Iliescu si hoarda lui de HOTI/ DERBEDEI/ MANIPULATORI etc, inclusiv rodioteleviziunea “romano-bisericana”…au dat lovitura de stat la decembriada, recitivind si la mineriada !Iata o prestaţie iliesciana la Mineriadă, aghezmuita de POPIME, dar ascunsa de Teveminciunime~Drept rasplata :romanii se duc la hamalit printre straini – sau la morminte si se roaga de morti sa iasa , ca sa intre ei in pamint de vii, (in schimb), peste 16.000 de clerici vor fi RASplătiți de la bugetul de stat.Nu vor construi scoli/ spitale, ci institutii de prostit, manipulat, mintit oamenii !Patriarhul Daniel va primi un salariu adus cu macaraua japoneza…~ Guvernantii stiu despre satul unde se ajunge cu scara, dar nu le pasa…~ Raul produs de vaccinuri~ Cine are intelepti,sa le pupe talpa- Neagu Djuvara : Doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisă~Românii au ajuns sclavii Europei, GuvernulRomân nu mișcă un deget ~Romanii se nasc sa munceasca pentru Renel,Romgaz si pt alti boieroi -IATĂ cum sunt UMFLATE facturile la CURENT ŞI GAZE ~ Numai in Romania „Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul”

ASD

De la Academician  Florin Constantiniu cetire:„Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii   dintotdeauna la un loc”!

Dupa un amar de ani si dupa atitea victime si distrugeri  nationale si furturi ale Avutiei Obstesti,Curtea Supremă a confirmat decizia procurorului general Tiberiu Niţu de redeschidere a anchetei în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, context în care, fostul membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, Narcisa Iorga, a evidenţiat că înregistrările în care Ion Iliescu le mulţumea minerilor, realizate de TVR, nu au fost publicate atâta timp cât acesta a fost preşedinte.

 

ION ILIESCU - FOST PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI

 

Dupa un amar de ani si dupa atitea victime si distrugeri  nationale si furturi ale Avutiei Obstesti,Curtea Supremă a confirmat decizia procurorului general Tiberiu Niţu de redeschidere a anchetei în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, context în care, fostul membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, Narcisa Iorga, a evidenţiat că înregistrările în care Ion Iliescu le mulţumea minerilor, realizate de TVR, nu au fost publicate atâta timp cât acesta a fost preşedinte.Ion Iliescu, zorii zilei de 14 iunie 1990: “Dragi mineri, mă adresez dvs. mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă-dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu dl Cozma, se va deplasa către Piaţa Universităţii, pe care vreau să o reocupaţi dvs. Avem de a face cu elemente de-a dreptul fasciste, elemente incitate, multe din ele drogate…”
Ion Iliescu, 15 iunie 1990: “Vă mulţumesc pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la greu”.
“Între cele două declaraţii, sunt înregistraţi peste 1.000 de răniţi. Neoficial, au fost înregistraţi şi morţi. Până în 2005, aceste înregistrări video nu au fost difuzate de TVR, singura care le deţinea. Ion Iliescu a deţinut trei mandate de preşedinte al României 1990 – 1992, 1992 – 1996 şi 2000 – 2004. Astăzi, ÎCCJ a decis redeschiderea dosarului mineriadei, după o hotărâre a CEDO. Au trecut 25 de ani de la evenimente”, a subliniat Narcisa Iorga.

In preajma alegerilor de tot felul, Patriarhul Daniel își va dubla salariu, potrivit proiectului Legii salarizării în sistemul bugetar.

În prezent Patriarhul Daniel are un salariu lunar net de aproximativ 7.731 lei, bani pe care îi primește de la bugetul de stat, la care se mai adaugă 6.169 lei din fondurile proprii ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, potrivit datelor furnizate de Biserica Ortodoxă Română.

Conform noii legi a salarizării, Patriarhului Daniel va primi de la bugetul de stat un salariu lunar brut de bază de 20.000 lei, ceea ce reprezintă un salariu net de bază de 14.727 lei.

De asemenea, 11 arhiepiscopi majori sau mitropoliții Bisericii Ortodoxe Române și Bisericii Romano-Catolice vor primi lunar de la buget un salariu brut de bază de 19.055 lei (13.981 lei net) în timp ce un arhiepiscop, mitropolit sau episcop, dar și un șef de cult, precum rabinul-șef sau muftiul, vor primi lunarun salariu de bază brut de 18.055 lei. Aceste indemnizații se vor acorda pentru 16 persoane, iar rabinul-șef și muftiul vor încasa, astfel, un salariu de bază net de 13.191 lei.

