Matei 27: 45-56 , Evrei 4:15-16, 5:1-14 Mat 28 :1-15

1). INTRODUCERE.  Evanghelia după Matei [1] stă asemenea unei ferestre  între cele două testamente. Se leagănă între Vechiul Testament de unde culege profeţiile împlinite despre prima venire a lui Hristos şi apoi “se leagănă” în Noul Testament şi vorbeşte despre noua creaţie  a lui Dumnezeu, copii Născuţi din Nou, fii lui Dumnezeu. Autoruleste  Matei a fost un vameş convertit (Matei 9:9), care a fost ales să scrie evreilor despre  Mesia. În limba greacă[2] numele este Malthias, este un nume semit şi însemnă „ Darul lui Iahve”. A fost şeful vameşilor, devine ucenicul lui Isus, iar tradiţia spune că după ce a predicat Evanghelia în Palestina, a mers la păgâni şi a murit de moarte bună în Macedonia sau Etiopia.  Ideea  principală din carte. Matei prezintă programul lui Dumnezeu. ExpresiaÎmpărăţia ceruriloreste caracteristică acestei Evangheli.  Împărăţia era aproape şi în persoana Regelui. Venirea împărăţiei nu fusese amânată, pentru că Dumnezeu încă mai dorea să ducă la bun sfârşit scopul Său terestru conform planului Său.„Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel Sfânt” (Psalmul 2:6). Numele Bisericiinu este sinonim cu Împărăţia Cerurilor, cu toate că Biserica face parte din Împărăţia Cerurilor (Matei13). Expresia Împărăţia lui Dumnezeunu este sinonimă cuÎmpărăţia cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeueste un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii. Capitolul 1 înregistrează genealogia şi înregistrarea naşterii miraculoase a lui Isus, în anul 4 B.C.numit ori   „Anno Domini”  sau  în anul Domnului”, s-a născut Isus în Betleem. Patru sute de ani  a fost un moment de tăcere din partea lui Dumnezeu între Vechiul Testament  şi Noul Testament.   Cu toate că această perioadă este marcată de tăcerea lui Dumnezeu, este fără îndoială evident că Dumnezeu pregătea lumea pentru venirea lui Hristos. Poporul evreu, civilizaţia greacă, Imperiul roman[3] şi mulţimea clarvăzătorilor orientului, toţi erau  pregătiţi pentru venirea unui mântuitor, în aşa fel încât aceste evenimente au întregit scena pe care Pavel a descris-o ca fiind „împlinirea timpurilor” (Gal.4:4). Isus Cristos[4] împarte istoria omenirii în două :B.C. şi D.C, El fiind punctul central. Evenimente necomutabileîn istorie sunt :  Revelaţia Generală, Revelaţia Specială,apoiurmează: Canonizarea, Păstrarea, Traducerea Observarea, Insuflare,  Inspirare,  Iluminare,   Interpretare şi Aplicare. Cu privire la Mesia,    Isus Cristos, evenimentele înseamnă Întruparea,   viaţa şi învăţăturile lui Isus,    Moartea  lui Hristos, pe Cruce, Învierea  Înălţarea la cer şi poziţia pe care o are astăzi sus în cere la dreapta Tatălui de autoritate şi putere. În ceea ce priveşte Biserica   se poate afirma că  naşterea Biserici s-a făcut, la Rusalii, apoi urmează mărturia Bisericii şi viaţa   Bisericii care este deja istorie  trecută, prezentă şi va fi în viitor. Evenimente nerepetabileîn istorie sunt :  vorbirea directă al lui Dumnezeu cu omul,  vorbirea prin profeţi, scrierea Vechiului Testament,Întruparea,  ucenicii,   apostolul Pavel, scrierea Noului Testament, Canonul. Legătura dintre  Vechiul şi Noul Testament[5]. Între cele două Testamente există o perioadă de 400 de ani în care Dumnezeu nu mai vorbeşte prin proroci ultimul fiind Maleahi. Se poate spune că a existat o „ prăpastie de linişte” în care evreii aveau doar Legea  lui Dumnezeu dată prin Moise,  în plus tradiţia care deja se suprapunea peste Legea dată de Dumnezeu. Condiţiile Regatului lui Iuda erau transformate, exista o cultură nouă, instituţii şi organizaţii diferite. Dacă la încheierea Vechiului Testament sa afla la putere Imperiul Medo – Persan, la începutul evangheliilor Imperiul  Roman era noul conducător. Facem o scurtă prezentare[6] a istorie dintre cele două Testamente.  În „480 Î.C. Xerxes, persanul, iese victorios împotriva grecilor la Termopile, dar a fost înfrânt în bătălia de la Salamis. Aceasta a fost ultima încercare a estului de a domina lumea.  – 333, Î.C. Alexandru cel Mare conduce forţele armate unite ale Greciei la victorie împotriva persanilor la Issus. – 332 Î.C. Alexandru cel Mare vizitează Ierusalimul. I s-a arătat profeţia lui Daniel în care se vorbeşte despre el, de aceea a cruţat Ierusalimul. – 323 Î.C. Alexandru moare, iar imperiul său din est şi vest a fost împărţit între cei patru generali ai săi. 320 Î.C. – Iudeea este anexată Egiptului de către Ptolemeu Soter.  – 312  Î. C. Selucius fondează Împărăţia selucizilor. Iudea devine teren de bătaie între Egipt şi Siria, ca stat tampon. – 203 Î.C. Antioch cel Mare cucereşte Ierusalimul şi spurcă Templul. El este menţionat în cartea Daniel ca fiind cornul cel mic (Daniel 8:9). A fost numit şi Nero al istoriei evreieşti.  – 166 Î.C. Preotul Iudeii, Matatia stârneşte o revoltă împotriva Siriei. Acesta este începutul perioadei macabeilor. Evreii nu au suferit niciodată mai mult decât în această perioadă şi nu s-au comportat mai eroic decât în acest interval. Iuda macabeul, supranumit ciocanul, a fost cel care a organizat revolta. –  63 Î.C. Pompei, romanul, cucereşte Ierusalimul, iar poporul intră sub legile unei noi puteri mondiale, care se găseşte în acelaşi loc în timpul naşterii lui Isus.  – 40 Î.C. Senatul roman îl numeşte rege în Iudea pe Irod.  – 37 D. C.                 Irod ia Ierusalimul şi-l măcelăreşte pe Antigon, ultimul rege preot macabean.  – 31 Î.C. Cezar Augustus devine împăratul Romei.  – 19 Î.C. Începe construirea templului lui Irod. 4 Î.C. Anno Domini – în anul Domnului, an în care s-a născut Isus în Betleem”. În locul limbii ebraice se foloseşte aramaica. Partidele din vremea  Domnului Isus sunt : „1. Fariseii  s-au ridicat  pentru a apăra stilul de viaţă evreiesc împotriva influenţelor străine. Ei erau legalişti stricţi, credeau în Vechiul Testament şi erau naţionalişti în politică. 2. Saducheii  erau dintre cei bogaţi, gânditori sociali, care doreau să scape de tradiţie. Ei respingeau supranaturalul şi se aflau în conflict cu fariseii care acceptau supranaturalul. Saducheii erau înrudiţi îndeaproape cu epicurienii greci. 3. Cărturarii  erau un grup de copiatori profesionişti ai Legii care provin din zilele lui Ezra. Ei au devenit despicători ai firului în patru care se preocupau mai mult de litera legii decât de spiritul legii. 4. Irodianii  erau un partid din zilele lui Isus, care a apărut ca un grup de oportunişti politici, care a încercat să-l menţină pe Irod pe tron”. Mai existau Esenienii, Zeloţii, şi altele mai puţin importante.  Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă în Alxandria din Egipt (285 – 247), de şase membrii din fiecare trib a lui Israel, iar de acolo vine numele de Septuaginta, adică şaptezeci, XVII. Pe timpul lui Isus ca loc de închinare erau Templul şi sinagogile, iar ca for conducător în domeniu social şi religios era Soborul.  Redactarea cărţi[7] a fost făcută cam prin anii 50, iar Matei s-a aplecat asupra perspectivei  înţelegerii evreilor ca ei peiceapă Evanghelia lui Isus Hristos. Scopul cărţii este de a dovedii că evreilor faptul că Isus Hristos este Mesia cel promis de Dumnezeu prin proroci. Pentru acest lucru el se foloseşte de genealogia lui Isus  din linia genealogică a lui David, descrisă în detaliu. Versete Cheie în Evanghelia după Matei din care redăm câteva sunt :  Matei 4:17  „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 5:17  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:43-44). Rugăciunea Tatăl Nostru ( Matei 6:9-13), Matei 16:26  Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?, Cele două porunci (Matei 22.37-40), Matei 27.31: „După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.” (Matei 28.5-6) „Matei 28.19-20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Puncte de repere[8] în Evanghelia după Matei avem două mari secţiuni: primul este când Isus învăţa norodul Matei 4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”, iar al doilea marchează o altă etapă din viaţa lui Isus. Matei 16:21  De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze. În această postură Isus era deja Mesia, Hristosul sau Robul din Isaia 53. În evanghelia după Matei avem 8 pilde ca : Pilda smănătorului, Grâul şi neghina, Sămânţa de muştar, Aluatul, Comoara, Mărgăritarul, Năvodul, Pilda gospodarului.  Legături[9] în Evanghelia după Matei au fost făcute în vederea scopului de a-l prezenta pe Isus Hristos ca fiind Mesia. În sensul acesta el se foloseşte de linia genealogică a lui Isus, David respectiv Avram. De asemenea el citează profeţii Vechiului Testament care fac referire cu privire la Naşterea din fecioară a lui Isus (Isaia7;14), locul în care se naşte fiind Betleem (Mica5:2), întoarcerea Lui din  Egipt (Osea 11.1), lucrarea lui Isus printre neamuri (Isaia 9:1-2, 60:1-3), vindecările miraculoase ale sufletului (Isaia 53), vorbirea lui în pilde (Ps. 78:2) şi intrarea triumfală în Ierusalim (Zaharia 9:9)” Aplicaţia practică a Evangheliei după Matei este că ne învaţă principalele  elemente de studiu, şcoală, învăţături, şi ucenicie, ale creştinismului.  Isus a avut ca şi ascultători, ucenicii, mulţimea, între care se aflau cărturarii, iudeii, fariseii şi saducheii, au refuzat în mod categoric învăţătura Sa. Ei nu au recunoscut în Persoana lui Isus pe Mesia cel aşteptat (Ioan 5:38-40). Ei doreau un Mesia în termenii lor pământeşti, care să îi scape de jugul roman. În această greşeală poate să cadă şi credicioşii care vor să experimenteze, dragostea, mila Harul Domnului, în timp ce respingem alte calităţi ca şi urgia, justiţia, mânia lui Dumnezeu, doar pentru a ne simţii bine, şi concepem un Hristos, după standardele omului, iar un  asemenea Dumnezeu, nu este altceva decât un idol creat de propria noastră minte. Evanghelia după Matei[10]  ne prezintă în capitolele 5-7, portretul cetăţeanului care va face parte din Împărăţia Cerurilor, etica Împărăţiei. Isus trece dincolo de Litera Legii, în adâncul inimi, la motivaţii. El repetă sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun” de şase ori, şi se situează deasupra Legii lui Moise. De fapt în Evanghelia lui Isus găsim cinci discursuri dintre care primul este discursul etic. Dar pentru a înţelege promisiunea din  Geneza 3:15  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul,” trebuie să ne uităm la felul în care Dumnezeu se descopere oamenilor şi îşi duce planul la îndeplinire tot printr-o femeie. Acest verset are o dublă semnificaţie care cuprinde o promisiune dar şi o atenţionare pentru credincioşi.

