitate implicaţi în afacerile comerciale. Probabil că în următoarea perioadă vor mai apare noi informaţii privind fondurile valutare ale regimului comunist de dinainte de 1989 şi legăturile lui Dan Voiculescu

Istoricul firmei Crescent

Firma a fost creată de la Direcţia Securităţii Statului (DSS) la ordin pentru desfăşurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost înfiinţată în Noiembrie 1980 în oraşul Pireu (Grecia).

Pe tot parcursul funcţionării firmei, proprietara a fost reprezentată prin procură de soţul ei MICHAEL FAUD SANBAR, cetăţean grec de origine libaneză, bănuit a fi agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP)

Pe 8 ianuarie 1982, MICHAEL FAUD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucureşti o cerere pentru deschiderea unei reprezentanţe CRESCENT în România. Totodată solicită ca această reprezentanţă să fie condusă de DAN VOICULESCU, în perioada respectivă şef al serviciului Operaţiuni de aport special (AVS)  din Întreprinderea de Comerţ Exterior VITROCIM.

După numai trei zilei, pe 11 ianuarie 1982, Oficiul ARGUS emite autorizaţia provizorie de funcţionare a reprezentaţiei CRESCENT în Bucureşti,  iar la 1.03.1982 se deschide la Bucureşti reprezentată în România a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD, avându-l ca Director General pe DAN VOICULESCU.

Imediat după deschiderea reprezentanţei din Bucureşti firma CRESCENT a început să deruleze operaţiuni de export, realizând până la sfârşitul anului 1982 o cifră de afaceri de 100 milioane de dolari.

Între 1980 – 1982, firma grecească CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD nu a avut niciun fel de activitate.

În 1984, serviciile secrete greceşti îl pun sub urmărire pe FAUD M. SANBAR, având informaţii privind legăturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informată de acest fapt şi decide să-l înlocuiască pe FAUD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existând operaţiuni comerciale în derulare şi fiind presată de timp, conducerea DSS ordonă înfiinţarea rapidă a unei noi firme CRESCENT, în Cipru, al cărei proprietar figuirează JOHN EDGINGTON, cetăţean britanic cu domiciliul în Austria. Pentru siguranţă este numit Director General al firmei noi înfiinţate în Cipru tot DAN VOICULESCU.

În momentul înfiinţării noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere să semneze în alb  un formular de transfer al ac ţiunilor firmei care este păstat de repreztantul CRESCENT în România, DAN VOICULESCU. În acest fel, DSS se asigura că îl poate înlocui în orice moment pe JOHN EDGINGTON din alitatea de “proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat în alb şi prin înregistrarea acestuia la autorităţile ciprioate. Din acest moment, relaţiile CRESCENT cu FAUD M. SANBAR încetează (până în decembrie 1989)

Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar şi al desfiinţării DSS, DAN VOICULESCU, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor CRESCENT Cirpru semnat în alb de propriatarul oficial al companiei JOHN EDGINGTON, îl contactează pe MICHAEL FAUD SANBAR preia apoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON,, dar semnează un testament prin care îl numeşte pe DAN VOICULESCU protesctor testamentar şi îi lasă acestuia moştenire firma CRESCENT. (MICHAEL FAUD SANBAR a decedat în anul 1995).

Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT în mod oficial, putând dispune de activele firmei şi de banii aflaţi în conturile filialelor CRESCENT.

 

Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

În Evanghelii întâlnim două învăţături de bază: pocăinţa şi iertarea păcatelor. Amândouă sunt date de Cristos şi obţinute prin credinţă. Prima pe care o vom studia este pocăinţa.

Pocăinţa vine după credinţă şi este un rezultat al credinţei. Omul nu se poate pocăi până n-a acceptat harul Evangheliei. El poate face aceasta numai dacă are credinţă. Când a acceptat Evanghelia, el părăseşte căile lui păcătoase – se pocăieşte. Pocăinţa şi credinţa sunt foarte strâns legate una de cealaltă, dar ele nu însemană acelaşi lucru. Pavel face diferenţă între ele, când scrie: “Pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă faţă de Domnul Isus Cristos”.

Cuvântul ebraic pentru pocăinţă înseamnă întoarcere sau convertire, în timp ce cuvântul grecesc înseamnă o schimbare a minţii şi a planului. Ambele înţelesuri trebuie incluse în definiţia noastră: pocăinţa este întoarcerea adevărată a vieţii noastre spre Dumnezeu, ca rezultat al temerii sincere de El. Include omorârea firii şi reînnoirea spiritului minţii. Din această definiţie trebuie luat în considerare trei lucruri.

  1. Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să însemne mai mult decât o schimbare a acţiunilor exterioare. Inima trebuie schimbată. Tocmai de aceea Ezechiel, când îi încuraja pe oameni să se pocăiască, spunea că pocăinţa este o problemă a inimii “lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou” (Ezechiel 18:31). Pocăinţa nu este adevărată dacă din inimă nu se îndepărtează răutatea.
  1. Pocăinţa este rezultatul unei frici sincere de Dumnezeu. Un păcătos nici măcar nu se va gândi la nevoia de pocăinţă până în momentul când află că Dumnezeu îl va judeca. Când află că Dumnezeu îl va judeca, conştiinţa lui îl va face să se îngrijoreze şi-l va îndemna să se întoarcă de pe căile lui rele cu pocăinţă. Adevărata convertire începe cu teamă şi cu ură faţă de păcat “întristarea voastră v-a adus la pocăinţă … când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corin. 7: 9,10).
  1. Prima parte a pocăinţei este omorârea firii. Aceasta reiese din versete cum ar fi: “depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea” (Psalmul 34:14). “Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea” (Isaia 1:16,17). E nevoie să se facă acest lucru pentru că “umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6).

A doua parte a pocăinţei, reînnoirea duhului minţii, este demonstrată prin roada care se vede în viaţa persoanei convertite (vezi Galateni 5:22,23; Filipeni 4:8). Toate aceste lucruri le căpătăm prin unirea noastră cu Cristos. Dacă murim împreună cu El, vechea noastră natură este crucificată şi înviem împreună cu El la o viaţă nouă. Acest fel de pocăinţă nu este o chestiune care ţine un moment, o zi sau un an. Ea ţine toată viaţa. Naşterea din nou înseamnă că creştinul nu mai este controlat de păcat, cu toate că el încă va mai trebui să se lupte cu natura sa păcătoasă. Creştinul nu-şi pierde vechea lui natură, căci aceasta este cea care-l face să mai dorească lucruri rele. El nu poate fi complet eliberat de aceste dorinţe rele decât în momentul când moare. Când spunem că Dumnezeu iartă păcatul înţelegem că El ia vina şi pedeapsa păcatului. El nu îndepărtează prezenţa păcatului. Dar El face ceva care ne va aduce la o biruinţă şi mai mare – El dă credinciosului puterea Duhului de a birui păcatul. Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte de slăbiciunile noastre şi de nevoia de a ne bizui pe Duhul Sfânt. În Romani 7 Pavel vorbeşte despre viaţa sa după ce a devenit creştin şi ne arată clar că după convertire păcatul rămâne în noi. Pavel mai simţea încă în el o împotrivire faţă de Legea lui Dumnezeu (v.23). El ştie că nimic bun nu locuieşte în carnea sa (v.18) şi că este mereu în conflict cu păcatul din cauza păcatului care este în el (v.24).