Totodată, 39 de episcopi sau episcopi-vicari patriarhali vor avea un salariu brut de încadrare de 17.800 lei (12.990 lei net), iar alți 26 de episcop-vicari, episcopi coajutor, episcopi auxiliari și arhierei-vicari vor avea salariul brut de bază de 14.680 lei (10.527 lei net).

Potrivit estimărilor autorităților, 16.625 de clerici, inclusiv cei 93 de capi religioși enumerați, vor primi sprijin lunar de salarizare de la bugetul de stat

 

 

 Guvernantii stiu despre  satul unde se ajunge cu scara,dar nu le pasa…

Cocoţat în vârf de munte, într-un peisaj în care ai senzaţia că eşti aproape de cer, există un cătun uitat de lume. La propriu. Singura legătură cu civilizaţia este o scară veche de mai bine de 40 de ani, pe care se urcă sau se coboară doar în caz de nevoie urgentă. Preotul sau poştaşul sunt ca nişte „turişti” pe care  sătenii îi văd mai rar decât îl văd pe Dumnezeu. La Ineleţ viaţa se desfăşoară cu totul diferit, timpul are răbdare cu oamenii, iar criza financiară sau grijile sunt cuvinte ce nu au existat vreodată în vocabularul limbii lor.

Ecaterina Pop

  • Preotul vine de patru ori pe an

Ineleţ este cătunul, poate, cel mai interesant din frumoasa şi incredibila Românie. Se află pe Valea Cernei, iar din punct de vedere administrativ aparţine de comuna Cornereva, din judeţul Caraş-Severin. Oraşele „apropiate” sunt Băile Herculane şi Baia de Aramă, însă aici nu se poate vorbi de împărţiri administrative, căci oamenii de aici aparţin doar bunului Dumnezeu, în grija căruia i-a lăsat soarta.

În satul Ineleţ, preotul îşi bifează prezenţa ca într-un catalog, de patru ori pe an, la marile sărbători şi doar când e vorba de o înmormântare, iar poştaşul vine mai des, o dată pe lună. Pe aceeaşi scară, şubredă şi veche de mai bine de patru decenii, înfiptă în calcarele Munţilor Cernei.

Ca să ajungi la Ineleţ, fie că vrei, fie că nu, trebuie să urci scara care te duce spre o altă dimensiune. Nici măcar până la scară nu este uşor de ajuns. Trebuie traversată o punte fragilă, după care începe urcuşul.

Scara măsoara cam o sută de metri de trepte din lemn care sunt lipite de peretele abrubt al muntelui. Ea este formată din patru segmente de scară, care urmăresc în detaliu forma peretelui calcaros, care nu este, evident, drept. Fiecare dintre segment măsoară 20 de metri lungime, iar partea cea mai grea este ultimul segment de scară, deoarece se duce într-un unghi de aproape 90 de grade. Ca să priveşti în jos, nici nu se poate vorbi.

Scara este laitmotivul micului sătuc, singura punte de legătură cu civilizaţia, pe ea sătenii urcă şi coboară când au nevoie de ceva din „lumea de dincolo”, însă acest lucru se întâmplă destul de rar. Chiar şi aşa, nu oricine se încumetă să facă acest lucru, căci orice pas greşit poate aduce moartea.

Puţinii oameni care trăiesc în cătunul din vârful muntelui, undeva la 47 de suflete, sunt obişnuiţi să îşi producă ei înşişi tot ce au nevoie. Cresc păsări, vaci şi porci, au culturi de legume şi tot ce trebuie de-ale gurii, iar banii aici nu au valoarea pe care le-o dăm noi. Oamenii sunt mult prea săraci în bani, încât pentru ei bucata aia de hârtie nu face legea şi nu le strică zâmbetul de pe chipuri.

Ineleţ este locul în care oamenii au fost nevoiţi să se gospodărească singuri. Trăiesc întru cu totul o altă lume. Energia electrică încă nu a reuşit să urce scara de la Ineleţ. Aşadar mâna aceasta de oameni se poate desfăta doar de lumina zilei, iar la lăsatul serii folosesc lampa cu gaz. „Încălţările” care se poartă la Ineleţ sunt opincile, care îi ajută pe săteni şi pe noroi şi pe zăpadă.

La Ineleţ, însă, fericirea se citeşte pe chipurile sătenilor, aici nu se poate vorbi de întristare, griji sau suspine, căci secretul care zace aici este că ei sunt aproape de Dumnezeu.

 

 Raul produs de vaccinuri – o istorie secreta a vaccinurilor si a promotorilor sai Iluminati ! Nu vaccinurile au redus bolile de-a lungul secolelor, ci imbunatatirea modului de trai al oamenilor ! Louis Pasteur, pe patul de moarte si-a infirmat teoria despre necesitatea vaccinarii !