2). PAŞTELE ÎN IUDAISM ŞI CREŞTINISM[11]. Termenul folosit este în limba latină, greacă şi aramaică este „latină pascha; ebraică פסח,, pronunţat pessach pentru, paştele,  evreiesc, ebraică פסחא, în forma arameică, pronunţată pascha pentru Paştele sau Paştele creştine, greacă Πάσχα”, are o semnificaţie deosebită în creştinism faţă de iudaism. De asemenea există şi diferenţe de ordin cultural, cu particularităţi diferite şi în funcţie de tradiţie. În religia evreilor se comemorează ieşirea din Egipt, şi corespunde cu sărbătoarea libertăţii,  a azimilor, sărbătorită anual cu privire la  evenimente din Biblie, ca eliberare de sub robia egipteană, trecere mării roşii, sărbătoare se ţine în 14 Nisan, care coincide  „cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară” Termenul în formă aramaică este Paskha, פסחא, care în religia creştină comemorează patimile, Moartea şi Învierea lui Isus Cristos. Au fost şi alte interpretări  asupra termenilor în religia creştină „pascha – passione, de la passione – suferinţă (în greacă πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă), termeni care arată suferinţa lui Isus Cristos. Paştele evreilor, este o sărbătoarea naţională care are ca şi semnificaţie în primul rând ieşirea poporului din robia egipteană ( vezi cele 10 urgii), sub conducerea lui Moise  descrisă în cartea Exod. Acolo se regăsesc peripeţiile spre ţara făgăduinţei, nemulţumirile şi cârtirile, poporului evreu dar şi intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu. Data la care se ţine sărbătoarea în calendarul iudaic începe în ziua de 14 Nisan şi poate să cadă în orice zi din săptămână. Nisan este luna a şaptea în calendarul evreiesc actual şi durează de la luna nou din Martie până la luna nouă din aprilie. Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.(Exodul 12:2). Acest calendar nu corespunde cu calendarul civil universal. Potrivit tradiţiei sărbătoare trebuie să cadă primăvara, calendarul ebraic fiind un calendar lunar. Pentru acest lucru se adaugă o lună suplimentară (Adar II), la un ciclu de nouăsprezece ani. Acest calendar devine stabil, a fost introdus în secolul IV şi este folosit şi astăzi. Paştele se celebrează timp de opt zile 15-22 Nisan, iar la evreii din diaspora se impun reguli stricte, dar la cei din Israel aceste reguli se aplică doar în prima şi ultima zi de sărbătoare din Pesah. Intrarea evreilor în sărbătoare se face printr-o cină pascală (Sender), în ebraică înseamnă şi ordine, prilej prin care credincioşii citesc din cartea Hagada, centrată pe semnificaţia ieşirii poporului Israel din Egipt. Această cină a fost sărbătorită şi de Isus Cristos, apostoli şi primii creştini. La iudei Paştele[12] purta numele de PESAH care era una dintre cele trei sărbători  de pelerinaj (Şavuot şi Sucot), care erau şi o poruncă (Ex. 23:14). Ca şi semnificaţia în agricultură este celebrarea primăverii, şi începutul secerişului la orz. Sărbătoarea are şi alte denumiri „Hag ha-maţot, “sărbătoarea azimelor” (Ex. 12 :15), timp în care nici un aliment nu era aluat dospit  ci făcut în grabă. Hag ha-Pesah “sărbătoarea de Paşte”, evoca momentul biblic când îngerul biblic a lovit cu moartea pe primii născuţi dintre copiii Egiptului, cuvânt care era şi pentru jertfa pascală (korban Pesah) mielul care a fost sacrificat şi a cărui sânge a fost folosit. Acest ritual a fost celebrat şi în deşert (Num. 9 1-5) şi în perioada Templului ca şi masă de jertfă în ajun de Paşti. Alţi termeni sunt „Zeman herutenu, “vremea libertăţii noastre” şi Hag ha-aviv, “sărbătoarea primăverii”. Existau diferite pregătiri riguroase de Paşti, cu alimente de bază, curăţenie, Iar în legea talmudică (Pes. 35a), sunt interzise o serie de alimente, cereale, care în contact cu apa pot fermenta. De asemenea sunt interzise folosirea diferitelor unelte, oale cuţite, iar cele din metal sunt obligatoriu curăţate, etc. La timpul de astăzi situaţia este mai complexă diferitelor materiale de tip nou. „Sederul reprezintă ordinea ceremoniei casnice care are loc în primele două seri de Paşte în diaspora sau doar în prima noapte în Israel şi la evreii reformaţi” un ritual respectat de popor în mod simbolic. Se comemorează robia, exodul, prin simboluri, lecturi şi imnuri în mod solemn (vezi Hagada). Liturghia de Paşti[13] cuprinde Halel şi slujba suplimentară, se citeşte din Exod, ieşirea din Egipt, trecerea mării Roşii, iar în ultima zi „în sinagogile aşchenaze, se citeşte Izkor” (slujba de pomenire). Se mai citeşte din Cântarea Cântărilor fiindcă în ea se găseşte descrierea o primăverii legată de Pesah. În contextul sărbătorii se mai făcea numărătoarea Omerului (sfirat ha-Omer), iar  Pesah Şeni (al “Doilea Pesah”) era pentru cei care nu avea posibilitatea de a participa la ceremonie şi erau autorizaţi să o facă mai târziu la 14 Iyar. Existau fonduri de caritate, se făcea Maot hitim (“cheltuielile de grâu”) sărbătoarea se ţinea în  „Ereţ Israel samaritenii celebrează ritualurile de Paşte pe muntele Garizim care domină Sihemul (Nablus)” De asemenea „în Caucaz cu trei zile înaintea sărbătorii, evreii din Etiopia (Beta Israel) încetează să mai mănânce pâine dospită, consumând numai mazăre şi fasole uscată până în ajunul Paştelui”. Evreii din diaspora care sunt clandestini în „Spania şi Portugalia, aşa-numiţii marani, ţineau Paştele pe 16 Nisan pentru a înşela suspiciunile celor din jur”. La fel făceau şi „Maranii din Mexic ungeau tocul uşii cu sângele mielului ca vechii israeliţi şi loveau apele fluviului cu ramuri de salcie pentru a simboliza trecerea Mării Roşii”. Alte denumiri pentru sărbătoarea Paştelui sunt „Hag ha-Pesah (“sărbătoarea Paştelui) Hag ha-maţot (“sărbătoarea azimelor”) Hag ha-aviv (“sărbătoarea primăverii”) Zeman herutenu (“vremea libertăţii noastre”). Sărbătoarea se făcea conform calendarului religios, care era diferit de cel laic. Paştile creştine prezintă o altă semnificaţie şi este o sărbătoare anuală prin care se comemorează evenimentul fundamental al creştinismului şi anume Învierea lui Isus Cristos, care a murit pe Cruce şi în a treia zi după răstignire a Înviat din morţi fiind considerat Fiul lui Dumnezeu. Ca şi dată Paştele marchează începutul anului ecleziastic creştin. Unele culte nu sărbătoresc Paştele şi implicit ele nu cred în Învierea lui Isus Cristos ca  Martorii lui Iehova şi Adventiştii de Ziua a Şaptea,etc. Tot ca şi dată Paştele are ca şi referinţă fenomene astronomice şi anume „echinocţiul de primăvară şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului”. Paştele se serbează Duminica „imediat următoare primei luni pline după echinocţiul de primăvară” Paştele creştine durează timp de 40 de zile între prima Duminică de Paşti şi sărbătoarea Înălţării Domnului Isus  la cer. Ziua de paşte se sărbătoreşte timp de trei zile. Înainte de Paşti se sărbătoreşte intrarea lui Isus în Ierusalim, Duminica Floriilor, după care urmează Săptămâna Mare, prin post şi rugăciune prin care sunt celebrate patimile lui Cristos. Pe lângă aspectul religios există şi multe obiceiuri de Paşti, din care enumerăm doar câteva ca ouă roşii, sau alte culori, mâncăruri tradiţionale ca pască, cozonac, drob, şi altele, în funcţie de loc şi tradiţie. O caracteristică tradiţională este Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim la sărbătoare Învierii, practicată de bisericile tradiţionale.