Unii oameni susţin învăţătura că cei ce sunt copiii lui Dumnezeu sunt renăscuţi prin mântuire şi făcuţi nevinovaţi astfel încât, oricât de mult păcătuiesc, ei sunt nevinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, spun ei, Duhul Sfânt este Cel care locuieşte acum în ei, ei nu mai trebuie să se împotrivească plăcerilor lor. Orice ar face ei acum nu mai este păcat, fiindcă este făcut de Duhul! Dar ce fel de Duh este acesta? Duhul Sfânt nu încurajează crima, imoralitatea, mândria, lăcomia şi înşelătoria. Duhul Sfânt este sursa dragostei, a virtuţii, modestiei, păcii şi adevărului. Duhul Sfânt este dat ca să ne călăuzească în dreptatea lui Dumnezeu.

În 2 Corinteni 7:11 Pavel vorbeşte despre şapte semne care dovedesc că un om s-a pocăit: dorinţa aprinsă de a se păzi împotriva ispitelor păcatului; râvna de a se curăţa de păcat şi strădania de a dovedi în mod practic sinceritatea şi reverenţa sa faţă de Dumnezeu; indignarea, adică mânia împotriva lui însuşi când îşi vede propria păcătoşenie şi nemulţumire înaintea lui Dumnezeu; groaza pe care o simte când se gândeşte la pedeapsa pe care o merită de la Dumnezeul cel drept; dorinţa de a-L asulta pe Dumnezeu; zelul, un efect al cunoaşterii propriei sale tendinţe de a păcătui, care îl face şi mai doritor să-L asculte pe Dumnezeu; ruşinea lăuntrică pe care o simte când se gândeşte la judecata divină a lui Dumnezeu asupra păcatului său şi la pedeapsa pe care ar fi trebuit s-o primească. În concluzie, putem spune că efectele pocăinţei sunt ascultarea de Dumnezeu; dragostea faţă de om; şi o viaţă sfântă şi curată.

Evanghelia este compusă din aceste două lucruri: pocăinţa şi iertarea păcatelor. Strigătul lui Ioan Botezătorul era: “Pocăiţi-vă căci împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 3:2); iar învăţătura lui Cristos era asemănătoare: “Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15).

Biblia ne învaţă că pocăinţa este darul lui Dumnezeu şi nu un efect pe care îl putem noi produce. În Fapte 11:18 se spune că pocăinţa este un lucru pe care-l dă Dumnezeu: “Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa”. Acelaşi lucru se spune în 2 Timotei 2:25 “Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului”. Dumnezeu îndeamnă pe toţi oamenii să se pocăiască, dar aceste îndemnuri sunt eficiente numai când Duhul Sfânt aduce omul la o viaţă nouă, la naşterea din nou.

Pocăinţa nu este, strict vorbind, cauza mântuirii, dar cele două sunt atât de apropiate încât sunt inseparabile. Biblia vorbeşte despre unii care au fost atât de luminaţi şi au văzut aşa de mult din lumina adevărului lui Dumnezeu, încât nu pot spune că sunt nevinovaţi. Când aceşti oameni şi-au împietrit în mod voit inimile şi au respins harul lui Dumnezeu cu dispreţ, de fapt ei au dispreţuit sângele lui Cristos şi au răstignit din nou pe Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6:6). Acest gen de apostaţi nu se pot pocăi şi de aceea nu pot fi mântuiţi. Acest păcat este numit păcat neiertat sau păcatul împotriva Duhului Sfânt.

O examinare a doctrinei romano-catolice despre pocăinţă    

Romano-catolicii spun că pocăinţa este plângerea pentru păcatele din trecut şi evitarea lor în viitor; adică autopedepsire printr-un regret pentru păcat. Ei cred că pocăinţa este o disciplina severă care are ca scop stăpânirea firii şi o formă de pedepsire. Ei nu pomenesc nimic despre reînnoirea lăuntrică a omului şi despre schimbarea vieţii cu adevărat.

Ideea de iertare a păcatelor este foarte importantă. Să încercăm să-nţelegem acum învăţătura romano-catolică şi să vedem ce este greşit în această învăţătură. Aceştia spun că pocăinţa constă în: regret pentru păcat simţit cu inima; mărturisirea păcatului cu gura; şi satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu prin fapte bune. Ei spun că dacă vrem să primim iertarea păcatelor trebuie să îndeplinim aceste trei condiţii.

  1. Regretul pentru păcat. Învăţătura romano-catolică spune că este necesar ca omul să simtă regret şi că acest regret trebuie să fie în suficientă măsură şi perfect. Dar cum poate şti omul dacă regretul său a fost suficient pentru a plăti datoria pe care o are faţă de Dumnezeu? Suntem de acord că omului trebuie să-i pară rău pentru păcatele lui, dar noi nu afirmăm că el poate fi iertat pentru simplul fapt că regretă. Părerea de rău pentru păcat nu este cauza iertării. Speranţa unui păcătos nu este în lacrimile lui, ci în mila lui Dumnezeu.
  1. Mărturisirea cu gura. Romano-catolicii ne învaţă că păcătosul trebuie să-şi mărturisească păcatele unui preot care apoi va putea să le îndepărteze. Ca să-şi sprijinească învăţătura ei se folosesc în mod greşit de anumite pasaje din Scriptură. Când Cristos i-a trimis pe leproşi la preot, spun ei, lepra este o imagine a păcatului cu care trebuie să te duci la preot. Dar Cristos i-a trimis la preot pe aceşti oameni, ca să împlinească Legea care spunea că în momentul când un lepros era vindecat, vindecarea lui trebuia confirmată de preot. O altă întrebuinţare greşită a Scripturii apare în legătură cu versetul: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5:16). Aceasta nu înseamnă că mărturisirea păcatelor trebuie făcută în faţa unui om special ales. Este limpede că aici se vorbeşte despre o mărturisire şi o rugăciune mutuală. Din acest verset nu se desprinde nevoia unei relaţii de acest gen între preot şi penitent. Argumentul care spune că legea lui Dumnezeu porunceşte mărturisirea păcatelor, în realitate nu are nici o bază. Mărturisirea în faţa unui preot nu este menţionată în Scripturi şi nici n-a fost inclusă în legea romano-catolică până la începutul secolui al XIII-lea.