Odata cu evolutia internetului, a blogurilor, site-urilor, site-urilor de socializare, in general a mass-mediei alternative, asa cum este ea denumita, oamenii au inceput sa fie interesati de adevar, dar nu de acel „adevar” al propagandei oficiale a Iluminatilor, asta provocand o panica in randul Iluminatilor, acestia luand masuri disperate, in diverse tari din lume de a vaccina fortat oamenii, in mod special copiii, caci ei trebuiesc distrusi in prima faza.

Desi in lume exista o serie de cazuri destul de clare si precise, cand copiii vaccinati au murit, paralizat sau dezvoltat diverse boli (de cele mai multe ori autism), autoritatile incearca sa musamalizeze aceste cazuri, prin propaganda mass-mediei, doar ca oamenii, astazi, s-au trezit si nu mai accepta aceasta propaganda agresiva.

In Italia, in noiembrie 2014, a fost retras de pe piata vaccinul FLUAD, dupa moartea a nu mai putin de 11 persoane. In Italia, o familie castiga procesul impotriva corporatiei farmaceutice GlaxoSmithKline, astfel incat Instanta din Italia a condamnat, pentru a doua oara, aceasta corporatie sa plateasca daune familiei, dupa ce copilul lor a dezvoltat autism in urma vaccinarii.

In Romania exista cazuri concrete de copii care au murit in urma vaccinarii, iar medicii iresponsabili se „spala pe maini”, incercand sa fuga de responsabilitati, iar Ministrul Sanatatii, Nicolae Banicioiu, in Mai 2015, venise cu o declaratie socanta, acesta avand un proiect de lege privind vaccinarea obligatorie. In Australia, premierul sustine vaccinarea obligatorie, dar nu si pentru fiica sa. Oare de ce ?

Raul produs de vaccinuri !

In lucrarea lui Juri Lina, „Arhitectii Inselaciunii”[1], acesta ne prezinta o istorie secreta, bine documentata, pe care oamenii ar trebui s-o stie, mai ales ca noi avem toate argumentele si justificarile in a ne opune acestui plan diabolic, care sustine vaccinarea fortata.

In brosura masonica „Pe cerul albastru-auriu”[2] (n.tr. „In Gold and Sky Blue”, 1992, pag. 25), se spune ca, „francmasonii au fost pionierii si promotorii vaccinarii”. De fapt, cel care a inceput, in 1796, sa promoveze vaccinarea „preventiva” a fost doctorul francmason, Edward Jenner, fapt de care francmasonii sunt mandri, dupa cum puteti citi in cartea „Francmasoneria: o glorificare a Fratiei”[3] (n.tr. „Freemasonry: A Celebration of the Craft”, Londra, 1998, pag. 128) scrisa de catre John Hamill si Robert Gilbert.

Edward Jenner, a fost membru al Lojii „Credinta si Prietenie”[4] (n.tr. „Faith and Friendship”, nr. 270 din Berkeley, Anglia, ibid, pag. 235). Publicatiile sale demonstreaza fara dubiu: era constient de faptul ca odata ce a avut o boala, persoana nu devine imuna. Nici vaccinurile nu intaresc imunitatea. Cu toate acestea, Jenner, a sustinut o teorie nenaturala si foarte periculoasa.

Dr. Viera Scheibner din Australia, cel mai cunoscut expert international in bolile produse de vaccinuri, a descoperit o legatura intre vaccinul triplu impotriva difteriei, a tusei convulsive si a tuberculozei, si sindromului de moarte subita la copii. Faptul este acum dovedit stiintific. Multi copii au ajuns invalizi pe viata.

Numerosi alti copii au devenit autisti la scurt timp dupa vaccinare. Conform unui studiu realizat in California, unde astazi se pune in practica vaccinarea fortata si publicat in martie 1999, cazurile de autism au crescut cu 273 % in ultimii trei ani. Numai in 1999, au fost inregistrate 1685 de cazuri, asa cum puteti vedea in titlul de la acea vreme, „Autismul in 1999: o urgenta nationala, Yaz-bak, 1999″[5] (n.tr. Autism ’99: A National Emergency).

In Maryland, cazurile de autism au crescut de cinci ori in aceeasi perioada. Pentru perioada 1991-2004, in Missouri, s-a inregistrat o crestere cu 850%. Un copil din 149 s-a imbolnavit de autism. De multi ani, opinia publica si specialistii au fost avertizati despre legatura dintre autism si vaccinuri, dar doctorii ignoranti continua sa raspandeasca mitul conform caruia, „vaccinurile sunt complet inofensive”.

