Orice om-comunist, fesenist, capita-globalist care nu se naşte din nou, (nu din sămânţa învăţăturii marxiste, adică sataniste), are ca tată pe diavol (Ioan/8/44 şi, fără să ştie, se roagă” TATĂLUI NOSTRU”, ADICĂ satanei; În funcţie de context scoate din el ce are mai „bun” –SMECHERII, BÂRFE, CURVII, MINCIUNI, RĂUTĂŢI, INVIDII, CERTURI, PREACURVII şi alte otrăvuri satanice dezavuate în Gal.5/20, pentru că „nimic bun nu locuieşte „(Rom. cap.7) în omul neânnoit ; Oamenii nu ştiu cât rău, câtă boliciune, câtă sclavie produce satan, dacă este lăsat să domnească, să conducă inima (adamică) a omului, (spurcată mai rău decât o toaletă cosmică…, după cum aflăm din Mat. acp.15/10-20) Ca să biruim, prin mijlocirea Lui să ne lepădăm de el, să ne luăm Crucea- „Armura” Duhovnicească (Ef.6/10-29) şi să ne umplem cu Plinătatea Dumnezeiască, ca să iradiem mireasma Lui pentru sfinţirea întregului cosmos, (2Cor.2/14-17)” căci despărţiţi de El nu putem face nimic bun „(Ioan 15/5)

John Perkins dezvaluie ca Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România …Germania imbatrinita si degenerata momeste tineretul lumii si pentru refacerea potentei!Iata ce crede Marine Le Pen: Germania primește imigranți pentru că are nevoie de “sclavi”…Iata o SCRISOARE deschisa catre CNA: Ne-am saturat de mizeria de la TV…Au trecut zece ani de la moartea Elisabetei Rizea, femeia care a rămas în picioare când milioane de bărbaţi au căzut în genunchi,si tot nu am invatat nimic !Strigoii politici-Stela GIURGEANU…Cristian Unteanu Teoriile oficiale ale Noii Mari Conspiraţii: „Europa este noua Chină”, „Se poate ca armata SUA să fi adus COVID-19 în China“…Vremuri tulburi, oameni de mîna a doua- Andrei PLEŞU111Corabia lui Noe și Biserica lui Hristos în Salvarea Lumii- Scris de Preot Aurel Sas ;ANTICRISTUL, IDENTITATE ȘI NUME… CE ESTE „URÂCIUNEA PUSTIIRII”? SĂ ÎNȚELEGEM CINE ESTE ANTICRISTUL, FIUL PIERZĂRII… BALAURUL ȘI FIARA CU 7 CAPETE ȘI 10 COARNE-ESTE POSIBIL SĂ FIE ACEEAȘI ENTITATE? VA FI MESIA EVREILOR, ANTICRISTUL CREȘTINILOR? CE ESTE RĂPIREA? CUVÂNTUL “RĂPIRE” IN BIBLIE… ESTE POSIBIL CA CEI DOI MARTORI SĂ FIE ÎNGERII, GABRIEL ȘI MIHAIL? CE SPUNE BIBLIA DESPRE MODUL CORECT DE GÂNDIRE ÎN ZILELE DIN URMĂ… Cine este Antichristul ? 5. Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială… Destinul Bisericii… 9. ,,Piatra“ și ,,Picioarele fier și lut“-Piatra desprinsă fără ajutorul unei mâini omenești… Legămintele din Biblie73

 

pltyz

 

 i v34

Corabia lui Noe și Biserica lui Hristos în Salvarea Lumii

Scris de Preot Aurel Sas 

„Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ. Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară” (Facere 6, 13-14).

„Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 6, 23).
„… Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi nici porţile iadului nu o vor birui”
 (Matei 16, 18).

 

„Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Matei 8, 27).

 

Mesajele biblice de mai sus sunt de o mare actualitate în vremurile noastre, venind ca un strigăt de deșteptare a popoarelor lumii în Noul An 2012, spre iluminarea divină din Sfintele Scripturi și nu întunecarea din filosofiile înșelătoare ale lumii: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos” (Col. 2, 8).

Astfel, toate popoarele lumii, toate instituțiile, familiile și toate sufletele la început de An Nou își fac noi planuri de viață și se gândesc la călătoria în Noul An cu ceva tot mai sigur pentru că a crescut nesiguranța vremurilor. Tot așa și-or fi făcut planuri și popoarele și oamenii din vremea dinainte de potop, numai Noe nu și-a făcut planuri ci a pregătit Corabia salvării pentru că Dumnezeu l-a găsit numai pe „el drept și neprihănit” (Facere 6, 8-9) și i-a zis: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ. Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară” (Facere 6, 13-14).

Când Corabia era gata și a venit ziua potopului, Dumnezeu în purtarea de grijă a zis, către Noe: „Intră în Corabie tu și casa ta, că în neamul acesta numai pe tine te-am găsit drept înaintea Mea” (Facere 7, 1), și i-a mai zis: să ia cu el din toate viețuitoarele pământului perechi de parte bărbătească și femeiască (Facere 7, 2-9). Așa a salvat Dumnezeu continuarea omenirii pe pământ după potop, prin familia lui Noe cu fiii lui, și a viețuitoarelor, prin cele salvate în Corabie, căci toate celelalte din univers au murit, pentru că apele potopului au crescut pe pământ 150 de zile (Facere 7, 21-24).

În vremurile noastre de după potop, Dumnezeu în providența Sa divină pentru mântuirea lumii, vine la toate popoarele și zice: intrați în corabia Bisericii Fiul Meu, Iisus Hristos pe care: „nici porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), ca să fiți salvați la revărsarea valurilor potopului de păcate pe care le grăbiți să vină peste voi, pentru că nu vreți să vă întoarceți la Mine: „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul” (Isaia 45, 22). „Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: În ce trebuie să ne întoarcem?” (Maleahi 3, 7). Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul (Zaharia 1, 4). Iar Mântuitorul Hristos cheamă popoarele la El, ca Fiu al lui Dumnezeu, zicând: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 28-30). Ferice de cei care vor urma chemarea Domnului anul acesta și vor intra în corabia Bisericii lui Hristos.

Despre popoarele și neamurile înainte de potop

Stimate cititorule, te invit să facem o incursiune binecuvântată în Sf. Scripturi și să vedem ce ne vor descoperi Scripturile despre popoarele înainte de vremurile potopului, din timpul lui Noe, și salvarea prin Corabie, anunțată de Dumnezeu.

Iar în a doua parte, vom vedea despre salvarea unică a lumii prin corabia Bisericii lui Hristos, până la a Doua Lui Venire. Nu voi căuta să aduc prezentări în acest articol privind viața economică a popoarelor din timpurile acelea sau alte aspecte, ce ne-ar placea nouă, ori numărul populației din vremea aceea, căci ar fi oricum relative, ci voi aduce revelațiile Sf. Scripturi privind viața morală și imorală a popoarelor de atunci, care în lumina revelațiilor biblice din partea lui Dumnezeu, vom vedea cum au condus la potop, la stoparea vieții omului pe pământ!

Exemplu în această direcție este terminarea vieții populației orașelor Sodoma și Gomora (Facere 8, 24-29), unde nu se mai găseau nici zece persoane cu viață morală, ca Dumnezeu să mai poată continua existența celor două orașe (Facere 18, 32). Erau numai șase persoane, Lot cu femeia lui, cele două fete ale lui Lot cu bărbații lor (Facere 19, 12-17), care nu realizau o balanță. Prin oprirea vieții în Sodoma și Gomora vedem că Bunul Dumnezeu a dat o nouă lecție omenirii, după potop, de terminare a vieții omului, când ajunge la o decădere imorală în păcat, care conduce la dezumanizarea lui, pentru a salva pervertirea mai departe.

Ceea ce descoperă Scripturile este că popoarele dinainte de potop erau numeroase. Ele veneau din Adam și Eva și din urmașii fiului lor Cain, care omorâse pe fratele lui Abel (Facere 4, 1-24). După moartea lui Abel, Adam cu Eva au mai avut copii pe Set, care a avut urmaș pe Enos și din aceștia oamenii au început a chema numele Domnului Dumnezeu (Facere 4, 25-26). Capitolul 5 din Cartea Facerii prezintă neamurile de la patriarhul Adam la Noe, printre care se amintește de Enoh, care a trăit treisute șaizeci și cinci de ani și a umblat înaintea lui Dumnezeu cu neprihănire și astfel Dumezeu l-a luat la cer (Facere 5, 22-24). Ca Enoh a mai fost luat la cer și proorocul Ilie (4 Regi 2, 1-11), ce vor veni în vremurile din urmă să se lupte cu antihrist.

Din revelația Scripturilor vedem că urmașii lui Adam, prin fiul său Set și Enoh, au chemat numele Domnului Dumnezeu, dar urmașii lui Cain, care omorâse pe fratele lui Abel, nu chemau numele lui Dumnezeu, deoarece Cain adusese blestemul asupra lui (Facere 4, 11), când l-a omorât pe fratele lui Abel (Facere 4, 8). Blestemul se transmite în urmași prin generații până la al treilea și al patrulea neam (Deutronom 5, 9). Lungimea vieții oamenilor pe pământ înainte de potop se poate vedea din vârsta diferitelor persoane prezentate de relatările biblice în lungimea vieții lor de atunci. Oamenii au început să se înmulțească, născându-li-se fiice pe care, văzându-le oamenii că sunt frumoase, le-au luat de soții (Facere 6, 1-2), ca să-și facă familii, ca strămoșii lor Adam și Eva (Facere 2, 21-24), dar nu au respectat legile lui Dumnezeu.

Standardul de viață al populației pământului din acele timpuri era destul de ridicat, pentru că descoperirile biblice vorbesc de la început, când Cain a construit un oraș cu numele fiului său Enoh (Facere 4, 17). Urmașii lui Set de la Adam, care chemau numele Domnului Dumnezeu, erau lucrători de pământ, cum se menționează la nașterea lui Noe, că el va fi lucrător de pământ spre mângâiere (Facere 5, 29). Aceste binecuvântări au venit pentru că mila lui Dummnezeu este mare și ține în veac (Psalm 135, 26). Însăși construirea Corăbiei de către Noe dovedește o stare avansată în diferite construcții.

Vestea potopului și cauzele lui în fărădelegile oamenilor

„Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut” (Facere 6, 7).

De ce această veste îngrozitoare a potopului? Din cauza fărădelegilor în care trăiau popoarele de atunci, în tot felul de păcate, care le-au depărtat de la ascultarea de Dumnezeu și le-au condus la dezumanizarea ființei umane, sfârșind în potopul din vremea lui Noe. Iată cum descoperă Scripturile cauza potopului pentru oameni, zicând: „Fiii lui Dumnezeu (adică urmașii lui Adam creat de Dumnezeu), văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!” (Facere 6, 1-3). Din cuvintele lui Dumnezeu că: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup (Facere 6, 3), înțelegem că unirea bărbaților cu femeile, înainte de potop, a fost pentru plăcere în păcat și nu pentru a avea „odrasle (copii) pentru Dumnezeu” (Maleahi 2, 15), din care cauză Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia (Facere 6, 3). „Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (1 Ioan 2, 16).

Păcatul oamenilor, ca și cauză a potopului, în urma pervertirii lor de la chemarea numelui lui Dumnezeu, a condus la o omenire decăzută din standardele morale ale Creatorului și la imposibilitatea continuării vieții pe pământ. Așa fărădelegile oamenilor au adus pedeapsa cu terminarea vieții, prin potopul de la Dumnezeu, din vremea lui Noe. În acest scop, iată ce descoperă Scripturile, care zic: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău și S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut” (Facere 6, 4-7). Dumnezeu a redus în urma păcatului și anii vieții omului pe pământ, la o sută douăzeci de ani (Facere 6, 3), deși oamenii trăiau înainte la o mie de ani.

Revelarea următoarelor Scripturi ne aduce să vedem că păcatul săvârșit de omenire înainte de potop nu a avut numai efect în dezumanizarea ființei umane ci și asupra pământului, pe care nelegiuirile oamenilor l-au stricat înaintea lui Dumnezeu: „Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ (Facere 6, 11-12). Da, atât de mult s-a înmulțit păcatul popoarelor din vremea aceea, încât s-a stricat tot pământul și s-a umplut de răutatea oamenilor. De aceea a zis Dumnezeu: „Și iată Eu îi voi pierde și pe ei și pământul”. Pentru că oamenii, prin faptele lor nelegiuite, s-au dus pe ei înșiși la pieire, Dumnezeu a adus peste ei potopul și i-a pierdut și a curățat și pământul de murdăria atâtor păcate, pentru a se putea continua o nouă viață în univers într-un mediu curat.

O altă Scriptură vine și revelează din partea lui Dumnezeu stricarea pământului de păcatul săvârșit de Cain la omorârea fratelui său Abel (Facere 4, 8), când Dumnezeu i-a zis lui Cain: „Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ” (Facere 4, 11-12).

Despre Apă ca cel mai esențial element

Apa, ca un element esențial al vieții, ne este descoperită de Însuși Dumnezeu la Creație, când a zis: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor… Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa… A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei… Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. Și s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul… Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine” (Facere 1, 1-10).

Astfel, putem vorbi de Apă ca element al Genezei; în Biblie, dar și în concepția multor popoare, este cunoscut faptul că omul a fost creat de Dumnezeu din lut, adică din apă și pământ (Facere 2, 7), elemente ce alcătuiesc lumea însăși. Așa omul devine o miniatură a lumii prin armonizarea apei cu pământul.

Apa este element al vitalității, al regenerării și al învierii, inspirat din „Apa cea vie” (Ioan 4, 11) despre care a vorbit Mântuitorul. Apa este element al nemuririi, prin nașterea din apă și din Duh, în Taina Botezului (Ioan 3, 5). Apoi, Apa este folosită și ca un mijloc al distrugerii și curățirii. La potopul lui Noe apa a terminat viața oamenilor din păcat și a spălat pământul de nelegiurile oamenilor.

Prin urmare, termenul de potop se referă la o revărsare de ape pe care a lăsat-o Dumnezeu în vremea lui Noe, pentru a nimici întreaga omenire a păcatului, cu excepția câtorva suflete din familia lui Noe, care erau drepți înaintea lui Dumnezeu și pentru a curăța pământul. În mitologie, apa este un element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al purității. Lumea apelor, a mărilor, a oceanelor este mult diferită de cea a uscatului, având tărâmuri și adâncimi necunoscute.

Și pământul aștepta restaurarea în Mesia (Rom. 8,21-22)

Iar pământul întinat și stricat de fărădelegile oamenilor aștepta izbăvirea, după Scriptura care zice: „Pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum” (Rom. 8, 21-22). Această izbăvire a pământului stricat a venit la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), prin venirea lui Iisus Hristos, care a adus răscumpărarea omenirii și a universului în Jertfa Crucii de pe Golgota.

Sângele Domnului Iisus Hristos, care a picurat pe pământ în Grădina Ghetsimani după Scriptura, care zice: „Și fiind în zbucium, cu mai mare stăruință Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ” (Luca 22, 44)a curățat pământul. Apoi, Sângele Domnului, care a picurat din fruntea Lui în urma coroanei de spini și din rănile bătăilor din pretoriul lui Pilat (Matei 27, 24-29) și pe drumul Crucii până la Golgota, la fel a contribuit la spălarea pământului. În continuare, Sângele lui Iisus, care a curs din rănile cuielor din înaltul Crucii Golgotei și din coasta Domnului, când: „Unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă, Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturisirea lui e adevărată; și acela știe că spune adevărul, ca și voi să credeți” (Ioan 19, 34), a curățat și restaurat pământul și întregul univers fizic, ca și întreaga umanitate, în Jertfa lui Iisus de pe Cruce (Evrei 10, 10).

De când Sângele lui Iisus a curățat pământul și până în prezent oamenii l-au întinat din nou, prin păcatele și fărădelegile generațiilor de-a lungul istoriei, încât la ora actuală Terra se găsește în fața judecății lui Dumnezeu, unde omul aduce potopul păcatelor. În această stare de suferință a pământului sub povara păcatului, se ridică glasul lui Dumnezeu, de deșteptare a popoarelor, prin dezastrele din univers și prin strigătul pietrelor, după Scriptura în care Hristos Domnul zice: „Şi El (Iisus) răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19, 40). Ferice de cei ce vor auzi acest strigăt de deșteptare al lui Dumnezeu prin dezastrele din univers, ca să nu cadă sub potopul păcatelor. Scriam cu câțiva ani în urmă două articole, care prezentau cauzele crizelor din univers: „Colaps moral egal colaps economic” și „Dezastrele din univers sunt urmarea păcatelor”, pentru deșteptare și întoarcere la pocăință și la credința în Dumnezeu.

Explicație despre „fiii lui Dumnezeu” (Facere 6, 2)

Cred potrivit să lămurim aceste cuvinte: „Fiii lui Dumnezeu” (Facere 6, 2). În Scriptura cu „fiii lui Dumnezeu” intră Adam, care a fost creat de Dumnezeu direct și nemijlocit, cât și urmașii lui Adam. Altă Scriptură zice: „Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 6). Ori, Dumnezeu este Duh și doar „ce este născut din Duh, duh este”. Adam are dreptul sa fie numit „fiul lui Dumnezeu” (Luca 3, 38) pentru că a fost creat direct și nemijlocit de Dumnezeu din pământ în care a suflat Duh de viață (Facere 2, 7), făcându-l astfel pe om după chipul și asemănarea Sa (Facere 1, 27). „Atunci, luând Dumnezeu țărână din pământ a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Facere 2, 7). La fel și urmașii lui Adam sunt chemați „fiii lui Dumnezeu” ca unii ce rezultă din primul fiu al lui Dumnezeu – Adam, creat de Dumnezeu direct, precum am văzut. Tot așa, acum, cei ce sunt „în Hristos”, făcuți părtași naturii divine printr-o „nouă creație” „în Hristos” și ajunși să fie „născuți din nou”„de sus” din „apă și din Duh” în Taina Botezului (Ioan 3, 5-8) sau „din Dumnezeu” (2 Cor. 5, 17; Efes. 2, 10), aparțin acestei categorii privilegiate de „copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 13; Rom. 8, 14-15; 1 Ioan 3, 1) înfiați prin harul divin. Îngerii sunt creați direct de Dumnezeu și poartă și ei numele de „fii ai lui Dumnezeu” (Iov. 1, 6; 2, 1; 38, 7; Psalm 29, 1; 89, 6; Daniel 3, 25) și „duhuri” (Psalm 104, 4; Evrei 1, 7, 14). Iar îngerii, ca duhuri, intră în universul spiritual al lumii nevăzute creată de Dumnezeu.

Ce mare revelație divină pentru oamenii din toate popoarele este că Dumnezeu îi numește copiii Lui, care au fost răscumpărați obiectiv, apoi, prin Iisus Hristos, Fiul Său.

Pot oamenii pierde calitatea de „fii ai lui Dumnezeu”?

Da, oamenii pot pierde calitatea de „fii ai lui Dumnezeu”! Este trist, dar adevărat. Cum pot ei pierde această calitate? Oamenii pot pierde această calitate de „fii ai lui Dumnezeu” prin ascultarea de diavol, în lumina și descoperirea următoarelor Scripturi, care zic: „Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său” (1 Ioan 3, 10).

Aceasta s-a împlinit in viața viața omului prin ascultarea de duhul lumii (Efes. 2,2), care s-a făcut apoi lucrator în faptele trupului: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbecerturi, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5,19-21), pentru că omul a ieșit prin neascultare de Duhul Sfânt cu darurile Sale de: … înțelepciunea, … cunoștinței, … credinței, … vindecărilor, … facerii de minunii, .. proorociei, … “ (1Cor. 12,7-11), care îl cășăuzeau în viață.

Cine rămâne în Duhul Sfânt, nu în duhul lumii (Efes. 2,2), acela va avea în viața lui roadele Duhului Sfânt: „Iar roada Duhului este dragosteabucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestenu este lege (Gal. 5,22-23). Așa va ramânea fiul a lui Dumnezeu prin Har.

Referitor la crearea omului, pentru oamenii necreați direct de Dumnezeu, ca Adam, ci „născuți din nou” prin lucrarea Duhului Sfânt în Taina Sf. Botez, ori născuți dintr-o altă ființă umană în urma căsătoriei, este valabilă terminologia folosită în Faptele Apostolilor 17, 28: „Suntem din neamul Lui” (adică din neamul celor creați de Dumnezeu), unde cuvântul grec este genos (genos), cu semnificația de rudenie sau „gen” originat de Dumnezeu. În Noul Testament aceasta înseamnă că acești oameni deși nu au devnit fii ai lui Dumnezeu prin Har în urma „nașterii din nou” din „apă și din Duh” în Taina Botezului (Ioan 3, 5; Matei 28, 19), ca să se poată chema „fii a lui Dumnezeu” prin Harul adus de Hristos, ei „sunt din neamul Lui” (Fapte 17, 28) adică, a celor creați de Dumnezeu. Astfel, oamenii din popoarele necreștine au orientare să facă binele din legea firii, pe care Dumnezeu a așezat-o în om de la Creație (Rom. 2, 14).

Revelația Scripturilor următoare lămuresc pe deplin, zicând: „Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său” (1 Ioan 3, 9-10). Iar ca să rămâi în Dumnezeu, ca urmaș a lui Adam, sau „născut din nou” din „apă și din Duh” în Taina Botezului, în Hristos (2 Cor. 5, 17), ca a doua creație în Har, iată ce revelează Scriptura: „Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat” (1 Ioan 3, 24). De aici rezultă foarte clar că: „Cel ce păzeşte poruncile Lui (Dumnezeu) rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el (1 Ioan 3, 24), iar cei ce nu păzesc poruncile intră în lumea de păcat și: „Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său” (1 Ioan 3, 10).

Ceea ce înseamnă acum foarte clar că oamenii dinainte de potop nu au rămas în ascultare și în chemarea numelui lui Dumnezeu și astfel nu au putut „rămâne în Dumnezeu” și nici Duhul lui „Dumnezeu în ei” (Facere 6, 3) nu a putut rămâne, cauza potopului fiind păcatul de tot felul, care a adus moartea popoarelor sub valurile apelor. La fel, în vremurile noastre, din cauza necredinței și a păcatului mor atâția oameni în dezastrele de tot felul, care se întâmplă în univers. Pentru a vedea în zilele noastre căderea omului în păcat și dezumanizarea lui, recomand citirea cărții: The Red Market de Scott Carney, unde se poate citi despre: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers etc. Înspăimântător, dar adevărat!!!

Construirea Corăbiei de salvare

„Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului. Şi i s-au născut lui Noe trei fii: Sem, Ham şi Iafet (Facere 6, 8-10). Mesajul Domnul este că „Noe a aflat har înaintea lui Dumnezeu” pentru că era „om drept și neprihănit între oamenii timpului său și mergea pe calea Domnului” (Facere 6, 8-9) și din această cauză Noe a fost salvat de la potop împreună cu cele trei familii ale fiilor săi: Sem, Ham și Iafet, din care Dumnezeu după potop a binecuvântat înmulțirea oamenilor.

Iar în contextul prezentat mai sus, a omenirii căzute în păcat și a pământului stricat, viața acelor oameni nu mai putea fi continuată. Astfel Dumnezeu a anunțat pe Noe de „sfârșitul a tot omul” și de salvarea lui prin construirea unei Corăbii, pentru care Dumnezeu îi dă și dimensiunile, zicând: „Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ. Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară” (Facere 6, 13-14). „Corabia însă să o faci aşa: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi. Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus” (Facere 6, 15-16).

Deci, Noe nu a construit corabia după planul lui, ci a construit-o după planul lui Dumnezeu, astfel: Corabia avea trei etaje: Primul etaj, cel inferior, este destinat reptilelor și șerpilor veninoși, pentru că ei trăiesc lipiți de pământ; pe patrupedele și animalele care sar pe munți, Dumnezeu a poruncit să fie așezate în cel de-al doilea compartiment, pentru ca ele trăiesc la suprafața pământului și pe munți; iar în ceea ce privește păsările și omul, Dumnezeu porunci să stea în cel de-al treilea compartiment, pentru că păsările zboară în aer, iar omul este destinat să devină locuitor al cerului.

Așa primind Noe și familiile copiilor lui mesajul lui Dumnezeu, de zidire a unei Corăbii de salvare, au început prin credință construirea corăbiei și așa au fost salvați, în contrast cu ginerii de mai târziu ai lui Lot din Sodoma și Gomora (Facere 19, 14), care au luat în glumă și în râs vestea căderii orașelor și așa au murit acolo (Facere 19, 16-17). La fel a murit și femeia lui Lot, care nu a crezut și nu a ascultat ce au zis îngerii, ca să nu se uite înapoi, ci: „să-și mântuiască sufletul lor” (Facere 19, 17), dar ea „s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare!” (Facere 19, 26). Acest stâlp de sare l-am văzut în față la Marea Moartă, în Februarie 2011, când am vizitat Israelul. La fel și în vremurile de azi, se întâmplă catastrofe în lume, pentru că oamenii și popoarele nu cred și nu ascultă de ceea ce zice Dumnezeu în Biblie și se propovăduiește în Biserică.

Corabia în salvarea lui Noe de la potop

După ce Corabia a fost gata de construit, Dumnezeu a zis lui Noe: „După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci în neamul acesta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea. Să iei cu tine din toate animalele…, parte bărbătească și parte femeiască, De asemena și din păsările cerului…, parte bărbătească și parte femeiască. Căci peste şapte zile Eu voi vărsa ploaie pe pământ, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi am să pierd de pe faţa pământului toate făpturile câte am făcut”. Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu (Fac. 7, 1-5)Și a închis Domnul Dumnezeu Corabia pe dinafară” (Facere 7, 16).

Așa, prin ascultare de Dumnezeu, a intrat Noe în Corabia salvării cu toată familia lui și cu toate câte aveau viață, parte bărbătească și femeiască, și au fost izbăviți. Apoi a plouat pe pământ „patruzeci de zile și patruzeci de nopți” ridicându-se Corabia deasupra pământului, căci apa a crescut atât de mult încât a acoperit munții înalți și a murit toată ființa, stingându-se toate de pe pământ, rămânând doar Noe și ceea ce era cu el în Corabie. Apa a crescut pe pământ „o sută cincizeci de zile” (Facere 7, 6-24). Trist, dar adevărat! Astfel a spălat Dumnezeu pământul stricat de păcatul omului și a continuat viața după potop, prin urmașii familiei lui Noe, într-o lume nouă. Cu alte cuvinte, omul a hotărât stricarea vieții și a pământului, iar Dumnezeu a trebuit să hotărască curățirea lui prin apele potopului. Corabia construită de Noe, după învățăturile lui Dumnezeu, în toate dimensiunile, precum am văzut, a fost mijlocul prin care a fost salvat Noe de Dumnezeu de la potop cu toată familia lui și suflările de viață ce erau înăuntru!

Încetarea potopului și ieșirea lui Noe din Corabie

După o „sută cincizeci de zile” apa a scăzut pe pământ. „Iar în luna a șaptea, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munții Ararat” (Facere 8, 3-4), iar Noe a deschis fereastra și a dat drumul corbului, ca să vadă dacă a scăzut apa, dar acesta nu s-a mai întors până a secat apa de pe pământ. Apoi a trimis Noe un porumbel, care s-a întors pentru că apa nu se scursese de pe pământ. După șapte zile a trimis Noe din nou porumbelul, care s-a întors spre seară cu o ramură de măslin în ciocul său, iar Noe a înțeles că apa a început să treacă de pe fața pământului. A șaptea zi Noe a trimis iarăși porumbelul, care nu s-a mai întors (Facere 8, 1-14), iar Noe a înțeles că apa a scăzut, dar nu a ieșit din Corabie până nu i-a zis Dumnezeu.

„Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe: „Ieşi din corabie tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi”. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietățile…, Atunci a ieşit Noe din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui;… Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului și a adus jertfă din animale … Apoi a zis Domnul Dumnezeu căci cât va trăi pământul nu va înceta semănatul și secerișul și anotimpurile nu vor înceta (Facere 8, 15-22). Putem să ne imaginăm ce fericit era Noe cu copiii lui, cu întrega familie când au ieșit din Corabie, văzând că mila lui Dumnezeu i-a scăpat de apele potopului. Ei au intrat într-o lume nouă și într-un pământ curățat. Noe cu familia lui a realizat că singuri nu puteau să-și salveze viața de la valurile care acoperiseră și cei mai înalți munți, „ridicându-se cu cinsprezece coți mai sus de ei” (Facere 7, 20), iar Corabia s-a ridicat deasupra pământului (Facere 7, 17). Oare noi realizăm că numai Dumnezeu ne-a salvat în viață de la atâtea catastrofe, care urmau să se întâmple, precum l-a salvat pe Noe?

Despre realitatea potopului biblic din vremea lui Noe sunt atestări nenumărate în scrierile caldeene, chineze, indiene, grecești, mexicane, semite, americane, egiptene, feniciene și nu numai, la care se adaugă importante dovezi arheologice și celebrele rămașițe ale presupusei corăbii a lui Noe de pe Muntele Ararat, ca să nu mai vorbim de cea mai veche scriere literară a umanității, din Mesopotamia antică, Epopeea lui Ghilgameș.

Legământul lui Dumnezeu cu Noe și Curcubeul ca semn al legământului

„Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: „Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!…” (Facere 9, 1-7). Următoarele Scripturi prezintă Legământul Domnului cu Noe și cu fiii lui, zicând: „Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis: „Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri. Și cu tot sufletul viu care e cu voi: cu păsările, cu animalele… Apoi a mai zis iarăși Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată, ca semn al Legământului…, Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!”… și nu va mai fi apa potop spre pierzare a toată făptura” (Facere 9, 8-15).

Iar fiii lui Noe, cu care a ieșit din Corabie, au fost: Sem, Ham și Iafet și din aceștia s-au înmulțit oamenii pe pământ (Facere 9, 18-19). Astfel și omul când scapă în viață din atâtea pericole trebuie să se gândească la un legământ cu Dumnezeu pentru a-și schimba viața. După ce Iisus l-a vindecat pe slăbănog și l-a găsit în Templu, i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14).

Corabia lui Noe în prefigurarea Bisericii lui Hristos

Cărțile Vechiului Testament vestesc prin Scripturile lor și prin persoanele biblice pozitive, cu faptele ce le săvârșesc, venirea lui Mesia, Hristos Iisus, Cel făgăduit de Dumnezeu ca Mântuitor al lumii. Toate Scripturile din Vechiul Testament oglindesc venirea lui Mesia cu vestirea cuvântului lui Dumnezeu, cu Patimile, cu Învierea și întemeierea Bisericii Sale ca o Corabie a mântuirii.

Corabia lui Noe simbolizează toată taina mântuirii în corabia Bisericii lui Hristos Iisus, despre care Domnul zice: „Biserica Mea şi nici porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Lui Noe, în vremea aceea, Dumnezeu i-a dăruit Corabia pentru a fi salvat el, cu toată familia și toate câte aveau suflare, precum știm, iar în Noul Testament Dumnezeu a dăruit omenirii corabia Bisericii lui Hristos, pentru salvare de la „plata păcatului, care este moartea” (Rom. 6, 23). Astfel, de la această sentință a morții în urma păcatului pot fi salvați numai oamenii care intră cu credință în corabia Bisericii lui Hristos. Corabia lui Noe a fost o icoană prevestitoare despre mântuirea omenirii în Jertfa Mântuitorului și în corabia Bisericii Sale. Domnul Hristos a intrat cu trupul Său în mormânt ca să izbăvească omul din apele morții păcatului.

Dumnezeu i-a zis lui Noe să-și facă Corabie din lemn de salcâm, care pentru a putea fi folosit la corabie trebuia tăiat la pământ și pregătit. Lemnul verde de salcâm din corabie îl simboliza pe Pomul verde Iisus Hristos, după Scriptura în care, chiar Domnul Iisus zice despre Sine: „Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?” (Luca 23, 31). Așa și Domnului Iisus, precum „lemnul verde” sau „pomul verde”, I s-a luat viața și a fost așezat în mormânt ca să devină Biserică mântuitoare, ca și lemnul de salcâm din corabia lui Noe. Dacă Domnul Iisus nu ar fi primit ca „pomul verde” să moară în locul omului, omenirea s-ar fi înecat în valurile păcatelor. Așadar, pe vremea lui Noe, printr-o corabie de lemn s-a salvat viața, iar pe vremea lui Iisus s-a dăruit viața veșnică prin darul Jertfei Lui de pe lemnul Sfintei Cruci.

Noe, cu corabia salvării de la potop, simbolizează pe Mântuitorul Iisus Hristos cu corabia Bisericii Sale mântuitoare, pentru mântuirea omului credincios, care va intra în ea. Noe a fost drept înaintea lui Dumnezeu, Hristos este mai mult decât drept. El este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului desăvârșit și sfânt. Dacă Noe a fost chemat să conducă o Corabie în salvarea unor suflete, Iisus este chemat să conducă corabia Bisericii, cu salvarea întregii omeniri și a universului. Lameh, tatăl lui Noe, profețea despre fiul său astfel: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu” (Facere 5, 29) în urma păcatului. Așa Noe, ca lucrător bun al pământului, prevestea pe Iisus, care a venit și a ridicat blestemul, pe care l-a adus omul prin fărădelegile lui, deasupra pământului.

Corabia lui Noe, ca simbol al vasului spiritual, a salvat oamenii drepți, care vor constitui germenii buni ai lumii viitoare, pentru a-i însămânța în pământul unei lumi noi. Corabia lui Noe mai prefigura și Biserica lui Hristos, ca o cristelniță spirituală, ce v-a „naște din nou”, în Taina Botezului, oamenii noi, pentru o lume și o viață nouă în Hristos. Precum Corabia lui Noe a fost o trecere dintr-o lume în alta, tot așa și Biserica lui Hristos este o trecere din lumea de păcat în viața veșnică a Împărăției lui Dumnezeu. Astfel, Corabia devine simbolul Bisericii mântuitoare a lui Hristos.

Dacă Noe a construit corabia în 125 de ani, Domnul Iisus Hristos a construit corabia Bisericii Sale mântuitoare în numai 3 ani, 3 luni și douăzeci de zile, timpul activității Sale pământești, în care au avut loc următoarele lucrări mântuitoare: Botezul Domnului (Marcu 1, 9-11), propovăduirea Evangheliei mântuirii (Marcu 1, 14-15), plătirea prețului răscumpărării omenirii prin Jertfa Sa pe Cruce (Luca 23, 33) și Învierea cea de a treia zi (Matei 28, 6), care este chezășia învierii omenirii. La aceste evenimente, în continuare, trebuie adăugat evenimentul Înălțării Domnului (Luca 24, 51) la patruzeci de zile de la Înviere și al trimiterii Duhului Sfânt, la zece zile după Înălțare (Fapte 2, 1-4).

Noe a stat în Corabie vreme de un an de zile, cu încredere în Dumnezeu, liniștit, în care timp Corabia era purtată de valuri. Tot așa stau cei credincioși în Biserica lui Hristos, liniștiți, în viața pământească, în ascultare, călătorind pe marea vieții învolburate, cu pace, spre Împărăția lui Dumnezeu, deși valurile necredincioșilor lovesc puternic în corabia Bisericii.

După timpul îndelungat de 125 de ani, al construirii Corăbiei de către Noe, putem vedea timpul de pocăință pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor de atunci să se întoarcă de la fărădelegile lor. Dumnezeu a adus în anul al 600-lea potopul ca să dea timp de întoarcere și pocăință oamenilor, prin iubirea și milostivirea Sa. Dar oamenii din vremea aceea nu au vrut să asculte ce zicea Noe, din partea lui Dumnezeu, și nici să creadă, ca oamenii de azi. Au venit la Noe să asculte ce zice după ce ușa Corăbiei a fost închisă de Dumnezeu și valurile au început să vină peste ei. Ne închipuim cum s-or fi cățărat pe corabie să nu-i ia valurile, dar era prea târziu pentru că vremea pocăinței trecuse, iar Dumnezeu închisese ușa corăbiei. Pilda celor zece fecioare (Matei 25, 1-13), cinci înțelepte și cinci fără minte, este edificatoare, pentru că s-a închis ușa la venirea Mirelui, iar fecioarele neînțelepte nu au putut intra la nuntă neavând untdelemn în candelele lor!

Simboluri din familia și lucrările lui Noe

Lui Noe i s-au născut cei trei fii: Sem, Ham si Iafet când avea cinci sute de ani (Facere 5, 32) înainte de potop, ce au fost martorii oculari ai salvarii lor prin Corabie (Facere 9, 18-19; 10, 1). Din cei trei fii s-a înmulțit neamul omenesc. Ham simbolizează nemurile care nu L-au primit pe Hristos, iar Sem și Iafet, care au acoperit goliciunea tatălui lor, simbolizează Legea și Harul lui Dumnezeu. Din Sem, prin Avraam, a rezultat poporul Israel, iar prin Iafet, în locuința lui Sem, au rezultat celelalte națiuni, care au primit credința în Hristos. Astfel, am putea spune că prin urmașii lui Sem s-a dat Vechiul Testament, iar prin urmașii lui Iafet, care sunt popoarele Europei, s-a primit Noul Testament.

Noe este singurul care a trăit 950 de ani (Facere 9, 28-29), iar după el umanitatea și-a pierdut longevitatea datorită păcatului. Așadar, putem vedea că întreaga creație este salvată prin omul drept, precum întreaga creație suferă prin omul păcătos. Ca și ceilalți patriarhi dinainte de potop, Noe a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o viață lungă. Așadar, Noe a avut 500 de ani când i s-a născut primul fiu, 600 când a venit potopul și a murit la vârsta de 950 de ani.

De când Dumnezeu a vestit potopul lui Noe și până când a venit apa asupra pământului, Domnul a lăsat pentru oamenii fărădelegii un timp de pocăință foarte mare, timp în care Noe a construit corabia, prin care va fi salvat el si familia lui de potop.

Povestea lui Noe și frica potopului sunt dezvăluite de multe Scripturi, iar simbolurile cele mai importante descoperite de scriitorii creștini sunt că: potopul simbolizează Judecata, Învierea, pedeapsa, pocăința, nădejdea, omul drept în prefigurarea Tainei Botezului. Noe prefigurează pe Hristos, Corabia sau Arca lui Noe simbolizează pe Fecioara Maria și întemeierea Bisericii, prin venirea Domnului, în care cel care va intra își va salva viața.

Referitor la dimensiunile Corăbiei lui Noe, Origen zice că: dimensiunile corăbiei (de 300 coți lungime, 50 coți lățime și 30 coți înălțime) au o semnificație anume și sunt puse în legătură cu credința, nădejdea și dragostea din Efeseni 3, 17-18. 300 de coți lungime – este de trei ori o sută și indică plenitudinea și perfecțiunea credinței creștine, care zice că: „Este un Domn, o credinţă, un botez …” (Efes. 4, 5).

Potopul se desfășoară după un plan perfect al lui Dumnezeu

Desfășurarea potopului are loc după un plan perfect stabilit de Dumnezeu, cu date foarte precise. Durata potopului, de la intrarea la ieșirea din corabie, este un an de zile, deci un ciclu rotund, împărțit în mai multe etape, evaluate în zile, în care apare cifra șapte (Facere 2, 1-3), un număr atât de simbolic, care stă la baza întregii creații, atât a începutului cât și a sfârșitului (citiți, Apoc. cap. 17 și 2).

Aceasta prefigurează că și sfârșitul lumii, simbolizat de potopul lui Noe, va fi după un plan perfect al lui Dumnezeu. Un alt număr simbolic este cel de 40 de zile, durata ploilor potopului, ca și a scăderii apelor, simbol al încercărilor, al așteptărilor venirii lui Hristos, pentru a începe salvarea omenirii, prin postul de patruzeci de zile și patruzeci de nopți (Matei 4, 1-12), de înfrângere a diavolului și de începere a construirii corăbiei Bisericii de mântuire.

Diferite simboluri ale potopului

Și, iarăși, putem zice că potopul vestește Taina Botezului, în care păcatul este omorât, urmând să se nască un om nou și liber, în Hristos, de patimile păcatului. Astfel, primul botez a fost botezul potopului, pentru curmarea păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: că apa potopului a fost necesară nu pentru că a ucis trupul, ci pentru că a tăiat răutatea sufletului. Prin urmare, dacă potopul este simbol al Botezului, corbul (Facere 8, 6-7), care nu se mai întoarce, semnifică ștergerea păcatului prin Botez: corbul poate avea semnificația de a curăți templul de stârvurile păcatului.

Iar porumbelul este cel care anunță un pământ nou, curățit și purificat după ploaie (Facere 8, 8-12). Porumbelul deasupra apelor este simbol al Duhului Sfânt, iar ramura de măslin îl prefigurează pe Hristos și pe cei 70 de ucenici trimiși în lume la propovăduirea Evangheliei. Ramura de măslin (Facere 8, 11) adusă de porumbel mai simbolizează și roadele Duhului Sfânt. A treia trimitere a porumbelului și neîntoarcerea lui (Facere 8, 12) prefigurează rămânerea Duhului Sfânt, după Pogorâre, să locuiască în cei credincioși, devenind „temple ale Duhului Sfânt” (1 Cor. 3, 16).

Creștinii fac analogie între porumbelul lui Noe și cel care s-a pogorât peste Iisus la Botez, zicând că: porumbelul este Duhul Sfânt (Matei 3, 16), iar Iisus este adevăratul Noe cu corabia Bisericii, care va salva omenirea. Așa, porumbelul simboliza pe Duhul Sfânt mișcând apele Botezului creștin, spre nașterea din nou a omului, pentru o nouă viață. Așadar, potopul, corabia și porumbelul slujesc ca simboluri ale învățăturii creștine. Precum Noe a triumfat cu corabia peste potop, așa și Iisus și creștinii, cu corabia Bisericii, au triumfat și vor triumfa peste valurile potopului de păcate, învingând pe diavolul și moartea prin apa Botezului, în care lucrarea nevăzută a Duhului Sfânt îl naște din nou pe cel botezat și îl trece într-o nouă lume.

Alte simboluri ale Corăbiei lui Noe după Sf. Părinți

Sfinţii Părinţi au numit Biserica, pornind de la imaginea Arcei lui Noe, o „Corabie ce ne poartă pe marea vieţii la mântuire”. În Scriptura Noului Testament întâlnim corabia ca loc de predică (Luca 5, 1-9) pentru Domnul Iisus Hristos. Depărtarea corăbiei de la ţărmuri înseamnă înălţarea sufletelor şi a inimilor de la cele pământeşti la cele cereşti. Predicarea Evangheliei de către Iisus din corabie, în vremea aceea, închipuie învăţătura Bisericii, care străbate şi în depărtări din corabia Bisericii.

Furtuna de pe mare îl simbolizează pe diavol, prigonirile lumii, poftele şi patimile cu toate ispitele şi primejdiile vieţii. În valurile lumii ni se pare adesea că Mântuitorul Hristos doarme, cum li se părea Apostolilor (Matei 8, 23-27), dar la cererea Sf. Liturghii cu rugăciunile slujite de preoţii Bisericii, El ne vine în ajutor. În catacombele creştine din primele veacuri, credincioşii reprezentau Biserica prin simbolul corăbiei.

Potopul prefigurează și sfârșitul lumii

Mântuitorul Hristos a anunțat despre sfârșitul lumii că va fi ca în vremea lui Noe și a lui Lot, ca să înțeleagă oamenii, zicând: „Și precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți” (Luca 17, 26-7). Apoi: „Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi, La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului” (Luca 17, 28-30).

În tălmăcirea Sf. Chiril al Alexandriei, Sfinții Părinți au zis, referindu-se la potop, despre râsul batjocoritor al lui Ham, când a văzut goliciunea tatălui său Noe, că: râsul lui Ham a fost o prefigurare a batjocoririi îndurate de Iisus, dezbrăcat înaintea răstignirii, iar amețirea de vin a lui Noe prefigura Patimile lui Hristos din partea poporului.

După toate, să învățăm și să nu uităm că trebuie să ascultăm de Hristos Domnul, care prefigurează pe Noe, și să intrăm în corabia Bisericii Lui, până nu va fi prea târziu, ca pentru cei din vremea potopului. Iisus a zis: „Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și fariseilor, nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 5, 20). Astfel, să ne judecăm pe noi înșine în loc să judecăm pe aproapele și să nu trecem cu ușurință chemarea lui Hristos la intrarea în corabia Bisericii Sale mântuitoare. Ca să ne dăm seama bine și să ne trezim, să intrăm în corabia de salvare a Bisericii lui Hristos, trebuie să ne gândim la câți au murit, în ultimii ani, sub valurile păcatelor, în dezastrele din univers, ca și aceia din vremea lui Noe sub valurile potopului!

Potopul – simbol al Judecății de apoi

Unul din simbolurile triste ale potopului este Judecata de apoi, cu sentința dureroasă pentru cei de-a stânga: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Aceștia vor fi aceia care nu au vrut să intre în corabia Bisericii mântuitoare a lui Hristos înaintea venirii Judecății, precum nu au vrut să vină cei dinainte de potop la corabia lui Noe să asculte de Dumnezeu

Când a venit vremea potopului și apele s-au ridicat deasupra munților, cu 15 coți, au murit toți oamenii și toate câte aveau suflare de viață, rămânând în viață numai Noe cu cei ce erau în Corabie (Facere 7, 10-24). Văzduhul o fi fost plin de strigătele de disperare ale oamenilor și de urletele animalelor! Ce priveliște groaznică poate fi această imaginare a morții sub apele potopului, a celor ce au râs de Noe când își pregătea Corabia salvării sub ascultarea de Dumnezeu. Sfârșitul groaznic al celor de sub apele potopului prefigurează moartea cu sfârșitul îngrozitor al celor necredincioși la Judecata de apoi, care nu au vrut să intre în corabia mântuitoare a Bisericii lui Hristos.

Așa va fi pentru cei din ziua Judecății, care nu au crezut și au râs de corabia Bisericii lui Hristos și de preoții care i-au invitat să intre în corabia mântuirii. Plânsete și lacrimi pentru că au trăit o viață fără Dumnezeu. Au trăit în păcat. Ei vor merge în potopul „focului cel veșnic” (Matei 25, 41), căci vremea pocăinței și a mântuirii a trecut.

Dar nu așa va fi pentru cei credincioși

Ei au intrat în corabia Bisericii Domnului de la Botez și au dus lupta sfântă a mântuirii „ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus” (2 Tim. 2, 3) de a rămâne în Biserică. Ei așteaptă moartea în liniște, pentru că intrând în corabia Bisericii mântuitoare a lui Hristos „au trecut din moarte la viață” (Ioan 5, 24). Aceștia vor asculta sentința fericită la Judecata de apoi, când: „Va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34).

Iar venirea zilei Judecății de apoi, Mântuitorul o prezintă prin asemănarea cu potopul din vremea lui Noe, astfel: „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 36-39). Din această cauză Domnul Hristos ne îndeamnă, zicând: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42).

Contrastul cu cei ce nu vor să intre azi în corabia Bisericii

Iată, câteva Scripturi, care ne descoperă cum va fi în ziua cea înfricoșată a Judecății, pentru cei ce nu au intrat în corabia mântuitoare a Bisericii lui Hristos în această viață, precum nu au putut intra în corabia lui Noe cei păcătoși și au murit sub apele potopului. „Am văzut apoi, un tron mare și alb și pe Cel ce ședea pe tron,… Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale … Iar cine n-a fost aflat scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc” (Apoc. 20, 11-15; Daniel 7, 10).

Cei scriși în Cartea Vieții sunt cei care au intrat în corabia mântuitoare a Bisericii lui Hristos în viața aceasta pământească, prin Sf. Taină a Botezului în urmarea lui Hristos. Iar cei care nu au fost găsiți scriși în Cartea Vieții, sunt cei care nu au vrut să intre în corabia Bisericii lui Hristos în această viață.

Lumea aceasta cu oamenii ei va trece printr-un nou potop, nu de apă, ci „de foc”, după Scriptura care zice: „Și prin apă lumea de atunci a pierit înecată. Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt (al lui Dumnezeu) şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi” (2 Petru 3, 6-7).

Corabia Bisericii lui Hristos în salvarea lumii de la potopul păcatelor

Un dialog direct cu cititorul pentru salvare. Astfel, stimate cititorule, te chem, în numele Domnului, să vii la un dialog direct prin aceste rânduri, a reflecta la intrarea neîntârziată în corabia Bisericii lui Hristos ca să te mântuiești, îndată ce citești aceste scrieri, ca să nu fie prea târziu în vremurile lui antihrist ce le trăim. Pentru că, precum în afara Corăbiei lui Noe nu era salvare de la potop în vremea aceea, cu atât mai mult trebuie să înțelegem că nu este salvare și mântuire în afara corăbiei mântuitoare a Bisericii lui Hristos, deoarece: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt Cer nici un alt Nume (în afară de numele lui Iisus) dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Fapte 4, 12), decât numai numele lui Isus Hristos.

Hai, să intrăm în corabia Bisericii salvatoare a lui Hristos și să nu ne mai preocupăm numai de comorile vremelnice și lumești ale acestei vieți, cum ar fi: cinstea, slava deșartă, bogăția și celelalte din lumea de azi, ci să așezăm cu prioritate în viața noastră îndemnul Domnului Hristos, care zice: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6, 33), și să ne mulțumim cu mai puțin, ce avem normal din mila Domnului și să reflectăm la filosofia Scripturii, care zice: „Noi n-am adus nimic în lume, tot așa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară; ci, având hrană și îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulați” (I Tim. 6, 7-8). Să primim învățătura Mântuitorului, care zice: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6, 26).

Iar când se va ridica furtuna pe marea vieții noastre vom fi înțelepți ca și corăbierii, care atunci când se pornește furtuna pe mare și vremea este rea, corăbierii au obiceiul să arunce în adâncul mării ancora și astfel să-și întărească și să-și păzească corabia. Tot așa și noi, ca și adevărații creștini, când se va ridica împotriva noastră marea furtună a ispitelor și a necazurilor, o să ne aruncăm ancora credinței și a nădejdii în adâncul milostivirii și bunătății lui Dumnezeu (Evrei 6, 17-19) și vom fi salvați. Ne vom apropia cu rugăciune și cu lacrimi de Iisus, ca de Cârmaciul corăbiei noastre salvatoare, Biserica, rugându-ne: „Doamne, mântuiește-ne, că pierim” (Matei 8, 25), precum au strigat ucenicii și au fost mântuiți.

Să ne amintim că toți oamenii și toate viețuitoarele universului, care au rămas în afara Corăbiei lui Noe au murit, tot așa întreaga populație a globului de azi, care nu intră în corabia Bisericii salvatoare a lui Hristos, va pieri prin potopul păcatelor, în dezastrele din univers, ce au început să se arate. Învățații de azi invită popoarele lumii să intre în vaporul globalizării și al secularizării, cu un singur guvern mondial și cu antihrist în frunte. Oricât de Titanic va fi vaporul lor, se va scufunda, ca și Titanicul de dinainte, dar în Biserica lui Hristos suntem asigurați de făgăduința Domnului: „că nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Să ne cercetăm pe noi înșine

Iar dacă tu, stimate cititorule, ești în corabia Bisericii lui Hristos, trebuie totuși să te cercetezi și să reflectezi asupra vieții tale în lumina Sfintelor Scripturi, dacă suntem, ca și creștini, o zidire nouă: „Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh” (Efes. 2, 21-22).

Ca și creștini trebuie să fim oameni noi în Hristos, după Scripturile care ne revelează, zicând: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu dați loc diavolului. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efes. 4, 24-30).

Astfel, ce folos să ne numim creștini, dacă nu suntem creștini. Să ne numărăm printre oamenii Bisericii, dar înaintea feței lui Dumnezeu suntem nelegiuiți, care în lumea aceasta petrecem, după Scriptura care zice: „Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (1 Ioan 2, 16). Din care lume? Din lumea de păcat. Chiar dacă cineva mărturisește numele Domnului Hristos trebuie să se cerceteze în ce stare mărturisește, căci și dracii cred: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei însă să înțelegi, omule ușuratic, căci credința fără de fapte moartă este?” (Iacov 2, 19-20).

Răspunsul Domnului la cei ce nu mărturisesc cu viața lor

„Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta? Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.

Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feței tale păcatele tale. Înțelegeți dar aceasta, cei cei uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie Cel ce izbăvește” (Pslamul 49, 17-23).

Mânia lui Dumnezeu vine peste fiii neascultării, ne descoperă Scriptura. În această vreme a secularizării, mulți gândesc că pot să fie membri ai Bisericii cei care mint, care umblă cu viclenii și șiretlicuri, ca vulpoiul; cel care răpește ca un lup; cel care se înfurie și turbează de mânie, ca leul cel feroce; cel ce desfrânează; cel care este plin de răutate, ca vipera; cel care se mândrește ca păunul; cel care se îmbuibă și este iubitor de desfătări ; cel care dorește și caută lucruri lumești, ca și cum ar fi păgân; cel care nu caută odihna vieții veșnice, ca și cum ar trăi veșnic în lumea aceasta și ca și cum nu ar fi auzit de învierea morților și de judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, cu sentința raiului și a iadului, cu focul cel veșnic! Iată răspunsul și sentința de judecată a lui Dumnezeu pentru fiecare: „Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu” (I Cor. 15, 50)„Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii la idoli și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna!” (Apoc . 22, 15).

Mântuirea este pocăința și intrarea în corabia Bisericii lui Hristos, care salvează precum a salvat odinioară Corabia lui Noe. Când a venit potopul Dumnezeu a închis ușa Corăbiei, dar corabia salvatoare a Bisericii plutește peste apele pierzării ale istoriei noastre cu porțile deschise și primitoare, ținute de Hristos pentru cei care vor să se întoarcă din calea fărădelegilor și să intre în corabia cea mântuitoare a Bisericii Sale.

Biserica, ca și corabie a mântuirii, are toate medicamentele harului divin pentru vindecare înăuntrul ei. Cele șapte Taine ale Bisericii, cu revărsarea harurilor lor, au puterea de tămăduire a sufletelor și trupurilor celor îmbolnăviți de păcat. Taina pocăinței, cu mărturisirea păcatelor, puterea preotului de a dezlega păcatele și cele ce se întâmplă în poporul lui Dumnezeu, Sfânta Împărtășanie cu Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Domnului Hristos, au puterea să ne „nască din nou”, spiritual, la o viață nouă și să ne absolve de păcate.

O falsă corabie a salvării în Olanda

Un constructor olandez se zice că a realizat o copie a faimoasei Arce a lui Noe din Biblie, ținând cont de toate detaliile din Evanghelie.

La o oră de mers de Amsterdam, în localitatea Dordrecht, din Olanda, o navă se află în construcție. Dar, aceasta nu este o barcă tradițională cu pânze, ci este chiar o copie la scara celebrei Arce a lui Noe, informează Yahoo News.

Corabia se spune că ar fi identică cu Arca lui Noe și că a fost construită de catre Johan Huibers, un expert constructor, care nu a neglijat detaliile. Nava este realizată ținând cont de specificațiile biblice. Johan a cules informații cu privire la dimensiunea și forma corăbiei direct din Cartea Sfântă. Corabia are patru etaje și lungimea unui teren de fotbal și este aptă pentru transportul maritim. Nava este impresionantă, mai ales dacă ținem cont de faptul că ea reprezintă visul unui om sau poate un coșmar. Potrivit unui interviu realizat de NBC, Johan a visat că în Olanda s-a petrecut un potop. A doua zi dimineața s-a trezit hotărât să înceapă pregătirea pentru cel mai rău scenariu, care s-ar putea întâmpla. Ambarcațiunea nu este încă terminată, dar este în faza de finisare. Planul final este ca această corabie să navigheze pe Tamisa… „Vineri, 24 Iunie 2011, ora 10:24” (puteți vedea pe Google).

Nava nu trebuie confundată cu tema din parcul din Kentucky, realizată în cinstea vechii Arce a lui Noe, care generează un interes deosebit în lume. În ultimele 24 de ore căutările de pe Internet privind „fotografii cu Arca lui Noe” și „adevărata Arcă a lui Noe” au crescut.

Răspunsul, în lumina Sf. Scripturi, la această apariție în Olanda este că mulți hristoși mincinoși vor apărea în zilele din urmă, care vor amăgi, dar nu mergeți după ei: „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24). Istoria mai cunoaște marele Titanic, care s-a scufundat etc. Iar alții caută salvare pe altă planetă…

Pentru a nu ne înșela, iată, răspunsul lui Dumnezeu, care s-a adeverit, se adeverește și se va adeveri în viitor: „Întâi trebuie să ştiţi că în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor” (2 Petru 3, 3). „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera” (Gal. 6, 7).

Reflecție la sfârșitul lumii „prin foc !” și nu prin apă

Potopul păcatelor, în aceste vremuri, nu va mai pieri cu apă, a zis Dumnezeu, ci cu foc, după Scriptura care descoperă, zicând: „Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată, Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt (al lui Dumnezeu) şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi… Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie… Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină” (2 Petru 3, 6-14).

Așadar, prin focul din ziua Judecății vor arde și corabia olandezului și mașinăriile celor ce vor zbura pe alte planete să se salveze. Numai cel care va intra în corabia Bisericii lui Hristos va fi salvat, pentru că Domnul Iisus zice: „Biserica Mea nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Stimate cititorule, vino și intră, te rog, cu mine în corabia Bisericii salvatoare cu Hristos Iisus, și vom călători cu pace pe marea învolburată a vieții, spre malurile mării sfinte ale Împărăției lui Dumnezeu.

Pentru trezire la adevăr și realitate din vise cu coșmare, ca olandezul amintit, și din iluzii amăgitoare, să luăm aminte la vorbirea lui Dumnezeu, prin Scriptura care zice: „Pentru aceea zice: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efes. 5, 14). Hristos este: „Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Olandezul (ca și toți ceilalți ca el), cu banii ce i-a cheltuit pe corabia lui, care nu salvează, mai bine ar fi dat acei bani la săraci și astfel și-ar fi făcut o casă, o comoară în cer (Matei 19, 21), cu adevărat salvatoare.

Oamenii de știință ai vremii noastre se cred înțelepți, pentru că au pregătirea unei facultăți sau a mai multora, un master sau un doctorat, și se consideră mari călăuzitori ai lumii, dar religios nu sunt pregătiți și nici spiritual, și astfel ei sunt niște călăuze oarbe, după pilda dată de Hristos Domnul, care zice: „Le-a spus şi pilda următoare: ,,Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6, 39). Apoi, pentru că sunt bogați: milionari, miliardari etc, spre a-i ajuta, iată răspunsul Domnului, prin Scriptura ce zice: „Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol!” (Apoc. 3, 17). Hristos Domnul propovăduiește pentru fiecare din iubirea salvării, prin intrarea în corabia Bisericii Sale mântuitoare, zicând: „Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!” (Marcu 13, 37).

Unii oameni bogați și de știință din zilele noastre caută reducerea populației pe orice căi și cu orice preț! Trist, dar adevărat! Cred că nimeni nu este străin de această veste. Astfel de oameni nu vor intrarea popoarelor în corabia salvatoare a Bisericii lui Hristos.

Reflecție la Pilda bogatului nebun (Luca 12, 16-21)

Unui om bogat i-a rodit țarina și cugeta și se întreba în sine: ce va face, că nu are loc unde să-și adune roadele? Apoi și-a zis: voi strica hambarele și mai mari le voi zidi și voi aduna acolo bogățiile mele, și voi zice sufletului meu: „suflete, ai multe bogății adunate pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor mai fi? Și încheie Domnul Hristos parabola înțelepțirii, zicând: „Așa se întâmplă cu cei ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățesc în Dumnezeu” (Luca 12, 16-21).

De două ori, Dumnezeu îi zice omului: „Nebune!”, pentru a-l trezi din nebunia sa în robia diavolului, sub povara păcatului. Prima dată în Psalmii 13, 1 și 52, 1, când omul zice că „nu este Dumnezeu!”: „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” și, a doua oară, în cazul bogatului căruia i-a rodit țarina, din Pilda de mai sus: „Nebune!”. De unde vine nebunia la om, cu diferite duhuri diavolești ale necredinței în Dumnezeu, ale bogăției, mândriei, trufiei, fățărniciei, vicleniei etc., ne răspunde tot Dumnezeu, în Scriptura care zice: „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul” (Psalm 13, 1). „Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine” (Psalm 52, 2).

Stările de nebunie ale omului în viață sunt de multe feluri. Nu este vorba aici de nebuni mintali, care sunt nevinovați. Cea mai gravă și diabolică nebunie este la om când zice în inima lui că: „nu este Dumnezeu!” și când își adună bogății pământești negândindu-se la moarte, care este cea mai mare filosofie.

A zice că „nu este Dumnezeu!”, este cum ai zice că ai venit în lumea aceasta fără a te naște, fără a avea părinți! Iar a zice că: „nu există Dumnezeu!” este cum ai zice că lumea aceasta și ființa umană nu a avut un Creator. De la nebunia unor asemenea oameni s-au născut în istorie filosofiile și ideologiile ateiste, astăzi antihriste, care au făcut din oamenii normali, oameni cu diferite nebunii, care au creat lucruri ce au produs explozii în viață cu pierderi de vieți omenești. Nebunia acelor oameni s-a transmis apoi din generație în generație!

De exemplu: în vremurile noastre trăim sub diferite filosofii nebune, care vin din faptul că oamenii zic „nu este Dumnezeu!”. Spre trezire, întrucât: „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui și să fie viu” (Iezechil 18, 23), Dumnezeu îi zice omului în diferite stări de nebunie, ca bogatului: „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor mai fi? (Luca 12, 20).

Reflecții comparative

Stricarea vieții și a pământului atunci și acum!