Biblia ne învaţă că numai Domnul Dumnezeu ne poate îndepărta păcatele. El le poate uita şi le poate îndepărta din faţa Lui. Noi am greşit faţă de Dumnezeu, deci la El trebuie să mergem după împăcare. Dumnezeu cheamă păcătoşii la scaunul îndurării Sale, deci mila trebuie căutată numai la El. “Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:5). “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcate şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

  1. Satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu prin fapte bune. Învăţătura aceasta spune că omul pocăit poate atrage mila lui Dumnezeu asupra lui prin lacrimi, post, dărnicie şi prin bunătate faţă de alţii. Făcând aceste lucruri se crede că omul plăteşte datoria pe care o are faţă de Dumnezeu; dă socoteală pentru păcatele lui şi îşi câştigă iertarea. Aceşti învăţători spun că, deşi Dumnezeu îndepărtează vina omului, El trebuie să-l pedepsească pe om de dragul disciplinei, dar omul poate evita aceasta prin “satisfacere”. Dacă e adevărat acest lucru, atunci mântuirea noastră nu mai depinde numai de mila lui Dumnezeu, ci şi de faptele noastre bune. Contrar acestei idei, Scriptura ne învaţă că iertarea este gratuită. “El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”(Tit 3:5). Cuvântul “iertare” vorbeşte despre un dar. Când spunem că un creditor a iertat o datorie spunem că el a anulat-o şi că nu mai este nimic de plătit. În acelaşi fel Domnul spune: “Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25).

Romano-catolicii susţin că păcatele pot fi şterse de botez, dar pentru păcatele de după botez trebuie plătit prin fapte satisfăcătoare. Dar Ioan ne spune hotărât: “Dacă cineva a păcătui, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). Cristos este avocatul noastru continuu a cărui mijlocire înaintea lui Dumnezeu ne readuce mereu în favoarea Tatălui. Ioan Botezătorul a exclamat: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Romani 1:29). Isus singur este Mielul lui Dumnezeu ceea ce înseamnă că El este singura jertfă pentru păcat.

Mai există o altă învăţătură despre păcat care trebuie respinsă – aberaţia că unele păcate sunt scuzabile (neaducătoare de moarte), iar altele aducătoare de moarte. Oamenii care susţin această idee de ordinul ficţiunii afirmă că pentru păcate scuzabile putem plăti cu o simplă repetare a rugăciunii Domnului sau lăsându-se să fim stropiţi cu apă sfinţită etc.. Dar această falsă învăţătură contravine adevăratei învăţături a Scripturii pentru că în Scriptură se spune fără nici o deosebire că: “plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). Când un credincios păcătuieşte, păcatul acela nu va cauza moartea spirituală a credinciosului (cu toate că el o merită), deoarece Dumnezeu este milos şi nu-i condamnă pe acei care sunt în Cristos Isus.

Unul dintre argumentele folosite pentru a sprijini învăţătura “satisfacerii” pentru păcate este găsit în exemplul lui David care a fost pedepsit de Dumnezeu cu moartea Fiului Său după ce David a fost iertat pentru păcatul pe care l-a făcut împotriva lui Urie şi a lui Batşeba. Dar Dumnezeu administrează două feluri de pedepse: de corecţie şi de răzbunare dreaptă. Moartea fiului lui David a fost pedeapsa lui Dumnezeu de corectare nu de revărsare a blestemului Lui.

Alte învăţături romano-catolice

O altă învăţătură pe care o respingem în mod categoric este învăţătura despre indulgenţă. Această învăţătură spune că există merite ale lui Cristos, ale apostolilor şi ale martirilor care sunt depozitate ca o comoară a Bisericii pe care Papa şi episcopii le pot împărţi altor oameni. Dacă doctrina aceasta ar fi adevărată atunci păcatele ar putea fi iertate prim meritele apostolilor şi ale martirilor, dar Biblia spune: “Sângele lui Isus Cristos ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7). În Evrei 10:14, ni se spune: “Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi”. Iertarea păcatelor nu poate depinde în nici un fel de sângele martirilor.

Purgatoriul este învăţătura care susţine că după moarte omul trebuie să mai facă o altă “satisfacere” pentru păcatele sale înainte de a putea fi primit de Dumnezeu. Am arătat deja că sângele lui Isus este singurul mijloc de îndepărtare a păcatelor şi că nu mai este nevoie de nici o altă lucrare pentru a “satisface” dreptatea lui Dumnezeu înainte ca păcătosul să fie mântuit. Deci, dacă nu există purgatoriu atunci nu există nici chemarea de a ne ruga pentru oamenii care au murit, pentru că aceştia sunt deja ori primiţi ori respinşi de Dumnezeu. Biblia nu ne spune nicăieri să ne rugăm pentru cei ce au murit.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii

Apocalipsa.… un comentariu scris în stil contemporan, clar și îmbietor pentru cititorii începători în domeniul comentariilor

La început, cartea Apocalipsa ți se poate părea greu de înțeles și plină de simboluri complicate. Departe însă de a încerca să-și deruteze cititorii, scopul ei a fost și continuă să fie acela de a oferi mângâiere și speranță celor care își pun încrederea în Domnul Isus Cristos.

Edward Donnelly (Belfast) descrie această carte ca „o introducere captivantă și folositoare, mai ales pentru cei tineri, în cartea Apocalipsa”. Alistair Beg a spus foarte pe scurt: „Ai reușit, Alun! În sfârșit o carte despre Apocalipsa care poate fi citită și înțeleasă cu ușurință!”

Ca scrisoare, Apocalipsa a fost intenționată pentru oameni specifici într-un timp specific al istoriei. În scrisoare, autorul vrea să consoleze biserica în lupta ei împotriva forțelor răului. El dorește ca ei să știe că Dumnezeu vede lacrimile lor (7:17; 21:4); și că rugăciunile lor au influență asupra evoluției istoriei (8:3-4). El vrea ca ei să știe că moartea tovarășilor lor creștini este prețioasă în fața Lui și că victoria finală a lui Isus Cristos și a poporului Său este asigurată (15:2). El ține să-i asigure că Isus Cristos trăiește și domnește pentru totdeauna; că El guvernează lumea în interesul bisericii Lui (5:7-8); că El va reveni ca să-Și ia poporul la Sine, că trăiește cu ei pentru totdeauna (21:22), că El este cu ei și acum și va rămâne cu ei pentru eternitate (1:12-20).