Adevarul este ca vaccinurile sunt cauza unui mare numar de morti si handicapuri la un pret foarte mare pentru contribuabili. Viera Scheibner a scris o curajoasa carte, intitulata, „Vaccinarea: V100 de ani de cercetari traditionale demonstreaza ca vaccinurile reprezinta o agresiune medicamentoasa asupra sistemului imunitar”[6] (n.tr. „Vaccination: 100 Years of Othodox Research Shows that Vaccines Represent a Medical Assault on the Immune System”, Maryborough, Australia, 1997), in care dezvaluie felul in care am fost inselati si imbolnaviti. Dupa afirmatiile doctorului, Scheibner, nu se poate preveni durerea de cap luand aspirina. Nimeni intreg la minte nu ar face asa ceva. Vaccinurile sunt la fel de lipsite de sens.

Cartea Vierei Scheibner, „Legatura dintre vaccinuri si tulburarile de comportament la copii”[7] (n.tr. „Beteendestorningar i barndomen. Sambanded med vaccination”, Gavle, 2001), ofera numeroasa exemple de copii sanatosi, a caror stare fizica s-a deteriorat la scurt timp dupa ce au fost vaccinati.

De castigat au intr-adevar companiile farmaceutice (n.tr. Big Pharma) care produc vaccinurile. Iar aproximativ 80% din vaccinurile pentru copii sunt fabricate in laboratoare controlate de familia masonica Rockefeller. Doctor in stiinta, doctor in medicina, in chimie si in farmacie, celebrul savant, Antoine Bechamp (1816-1908) este chiar si azi aproape necunoscut. Nu a primit ajutor material pentru cercetarile sale. Si-a concentrat studiile asupra modului cum influenteaza microorganismele trupul omenesc.

A aratat ca atat timp cat mancam si traim corect, bacteriile vor fi de folos. Dar atunci cand apare un dezechilibru se pierd multe minerale din celule, iar virusii si bacteriile incep sa atace celulele slabite. Bechamp a demonstrat ca toate celulele vii contin mici particule, numite microzime, care au proprietati enzimatice unice si o miscare oscilanta. Prezenta lor in sange este necesara pentru formarea crustei la suprafata unei rani.

Microzimele rezista la temperaturi de pana la 300 de grade Celsius si exista mult timp dupa moartea organismului gazda. Ele se pot dezvolta, creste si genera bacterii, asa cum scrie in cartea sa, „Sangele si cel de-al treilea element anatomic al sau”[8] (n.tr. „The Blood and its Third Anatomical Element”, Philadelphia, 1911).

Bechamp credea ca bolile se dezvolta in trup atunci cand conditiile interioare si echilibrul natural sunt tulburate, iar tensiunea electrica din celule este redusa. O celula sanatoasa are o tensiune intre 60 si 100 mV, in timp ce o celula canceroasa are 20 mV. Aceste lucruri au fost descoperite de catre Dr. Robert Becker in anul 1920, dupa cum scrie si in cartea sa, „Corpul electric: electromagnetismul si fundamentul vietii”[9] (n.tr. „The Body Electric: Electromagnetism and the Foundation of Life”, New York, 1985).

Un alt om de stiinta francez, chimistul si medicul Louis Pasteur (1822-1895) a afirmat insa ca toate microorganismele, atat cele din interiorul, cat si cele din exteriorul trupului, produc boli si trebuie sa fie, de aceea, controlate cu ajutorul vaccinurilor.

Spre deosebire de Bechamp, el a primit subventii imense. Sprijinirea acestei idei a fost un pretext pentru obtinerea unor profituri banesti uriase, chiar daca oamenii aveau de suferit. Princiapala sursa de bani a lui Pasteur a fost familia evreiasca Rothschild din Paris, in special Gustave Rothschild.

Propaganda masonica intensa a facut din Pasteur un nume foarte cunoscut. Pe patul de moarte (pentru cineva crescut intr-o tara catolica, acesta este un moment foarte important), la 28 septembrie 1895, Pasteur, si-a infirmat teoria gresita si simplista prin cuvintele urmatoare: „Microbii nu inseamna nimic, mediul este totul!”

Dar francmasonii n-au facut nimic pentru a raspandi acest adevar fundamental, ca dezechilibrul este cel care ne produce boala. Si din pacate, teoria lui Pasteur este, inca, foarte apreciata in domeniul microbiologiei medicale, folosita pentru a combate bacteriile cu penicilina si alte antibiotice.