Scripturile biblice ne descoperă că în timpul lui Noe pământul se stricase înaintea lui Dumnezeu, pentru că tot omul se abătuse de la calea lui cea bună (Facere 6, 12). Atunci a hotărât Dumnezeu să piardă de pe fața pământului pe tot omul păcatului și curățirea pământului. Numai Noe a fost găsit ca om drept, împreună cu cei trei fii ai lui, și astfel a hotărât salvarea lor de la apele potopului (Facere 6, 1-14).

Cine a făcut stricarea vieții oamenilor de atunci și a pământului? Ascultarea omului de diavolul și nu de Dumnezeu, pentru că „păcatul este conspirația minții omenești cu diavolul” (în definiția Părintelui Arsenie Boca). Urmașii lui Set, fiul lui Adam după Abel, care chemau numele lui Dumnezeu, s-au unit cu urmașii lui Cain, ce era blestemat pentru că îl omorâse pe fratele său Abel, dar aceștia nu chemau numele lui Dumnezeu și așa au păcătuit toți (Facere 6, 4). Dumnezeu a despărțit binele de rău, lumina de întuneric, cele duhovnicești de cele lumești (Rom. 8; 1 Cor. 2, 14). Astfel, oamenii trebuie să ia aminte la aceste deosebiri în unirile lor diferite în viață.

În vremurile noastre. Oamenii vorbesc de instabilitatea pământului, a vremurilor, dar nu vorbesc de adevărata cauză a lor. Cauza este depărtarea oamenilor de la credința în Dumnezeu, conspirarea minții omenești cu diavolul, care conduce la săvârșirea păcatului și stricarea pământului. Să știm, însă, că la stricarea vieții și a pământului de azi, de către omul necredinței și al păcatului, dreptatea lui Dumnezeu cere judecata. Crizele de tot felul din vremurile noastre sunt judecata lui Dumnezeu pentru trezire, iar dacă omul nu se va trezi, Dumnezeu va lăsa asupra lui revărsarea valurilor cu potopul păcatelor care le-a săvârșit, ca în vremea lui Noe. Mântuitorul Hristos ne previne, zicând: „… zic vouă: dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel! (Luca 13, 1-5).

Reflecție la chefurile din vremea lui Noe și din vremea noastră

În timp ce Noe zidea Corabia salvării, popoarele lumii de atunci petreceau și chefuiau. Ei ascultau de ce le spunea lumea de atunci nu de cele ce le spunea Noe. Toată lumea știa ce face Noe. Știa că Dumnezeu i-a spus să-și pregătească Corabia că vine sfârșitul, pentru că Noe le spunea neîncetat. Ne imaginăm cum oamenii râdeau de el, dar el continua lucrul la corabie împreună cu familia, precum Dumnezeu le spusese. Planul lui Dumnezeu, cu toate dimensiunile date lui Noe, nu era simplu. Dar lucrul lui Noe, cu ascultare și cu credință în Dumnezeu, i-a adus înțelepciunea. Corabia salvării de la potop o construia Dumnezeu, pe când imensul vapor Titanic a fost construit de mândria și trufia oamenilor! Din această cauză Titanicul s-a scufundat, așa cum multe altele făcute în istorie de mândria oamenilor au fost distruse. „Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6).

Popoarele din vremea lui Noe s-au trezit când Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta…” (Facere 7, 1), dar a fost prea târziu. Dumnezeu a închis ușa corăbiei (Facere 7, 15-16), valurile au crescut, iar ei au murit cu toții și împreună cu ei toate vietățile ce nu erau în corabie.

În vremea noastră. Preoțimea lui Hristos Domnul și credincioșii corăbiei lui Iisus lucrează la Biserica mântuirii și salvării lor, iar oamenii ceilalți petrec în chefuri și distracții lumești, ascultând de filosofiile rătăcitoare ale vremii lui antihrist. Știința de azi duce popoarele pe drumul globalizării, cu un singur guvern mondial și cu antihrist în frunte!!! Știința omenească pentru cei necredincioși este mai mare decât propovăduirea Evangheliei cu atotpreștiința lui Dumnezeu.

Întunericul păcatului este mare. Dumnezeu zice prin cuvântul Lui: Intrați în corabia mântuitoare a Bisericii, iar cei necredincioși râd, petrec, dau afară din Biserică preoții, care le propovăduiesc despre rai și iad, ori sfârșitul lumii. Trezirea, când va veni sfârșitul fiecăruia și închiderea ușii corăbiei mântuitoare a Bisericii, ca la Fecioarele cele fără minte (Matei 25, 1-13), va fi prea târziu. Răspunsul Domnului o să fie clar, ca în cazul fecioarelor neînțelepte, care nu și-au luat untdelemn în candelele lor: „Nu vă cunosc pe voi” (Matei 25, 12).

Reflecție la Babilonul împrăștierii și la Golgota adunării popoarelor

Din familiile fiilor lui Noe, Sem, Ham și Iafet au ieșit toate neamurile, care s-au răspândit pe întreaga față a pământului (Facere 9, 32). Ham a râs de tatăl său Noe, drept pentru care Noe l-a blestemat să se supună fraților săi. Aceasta a condus la stricarea armoniei înțelegerii între frați și la despărțire. Dar s-au reîntâlnit în câmpia lui Șinear (Facere 11, 2). Acolo au hotărât să-și zidească o cetate și un turn (Babel), care să ajungă până la cer, ca să-și facă un nume mare înainte de a se împrăștia pe fața pământului (Facere 11, 4). Orașul Dubai de azi nu este departe de locul unde a fost începută cetatea cu turnul Babel!

Turnul Babilonului era rezultatul uitării omului de Dumnezeu, al mândriei și trufiei sale sub inspirația diavolului. Așa au ajuns urmașii fiilor lui Noe: de la corabia salvării, după planul lui Dumnezeu, la Turnul Babel, după inspirația diavolului! Dumnezeu a venit la ei și nu i-a nimicit ca la potop, ci le-a amestecat limbile, încât nu s-au mai înțeles unii cu alții. Așa Domnul i-a împrăștiat pe toată fața pământului (Facere11, 6-9).

În vremurile erei noastre. Era nouă începe odată cu Iisus Hristos, așa precum știm. La începutul acestei ere, Dumnezeu i-a chemat pe urmașii lui Noe, împrăștiați, la răscumpărarea și unirea în Iisus Hristos prin Golgota salvării. Dar cum Dumnezeu nu a adus un potop, ca în vremea lui Noe, s-au adunat în jurul Golgotei răscumpărării lui Hristos numai unii. Aceștia au fost înfiați prin harul lui Hristos și au devenit fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12).

Dar, de două mii de ani, din generație în generație, acești fii ai harului dumnezeiesc sunt în permanentă luptă cu cei care nu au vrut să vină în corabia mântuitoare a Bisericii Golgotei lui Hristos. Cei care au venit în corabia Bisericii construiesc mântuirea sufletească, cu dobândirea vieții veșnice, iar ceilalți au rămas să construiască Turnul Babel, sub ispita și inspirația diavolului, spre orbirea și distrugerea lor. Rezultatul se va vedea la Judecata finală, unde Dreptul Judecător Dumnezeu va zice celor din corabia Bisericii lui Hristos, ce vor sta de-a dreapta: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc…” (Matei 25, 34-40), iar celor de-a stânga, care au trecut de partea lui antihrist în această viață, și nu au vrut să vină în corabia Bisericii, le v-a zice sentința dureroasă: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc…” (Matei 25, 41-46). „… mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” (Matei 20, 16).

Cu Iisus în corabia Bisericii pe marea vieții furtunoase (Matei 8, 23-24)

„Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Matei 8, 27). Este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în corabie cu Apostolii Săi pe marea Galileei, unde ridicându-se o furtună mare încât se „acoperea corabia de valuri”, ucenicii au strigat: „Doamne, mântuiește-ne, că pierim!” Iar Iisus, despre care ei credeau că doarme, le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină, iar ei s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Matei 8, 23-27).

Stimate cititorule, în concluzie, pe marea vieții atât de învolburate, pe care călătorim spre Împărăția lui Dumnezeu, eu aleg această corabie mântuitoare a Bisericii, cu cârmaciul Iisus Hristos, de Care ascultă și „vântul și marea”! Pentru mine nu mai trebuie o altă dovadă. Nu știu dacă tu mai cauți alte dovezi!? Gândește-te bine, căci toate prețurile biletelor și asigurărilor sunt plătite de Iisus și ajungem cu siguranță la malurile mării sfinte și vom intra în Împărăția lui Dumnezeu. Acolo vom fi fericiți cu toții, cei care am ales această Corabie a Bisericii.

Precum Noe a ajuns într-o altă lume, pentru că a ascultat de Dumnezeu să aleagă construirea Corăbiei despre care El a zis, aceasta este o dovadă în plus, că tot așa vom ajunge și noi cu corabia Bisericii. Privește în jur, stimate cititorule, în toată istoria, și vei vedea că toate corăbiile făcute după planurile oamenilor s-au scufundat, inclusiv Titanicul, și au pierit cu toții. Singura corabie care a scăpat de potop a fost corabia lui Noe, făcută după planul lui Dumnezeu și corabia Bisericii lui Hristos cu ucenicii Săi.

Aștept din nou să ne întâlnim la Corabie. Eu sunt acolo un mic slujitor. Nu te poți rătăci, pentru că pe ușa corăbiei scrie numele de Biserică, iar în locul lui Noe este Iisus Hristos cu coroana de spini pe cap și semnul cuielor, pe care eu și tu și toți I le-am lăsat, când L-am răstignit pe Cruce. Dar El ne-a iertat (Luca 23, 34), așa precum știm, și ne-a înviat din moartea păcatelor prin Învierea Sa cea de a treia zi, după cum descoperă Scriptura, care zice: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: căci Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; Și că a fost îngropat şi a Înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Cor. 15, 3-4).

Și acum, stimate cititorule, să încheiem cu Psalmul 66 de rugăciune: „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte! Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile, mântuirea Ta. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate! Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povățui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului” (Psalmul 66).

Astfel, „… să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus…” (Evrei 12, 1-2), la „Marele Dumnezeu și Mântuitor al nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea și să-Și curățească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 13-14). Numai așa, spre viitor, în corabia Bisericii lui Hristos, de care ascultă și „vântul și marea!” (Matei 8, 27), călătoria pe marea furtunoasă a vieții va fi cu pace, spre Împărăția lui Dumnezeu. Amin.

 

Imparatia – Mantuire – Biserica

Scris de Nelu Ciorba C

Împărăţia, Mîntuire şi Biserica sunt trei termeni scripturali care trebuie înţeleşi în contextul Scripturii.

Domnul Isus când a fost pe pământ mai întâi şi-a întemeiat Împărăţia, apoi a definitivat Mântuirea şi a pus bazele Bisericii.

 

ÎMPĂRĂŢIA lui Dumnezeu sau Împărăţia cerurilor sau Împărăţia care va dăinui veşnic este amintită de peste 100 de ori în Scriptură începând din cartea 1 Cronici până la Apocalipsa. Locul predominant al prezentării sunt evangheliile cu prioritate Matei şi Luca, iar Evanghelia după Matei este supranumită Evanghelia Împărăţiei. Pentru o adâncire în studierea Împărăţiei lui Dumnezeu recomand citirea şi recitirea de mai multe ori a Evangheliei după Matei.

Evanghelia după Matei are 12 pilde referitoare la Împărăţia cerurilor, numite pildele Împărăţiei, pe care le voi prezenta într-o ordine uşor accesibilă, folosind acrostihul ÎMPARATIA. Pildele Împărăţiei prezintă tainele relaţiei din Împărăţia lui Dumnezeu la nivel de individ şi grup.

Binecunoscuta rugăciune poetică „Tatăl nostru” dă definiţia Împărăţiei lui Dumnezeu: „Tatăl nostru … vină Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” Definind poezia evreiască ca o combinaţie de rânduri ale versului care se completează unul pe celălalt, tragem concluzia din rugăciunea poetică că Împărăţia lui Dumnezeu este locul unde se face voia lui Dumnezeu aşa precum se face voia Lui în cer. În Matei 7:21 găsim aceiaşi ideie:  „… va intra în Împărăţia cerurilor, cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”.            La această cerinţă s-a conformat şi Omul Isus Christos. El a fost total dedicat împlinirii voii lui Dumnezeu, a trăit pentru aceasta: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis…” (Ioan 4:34). În primele trei evanghelii este menţionat următorul adevăr: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa” (Matei 16:28; Marcu 9:1; Luca 9:27). Voia Tatălui a fost înfăptuită prin acceptarea paharului suferinţei pentru întreaga lume. În Gheţimani Omul Isus Christos S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26:42). În multe locuri din Scriptură găsim profeţii cu referire la Domnul Isus, în împlinirea voii Tatălui, care pentru El a constat în venirea Lui în lume pentru mântuirea întregii omeniri. Omul Isus Christos a venit în Împărăţia Sa veşnică prin moartea şi învierea din morţi, intrând cu un trup veşnic într-o Împărăţie veşnică.

Definesc ÎMPARATIA ca fiind inima omului care se Îmbracă cu haina neprihănirii pentru fi putea fi prezent la nunta Fiului Împăratului Împărăţiei cerurilor. Este individul care acceptă Metamorfoza transformării omului nou spre statura plinătăţii lui Christos. Sunt acei care, prin citirea şi adâncirea Scripturii sub călăuzirea Duhului Sfânt, trăiesc învăţăturile Scripturii, au ieşit din anturajul lumii şi se Pregătesc pentru întâmpinarea Mirelui ţinând candela aprinsă (Cuvântul lui Dumnezeu) şi păstrând suficient untdelemn (Duhul Sfânt fără măsură) pentru a duce mântuirea până la capăt. În Împărăţia lui Dumnezeu vor fi cei care judecaţi fiind de Dumnezeu potrivit cu adevărul, după legea Autorevelată în inimile lor, vor fi găsiţi vrednici de Împărăţie. Împărăţia lui Dumnezeu este a celor care au fost iertaţi şi în acelaşi timp a celor care, Responsabili fiind faţă de Dumnezeu, iartă aşa cum au fost ei iertaţi. Cel ce găseşte Împărăţia, se leapădă de tot ce are, îl primeşte pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, şi astfel într-o relaţie continuă cu Domnul, îşi Asigură viaţa pe pământ şi în ceruri. Viaţa veşnică este plata Tocmită de Împărat încă de pe vremea când era pe pământ. Alături de plata tocmită de Împărat, moştenitorii Împărăţiei vor fi răsplătiţi funcţie de Isprăvnicia care o vor dovedi-o strălucind ca nişte lumini în lume. Alegerea celor ce vor moşteni Împărăţia va fi în baza principiilor enunţate cu mult timp înainte şi prezentate de Scriptură.

MÎNTUIREA este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine. Ea are de-a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el fiind născut în păcat. Omul nu se poate mântui pe sine. El nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăţi şi nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat. Mântuirea este procesul de eliberare a omului de sub păcat prin credinţa în Domnul Isus, Mântuitorul lumii şi numai prin această credinţă, şi nicidecum prin fapte – aţi fost mântuiţi, prin credinţă …Nu prin fapte. (Efeseni 2:8,9). De-a lungul istoriei singura soluţie de mântuire a fost, este şi va fi credinţa în jertfa Domnului Isus pentru că în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. (Faptele apostolilor 4:12). Cei din vechime (Înainte de Christos = Before Christ = B.C.) au crezut într-o mântuire care avea să vină prin Mesia. Cei din vremea noastră (Anno Domini = Anul Domnului = A.D.) au crezut, cred şi vor crede într-o mântuire care a venit prin acelaşi Mesia.Prin Domnul Isus, mântuirea s-a realizat de drept. Pentru fiecare individ mântuirea este un proces care se realizează de fapt, prin credinţă, prin har.

Definesc MÎNTUIRE, în procedeul acrostih, ca fiind Mărturisire + Închinare + Neprihănire + Transformare + Urcare + Isprăvnicie + Reabilitare + Eliberare.

Definesc BISERICA prin procedeul acrostih ca fiind: Botez + Intimitate + Strucutură + Edificare + Relaţie + Invizibilitate + Confirmare + Adevăr.

SĂ ÎNȚELEGEM CINE ESTE ANTICRISTUL, FIUL PIERZĂRII

Picture

„Fiul pierzării” din 2 Tesaloniceni 2:3 și „Anticrist-ul” din 1 Ioan 2:18, sunt aceeași persoană. Să stabilim câteva premise de bază în ce-l privește pe acest personaj malefic, prin analizarea acestor două secțiuni de versete scrise de apostolii Pavel și Ioan.

  • 2 Tesaloniceni 2:1-4 Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegiifiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

 

  • 1 Ioan 2:18-22 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti – prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Cristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.

Acum să citim ce a spus Domnul Isus despre Anticrist:

  • Marcu 13:19-27 „Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. Dacă vă va zice cineva atunci: ‘Iată, Cristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte. Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”

Domnul ne-a avertizat să nu ne lăsăm înșelați de nimeni de pe acest Pământ, care zice despre sine, că este „Mesia”.

Domnul a spus care vor fi  semnele când El, adevăratul și unicul Cristos se va întoarce: Pământul, Soarele, Luna și stelele se vor întuneca, cerurile și Pământul se vor cutremura, și toți oamenii Îl vor vedea venind cu mare putere și cu slavă, pe norii cerului, pentru că Isus va lumina cerurile și îi va ridica pe sfinți la El.

Ca să putem înțelege Biblia așa cum vrea Dumnezeu, avem nevoie de revelație divină. Isus a vorbit în așa fel, încât doar „cei care au urechi de auzit”, să audă, adică să înțeleagă și să primească adevărul. În timp ce studiem Biblia, trebuie să auzim ce ne descopere Duhul Sfânt. El va face, ca anumite lucruri să iasă în evidență, ca să ne rugăm pentru ele sau să medităm asupra lor, ca să ni se descopere esența versetelor respective. Să remarcăm ce spune Domnul Isus, citat de Marcu în pasajul de mai sus: „‘Iată, Cristosul este aici”. Isus a spus „Cristosul”. Mesia sau Cristosul sunt termeni sinonimi. Ce zice de fapt este „Iată, Mesia este aici, Cristosul este aici”.

Apoi, în versetele următoare, Isus ne avertizează să fim atenți, pentru că vor fi mulți impostori care se vor da drept Mesia.

  • Marcu 13:5-6 Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Cristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi.

Isus ne-a avertizat cu privire la două lucruri diferite. Primul este că vor fi impostori care vor spune despre sine: „Eu sunt Cristos-ul”. A spune despre sine „Eu sunt Mesia”, nu este același lucru cu a fi numit de alții „Mesia”. Isus este adevăratul Mesia, Cristos-ul, indiferent cât de mulți vor pretinde că ei sunt. Al doilea avertisment, mai greu de remarcat, este că vor fi unii care vor zice că Isus nu a fost Mesia, ci ei sunt.

Dumnezeu L-a trimis pe Isus, Cristos (Mesia) la evrei, ca să fie Mântuitorul lor. Dar pentru că așteptau „un Mesia eliberator”, marea majoritate nu au crezut în El. Totuși, mulți evrei L-au urmat pe Isus și au pus bazele creștinismului. Și evreii contemporani nouă, care îl resping pe Isus, continuă să-L aștepte pe „Mesia”. Ei neagă că Isus din Nazaret a fost Cristos și așteaptă să vină un Mesia, în persoana unui mare lider politic, care să le rezolve toate problemele. Unii evrei contemporani nouă, cred că trebuie să reconstruiască Templul, pentru ca Mesia să poată veni. Alții cred că va veni Mesia și vor reconstrui Templul împreună. „Fiul pierzării” va trebui să se potrivească rolului lui „Mesia” și în ceea ce privește Templul.

În încercarea de a înțelege „cine este fiul pierzării,” mulți caută să-l identifice, potrivit „gândirii zonei în care trăiesc” în locul gândirii biblice. Dumnezeu lucrează prin evrei. Isus nu s-a referit la un Mesia chinez sau american. Acest fals Mesia, trebuie să corespundă așteptărilor evreilor.

Mulți cred că va fi un papă catolic. Ați auzit vreodată de un papă evreu? Aici nu este vorba despre un Mesia catolic sau musulman. Budiștii, Musulmanii, cei care-l urmează pe Krishna și multe alte religii, așteaptă un „mesia” al lor. Dar dacă acest „fals Mesia” nu se potrivește așteptărilor evreilor religioși, nu va fi cel despre care ne-au avertizat Domnul Isus, Pavel și Ioan.

Deci, cum poate cineva să fie „Anticrist”-ul și „falsul Mesia”? Isus ne-a spus să fim atenți când alții vor zice că Cristos-ul (Mesia) este aici. Ioan a folosit termenul de „anticrist”. Cum se pot îmbina cei doi termeni? De fapt ce înseamnă „anticrist?”

Apostolul Ioan a explicat că a fi „anticrist” înseamnă a nega că Isus din Nazaret a venit ca Fiul Lui Dumnezeu și Mesia.

  • 1 Ioan 2: 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Cristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.

Deci, cine neagă că Isus este Cristosul, Mesia este anticrist. Cine face asta, neagă și relația de Tată-Fiu, dintre Dumnezeu și Isus. 

  • 2 Ioan 1:7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Cristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul!

Numele Domnului pentru noi este Isus Cristos… dar „Cristos” este de fapt „calitatea, rangul” Lui. Amăgitorii, cei care nu vor mărturisi că Isus, Cristosul (Mesia), a venit ca Fiul Lui Dumnezeu sunt anticristul.

Deci acest fiu al pierzării, acest anticrist, nu va pretinde că este Isus din Nazaret care s-a întors pe Pământ, ci va declara că Isus nu a fost Cristosul (Mesia), Fiul lui Dumnezeu care s-a întrupat. Acesta va fi pentru poporul evreu, mult așteptatul Mesia. Va fi un lider global și mulți vor cădea în capcana lui, inclusiv evreii, altfel Biblia nu ne-ar fi arătat că acesta va împlini aceste profeții.

De ce vor cădea oamenii de la credința în adevăratul Mesia și vor ajunge să creadă că cel fals e adevărat? Apostazia, marea lepădare de credință care va veni înaintea anticristului, va fi un timp de îndepărtare de adevăr, pentru că întunericul spiritual va crește pe tot Pământul. Gândirea pervertită de păcat a celor care resping adevărul Lui Dumnezeu îi va face victime ușoare ale acestui fiu al pierzării.

De ce este numit „fiul pierzării”? Ce înseamnă „pierzare”? Înseamnă dezastru, distrugere, deci este „fiul distrugerii”.

Strong’s Greek & Hebrew Dictionary definește termenul ca fiind: „cuvânt derivat din apollumi; care înseamnă, ruină sau pierdere (fizică, spirituală sau veșnică): – condamnare, distrugere, moarte, pierzare, pieire, fatalitate”.

Ni se spune în 2 Tesaloniceni 2:3-4, că „se (va) descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” Mulți trag concluzia din aceste versete, că, anticristul va apărea pe scena lumii, ca unul care „se opune lui Isus și se înalță pe sine…”. Această concluzie este doar de suprafață.

Pavel face un portret clar al fiului pierzării, și cum se va purta spre final. De fapt, anticristul nu va dezvălui adevărul despre sine, de la începutul apariției sale în spațiul public. În inima lui, va fi anti-creștini și anti-evrei. Pare foarte evident că nu își va arăta „adevărata față” decât după ce va fi sigur că are asigurat fotoliul de lider mondial. Dacă n-ar face așa, evreii nu l-ar crede că el e Mesia.

Liderii răi, de cele mai multe ori, încep părând buni. Acest „fiu al pierzării” va apărea călare pe „un cal alb”, cu haine albe… este o prezentare alegorică, care de fapt confirmă ce scriam mai sus. Liderii malefici, sunt experți în a „ademeni și a păcăli” masele de oameni. Știu să spună ce așteaptă mulțimile să audă, iar după ce i-au prins în capcană, „le vor injecta veninul”. Cel mai vechi truc al campaniilor electorale e schimbul de cadouri sau favoruri, contra voturi. Anticristul îi va înșela pe mulți, pentru că îi va face să creadă că le vrea binele și va fi un lider pentru oameni. Dar odată ajuns la putere, adevărata lui față va începe să fie arătată.

Deci, acest lider global, va fi și un „fals-Mesia” pentru evrei? Va fi un om posedat de diavolul? Sau va fi 100% demon care va apărea în formă umană? Din ce țară va veni? Este el pe scena lumii acum? Toți avem multe întrebări, dintre care multe sunt încă fără răspuns. Un lucru este cert, Biblia spune multe pentru cei care vor să afle, și voi mai scrie și alte articole pe această temă.

 

Legămintele din Biblie

Legămintele divine sunt acte prin care Dumnezeu se limitează pe Sine să nu facă oamenilor răul pe care-l merită, ci să le facă prin har un bine.

Biblia se concentrează prioritar pe trei legăminte: Legământul lui Dumnezeu cu Avraam (,,toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine“), legământul lui Dumnezeu cu Israel prin care le dă un rol mesianic în istorie și legământul lui Dumnezeu cu David, prin care casa davidică va produce împăratul și împărăția cea veșnică.

Preluăm aici un capitol din cartea ,,Ezechiel“ de Eric Scott, curs predat de Eric Scott, la Şcoala Biblică A.M.C. “Golgota”, din Tălmaciu în Ianuarie 2000. Traducerea și adaptarea îi aparțin lui Tim Dubhy. Am primit-o prin E_Mail. Iată cum se prezintă acest om în prefața cărții pe care a scris-o:

,,Eu nu sunt un teolog. De fapt, toată viaţa eu am lucrat pentru o companie de asigurări. Nu am fost niciodată la o Şcoală Biblică. Eu am fost mântuit în 1946 la o evanghelizare a lui Billy Graham. Atunci, împreună cu cei care s-au predat Domnului, am fost dus într-o încăpere pentru a fi consiliat. Billy Graham a venit, a dat mâna cu noi şi a spus: “Vreau să citiţi Evanghelia după Ioan de cinci ori! După aceea puteţi citi restul Scripturii.” M-am gândit că ar fi bine să fac ceea ce a spus Billy Graham şi am citit Evanghelia după Ioan de cinci ori. Atunci Dumnezeu a pus în inima mea o dragoste minunată pentru Scriptură; şi de atunci încoace tot studiez Cuvântul lui Dumnezeu.

Unii dintre voi poate spuneţi: “Nici eu nu sunt teolog; şi nici nu sunt prea inteligent.” …  Atunci când ajungem la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, inteligenţa nu mai contează. Ceea ce contează este relaţia cu Domnul Isus şi dependenţa de Duhul Sfânt.“

Trebuie să recunosc realitatea! Cartea este o încrengătură stufoasă și cere multă răbdare pentru a o parcurge. Totuși, conținutul este prezentat coerent și-l va răsplăti din plin pe acela care va avea răbdare să-l parcurgă. N-o citiți dintr-o dată. Luați-vă timp s-o parcurgeți pe îndelete, făcând-o, de exemplu, parte din timpul vostru zilnic de meditație și rugăciune.

Înainte de a vorbi despre ,,legămintele din Biblie“, Eric pleacă de la ,,filosofia istoriei“, prin contextul planului lui Dumnezeu cu lumea, coboară apoi la intențiile lui Dumnezeu în lucrarea de răscumpărare și numai după aceea ia pe rând legămintele, prezentându-le ca trepte integrante de revelație a intențiilor divine. Lectură plăcută și, mai ales, folositoare !

(Dacă știți de probleme cu copyright-ul privind această lucrare, vă rog să-mi comunicați și o voi scoate imediat din circuitul domeniului public).

INTRODUCERE                                          

Dumnezeu ne-a lăsat această carte extraordinară ca să ne dea nişte informaţii incredibile, informaţii cu privire la programul Său cu planeta Pământ, cu privire la ceea ce El vrea să facă cu planeta Pământ. Ne vom facem ceva timp pentru a studia ceea ce teologii numesc …

“Filozofia istoriei” [Filozofia biblică a istoriei]

Trebuie să ştiţi că sunt trei întrebări majore pe care oamenii le pun:

  1. “De unde venim noi ?”
  2. “De ce ne aflăm noi aici ?”
  3. “Unde mergem noi ?”

Pentru a răspunde la aceste trei întrebări este nevoie de o “filozofie a vieţii sau a istoriei”. Biblia răspunde la aceste trei întrebări şi revelaţia biblică este de fapt acea “filozofie biblică a istoriei”. Cu alte cuvinte, Biblia ne spune de unde venim, de ce ne aflăm aici şi încotro mergem noi, care este ţinta noastră.

Un mare învăţător al Bibliei, dr. Showers, spune că, “pentru a înţelege istoria Bibliei, este nevoie de şase elemente”. Haideţi să vedem care sunt cele şase elemente!

  1. Filozofia biblică a istoriei trebuie să conţină un scop final

Cu alte cuvinte, trebuie să înţelegem că toată istoria are un scop (o ţintă). Toată istoria se îndreaptă într-o anumită direcţie. Biblia ne spune care este ţinta finală – aducerea Împărăţiei Sale.

  1. Pentru a înţelege ce ne prezintă Biblia, trebuie să înţelegem că în Biblie există anumite distincţii.

Domnul Isus a prezentat două Evanghelii distincte:

  • în primul rând, Domnul Isus a propovăduit Evanghelia Împărăţiei. Matei 10:7 spune că ucenicii şi Domnul Isus propovăduiau Evanghelia Împărăţiei. Era o Evanghelie, era o veste bună.
  • În al doilea rând, Pavel vorbeşte despre cealaltă Evanghelie, Evanghelia Harului (1Corinteni 15:1-5)

Matei 16:21-22 – Înainte de a citi aceste versete aş vrea să vă reamintesc că ucenicii predicaseră Evanghelia Împărăţiei timp de aproape trei ani; şi acum, Domnul Isus le dezvăluie faptul că El trebuia să meargă la cruce [deci propovăduia Evanghelia Harului]. Uitaţi-vă la reacţia lor, în Matei 16:22!

Când eu am citit prima dată versetele acestea din Matei 16, am fost puţin şocat. M-am gândit şi m-am întrebat: “Ce au predicat ucenicii aproape trei ani?” Şi am realizat că timp de aproape trei ani ei au propovăduit Evanghelia Împărăţiei. Iar acum, Domnul Isus le propovăduia Evanghelia Harului. Deci, trebuie să înţelegem că în Biblie există astfel de distincţii.

Domnul Isus a dat ucenicilor două încredinţări [sau două îndatoriri].

  • Matei 10:5-6 – Aş vrea să observaţi că aici Domnul Isus îi îndeamnă pe ucenici să predice numai la cei din casa lui Israel. Nu le spune să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei şi Neamurilor. Dar după cruce are loc o altă trimitere.
  • Matei 28:18-20 – Vedeţi diferenţa dintre cele două trimiteri? Una din trimiteri a fost numai la Israel, iar cealaltă este la întreaga lume.

De asemenea, una din marile diferenţe pe care trebuie să o facem în Scriptură este o distincţie între Israel şi Biserică. Şi lucrul acesta este esenţial, în mod special, când studiem cartea Ezechiel. Deci trebuie să înţelegem că în Biblie există distincţii, lucruri care sunt diferite unele de celelalte. Şi de fapt aceasta a dorit Pavel să comunice, atunci când a spus că “trebuie să împărţim drept Cuvântul adevărului”.

  1. Trebuie să înţelegem care este progresul revelaţiei

Dumnezeu a dat Biblia (revelaţia Bibliei) pe o perioadă de mai mult de 1500 de ani. Să vă dau câteva exemple!

  • Dumnezeu nu a descoperit venirea Răscumpărătorului decât după căderea omului în păcat.
  • Dumnezeu nu a descoperit nimic despre pedeapsa capitală decât după potop.
  • Apoi, după înălţarea Sa, Domnul Isus ne mai dă şi alte informaţii.
  • De asemenea, Pavel a prezentat o revelaţie nouă cu privire la Biserică.

Efeseni 3:2-6 – Dumnezeu i-a dat o revelaţie lui Pavel cu privire la Biserică; şi Pavel spune aici că Ezechiel, Isaia, Daniel, Ieremia şi ceilalţi prooroci, nu au ştiut niciodată despre aceasta; Dumnezeu nu le-a spus lor aceste lucruri. Dar în această dispensaţie de timp, Dumnezeu crează un trup, Biserica lui Hristos; şi Biserica este total distinsă de Israel. Dumnezeu are un program cu Israel, dar are un program şi cu Biserica. În programul Său de revelaţie, Dumnezeu scoate la iveală aceste adevăruri.

  1. Trebuie să existe un principiu care să lege toată Scriptura

Trebuie să avem o cheie care să ne descuie toate uşile Scripturii.

Eu am treisprezece nepoţi. Duminica după-amiaza ei vin cu toţi la bunicii lor ca să servească masa de prânz. Trebuie să vă spun că nepoţii mei îmi întorc casa pe dos. Într-o luni dimineaţa m-am dus la dulăpiorul unde-mi ţin toate sculele mele şi cheia nu mai era acolo. Nepoţii îmi pierduseră cheia. Eu aveam o altă cheie, care arăta foarte asemănător cu cea pierdută. Aşa că am băgat-o în încuietoare şi am putut să o întorc puţin în încuietoare. Mi-am zis: “Ce bine! Înseamnă că-mi pot deschide dulapul cu scule.” Dar după ce s-a întors pe jumătate, dintr-o dată s-a auzit o pocnitură şi cheia nu a vrut să se învârtă mai tare.

Noi avem nevoie de o cheie care să descuie toate uşile Scripturii. Şi teologii au încercat multe chei diferite. Dar singura cheie care va descuia toate aceste uşi este slava lui Dumnezeu.

Ezechiel este marele prooroc al slavei lui Dumnezeu; şi vom descoperi acest lucru în acest studiu. La sfârşitul istoriei Dumnezeu va fi slăvit şi glorificat. Slava lui Dumnezeu include şi răscumpărarea omului, include şi renovarea planetei Pământ; dar Dumnezeu este Cel care primeşte slava. Şi acesta este principiul care uneşte şi leagă toată Scriptura.

  1. Trebuie să avem o explicaţie clară şi adevărată cu privire la toate lucrurile din jurul nostru
  • trebuie să înţelegem de ce se află lucrurile în starea în care se află acum.
  • de asemenea, trebuie să înţelegem de ce anumite lucruri au avut loc în trecut.
  • trebuie să înţelegem şi care este direcţia spre care se îndreaptă toate lucrurile în viitor.

Biblia ne dă motivul pentru toate aceste lucruri. Uitaţi-vă la pământ astăzi! Sunt crime în jurul nostru; sunt multe religii false; sunt multe limbi diferite. De ce există antisemitismul?   De ce există Biserica Romano-Catolică? De ce există Biserica Ortodoxă? De ce există acea filozofie a evoluţionismului?

Biblia ne dă o explicaţie clară şi adevărată pentru toţi aceşti factori – din cauza păcatului.

  1. Biblia trebuie să ofere răspunsuri la întrebările fundamentale ale omului

De unde vin eu? De ce mă aflu aici? Unde merg eu?

Aceste şase elemente alcătuiesc filozofia Scripturilor.

SCHIŢA PROGRAMULUI LUI DUMNEZEU

,,A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin“ – 1 Timotei 1:17

Aş vrea să observaţi că apostolul Pavel ne dă aici cheia şi vorbeşte despre slava lui Dumnezeu. Apoi Pavel vorbeşte despre Împăratul veşniciilor, vorbeşte despre Dumnezeul nemuritor, nevăzut şi singurul Dumnezeu.

Dumnezeu este un Împărat veşnic. Pentru a avea un Împărat veşnic este nevoie de alte două aspecte:

  • în primul rând, un împărat trebuie să aibă o împărăţie peste care să domnească;
  • în al doilea rând, un împărat trebuie să aibă supuşi: oameni şi fiinţe care, de bună voie, să i se supună lui şi să-l slujească pe el.

Deci avem trei elemente:

  • Împăratul
  • împărăţia pe care trebuie să o stăpânească
  • supuşii, care-L slujesc de bună voie.

În Scriptură descoperim că sunt două tipuri de supuşi, creaţi de Dumnezeu.

  1. Primul tip de supuşi sunt fiinţele angelice.

Îngerii sunt menţionaţi de 265 de ori în Scriptură. Ei sunt supuşi ai Împăratului; Împăratul stăpâneşte peste ei. Îngerii sunt menţionaţi în creaţie. În Ps.148:2-5, psalmistul ne spune că Dumnezeu a creat îngerii; deci este un fapt real. De asemenea, înţelegem că există o Împărăţie cerească.

Deci, am descoperit că există un Împărat, o împărăţie şi supuşi, care-L slujesc de bună voie.

Haideţi să vedem cine a creat îngerii!

,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El“ Ioan 1:1-3;

,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El“ – Col.1:16

Aş vrea să observaţi care este agentul în creaţia îngerilor. Domnul Isus a fost Cel care a creat îngerii.

Într-o zi, la uşa mea au bătut nişte “Martori ai lui Iehova”, care voiau să-mi ofere literatură de-a lor. Eu le-am spus că nu vreau să le citesc literatura, pentru că este blasfemie ceea ce scrie în literatura lor. Literatura lor neagă divinitatea Domnului Isus Hristos. Martorii lui Iehova mi-au spus: “Domnul Isus a fost doar un înger. Dumnezeu L-a creat ca şi Fiu, dar El a fost doar un înger.” Nu ştiu ce Biblie citesc Martorii lui Iehova, dar cu siguranţă nu citesc Biblia pe care o citim noi, pentru că Biblia ne spune că îngerii au fost creaţi de Domnul Isus.

Haideţi să vedem când au fost creaţi îngerii! Biblia nu ne spune; dar în Iov 38:7, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că îngerii au fost prezenţi atunci când pământul a fost creat. Deci putem înţelege de aici că îngerii au fost creaţi înainte ca omul să fie creat. Îngerii au fost creaţi să fie sfinţi, asemeni lui Dumnezeu, dar bineînţeles că unii dintre ei s-au răzvrătit împreună cu Satan.

,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea“ – Genesa 1:31;

,,Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” – Marcu 8:38

  • în Gen.1:31 ni se spune că tot ce a creat Dumnezeu a fost bun;
  • iar în Marcu 8:38 ni se vorbeşte despre îngerii sfinţi.

Sunt mulţi îngeri, dar unii dintre ei au devenit demoni (draci), care s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea lui faţă de Dumnezeu. Pentru îngerii răzvrătiţi a fost pregătit iadul. Ştiţi că iadul nu a fost pregătit pentru omenire? Dar datorită faptului că omul i se alătură lui Satan, în răzvrătirea lui faţă de Dumnezeu, o mare parte a omenirii va petrece veşnicia cu Satan, în iad.

Un ultim lucru pe care aş vrea să-l observăm despre îngeri este faptul că îngerii sunt nişte făpturi; nu au evoluat.

,,Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“ – Evrei 1:14

Nu este extraordinar ce citim aici? Ştiţi că atunci când noi vom fi răpiţi şi vom fi împreună cu Domnul, îngerii vor fi slujitorii noştri?!

Ca şi tânăr creştin, îmi plăcea să ascult predicile unui mare predicator american, Donald Grey Barnhouse. Omul acesta a povestit despre un incident care s-a petrecut când predica în sudul Americii. El locuia la un american bogat, care avea o slujitoare negresă, care era o tânără creştină. Într-o zi, după programul de la Biserică de duminică dimineaţa, Donald Barnhouse s-a întors acasă la americanul bogat. Gazda i-a spus predicatorului: “Îmi pare rău, dar astăzi nu avem mâncare la prânz. Mi-e teamă că predica ta de dimineaţă a supărat-o pe slujitoare şi nu a putut să facă nimic de mâncare.” Donald Barnhouse s-a dus în bucătărie şi a văzut-o pe slujitoarea negresă, care stătea pe un scăunel şi plângea în hohote. Predicatorul s-a aşezat pe un scaun, şi-a pus mâna pe umărul ei şi a întrebat-o: “Ce am spus de te-ai supărat aşa?” Slujitoarea a răspuns: “Eu am crezut totdeauna că atunci când am să ajung în ceruri, am să fiu un înger. Voiam să am şi eu aripi şi să zbor prin ceruri. Şi acum, la Biserică ne-aţi spus că noi nu vom fi îngeri; iar eu sunt foarte supărată din această cauză.” Predicatorul i-a spus: “Hai să cântăm o cântare!” Şi au cântat împreună cântarea care spune:

“Siguranţă binecuvântată, Isus este al meu
O, ce gust minunat din slava divină, moştenitori ai mântuirii …”

Predicatorul a spus: “Hai să ne oprim aici!” şi apoi a făcut referinţă la Evrei 1:14. Apoi a întrebat-o pe slujitoare: “Care sunt moştenitorii mântuirii?” Slujitoarea i-a răspuns: “Eu sunt unul dintre ei!” Atunci predicatorul a întrebat-o: “Vrei să fii o slujitoare toată veşnicia?” şi slujitoarea a răspuns: “Nu, domnule!” Predicatorul i-a răspuns: “Îngerii vor fi slujitori şi ei îi slujesc pe cei care moştenesc mântuirea.” Îngerii nu au evoluat şi îngerii vor fi duhuri slujitoare nouă.

Deci avem un Împărat, avem o împărăţie – care este cerul – şi avem nişte supuşi – care slujesc de bună voie, şi aceştia sunt îngerii. Am spus că sunt şi îngeri care s-au răzvrătit împreună cu Satan.

  • Al doilea tip de supuşi sunt oamenii.

Haideţi să discutăm despre crearea omului!

  1. Crearea omului a fost, în primul rând, plănuită de Dumnezeu.

Genesa 1:26 – Observaţi că, facerea omului a fost plănuită de toată Trinitatea. Aş vrea să observaţi că Dumnezeu spune: “Să facem om după chipul Nostru …”

Sunt mulţi oameni de ştiinţă – şi din nefericire, unii creştini – care încearcă să ne convingă că, facerea omului nu a fost plănuită de Dumnezeu şi că noi am ajuns şi existăm pe pământul acesta ca şi rezultat al unei serii întregi de accidente. Dar acesta este un lucru absolut imposibil; noi am fost plănuiţi de Dumnezeu.

  1. În al doilea rând, crearea omului a fost una directă, specială şi care a avut loc imediat. Uitaţi-vă la Genesa 1:27!
  1. În al treilea rând, în crearea omului există două aspecte. Genesa 2:7:
  • Vedem că omul a fost creat din ţărână.
  • De asemenea, Dumnezeu a suflat în nări suflare de viaţă; Dumnezeu a suflat duh din El în om.

Noi suntem creaţi din ţărâna pământului. Ştiţi că de fapt în aceasta constă slava omului? Ştiţi că vine ziua când noi vom avea trupuri ca ale Domnului nostru? Chiar în clipa aceasta, în slavă este un Om – un Om care are carne şi oase. Noi vom fi asemeni lui Hristos. Aceasta este slava noastră.

Deci am văzut că avem un Împărat; avem o împărăţie – planeta Pământ -, peste care să stăpânească; şi avem supuşi, care slujesc de bună voie; am văzut că printre supuşi se află şi omenirea.

Acum este imposibil ca noi să ne dăm seama cum arăta pământul în momentul creaţiei. Ceea ce noi vedem acum este un pământ distrus şi blestemat. Dar atunci, după creaţie, Biblia ne spune că Dumnezeu S-a uitat la pământ şi a spus că toate lucrurile erau bune. Dumnezeu, omul şi natura erau într-o armonie perfectă. Dumnezeu era slăvit; slava lui Dumnezeu era evidentă atunci. Dar a intervenit o problemă! … Era un Împărat, era o împărăţie [o împărăţie dublă: cerul şi pământul] şi erau supuşi, care slujeau de bună voie. Însă Satan s-a răzvrătit [şi acest lucru s-a întâmplat după crearea omului]. Satan a spus: “Eu voi fi ca Cel Prea Înalt!”

Vom studia lucrul acesta, în mai multe detalii, în Ezechiel. Fraza aceasta: “Cel Prea Înalt” este o formulă şi Cel Prea Înalt este Cel care are în stăpânire cerul şi pământul. Aşa că Satan a folosit această formulă şi a spus: “Voi fi [sau mă voi face] ca Cel Prea Înalt, pentru că planul meu este ca eu să stăpânesc peste cer şi peste pământ.”

Să observăm acum câteva lucruri despre Satan.

Satan a fost creat. Şi cred că lucrul acesta nu-i prea convine lui Satan … Ştiţi de unde cred eu că a apărut teoria evoluţionismului? A apărut de la diavol. Vedeţi, lui Satan nu-i prea place faptul că el a fost creat de fapt de Dumnezeu. Şi omul păcătos este exact la fel. Odată ce noi admitem că Dumnezeu este Creatorul nostru, aceasta înseamnă că noi avem anumite obligaţii faţă de El. Cred că Satan a venit cu teoria evoluţionismului şi probabil şi-a spus: “Şi eu am evoluat! Nu Dumnezeu m-a creat!” Apoi el a transmis mai departe această idee şi oamenilor. De aceea oamenii spun: “Nu am fost creat de Dumnezeu! Am evoluat!”

Deci Satan, unul dintre cei mai mari îngeri ai lui Dumnezeu, care avea responsabilităţi speciale în Împărăţia din ceruri, a hotărât să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu şi a spus că “el vrea să fie ca şi Cel Prea Înalt”. Am descoperit că el a fost creat înainte ca planeta Pământ să fie creată.

,,Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.“ – Ezechiel 28:13

Vedem aici că Satan a fost creat ca să-L laude pe Dumnezeu. Biblia ne spune că el a fost creat ca să dea slavă lui Dumnezeu.

Vă aduceţi aminte ce spuneam mai înainte? Slava lui Dumnezeu este cheia care deschide toată Scriptura.

,,Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine“ – Ezechiel 28:15

Observaţi că Satan a fost perfect, fără prihană, odată. Dar ni se spune că nelegiuirea s-a găsit în el. Acum trebuie să deschidem în Noul Testament şi să vedem care a fost acea nelegiuire.

,,Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi săcadă în osânda diavolului“ – 1Timotei 3:6

Aş vrea să observaţi că apostolul Pavel vorbeşte aici despre alegerea unui episcop în lucrarea lui Dumnezeu şi spune: “să nu alegeţi un om întors de curând, pentru ca să nu se îngâmfe.” Acesta era păcatul în care a căzut Satan – păcatul mândriei :

,,Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.“ – Ezec.28:17.

Aduceţi-vă aminte că Satan a avut o poziţie foarte înaltă în conducere printre îngeri. Şi se pare că el se afla în poziţia în care trebuia să ia slava lui Dumnezeu şi să I-o aducă lui Dumnezeu, să I-o dea lui Dumnezeu. Dar Satan a hotărât să ia pentru el un procentaj din acea slavă. Şi acesta a fost păcatul lui. Pentru că din acel moment el a început să meargă în jos.

Există o lecţie pentru noi aici. Dumnezeu vă va pune şi pe voi în lucrarea Sa. Vor fi oameni care vor veni la voi şi vă vor spune: “A fost o predică foarte bună …”; sau: “Ai făcut o lucrare minunată pentru Dumnezeu …” Şi atunci Satan va veni şi va şopti în inima voastră: “Eşti foarte bun şi priceput la aceasta, ştiai? De ce nu-ţi iei tu slava! La urma-urmei a fost rezultatul inteligenţei tale, a fost bunătatea ta. Dă-I şi lui Dumnezeu ceva din slavă, dar păstrează un procentaj şi pentru tine.” Ştiţi că acesta a fost păcatul în care a căzut Satan? Şi aceasta a cauzat ruinarea rasei umane.

,,Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’“ – Isaia 14:12-14

Aici găsim o descriere a ceea ce s-a întâmplat cu Lucifer atunci când el s-a răzvrătit. Aş vrea să observaţi declaraţia lui Lucifer: “Voi fi ca Cel Prea Înalt …” (v.14).

,,Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! – Geneza 14:19

Găsim aici acea istorie din viaţa lui Avraam, când el a înfrânt pe toţi împăraţii care-l luaseră prizonier pe Lot. Apoi apare acel împărat al Salemului, Melhisedec, care se întâlneşte cu Avraam şi spune aceste cuvinte extraordinare din versetul 19. Observaţi că este vorba de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

În Scriptură apare ceea ce este numită “doctrina primei menţionări”. Când găsim un cuvânt sau o frază care apare pentru prima oară în Scriptură, se pare că ea are o semnificaţie specială atunci. De exemplu, să luăm cuvântul “dragoste”. Unde credeţi că a fost menţionat cuvântul “dragoste”, pentru prima oară în Scriptură? Poate că spuneţi: “Adam a iubit-o pe soţia lui, Eva.” A iubit-o, este adevărat; dar nu acolo apare pentru prima oară cuvântul “dragoste”! Dumnezeu a păstrat acest cuvânt – “dragoste” – pentru acel incident în care Dumnezeu i-a spus lui Avraam să I-l aducă pe Isaac ca jertfă. Dumnezeu i-a spus: “Ia pe fiul tău, pe care-l iubeşti atât de mult, şi adu-l ca jertfă!” Acolo, în Genesa 22, apare pentru prima oară cuvântul “dragoste” sau “iubire”.

Oare nu este fascinant lucrul acesta? Dumnezeu L-a luat pe Fiul Său şi L-a adus ca jertfă, la Calvar, pentru păcatele nostre. Deci cuvântul “dragoste”, care este legat de jertfirea lui Isaac, are o semnificaţie specială.

Haideţi să ne întoarcem la Genesa 14:19! Aici ne este menţionată, pentru prima oară în Scriptură, această expresie: “Dumnezeul Cel Prea Înalt”. Şi aş vrea să observaţi de ce mai este legată această expresie – de expresia: “Ziditorul cerului şi al pământului”. Acum, oridecâteori citiţi în Scriptură această expresie: “Dumnezeul Cel Prea Înalt”, întotdeauna să vă gândiţi la cea de-a doua jumătate a frazei: “Ziditorul cerului şi al pământului”. Ajungând la declaraţia pe care o face Satan, în Isaia 14:14, deducem faptul că Satan spune aşa: “Voi fi ca Cel Prea Înalt!” sau: “Eu voi fi Ziditorul cerului şi al pământului.”

Vă aduceţi aminte de cele două împărăţii?

  • cerul – şi supuşii din ceruri sunt fiinţele angelice;
  • pământul – şi supuşii de pe pământ sunt oamenii.

Iată declaraţia lui Satan: “Eu voi fi ca Cel Prea Înalt! Eu voi fi Împăratul veşniciilor! Iar îngerii şi oamenii vor fi supuşii mei.”

Biblia ne oferă toate aceste informaţii uimitoare. Şi numai atunci când înţelegem aceste adevăruri, numai atunci putem percepe ce se întâmplă de fapt pe planeta Pământ, de ce lucrurile sunt aşa cum sunt.

Haideţi să ne întoarcem acum la Genesa! Ordinea pe care Dumnezeu a instaurat-o pe planeta Pământ a fost Teocraţia.

Ştiţi ce înseamnă “democraţia”?

  • “demo” = “oamenii”;
  • “ocraţia” = “stăpânesc”.

Noi, oamenii, votăm pe cineva şi îi permitem acelui om să stăpânească peste noi. Dacă nu ne place persoana respectivă, data viitoare când sunt alegerile votăm pe altcineva. Deci “democraţia” înseamnă “oamenii stăpânesc”.

Dumnezeu a spus că pe pământ trebuie să existe o Teocraţie.

  • “Teos” = “Dumnezeu”;
  • “ocraţie” = “stăpâneşte sau conduce”.

Deci, pe planeta Pământ, Dumnezeu a spus că trebuie să fie Teocraţie, adică Dumnezeu să stăpânească.

,,Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” – Genesa 1:26

Obsevaţi ce a investit Dumnezeu în om (în primii noştri părinţi)! Dumnezeu a spus: “… ei să stăpânească …”. Dumnezeu a investit în întreaga omenire această responsabilitate extraordinară. Omul trebuia să stăpânească pe planeta Pământ sub autoritatea şi conducerea lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu a investit în om o autoritate extraordinară. Omul trebuia să stăpânească planeta Pământ în Numele lui Dumnezeu sau sub autoritatea şi conducerea lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este Împăratul veşniciilor şi Dumnezeu a investit în om o parte din ceea ce El avea.

Haideţi să discutăm puţin despre răzvrătirea omului!

Genesa 3 – În v.1, ni se spune că “şarpele era mai şiret”. Dacă este un lucru care-l caracterizează mai bine pe diavol, aceasta este şiretenia sau viclenia.

În stadiul în care ne aflăm în Genesa 3, în grădina Eden, Satan se răzvrătise împotriva lui Dumnezeu în Împărăţia cerurilor. Şi mulţi îngeri l-au urmat pe Satan în răzvrătirea lui. În acest stadiu Dumnezeu a pregătit iadul, astfel încât, într-o zi, Satan împreună cu toţi îngerii lui să fie aruncaţi acolo [în iad]. Dar acum, în Genesa 3, Satan vrea să atace tot planul lui Dumnezeu, atacând şi planeta Pământ. Observaţi cum a atacat el!

  • Genesa 3:1 – Satan îi spune Evei: “Oare chiar ţi-a spus Dumnezeu ceva?” Cu alte cuvinte Satan a pus la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu.

În Genesa 3, Dumnezeu ne arată planul după care operează Satan. Şi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că “noi nu trebuie să fim neştiutori în ceea ce priveşte planul lui Satan şi tacticile sale”. Poate că noi spunem: “Eu am Cuvântul lui Dumnezeu!” Şi Satan ne spune: “Oare chiar aşa este? Sunt mulţi oameni de ştiinţă care nu sunt de acord cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu. Oare chiar crezi că Dumnezeu a spus lucrul acesta?”

  • Geneza 3:2-3 ,, Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.”

Observaţi răspunsul femeii.

Răspunsul Evei este cel mai mare dezastru pe care l-ar fi putut provoca ea vreodată. Dumnezeu i-a spus să nu mănânce din pom. Şi apoi Eva a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu. Eva a spus că Dumnezeu le-a zis: “Nici să nu vă atingeţi de pom …” Dar Dumnezeu nu le-a spus niciodată acest lucru. Eva a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu.

  • Şi apoi, Eva a mai făcut o greşeală. Ea L-a citat pe Dumnezeu; dar uitaţi-vă cum a schimbat ceea ce Dumnezeu a spus: “… ca să nu muriţi.”!

Dar Dumnezeu nu a spus niciodată acest lucru. Dumnezeu a spus că “vor muri negreşit”. Observaţi ce a făcut Eva:

  • a adăugat la Cuvântul lui Dumnezeu
  • a schimbat Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu vă va folosi pe voi în lucrarea Sa. Să nu îndrăzniţi niciodată să faceţi ce a făcut Eva!!! Trebuie ca întotdeauna să prezentaţi tot Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu prezentaţi nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă îndrăzniţi să adăugaţi ceva la Cuvântul lui Dumnezeu sau să modificaţi într-un fel Cuvântul lui Dumnezeu, “Satan vă va băga în sac”.

  • Geneza 3:4 – ,,Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, …“

Uitaţi-vă ce spune Satan mai departe! Satan a negat Cuvântul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, el a spus: “Este ridicol ceea ce spui tu, Eva! Chiar crezi că Dumnezeu, după ce v-a dat grădina aceasta frumoasă, vă va omorî? Nu fi proastă, Eva! Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei …”

Ştiţi că oamenii spun exact acelaşi lucru astăzi? Ei spun: “Chiar crezi că un Dumnezeu al dragostei va trimite pe cineva în iad? Nu fi prost! Nu trebuie să crezi în Evanghelie. Nici măcar nu ai nevoie de ea …”

  • Geneza 3:5 – ,, …dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Vă rog să observaţi ce spune Satan mai departe! Aici Satan exagerează când vorbeşte de păcat şi micşorează consecinţele păcatului.

Acestea sunt tacticile lui Satan. Oridecâteori atacă omenirea, el foloseşte aceste tactici. El schimbă şi modifică Cuvântul lui Dumnezeu, adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi neagă Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, Satan spune: “Păcatul nu va avea consecinţe! Dacă păcătuieşti într-adevăr vei fi mult mai bun, te vei pricepe mult mai bine la aceasta.” Satan a derutat foarte mulţi oameni folosind aceste tactici. Atunci când eşti implicat în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoşti modul în care operează şi acţionează Satan.

Am vrea acum să ne uităm la consecinţele păcatului. Câteva lucruri s-au petrecut cu omul atunci când el a păcătuit, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu.

  • Omul a murit din punct de vedere spiritual.

Omul nu a fost anihilat din punct de vedere spiritual; pentru că omul este o fiinţă veşnică, omul nu poate fi anihilat. De aceea este atât de important ca noi să propovăduim Evanghelia; pentru că omul va trăi veşnic. Dar a muri din punct de vedere spiritual înseamnă izgonire din prezenţa lui Dumnezeu, separare de prezenţa lui Dumnezeu.

Atunci când a fost creat, omul avea o orientare şi o atracţie către Dumnezeu. El Îl iubea pe Dumnezeu. Nu îi trecea niciodată prin minte să fie neascultător faţă de Dumnezeu. Această orientare şi atracţie către Dumnezeu controla natura lui, firea lui. Dar omul a pierdut această orientare şi atracţie faţă de Dumnezeu în momentul când s-a răzvrătit şi a ascultat de Satan.

Acum, omul are o atitudine de vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. Omul are o fire păcătoasă acum. Această stare păcătoasă a omului este numită de teologi o depravare totală. Aceasta nu înseamnă că omul este atât de rău pe cât ar putea să fie.

Unii dintre fariseii din zilele Domnului Isus erau foarte neprihăniţi. Iată ce înseamnă depravarea totală. Ea afectează fiecare parte a fiinţei omului; afectează viaţa mentală, afectează sentimentele. Omul este depravat în toată fiinţa lui; omul are o fire păcătoasă; şi omul a murit din punct de vedere spiritual faţă de Dumnezeu. Există acum un zid care s-a pus între noi şi Dumnezeu. Lucrul acesta ne este prezentat în Genesa 3:8. Atunci când Domnul Dumnezeu a venit în grădină, ni se spune că Adam şi Eva s-au ascuns. Cu alte cuvinte, Adan nu voia să dea ochii cu Dumnezeu. El nu-L mai iubea pe Dumnezeu; între el şi Dumnezeu era o vrăjmăşie acum.

  • Omul a murit din punct de vedere fizic.

Imediat a apărut îmbătrânirea. Omul se degradează şi în final moare. Cu toţii suntem supuşi bolilor sau rănirilor. De exemplu, dacă noi cădem de pe scări ne lovim şi ne rănim. De asemenea, noi nu mai avem acces la pomul vieţii. Pomul vieţii era un simbol al ajutorului, al vindecării. Noi nu ne mai putem apropia de el. De aceea astăzi vedem în lume boli şi vedem moarte. Nu contează dacă suntem creştini sau nu; aceste lucruri se aplică tuturor oamenilor.

Cred că cunoaşteţi şi voi ceva despre genetică. Trupurile noastre sunt compuse din miliarde de celule; şi în fiecare celulă din trupul nostru există un cod genetic. În Psalmi ni se spune că Dumnezeu ne-a creat aşa. El a creat cartea în care sunt conţinute toate zilele vieţii noastre. În fiecare an, o parte din aceste informaţii genetice se pierd; şi noi numim acest proces procesul de îmbătrânire. Problema este că în fiecare an noi pierdem nişte informaţii din trupul nostru, noi ne degradăm pe zi ce trece şi în final murim. Însă moartea nu este sfârşitul problemei; pentru că noi transmitem toate informaţiile din organismul nostru generaţiei următoare, copiilor noştri. Dar în următoarea generaţie, acele informaţii genetice nu sunt atât de clare şi de bune pe cât au fost la noi. Vă daţi seama că toate lucrurile merg în jos, din rău în mai rău [a doua lege a termodinamicii]; tot Universul se află într-o stare de decădere.

De aceea această răzvrătire a omului a adus o moarte spirituală şi apoi o moarte fizică. Şi acesta este un dezastru absolut, care s-a petrecut în omenire.

  • Omul şi-a pierdut abilitatea de a-şi exercita autoritatea şi şi-a pierdut stăpânirea.

Evrei 2:5-8 – Vedem aici care a fost ordinea pe care Dumnezeu a lăsat-o pentru om. Aş vrea să observaţi ce spune autorul epistolei către Evrei. Spuneam că Dumnezeu a instaurat o Teocraţie pe planeta pământ. Şi toate lucrurile au fost supuse omului, i-au fost date omului în stăpânire. Dar la sfârşitul v.8, ni se spune că astăzi lucrurile nu mai sunt aşa cum au fost.

Evrei 2:9 – Ni se spune că “Îl vedem pe Isus încununat cu slavă”. Acesta este lucrul către care se îndreaptă toată istoria, şi anume – slava lui Dumnezeu. În momentul de faţă noi trăim în împărăţia lui Satan. Dar în viitor slava lui Dumnezeu va fi descoperită. Şi totuşi, între timp, după cum spune şi autorul epistolei către Evrei, omul nu-şi mai exercită stăpânirea lui, aşa cum Dumnezeu a spus că trebuia să o facă, în Genesa 1:26.

Prin neascultarea sa, omul şi-a predat stăpânirea lui Satan, cel care stăpâneşte în prezent pe pământ [Deci pe pământ acum este o satanocraţie].

Omul a murit din punct de vedere spiritual, omul a murit din punct de vedere fizic şi el şi-a pierdut acea stăpânire pe care Dumnezeu i-a dat-o atunci când l-a creat.

  • În împărăţia omului – pe planeta Pământ – a fost adusă o mare tragedie.