3). ISPĂŞIREA[14]  este ideea sau conceptul care străbate ca un fir roşu paginile Bibliei. În vechiul Testament cuvântul corespunde unor familii de cuvinte krp, iar în Noul Testament este folosit termenul de katallage, care înseamnă împăcare sau reconciliere. Folosirea termenului este legată de lucrarea lui Isus Cristos, Jertfa de pe Cruce, prin care omul are posibilitatea să se împace cu Dumnezeu. Termenul ne indică suferinţă, răscumpărarea unei vine, a plăti o greşeală, în cazul acesta este vorba de umanitatea întreagă, pentru păcatele omenirii. Există o nevoie necesară pentru ispăşirea păcatelor, datorită gravităţii păcatului, universalităţii păcatului şi incapacitatea omului de e rezolva această stare care îl desparte de Dumnezeu. Atunci când face referire la universalitatea păcatului avem texte care ne arată în mod clar acest lucru. „Nu este om care să nu păcătuiască” (2 Împăraţi 8:46), „Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Psalmul 14:3), iar Isus Cristos afirmă „Nimeni nu este bun decât Unul singur, Dumnezeu” (Marcu 10:18), la fel  face apostolul Pavel afirmă mai târziu „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Textele care pot fi citata sunt mult mai multe. Gravitatea  păcatului este şi ea evidentă prin reacţia lui Dumnezeu, în momentul în care Adam şi Eva au păcătuit, a urmat blestemul şi despărţirea omului de Dumnezeu. „Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea” (Habacuc 1:13). Păcatul a despărţit pe om de Dumnezeu la propriu, aspect afirmat de prorocii (Isaia 59:2; Proverbe 15:29). Isus Cristos face referire la Hula împotriva Duhului Sfânt, păcat care nu se iartă (Marcu 3:29), iar despre Iuda vânzătorul afirmă faptul că „Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut” (Marcu 14:21). Înainte ca oamenii să fie mântuiţi ei au avut o poziţie de ne-invidiat faţă de Dumnezeu  fiind „străini, vrăjmaşi prin gândurile şi faptele lor rele” (Coloseni 1:21). Pentru oamenii care nu se pocăiesc nu rămâne decât pedeapsa şi mânia lui Dumnezeu „o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi” (Evrei 10:27). Omul nu are capacitatea de a rezolva această problemă spirituală şi nu o poate soluţiona. Modalitatea de rezolvare este doar în puterea lui Dumnezeu şi a realizat acest lucru prin moartea Fiului pe Cruce ca o ispăşire a păcatelor umanităţii. De asemenea omul nu are posibilitatea să-şi ascundă păcatul faţă de Dumnezeu, Numeri 32:23  „Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge” şi nu are puterea să-şi curăţească păcatele de unul singur (Proverbe 20:9). Prin faptele Legii omul nu are cum să stea curat în faţa lui Dumnezeu şi să fie justificat Romani 3:20, Galateni 2:16  „Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii”. Chiar şi prin jertfele evreilor din Vechiul Testament, aduse pentru păcate, credinciosul era ierta în contul Jertfei lui Cristos care urma să vină. Prin faptul că Isus Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ să mântuie pe om, ne arată gravitatea păcatului. Ispăşirea în Vechiul Testament[15]. În relaţia dintre poporul evreu şi Dumnezeu, în cadrul Legământului mozaic făcut la muntele Sinai, ne indică aspecte importante cu privire la iertarea păcatului. Omul nu avea o cale de reabilitare cu privire la păcatul personal sau colectiv, dar Dumnezeu este acela care oferă mijlocul  respectiv, în termeni lui Dumnezeu şi nu a omului. Iertare se obţinea prin jertfe, dar Dumnezeu aminteşte despre „ sângele ispăşitor”. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre” (Levitic 17:11). Acesta este calea hotărâtă de Dumnezeu, care ne indică termenii şi adevărurile cu privire la ispăşire. Obiectul ispăşirii, victima trebuia să fie fără pată, fapt care ne indică desăvârşirea, iar mielul sau iedul au un preţ pentru că ispăşirea nu este ieftină, iar păcatul nu poate fi privit în mod superficial. Acest aspect este scos în evidenţă prin ritualul de jertfă şi sângele ca parte a ritualului. Există şi căi extreme, sau alte moduri prin care este privită ispăşirea. Moise îi cere lui Dumnezeu să îl şteargă din cartea în care este scris pentru ca poporul să fie iertat. (Exod 32:30-32).  De asemenea şi Fineas a făcut ispăşire pentru că a omorât mai mulţi oameni care au păcătuit (Numeri 25:6-8,13). Reiese în mod clară faptul că moartea este plata pentru păcat Ezechiel 18:20  „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el”, dar Dumnezeu a permis până la Jertfa de pe Calvar moartea unui animal ca substituire, aspect reliefat şi de Pavel „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22). Ispăşirea în Noul Testament ne arată că jertfele din Vechiul Testament, nu a înlăturat în mod efectiv păcatele, iar păcatele din Vechiul Legământ, se rezolvă numai prin moartea lui Isus Cristos. Evrei 9:15  „Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită”. Crucea lui Cristos are un loc central în Biblie, iar toate aspectele, sau învăţăturile despre ispăşire ne conduc la Crucea lui Cristos. Prin Ispăşirea, 1. Dumnezeu îşi arată Dragostea faţă de oameni „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu…” (Ioan 3:16). În relaţia cu omul dintre atributele comunicabile ale lui Dumnezeu dragostea iese cel mai mult în evidenţă. Prin actul Jertfei lui Isus Cristos,  se vede atât dragostea Fiului cât şi a Tatălui faţă de umanitatea căzută în păcat. Moartea lui Isus Cristos nu a fost un accident, ci îşi are o origine divină, iar Cristos nu a fost o victimă moartea Lui fiind una voluntară. Fiul lui Dumnezeu trebuia să sufere (Marcu 8:31…etc), iar Fiul acceptă voia Tatălui  vezi rugăciune din grădina Gestimane (Matei 26:42). Acest lucru s-a făcut prin Harul lui Dumnezeu.  Evrei 2:9  „Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decât îngerii” adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”. Aceste aspecte sunt prezente în Noul Testament[16] atunci când se analizează procedeul şi maniera prin care s-a făcut ispăşirea păcatelor. 2. În Scriptură ne este prezentat Aspectul  de jertfă a morţii pentru păcat. Au fost sunt şi există oameni răi, duşmani l-a care în mod paradoxal Cristos nu s-a putut împotrivii, pentru că El a venit în mod special să moară pentru noi. El „a fost dat morţii din pricina fărădelegilor noastre” (Romani 4:25). De asemenea Sângele Lui a făcut curăţirea păcatelor, a purtat păcatele noastre  în Trupul său pe lemn,  şi este Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:2). Aspectul ispăşiri nu poate fi înţeles decât prin credinţă la picioarele Crucii lui Cristos, care a rezolvat păcatele umanităţii. Un aspect al Jertfei lui Cristos îl găsim în ritualul Cinei Domnului Isus, legat de Jertfa de pe Cruce. 1 Corinteni 11:24  „Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Corinteni 11:25  „Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.” În alte pasaje din Scriptură  referinţa este la modul concret 1 Corinteni 5:7: „Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit“. Petru ne vorbeşte despre Mielul fără cusur, iar Ioan afirmă „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Scriitorii Noului Testament au folosit terminologia jertfelor din Vechiul Testament pentru a se înţelege Jertfa lui Cristos care era o împlinire a lor, şi ce a realizat Cristos pentru oameni. 3. Jertfa lui Cristos a avut şi un caracter Reprezentativ, aspect pe care o mare majoritate a teologilor nu îl acceptă, dar termenul de „a reprezenta” poate să aibă semantici diferite. Acest aspect poate să fie adevărat fiindcă „El a fost reprezentantul nostru când a atârnat pe cruce”, iar în alte pasaje se afirmă acest lucru 2 Corinteni 5:14: „Dacă unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit“. La fel Cristos este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1 Ioan 2:1). Tema cărţii Evrei este Isus Cristos, Marele Preot, care mijloceşte şi îi reprezintă pe oameni, iar ideea de reprezentare, poate nu este cel mai potrivit cuvânt, este accentuată în Epistola către Evrei. 4. La fel şi termenul de Substituţie este prezent în Scriptură, cuvânt la care unii dintre teologii moderni au o reacţie negativă, dar această învăţătură există din abundenţă în Nou Testament. Faptul  că Isus Cristos a murit în locul nostru indică tocmai ideea de substituire. Numeroase pasaje ne spun despre  Cristos ca Robul care sufere (Marcu 10:45). Isaia 53 este cel mai relevant „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi… Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:5 ……). În Grădina Ghestimane când Isus s-a rugat a fost într-o stare care precede moartea,  nelinişte puternică,  zbucium, agonie. „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ”. (Luca 22:44). Dumnezeu l-a făcut păcat pentru noi şi strigătul lui Isus de pe Cruce indică tocmai acest lucru. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M- ai părăsit?” (Marcu 15:34). Şi alte pasaje din Scriptură ne indică ideea se substituire, ele fiind numeroase. Isus Cristos „ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13), şi a luat blestemul Legii asupra Lui. Acest aspect[17] este prezentat şi în cartea Romani care ne prezintă modul în care suntem iertaţi de păcate şi justifică pe cei credincioşi. Ispăşirea nu înseamnă a trece cu vederea păcatul ci ne arată că justiţia şi dreptatea lui Dumnezeu au fost satisfăcute, prin Moartea lui Isus Cristos care a plătit pentru păcatele noastre. Şi textele din Evrei 9:28, 1Petru 2:24,  ne vorbesc despre purtarea păcatului nostru de către Cristos şi  cum a fost pedepsit pentru noi. Şi în 1 Timotei 2:6 „S-a dat pe Sine Însuşi ca „preţ de răscumpărare pentru toţi”, termenul antilytron  este tradus ca „preţ de răscumpărare” sau „înlocuitor de răscumpărare”. În aceste condiţii ne este imposibil să nu ţinem cont de ideea de substituţie. Caiafa prinde şi el ideea, chiar dacă într-o altă percepţie. „Este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod şi să nu piară tot neamul” (Ioan 11:50), iar Ioan extinde ideea mai departe. 5. Există şi alte aspecte ale ispăşirii  în Noul Testament, dar este vorba mai mult de o clasificare a adevărurilor din Scriptură cu privire la subiectul respectiv, şi nu înseamnă că sunt mai puţin importante. Apostolul Pavel vede în realitatea Crucii o cale de eliberare de sub jugul păcatului, şi de salvare de mânia lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi prin Sângele lui Cristos. A privi Legea dată de Dumnezeu ca ceva mântuitor este o tragedie fiindcă omul nu este capabil să îndeplinească poruncile lui Dumnezeu, de aceea a trebuit să vină şi să moară Cristos pe cruce, este necesar Harul lui Dumnezeu, Legea  fiind cea care arată omului păcatul. Galateni 3:13  „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”. Pavel vede în Isus Cristos un salvator şi mântuitor.  Efectele pozitive ale izbăvirii sunt „răscumpărarea, împăcarea, justificarea, adoptarea şi jertfa”, care sunt concepte majore în creştinism. În cartea Evrei, Cristos este prezentat ca Mare Preot, şi se face comparaţie între jertfele din Vechiul Testament şi preoţii din familia lui Aron, inclusiv Marele Preot, prin care se arată superioritatea Jertfei lui Cristos şi superioritatea funcţiei de Mare Preot sus în cer. Ioan ne spune despre obiectivul şi ţelul lui Dumnezeu prin Cristos, care prin Cruce, un obiect al umilinţei supreme a făcut o lucrare măreaţă mântuitoare. Locul pe care îl ocupă Jertfa lui Cristos pentru înlăturarea păcatului este deosebit de important. El deschide omului cale spre o viaţă nouă care duce la mântuire.