La inceputul anului 1900, un numar de patologi si oameni de stiinta importanti au inghiti milioane de bacterii de holera, intr-o incercare disperata de a schimba mentalitatea elitei societatii. Nu s-a petrecut nimic rau, in afara de o usoara diaree, desi s-a demonstrat ca bacteriile au trait cu adevarat in intenstinele cercetarilor. Elita nu a dorit sa ia in seama acest experiment, deoarece era interesata de controlul microorganismelor cu ajutorul vaccinurilor.

Industria farmaceutica, nu are niciun interes sa verifice faptele din spatele versiunii oficiale ca, „vaccinurile sunt foarte eficiente”. Adevarul este ca literatura medicala arata limpede ca, „vaccinurile pot fi ineficiente in prevenirea bolilor, in timp ce vitaminele si mineralele sunt mai sigure din aceasta perspectiva”.

Practicantii ignoranti ai medicinei spun ca, „vaccinurile sunt principala explicatie pentru rata scazuta a bolilor in prezent”. Statisticile arata, totusi, ca rata infectiilor a inceput sa scada inainte de marile companii de vaccinare din anul 1900. Mai mult, bolile comune ale copiilor nu sunt deloc vatamatoare, ci pasi necesari pentru dezvoltarea sistemului imunitar.

Vaccinurile au provocat, de asemenea, o crestere considerabila a aparitiei poliomielitei dupa multi ani de scadere constanta. Astazi, vaccinurile sunt singura cauza a poliomielitei in SUA. De multi ani exista alternative la vaccinare, care s-au dovedit nedaunatoare si eficiente, dar informatii de acest gen nu sunt puse la dispozitie opiniei publice. Lucratorii din sistemul de sanatate primejduiesc viata si bunastarea oamenilor, preferand sa mentina mitul vaccinurilor.

Viera Scheibner a cercetat riguros literatura medicala despre vaccinuri. Iata concluzia ei:

„Nu exista nicio dovada ca vaccinurile au capacitatea de a preveni aparitia bolilor. Dimpotriva, sunt foarte multe dovezi despre efectele lor secundare grave.”[6][7]

Agentia Suedeza a Medicamentelor (Lakemedelsverket) nu a recunoscut in ultimul deceniu, nici macar un singur efect secundar al vaccinarii copiilor. In aceeasi perioada, anumite companii farmaceutice au platit, totusi, milioane de dolari ca despagubire pentru 20 de copii suedezi, grav afectati din cauza vaccinurilor, iar asta se intampla si in prezent.

In Statele Unite ale Americii au fost recunoscute in ultimii ani, mii de cazuri de efecte secundare ale vaccinurilor pentru pojar, oreion si rubeola. S-au platit peste 800 de milioane de dolari din fondurile federale pentru afectiunile provocate de vaccinuri.

In perioada 1989-1999, 1.400 de familii care dispuneau de mijloacele financiare pentru a-si permite un proces la tribunal si care aveau informatiile necesare pentru a face anumite corelatii, si a gasi exemple in literatura medicala au ajuns in instanta, si au castigat procesul.

Mai multe, pe larg, aici -> http://www.dzr.org.ro/raul-produs-de-vaccinuri-o-istorie-se….

 

   Cine are intelepti, sa le pupe talpa- Neagu Djuvara : Doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisă. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin să-l umple

neagu_djuvara

“INDO-EUROPENII SE SINUCID INCET, DAR SIGUR”

Gândiți-vă că doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Adică nu mai fac copii, nu mai au nici o ambiţie. De zeci de ani. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin să-l umple.

 

V.M.: Prin urmare se schimbă în bine mersul istoriei ?

Neagu Djuvara: Dacă modelul este Imperiul Roman spre sfârșit, când nu existau războaie decât la periferie, într-adevăr semănăm cu acesta. Dar ce mă îngrijorează pe mine este că am intrat deja într-un nou Ev Mediu. Adică, moare definitiv civilizația occidentală. Încet, dar sigur.

V.M.: Care sunt simptomele ?

Neagu Djuvara: Simptomele le simțim deja demult, printr-o dezordine morală care nu a existat niciodată. Vă dau un singur exemplu: tineretul care se revoltă astăzi nu are absolut nici un ideal. Nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme. Asta înseamnă că s-a stricat ceva. Tineretul, care în general trebuie considerat ca purtător de idealuri viitoare, chiar greșite, așa cum a fost cu comunismul, astăzi nu mai are nici un ideal…
Al doilea simptom nevăzut până acum: bizareria cu marea cotitură în artă și gândire (care în general se petrece cu zeci sau sute de ani după ce a căzut un imperiu) în civilizația occidentală a început între 1905-1913, deci înainte de ivirea imperialismului american. De exemplu, în sculptură, Brâncuşi al nostru rupe complet tradiţia care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel în muzică, unde dodecafonia, școala de la Viena şi Bela Bartok, toate sunt complet în ruptură cu marea muzică de la Monteverdi și până la Debussy. În toate domeniile artei şi gândirii avem un viraj brutal la începutul veacului 20. Acesta ar fi semnul că începem un nou Ev Mediu.
Asta înseamnă că hegemonia americană , care asigura un fel de pace mondială, nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o sută de ani. Gândiți-vă că doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Adică nu mai fac copii, nu mai au nici o ambiţie. De zeci de ani. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin să-l umple.