Genesa 3:17-18 – Ne dăm seama de aici că productivitatea pământului a fost redusă. Aş vrea să observaţi ce ni se spune aici!

v.18 – “… pământul va da spini şi pălămidă …”; şi prin aceasta vedem că productivitatea pământului a fost redusă. Apoi animalele s-au schimbat; ele s-au sălbăticit.

Romani 8:19-22 – Spune că “toată creaţia s-a schimbat” şi ni se spune că “ea aşteaptă şi suspină după acea stare care a existat la început, când totul era perfect”. Răzvrătirea omului a adus deci o mare tragedie pe planeta Pământ.

  • Omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan. Vă aduceţi aminte că acum există două împărăţii:
  • există Împăratul veşniciilor, care este însuş Dumnezeu. Apoi există Împărăţia lui Dumnezeu – cerul.
  • dar în momentul în care omul a păcătuit, el a încredinţat lui Satan stăpânirea peste planeta Pământ. Astfel, planeta Pământ a devenit împărăţia lui Satan. Şi fiecare om care se naşte în lumea aceasta, pe pământ, se naşte în împărăţia lui Satan.
  • Romani 5:12 – ,,De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…“ Cu toate că versetul acesta este dificil în traducere, ni se spune aici că noi, cu toţii, am participat în păcatul lui Adam. Atunci când Adam a păcătuit şi noi am păcătuit în Adam.

Să vă dau o ilustraţie. Eu m-am născut în nordul Angliei. Oamenii din Scoţia îi privesc pe englezi ca pe nişte inferiori, şi spun: “Mai bine v-aţi fi născut în Scoţia, pentru că noi suntem nişte oameni mai buni!” Dar până la urmă eu am întâlnit o tânără din Scoţia, pe care am cerut-o în căsătorie şi ea a acceptat. Aşa că eu mi-am spus: “Am să mă mut şi am să locuiesc cu ea în Scoţia.” Dar mi-am dat seama că eu voi avem o problemă. M-am născut în Anglia şi aum am să mă mut în Scoţia. Şi mi-am dat seama că am să fiu cam dispreţuit de scoţieni. Dar mi-am adus aminte un lucru pe care mi l-a spus tatăl meu. El mi-a spus că bunicul său, adică străbunicul meu, a fost scoţian. Într-o zi, el şi-a căutat de lucru. Aşa că s-a hotărât să se mute în Anglia şi să lucreze acolo. Acum, dacă străbunicul meu ar fi rămas în Scoţia, eu m-aş fi născut scoţian şi nu ar fi trebuit să suport ruşinea că m-am născut în Anglia. De aceea eu am putut să spun că eu eram în străbunicul meu, atunci când el a trecut graniţa din Scoţia în Anglia. Când el a păcătuit şi eu am păcătuit.

Acesta este gândul pe care-l prezintă apostolul Pavel în Romani 5:12. Cu toţii am păcătuit în Adam; cu toţii facem parte din rasa umană; şi cu toţii am participat la păcatul lui Adam. În felul acesta, cu toţii facem parte din împărăţia lui Satan.

  • Efeseni 2:1-3 – ,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftelefirii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.“

Aş vrea să observaţi ce spune apostolul Pavel aici. Pavel spune că odată eram cu toţii în împărăţia lui Satan şi trăiam după mersul lumii lui Satan; noi eram o parte din împărăţia lui. Deci, prin răzvrătirea sa, omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan şi a devenit membru al acesteia. Şi omenirea este ţinută sub stăpânire de Satan.

  • Fapte 26:17-18 – În acest pasaj, Domnul Isus îi vorbeşte lui Pavel. Aş vrea să observaţi că Domnul Isus spune aici că oamenii sunt orbiţi de Satan şi se află în împărăţia lui. Domnul Isus îi spune lui Pavel: “Te-am chemat ca să le propovăduieşti Evanghelia, pentru ca oamenii să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu, din împărăţia Satanei în Împărăţia lui Dumnezeu.”
  • 2 Corinteni 4:4 – ,,… a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.“ Oamenii sunt orbiţi de Satan. Şi atunci când noi propovăduim Evanghelia oamenilor, să nu credeţi, nici măcar pentru o clipă, că-i puteţi convinge pe oameni prin argumentele pe care le prezentaţi voi, pentru că ei sunt în împărăţia lui Satan şi sunt orbiţi de Satan. Numai Duhul Sfânt poate să deschidă ochii oamenilor.
  • 2 Corinteni 11:14-15 – ,,Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 15 Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.“    Ni se spune că oamenii sunt înşelaţi de Satan. Aş vrea să observaţi cum se deghizează Satan! Ni se spune că se preface într-un înger de lumină şi îi înşeală pe oameni. Aş vrea să observaţi că în Biblie ni se spune că oamenii din lumea aceasta sunt fiii lui Satan. Uitaţi-vă la Ioan 8:44!
  • ,,Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.“
  • Matei 25:41 – ,,Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!“. Ni se spune că şi omenirea are aceeaşi destinaţie ca şi Satan – iadul. Iadul nu a fost pregătit niciodată pentru omenire; ni se spune că a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui. Dar cei care, în mod deliberat, refuză Evanghelia vor merge şi ei în locul acela groaznic.
  • Apocalipsa 20:10,15 – Versetele spun că, din nefericire, oricine nu a fost găsit în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc (iad). Fiecare om nemântuit îi aparţine lui Satan şi împărăţiei lui.
  • 2 Corinteni 6:14-15 – ,,Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?“ De asemenea, Satan îi foloseşte pe oamenii nemântuiţi ca să-şi facă lucrarea în împărăţia lui.
  • Ioan 8:37 – ,,Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu“. Iudeii căutau să-L omoare pe Domnul Isus şi să facă lucrarea lui Satan. Uitaţi-vă la Ioan 8:40,44,59! ,,Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. … Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. … La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.“    Observaţi că Satan ştia că Domnul Isus este “sămânţa promisiunii”, pe care a făgăduit-o Dumnezeu la începutul omenirii, după căderea în păcat. De aceea el a hotărât să-L distrugă pe Domnul Isus. Vă aduceţi aminte că l-a folosit şi pe Irod cel Mare, care a ordonat uciderea copiilor! Şi aici Satan îi foloseşte pe Fariseii religioşi. Ştiţi că Satan foloseşte chiar şi mulţi oameni care stau la amvon?

Satan foloseşte mulţi oameni care să distrugă şi să nege Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci omul a fost transferat din Împărăţia lui Dumnezeu în împărăţia lui Satan.

  • Pentru că guvernatorul Teocraţiei – Adam – a devenit un membru al împărăţiei lui Satan, pământul a devenit stăpânirea lui Satan [sau a devenit o parte din împărăţia lui Satan]. Satan este stăpânitorul acestei lumi.

Într-o duminică predicam despre acest subiect la Carrubbers. Un tânăr a venit la mine, după predică, şi m-a întrebat: “Cum se face că lucrul acesta e aşa? Biblia spune că “pământul, cu tot ceea ce este pe el, este al Domnului”. Cum poate atunci Satan să fie stăpânitorul acestei lumi?” Să vă dau un exemplu. Când eu eram un băieţel, a început cel de-Al Doilea Război Mondial. În Marea Britanie, toată lumea era îngrijorată. Forţele germanilor au intrat în Franţa şi acolo au aşezat un guvern supus lor, “Regimul de la Vichy”, condus de mareşalul Petain. Unii din liderii Franţei s-au mutat în Marea Britanie. Unul dintre ei a fost generalul Charles de Gaulle. El era conducătorul adevărat al Franţei. Dar acum în Paris era un alt guvern, “Regimul de la Vichy”. El stăpânea peste populaţie, el dădea legile şi el aplica legile. Iar conducătorul adevărat al Franţei era în Marea Britanie.

Este exact ce s-a întâmplat şi pe planeta Pământ. Domnul nostru este Împăratul adevărat. Dar Satan a venit şi a intrat în lumea aceasta cu forţele lui; şi el este acum “domnul acestei lumi”. Vă aduceţi aminte că omului i s-a dat, de către Dumnezeu, stăpânire în această lume. Şi atunci când omul a hotărât să se răzvrătească împreună cu Satan împotriva lui Dumnezeu, omul a renunţat la autoritatea lui şi i-a dat-o lui Satan. Şi astfel, Satan este “domnul acestei lumi” şi pe pământ este satanocraţie.

Haideţi să dovedim acest lucru din Scriptură!

  • Ioan 14:30 – Observaţi că atunci când Domnul Isus spune: “El [Satan – “stăpânitorul acestei lumi”] nu are nimic în Mine …”, prin aceasta spunea că El nu are o fire păcătoasă. Domnul Isus nu avea nici un pic de răzvrătire faţă de Dumnezeu în El. Dar fiecare om care păcătuieşte are o fire păcătoasă; şi Satan foloseşte acest lucru pentru a duce omenirea în robie.
  • Ioan 16:11 – Observaţi că Domnul Isus spune că “stăpânitorul acestei lumi este judecat”; şi va veni ziua când această judecată va fi dusă la capăt.
  • Luca 4:5-6 – De data aceasta, Domnul Isus a fost dus în pustie şi acolo a fost ispitit de diavol. Este o revelaţie extraordinară aici. Satan este stăpânul tuturor împărăţiilor din această lume. Şi aş vrea să observaţi că Domnul Isus nu a negat ceea ce I-a spus Satan aici. Cu alte cuvinte, Domnul Isus i-a spus lui Satan: “Da, recunosc că toată lumea aceasta este sub controlul tău! Tu eşti stăpânitorul acestei lumi! Tu eşti stăpânitorul puterilor din această lume!” Şi nu e numai atât. Satan foloseşte pe îngerii lui, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu odată cu el, ca să stăpânească lumea aceasta.

Efeseni 6:12 – ,,Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“  Satan este ajutat de îngerii care s-au răzvrătit împreună cu el şi care acum sunt numiţi demoni sau draci; ei stăpânesc lumea aceasta împreună cu Satan. Şi Daniel ne prezintă nişte lucruri extraordinare cu privire la aceşti îngeri căzuţi. De fapt, sunt nişte lucruri în Biblie care ne sugerează că nu totul merge atât de bine în împărăţia lui Satan. Oridecâteori are loc o răzvrătire sunt multe necazuri care apar acolo. Şi se pare că şi îngerii căzuţi se luptă între ei pentru a obţine o poziţie. Spuneam că tot sistemul acestei lumi este în mâinile lui Satan.

  • 1 Ioan 5:19 – Ioan spune aici că “noi suntem ai lui Dumnezeu, că noi aparţinem Domnului Isus, dar că toată lumea sau tot sistemul acestei lumi este în mâna celui rău”.

Pentru a înţelege mai bine aceste lucruri am să vă dau o ilustraţie. Când eu am terminat şcoala şi am început să-mi caut o slujbă, mă întrebam care slujbă ar fi cea mai potrivită pentru mine. Erau foarte mulţi oameni în vârstă în Biserica mea. Şi ei aveau o întreagă listă, în care aveau puse în ordine slujbele potrivite. De exemplu, ei spuneau că cea mai spirituală slujbă pe care ţi-o poţi alege este o slujbă în medicină. Şi fetelor creştine din Biserică li s-a spus: “Trebuie să vă faceţi asistente medicale!” Bineînţeles că lista mergea în jos. Şi o altă slujbă spirituală era slujba de fermier. Când ajungeai la slujba de bancher, aceasta era printre ultimele. După aceea, aproape ultima de pe listă era slujba într-o companie de asigurări. Eu am găsit o slujbă chiar la o comapnie de asigurări. Şi unii dintre bătrânii din Biserică m-au tras la răspundere şi mi-au zis: “Nu ar trebui să lucrezi pentru o companie de asigurări, pentru că nu este un lucru spiritual!” Aceasta s-a întâmplat acum 40 de ani. Şi ghiciţi ce s-a întâmplat mai departe! În spitalele noastre, zeci de mii de copii au fost ucişi înainte ca ei să se nască (prin avort). Cine a făcut lucrul acesta? Medicii! Bineînţeles că era o lege care le permitea să facă acest lucru. Dar care credeţi că a fost starea companiilor de asigurări? Oamenii aceştia sunt foarte conştienţi de mediul înconjurător. Şi acum ei spuneau: “Noi nu ne investim banii decât în acele operaţiuni şi acţiuni care nu distrug mediul înconjurător!” Deci vedeţi? Tot sistemul de valori al acestei lumi a fost întors invers.

Dar haideţi să vedem ce ne spune Biblia! Ni se spune că tot sistemul de valori din această lume este în mâna celui rău. De exemplu, medicina, băncile, companiile de asigurări – toate sunt în mâna lui Satan; guvernele din această lume, Naţiunile Unite – toate sunt în mâinile lui Satan.

Domnul ne-a trimis pe noi în această lume rea nu ca să ne închidem şi să ne izolăm într-o mănpstire, ci ca să înţelegem că noi trăim în lumea diavolului şi noi trebuie să predicăm mesajul glorios al Evangheliei.

Satan domină sistemul acestei lumi; el este stăpânitorul acestei lumi. 2Corinteni 4:4 – Noi credem că astăzi trăim într-o democraţie. Dar noi trăim într-o satanocraţie, unde Satan stăpâneşte. Haideţi să încercăm să tragem o concluzie la ceea ce am spus până acum!

În primul rând, omul a fost înşelat de Satan ca să creadă minciuna. Satan a spus primilor noştri părinţi: “Dacă voi păcătuiţi împotriva lui Dumnezeu, veţi fi mult mai fericiţi şi o veţi duce mult mai bine!” Dar de fapt aceasta a adus o ruină în omenire. Deci omul a fost înşelat de Satan.

În al doilea rând, omul a vrut libertate (slobozenie). Dar prin aceasta omul a devenit un rob. Noi suntem robi ai lui Satan; el orbeşte omenirea. Apoi noi suntem robi sistemului acestei lumi. Tot sistemul din această lume este în mâna celui rău; şi noi suntem robi ai acestui sistem. Iar apoi noi suntem robi firii pământeşti (firii păcătoase). Noi avem înlăuntrul nostru o fire (o natură), care acum a devenit vrăjmaşă împotriva lui Dumnezeu.

În Romani 6, Pavel vorbeşte despre această fire păcătoasă; şi foloseşte un cuvânt foarte specific din limba greacă, pentru a dovedi cum suntem noi robi ai păcatului. Pavel spune că “suntem nişte robi “doulos” ai păcatului”.

În vremea apostolului Pavel, un sclav doulos era sclavul cel mai de jos. Omul acesta nu avea nici un drept. Stăpânul său avea toate drepturile asupra lui. Omul acesta de-abia dacă putea să respire, fără să ceară permisiune de la stăpânul său. Şi singurul mod prin care el se putea elibera din acea stare de sclav “doulos” era moartea. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că noi suntem sclavi “doulos” ai firii pământeşti.

Am văzut că rezultatul răzvrătirii şi a căderii omului a adus moarte atât fizică, cât şi spirituală şi a adus o teamă de moarte.

În Marea Britanie este un om de afaceri foarte bogat. El este proprietarul unui mare magazin din Londra. Omul acesta are un Rolls-Royce foarte frumos. Şi în spatele lui, întotdeauna când merge cu maşina, se află o dubiţă, în care are o echipă de doctori şi tot felul de echipamente medicale. Dacă se întâmplă ca el să facă un infarct sau să aibă un accident de maşină, echipa aceasta de doctori intră imediat în intervenţie şi încearcă să-l aducă înapoi la viaţă. Omul acesta se teme de moarte. Teama de moarte a cuprins toată rasa umană.

Pentru a sumariza aceste lucruri, vom spune că răzvrătirea faţă de Dumnezeu a dus la ruină omenirea. Ştiţi că planeta noastră moare încet? Ascultam, nu de mult [la începutul lui ianuarie 2000], un program la radio. Erau acolo doi oameni de ştiinţă care prezentau o avertizare cu privire la procesul de supraîncălzire a atmosferei. Persoana care le lua interviul a spus: “Ceea ce ne prezentaţi este absolut îngrozitor!” Şi a spus: “Voi aţi scos toate aceste rapoarte din cartea Apocalipsei!” Bineînţeles că a fost mult adevăr în ceea ce a spus reporterul. Dar cei doi oameni de ştiinţă au spus că, conform cercetărilor lor, în 50 de ani planeta Pământ se va confrunta cu un dezastru foarte mare. Şi au spus că, cu toate că guvernele lumii încearcă să se unească şi să salveze planeta, nimeni nu va putea face absolut nimic ca să rezolve această problemă şi să schimbe situaţia. Tot sistemul acestei lumi se ruinează. Omul este ruinat, moare şi se îndreaptă spre o veşnicie pierdută.

Acum începem să vedem, încetul cu încetul, cum Biblia ne prezintă aeastă filozofie a istoriei… Vedeţi? Biblia nu ne spune numai cum am ajuns noi să existăm, ci ea ne spune şi de ce ne aflăm noi aici, în această stare. Şi de asemenea descoperim şi de ce lucrurile sunt aşa cum sunt. Uitaţi-vă la guvernul României! Au încercat tot ceea ce au putut ca să refacă economia ţării, dar încă sunt probleme peste probleme… De ce trebuie să fie lucrurile aşa? Guvernul nostru din Marea Britanie a promis că atunci când ei ajung la putere, vor schimba totul. Dar lucrurile nu s-au schimbat. Vedeţi? Datorită faptului că omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, omul este ruinat. Şi tot sistemul acestei lumi este ruinat … Dar, Dumnezeu are un remediu.

Vreau să discutăm acum un subiect mai bun, şi vom vedea care este remediul lui Dumnezeu.

Vă aduceţi aminte că sunt două împărăţii oponente: există Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia lui Satan. Şi aş vrea să observaţi că lupta se dă în ceruri – îngerii s-au răzvrătit – şi apoi lupta se dă şi pe pământ – omul s-a răzvrătit -. Dar Dumnezeu a dat o promisiune. Genesa 3:15 – Aş vrea să observaţi că aici Dumnezeu i se adresează lui Satan. Şi Dumnezeu vorbeşte despre două seminţe aici: vorbeşte despre sămânţa lui Satan şi vorbeşte despre “sămânţa femeii”. Dumnezeu spune că “sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui”. Aceasta este o profeţie extraordinară. Dumnezeu spune că El va găsi un remediu; şi “sămânţa femeii” va veni şi va zdrobi împărăţia lui Satan.

E adevărat că deşi răzvrătirea a avut loc şi în ceruri şi pe pământ, Biblia se concentrează asupra planetei Pământ, deoacere capul sau împărăţia lui Satan va fi zdrobită pe pământ.

,,Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer“ – Apocalipsa 12:7 –

Observaţi că va avea loc un război în ceruri! Uitaţi-vă acum la Apocalipsa 12:13! Apropos, femeia despre care este vorba aici, este Israelul. Balaurul, adică Satana, va persecuta pe Israel [şi acest eveniment va avea loc în timpul Necazului cel Mare].

,,Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.“ – Efeseni 6:10-12

Vedeţi unde se dă bătălia? Pe pământ, cu fiecare credincios în parte. Vreau să vă avertizez că Satan nu se joacă în lupta aceasta! Satan cunoaşte foarte bine care sunt implicaţiile aruncării sale în iad şi el are doar două opţiuni: să-L înfrângă pe Dumnezeu şi să devină împăratul suprem sau să fie aruncat în iad. Nu există o a treia opţiune pentru Satan. Vreau să vă spun că Satan va lupta până la capăt, până la ultima sa putere ca să distrugă scopul lui Dumnezeu. Şi îndată ce ţi-ai dedicat inima şi viaţa ta Domnului Isus, Satan devine vrăjmaşul tău. Dar mă bucur să vă dau o veste bună: noi suntem de partea victorioasă şi victoria este sigură pentru noi, pentru că Satan este înfrânt. El ştie aceasta, dar totuşi în nebunia lui el luptă împotriva lui Dumnezeu. Dar nu va avea nici o şansă!

Satan are şi el un scop în istorie – şi scopul său este să-şi aşeze împărăţia lui în istoria acestei lumi. El va încerca să-şi aşeze împărăţia lui prin sămânţa şarpelui.

Vă aduceţi aminte că am citit despre aceasta în Genesa 3:15! Am văzut că există “sămânţa femeii”, care este Hristos; şi apoi există sămânţa şarpelui. Cine este sămânţa şarpelui? Este Anticristul! Şi Satan îl va folosi pe omul său, pe Anticrist, îşi va investi toată puterea lui în el şi, prin sămânţa lui, el va încerca să-şi aşeze împărăţia sa definitiv. Satan va încerca să facă acest lucru, în ultimii şapte ani din istoria lumii [ultima săptămână din cele 70 de săptămâni profeţite de Daniel]. Aceşti şapte ani alcătuiesc perioada Necazului cel Mare. De aceea cartea Ezechiel este atât de importantă: pentru că şi ea prezintă aceste lucruri.

Aş vrea să ne uităm puţin la schiţa profeţiei lui Daniel cu privire la cele 70 de săptămâni!

În Daniel 9, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel şi i-a dezvăluit lui Daniel o proorocie incredibilă. El i-a spus: “Daniele, tu ştii că prin poporul Meu, Israel, se va aşeza Împărăţia Mea!” Dar de asemenea i-a spus că poporul Israel va fi sub stăpânirea Neamurilor timp de 490 de ani [70 săptămâni-ani]. Şi în această perioadă lungă de timp, Dumnezeu a spus că El va lucra la evrei; îi va modela şi îi va schimba, astfel încât la sfârşit ei să-L accepte pe Isus ca Mesia.

Îngerul Gabriel i-a spus mai departe lui Daniel: “Ascultă-mă cu atenţie! Va fi dată o poruncă, prin care Ierusalimul să fie reconstruit. După ce această poruncă a fost dată, începe să numeri, pentru că după 69 de săptămâni de ani, adică după 483 de ani, Mesia va veni. Dar El va fi ucis; El va muri de o moarte violentă. Dar nu va muri pentru Sine, ci moartea Sa va fi pentru alţii.”

S-a dat o poruncă – ca Ierusalimul să fie reconstruit. Această poruncă (decret) a fost dată de împăratul Medo-Persiei, Artaxerxes I Longimanus. Şi citim despre aceasta în Neemia. Împăratul acesta l-a trimis pe Neemia [ca şi guvernator] ca să reconstruiască zidurile Ierusalimului. Data la care a fost dat decretul a fost însemnată în istorie ca o dată fixă; decretul s-a dat în 14 martie 445 î.Hr.

În anii 1890 a trăit un creştin extraordinar, în Marea Britanie. Numele lui a fost Sir Robert Anderson. El a fos şeful poliţiei din Londra. Dar el a fost un om foarte evlavios. Până atunci, nimeni nu reuşise să înţeleagă proorocia din Daniel 9. Omul acesta, Sir Robert Anderson, a fost un bun matematician, a fost expert în ebraică şi în greacă şi a fost un bun astronom. Sir Robert Anderson a socotit 483 de ani, începând cu 14 martie 445 î.Hr., când s-a dat decretul de reconstruire al Ierusalimului. Cred că i-a fost dificil să o facă, pentru că pe vremea aceea nu existau computere. Toate calculele lui au fost verificate mai târziu de astronomul regal, cel mai mare astronom din Marea Britanie. Prin calculele lui Robert Anderson, s-a descoperit că cei 483 de ani s-au încheiat în 6 aprilie 32 d.Hr. 6 aprilie 32 d.Hr. a fost ziua în care Domnul Isus a intrat în Ierusalim [conform proorociilor făcute în zaharia şi în alte cărţi profetice]. Atunci Domnul Isus a intrat triumfal în Ierusalim şi S-a prezentat ca Mesia al Iudeilor.

Vedeţi cât de plin de acurateţe este Cuvântul lui Dumnezeu? Această proorocie a fost făcută cu mulţi ani în urmă; şi uitaţi-vă că ea s-a împlinit în ziua exactă. În vinerea din acea săptămână, în 11 aprilie 32 d.Hr., Domnul Isus a fost răstignit, a rezolvat problema păcatului, astfel încât oricare dintre oameni să poată fi mântuit, şi apoi El S-a înălţat la ceruri. În 16 iunie 32 d.Hr., ucenicii şi iudeii se aflau la Ierusalim, pentru a sărbători Rusaliile. Aceasta era cea de-a patra sărbătoare a poporului Israel.

Sunt şapte sărbători ale Israelului; şi toate cele şapte sărbători ne prezintă planul profetic cu privire la Israel şi ne arată cum în final Israelul Îl va accepta pe Isus ca Mesia; şi astfel vom intra în Împărăţia de 1000 de ani. Dar exact în ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt S-a pogorât şi atunci a avut loc formarea Bisericii; a avut loc inaugurarea Noului Legământ. Sunt două date, care au apărut în perioada Bisericii.

  • prima dată este 14 mai 1948, când Israelul a devenit din nou un stat naţional. Şi avem să vedem că Ezechiel a proorocit exact această dată.
  • a doua dată este 5-10 iunie 1967, când a avut loc “Războiul de Şase Zile”. În timpul acestui război, Israelul a recucerit Ierusalimul. Şi avem să vedem că Ezechiel a proorocit acest lucru până la data exactă.

La sfârşitul perioadei Bisericii, Biserica va fi răpită şi va fi dusă împreună cu Hristos în cer.

Apoi urmează cea de-a 70-a săptămână-an a lui Daniel [Vă aduceţi aminte că erau 70 de săptămâni-ani sau 490 de ani!]. Această săptămână-an este perioada Necazului cel Mare. În această perioadă de 7 ani, Satan va scoate la iveală sămânţa lui, Anticristul, şi va încerca să-şi stabilească împărăţia lui. La sfârşitul celor 7 ani, Hristos Se întoarce pe pământ, împreună cu Biserica Sa. Capul lui Satan va fi zdrobit şi Hristos Îşi va aşeza Împărăţia Sa [Împărăţia de 1000 de ani]. Pământul va fi schimbat în întregime şi va fi exact aşa cum a fost la început. Iar noi vom fi asemeni lui Hristos şi vom domni împreună cu Hristos. În sfârşit, pe pământ va fi iarăşi Teocraţie.

După 1000 de ani, Satan, care a fost legat în această perioadă de 1000 de ani, se va răzvrăti pentru ultima oară; dar va fi zdrobit definitiv. Apoi, Marele Tron Alb va fi aşezat. Cei morţi care au murit fără Hristos vor fi înviaţi, vor fi judecaţi şi vor fi condamnaţi la o veşnicie pierdută, în iad. După aceea Dumnezeu Îşi va aşeza Împărăţia Lui cea veşnică; după ce va face un cer nou şi un pământ nou.

Motivul pentru care v-am dat această schiţă este că Ezechiel tratează evenimente care au loc înainte de perioada Bisericii, evenimente care au loc în perioada Bisericii, dar de asemenea vorbeşte şi despre cea de-a doua venire a Domnului Isus, când El Îşi va aşeza Împărăţia de 1000 de ani şi ne va prezenta puţin din ceea ce se va întâmpla în timpul Împărăţiei de 1000 de ani.

Deci, am vorbit despre Satan. Pentru ca el să-şi aşeze împărăţia sa şi să fie ca Cel Prea Înalt, el trebuie să producă o sămânţă, şi anume – pe Anticrist, omul său, şi trebuie să câştige închinare de la toată omenirea. În revelaţia pe care o are, Daniel ne spune că, pentru aceasta, Satan va folosi un idol – sămânţa lui, Anticristul – şi îl va folosi şi pe Proorocul Mincinos. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că Satan va eşua în planul său.

Acum, pe lângă aceasta [încercarea de a câştiga închinarea omenirii], Satan mai trebuie să facă două lucruri:

  • trebuie să zdrobească Biserica pentru că Biserica va fi unită cu Hristos, va conduce împreună cu Hristos şi va stăpâni peste acest pământ. Ca şi Mireasă a lui Hristos, Biserica va împărţi tronul cu Hristos.
  • în al doilea rând, Satan trebuie să distrugă Israelul pentru că Împărăţia va veni prin Israel. Proorocia cu privire la acest lucru i-a fost făcută lui Israel. De aceea Satan trebuie să distrugă Israelul.

În ultimii 7 ani, Biserica nu va fi pe planeta Pământ; ea va fi răpită şi va fi împreună cu Hristos. Aşa că Satan va folosi orice putere a lui ca să distrugă Israelul. Dar, slavă Domnului că va eşua şi în acest plan!

Deci acesta este scopul lui Satan în istorie.

Ajungem acum să vedem care este scopul lui Dumnezeu în istorie.

Vă aduceţi aminte că scopul lui Dumnezeu este slava; noi trebuie să vedem slava Lui pe planeta Pământ.

Ezechiel se concentrează asupra acestui aspect. Pe lângă aceasta, Dumnezeu trebuie să zdrobească capul lui Satan şi trebuie să-Şi aşeze Împărăţia Lui. Cu alte cuvinte, Teocraţia lui Dumnezeu trebuie să fie reaşezată pe planeta Pământ.Pentru ca Dumnezeu să îndeplinească acest lucru, El trebuie să facă şase lucruri:

  1. Dumnezeu trebuie să-l readucă pe om la viaţă, din punct de vedere spiritual.

Noi avem o fire păcătoasă în noi şi firea aceasta este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. De aceea trebuie să avem în noi o fire nouă, o natură nouă, care să-L iubească pe Dumnezeu şi care să fie ascultătoare de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu trebuie să găsească o modalitate prin care noi să fim născuţi din nou.

Vă aduceţi aminte ce i-a spus Domnul Isus lui Nicodim? Domnul Isus i-a spus: “Dacă un om nu se naşte din nou, cu nici un chip nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Cei care vor intra în Împărăţie vor fi născuţi din nou.

2. Dumnezeu trebuie să distrugă moartea.

În momentul de faţă este distrugere şi moarte pe pământ. Sunt boli, deformităţi, accidente, violenţă şi moarte. Şi Dumnezeu trebuie să distrugă moartea. Dar tot aici, legat de aceasta, Dumnezeu trebuie să-i învie pe cei care au murit. Mulţi din prietenii mei au murit şi s-au dus să fie împreună cu Domnul. Dar trupurile lor trebuie să fie înviate.

3. Dumnezeu trebuie să restaureze Teocraţia, astfel încât pământul să fie stăpânit din nou de om; şi este vorba de Omul Isus Hristos.

De aceea a trebuit ca Domnul Isus să vină în trup, pe pământ. El este ultimul Adam. Primul Adam a eşuat, dar ultimul Adam va triumfa.

Deci pământul acesta trebuie să fie stăpânit de om, aşa cum a intenţionat Dumnezeu. În momentul de faţă se face atât abuz de acest pământ. Dar lucrurile acestea vor înceta sub stăpânirea ultimului Adam.

4. Dumnezeu trebuie să restaureze mediul, astfel încât el să ajungă la o stare perfectă.

Vă aduceţi aminte că pământul a fost blestemat; animalele au devenit carnivore, sălbatice; există corupţie. Toate lucrurile sunt în decădere, merg din rău în mai rău.     De aceea Dumnezeu trebuie să restaureze mediul înconjurător şi el să fie într-o stare perfectă.

5. Dumnezeu trebuie să-i transfere pe oameni din împărăţia lui Satan în Împărăţia lui Dumnezeu; şi lucrul acesta poate să fie făcut doar prin naşterea din nou, pentru că avem nevoie de o natură nouă.

6. Satan trebuie să fie detronat şi Mesia Dumnezeu [ultimul Adam] trebuie să fie întronat; Teocraţia trebuie să fie restaurată pe planeta Pământ.

Vom vedea cum va face Dumnezeu aceste lucruri!

Dumnezeu a încheiat cinci legăminte cu omul; şi prin aceste legăminte, El va instaura Împărăţia Sa [după ce va corecta situaţia de decădere a omului].

Aceste cinci legăminte sunt foarte importante. Dacă înţelegeţi aceste legăminte, veţi înţelege Scriptura. Şi motivul pentru care trecem prin toate aceste informaţii este să înţelegem mai bine cartea Ezechiel; deoarece Dumnezeu i-a descoperit lui Ezechiel cel de-al cincilea legământ [Noul Legământ]. Bineînţeles că Satan a atacat această învăţătură [lucru care era de aşteptat din partea lui Satan].

În momentul de faţă, citesc o carte scrisă de un evreu. Bineînţeles că el cunoaşte importanţa acestor legăminte. Şi el, într-un fel, combate multe din teoriile teologilor care au studiat cele cinci legăminte. Satan s-a folosit chiar şi de teologi, ca să distrugă însemnătatea acestor legăminte. Dacă vrem să înţelegem semnificaţia acestor legăminte, trebuie să le credem aşa cum le-a dat şi le-a prezentat Dumnezeu.

Sunt unii teologi care spun aşa: “Când Vechiul Testament vorbeşte despre Israel, nu vorbeşte într-adevăr despre Israel, ci vorbeşte despre Biserică …” Dar acest lucru nu este adevărat! Este o prostie să afirmi acest lucru.

Ceea ce Dumnezeu spune este ceea ce vrea să spună, este ceea ce are de gând. Şi trebuie să credem aceste lucruri. De aceea legămintele acestea sunt foarte semnificative.

I.  LEGĂMÂNTUL AVRAAMIC

Vă spuneam mai înainte despre Sir Robert Anderson. El a făcut o afirmaţie foarte semnificativă. El a spus că “Biblia este istoria poporului lui Dumnezeu, a evreilor”.

Istoria lumii a început cu sute de ani înainte ca Avraam să existe; şi cu toate acestea, doar 11 capitole sunt dedicate perioadei de timp dinainte de Avraam. Restul Scripturii vorbeşte despre poporul lui Dumnezeu, despre descendenţii lui Avraam.

Dacă a fost un popor măreţ şi puternic, care a existat înainte de poporul Israel, este menţionat şi acel popor în Biblie, dar este menţionat doar în legătură cu poporul Israel. Israel a fost în Egipt. Egiptul a fost atunci un imperiu extraordinar de puternic. Dar este menţionat în Biblie doar datorită faptului că Israel a fost în Egipt. Babilonul a fost un imperiu extraordinar de puternic. Dar este menţionat în Biblie doar pentru că ei au distrus Ierusalimul. Deci vedeţi? Biblia este istoria evreilor.

Acum să discutăm puţin despre legământul avraamic. Avraam a fost tatăl poporului Israel.

  • Părţile implicate în legământ

Genesa 15:18 – Care sunt părţile implicate în legământ? Avraam – şi descendenţii fizici ai lui Avraam – şi Dumnezeu.

Genesa 17:4,6-7 – Legământul a fost încheiat între Dumnezeu şi Avraam; şi odată cu Avraam au fost implicaţi şi descendenţii lui.

În Genesa 15, citim despre un lucru ciudat care i s-a întâmplat lui Avraam. Dumnezeu i-a spus lui Avraam să ia anumite animale, să le taie în două şi apoi să separe cele două jumătăţi din fiecare animal.

Pentru noi, aceasta este o procedură ciudată. Dar pentru Avraam nu era ceva ciudat. Când cineva încheia un legământ în lumea veche, exact aşa făceau şi ei: tăiau în jumătate un animal sau mai multe şi separau cele două jumătăţi; apoi se luau de mână, treceau printre cele două jumătăţi de animale şi spuneau unul altuia: “Aşa să facă Dumnezeu cu mine, adică să mă taie în două, dacă eu încalc legământul!”

Aş vrea să observaţi ce s-a întâmplat în legământul acesta! Ni se spune că Avraam   s-a uitat şi a văzut ceva ca un foc, care a trecut printre cele două jumătăţi şi care a mistuit cele două jumătăţi de animale. Dumnezeu a fost Cel care a trecut printre jumătăţile de animale. Dumnezeu nu i-a cerut lui Avraam să meargă împreună cu El, ci Dumnezeu a mers singur printre jumătăţile de animale.

Deci, legământul avraamic a fost un legământ unilateral, adică a fost încheiat de o singură Persoană. Cu alte cuvinte, legământul acesta a fost confirmat de Dumnezeu; şi numai Dumnezeu a confirmat legământul acesta.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam: “Ascultă, Avraame! Tu Mă vei dezamăgi pe Mine şi nici nu-ţi vei da seama cât de păcătoşi vor fi descendenţii tăi, poporul Israel. Dar Eu închei acest legământ! Şi cu toate că descendenţii tăi – poporul Israel – vor păcătui, datorită faptului că Eu închei acest legământ, legământul va fi dus la îndeplinire.”

  • Legământul avraamic a fost încheiat de Dumnezeu, pe o juruinţă făcută de Dumnezeu.

Când slava lui Dumnezeu a trecut printre cele două jumătăţi de animale, Dumnezeu garanta că El duce la îndeplinire acest legământ.

Promisiunile [termenii] legământului avraamic

Promisiuni personale [făcute lui Avraam]

  • Dumnezeu i-a promis lui Avraam că el va fi o binecuvântare pentru alţii.De exemplu, Avraam a avut un nepot, care se numea Lot.

Ştiţi că Lot, încă de când era copil, făcea tot felul de probleme şi dădea de necaz? Când locuia în Sodoma, Lot a fost luat prizonier de nişte împăraţi care au invadat Sodoma. Avraam a strâns o mică armată şi i-a înfrânt pe cei care-l luaseră prizonier pe Lot. Atunci când Sodoma a fost distrusă, Avraam a fost cel care a mijlocit pentru nepotul său. Apoi în multe alte feluri Avraam a fost o binecuvântare pentru cei din jurul său.

  • Dumnezeu i-a spus că numele lui va fi un nume mare; Dumnezeu i-a spus că-i va face numele său un nume mare. Lucrul acesta a avut loc deja.
  • Dumnezeu i-a promis descendenţi fizici.

Trebuie să înţelegem că în momentul în care Dumnezeu a încheiat cu Avraam acest legământ, Avraam nu avea copii. El îmbătrânea şi soţia lui, Sara, depăşise vârsta la care putea să aibă copii. Dar Dumnezeu i-a spus: “Îţi voi da descendenţi fizici! Te voi înmulţi nespus de mult…”

Dumnezeu i-a promis că-l va face tatăl multor neamuri.

Multe neamuri au ieşit din Avraam. De exemplu, naţiunile arabe.

  • Dumnezeu i-a promis că le va da, lui Avraam şi descendenţilor lui, posesiunea ţării Canaan. Dumnezeu a spus că ţara Canaan va fi în stăpânirea lor veşnic.
  • Dumnezeu i-a spus că-i va binecuvânta pe cei ce îl binecuvintează pe Avraam şi-i va blestema pe cei ce-l blesteamă.

Aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie acum! Lucrul acesta ni se aplică şi nouă. Dacă tu îi dai, lui Avraam şi poporului Israel, locul lor cuvenit în Scriptură, Dumnezeu te va binecuvânta şi te va ajuta să înţelegi Biblia.

Deci acestea sunt promisiuni personale, care au fost date lui Avraam.

2. Promisiuni naţionale [pentru poporul Israel, dar care-l priveau şi pe Avraam 

  • Dumnezeu a promis că va face o mare naţiune din descendenţii fizici ai lui Avraam. Deci, din Avraam urma să iasă un mare popor, şi anume – poporul Israel.
  • Dumnezeu a promis că va da ţara Canaan descendenţilor lui Avraam.

Legământul încheiat cu Avraam era un legământ veşnic. Şi aceasta însemna că Dumnezeu Se angaja să păstreze poporul Israel ca şi naţiune.

Când ne uităm astăzi în lume, acesta este motivul pentru care Israelul se află înapoi în ţara lor. Vedeţi? Când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, putem să înţelegem de unde venim noi, de ce suntem aici, de ce lucrurile sunt aşa cum sunt astăzi în lume şi ce se va întâmpla în viitor.

3. Promisiuni universale [care afectează pe toată lumea]

,,Voi binecuvântape cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.“ – Genesa 12:3

Aş vrea să observaţi că Dumnezeu spune aici că prin Avraam, prin poporul Israel, El va aduce binecuvântări universale peste toate naţiunile.

Trebuie să fim foarte atenţi şi să nu schimbă sensul acelui cuvânt “binecuvântare”. Noi folosim acest cuvânt cu multă uşurinţă astăzi. Noi spunem: “Doamne, binecuvintează-i pe prietenii mei! Binecuvintează-mă pe mine… Binecuvintează Biserica …”; şi de fapt noi nu gândim ceea ce spunem. Dar când Dumnezeu foloseşte acest cuvânt “binecuvântare”, Dumnezeu de fapt spunea că “va îmbogăţi”. Deci dacă Dumnezeu Îşi va aduce binecuvântarea Lui pe planeta Pământ, pentru a o aduce El trebuie să îndepărteze tot dezastrul şi tot răul care l-a provocat Satan şi omul prin răzvrătirea lor.

Haideţi să ne amintim puţin promisiunile care au fost făcute lui Avraam!

  • au fost promisiuni personale, care au fost făcute lui Avraam;
  • promisiuni naţionale, care implicau poporul Israel, dar şi pe Avraam;
  • promisiuni universale, care afectează pe toţi oamenii din această lume

Aş vrea să observaţi ce a spus Domnul Isus cu privire la aceste lucruri!

Matei 25:41-46 – Vă spuneam despre acea perioadă a Necazului cel Mare şi spuneam că noi avem să fim răpiţi şi avem să fim împreună cu Hristos. Atunci Satan va încerca să distrugă Israelul. Vor fi atunci mulţi oameni care vor apăra pe Israel; şi când Hristos Se va întoarce, El va judeca naţiunile. Unora le va spune: “Nu M-aţi hrănit şi nu M-aţi vizitat atunci când am fost în închisoare …” Şi ei se vor întreba: “Când   Te-am văzut aşa şi nu Ţi-am făcut aceste lucruri?” Domnul Isus le va spune: “Nu aţi făcut-o poporului Meu, poporului Israel, şi deci nu Mi-aţi făcut-o Mie!” De aceea atunci când va avea loc judecata naţiunilor, cei care au blestemat poporul lui Avraam – poporul Israel – vor fi pierduţi.

De aceea, atunci când citim Cuvântul lui Dumnezeu să ne amintim întotdeauna să-l binecuvântăm pe Avraam, să binecuvântăm poporul Israel! Au fost într-adevăr nişte oameni răzvrătiţi şi răi, dar Dumnezeu nu a încheiat încă cu ei. Legământul avraamic a fost împlinit doar parţial.

Dumnezeu într-adevăr l-a binecuvântat pe Avraam. Genesa 24 ne spune că el avea o avere mare; el a fost o binecuvântare pentru alţii. Apoi numele lui Avraam este un nume mare şi respectat printre creştini, printre iudei şi chiar printre musulmani.

Legământul a fost împlinit parţial şi din punct de vedere naţional. După Exod, după ieşirea lor din Egipt, evreii au primit ţara Canaan. Ei au devenit un popor mare. Şi ei nu au pierit niciodată. Ei sunt încă un popor şi astăzi au ţara lor.

Vedem că parţial legământul avraamic a fost împlinit.   A fost împlinit faţă de Avraam, a fost împlinit faţă de poporul Israel – din punct de vedere naţional -, dar a fost împlinit parţial şi în ceea ce priveşte promisiunile universale.

Gândiţi-vă numai la binecuvântarea pe care noi am primit-o din Scriptură! Scriptura a schimbat vieţile atâtor oameni, a schimbat atâtea comunităţi. Şi prin Israel avem noi Scriptura, pentru că mulţi evrei au fost implicaţi în scrierea Scripturii. Dar cea mai mare binecuvântare o avem prin Domnul nostru Isus Hristos, care a venit prin poporul Israel, din sămânţa lui David; şi El a adus binecuvântări omenirii.

Aş vrea să observaţi că această împlinire parţială a fost împlinită literar! Dar mai trebuie să aibă loc o împlinire finală a acestui legământ; şi această ultimă parte a legământului, care încă nu s-a împlinit, va fi împlinită tot din punct de vedere lliterar, adică va fi împlinită până la ultima literă, pe planeta Pământ.

Avraam a căutat un oraş. El nu avea un oraş în care să se aşeze în Canaan. El a rătăcit mult şi a locuit în corturi. Dar Dumnezeu i-a promis un oraş, o cetate lui Avraam.

,,Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.“ – Evrei 11:10

Cetatea aceasta nu era în Canaan. Ezechiel ne va spune totul cu privire la această cetate şi ne va da nişte informaţii fascinante [este vorba despre Ierusalimul din Împărăţia de 1000 de ani].

Din punct de vedere naţional, care este starea Israelului astăzi? Prim-ministrul Israelului, Ehud Barak, cedează teren ţărilor arabe din jur, pentru a obţine pacea. Şi este vorba de pământul pe care Dumnezeu a spus că-l dă poporului Israel. Dar el cedează pământ arabilor, pentru a obţine pacea cu ei. Însă niciodată nu va face pace cu arabii, pentru că arabii plănuiesc să distrugă Israelul, să-l şteargă de pe faţa pământului. Israelul are încă mari probleme şi astăzi şi încă sunt împrăştiaţi. Deci împlinirea legământului avraamic nu a avut încă loc în mod complet.

Dar haideţi să vedem cum stau lucrurile din punct de vedere universal! Uitaţi-vă cum sunt naţiunile noastre astăzi! Prim-ministrul Marii Britanii, Tony Blair, credeţi că se duce la Biserică în fiecare dimineaţă să se roage: “Doamne, vreau să mă călăuzeşti astăzi!”? Bineînţeles că nu se duce! De fapt nici că ar putea să-i pese mai puţin de Dumnezeu. Naţiunile de astăzi trăiesc în întuneric şi trăiesc în satanocraţie, sub stăpânirea lui Satan.

Dar legământul avraamic va fi împlinit atât din punct de vedere naţional – cu Israelul -, cât şi din punct de vedere universal – cu întreaga lume.

  • Legământul avraamic a fost un legământ necondiţionat

Genesa 17:1-2 – Avraam şi poporul său a păcătuit; şi de fapt avem un catalog gros al păcatelor lui Israel. Vom citi în cartea Ezechiel ce s-a întâmplat cu poporul Israel pentru că a păcătuit.

Dar legământul avraamic depinde nu de credincioşia omului, ci de credincioşia lui Dumnezeu.

,,Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine Însuşi 14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa”. 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16 Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17 De aceea, şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ,18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, … – Evrei 6:13-18

Vă rog să observaţi două lucruri!

  • în primul rând, legământul;
  • în al doilea rând, juruinţa

Dumnezeu nu poate să-Şi încalce cuvântul Său şi nici nu şi-L va încălca. Şi aş vrea să observaţi ce ni se spune în Evrei 6:19!

,,… pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, …v.19

Versetul spune că “avem această nădejde ca o ancoră a sufletului”.Când lucrurile devin grele, poţi spune: “Doamne, adu-Ţi aminte de promisiunea pe care i-ai făcut-o lui Avraam, pe care ai confirmat-o cu o juruinţă!”

Regele Isus Se întoarce să stăpânească. Şi atunci când vedem lucrurile din acest punct de vedere şi modul nostru de viaţă se schimbă; bucuria apare în inima noastră, este pusă acolo şi ne dăm seama că se merită să-L slujim pe Domnul Isus.

Deci prin legământul avraamic, Dumnezeu Şi-a început programul [planul] Său de răscumpărare a oamenilor. Dumnezeu a spus că “are să aducă înapoi binecuvântarea pe planeta Pământ”.

Am văzut că acest legământ a fost o înţelegere unilaterală. Cu alte cuvinte, nu depindea de Avraam, ci acest legământ depindea numai de credincioşia lui Dumnezeu.

II. LEGĂMÂNTUL MOZAIC 

Avem să privim cinci trăsături caracteristice ale legământului mozaic în detaliu. Cele cinci trăsături ale acestui legământ sunt:

  • Legământul mozaic a însoţit şi a fost o parte importantă a întemeierii Teocraţiei.
  • Legământul mozaic cerea un mijlocitor [era nevoie de un mijlocitor]. Dumnezeu a cerut să existe o persoană care să mijlocească între popor şi Dumnezeu şi o persoană care să facă legătura între oameni şi Dumnezeu, şi între Dumnezeu şi oameni.
  • Termenii pe care se baza legământul mozaic impuneau un alt Mijlocitor şi un nou legământ.
  • Legământul mozaic a fost un legământ condiţionat, prin natura sa.
  • Legământul mozaic a fost temporar [trecător].

Legământul mozaic a însoţit şi a fost o parte importantă a întemeierii teocraţiei

Parcă vă văd cum ziceţi: “Eric, stai aşa! Parcă ziceai că noi trăim în satanocraţie, într-o lume dominată de Satan.” Aşa şi este! Dar Dumnezeu “a invadat” planeta Pământ, care este locul în care domneşte Satan. Dumnezeu a apărut pe muntele Sinai. Şi acolo, pe muntele Sinai, Şi-a arătat slava Sa de Dumnezeu.

,,Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.“ – Exod 24:17

Amintiţi-vă că spuneam: scopul lui Dumnezeu în istorie este să-Şi descopere slava. În acest verset se spune despre “înfăţişarea slavei” sau “revelaţia slavei”, care a fost făcută pe muntele Sinai şi care a fost o privelişte măreaţă şi înfricoşătoare. Aşadar, prin această arătare a slavei, Dumnezeu a invadat satanocraţia de pe pământ. Slava sau gloria lui Dumnezeu s-a arătat.

Al doilea lucru pe care vrem să-l observăm este că prin acest legământ s-a arătat o înţelegere.

,,Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel“ – Exod 19:4-6

Observaţi că aici se menţionează “o împărăţie”. Vă aduceţi aminte că am vorbit despre doctrina primei menţiuni! Aici, în Exod 19, este prima dată când cuvântul “împărăţie” este menţionat în Scriptură. Şi împărăţia aceasta, despre care este vorba aici, este de fapt Teocraţia care avea să vină pe planeta Pământ; şi anume, slava lui Dumnezeu avea să se coboare şi să conducă printr-o naţiune aleasă; să îl zdrobească pe Satan şi să aducă binecuvântarea înapoi pe pământ.

Vă amintiţi că am vorbit despre cele două Evanghelii! Ţineţi minte că Ioan Botezătorul, Domnul Isus şi ucenicii spuneau: “Împărăţia lui Dumnezeu [Împărăţia cerurilor] este aproape …” Ei vorbeau tocmai despre această Teocraţie.

Legământul mozaic a fost făcut cu o singură naţiune de pe pământ, şi anume – cu naţiunea Israel. Observaţi că poporul Israel nu este un popor abstract, ci un popor lilteral; un popor care se afla pe un munte nu la figurat, ci pe un munte la propriu şi ei au văzut într-adevăr slava Lui Dumnezeu.

Observaţi că acest legământ a avut un început foarte bine definit în istorie! Înainte de acest legământ nu fusese decât o satanocraţie. Dar acum slava lui Dumnezeu s-a reîntors pe planeta Pământ.

Observaţi că această singură naţiune, cu care avea să fie făcut legământul, trebuia să aducă binecuvântare pentru toate celelalte naţiuni de pe pământ! Dumnezeu Se cobora acum pe muntele Sinai ca să Îşi recupereze planeta Pământ. Dar de fapt Dumnezeu este Proprietarul legitim al planetei Pământ. Satanocraţia a invadat planeta Pământ împotriva voii lui Dumnezeu.

Vă rog să observaţi un alt lucru cu privire la naţiunea Israel! În Exod 19:6 spune: “Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi …” Cu alte cuvinte, Dumnezeu are să lucreze prin ei. Ei – israeliţii – trebuiau de acum să-L reprezinte pe Dumnezeu. Şi pe de altă parte ei trebuiau să reprezinte poporul [şi omenirea]. Dumnezeu voia să-i aducă laolaltă cu El [să aducă laolaltă cele două părţi: Dumnezeu şi omenirea].

Dumnezeu a spus că Israel avea să fie un fel de “arbitru” între celelalte naţiuni şi un mijlocitor între celelalte naţiuni şi Dumnezeu. Acesta era scopul legământului mozaic.

Apoi Dumnezeu a spus că naţiunea Israel trebuie să fie un “popor sfânt” (Exod 19:6).

,,Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ“ – Levitic 11:44

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a spus: “Dacă vreţi să fiţi poporul Meu, atunci trebuie să fiţi oameni sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!”

  • Un alt lucru, pe care vreau să-l observăm, este că legământul mozaic este condiţionat.

Exod 19:5 – Dumnezeu le-a spus: “Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele!”

Vă rog să observaţi diferenţa între legământul mozaic şi legământul avraamic! Am spus despre legământul avraamic că a fost un legământ unilateral; şi anume, numai Dumnezeu   L-a făcut şi legământul depindea numai de credincioşia lui Dumnezeu. Dar legământul mozaic este un legământ multilateral; adică depinde odată de Dumnezeu, dar în acelaşi timp depinde şi de oameni – de israeliţi. Dumnezeu a pus condiţia: “Dacă veţi asculta …”, şi apoi a spus ce va face El.   Şi Dumnezeu a spus în alt loc: “Dacă nu veţi asculta, Eu voi călca acest legământ.”

Haideţi să vedem ce anume cerea acest legământ! Legământul mozaic nu se referă la mântuire obţinută prin fapte, ci acest legământ era asociat şi era o parte importantă din întemeierea Teocraţiei. Prin acest legământ mozaic, Israel era într-o poziţie foarte importantă şi Dumnezeu îi spunea: “Dacă veţi asculta de legile Mele, voi veţi avea rolul important în Teocraţie!” Dar oferta lui Dumnezeu prin acest legământ a fost condiţionată.

Acest legământ mozaic nu depindea doar de credincioşia lui Dumnezeu, ci depindea şi de credincioşia lui Israel. Următorul lucru pe care trebuie să-l observăm este că oferta lui Dumnezeu a fost acceptată de popor.

Deuteronom 5:28 – Această acceptare a legământului de către israeliţi a primit aprobarea divină a lui Dumnezeu. Iată ce a spus Dumnezeu: “Tot ce au zis este bine …” Cu alte cuvinte: “Aţi făcut bine!” Dar Dumnezeu a început să Se şi tânguiască cu privire la acest lucru.

v.29 – Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel: “V-am dat legământul, v-am dat termenii legământului, iar voi la rândul vostru aţi acceptat legământul; şi Eu sunt mulţumit de acest lucru.” Dar după aceea Dumnezeu le spune: “Voi aveţi o problemă în inimă …”

Să ne gândim puţin la ce a spus Dumnezeu! Legile pe care Dumnezeu le-a impus asupra copiilor lui Israel erau legi exterioare. Ei nu aveau voie să ucidă; trebuiau să ţină ziua Sabatului; nu aveau voie să fure; nu aveau voie să se închine în faţa idolilor, etc. Toate aceste legi se refereau la probleme exterioare.

Dar vă aduceţi aminte că am vorbit despre natura păcătoasă? Am vorbit despre faptul că omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi de faptul că omul are o natură păcătoasă. Aşadar, problema este următoarea: legile date pentru Israel aveau o natură exterioară, care lucrau la exteriorul omului, pe când natura păcătoasă era o problemă interioară, lăuntrică. Legea divină era exterioară, dar problema oamenilor era interioară. Şi Legea exterioară nu a rezolvat problema interioară, nu a avut efect asupra problemei lăuntrice, a naturii (firii) păcătoase.Aşa că legământul mozaic avea să eşueze.

Odată am auzit pe cineva rugându-se: “Doamne, ajută-ne să fim ascultători, ca să trăim vieţi victorioase!” Aceasta înseamnă să inversezi ordinea lui Dumnezeu şi să te bizui pe legământul mozaic.Iată care ar trebui să fie rugăciunea noastră: “Îţi mulţumesc, Doamne, pentru Biruitorul care locuieşte înlăuntrul meu şi că acum eu pot să trăiesc în ascultare!”

În legământul mozaic noi trebuie să ne străduim şi să muncim ca să obţinem victoria; pe când în Noul Legământ noi avem în noi pe Cel biruitor, pe Isus Hristos. Şi de aceea putem să fim ascultători.

Legământul mozaic cerea un mijlocitor

În Fapte 7:35, Ştefan spune că “Moise a fost trimis de Dumnezeu ca să fie un conducător şi eliberator”. Moise a fost acea persoană pe care Dumnezeu a trimis-o să-i scoată din Egipt pe israeliţi, pentru că poporul Israel era prins în robie acolo. Şi Dumnezeu a trimis pe acest mijlocitor, pe Moise, ca să-i izbăvească de sub robia Egiptului.

Tot aşa, lumea este prinsă ca într-o capcană în satanocraţie. Şi Dumnezeu a trebuit să trimită un alt Mijlocitor, pe Domnul Isus, care să scape lumea din satanocraţie şi să o transfere în teocraţie.Deci iată că pentru legământul mozaic era nevoie de un mijlocitor.

Întâi de toate, Moise – mijlocitorul – Îl reprezenta pe Dumnezeu – pe Iehova – în faţa poporului. Şi dacă ţineţi minte, toate legile divine, toate mesajele de la Dumnezeu au venit totdeauna direct prin Moise. Moise, după ce le primea de la Dumnezeu, se ducea la popor şi le spunea ce i-a spus Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Moise era în locul lui Dumnezeu sau Îl reprezenta pe Dumnezeu.

Dacă se răzvrătea cineva împotriva lui Moise, era ca şi când se răzvrătea împotriva lui Dumnezeu. La Numeri 16, Biblia relatează despre un incident extraordinar. Biblia ne vorbeşte despre un grup de leviţi, care au venit la Moise şi cu alte cuvinte i-au spus: “Cine te crezi tu, Moise? Noi credem că avem tot atâtea drepturi ca şi tine, să fim conducători peste popor.” Şi alţii s-au alăturat acestor leviţi răzvrătiţi şi s-au răzvrătit şi ei. Dar prin faptul că s-au răzvrătit împotriva mijlocitorului lui Dumnezeu, împotriva lui Moise, ei de fapt s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Şi în Numeri 16 ni se spune că Dumnezeu a trimis foc din cer şi răzvrătiţii au fost mistuiţi (arşi) pe loc.

Deci nu trebuie să uităm faptul că Moise, în calitate de mijlocitor, Îl reprezenta pe Dumnezeu în faţa poporului. Dar în al doilea rând, pe de altă parte, Moise era cel care-i reprezenta pe oameni – pe popor – în faţa lui Dumnezeu.

Când se aflau în pustie şi când Moise a trebuit să se urce pe muntele Sinai şi asta 40 de zile, oamenii au început să spună: “Ce s-a întâmplat cu Moise?” Aşa că s-au adunat şi   l-au rugat mult pe Aaron să le facă un viţel. Orgia care s-a dezlănţuit în tabără a fost groaznică; şi au început să se închine la acest viţel de aur. Când Moise s-a întors de pe munte, Biblia ne spune că s-a mâniat pe popor. Şi când s-a întors înapoi pe munte, la Dumnezeu, a stat de vorbă cu Dumnezeu şi Dumnezeu i-a spus: “Aceştia sunt poporul tău! Am să şterg tot poporul acesta de pe faţa pământului şi am să scot un nou popor din tine, Moise!” Ştiţi ce a făcut Moise atunci? Moise a mijlocit pentru popor şi a spus: “Nu, Doamne! Ei nu sunt poporul meu, ei sunt poporul Tău! Doamne, dacă Tu alegi să distrugi acest popor de pe faţa pământului, ce vor spune egiptenii?” Şi Dumnezeu i-a cruţat pe israeliţi. În momentul acela, pe munte, Moise a reprezentat tot poporul în faţa lui Dumnezeu.

Poziţia aceasta de mijlocitor a lui Moise avea o răspundere extraordinară şi slujba aceasta avea nişte cerinţe extraordinar de mari.

Deuteronom 32:51-52 – Aici Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise şi îi spune că “el şi Aaron au păcătuit împotriva Lui şi pentru aceasta el, Moise, nu va intra în ţara Canaan” [Aaron murise între timp]. Uitaţi-vă cu atenţie la ce-i spune Dumnezeu lui Moise, la v.51 şi 52! Răspunderea era mare pentru israeliţi, şi anume – ei trebuiau să fie sfinţi şi să asculte de legile lui Dumnezeu; dar cu privire la Moise, putem spune că răspunderea lui a fost foarte mare – Moise trebuia să-L sfinţească pe Dumnezeu în mijlocul poporului. Şi din nefericire pentru Moise, el a eşuat şi a pierdut binecuvântarea de a intra în ţara promisă, Canaan.

În continuare vrem să observăm anumite semne care însoţeau această Împărăţie, numită Teocraţie.

  • Mai întâi de toate, vrem să vedem semnele pentru mijlocitor, semnele pentru Moise.

La Exod 3:1-10 avem incidentul cu rugul aprins. Moise era cu oile în pustie şi dintr-o dată a văzut un rug care ardea şi care nu se mai stingea. Biblia spune că el s-a apropiat şi a auzit că Dumnezeu îi vorbeşte.

Un al doilea semn pe care Dumnezeu i l-a dat lui Moise a fost când Dumnezeu i-a descoperit lui Moise Numele Său. Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Eu sunt “EU SUNT”!” Faptul că Dumnezeu i-a descoperit Numele Său a fost un semn pe care Moise trebuia să-l ţină minte.

  • În al doilea rând, au fost anumite semne pentru israeliţi.

Dacă ţineţi minte, Dumnezeu i-a spus lui Moise să se ducă în faţa lor şi să arunce toiagul, care s-a prefăcut în şarpe. Apoi Dumnezeu i-a spus: “Apucă de coadă şarpele!”; şi din nou acesta s-a transformat în toiag. Acest semn făcut de Moise era pentru Israel.

Ceea ce am să vă spun acum este doar părerea mea personală şi s-ar putea să nu am dreptate. Dar eu cred că oamenii aceştia cunoşteau prea bine textul din Genesa 3:15, unde spune că “sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui”.     Eu cred că toţi israeliţii ţineau minte această promisiune a lui Dumnezeu. Şi era ca şi când Dumnezeu spunea: “Uite, Moise! Tu pune mâna pe coada şarpelui, dar Eu Mă voi ocupa personal de capul şarpelui, într-o zi.”