„Sunt foarte bucuros să pot dărui o carte ca aceasta unor tineri precum nepoții și nepoatele mele ca primul comentariu pe care îl vor citi. Este un comentariu scris în stil contemporan, clar și îmbietor pentru cititorii începători în domeniul comentariilor. Cât de bine le va prinde să înceapă cu cartea Apocalipsa!” Rev. Rico Tice (All Souls, Langham Place, Londra).

Ce este pocăinţa şi de ce este necesară pentru mântuire?

 

Răspuns: Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor.

Care este atunci legătura între pocăinţă şi mântuire? Cartea Faptele Apostolilor se focalizează în mod special pe pocăinţa pentru mântuire (Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 11:18; 17:30; 20:21; 26:20). Pocăinţa – în vederea mântuirii, înseamnă schimbarea minţii, a gândirii faţă de Iisus Hristos. În predica lui Petru de Rusalii (Faptele Apostolilor capitolul 2), el încheie cu chemarea oamenilor la pocăinţa (Faptele Apostolilor 2:38). Pocăinţă de ce? Petru îi cheamă pe oamenii care L-au respins pe Iisus (Faptele Apostolilor 2:36) să-şi schimbe atitudinea faţă de El şi să recunoască faptul că El este cu adevărat “Domn şi Cristos” (Faptele Apostolilor 2:36). Petru îi îndeamnă să-şi schimbe mintea şi gândirea, şi să treacă de la respingerea lui Hristos ca Mesia la credinţa în El ca Mesia şi Mântuitor.

Pocăinţa şi credinţa pot fi înţelese ca “două părţi ale aceleiaşi monede”. Este imposibil să-ţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor fără a-ţi schimba mai întâi mintea şi gândirea cu privire la cine este El şi ceea ce a făcut. Indiferent dacă este vorba de pocăinţa de respingere conştientă sau de pocăinţa de ignoranţă şi dezinteres, aceasta este o schimbare a minţii. Pocăinţa biblică în privinţa mântuirii este schimbarea minţii de la respingerea lui Hristos la credinţa în El.

Este extrem de important să înţelegem că pocăinţa nu este o lucrare pe care o facem pentru a câştiga mântuirea. Nimeni nu se poate pocăi şi nu poate veni la Dumnezeu dacă El nu atrage persoana respectivă spre Sine (Ioan 6:44). Faptele Apostolilor 5:31 şi 11:18 indică faptul că pocăinţa este ceva pe care îl dă Dumnezeu – este posibilă doar prin harul Lui. Nimeni nu se poate pocăi decât dacă Dumnezeu îi dă pocăinţa. Întreaga mântuire, inclusiv pocăinţa şi credinţa, este rezultatul faptului că Dumnezeu ne atrage spre Sine, ne deschide ochii şi ne schimbă minţile. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ne conduce spre pocăinţa (2 Petru 3:9), la fel şi bunătatea Lui (Romani 2:4).

În timp ce pocăinţa nu este o lucrare prin care se câştigă mântuirea, pocăinţa pentru mântuire rezultă în fapte. Este imposibilă o schimbare autentică şi deplină a minţii fără ca aceasta să ducă la schimbarea faptelor. În Biblie pocăinţa rezultă în schimbarea comportamentului. Acesta era motivul pentru care Ioan Botezatorul îi chema pe oameni: “ Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). O persoană care s-a pocăit cu adevărat de respingerea lui Hristos, pentru a crede în Hristos va da dovadă de o viaţă schimbată (2 Corinteni 5:17; Galateni 5:19-23; Iacov 2:14-16). Pocăinţa, definită corespunzător, este necesară pentru mântuire. Pocăinţa biblică este schimbarea minţii cu privire la Iisus Hristos şi întoarcerea la Dumnezeu cu credinţă pentru mântuire (Faptele Apostolilor 3:19). Întoarcerea de la păcat nu este definiţia pocăinţei, însă este unul din rezultatele pocăinţei autentice, bazată pe credinţa în Domnul Iisus Hristos.

 

Pocăinţa adevărată şi pocăinţa falsă

 

Există în Biblie câteva exemple de omeni care au încercat să se pocăiască, dar nu au primit iertare din partea lui Dumnezeu. Au plâns, s-au întristat, şi-au mărturisit păcatul, dar nu au fost iertaţi.

5. Citeşte despre pocăinţa arătată de Faraon, de Balaam, de Esau şi de Iuda. Care este elementul comun al acestor experienţe, în ce priveşte pocăinţa şi/sau mărturisirea păcatului? Exodul 12:29-32; Numeri 22:32-35; Evrei 12:17; Matei 27:4.

Exodul 12

29. La miezul nopţii, Domnul a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
30. Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.
31. În aceeaşi noapte faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă de slujiţi Domnului, cum aţi zis.
32. Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi binecuvântaţi-mă.”

Numeri 22

32. Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.
33. Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”
34. Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.”
35. Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

Evrei 12

17. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Matei 27

4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

În Evrei 12:17, apare o afirmaţie foarte interesantă: Esau s-a căit „când a vrut să capete binecuvântarea”. La fel ca în cazul lui Faraon, al lui Balaam şi al lui Iuda, inima lui Esau nu s-a frânt de durere pentru suferinţa adusă familiei sale sau inimii lui Dumnezeu din cauza păcatului său. Pe el nu-l interesa decât să îşi recapete dreptul de întâi născut. Singurul lui regret era că nu primise ceea ce considera că i se cuvenea. Motivaţiile sale nu erau curate. Nu simţea durere decât faţă de sine însuşi. Înţelegem de aici că pocăinţa falsă este urmarea faptului că ne preocupă consecinţele păcatului, nu păcatul în sine.

Există un principiu dumnezeiesc care spune că vei culege ce ai semănat. Nu încape îndoială că păcatul are consecinţe dezastruoase, însă omul care se pocăieşte nu este frământat de rezultatele negative ale păcatului, ci de ruşinea şi de mâhnirea pe care I le-a produs lui Dumnezeu.

Pocăinţa are cel puţin trei trăsături distinctive: (1) regretul că L-am întristat pe Dumnezeu prin păcat – ne doare că L-am rănit pe Acela care ne iubeşte atât de mult; (2) mărturisirea onestă şi concretă a păcatului comis – omul care se pocăieşte în mod real nu îşi scuză comportamentul greşit, nu dă vina pe altcineva, ci îşi asumă responsabilitatea pentru faptele săvârşite; (3) decizia de a se lăsa de păcat – pocăinţa adevărată este în mod obligatoriu însoţită de schimbarea corespunzătoare a vieţii.