V.M.: Și idealul Uniunii Europene ?

Neagu Djuvara: Tinerii nu prea știu ce este idealul european. Tinerii nu întrevăd ce poate să fie o Europă Unită. Nici eu nu o văd unită deloc, nu o văd cu un guvern și un președinte. Mai cu seamă dacă intră şi Turcia, atunci Europa avortează.

V.M.: Sunteți foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizația europeană care a dominat lumea vreme de câteva secole ?

Neagu Djuvara: Tocmai de aceea este menită să dispară. Asta este o lege universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate în știință și artă, precum și putere economică și politică ca să te întinzi pe întregul glob terestru, trebuie să plătești prin dispariție.

V.M.: Va dispărea și România, împreună cu civilizația europeană ?

Neagu Djuvara: Bine înteles. Dacă noi am intrat atât de târziu într-o horă care se strică, ne stricăm impreună cu ea. Asta e clar.

V.M.: Trebuia să nu intrăm în hora asta? Avem vreo şansa de scăpare ?

Neagu Djuvara: Nu, nici una. Dimpotrivă. Puţinul de creativitate care ne rămâne îl vom dezvolta tot în sânul Europei. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Este ca un fel de blestem asupra acestei ţări. Începând de la Cantemir, pîna la Eliade şi Cioran, toţi s-au remarcat în străinătate.

V.M.: În astfel de condiţii, de ce să mai rămână tinerii români în ţară ?

Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai ca îi sfătuiesc să stea aici, dar îi rog pe cei care sunt stabiliţi deja în străinătate să se întoarcă, în măsura posibilului, pentru a crea o nouă elită intelectuală, care s-o înlocuiască pe cea de-acuma.

V.M.: De ce s-ar întoarce într-o barcă a cărei scufundare tocmai ați descris-o ?

Neagu Djuvara: Dar barca noastră nu se duce mai la fund decât restul Europei, aşa că mai bine să se scufunde cu barca noastră decât cu cea germană sau franceză…

V.M.: Ce ați făcut pe 1 Decembrie, de ziua națională a României ?

Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicând un lucru care supără pe mai toată lumea: că nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sărbătoare națională. În primul rând, nu este bine să modifici la fiecare schimbare de regim o sărbătoare naţională. Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua independenţei ţării. Prin urmare, data intrării României în concertul european. Că 10 Mai a coincis cu venirea prinţului Carol, ceea ce i-a făcut pe acei domni din 1990 să se teamă, înteleg. Dar, pe de altă parte, 1 Decembrie nu este data României mari. Este data cînd două provincii, Transilvania şi Banat , au cerut să intre în Regatul României. Cu doua zile înainte ceruse Bucovina . Cu şase zile înainte ceruse Basarabia. Şi toate patru au fost acceptate de şeful statului, adică de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data când s-a născut România Mare este 24 Decembrie, nu 1 Decembrie !
Pe de altă parte, mai există un motiv foarte practic. O sărbătoare națională e bine sa fie ținută intr-un anotimp cu soare, în care vremea să te îndemne la bucurie, oamenii să poată dansa în stradă. Ce te faci la 1 Decembrie, când se văd aburii vorbitorilor ieșind din gură și când bieții ostași îngheață ?

V.M.: V-ați întors în România după 45 de ani de exil, în februarie 1990. Ați
scris că în primele zile petrecute la București v-ați tot întrebat: „Ce cauți aici, Neagule ?”. Ați aflat răspunsul la întrebare ?

Neagu Djuvara (râde limpede și cu poftă): Culmea este că risc să îmi pun întrebarea și după 19 ani. Din când în când îmi pun încă întrebarea asta și astăzi. Dar constatând cu câtă căldură sunt primit de tineret, consider că nu m-am întors degeaba în țară.
Când am întocmit această mică lucrare făcută în grabă și sub îndemnul altora, căci nu am avut personal intenția să scriu „Scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, ea s-a vândut în 39.000 de exemplare. Iar când m-am oprit la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: „Mă iertați că mă adresez Dumneavoastră, dar doream să vă mulțumesc. Am o fiică la liceu care avea o totală inapetență pentru istorie; i-am cumpărat cartea Dumneavoastră și de atunci e pasionată de istorie”. Acestea sunt lucruri care mă bucură și îmi dau seama că, totuși, nu am venit degeaba în România.