Un alt semn pentru Israel a fost lepra. Dumnezeu i-a spus lui Moise: “Bagă-ţi mâna în sân!”; şi mâna lui s-a umplut de lepră. Ştiţi că orice om care avea lepră era exclus din prezenţa lui Dumnezeu, nu avea voie să se apropie de El!   Dar într-un mod miraculos Dumnezeu a îndepărtat lepra de pe mâna lui Moise, spunându-i: “Bagă-ţi din nou mâna în sân!” Această lepră de pe mâna lui Moise a fost un semn pentru Israel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu spunea: “Voi aveţi să eşuaţi, aveţi să greşiţi, şi Eu am să vă pun deoparte. Dar la vremea potrivită am să vă curăţ şi am să vă primesc din nou.” Al treilea semn a fost apa care s-a prefăcut în sânge. Acesta a fost semnul sângelui [semn care a fost şi pentru Israel].

  • În al treilea rând, au fost anumite semne pentru naţiunile din jur [şi aceste naţiuni includeau în primul rând Egiptul].

Semnele pentru naţiuni [Egipt] au fost cele 10 urgii. Mai ales, în noaptea Paştelui, când au fost ucişi foarte mulţi copii, a fost un semn teribil. Deci legământul mozaic cerea un mijlocitor.Vreau să ţineţi minte ce vă spun acum, fiindcă ne vom întoarce la acest lucru, deoarece este important! Moise, în calitate de mijlocitor, a eşuat. Şi au fost anumite semne, care au însoţit această Împărăţie ce avea să vină, numită Teocraţia. Avem să vedem în Noul Legământ, care va apare, o mare repetiţie a acestor puncte. Aşa că să nu uitaţi ce v-am spus!

Legământul mozaic a fost un legământ condiţionat, prin natura sa

Toate celelalte înţelegeri pe care le-a făcut Dumnezeu au fost necondiţionate, însă legământul mozaic a fost condiţionat. Am văzut deja, la Exod 19:5, că Dumnezeu le-a pus această condiţie: “Dacă veţi asculta de glasul Meu, vă voi face o împărăţie de preoţi!” 

Din nou, daţi-mi voie să accentuez acest lucru pentru voi! Şi anume, prin acest legământ mozaic, Dumnezeu nu arăta o cale prin care noi să fim mântuiţi dacă ţinem Legea sau facem fapte bune; ci acest legământ mozaic a fost o “invadare” din partea lui Dumnezeu în satanocraţie. Şi acest legământ a fost limitat.

Prin ţinerea Legii, Dumnezeu nu a vrut niciodată să arate o cale prin care să obţinem mântuirea; şi prin acest legământ mozaic, Dumnezeu nu a vrut să spună că un individ, în parte, poate să ţină Legea lui Moise şi să fie mântuit. Cu toate acestea, Dumnezeu a instituit un sistem de legi şi ritualuri, prin care israeliţii trebuiau să fie curaţi în faţa lui Dumnezeu. Dar aceste jertfe, în sine, nu aduceau mântuirea pentru israeliţi.

Când Se uită Dumnezeu la noi, chiar şi astăzi, El vede nişte oameni imperfecţi. Moartea este cea care ne atinge trupurile. Şi Dumnezeu este Cel care spune că “nu poate să privească moartea”.

Aşa că, în vechime, dacă cineva se pângărea şi devenea necurat din cauză că atingea un lucru mort, înainte ca să vină în prezenţa lui Dumnezeu, cel ce atingea ceva mort trebuia să se curăţească printr-o jertfă. Dacă un israelit ar fi păcătuit cu voia, de bună voie, nu putea să se ducă el singur, să ia un miel din turmă şi să-l aducă el însuşi ca jertfă şi să spună: “Iată, Doamne, o jertfă pentru curăţirea păcatului meu!” Dumnezeu mi-ar fi spus, dacă eram eu acel israelit: “Îmi pare rău, Eric, dar tu va trebui să mori!”; pentru că aceste jertfe de animale nu aducea curăţirea pentru un păcat cu voia.

Şi atunci noi punem întrebarea: “Cum a reuşit David să trăiască, după ce a păcătuit cu voia? El a păcătuit intenţionat. El a comis adulter şi după aceea a şi omorât un om … Cum a putut să trăiască?” În cartea Psalmi, descoperim ce s-a întâmplat în cazul lui David. David a venit în faţa lui Dumnezeu şi şi-a mărturisit păcatul, s-a pocăit şi el s-a aruncat în faţa îndurării lui Dumnezeu. Natan, proorocul, a venit şi i-a spus: “Păcatul tău a fost iertat!” Deci cum a fost izbăvit sau mântuit de la moarte David? Prin pocăinţa lui şi prin credinţa pusă în îndurarea lui Dumnezeu.

Vreau să vă spun că peste tot în Scriptură această credinţă în Dumnezeu a fost singura cale de mântuire. Noi suntem cei care trebuie să venim la Dumnezeu prin credinţă şi să primim Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşadar, ca să înţelegem legământul făcut cu Moise, trebuie să înţelegem ce a realizat acest legământ, dar trebuie să înţelegem şi ce nu a putut să înfăptuiască acest legământ.

Legământul mozaic a fost un legământ temporar

Dovada acestei afirmaţii se numeşte legământul deuteronomic [legământul următor celui mozaic], care este dovada că legământul mozaic nu a durat. În legământul mozaic exista o problemă fatală. Legile erau exterioare, pe când natura păcătoasă era lăuntrică. Chiar şi Moise şi-a dat seama că era neapărat nevoie de un alt legământ. Şi chiar şi Moise şi-a dat seama că era nevoie de un alt Mijlocitor.

,,Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prorocca mine: să ascultaţi de el!“ – Deuteronom 18:15

Moise şi-a dat seama că era nevoie să vină un alt Mijlocitor. Şi acest nou Mijlocitor avea să fie într-un nou legământ făcut de Dumnezeu. Pentru că Moise avea să greşească. La Fapte 3:22, Petru confirmă ceea ce a spus Moise în Deuteronom 18:15. Petru a fost cel care a spus că “Mijlocitorul cel nou a fost Isus”.

,,Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. 10 Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. 11 Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.13 Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.“ – Evrei 8:6-13

Observaţi ce spune în acest uimitor pasaj!

v.8 – “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou …”

v.9 – Spune că “nu va fi ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor …”

v.10 – Spune că “noul legământ va schimba inimile”.

v.12 – “Eu le voi ierta nelegiuirile lor şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”

v.13 – Vorbeşte despre “un nou legământ, care arată că cel vechi trebuie să fie desfiinţat”. Aşadar, legământul mozaic a fost un legământ trecător sau temporar.

Termenii pe care se baza legământul mozaic impuneau un alt Mijlocitor şi un nou legământ

  • Moise, mijlocitorul vechiului legământ [legământul mozaic], a eşuat.

Atunci când poporul Israel se afla în pustie, a existat o situaţie când nu au mai avut apă. Şi de data aceasta Dumnezeu i-a poruncit lui Moise şi i-a spus: “Vorbeşte stâncii şi va ţâşni apă!” Însă Moise, cu multă aroganţă, şi-a permis să lovească stânca, în loc să-i vorbească. El a spus cu voce tare: “Trebuie să scoatem apă din stâncă pentru voi, răzvrătiţilor!” Şi această atitudine, cuvintele şi fapta lui, nu au fost plăcute în faţa lui Dumnezeu şi el nu a putut să intre în ţara promisă. Aşadar, Moise – mijlocitorul legământului – a eşuat.

  • Naţiunea Israel a eşuat.

Evrei 3:7-19 – Înainte să citim acest text, daţi-mi voie să vă dau o explicaţie! Este vorba de israeliţii care trebuie să intre în odihna promisă a lui Dumnezeu. Şi odihna aceea, în cazul lor, se referea la ţara Canaanului. Pe atunci, Dumnezeu a făcut ca ţara Canaan să fie centrul Teocraţiei, a Împărăţiei Lui pe pământ. Acum, să citim Evrei 3:7-19!

v.12 – Spune că “au avut o inimă rea şi necredincioasă”. Israeliţii nu au putut să intre în Canaan [A trebuit ca ei să rătăcească încă 38 de ani în pustie, unde au murit, iar copiii lor au intrat în Canaan].Deci naţiunea Israel a eşuat.

  • Un nou legământ era necesar. Şi, mai important, un nou Mijlocitor era necesar.

Acest Mijlocitor nou, care avea să vină, trebuia să rezolve problema păcatului oamenilor. Moise nu a putut decât pur şi simplu să le dea Legea din partea lui Dumnezeu şi să le spună oamenilor: “Ascultaţi Legea!” Dar aceste legi erau exterioare. Iar problema israeliţilor era interioară; ei aveau această natură păcătoasă. Ceea ce înseamnă că trebuie să existe un nou legământ şi trebuie să vină un nou Mijlocitor.

III.  LEGĂMÂNTUL DEUTERONOMIC [Palestinian]

Teologii au fost cei care au numit legământul deuteronomic ca fiind “legământul palestinian”.

În anul 135 d.Hr. domnea la Roma un împărat, numit Hadrian. Hadrian ura foarte mult iudeii. Intenţia lui de a construi un templu lui Zeus pe locul fostului Templu, a determinat răscoala evreilor (132-135 d.Hr.), condusă de Simon Bar-Kochba, care a fost înfrântă. Aşa că Hadrian a construit un templu pe locul ruinelor Templului construit de Irod cel Mare; templul acesta nu a fost construit pentru Dumnezeu, ci pentru un zeu, numit Zeus [Jupiter]. Şi ca să-i insulte şi mai mult pe evrei, Hadrian i-a numit pe israeliţi după denumirea filistenilor. Palestina de fapt este denumirea teritoriului în care locuiau filistenii, duşmanii lui Israel.

Desigur, palestinienii moderni, din zilele noastre, sunt fericiţi că poartă numele de palestinieni, pentru că ei sunt vrăjmaşi ai evreilor, aşa cum erau filistenii în trecut. Din cauza acestor implicaţii ale numelui “palestinian”, mie îmi place să păstrez numele “deuteronomic”.

Să nu uităm care este mediul în care s-a produs acest legământ deuteronomic! Legământul mozaic a fost un legământ multilateral. În legământul mozaic, Dumnezeu a rămas credincios, dar din nefericire israeliţii nu au fost credincioşi legământului. Acum, legământul deuteronomic presupune că cel mozaic a eşuat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ştiut că era inevitabil ca legământul făcut cu Moise să nu dureze; pentru că după cum am văzut, legământul mozaic se referea la nişte legi exterioare, însă păcatul este o problemă care ţine de interior.

Deuteronom 28 – Moise este cel care vorbeşte, în acest capitol, despre condiţiile din legământul mozaic. În acest capitol 28, Moise pronunţă atât binecuvântările, cât şi blestemele din legământul mozaic.

v.1-2 – După aceste cuvinte, din aceste două versete, Moise a enumerat în faţa lor toate binecuvântările de care aveau să aibă parte, dacă ascultau şi dacă ţineau legile din legământul mozaic.

Uitaţi-vă acum la v.15, unde Moise i-a avertizat cu privire la blesteme! După acest verset, Moise a enumerat toate blestemele de care aveau să aibă parte, în cazul în care nu ascultau de legământul mozaic.

Acum uitaţi-vă la Deuteronom 28:63-66!

,,După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească, şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire. 64 Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. 65 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. 66 Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta“

Pentru o perioadă foarte scurtă, sub domnia lui David, israeliţii au fost în general ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. Şi în timpul domniei lui David, Israel a avut parte de binecuvântări. Însă foarte curând, din timpul domniei lui Solomon, ei au uitat de Dumnezeu. Şi Dumnezeu a început să lase asupra poporului blestemele din Deuteronom 28.

Dar ei au continuat să se răzvrătească şi s-au răzvrătit până la venirea Domnului Isus. Şi ca într-un act de răzvrătire finală, israeliţii au cerut răstignirea lui Mesia. Domnul Isus i-a avertizat şi le-a spus că dacă Îl resping pe El, nu au să aibă o altă soluţie, un alt remediu. Aşa că în anul 70 d.Hr. a venit generalul roman Titus, care avea 12 legiuni, a invadat Israelul, Templul din Ierusalim a fost distrus, Ierusalimul a fost distrus şi el; şi istoria ne spune că 2 milioane de iudei au fost omorâţi atunci.

Din anul 70 d.Hr. şi până în zilele noastre, aceste blesteme din Deuteronom 28 s-au văzut în Israel. A fost ţară după ţară, în care evreii au fost prigoniţi şi omorâţi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost Holocaustul din Germania, când au murit aproximativ 6 milioane de evrei. Unii dintre evrei s-au întors, în zilele noastre, în Israel; dar chiar şi în ţara lor, evreii se tem şi sunt prigoniţi de popoarele arabe din jurul lor.

Vă spuneam că dacă privim timpul de astăzi, aşa cum este el, putem să înţelegem de ce situaţia lumii este aşa cum este. Dumnezeu a prezis ce se va întâmpla pentru Israel; şi iată că tot ce s-a întâmplat cu Israel a fost exact cum a fost prezis în Cuvântul lui Dumnezeu.

Având în vedere faptul că Dumnezeu ştia dinainte că legământul mozaic avea să eşueze, El – Dumnezeu – a aranjat ca legământul deuteronomic să poată să fie încheiat.

A. Legământul deuteronomic şi părţile [termenii] sale

,,Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai-marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel, copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne până la cel ce-ţi scoate apă. Stai ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi Avraam, Isaac şi Iacov. Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, 1ci atât cu cei ce sunt aici printre noi, de faţă, în ziua aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.“ – Deuteronom 29:10-15

Observaţi vremea în care acest legământ s-a încheiat! S-a întâmplat după ce israeliţii au rătăcit timp de 40 de ani în pustie şi erau gata să intre în ţara promisă. Israeliţii [copiii israeliţilor răzvrătiţi, care au pierit în pustie], după aceşti 40 de ani, şi-au dat seama câte probleme aveau în încercarea lor de a ţine cele 10 Porunci.

Locul în care au intrat în legământul deuteronomic a fost tocmai Moab. Şi dincolo de Iordan era ţara promisă, Canaan, în care aveau să intre. Acest legământ avea mai multe părţi: Dumnezeu, israeliţii şi urmaşii israeliţilor.

Dacă ne uităm la sfârşitul v.1 din Deuteronom 29, vedem că Biblia spune că “acest legământ, pe care l-au încheiat în ţara Moabului, este afară de legământul pe care-l încheiase Dumnezeu cu ei la Horeb”. Care a fost legământul de la Horeb? Legământul mozaic, pe care nu l-au putut ţine! Deci legământul deuteronomic a fost încheiat în paralel cu legământul mozaic [după 38 de ani, în timpul celui mozaic].

B. Promisiunile din legământul deuteronomic (Deuteronom 30:1-10)

  1. Vremea în care va funcţiona [se va încheia] acest legământ
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat după ce se vor încheia toate blestemele din legământul mozaic. În momentul când au fost rostite cuvintele din Deuteronom 30, Israelul era încă sub blestemele pe care le găsim în Deuteronom 29. Deci înseamnă că legământul deuteronomic trebuia să fie în viitor.
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat numai după ce israeliţii vor recunoaşte că legile date lui Moise au fost condiţiile neprihănirii lui Dumnezeu [când îşi vor da seama că cele 10 Porunci au fost cerinţele neprihănirii lui Dumnezeu].
  • Legământul deuteronomic va fi încheiat când se va pocăi Israelul.

Vine ziua când Israelul, ca naţiune, va plânge şi se va tângui după Mesia; şi vine ziua când tot Israelul se va pocăi   şi-L va primi pe Mesia.

Deci legământul deuteronomic nu s-a împlinit încă; este încă la viitor. Atunci când Israelul se va pocăi, toate aceste binecuvântări din Deuteronom 30 vor fi asupra poporului Israel.

  1. Şase termeni ai legământului deuteronomic
  • Israel va fi adunat [din toate părţile] (Deut.30:3-10).
  • Israel va intra din nou în posesia ţării promise lui Avraam (Deut.30:3-4)
  • Dumnezeu promite regenerare [naştere din nou] (Deut.30:6).

În Deuteronom 30:6, Dumnezeu spune că “le va tăia împrejur inima lor şi inima sămânţei lor”. Vreau să observaţi că “o tăiere împrejur a inimii” este un termen tehnic. Şi avem să vedem, din Ezechiel, că “a tăia împrejur inima” nu este altceva decât “regenerare sau naştere din nou”.

Vă rog să observaţi că în termenii legământului deuteronomic Dumnezeu are să rezolve problema interioară şi Dumnezeu vrea să le dea o natură [fire] nouă; şi ei, israeliţii, au să fie născuţi din nou.

  • Va fi o judecată a duşmanilor lui Israel (Deut.30:7).

Toate aceste idei ne duc de fapt în urmă, la legământul încheiat cu Avraam … Mai ţineţi minte ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam? Dumnezeu i-a spus: “Voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei care te vor blestema!” Toate aceste blesteme care sunt acum asupra lui Israel, vor fi reîntoarse asupra duşmanilor lui Israel.

  • Va fi o ascultare de condiţiile neprihănirii lui Dumnezeu, aşa cum sunt arătate în Legea lui Moise (Deut.30:8).
  • Dumnezeu va da o binecuvântare fără egal şi prosperitate asupra naţiunii Israel (Deut.30:9).

Este foarte interesant că atunci când Solomon a terminat de construit Templul, la 1Împăraţi 8, el s-a rugat; s-a rugat de fapt pe baza acestui legământ deuteronomic. Se pare că Solomon şi-a înţeles foarte bine inima.

Noi ştim că spre mijlocul vieţii sale Solomon a comis nişte păcate urâte; şi odată cu el, tot Israelul a coborât pe această pantă.

Atunci când fiul său, Roboam, a venit la tron, naţiunea Israel s-a dezbinat; şi împreună cu Roboam, naţiunea [Iuda] a coborât mai mult. Până la urmă, aceste blesteme din legământul mozaic au venit asupra naţiunii.

Dar Solomon s-a rugat pentru zile mai bune. El şi-a dat seama şi a ştiut de aceste promisiuni necondiţionate, date de Dumnezeu; şi a ştiut că după acest eşec al său şi al naţiunii sale, după ce israeliţii vor fi izgoniţi din ţara lor, va veni vremea când Israelul va fi adunat din nou de Dumnezeu; Solomon a înţeles că vine o vreme când Dumnezeu va restabili Teocraţia.

Haideţi să încercăm acum un mic rezumat!

  • mai întâi de toate, aceste promisiuni au fost făcute pentru Israelul etnic [deci pentru poporul Israel]; şi ele vor fi împlinite numai pentru Israelul etnic
  • apoi, în ciuda tuturor păcatelor din naţiunea Israel, Dumnezeu are un remediu şi pentru ei, ca naţiune. Va exista şi pentru ei regenerare [naştere din nou].
  • un alt lucru pe care trebuie să-l ţinem minte este că acest legământ deuteronomic aparţine de viitor. În momentul de faţă, Israelul suferă încă din cauza blestemelor; şi acest legământ nu va fi încheiat până când nu se vor încheia toate blestemele de care ei au parte.
  • în al patrulea rând, acest legământ deuteronomic garantează continuitatea naţiunii Israel… De câte ori vezi un evreu, vezi de fapt o minune care umblă.

Sunt oameni de ştiinţă, numiţi antropologi, care nu fac altceva decât să studieze diferitele naturi omeneşti. Şi ei spun că un evreu sau de pildă oricare altă persoană din altă naţiune care este scoasă afară din ţara sa, foarte curând va fi asimilată de noua cultură a ţării în care va locui.

Eu am vizitat câţiva prieteni în America. Bunicii acestor prieteni au fost olandezi, care au emigrat cândva pe coasta de est a Americii şi au făcut parte dintr-o comunitate de olandezi. Şi toţi aceşti olandezi erau uniţi şi şi-au păstrat tradiţiile cu sfinţenie. Dar peste trei generaţii acestă fostă comunitate olandeză este pur şi simplu americană. Încă mai vorbesc de bunicii lor din Olanda, dar ei nu mai sunt olandezi.

Dar miracolul cu privire la evrei este următorul: timp de 2000 de ani, evreii au fost răspândiţi în toate ţările de pe glob, şi totuşi evreii au fost singurii care şi-au păstrat identitatea lor de evrei.

Antropologii spun că acest fenomen nu poate să aibă loc şi nu se întâmplă aşa ceva. Dar iată că s-a întâmplat! … De ce? Pentru că Dumnezeu a dat acest decret în legământul Său deuteronomic.

  • în al cincilea rând, putem spune că nu se ştie încă cine este proprietarul asupra ţării Israel. Cu alte cuvinte, nimeni nu şi-a putut asuma proprietatea … De ce? Pentru că Dumnezeu are să-i pună pe evrei proprietarii ţării în care locuiesc acum.
  • în al şaselea rând, acest legământ deuteronomic garantează că vine ziua când israeliţii se vor pocăi.

,,Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.“ – Zaharia 12:10

Potrivit acestui verset, într-o zi evreii Îl vor recunoaşte pe Cel pe care L-au străpuns; şi evreii vor plânge, se vor jeli şi Îl vor primi în inima lor pe Mesia. Şi legământul deuteronomic garantează o zi de pocăinţă.

Aţi început puţin să vedeţi imaginea? … Dumnezeu a făcut mai întâi un legământ cu Avraam; şi prin legământul cu Avraam, Dumnezeu a spus că prin poporul Său – Israel – avea să răstoarne satanocraţia şi să repare tot ce a stricat Satan când a venit în lume.

Apoi Dumnezeu a făcut legământul mozaic [Legământul lui Moise], prin care Dumnezeu a reuşit, pentru o scurtă perioadă de timp, să readucă Teocraţia pe pământ. Şi un lucru a dovedit; şi anume că Teocraţia lui Dumnezeu nu poate fi instaurată decât numai prin harul şi puterea Lui. Oamenii greşesc şi eşuează de fiecare dată, pentru că înlăuntrul lor există o problemă a firii pământeşti, o problemă interioară. Şi Legea este externă, ea acţionează în exteriorul omului.

Însă cel de-al treilea legământ, legământul deuteronomic, este cel care garantează că lui Dumnezeu nu-I poate sta nimeni împotrivă şi că Dumnezeu, în sfârşit, va aduce împărăţia Sa pe pământ.

IV.   LEGĂMÂNTUL DAVIDIC

 A. Prezentarea legământului davidic

Legământul davidic va vorbi despre Mijlocitorul cel nou care avea să vină.

Haideţi să recapitulăm puţin ce am discutat până acum! Am văzut că planeta Pământ a fost ruinată. Şi ruinarea aceasta a fost produsă în primul rând prin răzvrătirea fiinţelor angelice faţă de Dumnezeu, şi apoi prin răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în dragostea şi mila Lui infinită, a făcut un lucru în această privinţă.

Vă aduceţi aminte cum El a încheiat un legământ cu Avraam! L-a confirmat cu o juruinţă şi Dumnezeu a spus: “Avraam, Eu voi face ceva! Te voi binecuvânta pe tine şi pe tot poporul care va veni din tine, şi voi veţi restaura binecuvântarea Mea pe planeta Pământ.”

Vă aduceţi aminte că următorul legământ a fost legământul mozaic sau legământul încheiat cu Moise! Şi am văzut că într-un sens limitat, Teocraţia a fost restaurată pe planeta Pământ. Slava lui Dumnezeu s-a arătat şi Moise a văzut-o; copiii lui Israel au văzut-o. Dar ei erau destinaţi eşecului, căderii, pentru că înlăuntrul lor exista o problemă a firii pământeşti, o problemă interioară; şi Legea era de fapt externă, ea acţiona în exteriorul omului.

Aşa că Dumnezeu a spus: “Am să fac un alt legământ, legământul deuteronomic! Şi după ce toate judecăţile Mele vor veni asupra voastră pentru toate relele pe care le-aţi făcut, vă voi aduce înapoi în ţară şi vă voi binecuvânta. Iar legământul pe care l-am încheiat cu Avraam va fi împlinit.”

Dar vă aduceţi aminte că sub legământul mozaic trebuia să existe un mijlocitor, trebuia să existe un alt Adam [care a fost Moise].

Acum, în legământul davidic, Dumnezeu urmează să Se îngrijească de ultimul Adam; să ofere omenirii ultimul Adam, să ofere pe Mijlocitorul de care era nevoie. Vă aduceţi aminte că Moise a eşuat! Dar Fiul lui David nu va eşua!

Legământul davidic a fost încheiat cu David. Aş vrea să vă reamintesc circumstanţele în care a fost încheiat acest legământ!David era un mare împărat; şi Biblia spune că “el avea o inimă după inima lui Dumnezeu”, că “era un om după inima lui Dumnezeu”. Dumnezeu l-a binecuvântat şi a adus în Israel pace şi prosperitate.

David locuia într-un palat foarte frumos, în Ierusalim, iar chivotul legământului, acolo unde locuia slava lui Dumnezeu, era într-un cort, la câteva sute de metri mai sus de palatul regal. Într-o zi, David a început să se gândească: “Oare e corect ca eu să locuiesc în palatul acesta atât de mare şi de frumos, şi slava lui Dumnezeu să locuiască într-un cort?” Aşa că el l-a chemat pe prietenul său, proorocul Natan, şi i-a spus: “Natan, eu vreau să-I construiesc o casă lui Dumnezeu! Am multe bogăţii, mult aur şi mult argint şi voi construi un Templu frumos pentru slava lui Dumnezeu.” Proorocul Natan a spus: “Împărate David, este o idee foarte bună!” şi a plecat de la împărat. Dar în noaptea următoare, Dumnezeu i-a spus proorocului Natan: “Vreau să te duci la David şi să-i spui că nu el Îmi va construi Mie o casă. El a vărsat prea mult sânge. Dar fiul lui Îmi va construi Mie o casă. De asemenea, mai spune-i lui David că cu toate că nu-i permit lui să-Mi construiască Mie o casă, îi voi construi Eu lui o casă, îi voi da o dinastie care va domni veşnic.”

Având în minte toate aceste informaţii, deschideţi la 2 Samuel 7:8-16! …

„Acum sã spui robului Meu David: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Te-am luat de la pãşune, de la oi, ca sã fii cãpetenie peste poporul Meu, peste Israel; am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrãjmaşii tãi dinaintea ta, şi ţi-am fãcut numele mare ca numele celor mari de pe pãmânt;  am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sãdit ca sã locuiascã în el, şi sã nu mai fie tulburat, ca sã nu-l mai apese cei rãi ca mai înainte. şi ca pe vremea când pusesem judecãtori peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnã izbãvindu-te de toţi vrãjmaşii tãi. Şi Domnul îţi vesteşte cã-ţi va zidi o casã. Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu pãrinţii tãi, Eu îţi voi ridica un urmaş dupã tine, care va ieşi din trupul tãu şi-i voi întãri împãrãţia. El va zidi Numelui Meu o casã, şi voi întãri pe vecie scaunul de domnie al împãrãţiei lui. Eu îi voi fi Tatã şi el Îmi va fi fiu. Dacã va face rãul, îl voi pedepsi cu o nuia omeneascã şi cu lovituri omeneşti; dar harul Meu nu se va depãrta de la el, cum l-am depãrtat de la Saul pe care l-am îndepãrtat dinaintea ta. Ci casa ta şi împãrãţia ta vor dãinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tãu de domnie va fi întãrit pe vecie.” (2 Sam.7:8-16)

Aţi observat termenii în care a fost încheiat legământul? Dumnezeu spune că Israelul va fi aşezat pentru totdeauna, va exista pentru totdeauna şi că tronul lui David va rămânea în veac.

Aş vrea să observaţi că legământul davidic implica poporul Israel. Şi am văzut lucrul acesta în 2 Samuel 7:10-11. În v.11, Dumnezeu spune că “poporul Israel va avea odihnă, va fi izbăvit de toţi vrăjmaşii lui”. Israelul nu experimentează odihna acum, ci are probleme în toate sensurile cuvântului.

Deci legământul davidic este cu privire la Israel. Dar de asemenea legământul davidic este şi cu privire la urmaşul lui David, la Solomon.

În 2 Samuel 7:12-15, Dumnezeu spune că “El îi va fi Tată lui Solomon şi el Îi va fi fiu. Dacă Solomon va face rău, El îl va pedepsi”. Şi ştim cu toţii că Solomon a fost judecat de Dumnezeu. El s-a abătut mult de la calea lui Dumnezeu; a avut multe soţii şi a început să cheltuie banii ţării pentru a-şi satisface soţiile. Aceasta a distrus economia Israelului şi a dus la o inflaţie enormă; poporul trebuia să plătească taxe tot mai mari şi oamenii au devenit tot mai săraci. De aceea Dumnezeu l-a avertizat pe Solomon şi i-a spus: “Voi lua de la dinastia ta zece seminţii!” După ce a murit, când fiul său Roboam a venit la tron, Roboam a spus poporului că el va mări taxele şi mai mult. Aşa că seminţiile de nord au spus: “Noi avem să ne alegem un împărat al nostru!” Omul care a fost un inginer în construcţii şi care l-a ajutat pe Solomon la construirea Templului, Ieroboam, a devenit împărat peste cele zece seminţii din nord. Şi din acel moment naţiunea Israel a început să decadă. Dumnezeu l-a pedepsit pe fiul lui David, Solomon, pentru că făcuse rău.

Deci legământul davidic era cu privire la Israel, cu privire la Solomon şi cu privire la David.

2 Samuel 7:16 – Dumnezeu spune: “Casa ta, adică dinastia ta, şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea …” Şi mai important, mai departe Dumnezeu spune: “… şi “scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.” Este foarte important acest lucru!

  • în primul rând, Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui David. Deschideţi la Psalmul 89:3-4!
  • în al doilea rând, ni se spune că “împărăţia lui David va dăinui veşnic”, adică întotdeauna există potenţialul ca cineva din dinastia lui David să fie aşezat pe tron.

Tabelele genealogice, pe care avem să le privim în Matei şi în Luca, ne demonstrează faptul că Domnul Isus vine din spiţa neamului lui David; ne demonstrează că se trage din David. Pentru ca unul din fiii lui David să se califice ca şi împărat, trebuia să fie întâiul născut al întâiului născut [deşi Solomon nu a fost întâiul născut al lui David, el a fost ales de Dumnezeu pentru a fi împărat, el fiind primul împărat dinastic al Israelului]; şi Domnul Isus S-a calificat în privinţa aceasta.

Marcu 11:10 – În Duminica Floriilor, oamenii au recunoscut faptul că Domnul Isus era Fiul lui David, că El era calificat ca să şadă pe tronul lui David.

Fapte 1:6 – Vă aduceţi aminte că Domnul Isus după înviere, timp de 40 de zile i-a învăţat pe ucenici despre Împărăţie. Uitaţi-vă la întrebarea pe care o pun ucenicii în acest verset! Aş vrea să observaţi că ucenicii doreau cu disperare să ştie acest lucru; şi de aceea ei L-au întrebat pe Domnul Isus: “Doamne, în aceste zile ai de gând să Te aşezi pe tronul lui David?”

Deci promisiunea a fost făcută lui David. În al doilea rând, împărăţia lui David va dăinui veşnic.

  • în al treilea rând, tronul lui David va fi întârit pe vecie. Dumnezeu i-a dat lui David o garanţie şi o promisiune solemnă – că un descendent al său va şedea pe tronul său în Ierusalim.

Haideţi să ne uităm la 2Cronici 7:18! Dumnezeu a garantat aici că tronul lui David va fi întârit veşnic.

Luca 1:32-33 – Îngerul Gabriel a fost trimis din cerul al treilea la Maria şi trebuia să-i transmită un mesaj cu privire la Fiul care urma să i se nască, cu privire la Răscumpărătorul care trebuia să Se nască din Duhul Sfânt. În aceste versete ni se spune că “Dumnezeu I-a dat Domnului Isus tronul lui David”.

  • Un alt lucru important este că legământul davidic este necondiţionat; el depinde de credincioşia lui Dumnezeu.

Haideţi să vedem acum faptul că Domnul Isus este Fiul lui David! Matei ne confirmă acest lucru în evanghelia sa, capitolul 1, unde ne prezintă linia genealogică a Domnului Isus, începând cu Avraam până la Domnul Isus. Observaţi că linia genealogică trece prin toţi împăraţii! De aici lipseşte împăratul Ioiachim.

Haideţi să ne gândim puţin la împăratul Ioiachim! Acest împărat a trăit în timpul lui Ezechiel; a fost unul din ultimii împăraţi ai lui Iuda şi a fost un om foarte rău. Dumnezeu i-a dat acestui împărat o proorocie prin proorocul Ieremia, prin care Dumnezeu îi spunea că-l va judeca pe el şi pe poporul Israel dacă ei nu se pocăiau. Lucrul acesta s-a întâmplat în decembrie 606 î.Hr. Împăratul stătea în palatul său de iarnă. Acolo lângă el era un foc cu cărbuni, unde el se încălzea. Atunci când a început să i se citească sulul cu proorocia lui Ieremia şi când a auzit cuvintele proorociei, el a spus: “Nu-mi place mesajul acesta şi nu vreau să-l ascult!” A luat un cuţit ascuţit pe care-l avea lângă el, a tăiat sulul în bucăţele şi apoi l-a aruncat în foc. Ieremia ne spune că tot sulul cărţii sale a fost ars în foc.

Dumnezeu a aruncat atunci un blestem de sânge asupra urmaşilor acestui împărat; Dumnezeu a spus: “Nici un fiu de-al tău nu va mai şedea pe tronul lui David!” Astfel lucrurile au luat dintr-o dată o întorsătură şocantă. Se părea că legământul lui Dumnezeu cu David a eşuat. Din acest motiv numele lui Ioiachim nu este menţionat în această linie genealogică din Matei 1.

Însă fiul lui Ioiachim, Ieconia [sau Ioiachin], este menţionat în lista din Matei 1. Dar nici unul din urmaşii lui Ioiachim nu a putut să fie împărat [Ioiachin a domnit totuşi trei luni], pentru că în toată linia regală a fost aruncat un blestem de sânge.

Cu toate acestea, când ajungem la linia genealogică prezentată de Luca – în Luca 3:23 -, ni se vorbeşte despre Iosif, care era fiul (ginerele) lui Eli. Aş vrea să observaţi că aici spiţa neamului Domnului Isus este prezentată în direcţia opusă, începând de la Iosif şi până la David, şi apoi de acolo până la Adam. Atunci când este vorba de spiţa neamului Mariei – pentru că spiţa neamului din Luca 3 este spiţa neamului Mariei -, când se ajunge la David se face o întorsătură; şi în loc să meargă prin Solomon, Roboam şi până la Ioiachim, linia trece printr-un alt om, şi anume prin Natan, care nu se afla sub blestemul de sânge.

Problema este că Iosif trebuia să vină din spiţa regală – şi el se şi trăgea de acolo -; dar Domnul Isus nu putea să fie sub blestemul de sânge. Şi din acest motiv Domnul Isus a trebuit să se nască prin Maria. Trebuia să fie o naştere din fecioară; fecioară care nu făcea parte din linia blestemată.

Deoarece linia Mariei nu avea dreptul la tron, Domnul Isus a trebuit ca prin Iosif [tatăl său adoptiv] să facă parte din linia regală. Şi Iosif a transferat drepturile regale asupra Domnului Isus [fiul său adoptiv].

Vedeţi? Scopurile lui Dumnezeu nu sunt distruse niciodată. De aceea în legământul davidic, Dumnezeu nu a eşuat şi nu a greşit; şi scopurile lui Dumnezeu vor fi duse la îndeplinire întotdeauna.

Deci atât Matei, cât şi Luca ne confirmă faptul că Domnul Isus este Fiul lui David şi că El Se califică să şadă pe tronul lui David. Iosif, ca şi tată adoptiv, i-a dat Domnului Isus drepturile regale, ca şi rege. Dar Iosif nu putea să fie tatăl firesc al lui Mesia, pentru că Iosif se afla sub blestemul de sânge. Maria se trăgea tot din spiţa neamului lui David, care nu era însă linia regală; dar ea se trăgea din celălalt fiu al lui David şi ea nu se afla sub blestemul de sânge.

Aceste linii genealogice ne dovedesc că Domnul Isus avea dreptul să şadă pe tronul lui David. Am spus deja că îngerul Gabriel a confirmat acest lucru (Luca 1:32-33).

Dar şi Petru confirmă acest lucru. Uitaţi-vă la Fapte 2:30! În acest verset, Petru confirmă că Domnul Isus era calificat să şadă pe tronul lui David.

Cu 150 de ani înainte de proorocul Ezechiel, Isaia a confirmat acelaşi lucru. Uitaţi-vă la Isaia 9:7! Isaia confirmă că acest Mesia care urma să vină – Domnul Isus – va şedea pe scaunul de domnie al tatălui Său, David. Uitaţi-vă că lucrul acesta va fi făcut din punct de vedere politic! Sfârşitul v.7 spune: “… iată ce va face râvna Domnului oştirilor.” Deci vedeţi? Lucrul acesta nu depinde de credincioşia omului, ci depinde de credincioşia lui Dumnezeu.

Unii teologi spun că acest tron al lui David nu va fi un tron ce va fi aşezat pe planeta Pământ, ci este de fapt Tronul lui Dumnezeu din ceruri, pe care şade Dumnezeu Tatăl. Dar sunt multe pasaje în Scriptură care combat de fapt această teorie. Tronul lui David, care este tronul lui Mesia, va fi aşezat în Ierusalim, pe planeta Pământ.

Psalmul 110:1 – În versetul acesta Dumnezeu Tatăl vorbeşte cu Dumnezeu Fiul şi Îi spune: “Şezi la dreapta Mea – adică în ceruri, în cel de-al treilea cer -, până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale!” Aici este vorba despre un tron în ceruri, în cel de-al treilea cer.

Dar Dumnezeu a spus că Solomon va şedea pe tronul lui David. Solomon nu a stat niciodată pe un tron în ceruri. Deci ne dăm seama că este vorba de două tronuri separate, diferite.

Apoi, în al doilea rând, tronul lui Dumnezeu este veşnic; pe când tronul lui David a fost aşezat în timpul vieţii sale.

Psalmul 93:1-2 – Aş vrea să observaţi că tronul lui Dumnezeu este din veşnicie, pe când tronul lui David a fost adus în timp.

Apocalipsa 3:21 – Aici vedem că există o diferenţă mare între tronul lui Dumnezeu şi tronul lui David. Observaţi că în acest verset se face distincţie între tronul lui Dumnezeu Tatăl şi tronul lui Dumnezeu Fiul. De asemenea, găsim aceeaşi distincţie în Evrei 1:8.

Vedeţi? Dumnezeu recunoaşte că tronul lui David este un tron diferit.

Un ultim lucru pe care aş vrea să-l observaţi este că tronul lui David niciodată nu a exercitat [şi nici nu va exercita] o autoritate în ceruri, ci tronul lui David este pământesc. Uitaţi-vă la Isaia 66:1!

Haideţi să ne amintim care e problema! Satan şi-a aşezat satanocraţia lui pe pământ. Şi aici, pe pământul acesta, va fi el înfrânt. Dar tot aici, pe pământ, va fi aşezat tronul lui Mesia; şi ultimul Adam va stăpâni pe planeta Pământ.

Legământul davidic încă face parte din viitor; nu a fost împlinit încă. Şi el se va împlini atunci când Domnul Isus Se va întoarce pe pământ ca să împărăţească.

B. Împlinirea legământului davidic, în viitor

  1. Împărăţia [Împărăţia de 1000 de ani] va fi dată Fiului Omului la cea de-a doua venire a Sa.

Daniel 7:13-14 – Observaţi că atunci când Domnul Isus va veni, la cea de-a doua venire a Lui, Lui I Se va da stăpânire.

Vă aduceţi aminte ce a primit primul Adam de la Dumnezeu? Şi el a primit stăpânire! Adam a primit stăpânire peste pământ, dar a încredinţat stăpânirea lui Satan, atunci când a căzut în păcat. Şi astfel lumea aceasta a devenit împărăţia lui Satan. Dar stăpânirea aceea Îi va fi dată înapoi Celui de-al doilea Adam.

Apoi ni se spune că Lui I Se va da şi slavă; slava lui Dumnezeu se va întoarce pe planeta Pământ. Şi ni se mai spune că I Se va da şi putere împărătească.

Observaţi că lucrurile acestea se aplică la toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Şi ni se spune că stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum.

Tot Daniel ne spune nişte lucruri foarte interesante, şi anume: când şi cum se vor petrece toate aceste lucruri. Daniel ne spune că vor exista patru mari imperii în lumea aceasta:

  • imperiul babilonian;
  • imperiul medo-persan;
  • imperiul grec;
  • imperiul roman.

Daniel ne spune că ultimul imperiu, Imperiul roman, va veni în trei forme:

  • prima formă a Imperiului roman este sub cea a unei fiare foarte feroce; şi ea va subjuga toate naţiunile pământului. Lucrul acesta s-a întâmplat în timpul Domnului Isus.
  • a doua formă a Imperiului roman este cea a unei “Federaţii de 10 naţiuni”.

Este interesant faptul, dar eu cred că noi vedem formarea acestei “Federaţii de 10 naţiuni” în Europa, în timpul prezent.

  • cea de-a treia formă pe care o va lua Imperiul roman este reprezentată de “un corn mic”. “Cornul mic” reprezintă o persoană foarte puternică; şi este vorba de sămânţa şarpelui – Anticristul.

După ce sămânţa şarpelui – Anticristul – va fi zdrobit, Împărăţia lui Mesia va fi aşezată pe pământ.

2. Însuşi Domnul Isus confirmă acest lucru.

,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre“  – Matei 25:31-32

Aş vrea să observaţi cum aceste două versete fac o legătură cu legământul avraamic, cu legământul deuteronomic şi cu legământul davidic. Când Se va întoarce, Domnul Isus Se va aşeza pe tronul lui David, pe scaunul de domnie al slavei Sale; va judeca naţiunile şi le va despărţi; şi numai cei mântuiţi vor fi introduşi în Împărăţia Lui.

Deci împlinirea legământului davidic în viitor este confirmată chiar de Domnul Isus.

3. Proorocul Zaharia confirmă acest lucru.

Zaharia 14:4,9 – Nişte lucruri incredibile se vor petrece atunci când Domnul Isus Se va întoarce pe planeta Pământ. Vor avea loc nişte schimbări extraordinare în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce priveşte Ierusalimul. Dar Zaharia ne confirmă aici legământul davidic. El spune că “Domnul, adică Mesia Isus, va fi Împărat peste tot pământul”.

4. David confirmă acest lucru.

,,Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând:
„Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”  –  Psalmul 110:1-2

David ne confirmă şi ne declară aici că Fiul său – Domnul Isus – va şedea pe tronul său.

C. Împlinirea pământească a legământului davidic

  • În proorocia lui, Zaharia confirmă acest lucru.

În Zaharia 14:4,9 ni se spune că atunci când picioarele Domnului Isus vor atinge pământul, acela va fi semnalul că El Îşi va aşeza Împărăţia Lui. Revenirea Lui va realiza nişte schimbări extraordinare, în special în Orientul Mijlociu. Şi Domnul Isus va fi Împărat peste tot pământul.

  • Domnul Isus va executa judecată şi dreptate pe tot pământul.

În Ieremia 23:5-8, Ieremia confirmă acest lucru.

Haideţi să ne întoarcem înapoi la împăratul Ioiachim! El a fost un urmaş al lui David şi el făcea parte din linia davidică, mesianică. El a comis nişte păcate groaznice împotriva lui Dumnezeu. Aşa că Dumnezeu a pronunţat un blestem de sânge peste linia davidică a lui Ioiachim. Dumnezeu a spus: “Nici un fiu de-al tău nu va mai şedea pe tronul lui David!”

Lucrul acesta a cauzat o problemă extraordinară. Şi se punea întrebarea: “Cum mai poate fi împlinit legământul lui Dumnezeu făcut cu David, dacă linia lui David a fost blestemată cu sânge?”

Domnul Isus a fost născut din Maria, prin naştere din fecioară. Maria era şi ea o urmaşă de-a lui David; se trăgea din linia lui David. Dar ea nu se trăgea din linia lui Solomon, linia regală. Ea se trăgea din linia lui Natan, un alt fiu al lui David. Solomon l-a avut ca fiu pe Roboam, care a devenit rege şi linia sa s-a dus până la Ioiachim, care a adus blestemul de sânge în linia lui David. Dar linia Mariei din David, prin Natan, depăşea (ocolea) blestemul de sânge.

Problema era că drepturile regale la împărăţie veneau prin Solomon, … Ioiachim şi prin Iosif. Deci într-un fel drepturile regale care erau la Iosif trebuiau să-I fie transferate Domnului Isus. Dar Domnul Isus nu putea să fie Fiul lui Iosif, pentru că linia lui Iosif era blestemată. Într-adevăr Domnul Isus nu a fost Fiul lui Iosif, El a fost născut din Duhul Sfânt. Şi atunci când Iosif şi-a dat seama că Maria e însărcinată – ei încă nu erau căsătoriţi, ci erau doar logodiţi -, Iosif a vrut să se despartă de Maria, să rupă logodna. Dar îngerul Gabriel i-a spus: “Iosife, trebuie să te căsătoreşti cu Maria! Pentru că atunci când Domnul Isus Se va naşte, tu trebuie să fii tatăl Lui legal (adoptiv), astfel încât să-I poţi transmite Lui drepturile tale regale, ca El să fie Împărat.”

Înţelegeţi acum cum a depăşit Dumnezeu problema? Nu credeţi că este extraordinar faptul că scopurile lui Dumnezeu nu sunt nimicite niciodată?

În vremea lui Ezechiel, el nu avea de unde să ştie că va avea loc o naştere din fecioară. Dar Ezechiel a trebuit pur şi simplu să se încreadă în Dumnezeu, că Dumnezeu Îşi va împlini Cuvântul Său.

Aceasta este o lecţie şi pentru noi. Ne întrebăm: “Oare cum va ieşi Dumnezeu să rezolve problema aceasta în viaţa mea?” … Dar vedeţi? Dumnezeu a rezolvat deja toate problemele înainte de întemeierea lumii. Şi noi pur şi simplu trebuie să ne încredem în El, să facem câte un pas în credinţă şi să spunem: “Doamne, ştim că Tu vei rezolva aceste lucruri!” Şi El o va face, pentru că toate depind de credincioşia Lui nu de dorinţa noastră sau de credincioşia noastră.

  • Daniel 7 confirmă acest lucru.

În Daniel 7:13-14,27, ni se spune că Împărăţia de 1000 de ani [Împărăţia pământească] va fi aşezată sub ceruri.

  • Fapte 3:21 confirmă acest lucru.

Vă aduceţi aminte că Israelul L-a respins pe Mesia! Mesia – Domnul Isus – a intrat în Ierusalim în Duminica Floriilor [Proorocul Zaharia a prezis acest lucru; la fel şi proorocul Daniel]. Dar ce au făcut iudeii? L-au respins şi L-au răstignit pe Mesia lor. Înainte de aceste lucruri, Domnul Isus avertizase Israelul. El a spus: “Dacă voi Mă respingeţi, totuşi veţi avea altă oportunitate!” Dar a spus: “Dacă veţi păcătui, dacă veţi huli împotriva Duhului Sfânt, pentru generaţia aceasta nu va mai fi nici un remediu!”

  • În Vechiul Testament Israelul L-a respins pe Dumnezeu Tatăl, şi şi-au ales un împărat.
  • În Evanghelii, Israelul Îl respinge pe Dumnezeu Fiul.

În Ziua Rusaliilor, S-a pogorât Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană din Trinitate. Petru a ţinut atunci o predică extraordinară israeliţilor din Ierusalim – nu era nici unul dintre neamuri printre ei ; şi Petru a spus: “Dacă vă pocăiţi, Dumnezeu Îl va trimite pe Domnul Isus înapoi!”

Uitaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Israelul s-ar fi pocăit după Ziua Rusaliilor! …   Uitaţi-vă în Fapte 3:19-21 ce promite Petru! Vreau să observaţi ce spune Petru lui Israel aici! Petru le spune: “Vă cer să vă pocăiţi! Duhul Sfânt a venit; şi dacă vă pocăiţi Dumnezeu Îl va trimite pe Domnul Isus înapoi.”

Şi în v.21, Petru spune: “… pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.” În limba română, traducerea nu este atât de clară, căci spune: “… până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.” Traducerea mai bună este cea în engleză, care spune: “… până la vremea restituirii tuturor lucrurilor.”

Petru a folosit în v.21 două cuvinte din limba greacă: “palin genesia” – traduse “din nou genesa”. Cu alte cuvinte, Petru spunea: “Adu-ţi aminte, Israele! L-ai respins pe Dumnezeu Tatăl … L-ai respins pe Dumnezeu Fiul … Duhul Sfânt a venit acum! Dacă vă pocăiţi, genesa va avea loc din nou.” Cu alte cuvinte: “Domnul Isus Se va întoarce şi toate proorociile Vechiului Testament vor fi împlinite. Va avea loc “din nou genesa” [“palin genesia”]. Din nou va fi instaurată Teocraţia!

  • Din nefericire, în ziua Rusaliilor, Israelul L-a respins pe Duhul Sfânt şi L-a respins din nou pe Hristos.

Şi aşa cum a prezis Domnul Isus, pentru ei nu a mai existat nici un remediu. După aproximativ 38 de ani, în anul 70 d.Hr., generalul Titus a venit şi a distrus Ierusalimul, ştergându-l de pe faţa pământului.

Domnul Isus a spus acest lucru despre Ierusalim; a spus că “va fi şters de pe faţa pământului de către neamuri”, şi a spus: “Voi nu Mă veţi mai vedea din nou, până când nu vă pocăiţi şi nu spuneţi: “Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului!” Aceste proorocii ale Domnului Isus au fost împlinite până la ultima literă.

Ştiţi că, cu toate că Israelul a capturat din nou Ierusalimul, în 1967, şi cu toate că acum Ierusalimul le aparţine din nou evreilor, zona sacră unde a fost odată Templul nu aparţine evreilor, ci aparţine arabilor? Evreii nu pot să se roage acolo şi nu pot să ridice steagul Israelului acolo. Neamurile au încă în stăpânire acea zonă.

Aceasta pentru că, în timpul Războiului de Şase Zile din 1967, renumitul general israelian, Moshe Dayan, care a capturat Ierusalimul, a făcut un lucru de necrezut: a dat înapoi arabilor muntele pe care a fost Templul. Şi cu toate că prin inteligenţa şi tactica sa militară strălucită generalul Dayan a recuperat Ierusalimul, evreii nu l-au iertat niciodată pentru că a dat muntele Templului arabilor. Generalul Dayan a murit în 1981, şi evreii de abia dacă au pomenit ceva despre moartea lui.

Dar de fapt lucrurile ce s-au întâmplat făceau parte din planurile lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus că Ierusalimul va fi nimicit de neamuri … Vedeţi cât de precis este Cuvântul lui Dumnezeu?

De aceea, Fapte 3:21 ne confirmă faptul că Împărăţia lui Mesia va fi o Împărăţie pământească. Versetul acesta spune că “va avea loc din nou genesa”.

Ordinea cronologică a ceea ce se va întâmpla în Împărăţia de 1000 de ani.

  1. Blestemul care a fost pus asupra pământului va fi îndepărtat. Vă aduceţi aminte că pământul a fost blestemat după căderea omului în păcat! Dar când va avea loc “din nou genesa”, blestemul acela aruncat asupra pământului va fi îndepărtat (Is.35:1-2; Is.41:18-20; Is.51:3). Deci blestemul care a fost pus asupra pământului va fi îndepărtat atunci.
  2. Animalele nu se vor mai devora unele pe altele. Va avea loc “din nou genesa” şi animalele vor fi din nou cum au fost în Eden. Isaia 11:6-9 – Vă daţi seama că pe planeta Pământ vor avea loc nişte schimbări extraordinare? Animalele nu vor mai fi sălbatice şi carnivore, ci vor fi paşnice şi ierbivore. În zilele Împărăţiei, nimic nu te va mai răni sau distruge.
  3. Viaţa lungă va fi restaurată (Isaia 65:20).
  4. Bolile vor fi vindecate (Is.29:18; Is.35:5-6). Vă aduceţi aminte că atunci când Domnul Isus a fost pe pământ El a făcut aceste minuni despre care vorbeşte Isaia aici; şi a spus: “Aceasta este dovada că Împărăţia vă este oferită vouă!” Acestea erau semne ale Împărăţiei.

Cine va face parte din Împărăţie?

Domnul Isus a spus un lucru ucenicilor, dar se aplica în special la trei dintre ei. Domnul Isus a spus: “Am să vă arăt puţin şi am să vă explic cum va arăta Împărăţia cerurilor [Împărăţia de 1000 de ani]!”; şi i-a dus pe Muntele Schimbării la Faţă – pe Petru, Iacov şi Ioan. Acolo, cei trei ucenici L-au văzut pe Domnul Isus în slavă; L-au văzut pe Domnul Isus glorificat. Iar lângă Domnul Isus au văzut că au apărut doi din sfinţii Vechiului Testament: Moise şi Ilie.

Domnul Isus a spus că ceea ce au văzut ucenicii acolo era ca o prefaţă a Împărăţiei ce urmează să vină. Haideţi să vedem cine era acolo pe munte!

  • era Domnul Isus în slavă;
  • era Moise, care murise şi fusese îngropat, iar apoi a fost înviat;
  • tot acolo se afla Ilie, care nu murise, ci fusese răpit; dar şi el era acolo, în trupul lui de slavă.
  • şi mai erau cei trei ucenici: Petru, Ioan şi Iacov, în trupurile lor muritoare.

Domnul Isus le-a spus: “Aceasta este ca o prefaţă a Împărăţiei!” În Împărăţie vor fi sfinţi pe care Dumnezeu i-a înviat, vor fi sfinţii care au fost răpiţi [Biserica] şi vor fi mulţimi de oameni în trupurile lor muritoare. Când Domnul Isus Se întoarce să domnească, noi – Biserica – ne vom întoarce împreună cu El; sfinţii din Vechiul Testament vor fi înviaţi din morţi şi vor fi mulţi alţi oameni care au supravieţuit perioadei Necazului cel Mare şi au ieşit din Necazul cel Mare, care nu   s-au închinat niciodată Fiarei, care i-au apărat pe evrei şi au dovedit că ei sunt născuţi din nou; ei – neamurile – vor intra în Împărăţie împreună cu naţiunea Israel, care s-a pocăit şi care L-a primit pe Mesia.

  • Biblia indică faptul că Împărăţia lui Mesia [Împărăţia de 1000 de ani] nu este Împărăţia veşnică.

După Necazul cel Mare va avea loc cea de-a doua venire a Domnului Isus. Domnul Isus Îşi va aşeza Împărăţia Sa, care va dura 1000 de ani [Împărăţia de 1000 de ani] şi care a fost descrisă de Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Faţă.

La sfârşitul celor 1000 de ani, Satan – care a fost legat – va fi eliberat şi va veni pe planeta Pământ.

Spuneam că din Necazul cel Mare vor fi oameni care vor supravieţui şi vor intra în Împărăţie în trupurile lor muritoare, dar ei Îl vor accepta pe Isus ca Mântuitor şi ca Mesia şi vor fi mântuiţi. În cei 1000 de ani, mulţi copii se vor naşte din aceşti oameni muritori şi mulţi dintre aceştia nu-L vor accepta pe Domnul Isus ca Mântuitor şi ca Mesia; ei se vor răzvrăti împotriva Lui, împreună cu Satan la sfârşitul celor 1000 de ani.

După ce va fi eliberat, Satan va avea o ultimă încercare nebunească de a-L doborî pe Domnul Isus de pe tronul Său. În această răzvrătire va fi urmat de oamenii nemântuiţi din Împărăţia de 1000 de ani. Bineînţeles că Satan şi aliaţii săi vor eşua în această încercare nebunească. Oamenii răzvrătiţi, aliaţii lui Satan, vor fi mistuiţi de foc pogorât din cer, iar Satan va fi aruncat în iazul de foc.

După aceea va fi aşezat Marele Tron Alb de Judecată. Toţi cei care au murit în păcat, fără Hristos, vor fi înviaţi din morţi, vor fi judecaţi şi vor fi trimişi într-o veşnicie pierdută, în iad.

Acum, trebuie să facem o diferenţă în Scriptură între Împărăţia de 1000 de ani şi Împărăţia veşnică.

  1. În Psalmul 72:8 şi în Zaharia 9:10, ni se spune că Domnul Isus va domni de la o mare la alta [de la Marea Mediterană la Marea Moartă]. Apocalipsa 21:1 – Ne spune că în Împărăţia veşnică nu mai există mare.
  2. În Împărăţia de 1000 de ani vor fi oameni nemântuiţi (Is.11:4; Apoc.20:8-9). În Împărăţia veşnică nu vor mai fi oameni nemântuiţi (Apoc.21:8).
  3. În Împărăţia de 1000 de ani unii oameni vor muri (Is.11:4; Ier.31:29-30; Is.65:20). În Împărăţia veşnică nu va mai exista moarte (Apoc.21:4)
  4. În Împărăţia de 1000 de ani se vor naşte copii, din cei care intră în Împărăţie cu trupurile lor muritoare [cei care au ieşit din Necazul cel Mare] (Ezec.47:22). În Împărăţia veşnică nu se vor mai naşte copii (Mat.22:30).

Acestea au fost diferenţele dintre Împărăţia de 1000 de ani şi Împărăţia veşnică.

Împărăţia de 1000 de ani va fi o Împărăţie politică.

Sunt unii teologi care spun că şi noi trebuie să intervenim atunci când e vorba de guvernul ţării în care trăim. Putem şi trebuie să facem ceea ce ne stă în putinţă ca să-i ajutăm pe oameni. Dar fiţi foarte atenţi! Să nu credeţi că puteţi schimba lumea implicându-vă în politică şi acţionând în politică, în vremurile de faţă, pentru că este imposibil. Noi trăim în lumea lui Satan.

În secolul XIX a existat un mare evanghelist, numit D.L. Moody. El a fondat Biserica din Edinburg. Au fost foarte mulţi oameni care au încercat să-l implice pe evanghelistul Moody în politică şi-i spuneau: “Domnule Moody, ai putea să fii un mare politician, pentru că ai o mare influenţă asupra mulţimilor!” Dar Moody a dat din cap şi a spus: “După mine, lumea aceasta este un vas care se scufundă. Dar Dumnezeu ne-a oferit nouă o barcă de salvare, în Domnul Isus Hristos. Pe mine nu mă interesează altceva în viaţa aceasta decât să iau pe oameni de pe vaporul care se scufundă şi să-i duc în barca de salvare, care este Isus Hristos.”

Dar Împărăţia lui Hristos – Teocraţia – va fi o Împărăţie politică, pentru că Domnul Isus va fi Împărat peste tot pământul.

  • Guvernarea [stăpânirea] va fi pe umerii Domnului Isus.

,,Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.“ –Isaia 9:6-7

Domnul Isus va şedea pe tronul lui David şi domnia sau stăpânirea va fi pe umerii Lui.

  • Isus Mesia va controla relaţiile internaţionale.

,,El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“ – Isaia 2:4

Domnul Isus va stăpâni peste toate neamurile.

Cu ceva ani în urmă am vizitat clădirea Naţiunilor Unite din New York. Textul din Isaia 2:4b este sculptat pe o placă aflată pe frontispiciul sediului O.N.U. Şi m-am gândit: “Câtă falsitate este aici!” Naţiunile Unite cred că pot să aducă pace, dar niciodată nu va fi pace pe acest pământ decât atunci când Isus Mesia va controla relaţiile internaţionale.

  • Ierusalimul va fi centrul de guvernare.

,,Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului.“ – Isaia 2:2-3

Ştiţi că va veni ziua când Casa Parlamentului din Londra va fi încuiată şi nu va mai fi folosită? Va trebui să fie pus acolo o plăcuţă, pe care să scrie: “Aici nu mai există nici un guvern … De aici nu se va mai guverna … Dacă aveţi probleme, mergeţi la Ierusalim.”

Aceasta pentru că Ierusalimul va fi centrul de guvernare; de acolo se va guverna pământul. Şi toate naţiunile se vor duce acolo.

  • Domnul Isus va fi Judecătorul suprem.

Isaia 2:4; Psalmul 72:1-4 – Isus Mesia va fi Judecătorul suprem pe tot pământul şi, pentru prima oară în istoria omenirii, pe pământ va domni dreptatea.

Nouă ne este imposibil să ne imaginăm cum va fi atunci … Vă puteţi imagina cum pământul se schimbă, animelele se schimbă, situaţia politică se schimbă? Şi ceea ce mă uimeşte pe mine cel mai mult din toate aceste lucruri este faptul că Noul Testament ne arată că noi suntem Mireasa lui Hristos şi noi vom împărăţi împreună cu Hristos. Noi vom fi cei care vom lucra împreună cu El şi noi vom lua parte în organizarea Împărăţiei Sale.

Ştiţi că noi avem un viitor minunat? Pavel numeşte viitorul nostru “nădejdea binecuvântată”. Şi noi trebuie să aşteptăm cu nerăbdare acea nădejde binecuvântată. Lucrurile nu vor fi întotdeauna aşa cum sunt acum, ci vor avea loc nişte schimbări minunate.

Împlinirea legământului davidic este sigură, pentru că ea se bizuie pe credincioşia lui Dumnezeu.