De cealaltă parte, pocăinţa falsă aşază în centrul preocupărilor eul şi consecinţele păcatului. Omul este cuprins de un sentiment puternic de întristare din cauza urmărilor negative ale păcatului său. El invocă diverse pretexte, aruncă vina asupra altcuiva şi nu ia în calcul schimbarea conduitei  decât dacă are ceva de câştigat de aici.

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Iov 42

1. Iov a răspuns Domnului şi a zis:
2. „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” –
5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”
9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
10. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
11. Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
12. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
13. A avut şapte fii şi trei fete;
14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
16. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.
 
 

A doua venire a lui christos

 

 

Definiție

Isus din Nazaret a devenit Christosul lui Dumnezeu, Unsul, Messia, la botezul Său în râul Iordan, în anul 29; El a reprezentat oficial pe Iehova Dumnezeu timp de 3 ani și jumătate după aceea. Înainte de plecarea Lui de pe Pământ, El a promis că Se va întoarce din nou, potrivit scopului lui Dumnezeu, pentru a stabili Împărăția Lui, pentru a domni în mijlocul dușmanilor Lui, pentru a judeca națiunile și pentru a aduce mântuirea și eliberarea omenirii credincioase. Această a doua prezență a lui Christos (grecește, par-ou-si-a) urma să fie invizibilă și semnele clare date în această privință arată că întoarcerea Lui a început în anul 1914. De la acel timp încoace Christos Și-a îndreptat atenția către lucrurile referitoare la Pământ și împarte națiunile și instruiește pe urmașii Lui  pentru a supraviețui marea furtună a Armaghedonului, când toți cei necredincioși din omenire vor fi nimiciți de pe fața Pământului.

Semnul primei prezențe a lui Christos

Luca 11:29, 30  Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul proorocului Iona.Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

Ioan 3:2; 1:17; 2:10  Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”.”..căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”

Semnul a fost împlinit prin faptul că Isus a stat în mormânt 3 zile iar apoi a fost înviat

Matei 12:40  Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

Fapte 10:38-40  „..cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.Noi Suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atîrnându-L pe lemn.Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

Venirea pe cer ca semn al prezenței Sale a doua

Daniel 7:13, 14  M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

 

La judecarea lui Isus în anul 33, marele preot a cerut un semn de la Isus, dar Isus a arătat ca semnul va veni în viitor

 

Matei 26:63, 64  Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

 

Apariții ale lui Isus după învierea Lui, în trupuri diferite

 

Ioan 20:14-16 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus. „Femeie” i-a zis Isus „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!”

 

Luca 24:15, 16, 30, 31  Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frînt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

 

Marcu 16:12  După aceea S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.

 

Toate aparițiile Lui după înviere au fost doar pentru urmașii Lui, nu pentru public

 

1 Corinteni 15:4-8  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi Sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În cele din urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.

 

La ridicarea la cer a lui Isus, ca o făptură spirituală, îngerii au mărturisit că El Se va întoarce în mod asemănător, în liniște, neobservat de public

 

Fapte 1:9, 11  După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.  şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

 

Apostolii au cerut dovezi ale prezenței a doua a lui Christos

 

Matei 24:3  El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

 

Marcu 13:4  „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”

 

Luca 21:7  „Învăţătorule” L-au întrebat ei „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”

 

Semnele armonizate dovedesc împlinirea celei de a doua prezențe în anul 1914

 

Matei 24:7, 8, 30  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

 

Întoarcerea lui Christos este nevăzută, după cum El a mărturisit că nu va mai fi văzut în formă umană

 

Ioan 14:19  Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

 

Matei 23:39  „..căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

 

A doua prezență a lui Christos este dovedită a fi nevăzută prin faptul că ”oile” Sale nu vor putea să-L vadă cu ochii lor naturali

 

Matei 25:37-40  Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?”Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.”

 

Christos este de asemenea nevăzut și dușmanilor Săi, ”caprele”

 

Matei 25:44, 45  Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

 

Nici o apariție privată a lui Christos nu a avut loc, după cum susțin unii predicatori falși

 

Matei 24:23-26  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi.Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.Iată, că v-am spus mai dinainte.Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi.

 

Dovada prezenței Sale a doua invizibilepoate fi discernută în mod public în toate părțile Pământului, de oameni de toate naționalitățile

 

Matei 24:27  Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

 

Matei 24:31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

 

Primii creștini au așteptat întoarcerea lui Christos să fie invizibilă iar Pavel a argumentat că nu erau suficiente dovezi în acest sens pe vremea aceea

 

2 Tesaloniceni 2:1-3  Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării..

 

Scopul prezenței a doua a lui Christos este de a realiza mântuirea, în timp ce scopul primei Sale prezențe a fost de a oferi prețul de răscumpărare

 

Evrei 9:27, 28  Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

 

La timpul prezenței Sale a doua, domnia Împărăției Lui începe

 

Apocalipsa 11:15  Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

 

Apocalipsa 12:1, 2, 5, 10  În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

 

Daniel 2:44  Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

 

Psalmi 145:13  Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.

El vine din nou pentru a primi pe co-moștenitorii Săi în gloriile Împărăției

Ioan 14:2-4  În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi.Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.”

La prezența a doua a lui Christos începe învierea celor 144,000

2 Timotei 4:7, 8  M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

 

1 Tesaloniceni 4:15-17  Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

La timpul prezenței a doua a lui Christos, El va stăpâni popoarele cu un toiag de fier, spre durerea lor

Apocalipsa 1:7  Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

 

Psalmi 2:8, 9  Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.”

Este un timp înfricoșător, dar cei credincioși vor fi mântuiți

Luca 21:25-28  Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Prezența a doua a lui Christos marchează timpul începerii perioadei de tranziție a dării avertismentului omenirii

Matei 24:14  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

Comparată cu zilele lui Noe de dinainte de potop

Matei 24:37-39  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

La venirea Sa a doua, El desparte oamenii buni și răi ca și oile de capre, pe parcurs ce are loc Judecata

Matei 25:31-33  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Cei credincioși fug la organizația lui Dumnezeu, asemănătoare munților

Matei 24:16  „…atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;”

Îngerii iau parte la acaestă lucrare de sortare

Matei 13:49  Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni.