V.M.: Sunteți patriot ?

Neagu Djuvara: Patriot ? Ascultă (pufnește furios). Nu merit să-mi fie pusă o asemenea întrebare. Se întorcea cineva care nu e patriot ? Soția mea, care e franțuzoaică, când a văzut ce fac în România a spus: „Trebuie să ai patriotismul bine înșurubat în cap ca să suporți să trăiești acolo”.

V.M.: De 19 ani tot suportați. Mai suportați mult ?

Neagu Djuvara: Păi da. Voi suporta până la moarte, asta e clar. Vreau să fiu înmormântat aici. Dar mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri și cu discursuri.

Nota redacţiei: Fragment dintr-un interviu realizat de Vlad Mixich pentru hotnews.ro în 2008

 

Erată: Dintr-o regretabilă eroare, în preluarea acestui fragment de interviu s-a strecurat un pasaj fals cu caracter xenofob, atribuit de mai multe surse din mediul online istoricului Neagu Djuvara. În urma sesizării colegilor de la Hotnews, nasul.tv a făcut rectificarea cuvenită. Ne cerem scuze pentru eroarea comisă.

- See more at: http://www.nasul.tv/neagu-djuvara-din-pacate-europa-de-maine-va-apartine-arabilor-si-tiganilor-cea-mai-grava-crima-este-deschiderea-larga-a-portilor-europei-hoardelor-barbare-si-hamesite-de-foame-din-asia-si-africa/#sthash.6GIWhUht.dpuf

Românii au ajuns sclavii Europei, Guvernul român nu mișcă un deget

 

Românii sunt printre cei mai vulnerabili cetățeni din Uniunea Europeană în ceea ce privește traficul de persoane. Aproape săptămânal citim despre cazuri ale unor concetățeni de-ai noștri care ajung să muncească forțat în țări din Uniunea Europeană, cu predilecție în Marea Britanie sau în Franța, dar și în Germania sau țările scandinave și, mai nou, în Irlanda.

Pe lângă asta, există foarte multe cazuri de trafic de persoane cu conexiuni în lumea prostituției, dar și neașteptat de multe cazuri ale căror victime sunt copiii.

 

Ce face guvernul român în legătură cu astfel de cazuri? Ne explică ultimul raport al Departamentului de Stat al SUA cu privire la traficul de persoane:

 

„Guvernul român nu îndeplinește standardele pentru eliminarea traficului de persoane, însă depune eforturi semnificative în acest sens.” Se pare că eforturile nu sunt îndeajuns de susținute, pentru că nu există diminuări semnificative ale fenomenului în ultimii cinci ani. De altfel, „guvernul nu a alocat finanțare ONG-urilor care oferă asistență, iar victimele au avut dificultăți în a obține servicii medicale, consiliere psihologică și despăgubiri din partea traficanților”, se mai arată în același document făcut public în urmă cu două luni.

 

Mult mai importantă pentru reprezentanții României din țările unde proprii lor concetățeni sunt ținuți în sclavie este finanțarea unor proiecte culturale ce se „bucură” de participarea acelorași câtorva persoane din elita obedientă ce ciugulește pe la mesele ambasadelor.

 

„Românii sunt o sursă semnificativă a victimelor traficului de forță de muncă și de exploatare sexuală în Europa de Vest (în special în Marea Britanie, Italia, Spania și Franța) și în Europa Centrală și de Sud (în special în Cehia, Ungaria și Grecia). Bărbații, femeile și copiii români sunt victime ale traficului de forță de muncă în mai multe domenii, dar sunt și forțați să cerșească și să fure în România și în alte țări europene. Femeile și copiii români sunt victime ale traficului sexual în România și în alte țări europene”, scrie raportul menționat mai sus. Nu credem că mai este loc de comentarii.

 

Acum, să vedem ce scrie Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), instituție subordonată Guvernului României:

 

„Aproximativ 54% din victime au fost recrutate de către o cunoștință sau un prieten. Recrutarea s-a facut în procent de 94% în mod direct, fără intermediari. Cele mai multe victime au fost atrase prin intermediul promisiunilor unui loc de muncă în străinătate. ” Tot potrivit ANITP „77% din acestea (persoane traficate – n.red.) sunt de gen feminin și 33% sunt de gen masculin. Distribuția pe criteriul vârstei arată că 52% din victime erau majore la intrarea în trafic.” Mai aflăm că o mare parte dintre victime, 66%, sunt traficate pentru a fi exploatate sexual, iar 24% sunt exploatate prin muncă.