,,Domnul a jurat lui David adevărul
şi nu Se va întoarce de la ce a jurat:
„Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.“ – 
Psalmul 132:11

Dumnezeu nu-l va minţi pe David. Dumnezeu a confirmat legământul davidic cu o juruinţă. Este adevărat că descendenţii lui David au fost necredincioşi lui Dumnezeu. Solomon, Roboam, Ahaz, Manase, Ioiachim au fost necredincioşi; dar Dumnezeu este credincios şi Cuvântul Său va fi împlinit.

,,Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” – Luca 1:31-33

Împăratul vine! Dumnezeu a confirmat acest lucru şi de aceea ne putem bucura.

V.     NOUL LEGĂMÂNT

Este important să înţelegem acest legământ, pentru că legământul acesta i-a fost descoperit lui Ezechiel.

Vă aduceţi aminte că Dumnezeu este Împăratul veşniciilor; şi Împăratul trebuie să aibă o Împărăţie şi supuşi care să-L slujească de bună voie.

Am văzut în legământul davidic că Împăratul vine.

În legământul deuteronomic am văzut că pământul va fi înnoit; vom avea un pământ nou. Dar am văzut că este nevoie şi de un popor răscumpărat. Aşa că Noul Legământ tratează problema răscumpărării poporului.

A. Părţile implicate în legământ

Atunci când face o înţelegere sau un legământ, trebuie să fie două părţi implicate în încheierea legământului.

  • Cele două părţi sunt Dumnezeu şi Israel.

,,Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.“ –  Ieremia 31:31

Este un nou legământ şi el e făcut cu casa lui Iuda şi a lui Israel (Is.59:20-21; Ier.50:4-5; Ezec.34:25-30; Ezec.37:21-38).

  • Părţile implicate în Legământul cel Nou sunt aceleaşi care au fost implicate în legământul cel vechi.

,,Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziuacând i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul“ – Ieremia 31:32

Aş vrea să observaţi că e vorba de acelaşi popor – Israel! Şi Dumnezeu spune: “Eu am încheiat acel legământ cu voi. Aduceţi-vă aminte că era un legământ multilateral! Adică, amândoi am încheiat legământul; El l-am păstrat, dar voi l-aţi încălcat.”

Deci Legământul cel Nou este încheiat între aceleaşi părţi, cum a fost încheiat legământul mozaic.

  • Noul Legământ vorbeşte despre o existenţă veşnică a Israelului.

Legământul cel Nou implică o reconstruire a Ierusalimului, un Ierusalim care va exista veşnic. Iar Israelul va fi o naţiune care va exista toată veşnicia (Ier.31:31-40).

B. Promisiunile Noului Legământ

  • Regenerare sau naştere din nou.

Cu alte cuvinte, oamenii vor primi o inimă nouă; vor fi născuţi din nou.

,,Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voipune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. “ – Ieremia 31:33

Vă aduceţi aminte care a fost problema cu legământul mozaic? Legea era aplicată la exteriorul omului, dar problema omului era interioară. Oamenii aveau o fire păcătoasă în ei, de aceea au încălcat legământul mozaic.     Pe când, în Legământul cel Nou, Dumnezeu spune: “Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor … Ei vor fi născuţi din nou! Ei vor avea o natură nouă!”

  • Iertare de păcate.

,,Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”“ – Ieremia 31:34

Aş vrea să observaţi că ni se spune că păcatele vor fi iertate, nelegiuirea va fi iertată; şi Dumnezeu spune: “Nu Îmi voi mai aduce aminte de păcatul lor “

Ştiţi că Dumnezeu are o memorie rea în ceea ce priveşte păcatele noastre? De fapt, la Dumnezeu aceasta nu este un lucru negativ, o slăbiciune, ci este un atribut al Său. Şi în ceea ce priveşte toate păcatele mele, Dumnezeu spune: “Nu-Mi voi mai aduce aminte de ele!” Aceasta este o iertare măreaţă, dumnezeiască.

Un predicator din Marea Britanie obişnuia să spună: “Dumnezeu a aruncat toate păcatele mele în adâncul oceanului şi acolo a pus un semn pe care scrie: “Pescuitul interzis!” Deci va fi iertare de păcate.

  • Duhul Sfânt, care locuieşte în om.

Ezechiel 36:27 – Aş vrea să observaţi că am fost născuţi din nou, am fost iertaţi de păcate şi apoi ne este dăruit şi Duhul Sfânt care să locuiască în noi.

  • O cunoştinţă completă şi universală cu privire la Iehova.

Ieremia 31:34 – Va fi o cunoştinţă universală. Toţi evreii şi toate neamurile din Împărăţie, într-un mod miraculos, vor primi o cunoştinţă completă cu privire la Dumnezeu şi la Cuvântul Său.

  • Ascultare.

,,Le voi da o inimă şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.Ieremia 32:39-40

Haideţi să privim Israelul, ca şi naţiune! Când citim despre Israel în Scriptură, încă din vremea lui Avraam ei au fost neascultători. Şi sunt exact la fel chiar şi în ziua de astăzi. Să vă dau o ilustraţie!

Cu ceva ani în urmă, eu, împreună cu soţia mea Nancy, am vizitat Ierusalimul. Acolo – în Ierusalim – există un muzeu foarte frumos. Aşa că am hotărât să mergem şi să vizităm acest muzeu. Eu bănuiam că dacă muzeul este un muzeu israelit, atunci ceea ce este expus în acel muzeu va fi bazat pe istoria Vechiului Testament. Dar nu am văzut nimic din ceea ce mă aşteptam eu să fie. Acolo erau expoziţii având ca temă evoluţionismul; şi în mod deliberat şi conştient evreii au negat Scriptura.

Lui Ehud Barak, primul ministru al Israelului, nici măcar nu-i pasă de promisiunile făcute de Dumnezeu în Vechiul Testament. El încearcă să negocieze pacea, oferind zone de teren vrăjmaşilor Israelului – arabilor. Şi chiar şi în ziua de astăzi există în poporul Israel o neascultare de Dumnezeu urâtă de tot.

Dar ştiţi că lucrurile acestea vor fi schimbate într-un mod extraordinar şi minunat? La sfârşitul vremurilor, Israelul va fi ascultător de Dumnezeu. La fel şi întreaga omenire.

Vor fi binecuvântări naţionale.

Nu uitaţi că Noul Legământ era de fapt o înţelegere între Dumnezeu şi Israel! Acum, am să vă dau o listă de binecuvântări:

  • Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu nu se vor îndepărta (abate) de la Israel niciodată (Ps.59:21).
  • Israel va avea o reputaţie mare, datorită binecuvântărilor lui Dumnezeu (Is.61:8)

Uitaţi-vă la Israel astăzi! Astăzi, Israelul nu are o reputaţie prea bună. De fapt, politicienii lumii de astăzi ar prefera ca Israelul să nu existe, pentru că ei cred că Israelul cauzează multe probleme în Orientul Mijlociu. Dar lucrurile acestea se vor schimba.

  • Fiarele sălbatice vor fi îmblânzite (Ezec.34:25-28)
  • Israel va fi poporul special al lui Dumnezeu (Ier.31:33; Ezec.36:28)
  • Dumnezeu va face bine poporului Israel (Ier.32:40-42)
  • Va fi securitate [siguranţă] naţională (Ezec.34:25-28)

Ştiţi că în toată istoria poporului Israel au existat foarte puţini ani în care evreii să se bucure de o siguranţă naţională? De fapt, mii de ani ei s-au temut şi încă se mai tem de vrăjmaşii lor.

  • Nu vor mai fi ameninţări şi insulte (Ezec.34:28-29).

Când eu eram un băieţel, aproape de locuinţa noastră era o comunitate de evrei. După mine, oamenii aceia erau nişte oameni foarte ciudaţi. Erau evrei ortodocşi, purtau acele chipe ciudate şi bărbaţii aveau nişte perciuni lungi. Am observat că foarte mulţi oameni ridicau trei degete la ei [arătătorul, mijlociul şi inelarul]. Aşa că am întrebat pe cineva: “Ce înseamnă să-i arăţi unui evreu aceste trei degete?” Şi omul respectiv mi-a spus: “Aceasta înseamnă: “Tu L-ai omorât pe Hristos!” Evreii aceia, care erau vecini cu mine, erau ameninţaţi şi insultaţi. Dar toate acestea vor înceta odată.

  • Edenul va fi restaurat [Aceasta este “palin genesia” – “din nou genesa”] (Ezec.34:29).
  • Va fi hrană din belşug (Ezec.34:27,29; Ezec.36: 29-30).
  • Vremea va fi stabilă [şi stăpânită] (Ezec.34:26).

Vă aduceţi aminte că atunci când Domnul Isus era pe Marea Galileii a izbucnit o furtună mare, şi ucenicii credeau că corabia lor se va scufunda. Domnul Isus a mustrat atunci vântul şi marea. Dar în Împărăţia de 1000 de ani vremea va fi stabilă şi stăpânită.

  • Va avea loc o explozie demografică a populaţiei în Israel (Ezec.36:37-38; Ezec.37:26).
  • Israelul va fi reconstruit (Ezec.36:33).
  • Naţiunea va fi unită (Ezec.37:21-22).

Ştiţi că de la moartea lui Solomon, în 931 î.Hr., şi până astăzi, Israelul a fost totdeauna o naţiune împărţită. Şi Israelul este împărţit şi dezbinat chiar şi astăzi. Unii vor pace, alţii vor război; unii vor religie, alţii vor ateism. Dar în Împărăţia de 1000 de ani cele 12 seminţii vor fi unite.

  • Templul [Sanctuarul] lui Dumnezeu va fi în Israel (Ezec.37:26-28).
  • Israelul va locui în ţara lui pentru totdeauna (Ezec.37:25).
  • Dumnezeu nu va mai respinge niciodată Israelul (Ier.32:40).

C. Natura Noului Legământ

  • Noul Legământ este un legământ necondiţionat.

Noul Legământ va fi împlinit doar datorită neascultării lui Israel. Dumnezeu Şi-a dat seama că Israelul nu putea păstra legământul mozaic, pentru că acest legământ ţinea de exterior, pe când problema era interioară. De aceea Dumnezeu a spus: “Voi face un nou legământ cu voi!” Aş vrea să observaţi că Noul Legământ este necondiţionat; depinde în totalitate de Dumnezeu, de credincioşia Lui.

Ezechiel 36:22 – “Toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, ci din pricina Numelui Meu cel Sfânt!” Iată care este fraza specială pe care o foloseşte Dumnezeu aici! El spune: “Eu o voi face!”

Deci primul lucru pe care l-am văzut cu privire la natura Noului Legământ este că el este necondiţionat; este un legământ unilateral. Dumnezeu a făcut legământul şi Dumnezeu îl va păstra.

  • Noul Legământ este un legământ veşnic.

Vă aduceţi aminte că legământul mozaic era temporar – pentru că depindea de credincioşia lui Dumnezeu, dar şi de credincioşia lui Israel. Pe când Noul Legământ depinde numai de credincioşia lui Dumnezeu – aşa că este veşnic şi nu poate fi distrus niciodată (Is.61:8-9).

Ezechiel 37:26 – Observaţi ce spune acest verset! Spune că “va fi un legământ veşnic cu ei”; un legământ veşnic, care va dura pentru totdeauna.

D. Relaţia dintre Biserică şi Noul Legământ

Am văzut până acum că Noul Legământ a fost încheiat între Dumnezeu şi Israel. Neamurile nu au fost implicate de la început în acest legământ.

În Ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt S-a pogorât şi Noul Legământ a fost pus la dispoziţia lui Israel, dar ei l-au refuzat.

Iată ce vreau să subliniez aici: “Ce relaţie avem noi, ca şi Neamuri, ca şi Biserică cu Noul Legământ?” Şi Faptele Apostolilor ne subliniază acest lucru în foarte multe detalii. Israelul L-a respins pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Duhul Sfânt.

De aceea Israelul a fost pus deoparte. Şi Dumnezeu cheamă acum un alt popor la Sine, care să fie Mireasa lui Hristos şi care să împărăţească împreună cu Hristos în timpul Împărăţiei de 1000 de ani. De aceea, acum trebuie să discutăm relaţia dintre Biserică şi Noul Legământ. Dar trebuie să ţinem minte că Noul Legământ a fost încheiat cu Israel.

  • Nu există nici o revelaţie cu privire la Biserică în Vechiul Testament.
  • În momentul în care Noul Legământ a fost încheiat cu Israel, Biserica – ca şi trup – nu exista.

De fapt nici unul dintre proorocii Vechiului Testament nu a ştiut nimic despre Biserică, despre Mireasa lui Hristos.

Haideţi să dovedim acest lucru din Efeseni 3:2-9! Atunci când Dumnezeu a făcut această revelaţie a Noului Legământ, atât lui Ieremia cât şi lui Ezechiel, ei nu aveau cum să ştie şi nu ştiau că la un anumit moment dat Dumnezeu va pune Israelul deoparte şi va înfiinţa un nou trup, numit Mireasa lui Hristos sau Biserica.

Pavel a subliniat foarte clar, în Efeseni 3, că revelaţia cu privire la Biserică – Mireasa lui Hristos – a fost complet necunoscută proorocilor Vechiului Testament. Dar Dumnezeu i-a revelat acest lucru lui Pavel.

Aşa că prin revelaţia lui Pavel, noi înţelegem de ce ne aflăm aici, care este scopul cu care ne aflăm noi aici, acum şi care este scopul nostru în viitor. Ezechiel şi Ieremia nu au ştiut absolut nimic despre Biserică.

  • Revelaţia Noului Legământ a venit [a fost dată] prin proorocii Vechiului Testament.

Aşa că a fost imposibil ca ei să poată spune ceva despre Biserică atunci, în zilele lor, în Vechiul Testament, pentru că Biserica nici nu exista, ca şi trup.

  • Biserica este implicată în Noul Legământ [sau Biserica are legătură cu Noul Legământ].
  • Rusaliile erau o sărbătoare evreiască.

Rusaliile [Sărbătoarea Cincizecimii] prezintă de fapt pogorârea Duhului Sfânt. Deci Rusaliile aveau o legătură cu Noul Legământ.

  • Incidentul cu Corneliu.

Fapte 11:15 – Vă aduceţi aminte ce s-a petrecut în acest pasaj? Petru a avut acea viziune, în care a văzut cum faţa de masă se pogora din ceruri şi ea era plină de animale pe care iudeii nu aveau voie să le mănânce, pentru că erau considerate necurate. Petru a auzit un glas, care i-a spus: “Scoală-te, taie şi mănâncă!” Şi Petru a spus: “Nu pot, Doamne! Sunt animale spurcate şi au să mă spurce şi pe mine!” Atunci s-a auzit o bătaie la poartă. Nişte mesageri fuseseră trimişi de sutaşul Corneliu. Ei au cerut lui Petru să meargă la Corneliu, pentru că Corneliu a avut o viziune de la Dumnezeu.

Cred că incidentul acesta a fost absolut uimitor pentru Petru. El era iudeu. Şi Petru cunoştea legămintele încheiate de Dumnezeu cu poporul Israel. El mersese la o şcoală iudaică şi cunoştea toate aceste lucruri de la cap la coadă. Îmi imaginez ce gândea Petru în mintea lui … “Stai puţin, Doamne! Legămintele acestea au fost încheiate cu Israel! … Îţi mai aduci aminte, Doamne?” Dar Domnul Isus i-a spus lui Petru: “Lasă aceasta, că nu-i treaba ta! Tu du-te şi vizitează-l pe acest om dintre Neamuri!”

Ţinând în minte lucrurile acestea, haideţi să citim Fapte 11:15! În timp ce Petru povestea acest incident ucenicilor, el spune: “Atunci când vorbeam cu Corneliu şi cu ceilalţi din casa lui, un lucru incredibil s-a petrecut acolo! Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, exact aşa cum a venit peste noi la început.” Cu alte cuvinte, Petru spunea: “Legământul cel Nou a venit şi la Neamuri, exact aşa cum s-a petrecut cu noi la început.” … Care început? La începutul Bisericii, pentru că la Rusalii a avut loc începutul Bisericii.

Pentru prima oară în istoria lumii, cineva dintre Neamuri a experimentat pogorârea Duhului Sfânt peste el, în viaţa lui şi a fost născut din nou, iertat şi Duhul Sfânt a venit să locuiască în inima lui.

  • Biserica şi Israel împărtăşesc aceeaşi nădejde.

Fapte 26:6 – Pavel era în lanţuri, în aceste momente. Iudeii au fost cei care au pus pe romani să-l aresteze. Pavel se afla acum în faţa regelui Agripa, care-l judeca. Uitaţi-vă ce-i spune Pavel! – “Ştii de ce sunt eu aici, Agripa? Sunt pentru că părinţilor noştri evrei le-au fost făcute nişte promisiuni. Eu sunt dat în judecată pentru nădejdea aceea a promisiunilor.”

Incidentul acesta a avut loc ceva mai târziu în istoria Bisericii şi Pavel vorbea acum ca şi membru al Bisericii lui Isus Hristos.

De aceea, ca şi creştini, şi noi împărtăşim aceeaşi nădejde pe care o avea Israelul; şi noi vom fi împreună cu ei în aceeaşi Împărăţie. Noi vom avea funcţii diferite în Împărăţie – vom domni împreună cu Hristos -, dar este aceeaşi nădejde pe care o avem, ca şi Israel [nădejdea venirii Împărăţiei].

  • Legământul avraamic includea naţiunile dintre Neamuri în ceea ce privea binecuvântarea lor.
  • Biserica ia parte la Masa Domnului.

1 Corinteni 11:25 – Versetul spune: “Acest pahar este Legământul cel Nou …” În limba greacă este folosit un articol definit care implică “Legământul cel Nou”, adică este vorba de un singur legământ. Cu alte cuvinte, se face referinţă în mod specific la Legământul cel Nou, singurul care a fost de acest fel.

Deci atunci când noi, ca şi Biserică a Domnului Isus Hristos, luăm parte la Cina Domnului, noi indicăm faptul că suntem părtaşi ai Noului Legământ.

Luca 22:20 – Versetul acesta este o revelaţie minunată pe care Domnul Isus ne-o dă. Din nou, Domnul Isus Se referă la Legământul cel Nou şi spune: “Paharul acesta cu vin reprezintă sângele Meu care se varsă pentru voi …”

Deci Legământul cel Nou este pecetuluit şi este făcut posibil prin sângele lui Hristos.

Atunci când noi ne punem încrederea în Domnul Isus şi privim la Calvar, şi-L acceptăm pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn al nostru, imediat devenim părtaşi ai Legământului cel Nou. Suntem născuţi din nou şi avem o natură nouă în noi. Avem Duhul Sfânt în noi. Şi vom fi părtaşi ai binecuvântărilor viitoare.

De fiecare dată când noi ne întâlnim la Masa Domnului, ne aducem aminte că prin sângele Domnului Isus noi devenim părtaşi [participăm] la Legământul cel Nou.

  • Credincioşii din Noul Testament sunt părtaşi ai aspectului spiritual din Noul Legământ.
    • suntem născuţi din nou (Tit 3:5);
    • păcatele noastre sunt iertate (Efes.1:7; Efes.4:32; Col.1:14; 1Ioan 2:12).
    • Duhul Sfânt locuieşte în noi (1Cor.6:19).
    • am primit o natură nouă, o fire dumnezeiască (2Pet.1:4).

,,Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne“ – 2 Corinteni 3:3

Pavel spune că Legea mozaică a fost scrisă pe table de piatră. Legea privea exteriorul şi nu rezolva problema firii păcătoase din interiorul omului. Pe când Duhul Dumnezeului celui viu a scris în inimile noastre cuvintele dătătoare de viaţă. De aceea noi am fost născuţi din nou şi avem o fire dumnezeiască.

  • Funcţia apostolilor a fost cea de lucrători [slujitori] ai Noului Legământ.

2 Corinteni 3:6 – Aş vrea să obsevaţi că Pavel spune că “el este un slujitor al Legământului cel Nou”; şi spune: “Nu al slovei, ci al Duhului.” Pavel face referinţă aici din nou la legământul mozaic. Pavel spune: “Slova aceea sau legile acelea omorau, condamnau omul; dar Duhul dă viaţă.”

Duhul Sfânt a venit în concordanţă cu Legământul cel Nou. Aşa că în momentul de faţă, în timpul prezent, noi vedem o împlinire parţială a acestui legământ. Noi am fost implicaţi [incluşi] în acest legământ.

Pavel vorbeşte despre acest lucru în Romani 11, unde ne spune că “ramurile naturale ale pomului [Israelul] au fost tăiate temporar şi au fost altoite altele [Neamurile]”. Dar spune că Dumnezeu va altoi din nou ramurile naturale ale pomului, şi astfel va avea loc o împlinire finală a Noului Legământ.

  • Împlinirea finală a Noului Legământ

Vă aduceţi aminte că Noul Legământ a fost încheiat iniţial cu casa lui Israel!

Ieremia 31:31 – Deci vedem că era un legământ nou, încheiat cu casa lui Israel.

Haideţi să ne gândim puţin şi să ne amintim din nou care a fost scopul legământului mozaic!

Exod 19:6 – Versetul acesta spune că “Israelul trebuia să fie o împărăţie de preoţi”. Dumnezeu voia să lucreze prin ei, ca şi naţiune aleasă, ca să aducă binecuvântare pe tot pământul.

Legământul mozaic a fost încheiat cu casa lui Israel. Scopul legământului mozaic era ca în Israel să fie aşezată o Teocraţie şi ca Israel să fie o împărăţie de preoţi, care să mijlocească între celelalte neamuri şi Dumnezeu.

    • la încheierea legământului mozaic au fost semne – semne care i-au fost făcute lui Moise, semne care au fost făcute în faţa Israelului şi semne care au fost făcute în faţa egiptenilor [Neamurilor].
    • apoi, a fost un mijlocitor – Moise.la încheierea legământului mozaic au fost semne – semne care i-au fost făcute lui Moise, semne care au fost făcute în faţa Israelului şi semne care au fost făcute în faţa egiptenilor [Neamurilor].
    • în al treilea rând, trebuia să fie aşezată Teocraţia. Slava lui Dumnezeu era acolo. Pe muntele Sinai, dacă te uitai, puteai să vezi foc. Prezenţa lui Dumnezeu sau slava lui Dumnezeu era în Cortul Întâlnirii. Era o Teocraţie atunci, în timpul lui Moise; adică, Dumnezeu conducea.

Dar legământul mozaic a eşuat … Şi avem să vedem că Ezechiel ne relatează incidentul când slava lui Dumnezeu a fost îndepărtată de la Israel, din Templul de la Ierusalim.

Atunci când Legământul cel Nou va fi împlinit în mod complet, din nou vor fi semne.

  • Semne

Ioel 2:28-32 – Observaţi ce ne spune Ioel aici! Ne spune că la inaugurarea Împărăţiei vor fi semne.

Fapte 2:15-21 – Observaţi că în Ziua Cincizecimii [sau a Rusaliilor], Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenici şi a avut loc împlinirea proorociei cu privire la Noul Legământ. Petru vorbeşte despre aceste semne despre care a vorbit Ioel; şi Petru spune că semnele acestea vor fi vizibile, înainte ca Domnul Isus să Se întoarcă să domnească, ca şi Împărat al pământului.

Poate cineva spune: “Da, dar semnele acestea nu au avut loc încă!” Şi are dreptate; încă nu au avut loc!

Atunci trebuie să ne întrebăm: “De ce nu au avut loc aceste semne?” Pentru că Israelul L-a respins din nou pe Mesia şi L-a respins şi pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt S-a pogorât. Israelul ar fi putut să-L accepte pe Hristos atunci. Astfel, semnele acelea s-ar fi împlinit. Dar Israel L-a respins pe Hristos şi L-a respins şi pe Duhul Sfânt. Însă vine ziua când aceste cuvinte ale lui Ioel şi ale lui Petru se vor împlini, înainte de acea zi măreaţă când Domnul Isus Se va reîntoarce.

Deci odată cu Noul Legământ vor fi şi semne, aşa cum a fost cu legământul mozaic.

  • Un Mijlocitor

Evrei 8:6-13 – Parcă înţelegem mai bine pasajul acesta acum! Vedem Noul Legământ şi vedem cum legământul cel vechi este dat la o parte. Şi acum avem un Mijlocitor – pe Isus Hristos, Mesia.

Evrei 12:24 – Domnul Isus este Mijlocitorul Legământului cel Nou. El este ultimul Adam, care va stăpâni şi împărăţi pe planeta Pământ.

Deci asemănător cu legământul mozaic, în Noul Legământ vor fi semne şi va fi un Mijlocitor: Isus Hristos.

  • Aşezarea Teocraţiei

În al treilea rând, va avea loc aşezarea Teocraţiei.

Ezechiel 36:22-23,28 – Deci Teocraţia va fi instaurată pe pământ. Slava lui Dumnezeu se va întoarce pe pământ.

După ce am terminat de studiat cele cinci legăminte, haideţi să ne mai uităm la un lucru foarte important!

Galateni 2:20 – Pavel a spus aşa: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine …” Vedeţi? Acesta este Legământul cel Nou! Şi în continuare, Pavel spune: “… Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa [sau prin credincioşia] Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Traducerea română, ca şi traducerile moderne, nu este corectă. În greacă nu ni se spune: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”, ci:“… în credinţa Fiului lui Dumnezeu …”

Cu câţiva ani în urmă am fost la Conferinţa Keswick, o mare conferinţă creştină. Acolo s-a prezentat o nouă versiune în engleză a versetului din Galateni 2:20, care spunea: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”

La conferinţă era un expert în limba greacă. Şi s-a spus: “Cine vrea, se poate duce şi-i poate pune întrebări acestui om.”   Aşa că eu m-am dus, l-am rugat să deschidă la Galateni 2:20 şi i-am spus: “În versiunea cea nouă spune: “… în credinţa în Fiul lui Dumnezeu …”, pe când în versiunea veche spune: “… credinţa Fiului lui Dumnezeu …” Domnule, aş vrea să vă uitaţi în Noul Testament în limba greacă şi să-mi spuneţi care versiune este adevărată!” El s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Dar, care-i diferenţa?” Şi i-am spus: “Cred că este o diferenţă mare între cele două traduceri.” Aşa că s-a uitat în Noul Testament în limba greacă şi a spus: “Trebuie să recunosc că în limba greacă spune: “… în credinţa Fiului lui Dumnezeu …”

Lucrul acesta este un lucru foarte special pentru noi toţi. Pavel spune: “Eu nu trăiesc pe baza credinţei mele în Domnul Isus, ci eu trăiesc datorită credincioşiei Lui.” … Vedeţi? Cu alte cuvinte, Pavel spune: “Eu pot eşua, pot greşi, dar El este credincios şi nu va eşua.”

Ştiţi că atunci când ne uităm la legăminte, toate legămintele depind de credincioşia lui Dumnezeu! … Sunt atât de uimit când mă uit la naţiunea Israel. Este un popor răzvrătit; şi cu toate acestea, Dumnezeu a fost credincios.

De multe ori spun: “Doamne, uită-Te la toate problemele mele!” Şi din Galateni 2:20, Domnul Isus îmi spune: “Eric, tu depinzi de credincioşia Mea! Eu sunt Cel care te iubeşte şi căruia Îi pasă de tine … Eu sunt credincios promisiunilor Mele!”Picture

CE ESTE „URÂCIUNEA PUSTIIRII”?

Picture

Urâciunea Pustiirii este chipul fiarei care va pângări altarul Templului din Ierusalim. Mulți încearcă să spună că versetele din Daniel capitolele 9, 11 și 12, care se referă la „urăciunea pustiirii”, s-au împlinit deja. Dar despre urâciunea pustiirii se mai vorbește și în alte pasaje din Biblie, începând din cartea Daniel și până în cartea Apocalipsei și este imposibil ca toate acestea să se fi împlinit deja. Iată câteva motive pentru care știm că aceste lucruri vor urma să se întâmple, și versetele unde le găsim:

1. Urâciunea pustiiri va trebui să stea „în locul sfânt”, unde va înlocui jertfa necurmată, din Templul din Ierusalim (care este singurul loc în care pot fi aduse jertfele).

2. Se va „instala” la mijlocul tratatului de pace încheiat inițial pe șapte ani, când acesta este încălcat și se opresc jertfele necurmate și darurile de mâncare.

  • Daniel 9:27 „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii [2] va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, [1] şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

 

  • Daniel 8:11-12 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt. [1 & 2] 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
  • Daniel 11:31 „Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată [1 & 2] şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.

 

  • Matei 24: 14-16 „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. 15 De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, [1] „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! – 16 atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi;

3. Va fi o icoană, o imagine a lui Anticrist (nu este o icoană oarecare, ci imaginea celui care va fi Anticrist-ul).

4. Prorocul fals, mâna dreaptă a lui Anticrist va da ordinul executării acestei icoane.

5. Prorocul fals îi va da icoanei suflare și o va face să vorbească.

6. Se dă ordinul ca toți locuitorii pământului să se închine icoanei și cine n-o va face va fi omorât.

  • Apocalipsa 13:14-15 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. [4] Ea a zis locuitorilor pământului să facă [3] o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. 15 I s-a dat putere [5] să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi [6] să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Este important să realizăm, că oricine se va închina imaginii fiarei, va fi condamnat pentru eternitate.

  • Apocalipsa 14:9-11 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Care este definiția biblică a „urâciunii” și a „pustiirii”? Când Daniel a folosit acești termeni, conform „Strong’s Greek & Hebrew Dictionary”, semnificația lor era:

Urâciunea: În original, în limba ebraică : shiqqûṣ; shiqqûts; termenul shiqquts, shik-koots'; care vine din rădăcina shaqats, tradus prin: desgustător, murdar; idolatru sau chiar idol în sine, urâciune idolatră, detestabil.

Pustiirea: În original, în limba ebraică: shāmēm; termenul tradus prin: pustiire, uluit, risipă, distrugere, prăpăd, precum și prin termeni care semnifică șocul, mirarea, surpriza cauzate de devastări, dar în sens pasiv. Semnificația termenului este de distrugeri masive, rar întâlnite.

Urâciunea pustiirii are două aspecte. În primul rând, aceasta este icoana lui Anticrist. Este urâciunea detestabilă care se va ridica și va sta în „locul sfânt” din Templul evreiesc. În al doilea rând, este Anticristul însuși care se întronează ca Dumnezeu în Templu, ceea ce va duce profanarea acestuia la cel mai înalt nivel.

  • 2 Tesaloniceni 2:1-4 Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegiia, fiul pierzării, 4 potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

În capitolul 3 din Daniel, găsim modelul din Vechiul Testament care prefigurează „urâciunea pustiirii, așa cum va apărea înaintea Răpirii bisericii la cer. Bineînțeles că acest model este plasat în Babilon și nu în viitorul Templu din Ierusalim (nu se putea altfel), dar din multe puncte de vedere, acesta prefigurează evenimentele care vor veni.

Nebucadnețar a poruncit să i se facă o statuie a lui însuși, și să fie amplasată în valea Dura, din ținutul Babilonului. Apoi și-a strâns slujitorii la inaugurarea „chipului”.

  • Daniel 3:1-2 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

A poruncit tuturor liderilor și poporului să cadă cu fața la pământ și să se închine statuii, când vor auzi instrumentele cântând. Cine nu se supunea, urma să fie aruncat în cuptorul încins, ca să fie ars de viu.

  • Daniel 3:3-6 Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. 4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. 6 Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.

Ca urmare, când a început muzica, toți cei prezenți au făcut cum li se poruncise, cu excepția evreilor credincioși Lui Dumnezeu. Haldeii care-i urau pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego , i-au pârât repede împăratului, că nu s-au supus poruncii lui.

  • Daniel 3:7-8 „De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. 8 Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, câţiva haldei s-au apropiat şi au pârât pe iudei.

Împăratul păgân s-a enervat că acești tineri au îndrăznit să nu se supună și a poruncit imediat ca cei „care nu s-au aruncat cu fața la pământ” să fie aduși înaintea lui. Totuși, chiar nervos fiind, le-a mai acordat o a doua șansă.

  • Daniel 3: 9-15 Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur; 11 şi după care oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!” 13 Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului. 14 Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? 15 Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”

În mândria lui plină de aroganță, împăratul le-a spus celor trei tineri credincioși: „Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Tinerii evrei nu s-au lăsat intimidați și i-au răspuns că Dumnezeul lor era mai mult decât capabil să-i salveze, dar și dacă nu i-ar fi salvat, ei tot nu ar fi păcătuit, închinându-se dumnezeilor lui și nici chipului său. Ca urmare, împăratul a poruncit să încingă cuptorul de 7 ori mai tare decât ar fi trebuit. Probabil că în felul acesta spera că nu vor putea fi salvați de Dumnezeu.

  • Daniel 3:16-19 „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 17 Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. 18 Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” 19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.”

Nebucadnețar a poruncit ca tinerii să fie legați și aruncați în cuptorul care era atât de încins, încât i-a ars pe toți cei care i-au aruncat pe evreii credincioși înăuntru.

  • Daniel 3:20-23 „Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. 23 Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.”

Și ca și cum nu era destul, spre șocul și uimirea sa, împăratul a văzut 4 bărbați plimbându-se „nelegați” prin mijlocul focului, nevătămați, iar unul dintre ei arăta a fi Fiul Lui Dumnezeu.

  • Daniel 3:24-25 „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” 25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!””

Împăratul Nebucadnețar, în uimirea lui, i-a chemat afară din cuptor și mirarea i-a fost și mai mare când a văzut că focul nu i-a putut atinge nici pe ei, nici hainele lor, care nici măcar nu miroseau a fum și nici firele de păr nu le-au fost atinse.

  • Daniel 3:26-27 „Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.”

În timp ce Nebucadnețar i-a lăsat pe cei trei credincioși Lui Dumnezeu să trăiască, atacul lui Anticrist împotriva celor care nu se vor închina lui și chipului său, nu va fi oprit decât de revenirea Lui Isus Cristos. La Răpire, Isus îi va salva de fapt pe creștini, de sub puterea lui Anticrist, și tot atunci, cei 144000 de evrei credincioși și sinceri (câte 12000 din fiecare seminție, cei care au realizat că au fost înșelați), vor primi pecetea Lui Dumnezeu pe frunțile lor, pentru perioada celei de-a doua jumătăți rămase din ultima săptămână de ani, adică ultimii 3 ani și 1/2 dinaintea sfârșitului.

Termenul original folosit în Noul Testament, pentru „răpire” este explicat în „Strong’s Greek Concordance” la poziția #72harpázō”, ca fiind: a lua cu forța, dintr-o dată, ireversibil; confiscare în mod deschis; ridicare cu violență (NU în secret, nici pe ascuns). Și contrar multor învățături nebiblice pe acest subiect, de fapt Isus va fi văzut foarte clar, după ce cerul se va rula ca un sul deasupra întregului pământ și apoi va avea loc Răpirea sfinților la cer. (Puteți citi mai multe în articolul Orice ochi Îl va vedea)

Până în zilele noastre, tehnologia și știința au avansat enorm de mult, și dacă totul merge ca până acum, avem toate motivele să credem că acest progres va continua. Cine știe, poate că „chipul fiarei”, această „urâciune a pustiirii” căreia biblia ne spune că i se va da „suflare și glas”, va fi un fel de hologramă, un robot sau poate o formă de android, sau chiar ceva ce la această oră nici nu ne putem imagina.

  • Apocalipsa 13:14-15 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Este suficient să studiem cu atenție ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să demontăm mare parte din retorica și miturile referitoare la Anticrist și ai lui. Este important să citim versetele, căutând să aflăm exact ce spun, fără să avem preconcepții. Adevărul se va auto verifica, întotdeauna, când căutăm și dorim să-l aflăm. Despre unele subiecte, Dumnezeu ne spune că „nu este treaba noastră” să le cunoaștem, și nici nu vi le va revela vreodată.

În concluzie, iată câteva lucruri certe.
 Anticristul care este revelat în Daniel și în Apocalipsa, nu a venit încă la putere ca să-și împlinească domnia finală (puteți citi mai multe pe această temă în mesajul „Anticristuil revelat în trei secțiuni biblice profetice”). Deci chiar dacă Templul din Ierusalim a fost profanat cu mai multe acțiuni și chipuri în trecut, nu putea fi deja profanat cu chipul celui care urmează să vină și care va pretinde lumii întregi să se închine „lui Anticrist și balaurului ei” (Apocalipsa 13:4).

Fiecare dintre noi ar trebui să știe că oricine intervine între o persoană și Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, comite o greșeală gravă, imensă.

  • Exodul 20:2-3 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: 2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
  • Exodul 20:4-5a „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti;”

Urâciunea pustiirii, atât chipul, icoana, cât și fiara a cărei imagini este, vor fi parte dintr-un sistem la nivel global, care va avea ca scop să întoarcă omenirea împotriva Singurului Dumnezeu Adevărat, oamenii să se lepede de credința în Isus Cristos și să ajungă să se închine celui rău, care are acest scop dintotdeauna. Va fi din nou ca la turnul Babel, aceasta fiind de fapt ultima răzvrătire a oamenilor împotriva Lui Dumnezeu. Sunt mai multe articole pe acest site, care dezvoltă multe din ideile din acest articol. Doar adevărul zidit pe fundația adevărului rămâne în picioare. Din păcate, mare parte din teologia prezentată în zilele noastre despre Răpirea bisericii, nu are fundament biblic, fiind doar sursă de confuzie în rândul creștinilor sau a oricărei persoane care caută adevărul. Trăim cu adevărat în secolul amăgirii și ai decepției. Vă îndemn să citiți Scriptura și să strângeți Cuvântul în inima dumneavoastră. Doar cunoscând adevărul din timp, vom putea recunoaște minciunile care vin din afara bisericii și chiar pe cele care sunt rezultatul înfiltrării dușmanului și a erorii umane în interiorul bisericii.

 

Picture

VA FI MESIA EVREILOR, ANTICRISTUL CREȘTINILOR?

Picture

 
Poporul lui Israel, atât corporativ cât și la nivel individual, Îl așteaptă pe Mesia. Majoritatea evreilor cred că atunci când Templul va fi reconstruit, va veni Mesia sau că, după ce vine Mesia, Templul va fi reconstruit. Israelul așteaptă cele două evenimente cu mare nerăbdare.

Mulți evrei cred că Dumnezeu a ales națiunea lor ca să fie poporul Său ales, ca exemplu pentru întreaga lume și ca să conducă lumea. Există mai multe puncte de vedere referitoare la felul în care se vor întoarce în Israel, toți evreii împrăștiați în întreaga lume. Acest proces al repatrierii este numit în unele cercuri, sionism. Pe lângă venirea lui Mesia, se mai crede că Israelul va ocupa poziția care-i revine de drept, în conducerea mondială și în a aduce stabilitate și pace între națiunile și locuitorii Pământului.

Creștinii cred că Isus din Nazaret a fost și este Mesia, care a venit ca Fiul Lui Dumnezeu și Fiul omului. Creștinii așteaptă venirea lui Anticrist, care va fi un lider mondial atât politic cât și religios. Mulți cred că acesta va începe ca lider politic, ca președinte sau prim ministru al unei țări, sau ca un mare lider religios, cum este papa; acesta va începe de jos și va crește până la a avea puterea la nivel mondial.

Pentru mulți, inclusiv pentru acest autor, pare a fi imposibil ca Evreii să creadă și să accepte că un lider, care nu este evreu, este Mesia care le-a fost promis și trimis de Dumnezeu. Isus a spus că vor veni mulți Cristoși mincinoși (falși – Mesia), și pentru că poporul evreu nu-L primește pe El ca adevăratul Mesia, vor ajunge mai târziu, să primească pe cel care va veni în propriul său nume (Ioan 5:43). Apostolul Ioan explică că pentru ca cineva să fie anticrist, trebuie mai întâi să-L respingă pe Isus din Nazaret ca fiind adevăratul Mesia (1 Ioan 2:22-234:32 Ioan 1:7) și apoi să pretindă că el ar fi Mesia trimis de Dumnezeu (Marcu 13:21,22).

Ficțiunea a captat mințile și inimile multora care nu au acordat suficientă atenție și considerație Cuvintelor Lui Isus Cristos și ale apostolilor. „Anticristul” este un fals Mesia. Vor putea vreodată evreii să creadă și să accepte că Mesia cel așteptat de ei de mii de ani, este un papă catolic sau vreun alt lider dintre neamuri?

S-ar putea să nu mai treacă mult până când vom știi cu siguranță dacă acest fals Mesia va fi evreu sau dintre neamuri, dar ce știm cu certitudine este că acesta va trebui să-i convingă pe evrei că el este salvatorul lor.

CE SPUNE BIBLIA DESPRE MODUL CORECT DE GÂNDIRE ÎN ZILELE DIN URMĂ

Epistolele către Tesaloniceni, ne revelează modul corect de gândire în aceste vremuri pe care le trăim.

Picture

De când Isus Cristos s-a înălțat la ceruri, cei care L-au urmat așteaptă revenirea Lui. Acest mod de gândire se regăsește în toate cărțile Noului Testament. Numai că cei care au scris Noul Testament aveau o cu totul altă abordare, față de mulți creștini contemporani nouă. Cum ar fi fost dacă Pavel ar fi spus: „Nu vă îngrijorați de stăpânirea Imperiului Roman, rămâneți credincioși Domnului, pentru că Isus poate apărea în orice clipă ca să ne ducă în rai”? Sau, „fraților, știm că persecuțiile sunt cumplite, dar nu vă faceți griji, vom fi luați de aici dintr-o clipă în alta”. Această atitudine ne-biblică, este rezultatul teologiei escapiste și este periculoasă. Mentalitatea corectă pe care ar trebui s-o avem este cea de a persevera și de a trăi vieți sfinte, fiind credincioși Domnului până la venirea Lui.

Biserica primară a trecut prin vremuri foarte grele. Dacă cineva ar fi avut motive să spere că Isus ca reveni ca să-i scape din vremurile de persecuție pe care le trăiau, atunci ei ar fi fost aceia. Dar mesajul era să rămână tari, să persevereze, să nu renunțe etc.
În epistolele scrise bisericilor din Tesalonic, Pavel le-a reamintit o parte din ce i-a învățat cât timp a stat la ei. Nu există nici o îndoială că i-a învățat mult mai mult, dar datorită acestor epistole, putem vedea și noi măcar o parte din aceste învățături. În 1 Tesaloniceni, le reamintește să nu sufere, pentru că cei care au murit în Cristos (au adormit, scria Pavel)sunt în continuare în Cristos și că gândul la venirea răpiriipoate fi o mare mângâiere.

  • 1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. [să remarcăm că acum sunt cu Isus] 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. [adică trupurile lor] 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Pavel avea mai multe de spus, așa cum citim în capitolul următor:

  • 1 Tesaloniceni 5:1-5 Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. 2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

Cum era dacă după versetele de mai sus, Pavel ar fi scris: „dar nu vă faceți griji, mai aveți doar puțină răbdare și Domnul ne va lua acasă și vom scăpa de aici”. Dar Pavel nu a scris așa ceva, pentru că ar fi creat un mod de gândire nesănătos. Mentalitatea corectă este să continuăm să creștem în Cristos, să trăim vieți sfinte și să fim credincioși, pentru ca venirea Domnului să nu ne ia prin surprindere, ca pe cei pierduți.

Să vedem ce a spus Pavel în continuare:

  • 1 Tesaloniceni 5:6-11 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 7 Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El [când vom părăsi trupul acesta de carne vom fi în prezența Domnului]. 11 De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.


Unde este mentalitatea escapistă? Nu este nicăieri. Pavel continuă cu încurajările ca toți să rămână tari, să-i ajute pe cei slabi și să trăiască vieți sfinte.

  • 1 Tesaloniceni 5:12-22 Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. 13 Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi. 14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi. 15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi. 16 Bucuraţi-vă întotdeauna. 17 Rugaţi-vă neîncetat. 18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi. 19 Nu stingeţi Duhul. 20 Nu dispreţuiţi prorociile21 Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. 22 Feriţi-vă de orice se pare rău.

Apoi, Pavel a spus:

  • 1 Tesaloniceni 5:23-24 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

Pavel a predicat întotdeauna Evanghelia, i-a învățat și i-a îndemnat pe cei care-l ascultau, să trăiască vieți sfinte până la venirea Domnului.

  • 2 Tesaloniceni 1:2-12 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. 4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. 5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează 7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. 9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, 10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. 11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, 12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Cristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos.

Să remarcăm că Pavel le dorește celor cărora le scrie (deci inclusiv nouă), să fie găsiţi vrednici ca să sufere pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pavel se ruga ca tesalonicenii, care s-au întors la Dumnezeu prin slujirea lui, să fie socotiți vrednici la venirea Domnului. Nu găsim nimic în toate acestea care să fie ceva de genul: „O, fraților, Domnul va veni dintr-un moment în altul, mai răbdați un pic.”

În versetele următoare, Pavel face din nou referire la Ziua Domnului numind-o „acea zi” sau „Ziua aceea”:

  • 2 Tesaloniceni 2:1-4 (NTLR) În ce priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El, vă cerem, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi sau tulburaţi aşa de repede în mintea voastră de vreun duh sau de vreo afirmaţie sau de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a şi venit. [corectează un zvon sau poate ceva mai mult de atât, putea fi chiar mentalitatea unora] 3 Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni înainte să vină [1.apostazia şi [2.înainte să fie descoperit omul fărădelegii, fiul distrugerii, 4 el care se opune şi se înalţă pe sine deasupra oricărui aşa-zis dumnezeu sau obiect al închinării. El se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, declarându-se pe sine însuşi Dumnezeu.

„Ziua aceea”, este „ziua Lui Cristos”, răpirea așa cum citim în versetul 1, „venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El”. Pavel vroia ca ucenicii lui să știe adevărul și să nu fie înșelați. Îi avertizează că „Ziua aceea” nu va avea loc înainte să se întâmple două lucruri majore, indiferent ce vor auzi de la oameni sau demoni, sau chiar din epistole false, care încearcă să pară că sunt de la Pavel sau de la cei care erau cu ei.

Ce spune Pavel e valabil și în zilele noastre. Nu contează ce spun unii oameni, care-l citează incorect pe Pavel sau pe oricine altcineva, ziua aceea” nu va veni până când nu se vor întâmpla evenimentele despre care a scris Pavel. Și anume: 1. prima dată trebuie să aibă loc lepădarea de credință și 2. fiul pierzării, omul fărădelegii să fie descoperit. Acesta se va înălța pe sine mai presus de Dumnezeu până acolo, că se va așeza în Templul Lui Dumnezeu. Aceasta conduce la a 3-a cerință și anume, rezidirea Templului din Ierusalim, în care cel rău se va înălța pe sine mai presus de Dumnezeu.

Acesta este un puternic avertisment despre ce trebuie să se întâmple înainte de venirea Zilei Domnului și a strângerii noastre împreună cu El.

Pavel ne avertizează ce trebuie să vină, nu ne spune că „Domnul poate veni oricând”.

  • 2 Tesaloniceni 2:5-12 (Între paranteze sunt traduse explicațiile din Biblia Amplificată) Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere [să nu fie recunoscut] decât la vremea [hotărâtă] lui. 7 Căci taina fărădelegii [rebeliunea împotriva autorității dumnezeiești și venirea la domnie a fărădelegii] a şi început să lucreze; [dar este oprită] trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit [Anticrist] pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

Această secțiune din Scriptură este foarte amplu dezbătută și din păcate este folosită trunchiat de unele persoane, care caută doar identitatea celui care îl oprește pe fiul pierzării. Dezbaterea pe tema „cine oprește, face să se treacă cu vederea restul conținutului acestor versete, inclusiv a ceea „ce oprește. Sunt evenimente care trebuie să aibă loc înainte de strângerea noastră împreună cu Domnul, în Ziua Domnului. Dumnezeu este cel care-l împiedică pe Anticrist, indiferent ce sau pe cine folosește în acest scop. Ce înseamnă „cel ce o opreşte [lucrarea fiului pierzării] acum să fie luat din drumul ei”. Doctrina pretribulaționistă spune că aceasta este o dovadă pentru ceea ce pretind ei că ar fi răpirea și că este momentul când Duhul Sfânt este luat de pe Pământ împreună cu sfinții și apoi Anticrist-ul va putea să se ridice la putereUnii dintre ei spun că chiar dacă Duhul Sfânt nu mai este pe Pământ, vor mai fi oameni mântuiți, după răpire,(ca să explice de ce vor mai fi creștini pe Pământ în primii 3 ani și ½.). Ce doctrină eronată. Așa cum am mai spus, nimeni nu poate fi mântuit fără convingerea de păcat și revelația Lui Isus Cristos, pe care o poate face doar Dumnezeu, care lucrează în inimomului prin Sine însuși, Duhul Sfânt. Biblia nu spune nicăieri că Duhul Sfânt este cel care îl reține pe fiul pierzării și nici că este luat de pe Pământ. Biblia spune „cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei”. Știm din Apocalipsa 13:5 și Daniel 7:25, că celui rău i se dă autoritate peste tot Pământul, inclusiv peste creștini, timp de 3 ani și ½. În limba greacă în care a scris Pavel această scrisoare, a folosit expresia „îndepărtat din cale”, care însemna face loc pentru ceva, mutând altceva”. Este o speculație eronată să spui că acest verset se referă la îndepărtarea Duhului Sfânt de pe Pământ. Era modul curent de exprimare al acelor timpuri, și înseamnă că ceea ce Dumnezeu folosește pentru a-l ține în loc pe dușman, va fi îndepărtat sau luat din acea poziție, pentru ca cel rău să poată să avanseze.

Dacă ne pierdem în dezbateri sterile despre cine este cel care îl reține, ratăm esența, care spune că este un timp hotărât pentru descoperirea celui rău. Anticrist-ul va afecta tot Pământul, atât pe creștini cât și pe necreștini.

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

Fiul pierzării, Anticrist-ul, se va ridica la putere pe perioada unei mari apostazii și rebeliuni contra Lui Dumnezeu. Pavel a spus foarte clar că nu vom fi răpiți înainte să se întâmple aceste lucruri și să nu ne lăsăm înșelați de nimeni care va spune altceva.

Domnul va veni după biserica Lui și nu va fugi cu mireasa Lui pe ascuns. Toată creația Îi va vedea venirea și când Îi va strânge pe ai Lui la Sine. Cei care-L iubesc și Îl cunosc pe Dumnezeu și Cuvânul Lui, nu vor putea fi înșelați. Mireasa chiar va fi pregătită (Apocalipsa 19:7) chiar dacă va trebui să treacă prima dată prin persecuții grele, așa cum citim în  Matei 24:1-51, Marcu 13:1-37, Luca 21:5-36,Apocalipsa 6:9-11,13:6-10,6:15 și în multe alte locuri din Biblie.

Respingerea Evangheliei, blasfemierea Lui Dumnezeu și persecutarea creștinilor este ceva periculos. Cei care vor fi respins Evanghelia și se vor uni cu diavolul și cu Anticrist-ul lui, vor plăti un preț teribil, care va fi consecința propriilor fapte și alegeri.

Cei care au privilegiul să trăiască în zilele din urmă vor trece cu siguranță prin timpuri cumplite. Chiar dacă vor fi necazuri grele, vor fi de asemenea și mari oportunități și recompense cerești pentru cei care vor rămâne tari și vor răbda până la sfârșit. Să spunem altora vestea bună a Evangheliei cu dragoste, trăind curat pentru Domnul, cât timp vom putea.

Să trăim cu adevărat pentru Domnul și să împlinim chemarea pe care o are peste viețile noastre, până la revenirea Lui. Ca și Pavel, mă rog să fim găsiți vrednici de Domnul la venirea Lui. Sau cum a spus Pavel: 

Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Cristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.
1 Tesaloniceni 3:12-13

ESTE POSIBIL CA CEI DOI MARTORI SĂ FIE ÎNGERII, GABRIEL ȘI MIHAIL?

Picture

E posibil ca cei doi martori să nu fie oameni? Avem versete în Biblie care-i descrie ca fiind aproape super-oameni. S-ar putea ca ei să fie îngerii Mihail și Gabriel? Cu siguranță vi se pare ciudată această posibilitate, dar haideți să analizăm câteva idei pe această temă.

Știm că Domnul poate da putere oricui, oricând, ca să facă orice — dar câți oameni ar putea fi numiți „unșii care stau înaintea Lui Dumnezeu”?

  • Apocalipsa 11:4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.

 

  • Zaharia 4:11-14 „Eu am luat cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?” El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Şi el a zis: „Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

La momentul în care Zaharia scria aceste lucruri, Enoh, Moise și Ilie, și-au încheiat viața pe acest Pământ. Era oare posibil ca „doi oameni” să fie atât de speciali încât să se spună despre ei că sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ”?

Este de remarcat faptul că Cei doi martori nu doar stau înaintea Domnului, dar prin ei curge uleiul sfânt care reprezintă ungerea lui Dumnezeu.

  • Zaharia 4:11-12 Eu am luat cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?”

Apoi citim că „acești doi proroci chinuiseră pe toți locuitorii pământului.”

  • Apocalipsa 11:9-10 „Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor înveseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului.”

Despre câți proroci din Biblie citim că au avut „misiuni la nivel mondial” și că ar fi putut să-i chinuie pe toți oamenii planetei timp de trei ani și 1/2?

Câți proroci s-ar califica pentru cele ce urmează?

  • Apocalipsa 11:5-6 Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi, dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.

Domnul ar putea da aceste puteri oricui ar dori. Dar pe câți oameni i-a umplut cu astfel de puteri de-a lungul istoriei?

S-ar putea ca doi îngeri de rang înalt din ceruri să ia formă umană, să-și împlinească misiunea și doar la finalul ei, trupurile lor umane să poată fi ucise?

Este demn de luat în seamă, faptul că Chivotul Mărturiei, numit și Chivotul Legămîntului, este copia fidelă a celui din Ceruri.

  • Evrei 8:4-5 Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”

Când a fost construit chivotul, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, să pună la cele două capete ale capacului, câte un heruvim (înger de rang înalt).

  • Exodul 25:18-22 „Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Citim în ultimele versete de mai sus, că de fapt, acest chivot este un Chivot al Prezenței Lui Dumnezeu. Domnul ar fi putut să ceară să se facă un chivot fără îngeri, totuși El a cerut să fie puși doi îngeri. Poate că acești doi heruvimi din aur îi reprezintă pe cei doi îngeri din ceruri, care stau înaintea Lui Dumnezeu, unul la dreapta, altul la stânga Sa. 

Să vedem ce spune Biblia despre cei mai faimoși îngeri, pe care Biblia ni prezintă pe nume.

Din versetul următor, aflăm că Mihail s-a opus lui Satan care încerca să ia trupul mort al lui Moise.

  • Iuda 1:9 Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

Mihail va fi cu siguranță între cei care îl vor lega pe Satan și-l vor duce în Adânc, pentru eternitate la finalul domniei de 1000 de ani.

  • Apocalipsa 12:7-9 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Mihail a luptat de partea lui Gabriel pentru ca mesajul Domnului să ajungă la Daniel.

  • Daniel 10:12-14 El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”

 

  • Daniel 10:21 „Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.”

Apoi, Daniel a scris despre îndepărtarea ultimului împărat de la miazănoapte, adică Anticristul

  • Daniel 11:45-12:1 „Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor. În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.”

Acum să citim ce scrie Biblia despre Gabriel.

Gabriel a fost trimis la Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul.

  • Luca 1:18-20 Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.”

Gabriel a fost trimis și la Maria.

  • Luca 1:26-28 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

Din aceste versete se vede clar, că Gabriel nu este un înger oarecare, dimpotrivă.

  • Daniel 8:15-17 „Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.” El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!””

Cine i-a dat instrucțiuni lui Gabriel ca să-l învețe pe Daniel? Personal, eu cred că era Îngerul Lui Dumnezeu, care este Cristos înaintea întrupării. De-a lungul Scripturii, unde acest „Înger” apare, a făcut lucruri pe care doar Cristos le-ar fi putut face sau ar fi avut dreptul să le facă. Cine altcineva ar fi avut dreptul să jure pe Cer și pe Pământ? Sau, cine altul putea fi căpetenia oștirii Lui Dumnezeu care l-a întâmpinat pe Iosua? Sau Îngerul prin care Dumnezeu i s-a arătat și i-a vorbit lui Moise din rugul aprins spunând: „Eu Sunt”…, cine altul putea fi?

Să revenim la Gabriel

  • Daniel 9:20-22 „Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.”

Și acum să privim la versetele următoare, în care chiar dacă nu se dau nume, opinia mea este că vorbesc despre Domnul Isus care a venit la Daniel ca Îngerul Domnului Dumnezeu, luptând împotriva opoziției demonice și a fost ajutat de ceilalți doi îngeri, Gabriel și Mihail.

  • Daniel 12:5-9 Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu, şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că va mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot. Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?” El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.“

Ar fi posibil ca „Gabriel, Mihail și Domnul” să fie cei care erau cu Daniel ca să-i aducă prorocia care făcea referire la „vremurile din urmă”, la împăratul de la miază-noapte, care este cel de-al 11-lea corn, precum și gura celei de-a patra fiare, precum și fiara numită apoi Anticrist și a cărei vreme va coincide cu cea a celor „Doi Unși ai Lui Dumnezeu”, care vor păstra mărturia Lui Isus Cristos și vor proroci ce le va spune Dumnezeu, timp de 3 ani și 1/2?

Dacă este așa, atunci „formele umane” pe care le vor lua îngerii, vor fi „cele ce vor fi ucise și apoi înviate”, după 3 zile și jumătate…

Mulți vor dori să-i ucidă pe acești Doi Martori ai Lui Dumnezeu, pentru că-i va chinui prin adevărurile pe care le vor proclama. Dacă vor fi umani, cum vor putea ei să doarmă fără să fie uciși, înainte de încheierea celor 3 ani și 1/2, dacă nu vor avea puterea supranaturală de partea lor?

Deocamdată acest articol prezintă doar posibilitatea ca Cei doi martori, să fie îngerii Mihail și Gabriel, dar cu siguranță că pare foarte plauzibil!

CUVÂNTUL “RĂPIRE” IN BIBLIE

Picture

Răpirea este termenul cel mai frecvent folosit pentru strângerea noastră laolaltă” sus la Domnul. Este cuvântul răpire în Biblie? Da. În traducerea Cornilescu, acest cuvânt este folosit inclusiv referitor la răpirea sfinților la cer. Cuvântul răpire derivă din latinescul „rapio”, care a fost folosit prima dată pentru traducerea cuvântului grecesc „harpázō” în versiunea latină, Biblia Vulgata” și înseamnă „luat cu forța” sau „luat pe sus în mod deschis”.

Să vedem acum ce este „Biblia Vulgata” și cum a ajuns „harpázō” să fie cuvântul „răpire” din zilele noastre.

„Biblia Vulgata” (traducerea în limba latină a Bibliei), este cea mai veche versiune tradusă din original. Este în uz de peste o mie șase sute de ani, cu aproximativ o mie două sute de ani mai veche decât prima traducere integrală a Bibliei în limba română, numită „Biblia de la BucureștiBiblia Vulgata” a fost tradusă în limba latină din manuscrisele timpurii, de către teologul creștin Sophronius Eusebius Hieronymus, numit de bisericile catolică și ortodoxă, Sf. Ieronim. Acest mare teolog a tradus diferitele forme și timpuri ale verbului din limba greacă originală, „harpázō”, prin formele și timpurile corespunzătoare ale cuvântului latinesc „rapio”. Indiferent de limbă, „rapio” înseamnă „luat cu forța pe sus în mod deschis și brusc, confiscat sau smuls.

Diferitele forme ale cuvântului „rapio” din limba latină, stau la originea cuvintelor răpire, răpit, a răpi ș. a. Este foarte important să păstrăm acuratețea sensului original al cuvântului harpázō”. Să vedem cum este definit în concordanța biblică Strong’s Greek Concordance”:

Termenul „harpázō” înseamnă: „luat cu sila, confiscat cu forța; smuls, luat pe sus brusc și decisiv (cum se înșfacă o recompensă sau o pradă); luat pe sus cu o manifestare deschisă de forță (nu pe ascuns sau în secret)”.

Deci, „harpázō” înseamnă luat pe sus cu o manifestare de forță în mod deschis, brusc și decisiv, nu în secret, ceea ce reiterează faptul că răpirea bisericii este vizibilă” și nu secretă, invizibilă.

Cuvântul „harpázō” este folosit de cel puțin treisprezece ori în Noul Testament. Îl găsim tradus prin răpit”/„răpiți” la cer în 2 Corinteni 12:2-4 (cu referire la Pavel), în Apocalipsa 12:5, (referitor la Isus) și în 1 Tesaloniceni 4:16-17 (unde este vorba despre răpirea sfinților la cer). Iată cinci dintre acestea.

  • Faptele Apostolilor 8:39-40 „Când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurieFilip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

 

  • 2 Corinteni 12:2 Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie).

 

  • 2 Corinteni 12:3-4 Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

 

  • 1 Tesaloniceni 4:16-17 „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

 

  • Apocalipsa 12:5 „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (Cu referire și în Luca 24:5-51 și Faptele apostolilor 1:9)

În concepția noastră, a Răpirii mid-tribulaționiste și pre-mânia Lui Dumnezeu, cuvântul „harpázō” are o semnificație și mai profundă.