 

Matei 24:31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

 

Matei 25:31  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

 

Cei credincioși sunt apărați în siguranță la timpul venirii a doua a lui Christos

 

Matei 24:40-42  Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

 

Luca 17:32-36  Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

 

Este un timp decisiv de mântuire, care decide soarta veșnică individual

 

Matei 24:11-13  Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

 

Timpul prezenței a doua a lui Christos trebuie să fie unul de trezvie și alertă

 

 

Luca 21:34-36  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.Vegheaţi, deci, în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

 

 Semnele din urma  

Definiție

Se referă la ultimele zile ale domniei diavolului peste Pământ și omenire. Semnele sunt compuse din întâmplări prezise ca dovezi vizibile că începutul sfârșitului sistemului diavolului este în curs de desfășurare. Este de asemenea dovada vizibilă că Isus Christos a fost întronat în cer ca rege și că El a început nimcirea domniei diavolului prin gonirea lui satan și a demonilor lui din ceruri și că El, Christos își îndreaptă prezența Sa invizibilă înspre Pământ ca să adune toate persoanele de bine la Dumnezeu. Semnele oferă dovada că perioada de tranziție dintre domnia lui satana și cea a lui Christos a început și că ele precedează completa nimicire a diavolului și a organizației lui în Armaghedon. Întâmplarea unuia sau mai multor evenimente nu constituie dovadă suficientă, ci toate trebuie să aibă loc în decursul unei generații în ordinea prezisă. Există cel puțin 39 de preziceri referitoare la semnele zilelor de pe urmă.

Semnele zilelor de pe urmă și prezența invizibilă a lui Isus au fost prezise ca un avertisment celor credincioși

Matei 24:3, 4  El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

 

1 Tesaloniceni 5:4, 5  Dar voi, fraţilor, nu Sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.Voi toţi Sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu Suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

 

Marcu 13:3, 4, 5  Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?”Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

 

Luca 21:7, 8  „Învăţătorule” L-au întrebat ei „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.

Multe religii creștine false

Matei 24:5, 11  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

 

Marcu 13:6  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.

 

Luca 21:8  Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.

Războaie mondiale

Matei 24:6, 7  Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.

 

Apocalipsa 6:4, 8  Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

 

Daniel 11:40  La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi…, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.

 

Marcu 13:7, 8  Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

 

Luca 21:9, 10  Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.„Apoi” le-a zis El „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.

 

Foamete răspândită

 

Matei 24:7  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.

 

Apocalipsa 6:5, 6, 8  Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă.Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

 

Marcu 13:8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

 

Luca 21:11  Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

Neobișnuit de multe cutremure

Matei 24:7, 8  Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.

Persecutarea adevăraților creștini

Luca 21:12-15  Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.

 

Apocalipsa 2:10  Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

Marcu 13:9, 11  Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie. Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

Creștinii trădați de rude și prieteni

Matei 24:10  Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

 

Luca 21:16  Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

 

Matei 10:35, 36  Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

 

Marcu 13:12  Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.

Creștini urâți în toată lumea datorită serviciul Împărăției

Matei 24:9  Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

 

Luca 21:17-19  Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

 

Marcu 13:13  Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

Opoziție organizată de către liderii lumii împotriva serviciului Împărăției

Apocalipsa 13:5-7  I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

 

Daniel 11:45  Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi Sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.

Înmulțirea fărădelegilor

Matei 24:12  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

 

2 Timotei 3:2  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie…

Mulți care leapădă creștinismul

Matei 24:12, 13  Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

O lucrare mondială de vestire a Împărăției lui Dumnezeu

Matei 24:14  Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

 

Marcu 13:10  Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

Formarea Națiunilor Unite spre a lua locul Împărăției lui Dumnezeu

Matei 24:15, 16  De aceea, când veţi vedea „urîciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” -cine citeşte să înţeleagă!atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;

 

Daniel 11:31  Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.

 

Liga Națiunilor a început în 1920 și a intrat în inactivitate în 1939; A renăscut ca Organizația Natiunilor Unite în 1945

 

Isaia 8:9  Scoateţi strigăte de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricît de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.

 

Apocalipsa 17:8  Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

 

Constituie a 8-a putere mondială

 

Apocalipsa 17:3  Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

 

Apocalipsa 17:9-11  Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte capete Sunt şapte munţi pe care şade femeia.Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme.Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.

Imperiul anglo-american, cea de-a 7-a putere mondială, este cel care dă viață celei de-a 8-a puteri

 

Apocalipsa 13:1, 11, 12, 15  Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Necaz pe tot Pământul datorită organizației diavolului

Matei 24:21, 22  Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

 

Daniel 12:1  În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de când Sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

 

Marcu 13:19, 20  Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

Semne mincinoase și mari minuni făcute în Numele lui Dumnezeu

Matei 24:23-26  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi.Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.Iată, că v-am spus mai dinainte.Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi.

 

Apocalipsa 13:4, 11, 13, 14  Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

 

Marcu 13:22, 23  Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă, iată că vi le-am spus toate dinainte.

 

Luca 17:22, 23  Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea.Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

Prezența lui Christos și nimicirea iminentă a diavolului înțelese în toată lumea

Matei 24:27, 28 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.

 

Luca 17:24  Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

 

Soarele prosperității omului întunecat de tulburări economice

 

Matei 24:29  Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 

Apocalipsa 6:12  Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele

Luna domniei omului devine dictatorială și opresivă

Matei 24:29  „luna nu-şi va mai da lumina ei…”

 

Apocalipsa 6:12  „ luna s-a făcut toată ca sângele…”

Înțelepciunea conducatorilor va pieri

Matei 24:29 „stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”

 

Apocalipsa 6:13  „..şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.”

 

Isaia 29:14  De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.”

 

Ezechiel 32:7, 8  Când te voi stinge, voi acoperi cerurile, şi le voi întuneca stelele; voi acoperi soarele cu nori, şi luna nu-şi va mai da lumina ei.Din pricina ta, voi întuneca pe toţi luminătorii cerurilor, şi voi răspândi întunericul peste ţara ta, zice Domnul, Dumnezeu.”

Națiunile derutate și perplexe la vederea evenimentelor

Luca 21:25  Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

Oamenii cuprinși de o teamă globală

Luca 21:26  „..oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Restaurarea adevăratei închinări

 

Matei 24:31  El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

 

Marcu 13:27  Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

Culminarea rapidă a tuturor evenimentelor în decursul unei singure generații rele

Matei 24:32-34  „..de la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.”

 

Marcu 13:28-30  Luaţi  învăţătură de la smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.

Oamenii preocupați cu afacerile de zi cu zi ale vieții

Matei 24:37-39  Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

 

Luca 17:26  Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului

 

Luca 21:34  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

Alegerea credincioșilor nu ține cont de legături familiale sau de prietenie

Matei 24:40, 41  Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

 

Luca 17:34, 35  Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

 

1 Tesaloniceni 4:17  Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Starea lumii de adormire și indiferență este în contrast cu atitudinea trează și studioasă a creștinilor

Matei 24:42-44  Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

 

1 Tesaloniceni 5:2, 6  Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

 

Marcu 13:32-37  Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

 

Luca 21:34, 35  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.

Dumnezeu alege o organziație să fie reprezentantul Său credincios

Matei 24:45-47  Care este, deci, robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea Hotărâtă?Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

 

Matei 25:6-10; 19-23  La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.

Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.”Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Cei necredincioși sunt separați și pedepsiți

Matei 24:48-51  Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii,stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

 

Matei 25:11-13  Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!”Veghiaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

 

Matei 25:24-30  Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat:

mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”

Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat;prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu!Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

 

Luca 12:45-48  Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,

stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Separarea oamenilor națiunilor în oi și capre”

Ezechiel 9:1-4  Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!”Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul din aramă. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina din in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvârşesc acolo.

 

Vezi și Matei 25:31-46

Extinderea globală a închinării adevărate

Apocalipsa 7:9-17  După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni;şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, care Sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine Sunt oare? Şi de unde au venit?”„Doamne” i-am răspuns eu „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

 

Isaia 54:2, 3  „Lărgeşte locul cortului tău; şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga, sămânţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.

 

Isaia 60:22  Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.”

 

Zaharia 2:4  El i-a zis: „Aleargă de vorbeşte tânărului acestuia, şi spune-i: …Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulţimii oamenilor şi vitelor care vor fi în mijlocul lui;

 

Zaharia 8:20-23  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi. Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: …Haide să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!.. Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”

Necazuri și boli grele

Luca 21:11  Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.

 

Apocalipsa 6:8  M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Degenerare morală în viața publică și privată

2 Timotei 3:1-4  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

Înmulțirea criminalității juvenile

2 Timotei 3:2, 3  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine.

 

Romani 1:30, 31  „..bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

 

Instabilitate și nesiguranță globală în ciuda susținerilor liderilor

 

Ieremia 6:14  Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!

 

Ezechiel 13:10, 11  Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: „Pace!” când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos.De aceea, spune celor ce-l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va dezlănţui furtuna.

Oamenii caută alinare în organizații, cluburi și instituții

Apocalipsa 6:15-17  Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Clerul bisercii și servul rău arată neascultare pe față

2 Tesaloniceni 2:3, 4  Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.

 

2 Timotei 3:1-5  Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Restricții nepotrivite puse pe căsătorie și alimente

1 Timotei 4:1-3  Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor.Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.

Lucrarea martorilor lui Iehova oprită în 1918

Apocalipsa 11:3, 7  Voi da celor doi Martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

Ocară publică în timpul inactivității

Apocalipsa 11:8-10  Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt” unde a fost răstignit şi Domnul lor.Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.

Lucrarea de mărturie renăscută în 1919

Apocalipsa 11:11, 12  Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

Mulți batjocoresc semnele deși dovezile sunt clare

2 Petru 3:3, 4  Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Puterile mondiale spun pace și liniște la final

1 Tesaloniceni 5:3  Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare ziceau fără încetare

 

 

Dupa ce a cotropit  lumea, calare pe un kal, galbui-Ap.cap 6,v .7 si 8, cu pandalia  CIP-uirii ,iata raspunsul Beijingului catre administratia Biden: SUA nu trebuie sa-si ”impuna” democratia lor altora

de Alina TomaRaspunsul Beijingului catre administratia Biden: SUA nu trebuie sa-si ''impuna'' democratia lor altoraXi Jingping, liderul Chinei FOTO Hepta
Dupa un discurs ofensiv al lui Joe BidenChina a criticat joi vointa SUA de a-si “impune” modelul lor democratic altor tari si a denuntat activitatile militare americane, Beijingul pledand pentru “neconfruntare” cu Washingtonul, informeaza AFP.

Presedintele american pronuntase in ajun prima sa alocutiune in fata Congresului. El a estimat ca America este “in concurenta”cu gigantul asiatic “si cu alte tari pentru a castiga secolul al 21-lea”.

“Autocratii cred ca democratiile nu pot rivaliza”, a mai adaugat Joe Biden, care a asigurat totusi ca “nu cauta un conflict cu China“.

Intrebat ce opinie are despre discursul presedintelui american, un purtator de cuvant al Ministerului Afacerilor Externe chinez, Wang Wenbin, a spus ca este “normal” ca Beijingul si Washingtonul “sa se afle in concurenta in anumite domenii”.

“Dar aceasta concurenta, la fel ca intr-un concurs de atletism, trebuie sa fie ocazia unei emulatii care sa permita fiecaruia sa se autodepaseasca, nu un duel pe viata si pe moarte”, a subliniat el in cursul obisnuitei sale intalniri cu presa.

Wang Wenbin a reactionat la vointa SUA de a-si impune, potrivit lui, sistemul lor politic si altor natiuni, in special cea chineza.

“Democratia este o valoare comuna a umanitatii, nu un produs brevetat doar de o tara”, a declarat el.

“A impune altor tari propriul tau sistem democratic este o erezie si o manipulare a valorilor democratice. Aceasta nu va face decat sa creeze divizari, sa exacerbeze tensiunile si sa submineze stabilitatea”, a adaugat diplomatul chinez.

China doreste sa dezvolte cu SUA o relatie bazata pe absenta conflictului, pe neconfruntare, respect mutual si cooperare ca de la castigator la castigator”, a rezumat el.

Fortele armate chineze si americane rivalizeaza pentru influenta in regiunea Asia-Pacific, in special in Marea Chinei de Sud si in imprejurimile Taiwanului, ceea ce duce la tensiuni recurente intre cele doua puteri.

“SUA trimit frecvent nave de razboi si avioane in apropierea Chinei. Aceasta contribuie la militarizarea regiunii si ameninta pacea si stabilitatea”, a declarat joi Wu Qian, un purtator de cuvant al Ministerului chinez al Apararii.

Dupa sosirea la putere a lui Joe Biden, activitatea acestor nave americane “in apele chineze” a crescut cu 20%, iar cea a avioanelor de recunoastere cu 40%, a declarat Wu in cursul unei conferinte de presa, subliniind “opozitia ferma” a Beijingului.

Varujan Vosganian îi acuză de omor prin omisiune pe medicii Beatrice Mahler și Valeriu Gheorghiță, după decesul în urma vaccinului a unei colege de la Editura Ararat a comunității armene: Sângele i-a fost invadat de cheaguri și în scurt timp a murit

Cunoscutul scriitor și politician Varujan Vosganian a informat azi, în Vinerea Marea, despre decesul în urma vaccinului a unei apropiate, de la Editura Ararat a comunității armenești din România:

„Așa cum se duc campanii împotriva fumatului, arătându-se că tutunul dăunează grav sănătății, ar trebui să se ducă și campanii împotriva vaccinării, pentru situațiile în care vaccinul dăunează grav sănătății.

Colega noastră de la Editura Ararat, doamna Mariam, a făcut prima rundă de vaccin, pentru a putea călători la fiica ei, în Anglia. N-a spus că are aorta mărită. Sângele i-a fost invadat de cheaguri și în scurt timp a murit.