 

În tot acest timp, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni nu a dat bani pentru nici măcar un proiect pentru consilierea sau ajutorarea victimelor.

 

În schimb, pe banii statului român se pictează biserici, se fac site-uri de cultură nefuncționale, pseudoagenții de presă, se tipăresc ghiduri inutile și se organizează festivaluri de film pentru fripturiștii din România și din diaspora. Victimele traficului de persoane nu aduc nici imagine și nici voturi. Sunt, de obicei, persoane slab instruite, fără cunoștințe juridice și care nu își cunosc drepturile. Săracii nu au ce căuta la masa Guvernului României.

 

Ironia sorții, chiar atunci când ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Angel Tîlvăr, era la Dublin și vorbea despre proiecte mărețe, ziarele irlandeze titrau cazul a șase români sclavi la o spălătorie auto. Ministrul nu a scos o vorbă despre ei. -Mircea Maer

 

 Citește și:  Întâlnirea de catifea a ministrului Tîlvăr în Irlanda: niciun cuvânt despre românii sclavi din Donegal

 Romanii se nasc sa munceasca pentru Renel,Romgaz si pt alti boieroi  -IATĂ cum sunt UMFLATE facturile la CURENT ŞI GAZE ~

Dacă vă uitaţi din când în când la ce conţine factura de electricitate, ştiţi deja că sunt taxate cel puţin două lucruri pe care nu le-aţi văzut vreodată livrate: “certificate verzi” şi “contribuţie pentru cogenerare”.

 

Ei bine, aflaţi că din preţul total afişat, doar 29% reprezintă energia electrică pe care aţi consumat-o! Restul reprezintă tarife de distribuţie şi furnizare – 49%, certificate verzi – 9%, tarif de transport – 5%, cogenerare – 4%, servicii de sistem – 3% şi accize – 1%.

 

Astfel, la o factură de curent de 100 de lei (fără TVA), tarifele de furnizare şi distribuţie reprezintă 49 de lei, în vreme ce preţul în sine al energiei este mai mic de o treime, respectiv 29 de lei. Factura mai cuprinde o contribuţie de 9% pentru subvenţionarea energiei verzi, una de 4% pentru centralele în cogenerare, în vreme ce Transelectrica primeşte 5% drept tarif de transport şi 3% tarif pentru serviciile de sistem.

 

În privinţa gazelor naturale, preţul în sine reprezintă mai puţin de jumătate din factură, respectiv 49%, în condiţiile în care acest preţ este obţinut din amestecul gazelor de producţie internă, mult mai ieftine, cu cele de import din Rusia. Celelalte costuri incluse în factură reprezintă tarifele de distribuţie (33%), tarife de furnizare (11%) şi cele de transport (7%).

 Numai in Romania „Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul”

 

Florin Constantiniu :Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: „Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat „visătorii” potriviţi. Nimeni n-a „visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, România aproape că a fost scoasă din istorie. Niciunul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi. În faţa acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: „Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.

„Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural”

– Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră. Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 21 de ani?

– Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan. Noile forţe economice globale îşi propun, nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale. Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria, pentru a slăbi conştiinţa naţională. În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns. Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural. Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil. Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie „să-şi facă temele acasă”, şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice. Se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor. La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei: „Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale. Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu! – cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp? Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul „mişto” şi „naşpa”. Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.

– În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nicio legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană. Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?

– Deşi se vorbeşte de conservarea „patrimoniului naţional”, nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui. S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux. Este o ruşine că statul român nu a participat la „licitaţia Brâncuşi”, pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă. Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni. Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire. Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului. Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească? Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.

Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români”

– Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?

– Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român. Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – niciun proiect naţional. A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul. Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii. Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn. Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic. Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nicio tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru). Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate. Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia – leagănul democraţiei – sunt de neimaginat în România. Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii. Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români.

„Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”

– Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?

– Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii („curbele de sacrificiu”). A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuşi: „Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e ‘desperat’, i-am spus, glumind: ‘Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai’”. Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de „măsurile de austeritate”, un colonel, şef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”. Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi: Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: „să taie”, să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.

– Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?

– Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie. Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine. Dar cum să le „încărcăm mintea” cu evenimente şi date? Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Ion Longin Popescu

 

 

 

 

Acad. Florin Constantiniu:

„Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii”

 

 

De 21 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi: “Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric. Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare. De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat „visătorii” potriviţi. Nimeni n-a „visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său. Mulţumită politicienilor, în ultimii 21 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie. Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză. Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor. În faţa acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere. Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic: „Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.

….

ION LONGIN POPESCU Publicat Marţi, 04 ianuarie 2011

 

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*