Domnul spune că vom trece prin cele mai intense necazuri din istoria omenirii (Matei 24:21-22) și El va scurta acea perioadă, datorită celor aleși. Credem că evenimentele care vor conduce la Răpire, încep cu ruperea primei peceți și continuă pe perioada tuturor celor șapte peceți, dintre care ultimele două fiind de fapt Răpirea. În special a cincea pecete implică cele mai mari persecuții care se vor solda cu moartea și martiriul creștinilor (Apocalipsa 6:9-11). Noi credem că timpul cât va dura pecetea a cincea va fi scurt și Răpirea va veni repede. Credem sincer că aceasta va avea loc când Cei doi martori ai Lui Dumnezeu vor fi uciși și Anticristul va începe să-și impună agenda lui cu viteză maximă. Din fericire, Cei doi martori vor fi morți doar 3 zile și 1/2, și apoi, așa cum am menționat deja, vor urma pecețile a șasea și a șaptea, care se vor succeda rapid (Apocalipsa 6:12-17,8:1).

Când vine Răpirea, va fi un eveniment mult așteptat, după cum vedem în versetele următoare:

  • Matei 24:21-22 „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

După câteva versete, citim,

  • Matei 24:29-31 „Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”(Comparabil cu a șasea pecete din Apocalipsa 6:12-17) Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

Cu referire la același subiect, Isus spune de asemenea, în Luca:

  • Luca 21:27-28 „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.””

De ce să includem aceste gânduri aici?

Răpirea este mult mai mult decât „capturarea și ridicarea” bisericii la cer. Va fi eliberarea bruscă și în mod deschis a copiilor Lui Dumnezeu de cei răi. Când cel rău reușește să-i ucidă pe Cei doi martori, prigonirea creștinilor și a evreilor va atinge apogeul. Creștinii vor fi fost deja persecutați, dar acum se va dezlănțui o ură maximă contra adevăraților creștini, în special când vor refuza să se supună celor răi. La acel moment, prorocul mincinos al celui rău, va comanda execuția unei icoane (sau a unei statui) în omagiul lui Anticrist și apoi „îi va da suflare așa încât să vorbească”. Li se va porunci tuturor oamenilor să se închine icoanei fiarei sau vor fi omorâți. Cel rău, va crede că are toată libertatea să se declare pe sine ca fiind Dumnezeu, în Templul din Ierusalim. Și pentru că nu va mai avea nevoie de cei care vor fi unica ordine mondială, care l-au pus la putere, va „invoca propriul său sistem”, impunând ca toți să primească semnul lui, fără de care nimeni nu va putea vinde și nici cumpăra. Vor fi 144.000 de evrei neîntinați, care vor fi păzit „cartea Legii” sau Tora și care vor vedea Lumina, dar va fi prea târziu pentru a fi răpiți. Această rămășiță a poporului Lui Dumnezeu va fi pecetluită pentru a fi protejată de cel rău și de evenimentele celor șapte trâmbițe și șapte potire ale mâniei Lui Dumnezeu care vor urma după Răpire.Pentru o mai bună înțelegere a acestor gânduri, puteți citi următoarele articol„Orice genunchi se va pleca”„Orice ochi Îl va vedea”„Graficul Răpirii Mid-tribulaționisteRăpirea mid-tribulaționistă – versete biblice”.

În încheiere, iată cele 14 locuri în care este folosit în original cuvântul grecesc „harpázō”, în Biblie:

  • Matei 11:12 „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.”

 

  • Matei 12:29 „Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.”

 

  • Matei13:19 „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.”

 

  • Ioan 6:15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

 

  • Ioan 10:12 „Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.”

 

  • Ioan 10:28-29 „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

 

  • Faptele Apostolilor 8:39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie

 

  • Faptele Apostolilor 23:10 Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.

 

  • 2 Corinteni 12:2-4 Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

 

  • 1 Tesaloniceni 4:17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

 

  • Iuda 1:23 căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.

 

  • Apocalipsa 12:5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

CE ESTE RĂPIREA?

Picture

Ce este „Răpirea” și care sunt semnele venirii ei? Este același eveniment cu „A Doua Venire a Domnului Isus”? Nu, acestea sunt două evenimente separate. Se va întoarce Isus Cristos înapoi pe Pământ pe parcursul acestui „veac”, va trăi și va umbla din nou printre noi? Nu, dimpotrivă, Domnul ne-a chiar avertizat că vor veni impostori care vor pretinde că ei sunt Cristos-ul. Va dispărea biserica de pe Pământ, la un moment dat, ca să ajungă în rai, la chemarea Domnului Isus? Biblia spune că toate națiunile Pământului Îl vor vedea pe Isus, când va veni după Biserica Sa și va fi un eveniment la scară mondială. Să vedem acum ce este de fapt și ce spune Biblia despre „Răpire”.

Înainte ca Domnul Isus să fie răstignit, le-a împărtășit ucenicilor ce era în inima Lui, legat de viitor. Le-a explicat că urma să plece dintre ei, dar că se va întoarce ca să-și ia poporul.

Isus le-a spus că se va duce să pregătească un loc, și se va întoarce după noi, ca să putem fim cu El.

  • Ioan 14:1-3 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un locŞi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Oare ce vroia să spună Isus prin „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri”? Domnul se referea la faptul că cei care sunt mântuiți vor locui în rai și vor avea propriile lor locuințe. Isus pregătește un loc pentru fiecare dintre copiii Săi. Ne-a spus cum vom ajunge acolo și cu ce scop? Da, El a zis:„Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

La răpire, copiii Lui Dumnezeu care vor fi atunci în viață, împreună cu cei care vor fi murit în Cristos vor fi „răpiți” (strânși la un loc și ridicați la cer, brusc și în mod vizibil) și se vor întâlni cu Domnul în văzduh. „Orice ochi” Îl va vedea pe Isus; „într-o clipă” trupurile credincioșilor se vor schimba în trupuri de slavă, și Domnul ne va duce pe toți în cer, unde ne-a pregătit un loc.

Sunt multe informații în Cuvântul Lui Dumnezeu despre felul în care va reveni Isus.

În Matei 24:1-51Marcu 13:1-37Luca 21:5-36, Isus a vorbit despre răpire precum și despre ce trebuie să se întâmple înainte ca acest eveniment să aibă loc. Ucenicii și apostolii așteptau întoarcerea Domnului de când a plecat la Tatăl. Apostolii Pavel, și Petru scriu deopotrivă despre acest lucru. Venirea Domnului este profețită și în cărți din Vechiul Testament, inclusiv în cartea Psalmilor, Isaia, Daniel și nu numai.

În ultimii ani ai vieții sale, apostolul Ioan era închis pe Insula Patmos. Domnul l-a ridicat „în Duhul”, sus în cer ca să-i descopere multe lucruri importante legate de viitor. Domnul I-a spus lui Ioan să scrie scrisori pentru fiecare dintre cele șapte biserici, ale vremii, cărora să le spună despre ce urma să se întâmple și să facă totul exact așa cum i-a spus Isus lui Ioan. Cartea Apocalipsa în integralitatea ei, este de fapt o scrisoare din partea Lui Isus pentru biserica Sa, scrisă prin Ioan.

Cele Șapte Peceți  din cartea Apocalipsa, relatează evenimentele premergătoare Răpirii și sunt în corelare perfectă cu ceea ce a vorbit Isus în Matei 24Marcu 13 și Luca 17 și 21.

Este foarte important de știut că Isus n-a spus niciodată că se va întoarce la Răpire ca să rămână. Isus nu a spus că la Răpire va pune piciorul pe Pământ. În schimb a spus că va veni din ceruri, împreună cu sfinții care vor fi deja în ceruri (1 Tesaloniceni 4:14) și cu îngerii Săi, și-i va chema pe Sfinții care sunt atunci pe Pământ, să se ridice la El și împreună se vor întoarce în Ceruri. Domnul Isus spune foarte clar, că „oricine umblă pe Pământ, pretinzând că e Isus” este un impostor. Isus se va opri în Ceruri, deasupra Pământului de unde îi va chema pe Sfinți să se urce la El și apoi în Ceruri.

Vă rog să citiți articolul, Cuvântul „Răpire” în Biblie, pentru mai multe detalii despre cât de vizibil va fi felul în care ne va lua Isus sus la El și cum cuvântul „răpire” a fost folosit prima dată în traducerea în limba latină „Biblia Vulgata”, pentru traducerea cuvântului grecesc „harpázō”.

Iată 3 secțiuni de versete, care descriu „venirea Domnului” și „strângerea laolaltă” cu Sfinții Săi, în văzduh. Vă rog să le recitiți, având în minte Răpirea și evenimentele care o vor preceda.

  • Matei 24:30-31 „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

 

  • Luca 21:25-28 „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

 

  • 1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduhşi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

În Noul Testament, aproape toate versetele care fac referire la răpire, menționează că Domnul va veni pe norii cerului, ceea ce le face ușor de identificatLa bătălia de la Armaghedon (care va preceda A doua venire)Isus va veni călare pe cal, în fruntea oștirii cerești și nimic nu sugerează că sfinții vor fi „strânși laolaltă”, tocmai pentru că răpirea lor va fi avut deja loc (puteți vedea mai multe în graficul evenimentelor).

Picture

Câteva versete de avertizare despre impostori, profeți falși și înșelăciunea care au loc înaintea Răpirii, le găsim în Matei 24Marcu 13Luca 21 precum și în alte locuri. Iată două secțiuni din Evanghelia după Matei:

  • Matei 24:4-5 „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Cristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi.
  • Matei 24:23-26 „Atunci, dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Cristosul este aici sau acolo!’, să nu-l credeţi. Căci se vor scula cristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: „Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.”

Isus ne-a avertizat să nu credem că cineva care va fi aici pe Pământ, poate fi ElIsus nu va călca pe Pământ la răpire. Deci, oricine va fi aici și va pretinde că este Cristos, chiar dacă va face minuni și semne extraordinare nu este El, ci un impostor.

Anticristul va fi de asemenea unic; el nu este un Isus fals, ci un fals Mesia (un fals Cristos).

Este un fals Mesia care va nega faptul că Isus Cristos este Mesia. El va încerca să spună că primul Isus nu era adevăratul Mesia și nici Fiul lui Dumnezeu. Prin minciunile lui convingătoare, alura carismatică și puterea de convingere, va începe să pozeze în „adevăratul” Mesia. Dar nu va dura mult, până își „va da arama pe față” și în cele din urmă, spre finalul conducerii, înainte de Răpire, va declara în mod public că el este Dumnezeu și se va instaura în Templul (care va fi reconstruit până atunci) din Ierusalim, ca Dumnezeu.

Biblia ne avertizează specific cu privire la acest „fals-cristos/Anticrist”.

Acest Anticrist este fiul pierzării. Va fi foarte, foarte convingător, dar este unealta diavvolului și va încerca să distrugă toate planurile Lui Dumnezeu și să ia cu el în iad cât de mulți oameni poate.

Sunt mai multe versete care vorbesc despre falsul Cristos sau Anticrist; să vedem ce spun versetele din Epistola către Tesaloniceni despre Anticrist.

  • 2 Tesaloniceni 2:1-10 Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

Să remarcăm cum vor opera „amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării”. Cei răi, vor cădea ușor în plasa lui Anticrist, pentru că iubesc întunericul mai mult decât Lumina. Aceștia nici măcar nu vor accepta „dragostea” adevărului. Cei care-l iubesc sincer pe Dumnezeu, care știu și cred ce spune Biblia, vor realiza ce se întâmplă, tocmai pentru că îl iubesc pe Dumnezeu, neprihănirea și adevărul Lui, mai mult decât orice altceva.

Biblia are multe de spus despre aceste lucruri.

Domnul vrea să știm care sunt semnele venirii lui, ce trebuie să așteptăm, cine este dușmanul, cum lucrează acesta, ca să nu ne lăsăm înșelați. Domnul vrea ca poporul Lui să fie pregătit. Diavolul a început deja să înșele credincioșii. Trăim perioada apostaziei sau lepădării de credință, așa cum am citit în versetele de mai sus, din 2 Tesaloniceni 2:1-10. Este posibil să nu mai fie mult până când va începe persecuția împotriva Bisericii, la un nivel chiar peste cel din vremurile Bisericii primare (Matei 24:21).

Domnul ne-a spus ceva foarte importantTrebuie să vrem să rămânem credincioși Domnului, indiferent cât ne costă, fără să privim înapoi și fără să tânjim după ceva din această lume.

  • Luca 17:32-33 „Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot. Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.”

Pe măsură ce vor crește persecuțiile, va fi tot mai greu pentru credincioși să rămână fideli Domnului Isus Cristos. El ne-a spus:

  • Matei 10:22 „Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”

Dacă frica încearcă să vă umple inima, aduceți-vă aminte versetele care urmează:

  • Matei 10:28-31 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletulci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”

Îi place cuiva să fie persecutat sau să treacă prin vremuri grele? Bineînțeles că nu. Avem de ales? Nu. Și atunci ce putem face?​ Trebuie să realizăm următoarele 2 aspecte importante despre vremurile în care trăim.

1.  Va veni un Cristos-fals care va fi foarte înșelător. Să nu ne lăsăm înșelați. La început, va părea bun, dar în realitate este personificarea răului. „Bunătatea” lui va ține foarte puțin. Adevăratul scop al venirii lui este distrugerea Pământului și a tot ce cuprinde acesta, precum și să-i facă pe cât mai mulți oameni să ajungă în iad. Oricine se va închina lui Anticrist și imaginii lui, va fi condamnat pentru totdeauna (Apocalipsa 14:9-11).

2. Să ne păstrăm curați înaintea Domnului și să așteptăm venirea Lui! Să cunoaștem adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu și să fim bine înrădăcinați în el. Să fim ca cele 5 fecioare înțelepte, să avem lămpile pregătite și ulei suficient în ele. Aceasta înseamnă să fim tari în Domnul și să perseverăm până la sfârșit.

Creștinii vor putea îndura ce va veni, așa cum spune Apocalipsa 12:11Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.”

2. Evangheliile si Faptele

Evangheliile

Dam mai jos declaratii iesite de pe buzele Domnului Isus, aranjate cronologic, dupa ordinea stabilita de profesorul A.T. Robertson in cartea sa: Harmony of the Gospels for Students of the Life of  Christ (Publicata de Harper & Brothers, New York si London, 1912).  Am trecut cu vederea in mod intentionat pasajele paralele care apar in alta parte decit locul citat.

In Evanghelii, prima afirmatie despre evenimentele care ne preocupa este facuta de Ioan Botezatorul si se refera la judecata pe care o va face Isus la revenirea Sa:

“Acela are lopata in mina; Isi va curati aria cu desavirsire, si Isi va stringe griul in grinar, iar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge” (Luca 3:17).

Cea dintii afirmatie escatologica facuta de Domnul Isus a fost despre inviere:

“Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine. Si I-a dat putere sa judece, intrucit este Fiu al omului. Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cind toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata;  iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata” (Ioan 5:26-29).

La incheierea predicii de pe munte, Isus a spus:

“Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (Mat. 7:21-23).

Tot in Matei gasim scris:

“Atunci Isus a inceput sa mustre cetatile in care fusesera facute cele mai multe din minunile Lui, pentru ca nu se pocaisera. “Vai de tine Horazine!” a zis El. “Vai de tine, Betsaido!” Caci daca  ar fi fost facute in Tir si Sidon minunile care au fost facute in voi, de mult s- ar fi pocait, cu sac si cenusa. De aceea va spun ca, in ziua judecatii, va fi mai usor pentru Tir si Sidon, decit pentru voi.  Si tu, Capernaume, vei fi inaltat oare pina la cer? Vei fi pogorit pina la Locuinta mortilor; caci daca ar fi fost facute in Sodoma minunile, care au fost facute in tine, ea ar fi ramas in picioare pina in ziua de astazi. De aceea, va spun, ca in ziua judecatii, va fi mai usor pentru tinutul Sodomei, decit pentru tine” (at. 11:20-24).

In ce priveste felul nostru de vorbire, Domnul a spus:

“Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvint nefolositor, pe care-l vor fi rostit.  Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osindit” (Mat.  12:36-37).

Mustrindu-i pe carturari si farisei, Domnul a spus:

“Barbatii din Ninive se vor scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l vor osindi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decit Iona. Imparateasa de la Miazazi se va scula alaturi de neamul acesta in ziua judecatii, si-l va osindi, pentru ca ea a venit de la marginile pamintului, ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si iata ca aici este Unul mai mare decit Solomon” (Mat. 12:41-42).

Capitolul 13 din Evanghelia dupa Matei contine foarte multe invataturi expuse sub forma de parabole, una dintre cele mai semnificative dintre ele fiind pilda griului si a neghinei. Domnul Isus ii da El insusi  urmatoarea interpretare:

“Cel ce seamana saminta buna, este Fiul omului. Tarina este lumea; saminta buna sint fiii Imparatiei; neghina sint fiii Celui rau. Vrajmasul, care a semanat-o este Diavolul; secerisul este sfirsitul  veacului; seceratorii sint ingerii. Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfirsitul veacului. Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sint pricina de pacatuire si pe cei ce savirsesc faradelegea, si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plinsul si scrisnirea dintilor.  Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi de auzit, sa auda” (Mat. 13:37-43).

Talmacind o pilda asemanatoare, Domnul a spus:
“Tot asa va fi si la sfirsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni, si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plinsul si scrisnirea dintilor” (Mat. 13:49-50).

Cind i-a trimis pe cei doisprazece in misiune, El le-a zis:
“Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat va spun ca, in ziua judecatii,  va fi mai usor pentru tinutul Sodomei si Gomorei, decit pentru cetatea aceea” (Mat. 10:14-15).

In cunoscuta Sa predica despre “Piinea vietii”, Domnul a spus:

“Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu- l voi izgoni afara … Si voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. …   Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis, si Eu il voi invia in ziua de apoi. … Cine maninca trupul Meu si bea singele Meu, are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi” (Ioan 6:37-40, 44, 54).

In dorinta de a le atrage atentia celor din jur asupra posibilitatii groaznice de a-si pierde sufletul pe veci, Domnul Isus le-a spus:

“Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Mat. 16:27).

Marcu pune acelasi lucru in urmatoarele cuvinte:

“Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, se va rusina si Fiul omului, cind va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri” (Marcu 8:38).

La trimiterea celor saptezeci ca vestitori ai Evangheliei, gasim scris:

“Dar in orice cetate veti intra si nu va vor primi, sa va duceti pe ulitele ei si sa ziceti: “Scuturam impotriva voastra chiar si praful din cetatea voastra, care s-a lipit pe picioarele noastre; totusi sa stiti ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. Eu va spun ca in ziua judecatii va fi mai usor pentru Sodoma decit pentru cetatea aceea” (Luca 10:10-12).

Domnul Isus le-a dat ucenicilor aceste sfaturi:

“Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Si sa fiti ca niste oameni care asteapta pe stapinul lor sa se intoarca de la nunta, ca sa-i deschida indata, cind va veni si va bate la usa. Ferice de robii aceia, pe care stapinul ii va gasi veghind la venirea lui!  Adevarat va spun, ca el se va incinge, ii va pune sa sada la masa si se va apropia sa le slujeasca. Fie ca vine la a doua straja din noapte, fie ca vine la  a treia straja, ferice de robii aceia, daca-i va gasi veghind!  Sa stiti bine ca, daca ar sti stapinul casei  la ce ceas va veni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa. Si voi dar, fiti gata, caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ginditi” (Luca 12:35-40).

Luca ne spune ca pe cind se afla Isus in drum spre Ierusalim, cineva L-a intrebat:

“Doamne, oare putini sint cei ce sint pe calea mintuirii?”  El le-a raspuns: “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea strimta. Caci va spun ca multi vor cauta sa intre si nu vor putea. Odata ce Stapinul casei
Se va scula si va incuia usa si voi veti fi afara si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”  Drept raspuns, El va va zice: “Nu stiu de unde sinteti”.  Atunci veti incepe sa ziceti: “Noi am mincat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod”. Si El va raspunde: “Va spun ca nu stiu de unde sinteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii”.  Va fi plinsul si scrisnirea dintilor, cind veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov si pe toti proorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi scosi afara. Vor veni de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte
si de la miazazi, si vor sedea la masa in Imparatia lui Dumnezeu.  Si iata ca sint unii din cei de pe urma, care vor fi cei dintii, si sint unii din cei dintii, care vor fi cei de pe urma” (Luca 13:23-30).

Cind Lazar a murit, Maria i-a zis Domnului:

“Doamne, daca ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu! Dar si acum, stiu ca orice vei cere de la Dumnezeu, Iti va da Dumnezeu”. Isus i-a zis: “Fratele tau va invia”.  “Stiu”, I-a raspuns Marta, ca va invia la inviere, in ziua de apoi”.  Isus i-a zis: “Eu sint invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:21-26).

Vorbind despre mintuirea celor credinciosi si despre judecata si pedepsirea celor rai la venirea Sa, Domnul a zis:

“Si a zis ucenicilor: “Vor veni zile cind veti dori sa vedeti una din zilele Fiului omului,si n-o veti vedea. Vi se va zice:”Iata-L aici,iata-L acolo!” Sa nu va duceti, nici sa nu-i urmati. Caci cum iese fulgerul si lumineaza de la o margine a cerului pina la cealalta, asa v-a fi si Fiul omului in ziua Sa. Dar mai intii trebuie sa sufere multe, si sa fie lepadat de neamul acesta. Ce s-a intimplat in zilele lui Noe, se v-a intimpla la fel si in zilele Fiului omului: mincau, beau, se insurau si se maritau pina in ziua cind a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. Ce s-a intimplat in zilele lui Lot, se va intimpla aidoma: oamenii mincau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar in ziua cind a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cind Se va arata Fiul omului. In ziua aceea, cine va fi pe acoperisul casei si isi va avea vasele in casa, sa nu se pogoare sa le ia; si cine va fi pe cimp, de asemenea sa nu se mai intoarca. Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot. Oricine va cauta sa-si scape viata, o va pierde; si oricine o va pierde, o va
gasi. Va spun ca, in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat si altul va fi lasat; doua femei vor macina impreuna: una va fi luata, si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la cimp, unul va fi luat si altul va fi lasat”. Ucenicii L-au intrebat: “Unde Doamne?” Iar El a raspuns: “Unde va fi trupul, acolo se vor stringe vulturii” (Luca 17:22-37).

Cind Petru L-a intrebat ce rasplata vor capata ei pentru ca au lasat totul si L-au urmat, Domnul i-a raspuns:
“Adevarat va spun ca, atunci cind va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi care M-ati urmat, veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie, si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel.  Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori,sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit, si va mosteni viata vesnica. Dar multi din cei dintii vor fi cei din urma, si multi din cei din urma vor fi cei dintii” (Mat. 19:28-30).

Inainte de a consemna una din pildele Domnului, Evanghelistul ne spune ca Domnul Isus a mai spus o pilda “pentru ca era aproape de Ierusalim, si ei credeau ca Imparatia lui Dumnezeu are sa se arate indata” (Luca 19:11). Dupa ce a incheiat pilda polilor, Domnul a facut urmatoarea complectare:

“Va spun ca celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are. Cit despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa imparatesc Eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea” (Luca 19:26, 27).

Cu o alta ocazie, Domnul a spus:

“Daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mintuiesc lumea. Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osindi: Cuvintul, pe care l-am vestit Eu, acela il va osindi in ziua de apoi (Ioan 12:47-48).

Ca raspuns la atitudinea gresita a Saducheilor in privinta invierii, Domnul Isus le-a spus:

“Fii veacului acestuia se insoara si se marita; dar cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de invierea dintre cei morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita. Pentru ca nici nu vor putea muri, caci vor fi ca ingerii. Si vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii. Dar ca mortii inviaza, a  aratat insusi Moise, in locul unde este vorba despre “Rug”, cind numeste pe Domnul: “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov”.  Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti sint vii” (Luca 20:34-38).

In diatriba Sa rostita impotriva Fariseilor si carturarilor fatarnici, Domnul a spus:

“Serpi, pui de napirci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei?” (Mat.23:33).

In predica rostita pe muntele Maslinilor, citim:

“Se vor scula multi prooroci mincinosi, si vor insela pe multi. Si, din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Dar cine va rabda pina la sfirsit, va fi mintuit. Evanghelia aceasta a Imparatiei, va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfirsitul”.  …

“Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pina la apus, asa va fi si venirea Fiului omului. Oriunde va fi stirvul, acolo se vor aduna vulturii. Indata dupa acele zile de necaz, “soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer, si puterile cerului vor fi clatinate”. Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamintului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. El va trimite pe ingerii Sai cu trimbita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vinturi, de la o margine
a cerurilor pina la cealalta”. …

“Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. Cum s-a intimplat in zilele lui Noe, aidoma se va intimpla si la venirea Fiului omului. …

“Vegheati dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru. Sa stiti ca daca ar sti stapinul casei la ce straja din noapte va veni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa.  De aceea, si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni in ceasul in care nu va ginditi. Care este deci robul credincios si intelept, pe care l-a pus stapinul sau peste ceata slugilor sale, ca sa le dea hrana la vremea hotarita?  Ferice de robul acela, pe care stapinul sau, la venirea lui, il va gasi facind asa!  Adevarat va spun ca il
va pune peste toate averile sale.  Dar  daca este un rob rau, care zice in inima lui: “Stapinul meu zaboveste sa vina!”  Daca va incepe sa bata pe tovarasii lui de slujba, si sa manince si sa bea cu betivii, stapinul robului aceluia va veni in ziua in care el nu se asteapta, si in ceasul pe care nu-l stie, il va taia in doua, si soarta lui va fi soarta fatarnicilor; acolo va fi plinsul si scrisnirea dintilor” (Mat.  24:11-14, 27-31, 36-37, 42-51).

Fara nici o indoiala, cind citam texte escatologice ar trebui sa citam si intregul capitol 25 din Evanghelia dupa Matei. Pentru a economisi spatiu, vom reda aici numai inceputul si sfirsitul acestui capitol:

“Atunci Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care si-au luat candelele, si au iesit in intimpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite si cinci intelepte. Cele nechibzuite,  cind si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase. Fiindca mirele zabovea, au atipit toate, si au adormit. La miezul noptii, s-a auzit o strigare: “Iata mirele,iesiti-i in intimpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat si si-au pregatit candelele. Cele nechibzuite au zis celor intelepte: “Dati-ne din untdelemnul vostru,
caci ni se sting candelele.” Cele intelepte le-au raspuns: “Nu; ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua nici voua; ci mai bine duceti-va la cei ce vind untdelemn si cumparati-va.” Pe cind se duceau ele sa cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el in odaia de nunta, si s-a incuiat usa. Mai pe urma, au venit si celelalte fecioare si au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el,  drept raspuns le-a zis: “Adevarat va spun, ca nu va cunosc!” Veghiati dar, caci nu stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului. ( Mat. 25:1-13)

“Cind va zeni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre; si va pune oile la dreapta, iar caprele la stinga Lui.Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniti binecuvintatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamind si Mi-ati dat de mincat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit: am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita si ati venit pe la Mine.”  Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: “Doamne, cind Te-am vazut noi flamind, si Ti-am dat sa maninci? Sau fiindu-Ti sete, si Ti-am dat de ai baut? Cind Te-am vazut noi strain, si Te-am primit? Sau gol, si Te-am imbracat? Cind Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?” Drept raspuns, Imparatul le va zice: “Adevarat va spun ca, orideciteori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” Apoi va zice celor de la stinga Lui: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui! Caci am fost flamind si nu Mi-ati dat sa maninc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau; am fost strain si nu M-ati primit; am fost gol si nu M-ati imbracat,  am fost bolnav si in temnita si n-ati venit pe la Mine.” Atunci Ii vor raspunde si ei: “Doamne, cind Te-am vazut noi flamind sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?” Si El, drept raspuns, le va zice: “Adevarat va spun ca, orideciteori n-ati facut aceste lucruri unuia dintr-acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ti facut.” Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica” (Mat. 25:31-46).

Cu ocazia praznuirii Pastelor, Domnul le-a spus apostolilor:

“Voi sinteti aceia, care ati ramas necontenit cu Mine in incercarile Mele. De aceea va pregatesc Imparatia, dupa cum Tatal Meu Mi-a pregatit-o Mie, ca sa mincati si sa beti la masa Mea in Imparatia  Mea, si sa sedeti pe scaune de domnie, ca sa judecati pe cele douasprezece semintii ale lui Israel” (Luca 22:28-30).

Cu ocazia instituirii Noului Legamint, Domnul Isus a zis:
“Pentru ca ori de cite ori mincati din piinea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pina va veni El” (1 Cor. 11:26).

Inainte de a merge in Gradina Ghetsimani, Domnul a spus:

“Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sint multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc.  Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sint Eu, sa fiti si voi” (Ioan 14:1-3).

Cind Caiafa, care prezida Sinedriul, L-a intrebat daca El este Fiul lui Dumnezeu, raspunsul a fost:

“Da, sint! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezind la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului” (Mat. 26:64).

Aceste cuvinte au insemnat bineinteles o aluzie clara la textele profetice din Psalmul 110:1 si Daniel 7:13.

In sfirsit, doar cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer, Domnul Isus le-a spus ucenicilor:

“Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamint. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezindu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh” (Mat. 28:18-20).

Faptele Apostolilor

Dupa inaltarea Domnului la cer, ingerii care au aparut le-au spus apostolilor:

“Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergind la cer” (Fapte 1:11).

Intr-una din predicile sale evanghelistice adresate evreilor, Petru a spus:

“Pocaiti-va dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremile de inviorare, si sa trimeata pe Cel ce a fosat rinduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pina la vremile asezarii din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai prooroci din vechime” (Fapte 3:19-21).

Aflat in casa lui Corneliu, Petru repeta inca o data care a fost misiunea lasata de Domnul apostolilor:

“Isus ne-a poruncit sa propovaduim norodului, si sa marturisim ca El a fost rinduit de Dumnezeu, Judecatorul celor vii si al celor morti” (Fapte 10:42).

In cuvintarea rostita la Atena inaintea filosofilor, Pavel declara ca:

“Dumnezeu a rinduit o zi, in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a rinduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti …” (Fapte 17:31).

Cind i s-a dat prilejul sa se apere in fata lui Felix, acelasi Pavel a spus:

“Iti marturisesc ca slujesc Dumnezeului parintilor mei dupa Calea, pe care ei o numesc partida; eu cred tot ce este scris in Lege si in Prooroci, si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care  o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti” (Fapte 24:14-15).

3. Epistolele

Epistola adresata crestinilor din Roma ne da aceasta descriere despre:

“ … ziua miniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da minie si urgie celor ce, din duh de gilceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire. Necaz si strimtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intii peste Iudeu, apoi peste Grec. Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intii peste Iudeu, apoi peste Grec. 

Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului. … Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” (Rom. 2:5-16).

Privind spre revenirea Domnului Isus si spre vremurile de refacere a tuturor lucrurilor, Pavel scrie:

“Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sint vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi. De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci firea a fost supusa desertaciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nadejdea insa ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar stim ca pina in ziua de azi, toata firea suspina si sufere durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintii roade ale Duhului, 

suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru” (Rom. 8:18-23).

Acelorasi destinatari, Pavel le face urmatoarea mustrare:

“Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau? Sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos. Fiindca este scris: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu”

Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Rom. 14:10-12).

In cea dintii epistola a sa catre cei din Corint, apostolul Pavel vorbeste despre abundenta spirituala pe care o au credinciosii in Hristos:

“Asa ca nu duceti lipsa de nici un fel de dar, in asteptarea aratarii Domnului nostru Isus Hristos. El va va intari pina la sfirsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Cor. 1:7-8).

Vorbind despre contributia pe care fiecare credincios o aduce la zidirea Templului lui Hristos, Pavel scrie:

“Lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia” (1 Cor. 3:13).

Ca si celor din Roma, apostolul le scrie si celor din Corint:

“ … nu judecati nimic inainte de vreme, pina va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intunerec, si ve descoperi gindurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu” (1 Cor. 4:5).

In privinta celui ce pacatuise urit in Biserica din Corint, apostolul ii instruieste astfel:

“Am hotarit ca un astfel de om sa fie dat pe mina Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa fie mintuit in ziua Domnului Isus” (1 Cor. 5:5).

Iata ce scrie Pavel despre invierea din morti:

“Dar acum, Hristos a inviat din morti, pirga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; dar fiecare la rindul cetei lui. Hristos este cel dintii rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sint ai lui Hristos. In urma va veni sfirsitul, cind El va da Imparatia in miinile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapinire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pina va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit va fi moartea. … Si cind toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci, chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti” (1 Cor. 15:20-28).

 “Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trimbita. Trimbita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati.  Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cind trupul acesta supus putrezirii se va imbraca in neputrezire si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvintul care este scris: “Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” (1 Cor. 15:51-55).

In cea de a doua epistola a lui catre cei din Corint, Pavel spune:

“Nu va scriem altceva decit ce cititi si cunoasteti. Si trag nadejde ca pina la sfirsit veti cunoaste, cum ati si cunoscut in parte, ca noi sintem lauda voastra, dupa cum si voi veti fi lauda noastra in ziua Domnului Isus” (2 Cor. 1:13-14).

 

In aceeasi epistola, Pavel vorbeste despre certitudinea invierii: “Si stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus, ne va invia si pe noi impreuna cu Isus, si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi” (2 

Cor. 4:14). 

Iar dupa ce vorbeste despre trupurile glorificate pe care le vor primii credinciosii, apostolul adauga:

“Asa dar, noi intotdeauna sintem plini de incredere; caci stim ca, daca sintem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. Da, sintem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca raminem acasa, fie ca sintem departe de casa.  Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cind traia in trup (2 Cor. 5:6-10).

 

In epistola catre Efeseni, Pavel face urmatoarea rugaminte:

“Sa nu intristati pe Duhul Sfint al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii” (Efes. 4:30).

In epistola catre Filipeni, Pavel isi exprima increderea astfel:

“Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos. … Si ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere, ca sa deosebiti lucrurile alese, pentru ca sa fiti curati si sa nu va poticniti pina in ziua venirii lui Hristos” (Filip. 1:6, 9- 10).

Tot in aceeasi epistola Pavel scrie:

“Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mintuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile” (Filip. 3:20,21).

Celor din Colose, apostolul le scrie:

“Cind Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava” (Col. 3:4).

Pavel ii prezinta pe credinciosii din Tesalonic, ca pe unii care “de la idoli v-ati intors la Dumnezeu, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat, si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a 

inviat din morti: pe Isus, care ne izbaveste de minia viitoare” (1 Tesal. 1:9-10).

Putin mai departe, in aceiasi epistola, Pavel exclama:

“Caci cine este, in adevar, nadejdea sau bucuria, sau cununa noastra de slava? Nu sinteti voi, inaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sinteti slava si bucuria noastra” (1 

Tesal. 1:19-20).

Rugaciunea pe care o inalta Pavel pentru acesti credinciosi este:

“Ca sa vi se intareasca inimile si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai” (1 Tesal. 3:13).

Tot in 1 Tesaloniceni se gaseste si cel mai lung discurs al apostolului despre revenirea Domnului Isus:

“Nu voim fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va 

aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. Iata, in adevar, ce va spunem, prin Cuvintul Domnului: noi cei vii, care vom raminea pina la venirea Domnului,nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trimbita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intii vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti 

toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intimpinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mingiiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte. Cit despre vremi si soroace,  n-aveti trebuinta 

sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cind vor zice: “Pace si liniste!”  atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sinteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi sinteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu sintem ai 

noptii, nici ai intunerecului”  (1Tes. 4:13-5:5).

Aproape de sfirsitul acestei epistole a lui Pavel, gasim scris: “Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru, si trupul vostru,sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1Tes. 5:23).

In cea de-a doua sa epistola catre Tesaloniceni, Pavel scrie despre:

 “…descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui, intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui, cind va veni, in ziua aceea, ca sa fie proslavit in sfintii Sai, si privit cu uimire in toti cei ce vor fi crezut; caci voi ati crezut marturisirea facuta de noi inaintea voastra” (2 Tesal. 1:7-10).

Tot in cea de a doua epistola catre Tesaloniceni se gaseste si cel mai lung pasaj despre antichrist:

“Cit priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si stringerea noastra laolalta cu El, va rugam fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul, care se inalta mai pe sus de tot ce se numeste “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, dindu-se drept Dumnezeu. Nu va aduceti aminte cum va spuneam lucrurile acestea, cind eram inca la voi? Si acum stiti bine ce-l opreste ca sa nu se descopere decit la vremea lui. Caci 

taina faradelegii a si inceput sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum, sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale, 

si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase, si cu toate amagirile nelegiuirii pentru cei ce sint pe calea pierzarii, pentruca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mintuiti.” (2 Tes. 2:1-10).

 

In epistola intiia catre Timotei, Pavel ii da acestuia urmatoarea insarcinare:

“ … sa pazesti porunca, fara prihana si fara vina pina la aratarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi facuta la vremea ei de fericitul si singurul Stapinitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii…” ( 1Tim.6:14-16).

In cea de-a doua epistola catre Timotei, Pavel face mentiune asupra curajului si bunavointei lui Onisifor, adaugind: “Dea Domnul sa capete indurare de la Domnul “in ziua aceea…” (2 Tim. 1:18). Totodata, el reinnoieste insarcinarea lui Timotei:

“Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvintul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blindetea si invatatura. … Caci eu sint gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura si clipa plecarii mele este aproape. M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in “ziua aceea”, Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea 

Lui” (2 Tim.4:1-2, 6-8).

In epistola catre Tit, apostolul Pavel scoate in evidenta indurarea lui Dumnezeu care ne invata:

 “…s-o rupem cu paginatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, asteptind fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu 

si Mintuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de rivna pentru fapte bune.” (Tit.2:12-14).

In scrisoarea catre Evrei se mentioneaza ca Hristos “S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa. Si, dupa cum oamenilor le este rinduit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mintuirea celor ce-L asteapta.” (Evr.9:26- 28) In legatura cu aceasta a doua venire este specificat numai ca “…ziua se apropie” (Evr.10:25).

Iacov indeamna pe cititorii sai astfel: “Fiti dar indelung rabdatori, fratilor, pina la venirea Domnului. Iata ca plugarul asteapta roada scumpa a pamintului, si o asteapta cu rabdare, pina primeste ploaie 

timpurie si tirzie. Fiti si voi indelung rabdatori, intariti-va inimile, caci venirea Domnului este aproape. Nu va plingeti unii impotriva altora, fratilor, ca sa nu fiti judecati : iata ca Judecatorul este chiar la usa” (Iac.5:7-9).

In prima sa epistola, Petru ii prezinta pe crestini ca fiind aparati de puterea lui Dumnezeu:

“ …prin credinta, pentru mintuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sinteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, 

pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decit aurul care piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos…De aceea, 

incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti treji si puneti-va toata nadejdea in harul, care va va fi adus la aratarea lui Isus Hristos.”  ( 1Pet.1:5-7, 13).

 

Referindu-se la cei pierduti in poftele trupesti, Petru subliniaza: 

“Dar au sa dea socoteala inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii…Sfirsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti dar, si vegheati in vederea rugaciunii.” ( 1Pet.4:5,7)

Si indemnurile lui Petru continua astfel:

“Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.” ( 1Pet.4:12-13)

Tot in acest context, apostolul Petru scrie presbiterilor:

 “Si cind Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.” (1Pet.5:4)

In a doua epistola a lui Petru, sta scris:

“Si avem cuvintul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pina se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre.” (2 Petru 1:19)

Si iata pe scurt asigurarea pe care o da apostolul cititorilor sai, privind atotputernicia Creatorului:

“Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit ci i-a aruncat in Adinc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata; daca n-a crutat El 

lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cind a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti…insemneaza ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare 

pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” (2Pet.2:4,5,9).

In legatura cu revenirea Domnului Isus, epistola a doua a lui Petru, consemneaza:

 “Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor,si vor zice: “Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cind au adormit parintii nostri, toate ramin asa cum erau de la inceputul zidirii!” Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamint scos prin Cuvintul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei si ca lumea de atunci a pierit tot prin ele, inecata de apa. Iar cerurile si pamintul de acum sint pazite si pastrate, prin acelasi 

Cuvint, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. Dar prea iubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sint ca o zi. Domnul 

nu intirzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamintul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni 

ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfinta si evlavioasa, asteptind si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? Dar noi, 

dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamint nou, in care va locui neprihanirea.” (2 Pet.3:3-13).

In prima sa epistola, apostolul Ioan, scrie:

“Si acum, copilasilor, ramineti in El, pentru ca atunci cind Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui sa nu raminem de rusine si departati de El. … Prea iubitilor, acum sintem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca. Dar stim ca atunci cind se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este. Oricine are nadejdea  aceasta in El, se curateste, dupa 

cum El este curat.” (Ioan 2:28; 3:2,3).

Ioan mai scrie si ca:

“Dumnezeu este dragoste; si cine ramine in dragoste, ramine in Dumnezeu, si Dumnezeu ramine in el. Cum este El, asa sintem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragostea este desavirsita 

in noi,pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. (1 Ioan 4:16-17).

Vorbind despre cei ce nesocotesc Cuvintul Domnului, apostolul Iuda scrie la rindul lui:

“Si pentru ei a proorocit Enoh, al saptelea patriarh de la Adam, cind a zis:Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor, si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au facut in chip nelegiuit si de toate cuvintele de ocara, pe care le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti.” (Iuda: 14,15). 

1. Cand, cum si de ce?

Orice tentativa de a cladi un sistem “teologic” bazat pe datele oferite de Cuvintul lui Dumnezeu trebuie sa fie o intreprindere caracterizata de smerenie si umilinta, caci avem de a face cu “oracolele lui Dumnezeu” (Rom. 3:2) iar responsabilitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu si adevarul Sau inaintea oamenilor este extraordinar de mare.

Dintre toate domeniile teologiei, escatologia este sectorul in care trebuie sa dam dovada de cea mai mare umilinta. Asta inseamna ca in discutiile noastre nu au ce cauta nici orgoliul celui care crede ca e stie pe toate si nici dispretul fata de cei ce nu au ajuns sa ne impartaseasca in totul opiniile despre ordinea exacta a evenimentelor legate de revenirea Domnului Isus.

In opinia multor scolari biblici, profetia nu constituie un fel de istorie scrisa mai dinainte. Sa luam de exemplu profetiile facute in Vechiul Testament despre Mesia. Oricine a putut lua cunostinta de citeva detalii despre cum va avea sa fie viata Lui paminteasca, despre locul nasterii, despre suferintele indurate, etc. Dar nimeni nu ar fi putut scrie o Evanghelie inainte de promisa Lui intrupare.

A trebuit ca sa vina El personal mai intii, sa ia chip de om si sa traiasca printre noi plin de har si de adevar, pentru ca noi sa putem privi slava Lui si sa-L cunoastem asa cum este. La fel stau lucrurile si cu profetiile despre vremurile viitoare. Adevarata versiune a evenimentelor legate de revenirea Sa pe pamint nu se va putea scrie decit atunci si acolo. Ce avem astazi la dispozitie sint numai fragmente de cronica, detalii izolate menite sa ne serveasca doar ca niste veritabile “indicatoare de drum” sau borne kilometrice. Din cind in cind identificam cite un eveniment cu un text profetic si primim confirmarea ca istoria se afla pe drumul anuntat mai dinainte de Dumnezeu. Nimeni n-ar trebui sa se astepte ca toate textele profetice sa-si gaseasca implinirea in propria lui generatie.

Escatologia este domeniul in care este normal ca nu toti teologii sa aiba aceiasi parere. Chiar si intre cei ce impartasesc in general acelasi punct de vedere in aproape toate privintele, exista deosebiri in anumite lucruri. Cele mai multe deosebiri de pareri sint in problema interpretarii capitolului 20 din cartea Apocalipsei, care se refera la imparatia de o mie de ani, dar nu se limiteaza numai la acest subiect.

I. SEMNELE VENIRII SALE

Scriptura ne prezinta o serie de evenimente care pot servi ca semne ale revenirii Domnului Isus.

1. Unul dintre ele este proclamarea Evangheliei in toate tarile lumii (Mat. 24:14; Marcu 13:10)

“Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfirsitul”.

2. Un alt semn al sfirsitului va fi faptul ca un mare numar din cei dintre neamuri vor face deja parte din Biserica (Mat. 8:11; Luca 2:32; Fapte 15:14; Rom. 9:24-26; 11:25; 15:8-12; Efes. 2:11-20).

Pavel scrie: “Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: O parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tinea pina va intra numarul deplin al Neamurilor”.

3. Scriptura ne mai anunta ca inaintea revenirii Domnului multi evrei se vor intoarce la El si vor crede (Rom. 11:14-15, 25-32; 2 Cor. 3:14- 16). Pavel scrie: “Si atunci tot Israelul va fi mintuit, dupa cum este scris: Izbavitorul va veni din Sion, si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamintul pe care-l voi face cu ei, cind le voi sterge pacatele”. In ce priveste Evanghelia, ei sint vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sint iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta” (Rom. 11:26-29).

Contrastind viitoarea lor convertire cu impietrirea in care au cazut acum evreii, Pavel scrie:

“Caci, daca lepadarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decit viata din morti?” (Rom. 11:15)

Ezechiel anunta in capitolul 37 al cartii sale ca Israelul va trai o intoarcere la viata in doua etape: mai intii o refacere fizica, si apoi o inviere spirituala. Cu alte cuvinte trebuie sa asistam mai intii la o refacere nationala si politica a Israelului si numai dupa aceea la una spirituala.

4. Un al patrulea semn al revenirii Domnului Isus va fi lepadarea de credinta si vremurile de necaz si strimtorare (Mat. 24:9-12; Marcu 13:9-13; Luca 21:22-24; 2 Tesal. 2:3, 4; 1 Tim. 4:1-3; 2 Tim. 3:1-5)

Apostazia sau lepadarea de credinta nu trebuie confundata cu greselile doctrinare sau cu abaterile de la unele doctrine biblice. Asemenea stari au fost prezente in toata istoria Bisericii. Cind Noul Testament vorbeste despre venirea unei Apostazii care va fi un semn al revenirii Domnului, ea vorbeste despre o totala, categorica si constienta renuntare la credinta si ascultarea fata de Dumnezeu. Oamenii vor incepe sa I se impotriveasca pe fata lui Dumnezeu, preferind sa se alipeasca de invataturi “ale dracilor”.

5. Un alt semn al sfirsitului va fi aparitia pe scena lumii a unui “om al pacatului” supranumit: Antichrist (2 Tesal. 2:1-12; 1 Ioan 2:18, 21, 22; 4:3; 2 Ioan 7; Apoc. 13. Desi spiritul lui antichrist se manifesta in sistemul lumii si in aparitia multor impotrivitori ai credintei, Antichristul care va veni va fi cu totul altceva: un om cu capacitati extraordinare, posedat si imputernicit de insusi Diavolul pentru a conduce lumea intr-o impotrivire fatisa fata de Dumnezeu.

6. Un al saselea si final semn al revenirii Domnului Isus va fi succesiunea de evenimente descrise de Domnul Isus in discursul de pe muntele Maslinilor, asa cum este el inregistrat in Matei 24, Marcu 13 si Luca 21. Aceste semne si minuni includ razboaie, foamete, cutremure de pamint, profeti mincinosi, precum si perturbatii cosmice de ale caror natura nu putem fi prea siguri astazi. Un studiu amanuntit al Vechiului Testament va scoate la iveala posibilitatea unor cataclisme care “vor zgudui lumea” (Isaia 34:4; Ezec. 32:7, 8).

II. NATURA VENIRII SALE

Din studierea pasajelor care ne vorbesc despre revenirea Domnului Isus, intelegem ca El:

– se va intoarce in mod personal si vizibil (Mat. 24:44; 26:64; Marcu 13:26; Luca 21:27; Fapte 1:11; 3:20, 21; 1 Cor. 15:23; Filip. 3:20; Col. 3:4; 1 Tesal. 2:19; 3:13; 4:13-5:4; 2 Tim. 4:8; Tit 2:13; Evrei 9:28; Apoc. 1:7),

– va veni deodata, prin surpriza (Mat. 24:27-44; 25:1-13; Marcu 13:32-37; 1 Tesal. 5:2, 3; Apoc. 3:3; 6:15)

– va veni in slava si biruitor (Mat. 24:30; 1 Tesal. 4:16; 2 Tesal. 1:7-10).

Probabil ca daca ar trebui sa alegem un singur pasaj care sa ne pregateasca pentru venirea Domnului nu am putea gasi altul mai bun ca acesta:

“Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. Iata, in adevar, ce va spuneam, prin Cuvintul Domnului: noi cei vii, care vom raminea pina la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trimbita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si intii vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intimpinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mingiiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte. Cit despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cind vor zice: “Pace si liniste!” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sinteti in intunerec, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot” (1 Tesal. 4:13-5:4).

III. SCOPUL VENIRII SALE

Conform Noului Testament, scopul venirii Domnului Isus este intreit:

(1) – ca sa-i invieze pe cei morti (Ioan 5:28, 29; 6:39, 40, 44, 54; 11:24; Fapte 24:15; 1 Cor. 15:23; 1 Tesal. 4:15-17)

(2) – ca sa judece (Mat. 13:30, 40-43, 49; 25:31-46; Ioan 12:48; Fapte 24:25; Rom. 2:5-16; 1 Tesal. 4:14-5:4; 2 Tesal. 1:7-10; 2 Petru 3:3- 13) Aceasta judecata va aduce mintuirea deplina a celor credinciosi (Luca 21:25-28; Rom. 8:23; Efes. 1:13, 14; 4:30; Filip. 3:20, 21; 1 Petru 1:3-5), si condamnarea vesnica a tuturor celor rai (Mat. 13:37- 43; 25:31-46; 2 Tesal. 1:7-10; Rom. 2:5-16)

(3) – ca sa restaureze imparatia Davidica si sa implineasca destinul Israelului (Luca 1:31-33; Fapte 1:3; 3:19; 15:13-18)

(4) – ca sa readuca intrega creatie la starea originala de neprihanire si armonie (Mat. 19:28; Fapte 3:21; Rom. 8:21; Evrei 1:10-12; 12:26- 28; 2 Petru 3:13; Apoc. 21:1)

Biblia ne spune ca din pricina pacatului savirsit de primii oameni, tot pamintul se afla astazi sub blestem. Pavel ne scrie ca nu numai omul, ci intreaga creatie a intrat in robia stricaciunii: “Caci firea a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui care a supus-o, cu nadejdea insa, ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8:20-21).

Fara nici o indoiala, Noul Testament ne spune ca scopurile revenirii lui Hristos sint invierea mortilor si judecata finala. Ne vom opri putin asupra fiecareia in parte. Cel mai cunoscut capitol dedicat invierii este 1 Corinteni 15:

“Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. … Dar acum, Hristos a inviat din morti, pirga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; dar fiecare la rindul cetei lui. Hristos este cel dintii rod; apoi la venirea Lui, cei ce sint ai lui Hristos. In urma, va veni sfirsitul, cind El va da Imparatia in miinile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapinire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pina va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar, “a pus totul sub picioarele Lui”.

Dar cind zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cind toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti. … Dar va zice cineva: “Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla: fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pestilor. Tot asa, sint trupuri ceresti si trupuri pamintesti; dar alta este stralucirea trupurilor ceresti; si alta a trupurilor pamintesti. Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii, si alta este stralucirea stelelor; chiar o stea se deosebeste in stralucire de alta stea. Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si inviaza in neputrezire; este semanat in ocara, si inviaza in slava; este semanat in neputinta, si inviaza in putere. Este semanat trup firesc, si inviaza trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: “Omul dintii Adam a fost facut un suflet viu”. Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intii, vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urma. Omul dintii este din pamint, pamintesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pamintesc, asa sint si cei pamintesti; cum este Cel ceresc, asa sint si cei ceresti. Si dupa cum am purtat chipul celui pamintesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si singele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca, putrezirea nu poate mosteni neputrezirea.

Iata, va spun o taina: Nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trimbita. Trimbita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cind trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvintul care este scris: “Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul moarte?” (1 Cor. 15:12, 13, 20-29, 35-55)

Probabil ca cea mai complecta descriere a judecatii este cea pe care o putem gasi in Romani 2:

“Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savirsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de minie pentru ziua miniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da minie si urgie celor ce, din duh de gilceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire. Necaz si strimtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intii peste Iudeu, apoi peste Grec. Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intii peste Iudeu, apoi peste Grec. Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului. Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege. Toti cei ce au pacatuit avind lege, vor fi judecati dupa lege. Pentru ca nu cei ce aud Legea sint neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti. Cind Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sint singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gindurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cind, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” (Rom. 2:3-16).

Cartea Apocalipsei ne prezinta urmatoarea descriere a judecatii de pe urma:

“Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pamintul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si mici, stind in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. Marea a data inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc” (Apoc. 20:11-15).

Pavel intreaba cu toata puterea:

“Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau? Sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos. Fiindca este scris: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu”. Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Rom. 14:10-12).

30 comments on “1. Cand, cum si de ce?”

  1. ARTICOL CE MERITA CITIT ,,,LECTIA ADEVARULUI //ParinteleDiacon Gh. Istoria pamantului a fost lunga si anevoioasa. Cei care au trait pe aceasta planeta au cunoscut suferinta, opresiunea si durerile de cap. Aceasta tragica realitate face ca promisiunea Bibliei in legatura cu revenirea lui Iisus, pentru a pune capat domniei raului si sa creeze un cer si un pamant nou sa fie si mai pretioasa. Dar au trecut 2000 de ani de cand aceasta promisiune a fost facuta. Exista vreun semnal ca ar putea sa se implineasca in curand? Iisus insusi a descris in mod categoric evenimentele ce vor precede revenirea Sa. implinirea urmatoarelor patru profetii detaliate ne anunta ca El trebuie sa vina foarte curand

    1)Ati observat cat de fragile sunt tratatele de pace in zilele noastre? Orientul Mijlociu se afla pe o groapa plina de praf de pusca gata sa explodeze. Apoi Irlanda de Nord si fostele Republici Sovietice reprezinta focare de tensiune si conflicte. Odata cu prabusirea Imperiului Sovietic arsenalul nuclear se afla intr-o nesiguranta mai mare decat inainte. Nu cu mult timp in urma, US News & World Report il cita pe generalul rus Viktor Samolikov care declara: „Prea multe persoane neautorizate au acces la depozitele nucleare”. in timp ce Statele Unite si fostele republici Sovietice colaboreaza la dezarmarea nucleara, natiuni ca India, Pakistan, Iran si Corea de Nord isi construiesc in tacere arsenalul nuclear.

    Ca si cand amenintarea nucleara nu ar fi de ajuns de serioasa, armele chimice si biologice ne sporesc ingrijorarea. Liderii nostri trebuie sa faca fata diferitelor grupuri teroriste care ameninta pacea si armonia mondiala. Iisus s-a referit la zilele noastre cand a declarat: „Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant;” El se va intoarce la timpul cand rasa umana va avea capacitatea de autodistrugere. El va veni la data cand liderii mondiali vor discuta despre pace dar se vor inarma de razboi. El va reveni la timpul cand instabilitatea nationala va creste. El se va intoarce la timpul exact al istoriei cand omenirea va astepta cu infrigurare anihilarea ei. Dar Cuvantul lui Dumnezeu este plin de speranta. Aceasta lume nu va fi distrusa de exploziile nucleare finale. Hristos se va intoarce inainte ca omenirea sa transforme planeta noastra in cenusa. Ajutorul va veni. Sa fim siguri de acest lucru.

    2)Numai o privire superficiala asupra a ceea ce se intampla in societate este de ajuns. Violenta si crima se raspandesc ca o plaga in suburbiile altadata atat de sigure. Crimele adolescentilor au iesit de sub control. Si nu este de mirare. La data in care un copil american implineste 12 ani, el sau ea va fi vazut paisprezece mii de scene de violenta la televizor! Un articol publicat recent in US News & World Report prezinta un comentariu trist: „Disputele dintre copiii care altadata erau rezolvate cu un sarut de impacare acum sunt transate cu pistolul. La cateva sute de ore mor mai multi tineri decat au murit in razboiul din Golful Persic.”

    Scolile americane au devenit adevarate campuri de batalie. in fiecare an 6.250 de profesori sunt amenintati cu agresiune fizica si aproape doua sute de mii de elevi lipsesc de la cursuri de teama pericolelor armelor de foc. in fiecare an, in America au loc aproape 1,8 milioane de crime violente. Rata curenta a divorturilor este incredibila. in Statele Unite, in anul 1870 exista un divort la 34 de casatorii; in anul 1900, un divort la 12 casatorii; in 1930 unul la 6 casatorii, iar incepand cu 1990, un divort la 2 casatorii.

    in societatea noastra, imoralitatea sexuala reprezinta un meniu obisnuit pentru televiziune si industria filmelor. Cultura noastra considera relatiile extramaritale si concubinajul ca fiind normale. Pornografia nu numai ca este acceptata dar este populara. intr-un studiu recent al site-urilor pornografice, cercetatorii au descoperit pe internet 917.410 de fotografii cu scene sexuale explicite si scurte videoclipuri.

    Biblia declara ca in zilele din urma oamenii vor fi „iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu.” Douazeci si opt la suta dintre alcoolici sunt tineri sub varsta de 18 ani, iar consumul cu cocaina a crescut cu 400%. Conditia morala si sociala a lumii noastre indica faptul ca ne aflam la granita imparatiei lui Dumnezeu.

    3)Iisus ne-a avertizat nu doar in privinta problemelor politice si sociale dar si cu privire la lumea naturala. El a profetizat ca: „pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi” . Ne asteptam ca la sfarsitul timpului intreaga natura sa fie destabilizata. Vom fi surprinsi de furtuni puternice si de uragane devastatoare.
    Lipsa hranei este o experienta comuna in zilele noastre. Doua treimi din numarul copiilor din aceasta lume se nasc in tarile afectate de foamete. Aproximativ 57 de milioane de oameni mor in fiecare an datorita lipsei de hrana. Natiunile Unite raporteaza din cele 6 miliarde de fiinte omenesti, 60% sufera de malnutritie si 20% sunt infometati. Mentiunea lui Iisus despre cutremure reprezinta un alt exemplu al unei profetii care se implineste in timpul nostru. inainte de secolul 20 au fost doar 10 cutremure inregistrate cu mai mult de 6 grade pe scara Richter. Dar in timpul secolului 20 au avut loc cutremure care au lasat in urma mai mult de 1,9 milioane de victime omenesti. Crestinii vad aceasta realitate ca unul din semnele revenirii iminente a lui Iisus.

    4)Biblia a prevazut redesteptari false chiar inainte de revenirea lui Iisus. Se va manifesta un interes crescand fata de astrologie, fenomenele paranormale si comunicarea cu mortii.
    Conditiile actuale ale societatii noastre se potrivesc cu aceasta profetie. Peste tot in lume oamenii par a fi interesati de subiectul vietii de dupa moarte. Mai mult de doua mii de publicatii din Statele Unite contin rubrici astrologice si din ce in ce mai multi oameni consulta astrologia pentru a cunoaste viitorul. Dar exista o alta forta mult mai puternica care are o sursa supranaturala si care nu poate fi ascunsa de privirile oamenilor din lumea noastra. Nu este vorba de conspiratia miscarii New Age si nici de fenomenele satanice sau astrologice. Forta de care vorbesc este in mod simplu – Evanghelia. Iisus a spus ucenicilor sai: „Evanghelia aceasta a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.”

    Aceste profetii s-au implinit in zilele noastre si ele indica faptul ca Iisus este gata sa vina. Vestea cea buna a Evangheliei este raspandita pana la marginile pamantului. Barbati si femei au ocazia sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta nu este un timp obisnuit. Acesta este un timp in care sa-ti deschizi inima pentru a-l primi pe Iisus. Acesta este un timp in care sa te pregatesti pentru venirea Lui. El va veni in curand!Amin.

9. ,,Piatra“ și ,,Picioarele fier și lut“

Piatra desprinsă fără ajutorul unei mâini omenești

Am ținut câteva studii în adunare și o soră din Sacramento m-a sfătuit să le aștern pe hârtie, măcar parțial. O fac cu reținere și teamă. N-am fost niciodată un adept al senzaționalismului ieftin și superficial răspândit de mulți așaziși ,,specialiști în profeții“. Luați și acum totul cu ,,un găunte de sare“, cum spun americanii.

Interpretarea profețiilor este determinantă pentru calitatea teologiei și a perspectivei de viață a celor credincioși. Articolul își propune să arate acest lucru pornind de la influența pe care interpretarea unor profeții din cartea profetului Daniel a marcat mersul Bisericii de-a lungul ultimelor douăzeci de secole.  Mai precis, acest studiu va arăta că identificarea „pietrei“ care a lovit chipul din visul lui Nebucadnețar și a fiarei a patra (identificată și cu imperiul roman) a determinat o anumită turnură în implicarea Bisericii în istoria mondială.

Cartea lui Daniel este „indicatorul“ lui Dumnezeu pe cadranul profetic. Dacă alți profeți ne dau evenimentele care trebuiesc aranjate pe acest cadran, numai profetul Daniel ne dă o succesiune de date istorice cronologice la care se vor întâmpla ele.

Cei care au căutat tălmăcirea profețiilor lui Daniel n-au avut nici o dificultate în  identificarea celor patru mari imperii care se vor scurge pe scena istoriei.

chart_34_7_28

Atât în visul lui Nebucadnețar (cap.2), cât și în vedenia celor patru fiare (cap.7), profețiile lui Daniel vorbesc despre patru mari imperii mondiale. Cu alte cuvinte, profețiile lui Daniel sunt complete, acoperind toată istoria din vremea lui până în vremea sfârșitului.

În visul lui Nebucadnețar, chipul pe care l-a visat împăratul este alcătuit din patru secțiuni din metale diferite, semnificând patru imperii diferite care se vor succeda pe pământ până la împărăția „care va dăinui veșnic“ (Dan. 2:44).