Dacă medicul de familie, medicul cardiolog ori Beatrice Mahler și Valeriu Gheorghiță ar fi informat-o corect în legătură cu pericolul la care se expune, doamna Mariam nu s-ar fi vaccinat și ar fi sărbătorit Paștele împreună cu noi.”

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Același lucru l-a susținut ActiveNews încă de la începutul campaniei de vaccinare, publicând mai multe studii științifice din Statele Unie și Israel care atrag atenția asupra acestor probleme. Din păcate, cu prețul multor vieți omenești – al căror număr exact va rămâne o necunoscută – medici care au abdicat de la statutul lor de salvatori ai omului s-au mulțumit să apară ca vedete în reclame mincinoase în care se afirmă neștiințific și iresponsabil că vaccinurile sunt „sigure”, „eficiente” și „cu foarte puține reacții adverse”.

Reamintim că Mahler a ascuns timp de 9 zile chiar decesul în urma vaccinului a unei angajate de la Institutul Marius Nasta pe care îl conduce: România ascunde morții de vaccin. Decesul asistentei de la „Marius Nasta”: Mahler și Ministerul au știut și au tăcut – Deținem PROBA. RAPOARTE: Peste 300 de cazuri de decese după vaccin în Europa și peste 500 în SUA. DOVEZI

Chiar și după ce s-a dovedit că există acest pericol mortal, Valeriu Gheorghiță a susținut în continuare vaccinarea cu serul ucigaș. Vedeți PREMIERĂ: Cheaguri de sânge în organele interne ale inginerului din Gorj decedat după vaccinul AstraZeneca, pe 1 martie, la Târgu Jiu. Gheorghiță nu a suspendat vaccinarea cu AstraZeneca. Cine plătește acum pentru moartea inginerului?

 

Cosette Chichirau, dupa ce Mihai Chirica a spus ca se simte intr-un grav pericol: Are un discurs tipic de PSD-ist prins la furat, din categoria Dragnea-Nastase

de Alina Toma
Cosette Chichirau, dupa ce Mihai Chirica a spus ca se simte intr-un grav pericol: Are un discurs tipic de PSD-ist prins la furat, din categoria Dragnea-NastaseCosette Chichirau, presedinte USRPLUS Iasi FOTO Facebook/ Cosette Chichirau
Liderul USR PLUS Iasi Cosette Chichirau sustine ca primarul Mihai Chirica are un discurs tipic PSD-istului “prins la furat”, ea adaugand ca insinuarile edilului privind situatia sa juridica nu fac bine sistemului de justitie romanesc. “Sper ca PNL sa nu gireze prin tacere discursul lui Chirica. Este un discurs tipic de PSD-ist prins la furat, din categoria Dragnea-Nastase. Iar asta nu face cinste PNL”, afirma Chichirau.

Deputatul Cosette Chichirau a scris, joi, pe Facebook ca sefii PNL ar trebui sa se disocieze de declaratiile lui Mihai Chirica si sa-i retraga sprijinul politic.

“Cer conducerii nationale a PNL sa se disocieze urgent de declaratiile lui Mihai Chirica si sa-i retraga sprijinul politic. Primarul Iasiului a declarat ca se afla intr-o situatie care ii << slabeste increderea in justitie intr-un mod radical >>, insinuand ca justitia s-ar putea face << in cabinetele de partid >> . Sper ca PNL sa nu gireze prin tacere discursul lui Chirica. Este un discurs tipic de pesedist prins la furat, din categoria Dragnea- Nastase. Iar asta nu face cinste PNL”, a precizat liderul USR PLUS Iasi, Cosette Chichirau.

Ea a afirmat ca orice alta decizie a liberalilor in afara de retragerea sprijinului politic este “o tentativa de a pune batista pe tambal, iar iesenii nu vor tolera asta”.

“De asemenea, cer CSM sa ia atitudine fata de declaratiile primarului Iasului. Astfel de insinuari fac rau sistemului de justitie din Romania, sunt incorecte faptic si sunt nocive pentru societate”, a scris Cosette Chichirau.

Primarul Iasiului, Mihai Chirica, a declarat, joi, ca se simte intr-un “grav pericol”, pe fondul dosarelor penale in care este implicat, el precizand ca spera ca Justitia “sa nu se faca in cabinetele de partid“.

“Ma simt intr-un grav pericol si sper ca Justitia sa nu se faca in cabinetele de partid. Sper ca celelalte institutii ale statului sa asculte si sa faca sa se vada adevarul. Nu pot suporta acest lucru. Iasiul are o agenda externa, Iasiul are un proiect pentru Basarabia. Ma simt intr-un mare pericol. Nu cer sprijin politic, nici macar de la PNL, cu toate ca am avertizat ca presiunea la Iasi creste. Nu tin sa fac justitie televizata, dar pare putin anapoda. Rog sa se faca justitie. Daca am gresit, vreau sa platesc public. Sa mi se spuna unde am gresit si atunci voi iesi cu demisia in public”, a afirmat Mihai Chirica, intr-o declaratie facuta in sediul Primariei Iasi.

Brazilia acuză Rusia că i-a trimis Sputnik V gata infectat

Brazilia acuza Rusia că i-a livrat doze de vaccin împotriva Covid care ar conţine un virus viu. Oficialii brazilieri au motivat apoi decizia de a interzice importurile de vaccin rusesc.

Angela Rasmussen, virusolog de top, a declarat pentru AFP că descoperirea specialiştilor brazilieni „ridică semne de întrebare serioase cu privire la integritatea şi siguranţa procesului de producţie a vaccinului rusesc”.

Aceasta ar putea fi o problemă mare de siguranţă, mai ales când vine vorba de persoane cu sisteme imunitare slabe.

Institutul Gamaleia din Moscova, care a dezvoltat Sputnik V, a negat acuzaţiile.

Vaccinul Sputnik funcţionează pe bază de vector viral – un adenovirus, care în mod obişnuit provoacă boli respiratorii, este modificat genetic pentru a nu se putea multiplica şi pentru a aduce în organism instrucţiuni care să-i permită acestuia să dezvolte anticorpi împotriva coronavirusului, relatează The Moscow Times.

Potrivit specialiştilor brazilieni de la Anvisa, agenţia de reglementare farmaceutică a ţării, citaţi de Ziare.com, dozele pentru rapel ar conţine un virus capabil de multiplicare, ceea ce înseamnă că, o dată ce ajunge în organism, acesta poate să declanşeze boala.

Ei susţin că aceasta ar fi o consecinţă a unei producţii defectuoase, o problemă numită „recombinare” – adenovirusul modificat a reuşit să îşi redobândească gena multiplicării în timp ce era modificat în laborator. Specialiştii brazilieni spun că nu au verificat serul pentru doza iniţială, ci doar pe cele destinate rapelului.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*