4). TEORII DESPRE  ISPĂŞIRE[18], sau puncte de vedere diferite, care sunt faţete ale aceluiaşi  eveniment unele false, iar altele adevărate. Motivele sunt de ordin confesional şi diferite perspective cu privitoare la Vechiul Testament cât şi la Noul Testament, fără să se ajungă la o înţelegere singulară a conceptului de ispăşire. Ispăşirea trebuie să fie înţeleasă din perspectiva poporului evreu şi a sistemului sacrifical al jertfelor din Vechiul Testament şi din perspectiva lui Dumnezeu în Noul Legământ împlinit prin Cristos. Deşi se foloseşte termenul de „teorie”, evenimentul are un corespondent în adevăr. 1. Teoria Substituţiei Penale, vede Ispăşirea lui Cristos ca şi o Jertfă substitutivă şi înlocuitoare, care a satisfăcut cerinţele lui Dumnezeu cu privire la păcat. Sacrificiul lui Isus Cristos,  a realizat plata pentru păcatul omului, a oferit iertarea, neprihănire şi a împăcat omul cu Dumnezeu. Această perspectivă este cea mai aproape de adevărul din Scriptură, condiţia fiind ca omul să creadă în Jertfa lui Isus. Romani 1:17  „deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” 2. Teoria Guvernamentală, interpretează Ispăşirea[19] ca şi o demonstraţie ca şi o părere înaltă a lui Dumnezeu despre Legea Sa şi atitudinea faţă de păcat. În primul rând Dumnezeu nu ne datorează nimic, iar în al doilea rând Ispăşirea lui Cristos,  din această perspectivă nu a fost făcută din dragoste pentru omenire ci Cristos a făcut acest lucru pentru Dumnezeu şi Legile Sale, concepţie care este greşită. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16). 2. Teoria Recapitulării, susţine că Ispăşirea lui Cristos, a  răsturnat mersul omenirii de la revoltă faţă de Dumnezeu, la ascultare. Acest lucru este doar parţial adevărat pentru că nu toţi oamenii au devenit creştini. Teoria mai susţine că Isus a „retrăit” toate stadiile de vieţii umane şi a inversat cale neascultării făcută de Adam. Acest punct de vedere nu are suport biblic. 3.Teoria Comercială, percepe Ispăşirea lui Isus Cristos, ca ceva ce aduce glorie şi onoare lui Dumnezeu, care a oferit o răsplată lui Isus pentru Ispăşire, dar Cristos nu a avut nevoie de ea  şi a dat-o omului. Teoria „neagă  starea spirituală reală a păcătoșilor neregenerați” şi necesitatea unei făpturi noi realizată doar în Cristos Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17). În mod implicit se neagă şi relaţiile dintre Persoanele care compun Trinitatea. 4. Teoria Mistică, vede în Ispăşirea lui Isus Cristos  o victorie pentru propria  Sa natură păcătoasă prin puterea Duhului Sfânt. Această victorie şi cunoaştere prin „gândirea mistică” se va răsfrânge şi asupra gânditorilor şi îi va influenţa şi va trezi „conștiința dumnezeiască” Scriptura afirmă în mod clar că Isus a fost şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp, fără păcat. „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15). Nimic nu este mistic aici. 5. Teoria Dramatică este perspectiva asupra Ispăşirii care vede un conflict divin între bine şi rău, în care Cristos câştigă, eliberează omul de sub robia lui Satana şi oferă omului un mijloc de eliberare din lumea răului. Teoria este prea simplistă şi lasă multe aspecte importante ne-elucidate. 6. Răscumpărare de la Satan,  percepe Ispăşirea ca şi o răscumpărare plătită lui Satana. Condiţia omului este de rob al Satanei, iar Ispăşiea lui Cristos este preţul plătit. Teoria nu are suport biblic  nici mulţi susţinători în Istoria Creştinismului pentru că nu este biblică fiindcă Dumnezeu cere o plată pentru păcat şi nu Satana. De asemenea se ignoră dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu cum este prezentată în Biblie. În plus îi conferă o poziţie lui Satana mai înaltă decât se cuvine şi nu avem un suport în Scriptură care să afirme că datorăm ceva Diavolului, ci Dumnezeu cere o plată pentru păcat. Romani 5:10  „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când Suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui”. 6. Teoria Exemplului  perspectivă care spune că moartea lui Isus a fost doar un exemplu de credinţă, ca inspiraţie ca omul să asculte de Dumnezeu. Ea neagă dreptatea lui Dumnezeu care cere o plată pentru păcat, în plus neagă şi faptul că Jertfa lui Isus Cristos pe Cruce a fost fără pată.  Este adevărat că Persoana lui Isus a fost un exemplu pentru noi, dar numai acest lucru rezolvă problema sub aspect mântuitor. 7. Teoria Influenței Morale este credinţa că Ispăşirea este o demonstraţie a dragostei divine pentru ca inima omului să se  înduioșeze și să se pocăiască. Omul este doar bolnav spiritual şi acceptă iertarea când vede dragostea lui Dumnezeu, şi semnificaţia morţii lui Isus Cristos este de a ne arăta dragostea lui Dumnezeu. Teoria nu este biblică pentru că noi suntem morţi în greşeli şi păcate (Efeseni 2:1), neagă faptul că Dumnezeu cere plata păcatului şi nici pe departe nu încearcă să ne înduioşeze. „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Faptele apostolilor 17:30)

5). CRISTOLOGIE – despre Isus Cristos[20]. El este o Persoană care face parte din Trinitate (Ioan 1:1), fiind egal cu Dumnezeu Tatăl şi cu Dumnezeu Duhul Sfânt din veşnicie egali în esenţa Lor (Ioan 1:1). A intra în lume prin naştere din fecioară fiind pe deplin Dumnezeu şi om în acelaşi timp (Coloseni 2:9; 1 Tim 2:5), cele două naturi, divinitate şi om fiind absolut necesare într-o singură Persoană (Rom. 1:3-4; Fil. 2:6-8). A fost ispitit de Satana dar a fost imposibil să păcătuiască (Evrei 4:15; Iacov 1:13).  Întruparea a fost necesară pentru a avea calitatea de Mântuitor, ca Dumnezeu divin, nu putea să moară,, iar moartea unui simplu om nu avea valoare. Astfel ca om Cristos a putut să moară iar ca Dumnezeu moartea lui, Ispăşirea a avut un caracter universal şi infinit. Isus Cristos a murit pentru păcatele oamenilor (1Ioan 1:2), moartea a fot ceva real cu rol de Ispăşire a păcatelor  (Ioan 19:30). De asemenea ea a fost în planul lui Dumnezeu Fapte 2:23). „Moartea lui este răscumpărătoare (Matei 20:28), ispăşitoare (1 Ioan 2:22),  de împăcare (2 Cor. 5:18) şi înlocuitoare (Is. 53:6)”.  Isus Cristos a Înviat a treia zi din morţi (Luca 24:39), validând sacrificiul pentru păcat, fiind şi o nădejde a credinciosului. Învierea a fost un act al Trinităţii. Fapte 2:24  „Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea” 1 Pet 3:18, Ioan 2:19). Învierea reprezintă „cele dintâi roade ale învierii credincioşilor” (1 Cor. 15:23), ea dă valoare predicării Evangheliei, credinţei şi a mântuirii (1 Cor. 15:14-17). După Înviere Isus s-a arăta ucenicilor şi altor credincioşi, apoi s-a înălţat la cer şi acum stă la dreapta Tatălui cu autoritate şi putere ca  Mare Preot  (Evrei 4:14-16), Avocat (1 Ioan 2:2), si Mijlocitor (Evrei 7:25; 4:15). El urmează să revină în viitor, parousia „a doua venire” şi să-şi ia Biserica sus în cer stabilind Împărăţia Cerurilor (Apoc. 19:11).