În vedenia celor patru fiare care s-au ridicat „din mare“ (Dan. 7:3), simbol al neliniștitei istorii înspumate a neamurilor, ne întâlnim cu aceleași patru imperii diferite, după care „Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sunt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!“ (Dan. 7:27). Este interesant că aceste patru fiare sunt amintite și în vedeniile lui Ioan din cartea Apocalipsei, numai că acolo ordinea lor este inversă, pentru că punctul de perspectivă s-a schimbat. Daniel le privea în viitor, Ioan le-a privit în trecut (Apoc. 13:2).

O profeție care se repetă de două ori în cadrul aceleiași cărți este echivalentul lui „Amin! Amin, găiesc Eu vouă“ folosit de Domnul Isus atunci când semnala pronunțarea unor adevăruri care trebuiesc neapărat luate în seamă. În traducerea lui Cornilescu, expresia este înlocuită cu echivalentul ei „Adevărat, adevărat vă spun“.

Smnificația obiectului celor două profeții este și ea importantă. „Chipul de om“ pe care l-a văzut Nebucadnețar în terifiantul lui vis vorbește despre caracterul uman, ca opus celui divin, pe care îl vor avea cele patru împărății mondiale. Cele patru „fiare“ din vedeniiile lui Daniel vorbesc despre caracterul „sălbatic“, nesupus și nedomesticit al acestor imperii. Fiarele sălbatice sunt o amenințare, în timp ce animalele domestice sunt o binecuvântare.

Așa cum am spus deja, toți cei ce au studiat profețiile lui Daniel au fost unanimi în părerea că cele patru împărății mondiale mențiante acolo au fost: Persia lui Nebucadnețar, Medo-persia lui Darius, Grecia lui Alexandru Macedon și marele imperiu al Romei.

Unanimitatea s-a făcut însă țăndări când a fost vorba de identificarea „pietrei“ din visul lui Nebucadnețar și al picioarelor „parte de fier și parte de lut“ în care s-a izbit piatra, din care s-a ivit în final împărăția eternă a sfinților. Cine sau mai bine spus „ce“ a fost acea combinație imposibilă dintre fier și lut, numită în paralel și „fiara a patra, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică“ (Dan. 7:7).

Există două școli mari de interpretare în această privință: cea care împărtășește interpretarea amilenistă sau postmilenistă a profețiilor (bisericile istorice, catolică și ortodoxă, bisericile lui „dominion theology“ și multe biserici din mișcarea agresiv carismatică) și alta a bisericilor evanghelice care împărtășesc interpretarea premilenistă a profețiilor.

Cine este „piatra“ care spulberă împărățiile oamenilor și umple pământul cu împărăția lui Christos?

I.  Conform interpretării bisericilor amileniste și postmileniste, mai ales ale bisericii catolice, „piatra“ pomenită de profetul Daniel este „Isus Christos în Biserică“

Argumente în favoarea acestei interpretări sunt faptul că Domnul Isus este numit în profeții și Evanghelie „piatra din capul unghiului clădirii“ și că Domnul Isus îi spune lui Petru: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea“. În plus, în Evanghelia lui Matei se trasează dimensiunile mondiale ale misiunii Bisericii:

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“ (Mat. 28:18-20).

Aceste dimensiuni planetare par a fi confirmate și întărite în Faptele Apostolilor:

„Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului“ (Fapte 1:8).

Consecințe istorice ale acestei interpretări

1. Acceptarea acestei interpretări a făcut ca Biserica istorică să se identifice cu un nume corespunzător: „catolică“, adică Biserica destinată să acopere tot pământul.

Deși pare straniu azi, biserica Ortodoxă a purtat și poartă încă în crezul ei numirea de „catolică“. Schisma dintre Catolicismul Apusean si Catolicismul Ortodox Răsăritean nu s-a produs din motive teologice, ci din cauza unor factori culturali și politici. Roma nu i-a putut ierta niciodată lui Constantin faptul că a mutat capitala imperială la Bizant (Bizantium), pe care l-a numit ulterior Constantinopol (orașul lui Constantin).

Caracterul „catolic“ al Bisericii instituționalizate a fost turnat în tipare de granit prin alianța cu puterile militaro-administrative ale Imperiului Roman. Pentru a parafa alianța (compromisul) Cezarii Romei au împrumutat numirea de „catolic“, imperiul devenind astfel „Sfântul Imperiu Romano-Catolic“ !

(Mai multe amănunte istorice puteți găsi aici: http://istoriecrestina.wordpress.com/ii-biserica-ortodoxa-rasariteana/1-biserica-ortodoxa-catolica-rasariteana/).

2. După proclamarea caracterului „catolic“, eclesia creștină a mai trăit încă o metamorfozare imperială. Printr-un act politic, eclesia a fost transformată în “Basileia“, ajungând să semnifice exact opusul primei numiri (!). 

Termenul „eclesia“ însemna pentru grecul de rând o colectivitate, un grup, care s-a separat din „împărăția“ din care a făcut parte. Conducerea ei era democratică și identificarea era printr-un set de principii deosebite de restul societății. Prin contrast, termenul grec „basileia“ era un derivat de la „Basileus“, om cu puteri depline asupra societății, despot, suveran cu drepturi depline. Titlul era restrâns pe atunci și rezervat doar pentru Cezarul roman, singurul stăpân peste „toată lumea locuită de oameni“.

(În limba română, basileus a fost transliterat aproximativ în numele Vasile, cu toate consecințele caraghioase care derivă de aici. Vasile cel mare a fost un titlu istoric, nu un nume propriu, iar mulțimea copiilor care se numesc Vasilică, accentuează și mai mult eroarea istorică).

Prin extensie, Basileia a devenit „împărăție“, o formă intermediară a împărăției creștine care se va extinde până la urmă pe întregul pământ (catolică). Clădirile de temple păgâne pe care le-a primit în dar de la Cezarul încreștinat au fost proclamate „biserici“, adică reprezentanțe ale Împărăției catolice, iar simplitatea de până atunci a poziției și purtării episcopilor creștini a fost „costumată“ caraghios în odăjdiile unei preoții fără suport în textul Noului Testament. Biserica romano-catolică s-a îmbrăcat cu fala păgână a religiilor pe care le-a înlocuit.

În conținutul Evangheliilor, noțiunile de „eclesie“ și „basileia“ sunt întotdeauna în opoziție („Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“, etc.).  Sub compromisul cu puterea imperială, eclesia s-a unit cu „lumea“ din care trebuia să se separe.

(Un studiu detailat al trecerii de la „eclesia“ la „basileia“ puteți citi aici: http://geocitiessites.com/baptist_documents/thomas.jesse.grk.ecclesia.html).

Dincolo de numirea în sine, alianța cu puterea imperială a conferit Bisericii „puterea și aparatul“ necesare implementării unei dominații mondiale. Viitorul Bisericii a apărut dintr-o dată strălucit. Neînsemnații episcopi de până atunci ai bisericilor s-au văzut dintr-o dată moștenitori ai tuturor clădirilor religioase din Imperiu și al finanțărilor imperiale. Lipsită până atunci de clădiri imperiale, eclesia creștină a fost împropietărită peste noapte. Regimul de persecuție de până atunci a fost schimbat într-unul cu statut de preferențialitate.

Numirea de „biserică“ este așa de împământenită astăzi în terminologia creștină că este imposibil de exclus din vocabularul nostru. Singura ramură a creștinismului care s-a întors la numirea de „adunare“ (eclesia) este ramura creștinilor după evanghelie. Pentru o vreme, mai toate celelalte denominații evanghelice au hotărât să-și însușească acest vocabular care să le deosebească de limbajul de lemn al tradițiilor Bisericii istorice, dar obișnuița a fost așa de mare încât terminologia imperială a biruit. Iată de ce și noi vom folosi în această lucrare termenul de „biserică“ în locul celui de „adunare“.

3. A treia schimbare produsă de interpretarea amintita mai sus a fost imprimarea unui caracter de „cuceritor militar“ al bisericii. Porunca dată de Domnul Isus, „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură“ a fost preschimbată în „cuceriți toată lumea pentru Christos!“

Christopher Columbus landing first time in America – Wikipedia

Misionarii au devenit militanți, iar lupta de idei a fost transformată într-o luptă de-adevărat-elea. Cuceririle au fost făcute nu atât prin forța mărturiei creștine, cât prin forța militară a coroanelor din Imperiul Roman. Conchistadorii spanioli și portughezi au fost „misionarii militari“ ai Bisericii obsedate cu caracterul ei „catolic“. Și Americo Vespuci și Cristofor Columb au fost misionari cuceritori plecați să subordoneze teritorii pentru Christos și pentru coroanele regale care le-au finanțat misiunile. Dacă ,populațiile băstinașe“ nu erau prea încântate de o astfel de ,,convertire“, misionarii au pus bătuta pe ei în războaie de exterminare.  Cuceritorii necucernici s-au dovedit astfel mult mai interesați în acumularea de teritorii și bogății vremelnice, decât în câștigarea de suflete pentru eternitate.

Conquistadors praying before a battle at Tenochtitlan – Din Wikipedia

4. A patra schimbare de natură și manifestare produsă de interpretarea amintită a fost că episcopul Romei a căutat un statut special între ceilalți episcopi. El s-a proclamat „locțiitorul lui Christos“ pe pământ. Episcopul Romei s-a „sacrificat“, și-a jertfit dreptul la o familie proprie, dar a devenit peste noapte „papa“ tuturor creștinilor din lume. Acest fals teologic a devenit singura justificare pentru puterea extraordinară și bogăția exorbitantă care a caracterizat fastul papal.

5. O altă consecință a acestei interpretări profetice a fost că papa și-a proclamat autoritatea asupra tuturor celorlalte forme de guvernare umană. Dacă Biserica a fost destinată să lovească în trupul imperiilor umane, să le spulbere și să devină ea însăși împărăția care va acoperi tot pământul, cum a vestit profetul Daniel, a fost normal ca scaunul papal să pretindă domnie și autoritate asupra TUTUROR împăraților și domniilor vremii. Reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ a pretins și exercitat dreptul de a așeza și demite regi. Toate capetele încoronate ale lumii au fost, simbolic și nu numai simbolic, forțate să „sărute papucul papal“. Chiar și azi, una din vizitele cvasi-obligatorii ale președinților și mai marilor lumii este să meargă să plătească omagiu în fața scaunul papal de la Roma. N-a scăpat de la această obligație („cinste“) nici Viorel Ponta, nici Barac Obama …

Henry IV cere iertare papei Gregory VII la Canossa

În exercitarea dominației totale asupra societăți, Biserica a devenit foarte repede o forță retrogradă de represiune. Ea și-a subordonat toate instituțiile de cultură și educație. Nimeni nu avea voie să devieze de la direcția stabilită de Biserică. Teroarea Bisericii s-a exercitat în toate domeniile vieții, mai ales în cel al științei și descoperirilor ei. N-a scăpat nesancționat nici marele Galileo Galileii. Mai toate bibliotecile lumii au trecut în posesia Bisericii care a decretat singură ce poate fi distribuit spre multiplicare și ce trebuie ținut sub cheie, ca să evite contaminarea. Și astăzi, subteranele Vaticanului conțin cea mai mare colecție de documente din toată lumea, o veritabilă arhivă mondială.

Biblioteca Vaticanului

Spre exasperarea celor care au interpretat profețiile lui Daniel în modul expus mai sus, Imperiul Roman, oricât de „catolic“ s-a autodeclarat el, n-a rezistat, ci s-a spart în nenumărate fragmente. Orice încercare de a-l readuce la viață s-a dovedit neputincioasă. Nici Carol cel Mare (Charlemagne al Franței), nici Napoleon și nici Hitler cu „cel de al treile riech“ au rămas în istorie ca un vis.

Nostalgicii au preluat caracteristicile acestui vis și le-au așezat în marile mișcări „internaționale“. Deși pare paradoxal și foarte surprinzător, ideea unei frății mondiale unită în resurse și destin a fost transferată din creștinismul istoric în marile mișcări de masă europene. Refuzând religia, acestea i-au împrumutat iluziile profetice. „Proletari din toate țările, uniți-vă!“ dincolo de o deviză muncitorească este simptomul unei omeniri plecate să-și realizeze visele fără Dumnezeu. „Liberte, Egalite, fraternite!“ este nu numai un program proletar, ci și geamătul unor copii orfani care proclamă fraternitatea celor care și-au omorât tatăl!

Socialismul și comunismul au fost și vor rămâne mișcări de masă cu un foarte pronunțat caracter religios, produse, oricât de paradoxal ar părea, de educația creștină milenară. Unii din primii militanți ai revoluției din Germania au ieșit pe străzi cu sloganul: „Când tata Adam ara și mama Eva cosea, burghez cine mai era?“ Iar „ordinea de zi“ a ședințelor comuniste a imitat cu succes, ordinea slujbelor din bisericile creștine, cu imnuri, steaguri, invocări-declarații-proclamări și discursuri-predici. UTC-ul și organizația pionierilor n-au fost altceva decât clase de „școala duminicală“ sau „caticheză“ comunistă pentru educarea tinerilor și a copiilor din societate.

Ne oprim aici cu descrierea consecințelor copleșitoare ale unei … interpretări profetice. Să mai zică cineva că profețiile nu sunt importante!

Se clatină „piatra“ sau ne clătinăm noi ?

Miturile Bisericii „catolice“ și al primatului papal au început să se clatine odată cu divizarea imperiului roman. El a produs politic divizarea Bisericii „unice“ în cele două mari ramuri istorice: Biserica Catolică apuseană și Biserica Catolică Ortodoxă (sau răsăriteană). Pentru sute de ani, acest paradox al unei pietre sparte în două (deci nu chiar așa de tare cum s-ar fi crezut și nici chiar așa de catolică precum se pretindea) a fost și a rămas o „piatră de poticnire“ (sic!) în teologia creștinismului istoric. Acceptată doar ca o anomalie temporară, această „schizmă“ rămâne un paradox în ciuda tuturor încercărilor uriașe de „reîntregire“.

Peste această realitate inexplicabilă s-au produs apoi, în secolele XVI – XIX mișcările revoluționare, mai întâi „democratice“ și apoi „proletare“. Stat după stat s-a scuturat de jugul bisericii și și-a proclamat caracterul „laic“ sau „secular“ (în contrast cu caracterul „etern“ al împărăției religioase).

„Renașterea“ europeană a însemnat întoarcerea societății (re-naștere) la principiile democrațiilor grecești de dinaintea creștinismului. Nu a fost o renaștere a filosofiei și a științelor, cum se spune superficial în școlile de azi, ci o repudiere categorică a dominației dogmelor religioase asupra societății umane. Lumea s-a întors de la Christos la Socrate, Plato și Aristotel. Toți inițiații în ideologie și politică știu că operele acestora sunt manualele „elitelor“ pregătite în laboratoarele unde se pregătesc viitorii conducători ai lumii. Ei nu mai învață cum să-și facă cruce, ci cum să dea mâna unul cu altul în strângeri cu semnificații masonice.

Singurul stat în care s-a mai păstrat ceva din caracterul copleșitor al Bisericii în societate este Anglia. Ea și-a răspândit religia „de stat“ în mai toate colțurile lumii pe care spera să o aducă într-un imperiu asemănător cu străvechiile imperii. Aceasta este explicație pentru care există în foarte multe țări fragmente ale Bisericii Anglicane.

Asistăm oare la falimentul unei profeții? Ce a fost greșit: profeția însăși sau „interpretarea“ răspândită timp de secole de bisericile „oficiale“ ?

Răspunsul nu poate fi decât unul singur: interpretarea noastră greșită. Dumnezeu nu greșește. Greșelile oamenilor ne-au făcut însă să parcurgem aproape două mii de ani de ingerințe ale creștinilor în sfera lumii și de caracter lumesc în sfera creștinătății.

Protejat de „renascentinii“ stăpâni ai landurilor germane, Luther avea să publice pe ușa unei biserici din Wittenberg cele nouăzecișicinci de teze „reformatoare“.

De atunci încoace, Biblia tradusă de reformatori în limbile fiecărui popor ne stă la dispoziție ca să putem studia noi înșine profețiile lui Daniel.

Istoria reală din jur și studiul direct pe text au scos la iveală greșelile bisericilor istorice. „Piatra“ din profețiile lui Daniel nu este „Isus Christos în Biserică“, ci „Isus Christos pur și simplu, Isus Christos singur“. Cheia întregului eșafodaj profetic este expresia „fără ajutorul vreunei mâini omenești“. Iată cum sună de fapt profeția, în tâlmăcirea dată de Daniel însuși:

„Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul. Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului“ …

„Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăși va dăinui vecinic.  Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta“ (Dan. 2:34-36, 44-45).

II. „Piatra“ prezentată de profeția lui Daniel este „Isus Christos singur, El și numai El la cea de a doua Sa venire“.

Biserica n-are mimic de-a face cu „piatra“ din profețiile lui Daniel. De fapt, mă îndoiesc că Daniel a știut sau profețit vreodată ceva despre apariția și destinul „eclesiei“ celor chemați din toate neamurile pământului. Când apare în textul profețiilor lui, termenul „sfinții lui Dumnezeu“ trebuie aplicat restrictiv doar celor din poporul ales al lui Dumnezeu, evreilor:

„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sunt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!“ (Dan. 7:25-27).

Între misunea și destinul lui Israel, pe de o parte, și misiunea și destinul eclesiei slăvite al lui Dumnezeu, pe de altă parte, există deosebiri mari și categorice. A nu ține seama de ele înseamnă a ne programa singuri pentru confuzie și deznădejde.

Eclesia nu poate fi „catolică“, ea nu va cuprinde niciodată toată populația lumii. Eclesia creștină a fost chemată „să meargă până la marginile pământului“ doar ca mărturie, nu ca o putere care înrobește militar. Noi nu facem din TOATE neamurile ucenici, ci ucenici DIN toate neamurile! Conchistadorii și războaiele „sfinte“ au fost și rămân pete rușinoase pe mărturia Bisericii.

Nu pot exista „țări creștine“, „imperii creștine“ sau „războaie sfinte“! O „lume“ „creștină“ este o contradicție în termeni. Nu există o națiune creștină așa cum nu există „un cerc pătrat“ sau o „zăpadă fierbinte“ Realitatea istorică ne arată că națiunile lumii s-au scuturat de tirania religioasă a Bisericii instituționalizate. Împărățiile lumii și-au proclamat rând pe rând statutul de independență față de religie. Majoritatea țărilor au proclamat separarea Statului de Biserică și și-au însușit caracterul „laic“ sau „secular“ al aparatului lor de stat.

De fapt, adevărata eclesia a lui Christos n-a fost chemată niciodată la dominare, ci la duhovnicie. Lumea care L-a urât pe Christos, nu va accepta niciodată mărturia adevăraților Lui martori! Asta s-a văzut mai ales atunci când Biserica pervertită și asociată cu puterea de Stat și-a persecutat cei mai buni fii ai ei, pe vremea marilor persecuții și în teroarea generală a temutei Inchiziții.

„Piatra“ nu s-a desprins încă. Isus Christos este încă în slava cerească. Biserica și Israelul Îl așteaptă. Iată ce clar și limpede a sunat proclamația lui Petru de după ziua învierii:

„Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.

… Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Christosul Său va pătimi. Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare, şi să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Christos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime“ (Fapte 3:13-21).

Apostolul Petru nu spune „Acest Isus vine acum la voi prin Biserică“, ci precizează „Isus Christos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime“. Ce poate fi mai clar ca aceasta?

Picioarele, parte de fier și parte de lut

După ce am discutat despre identitatea ,,pietrei“ care se desprinde ,,fără ajutorul vreunei mâini omenești“ și face praf chipul de aur, argint, aramă, fier și lut, trebuie să zăbovim puțin „la punctul de impact“. Iată ce ne spune profeția lui Daniel:

empires

,,Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul“…

„Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi.  Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămînea în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele dela picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul“ (Daniel 2:34-35; 40-43).

Daniel ne spune că „Piatra“ va lovi chipul imperiilor mondiale la nivelul picioarelor „parte de fier și parte de lut“ și întregul eșafodaj al autorității umane asupra pământului se va nărui și va dispare din istorie. Ea însă se va întinde pe întregul pământ, va instaura o împărăție eternă și „o va dărui poporului lui Dumnezeu“ (Dan. 7:27).

Așa cum am văzut în prima parte a acestui articol, „Piatra“ nu poate fi identificată cu „Biserica în care este Christos“ pentru că, după două mii de ani de încercări nereușite, împărăția „catolică“ a Bisericii s-a dovedit o întreprindere pe cât de neputincioasă, pe atât de nefastă. Cu toate că și-a răspândit emisarii în toate cele patru colțuri ale lumii, Biserica n-a reușit să domine toate împărățiile pământului și cu atât mai puțin „să le facă praf“. „Piatra“ nu poate fi decât Isus Christos la cea de a doua Lui venire.

Imaginea descrisă de profetul Daniel ne lasă însă și cu o altă problemă: Dacă „Piatra“ este Domnul Isus la cea de a doua Sa venire, cine sau „ce“ este această a patra împărăție viitoare în care va lovi ea ? Dacă rămânem la interpretarea conform căreia cele patru împărății mondiale descrise în visul profetic au fost: Persia, Medo-Persia, Grecia și Roma, atunci Domnul Isus trebuia să fi venit deja, pentru că Imperiul Roman nu mai există! El ar fi trebuit să apară în perioada de timp cuprinsă între instaurarea imperiului roman și căderea lui! Ori aceasta nu s-a întâmplat!

Să fi greșit Dumnezeu sau suntem noi greșiți în interpretările noastre? Cine este acest imperiu mondial „parte de fier și parte de lut“ în care lovește Domnul Isus la venirea Sa?

Pentru a răspunde la această întrebare, John MacArthur ne sfătuiește să completăm informațiile din visul lui Nebucadnețar cu elementele vedeniilor lui Daniel din capitolul 7 al cărții.  Dumnezeu nu ne-a dat degeaba o a doua descriere a succesiunii celor patru imperii mondiale. Iată ce scrie în capitolul 7 al cărții lui Daniel:

„În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. Cea dintâi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om, şi i s-a dat o inimă de om. Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: ,,Scoală-te, şi mănâncă multă carne!“ După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpânire.

4 beast

După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne“ (Dan. 7:2-7).

John MacArthur spune că descrierile lui Daniel sunt aproape identice cu vedeniile apostolului Ioan din cartea Apocalipsei:

„Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.  Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare“ (Apoc. 13:1-2).

Pentru o interpretare corectă a vedeniilor trebuie să respectăm tălmăcirea pe care Biblia ne-o dă pentru înțelegerea lor:

Apele cele mari „sunt popoare, gloate, neamuri, limbi“ (Apoc. 17:15).

Patru vânturi mari sunt întinderea spațiului, locul acțiunilor lui Dumnezeu asupra pământului (Daniel 7:2; 8:8; 11:4; Zah. 2:6).

Patru fiare sunt patru imperii, sălbăticite față de autoritatea lui Dumnezeu (Dan. 2:37, 39, 40).

Apocalipsa lui Ioan ne mai dă încă un amănunt important: la data scrierii, parte din manifestările celei de a patra „fiare“ erau încă în viitor:

„Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sunt zece împăraţi, cari n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara“ (Apoc. 17:12).

Ioan scrie din insula Patmos unde fusese exilat de autoritățile din Imperiul Roman, dar el privește spre o manifestare a Imperiului care se afla încă în viitor, întrezărind reapariția Imperiului după o perioadă de absență:

„Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – Aici este mintea plină de înţelepciune“ (Apoc. 17:8-9).

Cea de a patra fiară, Imperiul Roman, „era, nu mai este și va veni“ ! Poate fi ceva mai clar decât aceasta?

Iată harta cu așezarea geografică a celor patru mari imperii mandible:

Daniel 7:4  Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur …

Leu – Babilonbabilon

Daniel 7:5  a doua era ca un urs … avea trei coste în gură …

Urs – Medo-Persiamedia

Daniel 7:6  o alta ca un pardos (leopard), care avea patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete …

Leopard – Grecia grecia

Daniel 7:7  o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică … 

Fiara “înspăimântătoare” – Imperiul Roman fourth beast

Parte din manifestările celei de a patra „fiare“ se găsesc încă în viitor și vor pregăti circumstanțele în care va apare Antichristul. Acest exponent apoteotic al celei de a patra fiare va impune pe pământ o stăpânire „draconică“, o dominare totală și o împotrivire fățișă față de Dumnezeu și tot ce Îi aparține:

„Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: ,,Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“

I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, dela întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat. Cine are urechi, să audă!“ (Apoc. 13:3-9).

Antichristul nu va nimici orice formă de manifestare religioasă. Dimpotrivă! El va instaura o religie a lui însuși, în care va cumula toate elementele drăcești ale tuturor religiilor păgâne din istorie. Ea este numită „curva cea mare“ în acest text din Apocalipsa. Obiectul de cult va fi Antichristul însuși, care va folosi această religie falsă pentru a-și întări dominația asupra omenirii. Dacă „cele șapte coline“ descrise în Apocalipsa ca elemente de identificare a locului de coordonare a noii religii este Roma, „cetatea eternă“, atunci obrăznicia Antichristului va fi enormă. El va impune omenirii o religie cu adevărat „catolică“, chiar din locul în care Biserica instituționalizată a eșuat în încercarea ei nefericită.

Dumnezeu ne spune că „religia Antichristului“ este suma de religii păgâne cu care au cochetat toți liderii din istoria popoarelor lumii:

„Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ,,Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.

Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!“ Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

Pe frunte purta scris un nume, o taină: ,,Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.“

Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.

Şi îngerul mi-a zis: ,,De ce te miri?“ Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe cari şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămânea puţină vreme.

Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.

Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, sunt zece împăraţi, cari n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

Toţi au acelaş gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, cari sunt cu El, de asemenea îi vor birui. Apoi mi-a zis: ,,Apele, pe cari le-ai văzut, pe cari şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.

Cele zece coarne, pe cari le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului“ (Dan. 17:1-18).

Odată stabilită identitatea acestei a patra „fiare“ din vedeniile lui Daniel, vă invit să zăbovim puțin la amănuntele din descrierea ei.

„Zece degete“

În visul lui Nebucadnețar, cea de a patra împărăție mondială corespunde părți de jos a chipului uman: cele două picioare de fier, fluierele picioarelor, tot de fier, și labele picioarelor, „parte de fier și parte de lut“. Descrierea corespunde de minune. După ce Imperiul Roman a cuprins aria geografică maximă, el s-a divizat în cele două ramuri: ramura de apus și ramura de răsărit, corespunzătoare celor două picioare. Forma lui finală va fi o alianță simbolizată de cele zece degete de la picioare ale chipului:

„Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită … (Dan. 2:41).

„Parte de fier și parte de lut“

Cea de a patra împărăție va cunoaște o formă în care tăria ei („fierul“ este cel mai dur dintre toate metalele pomenite în descrierea lui Daniel) va fi sabotată de slăbiciunea unora din elementele ei componente („lutul“ din descrire).

„ … dar va rămânea în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul“ (Dan. 2:41).

„Nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică“

Vedeniile lui Daniel adaugă câteva elemente la această descriere:

„După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne“ (Dan. 7:7).

Trebuie să remarcăm cu uimire că aceste elemente nu se pot aplica în întregime Imperiului Roman, așa cum a fost el în istoria de până acum.

Imperiul roman nu a fost niciodată împărțit în zece împărății mai mici. El a avut „două picioare“, dar n-a avut „zece degete“!

Imperiul Roman n-a fost niciodată o alianță de slăbiciune și putere. Atât cât a existat deja, Imperiul Roman a fost un monolit puternic. Lumea de atunci a fost unită printr-un sistem rutier în care „toate drumurile duceau la Roma“.

Sigur, Impreiul Roman a fost tare și a stăpânit cu asprime peste popoarele de atunci, dat el n-a fost mai „înspăimântător“ decât celelalte trei imperii dinaintea lui. Dimpotrivă, prin comparație, Imperiul Roman a fost un imperiu de „domni“, care a civilizat mai toate națiunile cucerite. Asiria a fost mult mai crudă decât Roma! Asirienii puneau două suliți la porțile cetăților cucerite și înfășurau pe ele pielea jupuită de pe oamenii cuceriți. Priveliștea era înspăimântătoare. Asirienii au cucerit prin forță și au stăpânit prin teroare. Ei trimiteau câțiva dintre supraviețuitori la cetățile următore cu mesajul: „vreți să pățiți la fel sau vă predați de bună voie?“ Romanii au cucerit lumea cu tactica și tehnica militară.

Renașterea Imperiului Roman

Pentru a se manifesta în forma descrisă de Daniel, Imperiul Roman va trebui să revină în istorie. Dar oare ne-a părăsit el vreodată?

„ … fiara era, nu mai este, şi va veni“ (Apoc. 17:9).

Cine se uită atent în jur, elemente ale Imperiului Roman sunt încă cu noi. Am să vă dau numai două exemple. Mai toate codurile juridice ale lumii civilizate au la bază „dreptul roman“. Toată contabilizarea modernă are la bază extraordinara pasiune a Romei pentru contabilizare. Pretudindeni, când este vorba despre cantități folosim cifrele arabe, dar când este vorba despre administrație și ordine folosim literele „romane“. Mai sunt și alte vestigii, încă active, ale Imperiului Roman printre noi. Ori de câte ori vorbim despre ,,parlamente“, de ,,consuli“ și Consulate, vorbim încă în limbajul Romei …

Cei care au susținut necesitatea refacerii Imperiului Roman pentru împlinirea profețiilor lui Daniel au fost luați în râs de oamenii din celelalte secole. Proiectul numit „Europa unită“ a făcut ca râsul batjocoritorilor să le înghețe pe buze. Ca la o comandă nevăzută, fără nici un foc de armă, statele care s-au luptat timp de peste o mie de ani pentru independență și autonomie au început să se alinieze unul cu celălalt. Tendința este așa de aprinsă, dorințele sunt atât de arzătoare încât bunăstarea noii „uniuni“ s-a simțit amenințată de venirea statelor mai sărace și s-a creat chiar și o „listă de așteptare“!

Avem acum o Europă fără granițe, o monedă unică, un Parlament european și se vorbește din ce în ce mai insistent de un președinte european și o armată europeană, care să contrabalanseze amenințarea militară a Rusiei colonialiste.

Sigur, Imperiul Roman reînviat va fi și nu va fi ca forma lui din antichitate. Ceea ce știm precis este că el va fi o alință nereușită între state tari și state slabe (fier și lut), grupate în final într-o confederație de zece entități geografice (zece degete). Chiar și ridicarea amenințătoare a Rusiei nu face altceva decât să grăbească procesul de integrare europen, silind țările ,,de pe margine“ să se grăbească. Dacă Dumnezeu va dori să respecte elementele geografice ale fostului imperiu, el va trebui să cuprindă teritoriile Europei și ale țărilor din jurul Mării Mediterane, numită de romani ,,Mare Nostrum“ (Marea noastră).

Ne mai rămâne să explicăm de ce fiara a patra a avut un chip imposibil de descris printr-o asemănare cu un animal sălbatic existent. Ni se spune doar atât:

„ … o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte…“ (Dan. 7:7).

Vă rog să nu râdeți de încercările mele. Vă dau doar o părere personală.

Ca să poți identifica o fiară care te atacă trebuie ca ea să se apropie de tine și să sară asupra ta. Nu poți identifica o fiară pe care n-ai cum să o vezi. În mod analog, eu cred că puterea militară a devenit „nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică“ din momentul inventării prafului de pușcă. Întrebați-i pe indigenii țărilor din cele două continente americane cum li s-a părut când europenii n-au mai avut nevoie să lupte corp la corp cu ei, ci s-au mulțumit „să stea ascunși printre copaci, la depărtare și să arunce foc din sulițele lor“.

După puști și pistoale, au urmat mitralierele, tunurile. Apoi a apărut aviația militară, bombele, rachetele cu rază scurtă, medie și lungă de acțiune. Astăzi se vorbește despre o „rază“ a morții“ care se paote folosi prin sateliți. Avem bombe nucleare, bombe bacteriologice, bombe chimice. Agresivitatea noastră militară a devenit cu adevărat „nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică“. Nu este de mirare neputința lui Daniel de a o identifica. El se mulțumește să ne spună că „avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte“.

Cântărind grozăviile unui posibil război mondial, un istoric renumit s-a mulțumit să spună: „Nu știu cu ce se va lupta în cel de al treilea război mondial, dar vă pot spune cu certitudine cu ce se vor lupta oamenii după aceea, cu pietre și cu bâte“.

 Variante posibile

Acum câțiva ani, cineva a ,,descoperit“ o hartă ,,secretă“ în care cei din Noua Ordine Mondială (americani-anglosaxoni și evrei) se gândesc să împartă lumea pentru o mai bună administrare. Imediat ce am văzut-o, mia sărit în ochi numărul ,,10“ al noilor regiuni administrative.

Există foarte mulți oameni care îmbrățișează această variantă pofetică. Trebuie să recunosc faptul că împărțirea propusă își are meritele ei, ținând seama de afinitățile de religie, de etnie și de dezvoltare economică.

10 regions

Pentru cei ce cred că Dumnezeu va reface Imperiul Roman pe străvechea lui vatră, această variantă este imposibilă și improbabilă. De fapt, texte auxiliare care vorbesc despre un conflict final în care Antichristul se va înfrunta în valea lui Meghido cu Gog venit din miazănoapte și cu marea oștire venită din răsărit interzic o asemenea variantă de interpretare. O încercare de subordonare a tuturor țărilor lumii sub cupola unei ,,Noi ordini mondiale“ există, iar Anglia și America sunt evident principalele ei motoare. Israelul este doar ,,casierul“ acestui sistem, în nici un caz unul dintre motoarele lui principale. Ca stat, Israelul se află mereu în pericol existențial, iar a-l bănui de puternice influențe malefice asupra tuturor mai marilor lumii este o eroare care dă pe față mai degrabă antisemitismul milenar stârnit și întreținut în lume de ,,balaurul cel vechi“.

Ne rămâne la dispoziție varianta Europei Unite, care este astăzi o realitate incontestabilă. Chiar și faptul că între țările Europei Unite există mari diferențe economice este o confirmare a profețiilor lui Daniel. Așa numitele PIGS (mari consumatori de ajutoare europene):  Portugalia, Italia, Grecia și Spania nu vor putea nicioodată să țină pasul cu Germania, Anglia și Franța. Oricât de mult s-ar strădui Europa pentru o integrare deplină, noi știm încă de pe acum că ea nu va fi unită decât în măsura în care fierul se poate uni cu lutul olarului. Unde se află România în acest amalgam? Vă las pe dumneavoastră să spuneți …

1o states

Quod erat demonstrandum ! Aici se încheie articolul nostru despre identitatea ,,Pietrei“ și a imperiului ,,parte de fier și parte de lut“ din profețiile lui Daniel.

Destinul Bisericii

Dacă destinul Israelului este Împărăţia vestită de profeţi, care este viitorul etern al Bisericii?

Fiind o naţiune între Neamuri, Israelul are un destin terestru. Însă, “cetăţenia” Bisericii este cerească (ea se bucură de “binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos”. Efes, 1.3), şi tot ceresc este şi destinul ei final (Filip. 3:20). El este legat întrutotul de Cristos, Capul Bisericii. Destinul Bisericii este “unirea cu Cristos” (Efes. 5:31-32), “domnia împreună cu Cristos” (Rom. 5:1-17) şi “împreună cu Cristos, moştenirea tuturor lucrurilor” (Rom. 8:17).

Cartea Apocalipsei detaliează acest destin etern al Bisericii prin promisiunile făcute “biruitorilor” din cele şapte biserici. Aceşti biruitori Îl poartă în inimile lor pe Cel care este mai mare decât cel care este în lume” (1 Ioan 4:4) şi ceea ce câştigă biruinţa este “credinţa” lor (1 Ioan 5:4-5).

Israelul se luptă cu Neamurile, Biserica duce o luptă spirituală împotriva puterilor întunericului. Din acest punct de vedere, “cruciadele” şi “războaiele sfinte” au fost cele mai mari gafe ale creştinătăţii. Mânia omului nu poate instaura neprihănirea lui Dumnezeu. Armele cu care se luptă biruitorii nu sunt supuse firii pământeşti, ci întărite de umnezeu ca să surpe întăriturile” Vrăjmaşului şi să răstoarne invenţiile fanteziei bolnave a lumii şi “orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos” (2 Cor.10:4-5).

Puterea “biruitorilor”

Aceasta nu este puterea lor, ci puterea pe care le-o pune la dispoziţie Fiul lui Dumnezeu (Efes. 6:10). Ei nu au de luptat “împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efes. 6:12). În luptă, ei poartă “toată armura lui Dumnezeu” (Efes. 6: 13-18), luptând “lupta cea bună a credinţei” (1 Tim. 1:18; 6:12; 2 Tim. 4:7).

Biruinţa lor este asigurată de biruinţa lui Cristos şi beneficiază de ea numai atâta timp cât rămân statornici în El care îi “poartă în carul Lui de biruinţă” (2 Cor.2:14).

Promisiuni făcute “biruitorilor”

Care sunt promisiunile eterne făcute de Cristos “biruitorilor” din istoria Bisericii?  Ele ne privesc pe noi toţi, nu doar pe cei din Bisericile amintite în cartea Apocalipsa.

“Cine are urechi de auzit, să audă ce spune (acum, aici şi pretutindeni) Bisericilor Duhul”.

Accesul la pomul vieţii

„Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în Raiul lui Dumnezeu.” (Apoc. 2:7). La facerea lumii, pomul vieţii era în mijlocul grădinii Eden (Gen. 2:9). Adam şi Eva aveau acces nelimitat la el înainte de căderea în păcat. După aceea, ca un act de har, Dumnezeu a interzis accesul oamenilor la pomul vieţii pentru ca starea lor să nu poată dăinui veşnic: “Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.» De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.” (Gen. 3:22-24).

În eternitatea viitoare, pomul vieţii se va afla în mijlocul Noului Ierusalim şi pe cele două maluri ale râului cu apa vieţii (Apoc. 22:1-2). Biruitorii vor avea acces nelimitat la el:

“Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!” (Apoc. 22:14).

Izbăviţi de a doua moarte

Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” (Apoc. 2:11).

Ce este această “a doua moarte” de care nu vom mai fi vătămaţi? Răspunsul îl găsim tot în cartea Apocalipsa:

“Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani… Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Apoc. 20:6, 14-15).

“Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apoc. 21:7-8).

Ca să explice această a doua moarte, unii spun: “Cine se naşte o singură dată, moare de două ori; cine se naşte de două ori (trăieşte naşterea din nou) nu moare decât o singură dată”.  Moartea a doua este despărţirea eternă de la faţa lui Dumnezeu, moartea cu consecinţe eterne, aruncarea în iazul de foc şi de pucioasă (2 Tes. 1-9-10; Mt. 25.41, etc.).

Mana ascunsă şi o piatră albă

“Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apoc. 2:17).

Mana ascunsă”, este foarte greu de identificat. Faptul că este “ascunsă” poate fi o aluzie la faptul că deocamdată nu putem şti ce este sau poate fi o trimitere la “mana” pusă într-un vas de aur şi plasată departe de privirile oamenilor în chivotul din Cortul Întâlnirii (Exod 16:14-35). Domnul Isus S-a prezentat ca fiind “adevărata pâine coborâtă din cer ca să aducă lumii viaţă” (Ioan 6:48-54; Evr. 9:2-4).

În antichitate, tribunalele cu juraţi se pronunţau asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei cuiva aruncând într-o urnă o piatră neagră sau o piatră albă. Fără nici o îndoială, piatra albă despre care vorbeşte textul este votul de nevinovăţie pe care-l aruncă Dumnezeu în urna dreptăţii divine. Numele nou reprezintă o identitate nouă acordată de Dumnezeu în administraţia eternă.

Stăpânire peste Neamuri

“Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag din fier, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” (Apoc. 2:26-28).

Iată o promisiune foarte greu de explicat pentru cei care sunt “amilenişti”! În absenţa unei împărăţii terestre din vremea Mileniului, este imposibil de explicat ce poate fi această “stăpânire peste Neamuri” despre care vorbeşte Domnul Isus. Încercările bisericilor tradiţionale, catolică şi ortodoxă, de a stăpâni peste lume în virtutea acestei promisiuni au fost nevrednice, neinspirate şi nereuşite.

Doar venirea Împărăţiei viitoare va putea împlini această promisiune. Domnul Isus le-a promis ucenicilor Săi această domnie:

Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. (Mat.19:28).

Înnoirea tuturor lucrurilor” despre care vorbea El atunci va avea loc la cea de a doua venire a Lui. La acest eveniment a făcut aluzie şi apostolul Petru când a predicat norodului după vindecarea ologului de la poarta Templului, zicând:

Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, şi să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.” (F.A. 3:19-21).

Realizarea acestei promisiuni este descrisă în Apocalipsa:

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră Fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Cristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.” (Apoc. 20:4).

Această “stăpânire peste Neamuri cu un toiag de fier” este una din binecuvântările datorate unirii Bisericii cu Cristos, Capul Trupului. Noi vom domni împreună cu El:

“Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: «Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor». (Apoc. 19:15-16).

Luceafărul de dimineaţă” este o metaforă care exprimă plinătatea unirii cu Cristos vestită şi de apostolul Petru (2 Pet. 1:19).

Haine albe, nume scris în cartea vieţii

Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoc. 3:5).

În Orient, hainele albe erau un lucru rar şi scump. Pe vremea Domnului Isus exista chiar meseria de “nălbitor” (Mc.9:3). Hainele albe promise de Domnul Isus “biruitorilor” pot semnifica aici puritate, demnitate. ţinută de gală, cinste, neprihănire (vezi şi Apoc. 3:18; 7:13; 19:8), sărbătoare. Numele scris în cartea vieţii reprezintă probabil siguranţa mântuirii, iar mărturisirea înaintea Tatălui şi a îngerilor reprezintă cinstea viitoare acordată celor biruitori.

Un stâlp în Templul etern

“Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se pogoare din Cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” (Apoc. 3:12).

Constructorii templelor din antichitate obişnuiau să înscrie pe coloanele care susţineau clădirea, numele unor persoane importante pe care doreau să le cinstească.  Nu ne putem face decât o vagă imagine despre semnificaţia acestei metafore aplicate aici credincioşilor. Probabil că textul acestei promisiuni vorbeşte despre intimitatea cu Tatăl în închinarea cerească şi cinstea acordată biruitorilor din vremea Bisericii. Numele despre care ni se vorbeşte în text sunt asemenea unui număr de Social Security din USA (XXX-YYYY-ZZZZ). El cuprinde “Numele lui Dumnezeu”, aluzie probabilă la apartenenţa divină, “numele cetăţii, Noul Ierusalim”, aluzie probabilă la “cetăţenia noastră din această cetate, şi numele Domnului Isus, aluzie la schimbarea de identitate prin căsătoria Bisericii cu Mirele. Este clar că “biruitorii” vor fi identificaţi printre cetele făpturilor cereşti prin răscumpărarea înfăptuită de Dumnezeu, reşedinţa în Noul Ierusalim şi unirea desăvârşită cu persoana Domnului Isus Cristos.

Scaunul de domnie al Mielului

Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apoc. 3:21).

Aşezarea pe tron implică demnitate, autoritate şi cinste. “Biruitorii” s-au calificat pentru toate acestea printr-o viaţă de ascultare de voia lui Dumnezeu trăită în părtăşie cu Cristos. Privilegiile domniei se extind nu numai pe durata judecăţii finale (1 Cor.6:2-3), ci pentru eternitate. Ni le garantează unirea noastră cu Cristos.

5. Blestemul Babelului – Statele și Noua Ordine Mondială

Cum să înțelegi dacă nu ți se explică? Cum să fi de acord sau împotrivă dacă nu știi despre ce este vorba?

Vă propun să aruncăm o privire de ansamblu asupra acestui subiect atât de controversat în vremea noastră: Convergența statelor lumii, prin convingere sau constrângere, în procesul de formare a Noii Ordini Mondiale.

Trebuie să spunem de la început că, omenirea a avut, are și va avea întotdeauna doar două alternative: să existe în ordinea stabilită de Dumnezeu sau ,,să-și facă de cap“, implementând propria ei idee de ordine.

Biblia ne spune că oamenii optează de regulă pentru cea de a doua alternativă. Iată cum s-au desfășurat primii pași ai omenirii care n-a învățat nimic din lecția potopului:

,,Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 

Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: 

„Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” 

Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea, cetatea a fost numită Babel (încurcătură,  șarpe inelat sau poarta cerului), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului“ (Gen. 11:1-9).

Noua Ordine Mondială este numirea ,,de cod“ pentru instaurarea unei forme mondiale de guvernământ care să înlocuiască aparenta dezordine de azi a națiunilor. Este un vis milenar pe care omenirea l-a moștenit de la cei din valea Șinear și care mărturisește, așa cum spune și John Milton că omenirea este plecată ,,în căutarea Paradisului pierdut“. Drumul ei nu este însă ordinea stabilită de Dumnezeu, ci o mereu iluzorie și eluzivă Nouă Ordine Mondială, instaurată prin strădaniile proprii.

Sediul celor care urmăresc implementarea Noii Ordini Mondiale se găsește la Bruxell și a fost construit în mod intenționat ca o replică a turnului Babel. Mesajul subliminal este următorul: ,,Vom continua astăzi lucrarea începută atunci !“

1.  Când au apărut unitățile statale ?

Statele au apărut după Turnul Babel, când omenirea a fost împărțită după criteriul lingvistic și s-a răspândit petoată fața pământului. Atunci au apărut “neînțelegerile” între oameni.

Înainte de Babel a fost vremea dictatorilor, cel mai mare dintre ei fiind Nimrod. Acest personaj malefic și-a supus prin forță omenirea de după potop. Pentru cei ce vor să studieze mai mult despre acest personaj, iată cele trei referințe spre cele patru locuri în care apare el în textul Bibliei:

  • Geneza 10:8-11 Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.  El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.
  • 1 Cronici 1:10 Cuş a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ. 
  • Mica 5:6 Ei vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Ne va izbăvi astfel de asirian când va veni în ţara noastră şi va pătrunde în ţinutul nostru.

Printr-o simetrie istorică, Noua Ordine Mondială urmărește suprimarea existenței statale, unirea omenirii într-o singură “umanitate” și instaurarea unui dictator mondial. Chiar și limbajul este adaptat acestui plan.

De exemplu, Europa nu se mai ghidează după valorile iudeo-creștine (VT și NT), ci implementează valorile “umanismului”. Într-un răspuns dat premierului maghiar, Viktor Orban , care cere ca țara sa să aibe dreptul la pedeapsa cu moartea și să nu primească o cotă de imigranți africani (Potrivit AP, Janos Lazar, șeful de cabinet al premierului Viktor Orban, a spus că este „în afara discuției” ca Ungaria să primească vreo „cotă” de refugiați și va face tot posibilul să blocheze adoptarea eventualului nou sistem la nivelul UE.) (Partidul Popular European (PPE) i-a dat un ultimatum premierului Ungariei, Viktor Orban, avertizând că partidul său, Fidesz, va fi exclus din acest grup politic dacă dezbaterile privind reintroducerea pedepsei cu moartea vor continua.

Hillary Clinton, în calitate de candidat la președenția USA, confruntată cu incompatibilitatea dintre valorile iudeo-creștine pe care a fost întemeiată America și practica pruncuciderilor (avorturi) a declarat: “Biserica va trebui să-și modifice codul etic pentru a se acomoda noilor valori umaniste.”
(In a speech last week, Hillary Clinton lamented that too many women are supposedly denied abortions. The Democratic presidential candidate came under fire for that pro-abortion comment, but she also is drawing widespread condemnation for another remark in the speech. The comment has Hillary Clinton essentially saying that Christians must be forced to change their religious views to accommodate abortions).

2. Ce sunt statele ?

Statele există pentru protejarea și promovarea unei anumite colectivități lingvistice sau ,,de neam“. Sper să nu supăr pe nimeni când afirm că orice ,,patriotism“ este o formă de egoism generalizat. Deviza ,,Dumnezeu, patria și familia“ poate fi foarte repede transformată practic în ,,eu, familia și patria“. În epoca modernă, statul este structura care asigură protejarea bogaților dintr-o țară de intervențiile nedorite ale bogaților dintr-altă țară, întotdeauna bogații alegând în conducerea statului pe aceia care promit că le vor reprezenta cel mai bine interesele. Dacă cei bogați dintr-un stat se îngrijesc ca majoritatea populației să o ducă satisfăcător de bine, toată lumea este fericită. Avem de-a face cu celebrele ,,stări“ ale societății moderne promovate de exemplul britanic: starea întâi sau upper crust sunt cei bogați care produc și beneficiază direct de progresul economic, starea a doua sau clasa de mijloc, care este forța de muncă din procesul economic și starea a treia, cei neajutorați și cei neputincioși, în imperiul britanic ,,oamenii de casă sau servitorii legați de stăpân“.

În ciuda așanumitului ,,contract social“ care ar trebui să existe între conducători și conduși, în interiorul egoismului de grup al patriotismului există o multitudine de egoisme personale. Anticii au observat bine: ,,Homo homini lupus“ (oamenii se poartă între ei ca lupii). Egoismul personal duce la o inevitabilă lege a junglei, în care ,,peștele cel mare îl înghite pe cel mic“. Și aceasta se întâmplă indiferent de sistemul economico-social care există în interiorul fiecărui stat. Adevărul acesta a fost surprins cel mai bine de celebra butadă de pe vremea bancurilor politice: ,,În capitalism este exploatarea omului de către om, iar în socialism este invers“.

3. Cum sunt numite statele în Biblie?

Biblia împarte omenirea în două categorii: Israelul sau poporul lui Dumnezeu și Neamurile. Este suficient să citim psalmul doi ca să ne dăm seama de lucrul acesta.

„Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” 

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” 

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
Daţi cinste* Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră,

căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!  (Psalm 2:1-12)

În timp ce stabilitatea poporului lui Dumnezeu este realizată prin teocrație și prin ascultarea de legile împărăției, Neamurile se frământă și se vor frământa cât va ține istoria lumii. Tronurile lumii s-au simțit întotdeauna suspect de ,,încorsetați“ de deciziile Tronului ceresc, și au urmărit, urmăresc și vor urmări mereu să se ,,elibereze“ spre a-și forma un nume, o cale și un destin propriu. Este, la scară mai mică, o imitație moștenită de la cel care le inspiră, apostatul Lucifer, numit de apostolul Pavel și ,,dumnezeul veacului acestuia“:

 ,,Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3-4).

,,Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării“ (Efeseni 2:1-2).

4. Care este metafora biblică pentru relațiile dintre state ?

Profetic, statele lumii în frământările lor sunt asemănate cu întinderea mișcătoare a valurilor mării. Când vorbește de apariția sistemelor imperiale care domină lumea, Biblia le vede ieșind ,,din mare“, adică tocmai din această frământare internațională, din această continuă instabilitate.

,,Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. Şi patru fiare mari au ieşit* din mare, deosebite una de alta“ – (Daniel 7:2-3).

,,Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1).

5. Care este dușmanul modern al statelor ?

Dușmanul tradițional al statelor au fost imperiile. Oricât de mult au încercat ele să desființeze statele naționale, oricâte strămutări de populație au făcut Nebucadnețar și Stalin, statele și națiunile au supraviețuit atacurilor, iar populațiile deplasate temporar s-au întors cu vremea în ,,matca lor strămoșească“.

S-a încercat într-un timp să se înlăture barierele de limbă, crezând că ,,blestemul Babelului se poate anula“. Au luat structuri lingvistice comune, le-au atașat cuvinte de circulație mondială și altele inventate de ,,specialiști“ și li s-a oferit popoarelor limba ,,esperanto“, tradus prin ,,unul care speră“).

(Esperanto (/ˌɛspəˈrnt/[espeˈranto] About this sound listen ) is a constructed international auxiliary language. It is the most widely spoken constructed language in the world. Its name derives from Doktoro Esperanto (“Esperanto” translates as “one who hopes”), the pseudonym under which physician and linguist L. L. Zamenhof published the first book detailing Esperanto, the Unua Libro, on 26 July 1887. Zamenhof’s goal was to create an easy-to-learn, politically neutral language that would transcend nationality and foster peace and international understanding between people with different languages. – Wikipedia)

Dușmanul de astăzi al statelor este această mult trâmbițată ,,Nouă Ordine Mondială“. În spatele ,,ideologilor ei“ mai mult sau mai puțin ,,independenți (ideologii, care nu produc nimic material au înclinat întotdeauna în favoarea celor ce le pune pâinea pe masă), stau astăzi mamuții corporațiilor multinaționale.

Multinaționalele sune forțele care au schimbat deviza ,,Proletari din toate țările, uniți-vă!“ în ,,Bogătași din toate țările, uniți-vă!“. După cum bogătașii din interiorul unui stat cereau protecția autorităților, multinaționalele au nevoie acum de foruri internaționale care să-și întindă autoritatea peste granițele statelor independente. Prin mecanisme bancare și economice, statele sunt atrase ca muștele în plasa unor iluzorii ,,avantaje reciproce“. Tendința este ca mai toate autoritățile statale să fie transferate unor conglomerate superstatale, o bancă mondială, o curte europeană, o organizație NATO, un mecanism euro-atlantic sau transpacific, un ONU. Lanțul nu se strâge așa de ușor și ,,păpușarii“ care trag sforile au nevoie să spulbere încrederea în capacitățile fiecărui stat independent prin inventarea unor ,,crize mondiale“, cum ar fi amenințarea unui al treilea război mondial sau o încălzire globală. Când propaganda a creat oamenilor obsesia pericolului, vor apare foruri de conducere mondială, clădind pe precedentele politice ale Ligii Națiunilor și ale Organizației Națiunilor Unite.

Inspirați de experimentul „creuzetului” american, promotorii Noii Ordini Mondiale încearcă să-l generalizeze dând astfel naștere la tot felul de uniri transnaționale: Statele Unite ale Europei, Statele Unite ale Confederației Ruse sau chiar ale Eurasiei (!).

Sub deviza ,,E Pluribus Unum”, (din mai mulți, unul singur), America a reușit să facă o națiune unitară din imigranți veniți din state de pe toată fața pământului. Oameni de naționalități diferite au format o națiune nouă, cu o identitate de sine stătătoare. Deviza americană este compusă din treisprezece litere, adică exact cât au fost la număr statele americane care au format inițial uniunea. Expresia, în original din paisprezece litere, ex pluribus unum, a fost preluată din scrierile marelui teolog Augustin, care a folosit-o în Confesiunile lui (cartea IV.) c. 397-398 d.Ch.

Este evident însă un „excepționalism american”. Dumnezeu a păstrat acest popor și acest continent pentru un rol distinct in istorie (despre aceasta s-ar cuveni să vorbim mai mult cu altă ocazie). Orice încercare de a imita însă America în altă zonă geografică a pământului este sortită eșecului. Experimentul ,,multiculturalismului”, printr-un proces forțat de acceptare a imigranților a eșuat în Europa, după cum arată tulburările sociale de acolo.

Cartea profetului Daniel ne spune că orice ,,colos imperial universal“, chiar și cel de sub conducerea lui Antichrist, nu va putea anula diferențele inerente dintre naționalitățile statelor componente. Nu se poate desființa blestemul Babelului! Singurele alianțe posibile vor fi ca cele ,,dintre fier și lut“:

,,Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. 

Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.“ (Daniel 2:40-43)

6. Vor dispare statele în Noua Ordine Mondială ?

Fiți liniștiți, nu vor dispare. Oricât ar încerca omenirea să înlăture consecințele blestemului de la Babel, ele vor rămâne cu noi până la vremea finalului. Nici imperiile, nici esperanto, nici multinaționalele, nici scurta domnie a lui Atichrist nu va duce omenirea înapoi în starea ei de unitate primordială. Mesajele profetice sunt clare și categorice în această privință. Statele lumii vor fi pe tabla de șah a istoriei în vremea de dinaintea revenirii lui Christos:

,,Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor“ (Mat. 24:6-8).

Statele lumii nu vor dispare pentru că lumea este încă sub blestem. Egoismul de grup al patriotismului și egoismul personal al ,,elitelor“ care conduc din umbră masele populare vor înfrânge orice încercare de pace mondială. Într-una din cele mai categorice verdicte ale Bibliei, care face țăndări orice ,,optimism“ al conducătorilor actuali, profetul Daniel ne comunică existența unui decret divin în această privință:

,,… este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile“ (Daniel 9:26).

Cu adevărat, ,,Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei“.  Providența este ,,mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“, iar programul după care curge ea este deja făcut ,,mai înainte de întemeierea lumii“.

7. Totuși, când vor dispare statele ?

Nu, omenirea nu este condamnată la infinit.  Refacerea unității ei nu se va realiza prin sforțările proprii. Avanpremiera vremii de unitate a omenirii se realizează acum de toți aceia care trec prin experiența Rusaliilor, inversul evenimentului de la Babel. La Rusalii, oamenii veniți să se închine la Ierusalim din foarte multe state i-au auzit pe apostoli vorbind, în mod supranatural, în limbile lor ,,despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu“ (Fapte 2:11). Toți cei ce cred în Christos și primesc oferta Lui răscumpărătoare trăiesc astăzi, indiferent de cetățenia lor pământească, o fenomenală apartenență la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile:

,,Așa dar voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2:19-20).

Unitățile statale exista chiar și pe vremea împărăției viitoare. Iată ce găsim scris în cartea profetului Zaharia, un alt text cu pronunțat caracter apocaliptic:

,,Toţi cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele“ (Zaharia 14:7).

Apocalipsa ,,mică“ din Matei 24-25 ne vestește judecata finală a statelor și integrarea omenirii în Împărția lui Dumnezeu:

,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor* fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.  Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii“ (Mat. 25:31-34).

Apocalipsa descrie statele lumii (neamurile) ca mediu din care a ieșit religia apostată:

,,Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (Apocalipsa 17:1-2).

Scrisă din perspectivă evreiască, Apocalipsa lasă să se întrevadă harul salvării de care se bucură și se vor mai bucura cei din toate neamurile lumii:

,,După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea* este a Dumnezeului nostru, care** şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 

Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu şi au zis*: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” 

Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine* albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
„Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde* peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:9-17).

Apocalipasa ne prezintă oameni din statele lumii părtași parțiali la prerogativele celor din Noul Ierusalim:

,,Cetatea (Noul Ierusalim) n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor“ (Apocalipsa 21:23-26).

Mișcarea actuală de omogenizare și unire a omenirii, cunoscută sub numele de ,,Noua Ordine Mondială“ nu-și va ajunge scopul. După ce își va împlini rolul în pregătirea omenirii pentru venirea lui Antichrist, ea va dispare sub teroarea dictaturii acestui ultim ,,Nimrod“ al istoriei. În felul acesta simetria Bibliei va fi completă, iar ceea ce s-a stricat în Geneza se va repara în Apocalipsa.

Cine este Antichristul ?

Întrebarea din titlu a ajuns o declamare retorică plină de scepticism, alimentată de faptul că numeroase încercări făcute în trecut de a identifica anumite persoane cu acest personaj ar fi fost … false. Napoleon, Papa de la Roma, Ceaușescu, Voltaire ar fi deci, zic aceștia, victime nevinovate.

Oare așa să fie? Ce ne spune Biblia?

1. Biblia ne spune că, înainte de a fi o anumită Persoană, antichrist este un duh care mână din umbră anumiți oameni pentru a bloca sau nega lucrarea lui Christos. Probabil că ceamai bună definiție este cea dată de apostolul Ioan:

,,Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă“ (1 Ioan 2:18).

,,Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Christosul? Acela este Antichristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul“ (1 Ioan 2:22-23).

,,Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Christos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antichrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum“ (1 Ioan 4:2-4).

,,Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, cari nu mărturisesc că Isus Christos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antichristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Christos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: ,,Bun venit!“ Căci cine-i zice: ,,Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele“ (2 Ioan 8-11).

Punând cap la cap informațiile pe care ni le dă Ioan, putem spune că:

– antichriștii erau mulți
– antichriștii erau deja și pe vremea lui
– antichristul este în lume ACUM
– antichristul denaturează învățătura lui Dumnezeu despre întruparea Fiului lui Dumnezeu ca să fie Christosul pregătit pentru salvarea lumii.

Pluralitatea de antichriști de pe vremea lui Ioan ne lasă să credem că astfel de oameni au fost și atunci și de atunci încoace pe pământ, până în zilele noastre. Asta înseamnă ceea ce am spus deja, că ,,Antichrist, înainte de a fi o Persoană singulară cu un rol special în istorie, este un duh de rătăcire, a atitudine împotrivitoare față de Christos și de învățătura Lui.“

2. După ce am identificat o definiție, trebuie să spunem ceva despre însemnătatea termenului în sine.

Anti – Christ este un nume compus și se poate traduce în două forme:

a. împotrivitor al lui Christos
b. înlocuitor al lui Christos

Termenul folosit în Biblie înseamnă literal pe cineva sau ceva care se oferă ,,în locul lui Christos“ sau ,,în oponență cu Christos“.

,,Antichrist“, înseamnă deci ,,cineva care stă ca înlocuitor sau ca oponent“ al adevăratului Christos.

1. Poate fi cineva care chiar se numește Antichrist
2. Poate fi cineva care se pretinde în mod fals că este Christos
3. Poate fi cineva pe care alții îl propun în locul celui adevărat
4. Poate fi cineva care pretinde în mod fals că vorbește și exercitează autoritate în locul Christosului adevărat.
5. O variantă mai puțin băgată în seamă este că termenul poate descrie o formă de religie care în ceremonii se pretinde creștină, folosește chiar Biblia și numele lui Isus din Evanghelie, dar o face pentru ca să propună lumii un Christos fals, ale cărui învățături sunt foarte îndepărtate de învățăturile adevăratului Christos, de multe ori chiar în contradicție cu ele.