PROFEŢII MESIANICE ÎMPLINITE ÎN ISUS HRISTOS[21]. Au fost multe profeţii despre Naşterea, viaţa  Moartea şi Învierea lui Isus Cristos din care selectăm cele mai importante cu privire la Moartea şi Învierea lui Isus.  Prima o găsim în cartea Geneza. „Sămânţa femeii care va zdrobi capul şarpelui Geneza 3:15, El este Uns şi Veşnic, Psalm 45:6,7;102:25-27, este Numit Fiul lui Dumnezeu Psalm 2:7,  va fi respins de ai Săi, de evrei Isaia 53:3, va fi Profetul Deut.18:15,  este Preot după rânduiala lui Melhisedec Psalm 110:4, nu este crezut Isaia 53:1, va fi vândut pe treizeci de arginţi Zaharia 11:12, va fi acuzat de martori mincinoşi Psalm 35:11, este tăcut în faţa acuzaţiilor Isaia 53:7,  va fi scuipat şi bătut Isaia 50:6,  este urât fără temei Psalm 35:19, Moare în locul…pedepsit în locul… nostru Isaia 53:5, va fi Răstignit împreună cu răufăcători Isaia 53:12,  îi vor fi străpunse mâinile şi picioarele Zaharia 12:10; Psalm 22:1,7,8,16,18,  Este chinuit de sete Psalm 22:15,  va fi dispreţuit / hulit şi batjocorit Psalm 22:7,8, îi este dat vin/oţet să bea Psalm 69:21, va fi ocărât Psalm 69:9,  Se roagă pentru duşmani Psalm 109:4, este părăsit de Dumnezeu Psalm 22:1, nu va avea nici un os sfărâmat / zdrobit Psalm 34:20, va fi străpuns în coastă Zaharia 12:10, este înmormântat în mormântul unor bogaţi Isaia 53:9, Înviază dintre morţi Psalm 16:10, 49:15, Se va înălţa la dreapta lui Dumnezeu Psalm 68:18”. Toate aceste  prorocii au o corespondenţă reală în viaţa lui Isus Cristos, şi pot fi verificate prin citate biblice din Noul Testament.

NUMELE ŞI TITLURILE LUI ISUS CRISTOS.[22] Aşa cum Dumnezeu s-a descoperit şi prin Numele Său tot aşa a făcu  şi Isus Cristos  prin numele şi titlurile Sale, prin care El îşi arată caracterul şi natura Sa. Cei care au cercetat Scriptura au descoperit între 200 şi 700 de nume sau titluri ale lui Isus Cristos. Dintre ele vom selecta câteva care se referă la subiectul de faţă. „Isus[23], Matei 4:3  Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîini.” Fiul Omului,  Matei 9:6  Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te” a zis El slăbănogului „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” Hristosul,  Matei 16:20  Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. Profetul, Preot,   Evrei 5:10  căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.” ROBUL Matei 12:18  „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. Yehve, DOMNUL  care mântuiește”, Matei 24:42  Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru, Unsul, – Psalmi 2:7  „Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul -„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut, Leul  Apocalipsa 5:5  Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.  Isus este numit Dumnezeu in câteva pasaje din Biblie. Luate împreuna, viata Sa fără păcat, minunile si învierea Sa din morţi dovedesc şi confirmă pretenţia Lui de a fi Dumnezeu (Ioan 20:28).  Mesia – Mult asteptatul, “Unsul” care va elibera pe Israel. Isus a venit sa izbaveasca omenirea de pacat si moarte (Ioan 4:25-26), Mântuitor  Fapte 5:31  Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. Isus este persoana care mântuieşte omenirea de veşnicia in iad, Răscumpărător “Unul care elibereaza sau izbaveste pe cineva din necaz, pericol, robie, de obicei platind un anumit pret”  În Noul Testament Isus este văzut ca Răscumpărătorul final care Si-a dat viata ca preţ de răscumpărare (Marcu 10:45; Tit 2:1). Mijlocitor .Pentru ca Isus este Dumnezeu adevărat, El îl poate reprezenta pe Dumnezeu înaintea oamenilor. Fiindcă este om adevărat, El îl poate reprezenta pe om înaintea lui Dumnezeu şi împăcarea este posibila (1 Timotei 2:5). Cuvânt , acest titlu a fost folosit de apostolul Ioan pentru a descrie misiunea lui Isus. Titlul afirma Divinitatea lui Isus si dumnezeirea Sa veşnica si absoluta  Ioan 1:14  Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Alfa si Omega – Aceste doua caracteristici erau prima si ultima litera din alfabetul grecesc. Acest titlu descriptiv exprima natura veşnica a lui Dumnezeu – începutul si sfârşitul (Apocalipsa  22:13).  Apocalipsa 1:8  „Eu Sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic”. Mai există şi alte nume şi titluri[24] ale lui sus Cristos, ca Cel Sfânt (Fapte 3.14, Psalmul 16.10), prin natura Sa divină, cât şi umană, El fiind un izvor al sfinţeniei pentru credincioşi, aspect realizat prin Moartea Lui.  Se mai numeşte şi Fiul lui Dumnezeu: (Luca 1.35, Ioan 1.49), Isus este „singurul născut din Tatăl” (Ioan 1.14), Cuvântul lui Dumnezeu, (Apocalipsa 19.12-13), prin care se arată tainicul Persoanei Sale divine.(Ioan 1:1 1 Ioan 5.7-8). Cuvântul, ne indică faptul că face parte din Trinitate şi prin El au fost create toate lucrurile. Cuvântul vieții (1 Ioan 1:1), prin care omul are viaţă veşnică prin El. Alfa și Omega (Apocalipsa 1.8, 22.13) prin care Isus Cristos se decalară începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, fiind Dumnezeu adevărat, şi ne indică poziţia Sa din Trinitate, cu un caracter etern. Eu sunt (Ioan 8.58,  Exodul 3.14), prin care se identifică cu Tatăl, Iehova din Vechiul Testament. Dumnezeul adevărat (1 Ioan 5.20) prin care Isus îşi declară divinitatea, şi ne indică un Dumnezeu Trinitar, Izbăvitor (Romani 11.26), din robia păcatului, Mare Preot, (Evrei 2.17), în contras cu Marele preot din Vechiul Testament, Jertfa Sa fiind eternă.  Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1.29), prin care şi-a arătat supunerea faţă de voia Tatălui şi  disponibilitatea de a muri pentru noi prin suferinţă, Jertfa Lui fiind fără cusur. Învierea și Viața, (Ioan 11.25), credincioşii fiind întrupaţi în El, păcatul este îngropat cu El şi suntem înviaţi tot prin Învierea Lui. Calea, adevărul, Viața(Ioan 14.6), Isus fiind singura posibilitate prin care omul se poate împăca cu Dumnezeu, şi să aibă viaţă veşnică în sens temporal cât şi atemporal. Isus este şi Judecător (Fapte 10.42, 2 Timotei 4.8)”, fiindcă Dumnezeu a delegat judecata finală Fiului Său pentru a judeca lumea uni să primească binecuvântări veşnice sau pedeapsă eternă „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. (Matei 25:34),  şi „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! „ (Matei 25:41).