3. Semnificația teologică a termenului ,,Antichrist“

Care este învățătura pe care o refuză sau pervertește duhul antichristic? Pe scurt spus, Dumnezeu a hotărât ca Isus Christos să fie soluția finală și desăvărșită pentru toate problemele omenirii. Oricine nu primește soluția lui Dumnezeu și propune o ALTĂ soluție lumii este mânat de o atitudine și un duh antichristic.

Dacă înțelegem această definiție teologică, va fi foarte ușor să înțelegem ce ne spune Ioan în epistolele lui: ,,Oricine nu râmâne în învățătura despre întruparea Fiului lui Dumnezeu ca Mesia (Christos) cel pregătit de Dumnezeu pentru salvarea lumii este un antichrist. Orice om religios care caută să pervertească învățătura evanghelică despre realitatea venirii lui Isus ,,în trup“, ca Fiu al lui Dumnezeu, poate fi o filosofie atrăgătoare, dar este plină de spiritul lumii care respinge soluția finală hotărâtă de Dumnezeu. Toți ,,învățătorii mincinoși“ (foarte mulți pe vremea aceea și de-atunci încoace) pot fi numiți deci pe drept cuvânt ,,antichriști“.

În sens la fel de real, orice persoană care se prezintă pe sine sau învățătura sa drept o soluție pentru problemele lumii este ,,antichristică“. Lumea aceasta, cu toți filosofii, economiștii, artiștii, politicienii și militarii ei, dacă susțin că pot rezolva problemele planetei fără Isus Christos este mânată de un duh și o atitudine ,,antichristică“. Deci și Napoleon, și Hitler și oricare alt om care a îndrăznit să se propună ca soluție alternativă la soluția dată lumii de Dumnezeu prin Christos poate și trebuie să fie numit un ,,antichrist“!

Secularismul modern la un loc cu toate celelalte religii în afara aceleia a Bibliei, sunt toate elementele unui sistem antichristic. Acesta este motivul pentru care ele au ,,alergie“ până și la pomenirea numelui lui Christos. L-au scos din școli, l-au scos din instutuțiile juridice, l-au scos din artă și administrație și vor să scoată din oricare sector al vieții publice. Sloganul ei și deviza sub care-și exercită persecuția este acesta: ,,religia este ceva privat, care nu trebuie adus în sfera socială!“

Slavă Domnului! Și acesta este un semn, în logica lui Ioan, ,,că suntem în ceasul de pe urmă“!

Antichristul – un personaj de la sfârșitul istoriei

Când Ioan scrie: ,,Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, …“ (1 Ioan 2:18), el a făcut aluzie la alte pasaje din Biblie, atât din Vechiul cât și din Noul Testament.

Profețiile biblice anunță cumularea tuturor tendințelor antichristice din lume în apariția unui Personaj real, adulat de întreaga planetă și declarat drept o alternativă viabilă la viața, învățăturile și soluțiile propuse de Christos.

El va apare pe scena lumii numai după ,,lepădarea de credință“, ca fenomen generalizat. Aceasta ,,lepădare de credință“ nu este totuna cu apostaziile minore și parțiale din timpul istoriei. Va veni o vreme când toată omenirea se va lepăda de ,,moștenirea creștină“ și va plonja cu capul în abis entuziasmați pentru o iluzorie societate nouă, progresivă, în care TOTUL se va face INVERS decât în sistemul produs de Dumnezeu prin Isus Christos. Până și calendarul universal va fi schimbat (,,se va încumeta să schimbe și vremurile“) pentru ca viața socială să nu mai comemoreze nimic din datele istorice legate de istoria amintită în Biblie.

Omul acesta, numit generic Antichrist, este menționat în Biblie atât în Noul cât și în Vechiul Testament. El este ,,omul păcatului“ (2 Tes. 2:3), ,,fiara din adânc“ (Apocalipsa 17), ,,Împăratul fără rușine și viclean“ (Daniel 8:23), ,,cornul cel mic“ (Daniel 7:24-25), cel care va face un Legământ cu Israelul în vremea celei de a șaptezecea săptămână de ani  (Daniel 9:27), ,,împăratul din nord“ (Daniel 11:35-45), ,,împăratul Babilonului“ (Isaia 14:4) și omul cu identitatea ascunsă sub numărul 666“ (Apocalipsa 13:17-18).

Această ultimă identificare, numărul 666, a dat mult de furcă oamenilor.  Ea apare în Apocalipsa scrisă tot de … Ioan!

,,Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.  Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase“ (Apoc. 13:16-18).

Textul ne îndeamnă să ,,socotim“ numărul fiarei, el fiind un număr de om. Surprinzător, următoarea propoziție nu ne lasă să așteptăm prea mult răspunsul: 666. Aii e înțelepciunea! Există două școli de interpretare la acest text:

a. Unii se folosesc de faptul că limbile vechi n-au avut semne deosebite pentru sunete și numere. Semnele grafice aveau și valoare de sunet și valoare de număr. Acești oameni au dreptate. Numerele pe care le folsim noi azi sunt ,,arabe“ și au venit la noi din lumea arabă. Limbile în care au fost scrise și traduse textele Scripturilor aveau ,,numere“ latine, grecești și evreiești. Orice nume scris cu litere-numere poate fi pronunțat ca o succesiune de sunete sau ca o cifră matematică. Credincioși acestui sistem de interpretare, mulți oameni au căutat să-l identifice pe Antichrist, căutând să vadă care este valoarea numerică a numelui purtat de ei. Făcând astfel de socoteli, diferiți oameni, de la Napoleon la Papa de la Roma (VICARIVS FILII DEI = 5+1+100+1+5+1+50+1+1+500+1 = 666), au fost identificați pentru o vreme cu fiara din Apocalipsa.

Necazul cu această metodă de interpretare este că ea lasă mulți nepricepuți să facă scamatorii matematice pentru a identifica drept ,,Antichriști“ pe mai toți aceia pe care nu-i pot ei suferi. Nu toți oamenii ale căror litere-numere totalizează valoarea 666 sunt antichriști dar, vorba românului, ,,până ce se află că nu toți urecheații sunt măgari, și iepurii umblă potcoviți!“

b. A doua școală de interpretare ține cont de maniera în care erau folosite literele-cifre în contextul vremii. Există o simbolistică a literelor-cifre care a dus la formarea unei școli de inițiați în Ghemara și numerologie. În această școală de interpretare, fiecare cifră are un corespondent spiritual. (Dacă vreți să citiți mai mult pe această temă, o puteți face aici).  ,,Unu“ stă pentru Dumnezeul unic, pentru Originea tuturor lucrurilor, etc. Trei este numărul pentru natura divinității, în timp ce Șapte este simbolul desăvârșirii divine. Cifra șase este ceva neajuns la desăvărșirea divină (7-1) și este aplicat mai cu seamă omului în starea de creatură căzută.

Dacă ținem cont de aceste lucruri, în această școală de interpretare, numărul ,,șase sute șaizeci și șase“ este scris prin trei cifre de 6 (666) și anunță apariția celui nedesăvârșit (6 -omul) care își va aroga natură divină (3), altfel spus ,,a omului care se va da drept Dumnezeu“!

Această interpretare își găsește sprijinul în felul în care Domnul Isus profețește apariția lui Antichrist:

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,,Eu sunt Christosul!“ Şi vor înşela pe mulţi. …
Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.  …
Atunci dacă vă va spune cineva: ,,Iată, Christosul este aici, sau acolo“, să nu-l credeţi.  Căci se vor scula Christoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. …
De aceea, când veţi vedea ,,urâciunea pustiirii“, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,,aşezată în locul sfânt“ – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; …     “ (Mat. 24:4-5,11, 23-24, 15-16).

Profeția din cartea lui Daniel la care a făcut aluzie Domnul Isus este aceasta:

,, … Dela vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile“ (Dan. 12:11).

Această tălmăcire a fost însușită și de apostolul Pavel. Iată ce la scrie el tesalonicenilor:

,,Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci (ziua Domnului) nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu“ (2 Tes. 2:3-4).

Oare de ce a folsit apostolul Ioan vălul Ghamarei și a Cabalei pentru a anunța semnul (666) după care va putea fi identificat Antichrist?

Răspunsul trebuie să țină seama de contextul istoric și religios în care a fost scrisă cartea. Ioan se afla în exil pe insula Patmos. S-ar putea ca dușmanii săi să fi fost mulți și din multe neamuri, dar cei care au avut autoritatea finală de a-l pune acolo au fost romanii, iar la Roma fusese deja instituționalizat … ,,cultul Cezarului“.  Creștinismul propovăduit de Ioan vestea lumii că Dumnezeu S-a făcut om ca să salveze lumea. Roma vestea lumii că omul de pe tronul Romei putea și trebuia să fie considerat ,,divin“. Cezarul se autoproclamase … ,,Augustus“! Una din lunile anului nostru calendaristic comemorează și astăzi această obrăznicie (luna August).

(Pentru cei ce doriți să cunoașteți originea numelor pentru lunile anului, …

Only a few names of the month were derived from Roman deities. Most simply came from the numbers of the months or — in two cases — in honor of Roman emperors.

January – Named after the Roman god of beginnings and endings Janus (the month Januarius).
February – The name comes either from the old-Italian god Februus or else from februa, signifying the festivals of purification celebrated in Rome during this month.
March – This is the first month of the Roman year. It is named after the Roman god of war, Mars.
April – Called Aprilis, from aperire, “to open”. Possible because it is the month in which the buds begin to open.
May – The third month of the Roman calendar. The name probably comes from Maiesta, the Roman goddess of honor and reverence.
June – The fourth month was named in honor of Juno. However, the name might also come from iuniores (young men; juniors) as opposed to maiores (grown men; majors) for May, the two months being dedicated to young and old men.
July – It was the month in which Julius Caesar was born, and named Julius in his honor in 44 BCE, the year of his assassination. Also called Quintilis (fifth month).
August – Originally this month was called Sextilis (from sextus, “six”), but the name was later changed in honor of the first of the Roman emperors, Augustus (because several fortunate events of his life occurred during this month).
September – The name comes from septem, “seven”.
October – The name comes from octo, “eight”
November  – The name comes from novem, “nine”.
December – The name comes from decem, “ten”.)

De ce îmi place mai mult cea de a doua școală de interpretare?

Pentru că este în spiritul vremii de atunci și pentru că îmi mai oferă încă o veste de excepție. Numele Domnului Isus este ,,111“. Adunat cu ,,666“ el dă ,,777“, adică ,,Dumnezeu care s-a făcut om, poate pune capăt nedesăvârșirii noastre ridicând-o pe culmile părtășiei cu desăvârșirea divină!

După cum ați văzut, profețiile Domnului Isus despre antichrist au și ele un caracter dublu. Pe deoparte vor veni ,,mulți“, iar pe de altă parte, va apare ,,unul“ care va intra în Templu la o dată precisă și se va propune lumii ca înlocuitor al lui Christos.

Profeția este despre mulți ,,falși“ imitatori ai Lui, care vor propune multe forme false de creștinism, acceptate de foarte mulți (și păcăliți) ,,falși creștini“. Numele Domnului Isus Christos va fi folosit de ei doar ca o perdea sub care vor înșela lumea.

O aplicație istorică a lui Antichrist

Poate că acum îi puteți înțelege mai bine pe Luther și pe ceilalți reformatori care ,,au îndrăznit“ să spună că Papa de la Roma este un antichrist, iar catolicismul este curva din Apocalipsa. În ochii celor care se întorseseră cu toată inima la textul Bibliei (Sola Scriptura), lepădând urâciunile unei tradiții în care ,,vânzarea de indulgențe“ pusese capac mormanul de nelegiuiri, Biserica Catolică era o biserică apostată, care folosea numele lui Christos doar pentru a-și vinde cu profit marfa indulgențelor din sistemul ei antichristic.

Pentru Luther, o Biserică ce pretindea că ,,are autoritatea“ să mântuiască și să piardă sufletele oamenilor era ,,antichristică“ în învățătură și practică. Un papă care și-a abrogat cu dela sine putere titlul de ,,vicar al lui Christos“ nu putea fi acceptat, ci trebuia dat pe față ca ,,antichrist“!

(The Vatican officially teaches that the Pope is the substitute for Christ Jesus; the words of the official pronouncement are, “The Pope, Bishop of Rome and Peter’s successor, ‘is the perpetual and visible source and foundation of the unity both of the bishops and of the whole company of the faithful.’ ‘For the Roman Pontiff, by reason of his office as Vicar of Christ, and as pastor of the entire Church has full, supreme, and universal power over the whole Church, a power which he can always exercise.” –
Catechism of the Catholic Church Catechism of the Catholic Church, Second Ed. (Washington, DC: US Catholic Conf., 1994, 1997) #882.)

Singurul pe care L-a lăsat Domnul Isus cu această misiune este … Duhul Sfânt!

,,Antichristică“ poate deveni însă și oricare altă ramură a familiei bisericilor creștine care deformează învățătura lui Christos și nu-L prezintă pe El drept singura soluție finală dată de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. Iată care a fost proclamarea apostolică:

,,În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.“ (Fapte 4:12).

Soarta finală a lui Antichrist

,,Minciuna are picioare scurte“, pentru că universul este a lui Dumnezeu și este clădit pe adevăr. Lucrarea Antichristului face parte din planul lui Dumnezeu și își are și ea motivația ei. Intensitatea ei crește în societățile secrete și se manifestă prin direcția dată de decretele oamenilor progresiști care vor să despartă lumea de Dumnezeu. Elitele s-au lepădat de Christos atunci când au proclamat în Franța ,,Renașterea“. Ea era o lepădare de moștenirea creștinismului medieval și o întoarcere (opusă și substituită ,,nașterii din nou“) spre ordinea socială propusă în epoca precreștină de societatea greacă. Clocită în laboratoarele elitelor, o ,,nouă ordine mondială“ fără Christos și fără Biblie va fi promulgată curând locuitorilor ,,satului global“ (Mai degrabă un lagăr mondial al morții)! Nimeni nu i se va putea opune. Nimeni nu i se va putea sustrage. Mijloacele de supraveghere și control sunt deja instaurate în mai statele lumii. Avem deja o Bancă mondială și moșim nașterea unui Guvern Mondial, cu o armată mondială și cu o ,,cetățenie planetară“ (dacă n-ați auzit încă toți termenii aceștia și nu sunteți familiarizați cu ei, aveți puțintică răbdare și-i veți citi când vor fi publicizați dincolo de zidurile laboratoarelor de macroinginerie socială).

     ,,Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.  Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi“ (2 Tes. 2:7-12).

Activitatea și iluzoria biruință a Antichristului va fi însă de scurtă durată. Copia contrafăcută va fi nimicită de apariția ,,originalului“. Lumina va spulbera întunerecul. Adevărul va birui minciuna, iar uzurpatorul va fi umilit la apariția adevăratului Christos și aruncat de pe tron tocmai în fundul iazului de foc și pucioasă:

,,Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale“ (2 Tes. 2:8).

,,Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă“ (Apoc. 19:20).

Redus la esențe, studiul nostru spune că ,,cine nu este cu Christos este împotriva Lui“, așa că nu poți fi decât ,,în Christos“, cum scrie adesea apostolul Pavel, sau în duhul lui ,,antichrist“. Alegerea îți aparține.

Vremuri tulburi, oameni de mîna a doua

Criza lumii de azi (și a României) e boală veche. Iată cum o descrie Alexis de Tocqueville în 1835 (Despre democrație în America, trad. românească, Humanitas, 1995):

 „Oare unde ne aflăm? Oamenii religioși combat libertatea, iar prietenii libertății atacă religiile; spirite nobile și generoase laudă sclavia și suflete josnice și senile preconizează independența; cetățeni cinstiți și luminați se împotrivesc oricărui progres, în timp ce oameni lipsiți de patriotism și moralitate devin apostolii civilizației și ai luminilor! Oare toate secolele s-au asemănat cu al nostru? Omul să fi avut el întotdeauna înaintea ochilor, ca-n zilele noastre, o lume în care nimic nu se leagă, în care virtutea nu are geniu și geniul nu are onoare, în care dragostea de ordine se confundă cu atracția pentru tirani, iar cultul sacru al libertății, cu disprețul pentru legi; o lume în care conștiința nu aruncă decît o lumină incertă asupra acțiunilor omenești, în care nimic nu mai pare să fie nici interzis, nici permis, nici cinstit, nici rușinos, nici adevărat, nici fals?“

Pe teme asemănătoare și mai apropiate de noi, adaug, cu maximă modestieși un text pe care l-am scris – n-o să credeți – în 1993! Adică acum!

(…). Nu personalitățile dau nota distinctivă a perioadei pe care o traversăm. Caracteristice sînt, mai curînd, relevanța social-politică și ecoul mediatic dobîndite, peste noapte, de personaje secundare. Asistăm la o invazie masivă a oamenilor de mîna a doua și a treia. Democrația „de tranziție“ a adus cu sine, în primul rînd, vedetizarea mediocrității, șansa acordată dotației precare de a se impune cu insolență, înlocuind calificarea prin tupeu și legitimitatea morală printr-un mărunt instinct al oportunității. O criză a „daimonicului“, s-ar spune: nimeni nu pare posedat de duhuri înalte, fie ele bune sau rele. Binele e, de cele mai multe ori, inexpresiv, iar răul nu sare dincolo de zarva mahalalei: o lume de îngeri anemici și de diavoli kitsch. Oameni care, în mod normal, ar fi îmbătrînit în papuci, moțăind cu Scînteia în mînă, au ajuns parlamentari: dau interviuri, conduc comisii și se aferează pe la felurite festivități, cu un zel stîngaci, de figuranți. Cîte un anonim pe care, în cel mai bun caz, ți-l poți imagina ca responsabil de bloc conduce ziare și campanii electorale. Cîte un funcționar palid, cu aerul unui notar de provincie, ajunge demnitar. E plină scena de ingineri deviați, de avocați scăpătați, de contabili care poartă în raniță bastonul de ministru. Nu lipsesc nici gospodinele în transă ideologică, nici scriitorii care se jertfesc pentru națiune, pentru a combate la Cameră sau în studiouri de televiziune, nici preoțimea de partid și de stat. Disproporția dintre calibrul omenesc și profesional al unora și poziția publică pe care și-au adjudecat-o e amețitoare. Absența oricărei performanțe, semidoctismul și nerușinarea par singurele „înzestrări“ cu oarecari perspective de reușită. Exemple? Se pot da cu nemiluita. (…) Peste tot sînt de găsit oameni de mîna a doua, supradimensionați. (…) Orice zurbargiu se crede chemat să înjure guvernul, orice lichea se crede datoare să-l apere. Sîntem la toate nivelurile asaltați de un batalion de plutonieri-majori, travestiți țanțoși în uniforme de general. Rezultatul e în același timp catastrofal și plicticos.

Același lucru, în presă. Gazetăria a devenit un teritoriu inflaționar. Au apărut, din pămînt și piatră seacă, sute și sute de ziariști: unii mai tinerei, plini încă de stupori gramaticale, dar volubili și poftind la notorietate, alții mai bătrîiori, străduindu-se, frustrați, să sfîrșească în glorie. Te miri cine te încondeiează drastic, te ia de sus, dă cu tine de caldarîm, te mustră, te clasează, te desființează sau te iartă. Agitați somnambulici își iau maniere de Pamfil Șeicaru, duduițe incerte te execută scurt, cu un aplomb de moașe comunale.

Sîntem prinși între două fronturi de mediocritate: mediocritatea activă a politicienilor și mediocritatea „contemplativă“ a comentatorilor. Mi se va spune că generalizez fără temei, că sînt nedrept cu cei cîțiva care totuși, de o parte și de alta, fac figură mai mult decît onorabilă. Se poate. Dar sînt obosit și exasperat. Vreau să înceapă mai repede o altă piesă: o piesă în care nu există doar personaje secundare și în care distribuția nu e alcătuită numai din dubluri…

ADEVARUL.RO

Cristian Unteanu Teoriile oficiale ale Noii Mari Conspiraţii: „Europa este noua Chină”, „Se poate ca armata SUA să fi adus COVID-19 în China“

Am ascultat discursul de ieri al domnului preşedinte al României, cu multă atenţie şi respectul subsecvent. În consecinţă, am înţeles şi avertismentul încorporat privind transmiterea de ştiri false despre pandemia de coronavirus.
DE ACELASI AUTOR Lumea se bagă în stare de urgenţă: adevăratul „război nevăzut” UE anunţă un acord privind măsurilor naţionale în combaterea pandemiei… Erdogan arată Europei ciucurele de la vârful papucului imperial
În consecinţă, nu mai scriu nimic despre ce parvine „pe surse” şi, cum cerea preşedintele, urmăresc cu mare atenţie şi preocupare doar ce vine pe sursele oficiale ale statului, cel pe care trebuie să-l credităm drept responsabil şi bine informat. În consecinţă, nu pomenesc nimic despre teoriile neoficiale conspiraţiei, nici de acuzaţiile că pandemia ar fi rezultatul maşinaţiunii tenebroase a Marii Oculte, pusă în aplicare de nemernicii lor subalterni din mai toate instituţiile de forţă ale statelor.  Dar e oare voie să vorbim despre teoriile oficiale ale conspiraţiei, Marii, Uriaşei şi Criminalei Conspiraţiuni Mondiale din moment ce acuzaţiile respective au fost făcute public de înalţi responsabili ai lumii politice? În acest caz, există doar două posibilităţi: 1. le zicem că sunt nebuni, conspiraţionişti şi d-ăia care vor să facă rău la sensibilitatea maselor populare. 2. zicem că sursele respective au dreptate deoarece, nu-i aşa, trebuie să credem necondiţionat în tot ce vine pe linie guvernamentală. Drept să vă spun, băiat cuminte şi temător faţă de autorităţi, aleg din reflex a doua variantă. Şi uite ce iese. Varianta Trump Pentru prima oară în perioada contemporană, preşedintele american readuce în actualitate una dintre cel mai dure acuzaţii din Evul Mediu, vorbind despre persoane care au adus „virusul străin” în ţara sa. Cu câteva ore înainte de alocuţiunea prezidenţială (foto), Roberd Redfeld, directorul Centrului de detectare şi prevenirea maladiilor, estimase că principalul risc de propagare a pandemiei de coronavirus vine din Europa: „Din acest moment, principala ameninţare la adresa noastră o reprezintă Europa. De acolo ne vin cazurile de îmbolnăvire. Pentru a spune lucrurilor pe nume: Europa este noua Chină”. Asta acum, căci, cu câteva zile în urmă, Mike Pompeo vorbea nu despre coronavirus, nu despre COVID-19, ci despre „virusul Wuhan”. Mă rog, asta e, oricum Trump are ultimul cuvânt şi, ca atare a impus restricţia totală pentru 30 de zile privind intrarea în SUA a tuturor cetăţenilor UE (cu excepţia britanicilor). Într-o atmosferă generală care tinde să se tensioneze foarte rapid, mai ales după ce mai multe state, plus oraşul New York, au instituit starea de urgenţă, cu toate consecinţele legale respective şi în speranţa că, astfel, vor evita propagare epidemiei. Chestiunea acesta cu „virusul străin” poate deveni extrem de importantă dacă expresia respectivă chiar reflectă o certitudine care se instalează la nivelul opiniei publice căci unua dintre consecinţele mentalităţii  foarte prezente în societăţile Evului Mediu, dar care se poate reactualiza poate redeveni în orice secundă, era tocmai de a găsi vinovatul într-o comunitate alogenă care trebuia izolată şi eventual (cel mai adesea) eradicată în mod corespunzător. Deocamdată, fireşte, nu am ajuns aici. Dar mâine, în eventuale condiţii de instalare a stării de urgenţă de teritorii mai mari? Varianta chineză   Zhao Lian  (foto), purtător de cuvânt al Ministerului chinez al afacerilor externe, a transmis ieri pe Twitter că s-ar putea ca armata SUA să fie răspunzătoare de a fi adus coronavirusul în China. Teoria sa invocă faptul că cei 300 de atleţi provenind din armata SUA şi care au participat în luna octombrie 2019 la cea de-a 7-a ediţie a Jocurilor Mondiale Militare care au avut loc la Wuhan ar fi fost infectaţi cu virusul COVID-19. Mai mult, el adaugă două noi probe, adică două articole apărute în revista ştiinţifică Global Research din Canada, unde se fac acuzaţii extrem de grave privind eventuale activităţi care au avut loc în laboratoare de inginerie biologică din SUA, cum ar fi cel de la Fort Detrick. Variante contradictorii, dar care, totuşi, au un punct comun extrem de interesant: în premieră, reiau temele Marii Conspiraţii, poate înspre deliciul unui anumit public deja convins de conspiraţia mondială, fie înspre spaima altora care-şi zic că poate au râs prea devreme de teoriile respective. Mai degrabă decât teoriile, contextul în care sunt readuse la suprafaţă şi canalul utilizat este cu mult mai îngrijorător căci, până acum la nivelul şefilor de stat şi guvern, fusese absolut consensual un anume demers al ponderaţiei şi folosirii argumentelor logice. Se trece la următorul nivel, cel al definirii vinovatului, justificare pentru nominalizarea sa ca inamic direct al naţiunii şi, în acelaşi timp, duşman al lumii întregi. Şi nu trebuie să fii expert în tehnicile militare de război psihologic asimetric ca să înţelegi cât de uşor se pot dezvolta reacţii ulterioare extreme la nivelul unei populaţii care, neştiind ce să creadă ca adevărat, va crede în consecinţă în toate teoriile care se leagă de vechi sau foarte vechi tipare privind caracterizarea primară a „duşmanului esenţial al naţiei”. Chiar, pe cine să mai crezi în lumea asta, la ce sursă de autoritate să te mai referi, dacă vedem cum „sursele de autoritate credibile şi certificate” se contrazic între ele, direct sau indirect. Cum, spre exemplu, face, fără pic de respect pentru separarea făcută de Trump între europenii răi şi purtători de virus şi britanici, Jeremy Hunt (foto), până în urmă cu jumătate de an ministru de externe în cabinetul Boris Johnson. Într-un interviu pentru BBC Newsnight, Hunt spune că, de fapt, UK se află în stare de „urgenţă naţională”, argumentând că realitatea din teren ar fi de peste 10.000 de cazuri de îmbolnăvire şi cu mortalitate cu două cifre. Se referă la declaraţia făcută de Sir Patrick Vallance, responsabilul şef guvernamental în zona cercetării ştiinţifice care a estimat că, în acest moment, numărul îmbolnăvirilor în UK este undeva între 5.000 şi 10.000 de cazuri. Dacă intră în circulaţi Marile Teorii Oficiale Ale Conspiraţiei, atunci, conform regulilor de bază din manualele de studiu folosite în cursurile post-doctorale ale unor academii de informaţii mai discrete, vom vede foarte curând reacţie: urmează să fie prezentate teoriile de răspuns care, din ce în ce mai mult, să aibă la bază argumente oarecum şi pe cât se poate ştiinţifice, folosindu-se ca punct de plecare diverse institute „prietene” guvernamentale sau, de preferinţăm din zona „neutră” a ONG-urilor şi mai prietene. De aici, instalarea unei atmosfere de totală mefienţă, mediul cel mai bun de răspândire a adevăratei pandemii şi de îndeplinire a ţintelor sale prioritare. Până acum, pe acest front global, s-a consemnat o primă reuşită: nu discuţia despre vaccinuri şi tratamente este prioritară, ci cea despre măsurile de izolare, de închidere a oraşelor, a regiunilor sau a frontierelor. Nu despre o soluţie de găsit împreună la un tragic fenomen global, ci despre supravieţuirea individuală, între ziduri cât mai înalte şi impermeabilizate. Exact ca atunci, odinioară, în Evul Mediu mereu repetabil.

Citeste mai mult: /adevarul.ro/international/in-lume/teoriile-oficiale-noii-mari-conspiratii-europa-noua-china-se-caarmata-sua-adus-covid-19-china-1_5e6b55f95163ec4271e8644b/index.html

   

Strigoii politici

Zilele trecute m-am gîndit la fantome. Dar nu la spiritele neliniștite ale celor morți, care nu știu că sînt morți, ci la fantomele vii – acele consecințe fetide pe care acțiunile sau deciziile unora le lasă în urma lor. Bineînțeles, fantomele vii ne bîntuie din multe părți, totuși, cele mai viciate sînt cele politice. Căci, dacă strigoii personali mai pot fi ținuți în frîu, cei politici bîntuie și, uneori, bulversează pe termen lung o întreagă nație. Bunăoară, citind despre propunerea Ministerului Educației, potrivit căreia elevii clasei a VIII-a care nu vor obține anul viitor media 5 la examenul de Evaluare Națională să fie „obligați” să urmeze cursurile învățămîntului profesional, am adulmecat strigoii pe care Ecaterina Andronescu i-a lăsat în școlile profesionale.

În primul ei mandat de ministru al Educației (2001-2003) Ecaterina Andronescu a decis să le  desființeze. Sau, după cum susținea, să le „restructureze”, să le „regîndească” și să le „adapteze” la piața muncii. Așa au apărut SAM-urile (Școlile de Arte și Meserii). Un soi de struțo-cămilă dezastruoasă, pentru că, dacă inițial școala profesională punea accent pe instruirea practică, oferind posibilitatea intrării rapide pe piața muncii, elevul neavînd însă baza teoretică necesară pentru a susține examenul de BAC, Școala de Arte și Meserii a marșat pe teorie, în detrimentul practicii. Volumul studiilor a ajuns astfel să fie mai mare pentru un elev al unei SAM decît nivelul unui elev de la un liceu teoretic. E drept, SAM-ul oferea posibilitatea înscrierii la Bac și, automat, continuarea studiilor superioare – ceea ce, după cum a declarat însăși Andronescu, a dus, paradoxal, la desființarea ei.

Pentru că, la al doilea mandat de Ministru al Educației, în 2009, Andronescu decide să desființeze și SAM-urile, motivînd, ulterior, că 97% dintre cursanți părăseau SAM-ul în favoarea liceului, drept care a decis că Școala de Arte și Meserii „nu este utilă”. Uitînd că, de fapt, întreaga „regîndire” colosală a școlilor profesionale tocmai asta a vizat: posibilitatea continuării studiilor teoretice.

În fine, locurile de la SAM au fost direcționate către liceele tehnice, fapt care a dus la necontinuarea studiilor pentru cel puțin 10% dintre elevii care terminau clasa a VIII-a – conform datelor oficiale din proiectul „Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020”, publicat de Ministerul Muncii. O altă statistică, de data aceasta a Institutului Național de Statistică, arată că, dacă în 2002 în şcolile profesionale erau înscrişi peste 270.000 de elevi, în 2012, numărul celor care au mai vrut să obţină o certificare a scăzut pînă la aproape 12.000.

În 2014, după o bîlbîială de mai bine de 10 ani, s-a reintrodus învățămîntul profesional, revenindu-se la formula de trei ani, după care funcționa în 2002.

Ideea că elevii care nu iau media 5 la examenul de evaluare să fie obligați să urmeze o școală profesională nu este una nouă. Tot Andronescu a avut-o acum cîteva luni. Care este însă contextul și care e substratul acestei „obligativități”?

La finele lunii aprilie, prin Hotărîre de Guvern, Ministerul Educației aproba cifra de școlarizare pentru 2019-2020, care prevedea reducerea numărului locurilor destinate elevilor care intră la liceu cu 29.400 (1.176 de clase de liceu), și creșterea numărului de locuri pentru învățămîntul profesional cu 5000.

Sindicaliștii din învățămînt au protestat atunci, susținînd că aceste cifre vor cauza, printre altele, și șomajul multor profesori. Într-un comunicat al FSLI, se susținea că „doamna ministru Ecaterina Andronescu promovează un ordin cu cifre de școlarizare nerealiste și discriminatorii, obligînd elevi cu medii sub 5 să meargă spre învățămîntul profesional și dual, condiție neprecizată de nici o metodologie, deci ilegală”. În ceea ce privește școlile profesionale, Simion Hancescu, președintele FSLI declara că, deși e de acord că numărul de clase în școlile profesionale trebuie să crească, acest lucru trebuie realizat după un plan gradual „care să răspundă nevoilor reale și actuale ale pieței muncii”, altfel există riscul ca în cîmpul muncii să ajungă absolvenți care nu vor avea unde să lucreze.

În urma protestelor sindicaliștilor, Ecaterina Andronescu s-ar fi răzgîndit și a trimis chiar ziua următoare noi propuneri pentru cifra școlarizării, declarînd totuși că „trebuie să facem mai multe clase de învățămînt profesional” motivînd, pe de o parte, cerințele venite din partea angajatorilor, pe de alta, faptul că elevii care nu obțin media 5 la examenul de evaluare „sînt candidați siguri la nepromovarea examenului de bacalaureat”.

În prezent, ideea obligativității a revenit. Consiliul Național al Elevilor a reacționat, pe bună dreptate: „Consiliul Național al Elevilor se opune cu vehemență unei măsuri care ar scădea drastic echitatea și calitatea din sistemul de învățămînt, conducînd spre tratarea școlilor profesionale drept o opțiune dedicată elevilor care, din cauza unei predări ineficiente sau a lipsei de sprijin, nu promovează Evaluarea Națională la finalul ciclului gimnazial.”

Bineînțeles, școlile profesionale sînt vitale în contextul în care în România ne plîngem constant de lipsa unor buni meseriași – în toate domeniile. Cu toate acestea, în prezent, în loc să creeze o imagine bună pentru școala profesională, Ministerul Educației se lasă în continuare bîntuit de strigoii doamnei Andronescu. Sugerînd „obligativitatea” pentru cei care nu iau media 5 la Evaluarea Națională, faci o Școală profesională la fel de atractivă ca un proverbial exil în Siberia, insinuînd că a fi meseriaș nu rezonează cu pasiunea pentru meserie, ci mai ales cu nereușita la un examen și, per total, cu o slabă pregătire intelectuală.

  

John Perkins dezvaluie ca Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România 

Regret multe lucruri pe care le-am făcut în perioada în care eram asasin economic. Pe de altă parte sunt însă recunoscător că am avut această experienţă, fiindcă am putut vedea acest sistem corupt din interior, am putut vorbi despre asta şi multă lume ascultă ce spun…John Perkins, autorul dezvăluirilor din Confesiuni ale unui asasin economic

Aşa că o citez pe fiica mea, care spune: „Tatăl meu trebuie să trăiască cu unele din lucrurile pe care le-a făcut. El ştie că unele nu au fost foarte bune, dar mă bucur că acum poate scrie despre ele astfel încât să contribuie la crearea unei lumi mai bune pentru mine şi pentru copiii mei”.

“Există şi acum asasini economici care lucrează pentru Banca Mondială şi alte asemenea organizaţii”

Există asasini economici în zilele noastre? Sunt ei diferiţi de cei din anii ’80?

Cei de astăzi sunt mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise în Confesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia – n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer… Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului… Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: “Snowden şi Assange sunt nişte eroi”

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: “Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei”

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în jurul economiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Sunteţi foarte optimist. Înţeleg că sunteţi aşa şi datorită profeţiei amazoniene în care credeţi, cea a vulturului şi a condorului. Şi văd că încercaţi, de ani buni, să convingeţi cât mai multă lume de acest lucru.

E jobul meu şi plăcerea mea să fac asta. E o binecuvântare să am această oportunitate. În ultimul weekend am văzut sute de mii de oameni în New York City manifestând în legătură cu schimbările climaterice şi am văzut schimbări uriaşe în fotele ţări comuniste, precum România sau Ucraina… Oamenii chiar cresc înţeleg, se dezvoltă, preiau controlul. Aşa că sunt încrezător.

John Perkins: “Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală”

Dacă ar trebui să le daţi o povaţă contemporanilor, care ar fi acela?

Le-aş spune tuturor să nu se descurajeze în faţa forţelor negre din lume. Pentru că există forţe negre care vor să ne dea înapoi, să de readucă la situaţia dinainte de renaşterea de care vorbeam. „Nu vă descurajaţi!”, le-aş spune. Vom câştiga războiul, chiar dacă vom pierde nişte bătălii.

Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală. Nu ştiu care sunt pasiunile fiecărui ascultător sau cititor al nostru, dar ştiu că fiecare are câte o pasiune, câte un talent. Eu am pasiunea de a scrie. Dacă ai pasiunea de a ieşi pe stradă, de a protesta, chiar cu riscul de a intra în închisoare, fă asta! Încurajaţi-i pe ceilalţi să devină conştienţi de ei înşişi, de ceea ce reprezintă. Scrieţi-le emailuri. Luaţi atitudine.

Pasiunile voastre vă vor spune ce aveţi de făcut. Dacă eşti dansator, dansează pentru schimbare. Dacă eşti poet, scrie poezii pentru schimbare. Dacă eşti om de afaceri, asigură-te că afacerea ta crează premizele pentru schimbarea lumii, pentru a face o lume mai bună pentru copiii tăi şi pentru nepoţii tăi. Dacă fiecare îşi urmează pasiunea, vom lucra cu toţii pentru aceeaşi destinaţie: aceea de a crea o lume decentă, bună, pentru toate fiinţele de pe planetă.

Mă întreb cât de molipsitor poate fi optimismul dumneavoastră.

Optimismul meu nu e o speranţă oarbă. Nu sunt orb, ştiu că e o luptă aici, dar lupta ne face mai buni. Şi sunt încrezător, extrem de încrezător, dar nu sunt orb, n-am speranţe deşarte. Cred că există motive de speranţă. Am călătorit în toată lumea ani în şir, am vorbit cu oameni din toată lumea şi am constatat schimbări extraordinare în ultimii aproximativ zece ani, dar în ultimii ani, în special, am simţiti realmente cum oameni de pe toată planeta încearcă să facă o lume mai bună pentru ei înşişi. De aceea spun că am multe motive pentru a fi foarte încrezător.

Cine este “asasinul economic” John Perkins

John Perkins este un autor american de succes, care a devenit cunoscut prin cartea “Confesiunile unui asasin economic”, scrisă la persoana I, în care susţine că a fost implicat în mai multe acţiuni de “colonizare” a unor ţări din lumea a treia, în favoarea marilor corporaţii americane, cu sprijinul Guvernului Statelor Unite. Perkins spune că a fost recrutat încă din tinereţe prin intermediul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), cu scopul de a lucra pentru Chas T. Main, o companie de consultanţă în construcţii, astfel încât, în calitate de “asasin economic”, să convingă state din lumea a treia să împrumute sume importante pentru a plăti anumite companii americane să facă lucrări de amploare în ţările respective.

După retragerea sa din activitatea de “asasin economic”, John Perkins scrie cărţi despre populaţiile indigene din Amazonia, sprijină organizaţii nonprofit, ţine prelegeri la adunări New Age, călătoreşte în Amazonia şi în Himalaya, se întâlneşte cu Dalai Lama, înfiinţează Alianţa Pachmama, în jurul vechii profeţii amazoniene “Vulturul şi Condorul”. În perioada 9-19 octombrie, el va susţine conferinţe în Bucureşti şi în mai multe oraşe universitare din România.

 

Polonezii ies in strada impotriva tiraniei neoliberale de la Bruxelles, tiranie anticrestina, antifamilie, antilibertate, atat de promovata in Romania de neobolsevici gen Moise Guran sau sluga Lucian Mandruta.STRIGAND LOZINCI :”IERI DE LA MOSCOVA, AZI DE LA BRUXELLES” polonezii au iesit in strada si AU ARS STEAGUL UNIUNII EUROPENE. BRAVO POLONIA. NU FITI CA ROMANIA MANIPULATA DE NISTE MIZERII.Lasam la o parte cateva grupuri extremiste de dreapta, majoritatea demonstrantiilor au fost oameni simpli nu extremisti.”Jeszcze Polska nie zginęła”http://www.telegraph.co.uk/…/EU-flag-burned-as-tens-of-thou

Polish nationalists in front of the National Stadium during the 'March of Independence'

Polish nationalists in front of the National Stadium during the ‘March of Independence’ Photo: EPA

Tens of thousands of protesters poured into Warsaw’s streets on Wednesday for a demonstration organised by the far right, marching under the slogan “Poland for the Polish” and burning an EU flag.

Demonstrators watch an European Union flag burning during the annual march commemorating Poland's National Independence Day Demonstrators watch an European Union flag burning during the annual march commemorating Poland’s National Independence Day   Photo: AFP

Police said 25,000 people joined the march, which marked the anniversary of Poland’sreturn to independence after the First World War, while organisers put the numbers at 50,000.

“God, honour, homeland,” chanted the protesters as they marched under a sea of red-and-white Polish flags.

Demonstrators trampled and burned a European Union flag at one point, while a banner added to the anti-EU theme with the slogan “EU macht frei” (“Work makes you free” in German), a reference to the slogan over the gates at Auschwitz.

“Yesterday it was Moscow, today it’s Brussels which takes away our freedom,” chanted one group of protesters.

Other banners read “Great Catholic Poland” and “Stop Islamisation”.

Polish nationalists light flares in front of the National Stadium during the 'March of Independence' under the slogan 'Poland for the Poles, the Poles for Poland', which is part of Polish Independence Day celebrations in WarsawPolish nationalists light flares in front of the National Stadium during the ‘March of Independence’ under the slogan ‘Poland for the Poles, the Poles for Poland’, which is part of Polish Independence Day celebrations in Warsaw  Photo: EPA

Several thousand riot police officers were deployed for the protest, which was punctuated by numerous firecrackers and smoke bombs but otherwise went off peacefully.

Demonstrators wave Polish flags during the annual march commemorates Poland's National Independence Day in Warsaw Demonstrators wave Polish flags during the annual march commemorates Poland’s National Independence Day in Warsaw   Photo: AFP

The annual march, organised by Poland’s nationalist right, has seen clashes in previous years.

“I came here because I love Poland and want to show it,” said 27-year-old Piotr, who came with his fiancee. He added: “I came here for my grandfather, who fought in the Warsaw Uprising (against the Nazi occupation of the Polish capital), and for his father, who fought for independence”.

Two cyclists watch thousands of Polish nationalists marching on the Poniatowski bridge marking the Independence Day in Warsaw, PolandTwo cyclists watch thousands of Polish nationalists marching on the Poniatowski bridge marking the Independence Day in Warsaw, Poland  Photo: AP

Poland is returning to conservative rule after eight years of centrist government, following the Law and Justice (PiS) party’s landslide election victory last month on a platform playing strongly on fears over the European migrant crisis.

 

Feriti-va de escroaca Anca Deac! A inselat zeci de oameni cu locuri de munca in strainatate!

Administratorul unei firme aradene, cu punct de lucru in Cluj-Napoca, a inselat zeci de persoane carora le-a promis locuri de munca in strainatate, in schimbul unor sume de bani. Ziar de Cluj va prezinta metoda ingenioasa prin care firma de plasare a fortei de munca percepe comisioane si avansuri de la clientii sai. Pagubitilor li se promite un job bine platit la fermele din Germania, li se cer zeci de acte pentru dosarul de recrutare, alaturi de bani platiti in avans, dupa care sunt uitati. Autoritatile nu au reusit, pana acum, sa opreasca marea inselatorie, instrumentata de o femeie diabolica. Anca Deac este numele unei femei ce se ascunde in spatele unui zambet fermecator, dar care a inselat sute de persoane, promitandu-le locuri de munca in strainatate. Ea este administratorul unei societati care intermediaza locuri de munca in strainatate. In Germania, mai exact. Firma SC Colosseumul Muncii Externe SRL isi are sediul social in Arad, insa isi desfasoara activitatea in centrul Clujului, intr-un gang de pe strada Motilor. Sute de persoane au incheiat contracte de mediere pentru gasirea unui loc de munca in Germania cu aceasta firma. Au ramas cu promisiuni frumoase si cu banii dati.Sursa foto: Informatia Zilei Cei care reclama societatea si, implicit, pe administratoarea ei, sunt romani din mai multe judete ale tarii: Satu Mare, Dolj, Mures, Sibiu, Cluj etc. Unii dintre ei asteapta de aproape un an vestea ca, in sfarsit, vor pleca sa munceasca in Germania, dupa ce au platit peste 100 de euro avansul pentru procesarea dosarului si au cheltuit alte 200 de euro pentru intocmirea dosarului de recrutare. Convinsi de un zambet sa scoata banii din buzunar

“O tanara doamna cu zambet fermecator m-a ademenit pentru a da suma de 520 de lei”, isi incepe povestea Nicolae Kozak, de 22 de ani, din Medias, judetul Sibiu.

A ajuns la firma cu sediul in centrul Clujului in luna august a acestui an, dupa ce a gasit un anunt de oportunitate de angajare in strainatate. Pe usa biroului din Cluj-Napoca nu este trecut niciun nume de firma, doar mesajul “Inscrieri pentru Germania” si “Plasare forta de munca strainatate”. I s-a promis un loc de munca, dupa care a semnat un contract de mediere si a platit avansul de 520 de lei.

“Mi-au promis ca in termen de 10-15 zile va fi plecarea din Sibiu sau Cluj. Nu au spus niciun oras, nicio firma unde voi lucra, doar ca voi lucra in agricultura. Pareau foarte seriosi”, povesteste Nicolae Kozak.

Din luna august, tanarul a fost dus cu vorba de catre reprezentantii firmei.

“Am sunat dupa o saptamana de la semnarea contractului de mediere, mi-au spus ca asteapta contractul de munca in limba germana cu un angajator de acolo. Apoi, nimic! Am sunat in fiecare luni si vineri de atunci, si niciun raspuns”, spune tanarul. Nicolae Kozak nu este singura persoana inselata de firma lui Anca Deac. “Sunt foarte multi, din intreaga tara. Tinem legatura unul cu celalalt, vrem sa mergem la Politie, pentru a depune plangere penala”, arata acesta.

Ionica Costin, un barbat dintr-un sat din judetul Satu Mare, a fost si el inselat de firma de recrutare.  A incheiat, la fel, un contract de mediere, prin care i se promitea un loc de munca in Germania, in zootehnie sau agricultura. De la data platii avansului de 520 de lei, facuta in 16 aprilie 2013, nu a mai primit nicio veste de la firma din Cluj-Napoca. Contractul a fost semnat intre el si administratorul firmei, Ana Adela Bodea Deac, in calitate de furnizor de servicii.

“Mi s-a spus in aprilie ca in termen de 15 zile voi fi chemat sa merg la munca”, spune barbatul inselat.

Pe langa avansul de peste 100 de euro platit catre societate, Ionica Costin a mai cheltuit aproape 200 de euro pentru vizite medicale, consultatii si drumuri facute la Cluj-Napoca si Satu Mare.

“In total, cam 12 milioane de lei am scos din buzunar, in speranta ca o sa-mi gaseasca un loc de munca”, spune acesta.

Costin Ionica are dosarul cu numarul 2.211, aflat in lucru din aprilie 2013 la SC Colosseumul Muncii Externe SRL. Pentru a oferi o aparenta credibilitate clientilor, angajatii firmei le-au cerut clientilor o serie de acte pentru intocmirea dosarului de recrutare, de la adeverinte medicale pana la imputerniciri notariale. Pe Ionica Costin, spre exemplu, l-au pus sa se barbiereasca si apoi sa-si faca mai multe poze tip buletin, pentru a parea cat mai serios in fata nemtilor. Apoi, i-au cerut un act notarial prin care fiica lui, de 17 ani, ramane in grija mamei. “M-au pus pe drumuri degeaba”, isi revarsa amaraciunea barbatul. In contractul de mediere, furnizorul se obliga: sa ofere un loc de munca in concordanta cu pregatirea, aptitudinile beneficiarului pe durata prezentului contract, daca profilul este acceptat de firmele colaboratoare; sa asigure, dupa caz, testarea aptitudinilor beneficiarului; sa prezinte informatii si precizari cu privire la cerintele locului de munca si la conditiile in care poate avea loc angajarea; sa asigure intocmirea unui exemplar al contractului de munca si in limba romana, pe langa germana; sa efectueze demersurile necesare pentru deplasarea la locul de munca. Ziar de Cluj a cautat-o pe administratoarea firmei, Anca Deac, la sediul firmei de pe strada Motilor. Aceasta a refuzat, din start, sa dea orice fel de informatii sau sa raspunda la intrebarile referitoare la plangerile facute pe numele firmei pe care o reprezinta.

“Puteti sa faceti orice, dumeavoastra sunteti de la ziar, dar eu nu va spun nimic”, a spus Anca Deac. Intrebata ce se intampla cu persoanele care asteapta, de 8-9 luni, sa le fie gasit un loc de munca, aceasta a raspuns:  “Noi avem contractele, acuma le cautam, (angajatorii, n.r.) refuza ofertele…Nu este interesul dumneavoastra, da?”, dupa care a iesit din birou.

ITM Cluj a declinat competenta la Arad Zeci de persoane inselate de aceasta firma au depus plangeri si la Inspectoratul Teritorial de Munca Cluj, in cursul acestui an. Institutia a efectuat un control, insa este de competenta ITM Arad sa finalizeze ancheta, deoarece societatea are sediul social in Arad, spun reprezentantii institutiei clujene.

“Au fost mai multe petitii la ITM Cluj referitor la aceasta firma, s-a facut control, s-a intocmit Proces Verbal si s-a trimis la ITM Arad, pentru ca sediul firmei este acolo, pentru finalizarea controlului. Firma nu are sediul in Cluj. Are punct de lucru in Cluj-Napoca, iar procesele verbale se trimit la Inspectoratele Teritoriale de Munca unde isi are sediul firma respectiva”, a declarat Corina Gavrilut, purtator de cuvant al ITM Cluj.

1 din 100 primeste loc de munca Surse avizate au declarat pentru Ziar de Cluj modul prin care aceasta firma ii insala pe oameni.

“Societatea face medieri, iar din 100 de clienti pleaca 1 in strainatate. Pe majoritatea ii trage in piept, majoritatea nu semneaza nici macar contractele de mediere. Practica lor este sa nu dea nici contracte, nici chitanta clientilor.  La control nu s-a gasit nimic palpabil, nu aveau contracte in sediu. Banuiesc ca distrug contractele, si motiveaza ca sunt in Arad, unde au sediul social”, a declarat sursa Ziar de Cluj, sub protectia anonimatului.

Ziar de Cluj va cere o pozitie oficiala si Inspectoratului Teritorial de Munca Arad cu privire la reclamatiile facute de clientii firmei de plasare a fortei de munca. Jonglerii cu firmele de recrutare SC Colosseumul Muncii Externe SRL a fost infiintata in 2010 si si-a reluat activitatea in februarie 2012. Firma are sediul social in Arad, strada Unirii nr. 10. Anul trecut, societatea a avut o cifra de afaceri de peste 680.000 de lei. Acelasi administrator, Anca Deac a intermediat contracte de munca in strainatate si la Satu-Mare, insa cu o alta firma, intre timp radiata. In 2009, Deac intermedia locuri de munca dintr-un birou din Satu Mare, prin firma SC Job Select SRL, in colaborare cu doua societati din Arad, SC Job Direct SRL si SC Job Factory SRL. Presa vremii a consemnat cum 38 de persoane au platit catre firma lui Deac o taxa de intermediere de 220 de euro, transport de 140 de euro si 20 de euro asigurarea medicala, pentru a lucra la serele din Olanda. Ajunsi in Tara Lalelelor, si-au dat seama ca totul a fost o mare inselatorie si au reclamat firmele la Ambasada Olandei. IPJ Arad a deschis, atunci, un dosar de inselaciune pe numele celor trei societati comerciale.

Desi  radioteleviziunile sunt create ca sa ajute-ne prosteasc /manipuleaza/imbolnaveasc lumea!Iata o SCRISOARE deschisa catre CNA: Ne-am saturat de mizeria de la TV

Probabil toti stiu seria inepuizabila de emisiuni TV : WowBiz si Un Show Pacatos. Cineva insa s-a saturat pana peste cap de acestea si a redactat o scrisoare deschisa catre CNA (Consiliu National al Audiovizualului). Scrisoarea a devenit in scurt timp virala pe retelele de socializare mai ales pentru ca multi dintre noi suntem perfect de accord cu aceasta. Redam mai jos textul acesteia.

 

Stimate Consiliu National al Audiovizualului si stimati consilieri, imi cer scuze ca va interpelez astfel insa ieri seara am realizat ca reprezentati inca una din companiile capusa din Romania iar dvs va luati salariul degeaba.

Spun aceste lucruri deoarece aseara am avut placerea sa vizionez doua emisiuni de maxima audienta: Wowbiz moderata de Madalin Ionescu si Un show pacatos moderata de catre Dan Capatos, nu stiu daca ati avut rabdarea sa va uitati pe canalele tv romanesti si la emisiunile difuzate de acestea insa ar trebui sa o faceti. Pana atunci iata ce am retinut: doua “vedete ” autohtone impreuna cu ghiveciul numit familie, iubite, amante pe canapelele acestor emisiuni. Cand spun vedete ma refer la cantaretul de manele Nicolae Guta ( Un show pacatos) si Leo de la Strehaia ( Wowbiz). Pana aici nimic gresit, doua personalitati ale acestei tari, nu comentez calitatea, originile si personalitatea acestor oameni. Asta cere piata ( o sa imi explice majoritatea dintre voi ca au audienta) si nu avem ce face. Ce facem insa cu ce promoveaza aceste personaje la tv prin limbaj, actiuni si prezenta? Va raspund tot eu aducandu-va ca si mostre de cultura expresiile invatate din cele doua emisiuni: ” Dopul curului, pișato , nebuno din coceni, coțohârlo, esti desteapta ca mama mielului cu o nara ( in traducere esti desteapta ca p…) si multe cuvinte noi gen: “televizu” etc etc toate abundând de “bă, fă, jegoaso, imputito” etc etc. Astea asezonate cu o regie ieftina de batai in platouri si lacrimi amare.
Ma intreb acum eu ca si consumator tv, ce se intampla stimate CNA cu valorile umane, cu mesajele transmise de tv si educatia care ar trebui facuta si de catre televiziune si care sunt actiunile intreprinse de catre institutia dvs pentru a veni in intampinarea unor asemenea manifestari pe tv. Si aici nu ma refer la moderatori, ei isi fac meseria, incearca sa creasca audienta emisiunilor si sa isi castige salariul ci ma refer la calitatea invitatilor si la calitatea subiectelor .
Iar ptr cei care o sa imi raspunda cu : schimba canalul sau urmareste CNN- ul le pot da urmatorul raspuns: sunt roman si imi doresc ca taxele platite de mine sa asigure salariile unor profesionisti cum ar fi acesti consilieri din CNA care ar trebui sa aiba un control asupra acestor emisiuni si pe deasupra imi doresc emisiuni de stiri si divertisment cum vad si pe canalele televiziunilor europene. Dar banuiesc ca acesta va fi doar un semnal de alarma tras de catre un actor.

 

Germania imbatrinita si degenerata momeste tineretul lumii si pentru refacerea potentei!Iata ce crede Marine Le Pen: Germania primește imigranți pentru că are nevoie de “sclavi”…

Lidera extremei drepte franceze, Marine Le Pen, a acuzat duminică Germania că își deschide frontierele pentru mii de imigranți și refugiați pentru că vrea să reducă salariile și să angajeze “sclavi”, relatează Reuters.

“Germania gândește probabil că populația sa este muribundă și încearcă să reducă salariile continuând să recruteze sclavi prin intermediul imigrației în masă”, a declarat Marine Le Pen în fața susținătorilor la o reuniune din orașul Marseille, o destinație-cheie în Franța pentru imigranții din nordul Africii.

Imigrația a devenit o preocupare tot mai stringentă pentru francezi. Un sondaj dat publicității duminică indică faptul că francezii se opun relaxării reglementărilor pentru acordarea statutului de refugiat, inclusiv în cazul sirienilor care au părăsit țara din cauza războiului civil, scrie agerpres.ro.

Marine Le Pen a acuzat Germania, care are cea mai scăzută rată a șomajului din UE, că își impune politica privind imigrația în blocul comunitar.

“Germania încearcă nu doar să ne conducă economia, vrea să ne forțeze să acceptăm sute de mii de solicitanți de azil”, a spus ea, adăugând că Franța nu are mijloacele sau dorința de a-și deschide porțile “nenorocirii acestei lumi”.

Liderul opoziției franceze și fostul președinte Nicolas Sarkozy a declarat și el sâmbătă că Europa nu poate primi toți imigranții și a făcut apel la crearea unor zone de triaj pentru aceștia înainte de intrarea lor în spațiul Schengen.

Sursa: onlinereport.ro

Au trecut zece ani de la moartea Elisabetei Rizea, femeia care a rămas în picioare când milioane de bărbaţi au căzut în genunchi,si tot nu am invatat nimic !

 

Duminică, 6 octombrie, se împlineşte un deceniu de la dispariţia Elisabetei Rizea, un simbol al rezistenţei anticomuniste din România. Elisabeta Rizea a susţinut activ rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş, suportând 10 ani de temniţă grea şi fiind supusă la torturi cumplite de către anchetatorii Securităţii.

În primăvara anului 1949, în casa soţilor Elisabeta şi Gheorghe Rizea din Nucşoara (Argeş), membrii grupării „Haiducii Muscelului”, condusă de Toma Arnăuţoiu, s-au legat prin jurământ şi au urcat în munţi pentru a se opune cu arma în mână nou instalatei puteri comuniste. Aşa a început lupta dintre partizanii grupaţi în zona sudică a munţilor Făgăraş şi organele de Securitate. Partizanii au rezistat, în mod eroic, până în 1960, însă n-ar fi putut să o facă fără ajutorul celor rămaşi în sate, care îi alimentaru cu mâncare şi informaţii.

Vânaţi la rândul lor de Securitate, cei care i-au susţinut pe partizanii din munţi au fost puţini. Şi mai puţini au fost aceia care, anchetaţi prin cele mai severe metode, n-au cedat presiunilor de a-i trăda pe oamenii căpitanului Arnăuţoiu. Elisabeta Rizea este simbolul acestor oameni puţini, o femeie care a ales să stea dreaptă în faţa comuniştilor într-o vreme în care milioane de bărbaţi de pe tot cuprinsul României acceptau în genunchi dictatura.

„Eu nu sunt Iuda”

Când a făcut pentru prima dată cunoştinţă cu tehnicile de tortură ale Securităţii, Elisabeta Rizea avea 38 de ani. Era încă tânără şi ar fi avut în faţă o viaţă mai liniştită dacă ar fi ales să le dea organelor de anchetă o singură informaţie: locul în care se ascundeau partizanii din munţi. Numai că Elisabeta n-a vrut să tradeze. „M-au dus la Miliţie, într-o cameră. Au tras o masă. M-au atârnat cu mâinile la spate de un cârlig prins în tavan. Şi mi-a fost frică şi stam şi ţipam: «Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capul, scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, dar nu ştiu de ei. Nu mă întrebaţi, că nu ştiu!». «Îţi dăm 300 de lei!», au zis şi mi-au pus banii în faţă. «Domnule căpitan, eu nu sunt Iuda, să-i vânz pe 30 de arginţi…». M-au trântit pe jos. M-au legat şi m-au bătut cu cauciucu’, de la ceafă la călcâi, şi pe stânga, şi pe dreapta”, a povestit

“Doamne, ajută-mă să nu spun nimic”

Au băgat-o la închisoare. La Piteşti, iar mai apoi la Jilava, în total şapte ani de temniţă grea. Toţi aceşti ani au însemnat bătăi şi tortură, pentru că Securitatea o ţinea una şi bună: “Unde se ascund partizanii?”. Dar Elisabeta tot n-a vrut să vândă: “Au început să mă bată cu un băţ până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste şi am leşinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii şi mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic”.

După ce a ieşit din închisoare, Elisabeta Rizea nu s-a potolit. A continuat să-i susţină pe partizani cu mâncare şi informaţii, folosind scorburile din copaci drept căsuţe poştale. În 1961, Elisabeta Rizea a fost arestată din nou, fiind eliberată trei ani mai târziu, odată cu amnistia generală din 1964. Până la Revoluţia din 1989 a rămas sub supravegherea permanentă a organelor comuniste. În 1992, povestea Elisabetei Rizea a fost prezentată în emisiunea „Memorialul durerii”, devenind de atunci un simbol al rezistenţei anticomuniste. S-a stins din viaţă la 6 octombrie 2003, într-un spital din Piteşti.

 

 Un terorist provine dintre refugiați

Cristi Șelaru, Redactor

 

atentate paris atentat
Pașaportul sirian descoperit la Paris asupra cadavrului unuia dintre atacatorii sinucigași care au comis atacurile de vineri seară din capitala Franței aparține unui migrant care se înregistrase în Grecia, informează, sâmbătă, France Presse.Citește și: Cine sunt cei doi români ucişi în atentatele din FranţaPașaportul unuia dintre atacatorii din Paris a fost înregistrat în ziua de 10 octombrie în insula grecească Leros, potrivit unui comunicat de presă dat publicității de ministrul elen pentru protecția cetățeanului, Nikos Toskas, informează Agerpres. Ministrul a subliniat că nu există totuși certitudinea că pașaportul aparținea persoanei asupra căreia a fost găsit și nici nu se știe dacă persoana decedată este un terorist sau o victimă.VEZI si: Mesaj video ISIS: Razboi total cu Franta“Deținătorul pașaportului a trecut prin insula Leros la 3 octombrie 2015, unde a fost identificat în conformitate cu regulile Uniunii Europene”, a spus Toskas, citat de Reuters.El a spus că nu știe dacă pașaportul a fost verificat de alte țări prin care se crede că deținătorul documentului a trecut, în drumul său către Franța.O sursă din poliția elenă a declarat că autoritățile franceze au cerut altor țări din Europa, inclusiv Greciei, să verifice pașaportul.

Citește și: Ei sunt TERORIȘTII care au atacat Franța

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*