6). ISUS MIELUL LUI DUMNEZEU[25]. Ioan 1:29  „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Dintre titlurile enumerate anterior, Domnul Isus este prezentat ca şi Mielul lui Dumnezeu, care face Ispăşirea păcatelor lumii întregi. Titlu de Isus Mielul lui Dumnezeu ne arată sacrificiul suprem al lui Isus pentru păcatele umanităţii, iar pentru a fi înţeles, trebuie să ne reamintim  profeţiile cu privire la venirea lui Cristos ca şi „ jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10), şi faptul că întregul ritual al jertfelor aduse pentru păcat adus de evrei, a pregătit terenul pentru înţelegerea şi venirea lui Isus Cristos ca Jertfă şi Sacrificiu pentru păcat, oferit de Dumnezeu pentru a răscumpăra poporul Său (Romani 8:3, Evrei:10). Evreii sacrificau miei cu ocazia sărbătoriri Paştelui. Sărbătoarea  amintea de sacrificarea mielului de Paşti şi stropirea tocurilor uşilor cu sânge (în afară de prag,  Exod 12:11-13), care acum ne arată o imagine a lucrării de Ispăşire pe care Cristos a realizat-o pe Cruce. Cei care sunt al lui Cristos sunt acoperiţi de Sângele Lui, şi sunt protejaţi sub aspect spiritual de moarte. La poporul evreu exista şi un alt ritual era sacrificiu zilnic al unui miel pentru păcatele poporului (Exod 29:38-42), care în final arăta tot spre Ispăşirea făcută de Cristos. Isus a murit pe Cruce în perioada care a corespuns cu sacrificiul de seară adus în Templu. Poporul evreu era familiarizat cu sacrificiile pentru păcat, iar Isaia şi Ieremia le-au prorocit dinainte despre Cel care va veni şi va fi adus „ca un miel dus la tăiere” (Ieremia 11:19; Isaia 53:7) şi care a aduce răscumpărarea poporului Israel, acesta fiind Isus Cristos, dar în fapt s-a realizat Ispăşirea pentru întreaga lume. Din Noul Testament ştim că  plata pentru păcat este moartea  (Romani 6:23) şi că el ne desparte de Dumnezeu, singura speranţă este în Ispăşirea de pe Cruce realizată de Cristos, prin care cei care cred în El se pot împăca cu Dumnezeu. Acesta este Vestea Bună a Evangheliei care trebuie dusă tuturor oamenilor fiind o poruncă (Matei 28:18-20), iar Petru defineşte clar Ispăşirea făcută de Isus Cristos. „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu” (1 Petru 1:18-21). Pentru a realiza Ispăşirea Isus  trebuia să aibă calitatea de Rob care sufere[26]. Acest aspect este prorocit de Isaia, robul lui Dumnezeu are un rol important pentru că va vesti lumii adevărul şi dreptatea în care sunt prinse toate popoarele, evreii şi neamurile care vor da slavă lui Dumnezeu ( Isaia 55: 1-6). Cel mai bine  Robul care sufere este descris în Isaia capitolul 53, în care se arată atât suferinţa dar se vesteşte şi biruinţa. Acest mesaj a influenţat poporul evreu. Noţiunea de Rob[27] care sufere din Isaia  este ce mai mare profeţie din „Tanah (Scripturile evreiești, Vechiul Testament) privind venirea lui Mesia al evreilor se găsește în capitolul 53 al profetului Isaia”. Profeţia a fost înţeleasă ca şi Răscumpărătorul care va veni  în Sion, iar  exemplu iudaismul tradiţional are diferite perspective asupra identităţii Robului. În Talmudul babilonian se  afirmă : „Mesia, care este numele Lui? Rabinii spun Învățatul lepros, și se spune «totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit…»” (Sanhedrin 98b). La fel se întâmplă şi în alte scrieri ca Midraș Rut Raba care spune : „O altă explicație (a versetului din Rut 2.14), El vorbește de Împăratul Mesia, «Vino aici», apropie-Te de tron, «și mănâncă pâine», care este pâinea Împărăției, «și înmoaie-Ţi bucata în oțet», aceasta referindu-se la pedepsele Sale, după cum este spus, «Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre”. Targum Jonathan este mai aproape de adevăr: „Iată Robul Meu Mesia va propăși; va fi înălțat, Se va ridica, și va fi extrem de puternic”. O altă sursă Zoharul spune că El a fost rănit pentru fărădelegile noastre» etc. … În Grădina Eden există un palat numit Palatul fiilor bolilor, în acest palat intră Mesia și convoacă toate bolile, toate durerile şi toate pedepsele Israelului, ele toate vin și se așează asupra Lui. Și dacă nu le-ar fi ușurat astfel de deasupra Israelului, luându-le asupra Sa, nu ar fi existat niciun om care să poată purta pedepsele Israelului pentru încălcările Legii, şi aceasta este ceea ce e scris: „Într-adevăr, El a luat asupra Lui bolile noastre.” Rabinul Moise Maimonide (RaMBaM) afirmă  cum sau „Care este modul în care va apărea Mesia… se va ridica unul despre care nimeni nu a știut mai dinainte și semnele și minunile pe care vor vedea că le face vor fi dovezi ale originii Sale adevărate; pentru că Cel Atotputernic[28], acolo unde ne spune părerea Lui cu privire la această chestiune, zice: «Iată că un om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul lui…» (Zaharia 6.12) Și Isaia vorbește în mod similar despre timpul în care va apărea: fără tată sau mamă sau familie cunoscută, a venit ca un lăstar înaintea Lui, ca o rădăcină care iese dintr-un pământ uscat etc. … în cuvintele lui Isaia, când descrie felul în care împărații Îl vor asculta. În fața Lui împărații își vor închide gura; pentru că vor vedea ce nu li se mai istorisise și vor auzi ce nu mai auziseră.” Din păcate Rabinii moderni din iudaism văd în persoana Robului care sufere întreg poporul Israel, pe Isaia însuşi, sau de unul dintre profeţii iudei. Dar Isaia ne vorbeşte despre Mesia aşa cum au înţeles şi rabinii de mai demult. Acest lucru este confirmat de sursa internă din Isaia 53. „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. (Isaia 53:2) De asemenea deşi dinastia lui David va fi tăiată, din „butuc”, rămăşiţă, va răsări un lăstar nou care va fi Mesia cel promis. El a făcut o Ispăşire irevocabilă, absolută şi categorică. Textul ne vorbeşte despre o Persoană, nu mai multe care „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. (Isaia 53:4). El va fi zdrobit prin suferinţă, va muri şi va învia „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lu”i. (Isaia 53:10) Corespunzător cu afirmaţiile apostolilor iudei „Isus a murit pentru păcatele noastre, a înviat, s-a înălțat la dreapta Tatălui și acum slujește ca Marele Nostru Preot care ne curăță de păcat (Evrei 2.17, 8.1). Isus, Mesia al evreilor, este Cel pe care L-a prevestit Isaia”. Rabinul Moshe Kohen Ibn Crispin afirmă nu este de acord cu alţi rabini şi spune. „Această profeție a fost rostită de Isaia, la poruncă divină, cu scopul de a ne face cunoscut ceva despre natura viitorului Mesia, care va veni să elibereze Israelul, și despre viața Lui, la discreție, din ziua în care va veni, până la apariția Lui ca salvator, pentru ca, dacă se va ridica cineva pretinzând că este Mesia, să putem cugeta și căuta să vedem dacă observăm în el vreo asemănare cu trăsăturile descrise aici; dacă există vreo astfel se trăsătură, atunci putem crede că El este Mesia, neprihănirea noastră; dar dacă nu, nu putem crede acest lucru.” Referinţele interne ale textului sunt clare. Isaia 53:11  „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor”. Din păcate există un atunci şi un acum, credinţă şi necredinţă” Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” (Isaia 53:1)

7). ISUS CRISTOS MARE PREOT.[29] Evrei4:15-16, 5:1-14. Cele patru evanghelii de descriu viaţa şi lucrarea pe care Isus Cristos a făcut-o aici pe pământ. Cartea Evrei ne descrie lucrarea pe care Isus Cristos în face în cer. Isus Cristos în cer îndeplineşte trei mari funcţii ca Mare Preot, Rege şi Mijlocitor. În secţiunea de faţă vom privi pe Isus Cristos ca Mare Preot. Fiind sinceri cu noi înşine nu pute trăi o viaţă de credinţă prin forţe proprii ci dor împreună cu Cristos. Ştim că prin Întrupate Isus Cristos a fost om ca şi noi şi a fost ispitit de Satana. Presiunea ispitei a fost pe măsură, deci mai mare, dar Isus a făcut afirmaţia că „……..El n-are nimic în Mine”,   Ioan 14:30,  nu a cedat în faţa ispitei „ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat”. În schimb nu acelaşi lucru se poate spune şi despre noi, în care Satana mai are multe lucruri. Tocmai prin faptul că Isus nu a păcătuit  este necesar să ne apropiem de Domnul  având curaj şi fără de frică, de Tronul Harului, cu reverenţă respect şi închinare. Tronul Harului[30] a fost unul de judecată, iar acum este de îndurare de care avem nevoie fiecare dintre noi. Avem nevoie de Harul lui pentru că suntem nevrednici Tit 3:5: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,” Isus Cristos este Mare Preot, în acelaşi timp Capul Bisericii, dar şi Păstorul meu, aşa cum a afirmat şi David. Preoţia lui Cristos este superioară preoţiei leviţilor, aspect pe care poporul evreu îl cunoştea bine. Cristos are o slujbă întreită cuprinzând profet, preot şi rege în viitor. Aşa cum fiecare evreu trebuia să fie preot în casa lui tot aşa fiecare creştin trebuie să aibă acelaşi rol. Lauda şi rugăciunea este o parte din lucrarea unui preot, una ţine de ritual, cealaltă de latura emoţională, iar în faţa Lui trebuie să vii cu sinceritate. Numai aşa vom primi Harulu Lui pe care Cristos ni le poate oferii în calitate de Mare preot. În Evrei 5:1 ne este dată definiţia de Mare Preot, care trebuie să fie dintre oameni ca reprezentant înaintea lui Dumnezeu şi să fie acceptat de Domnul. Această slujbă nimeni nu o poate lua de unul singur ci este chemat şi rânduit de Dumnezeu (Evrei 5:4). Diferenţa dintre profet şi preot, este că Preotul este reprezentantul oamenilor pe când Profetul este reprezentantul lui  Dumnezeu înaintea oamenilor. Acum Isus Cristos este singurul Preot care ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu. el mai îndeplineşte şi funcţia de  Mijlocitor, Avocat (Paraclet, 1 Ioan 2:1). Cristos este răbdător bun, indulgent cu creştinii fiindcă ştie că avem păcate şi din ignoranţă  (Lev 4:1-2),  sau din absenţa discernământului Prov 14:12 „ Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”(Isaia 53:6).  Isus Cristos înţelege problemele noastre pentru că a fost om, a fost ispitit, dar nu a cedat în faţa ispitei. „Aaron era atins de o neputinţă a lui, pe când Hristos este atins de neputinţa noastră”, de aceea El, când facem un păcat ne ajută prin puterea Sa să ieşim din starea respectivă. Păcatul trebuie să fie mărturisit la modul concret „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9). Contrastul dintre preoţia lui Aron şi a lui Cristos este evidentă. Aron trebuia să aducă un taur ca şi jertfă pentru păcatele sale când intra în Sfânta Sfintelor, şi abia apoi avea posibilitatea să reprezinte poporul înaintea lui Dumnezeu, iar în cazul lui Isus Cristos acest lucru nu mai este necesar, El fiind Jertfa fără păcat. Nimeni nu îşi ia singur cinstea de a fi Preot ci este chemat de Dumnezeu. Tot aşa este şi cu Isus Cristos care  „nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut” dar şi mai mult El era în planul lui Dumnezeu „Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7). Cristos a fost Preot după rânduiala lui Melhisedec, care era „preot al Dumnezeului preaînalt”  Gen 14:19-20: „ Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. ²⁰ Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate..”. Melhisedec este antetipul lui Cristos,  a fost rege al Salemului, nu ştim de unde vine, ori începutul şi sfârşitul zilelor, fiindcă nu are linie genealogică, pe când Isus este Alfa şi Omega. Crucea lui Isus a început de fapt din momentul în care realitatea Crucii a devenit clară pentru misiunea Sa de Ispăşire şi iese în evidenţă latura umană a lui Isus în momentul în care se ruga în Grădina Ghestimane. Mai există momente când se vede latura umană,  a plâns, la mormântul lui Lazăr, pentru Ierusalim, şi înainte de  a fi prins a rostit cuvintele „Facă­se nu voia mea ci voia ta.” După aceste lucruri şi prin ele, Ispăşirea pe Cruce  Moartea şi Învierea „…… a fost făcut desăvârşit”, iar mântuirea  oferită oamenilor este veşnică. Aici  se ajunge în în situaţia în care a fost numit d Dumnezeu „Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.” Aceste  aspecte nu sunt uşor de înţeles, iar cei la care le scrie Pavel sunt greoi la pricepere, aşa cum sunt mulţi dintre creştinii de astăzi. Uneori trebuie să se ia „ abecedarul” credinţei, priceperii şi vieţii creştine de la început, şi se reîncepe cu lapte, pentru a se ajunge la maturitate spirituală. Statutul de copil în credinţă, nu este de dorit, mai ales ca şi o stare îndelungată fiind o ofensă la adresa numelui de creştin sau copil al lui Dumnezeu.  Doar credincioşii maturi au capacitatea de a deosebii binele de rău în viaţa de credinţă, în momentul când se iau decizii sau se fac acţiuni, care în mod categoric sunt urmate de consecinţe bune sau rele în spaţiu spiritual.

8). RĂSTIGNIREA LUI ISUS[31]Matei 27:45-56. Evenimentul  Răstignirii lui Isus Cristos a afectat întregul Univers, fără a se exagera ceastă afirmaţie. A fost o acţiune unică, ne-repetabilă şi nimeni nu este capabil de o asemenea Jertfă de ispăşire şi asemenea efecte în plan universal. Sus pe Cruce Domnul a făcut totul pentru mântuirea noastră, iar din acest punct de vedere  Jertfa este exhaustivă, completă în întregimea Ei,  nimic în plus şi nimic în minus. Şi astăzi sunt oameni care consideră pe Isus Cristos un impostor şi nimic nu face ca inimile necredincioşilor să vadă altceva. La Cruce aceea care trebuiau să recunoască identitatea lui Isus ca fiind Mesia, din contră îl batjocoresc cu excepţia de moment a tâlharului de pe cruce, care a beneficiat primul de mântuirea lui Cristos. În persoana tâlharului se vede un model de pocăinţă. (Luca 23: 39-43) În fapt şi fiind sinceri cu noi înşine toţi oamenii au nevoie de mântuire pentru că Pavel spune Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatului personal faţă de Jerfa lui Isus Cristos şi a recunoaşte faptul că Jertfa este mijlocul de mântuite. Aşa a făcut şi tâlharul de pe cruce, apoi îi cere lui Cristos să-şi amintească de el când va ajunge în Împărăţia Sa, acesta fiind o dovadă de pocăinţă. Ne întoarcem la momentul[32] în care ostaşii l-au adus pe Isus să-l răstignească, Isus fiind obligat să-şi poarte Crucea de lemn, dar după o parte din drum a căzut, (loan 19:17),  iar soldaţii au obligat pe Simon din Cirena să o ducă mai departe, un privilegiu pe care nu suntem sigur că a fost înţeles de Simion. Femeile plângeau în uram lui Isus dar El le spune Luca 23:28  „Isus S-a întors spre ele şi a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri”. El a fost dezbrăcat de haina lui, „Iată ce spune Denney în această privinţă: „Singura viaţă perfectă care a fost trăită pe acest pământ a fost viaţa şi hainele pe care le-a purtat.” Acelui care nu a avut nici o avere, care nu a lăsat nimic decât pentru cămaşa fără cusătură. Aceasta era toată averea Lui”.  Locul răstignirii, „Golgota „craniu – în aramaică, Calvar- kranion în greacă”, nu a fost identificat ca şi loc precis până acum. Lui Isus i s-a oferit vin acru, amestecat cu fiere, care atenuează durerile, dar El a refuzat acest lucru. În momentul Răstignirii ucenicii nu erau prezenţi, Petru undeva pe aproape dar ştim că s-a lepădat, şi era prezent doar Ioan ucenicul preaiubit şi femeile. Nu avem o descriere a suferinţei lui Isus Cristos relatată de evanghelişti, dar o găsim relatată de Isaia cu 700 de ani înainte   „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. (Isaia 53:3). Nu credem că soldaţii au fost conştienţi de ceea ce făceau, nu era prima răstignire efectuată, dar Isus se roagă pentru ei şi pentru mulţime „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”… Soldaţii împlinesc o prorocie… Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. (Luca 23:34).  Pe Crucea lui Isus s-a scris ACESTA ESTE ISUS, REGELE IUDEILOR ,cu versiuni diferite în evanghelii, preoţii s-au împotrivit dar Pilat nu a fost de acord şi aşa a rămas scrisă în trei limbi de circulaţie în ebraică, latină şi greacă (loan 19:19-22). Şi aceia care treceau pe acolo îşi bătea joc de el „Tu, care distrugi templul şi îl zideşti Ia loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”, acesta fiind un  limbaj al necredincioşilor.” E pertinent aici comentariul lui William Booth: „Ei au susţinut că ar fi crezut, dacă El s-ar fi coborât de pe cruce, în schimb, noi am crezut pentru că El a rămas pe cruce.” Preoţii spun un adevăr fără să realizeze adevărata menire a lui Isus Cristos „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!”. Liderii religioşi, tâlharii, mulţimea s-au unit împreună şi au hulit pe Dumnezeu. „De la ceasul al şaselea (adică amiază) până la ceasul al nouălea (ora 15) s-a făcut întuneric peste toată ţara Palestinei, dar şi în sufletul Său”.  În cele 3 ore de întuneric, se rezolva problema dintre Tată şi Fiu, aspect ascuns oamenilor. Isus strigă cu glas tare „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit” moment în care Dumnezeu şi-a retras dragostea faţă de Fiu li l-a pedepsit pentru păcatele întregii umanităţi. El nu a venit să fie mântuit ci să mântuiască. „Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul”, mai precis El şi-a încredinţa Duhul în mâinile Tatălui. Atunci perdeaua dinăuntru Templului s-a rupt  de sus în jos, fapt care indică că fiecare credincios are intrare directă şi liberă la Dumnezeu, situaţie diferită de cea a credincioşilor din Vechiul Testament. Au mai fost şi alte evenimente, „mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat” şi s-au arătat în cetate. La fel sunt şi cele trei ore de întuneric, în care Dumnezeu  a ascuns acţiunile Sale de ochii oamenilor pentru că era ceva (o rezolvare) între Tată şi Fiu. De asemenea acolo era şi sutaşul care probabil conducea execuţia şi văzând evenimentele a exclamat „„Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”. Femeile îl plângeau pe Domnul Isus. Nici mulţimea nu rămâne indiferentă la moartea lui Isus  Luca 23:48  „Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept”. Ucenicii s-au înspăimântat de Moartea lui Isus dar mai târziu s-au bucurat.  Ca să nu rămână Trupul lui Isus pe Cruce în timpul Sabatului, iudeii au cerut ca să fie zdrobite fluierele picioarelor, şi trupurile să fie luate de pe cruce. Când ostaşii ajung la Crucea lui Isus constată că El a Murit, iar un soldat roman îi străpunge coasta cu suliţa şi „a ieşit sânge şi apă”, împlinind prorocia din  Psalmul 34:20, de asemenea în escaton oamenii îl vor vedea. Apocalipsa 1:7  „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin”. În viaţa de credinţă  Pavel afirmă un lucru esenţial  „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dar pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Urmează îngroparea lui Isus de către Iosiv din Arimateea, şi Nicodim cu acordul lui Pilat păzirea mormântului de către ostaşi la cerere liderilor religioşi evrei care se temeau  că va Învia eveniment care s-a şi întâmplat.

9). ÎNVIEREA LUI ISUS[33] Matei 28: 1-15. 6  Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul. Primii creştini în vestirea Evangheliei au pus un mare accent pe Învierea Domnului Isus Cristos. În mitologie au existat  şi alte feluri de înviere, dar nici una nu se compară cu Învierea Domnului Isus Cristos. Creştinismul afirmă despre Isus Cristos ca a murit cu adevărat şi a biruit Moartea prin Înviere, care nu se aseamănă cu nimic dintre religiile păgâne şi diferă în mod radical. Ideea creştină despre înviere se deosebea de credinţa iudeilor şi a grecilor, de aceea au râs de Pavel în Atena (Fapte 17:32). Evreii credeau că  valoarea trupului nu avea să se piardă prin moarte şi la înviere vor avea acelaşi trup (Apocalipsa lui Baruh 1:2). Creştinii credeau că  după  moartea la înviere trupul avea să vie transformat şi diferit în lumea viitoare.  (1 Corinteni 15:42 şi mai departe). Învierea în Vechiul Testament, este un subiect[34] puţin abordat şi există puţine lucruri care spun despre înviere. Credincioşii din Vechiul Testament se gândeau în general prea puţin la viaţa viitoare, erau preocupaţi de lucruri de moment şi puţini dintre ei percepeau cu adevărat dimensiunea spirituală a vieţii dincolo de moarte. În unele cazuri ei foloseau termenul de înviere cu referinţă la renaşterea naţională a poporului evreu  (Ezechiel 37). O referinţă  clară despre înviere o găsim în cartea lui Daniel  12:2  „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică”. Sunt şi alte locuri în care se vorbeşte despre înviere în Psalmul 16:10…, 49:14…, în Isaia 26:19  „Să învie, deci, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.”. În general avem puţine date despre înviere, iar popoarele păgâne ca egiptenii şi babilonienii aveau o doctrină despere înviere, iar sincretismul religios a descurajat evreii să formuleze o învăţătură în sensul acesta. În perioada dintre cele două Testamente,  ideea despre înviere s-a conturat mai mult. În timpul Domnului Isus încă nu s-a ajuns la un consens despre înviere, saducheii nu credeau aşa ceva, dar poporul evreu accepta deja ideea de înviere aşa cum am menţionat mai sus. Învierea în Noul Testament, se concretizează prin Învierea lui Isus Cristos. Avem trei cazuri de înviere menţionate în Noul Testament, acestea fiind,  fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain şi învierea lui Lazăr. Pe de altă parte Pavel spune despre Domnul Isus că este „pârga”, Cel dintâi care a Înviat. 1 Corinteni 15:20  „Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi”. Acest lucru ne arată pe Isus Cristos ca şi stăpân asupra morţii, el profeţind Învierea Sa, după Răstignire şi Moartea pe Cruce. (Marcu 8:31, 9:31, 10:34), etc.  Învierea fiind de o are importanţă pentru că implică adevărul spus de Isus  Cristos. În evanghelii se relatează Învierea lui Isus Cristos, mormântul gol şi arătările de după înviere. Speculaţiile de altă natură cad pentru că au existat martori la Înviere 1 Corinteni 15:3  „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; 5  şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece”. Să nu uităm că predicare Evangheliei şi a Învierii lui Isus a avut repercusiuni asupra creştinilor, care au persecutaţi de către iudei şi romani în temniţe, sau alte forme iar  Ştefan, Iacov au fost executaţi, şi nimeni nu moare pentru o minciună. Iudeii ar fi făcut tot ce este posibil să găsească Trupul lui Isus, dar nu au reuşit pentru că a Înviat, acest fapt fiind o dovadă a Învierii.  De la câţiva martori a Învierii, s-a ajuns la 500 de persoane care susţin acest lucru. De asemenea trebuie să ţinem seama şi de transformarea credincioşilor, după evenimentul învierii, care înainte erau descurajaţi, ar apoi au fost gata să sufere închisoarea, să moară pentru Isus. Nici un om nu-şi asumă asemenea risc dacă nu este sigur pe ceva în cazul nostru pe evenimentul Învierii. Ei au fost gata să sufere persecuţia eklesială, naţională şi politică pentru Isus Cristos. Un alt aspect este închinarea în Biserica primară, au schimbat ziua de închinare în prima zi din săptămână, Duminica ţi celebrau Cina Domnului, ca o comemorare a morţii şi Învierii lui Isus Cristos, la fel ca şi Botezul care semnifică şi acest aspect Coloseni 2:12 „fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi”. Astfel învierea[35] a dat semnificaţi a tot ceea ce făceau credincioşii. Teoria leşinului sau a halucinaţiilor, cad pentru că halucinaţii se manifestă sub formă individuală, (nu 500 de persoane) şi continuă, dar ele au încetat când Isus s-a înălţat la cer. De asemenea miracolul în plan fizic nu se poate înlocui cu  miracol în plan spiritual. De asemenea teologi moderni neagă realitatea Învierii fizice, dar schimbarea din inima ucenicilor îi contrazice. Oamenii l-au cunoscut pe Isus, au trăit experienţe amare şi bucurie, în plus primele Scrieri arată că Isus a  Murit a fost îngropat  şi a Înviat  a treia zi după Scriptură. O dificultate  este de ordin moral, fiindcă dacă Isus nu a Înviat Dumnezeu a clădit Biserica pe o minciună, ceva ce nu se poate concepe şi este împotriva naturii Sale. Mormântul gol este o realitate care nu se schimbă, deşii şi atunci deja au existat credincioşi care nu credeau în Înviere  (2 Timotei 2:17), dar ei sunt percepuţi ca şi oameni „care s-au abătut de la adevăr”. Învierea este un fapt real Ioan 2:22  „Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus”. Învierea credincioşilor, se datorează tocmai faptului că Isus  Înviat din morţi. Prin faptul că Isus a Înviat, credinţa şi poziţia credincioşilor este că că acest eveniment atrage după el şi învierea credincioşilor Ioan 11:25  „Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” El face referire la acest lucru şi în alte pasaje din Scriptură cu privire la învierea credincioşilor în escaton. (Ioan 6:39-40, 44, 54). La fel şi apostolii au predica despre învierea din morţi Faptele Apostolilor 4:2  „foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi”. Se fac şi alte referiri  de genul „ toţi mor în Adam tot aşa toţi vor învia în Cristos (1Corinteni 15:21……, 1Tesaloniceni 4:14). Şi Petru abordează problema învierii credincioşilor „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie (1Petru 1:3). Deci  învierea credincioşilor îşi are izvorul în Învierea lui Isus Cristos, pe care l-a Înviat Dumnezeu, Învierea fiind un act al Trinităţii.  Isus spune despre credincioşii care vor învia că „….. vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii (Luca 20:36). Învierea va fi un eveniment care se va aplica tuturor oamenilor dar pentru unii va fi binecuvântare, iar pentru alţii blestem veşnic „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29). De asemenea Scriptura ne vorbeşte despre  învierea trupului ca şi în cazul lui Isus Cristos Apocalipsa 20:13  „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele……”,iar Pavel face referire la un „trup duhovnicesc” (1Corinteni 15:44), deci un trup nou care  va corespunde şi unui trup spiritual. Va fi o diferenţă mare între trupul fizic de acum, şi trupul pe care credincioşii îl vor avea după înviere. Trupul spiritual nu va putrezi, va fi glorios şi plin de putere (1 Corinteni 15:42 ….) şi de asemenea nu va exista căsătorie în Cer. Pavel afirmă faptul că trupurile noastre vor fi ca Trupul lui Isus Cristos după înviere „El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21) şi este suficient să ne gândim la Trupul lui Isus Cristos după Înviere şi felul în care s-a manifestat, s-a arăta şi a acţionat. Isus Cristos S-a putut limita la legile fizice din univers dar în acelaşi timp, fiind în acelaşi timp un Trup spiritual, care avea posibilitatea să stea în prezenţa lui Dumnezeu. Învierea lui Isus Cristos.  Isus  s-a prezentat în Evanghelia după Matei ca  şi Rege  peste Împărăţia cerurilor, fapt care le spunea evreilor că este Mesia Acela care urma să vină şi pe care evreii îl aşteptau. Pavel defineşte Evanghelia cu privire la Cristos, că a Murit pentru păcate şi a Înviat 1 Corinteni 15:3  V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4  că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Acesta este esenţa Evangheliei şi stâlpii creştinismului, care înseamnă mântuirea omului. Prin Înviere Isus Cristos[36] a demonstra că este Fiul lui Dumnezeu. Nici o altă religie nu revendică acest lucru şi se arată moartea liderului care a întemeiat-o, iar zeităţile false se aseamănă izbitor cu caracterul oamenilor. „Scofield  prezintă o cronologie a evenimentelor de după Înviere, care se apropie de adevăr chiar dacă relatărilor evangheliştilor diferă puţin. Avem trei femei care merg la mormânt Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salome, şi alte femei pentru îmbălsămarea corpului lui Isus. Piatra de la gura mormântului este dată la o parte şi Maria Magdalena se întoarce să dea de ştire ucenicilor. (Luca 23:55-24:9 şi Ioan în primele versete din capitolul 20). Maria mama lui Iacov şi Ioan vin la mormânt şi văd pe cei doi îngeri. Petru şi Ioan anunţaţi de Învierea lui Isus ajung la mormânt, privesc şi cred şi se întorc în grabă (Ioan 20:3-10). Maria Magdalena se întoarce la mormânt şi îl confundă pe Isus cu grădinarul. Maria mama lui Iacov şi celelalte femei se întâlniseră cu îngerul (Marcu  16 şi Luca  24) pornesc mesajul şi merg să se întâlnească cu Domnul Isus (Matei în cap. 28, versetele 8-9 şi 10)”. Apariţii de după Înviere sunt: „În prima zi Domnul s-a arătat Mariei Magdalena, femeilor, lui Petru şi  ucenicilor care mergeau pe drumul către Emaus, iar seara tuturor apostolilor Toma fiind absent. După opt zile s-a arătat iarăşi apostolilor dar şi Toma era cu ei. În Galileia se arată celor şapte ucenici care pescuiau la marea Tiberiadei, iar pe munte s-a arătat ucenicilor şi la alte 500 de persoane. În Ierusalim şi în Betania s-a arătat lui Iacov şi celor unsprezece. De asemenea se arată lui Saul pe drumul către Damasc, şi în Templul de câteva ori, lui Ştefan în afara Ierusalimului şi lui Ioan când era exilat în insula Patmos”, acesta fiind o perspectivă concentrată a arătărilor Donului Isus după Înviere. Cei care au rămas credincioşi Domnului Isus, l-au văzut,  în primul rând femeile „La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii”, dis – de- dimineaţă, se grăbeau la mormântul lui Isus, pentru al „întâlni” îmbălsăma. Acolo le aşteaptă o surpriză, o bucurie neașteptată, o plăcere, pentru că s-a făcut un cutremur mare de  pământ, piatra a fost dată la o parte şi un Înger al Domnului a stat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. (Matei 28:3). După Înviere Isus nu a mai fost limitat de spaţiu şi timp, iar motivul evenimentelor descrise mai sus, înlăturarea pietrei, era pentru ca omenii să constate Învierea. Înfăţişarea îngerului şi faptul că piatra a fost dată la o parte a provocat panică între ostaşii care îl păzeau. „au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi. Ostaşii romani erau bine pregătiţi, disciplinaţi, neînfricaţi o armată care cucerea lumea, pe când femeile în contrast erau neajutorate, dar ele nu se tem şi vorbesc cu îngerul. Aici este vorba despre credinţă, pe care ostaşii romani nu o aveau.  În conversaţie sunt încurajate de înger „ nu vă temeţi, ştiu pe cine căutaţi, nu este aici, a Înviat, veniţi să vedeţi” Ele l-au căutat pe Cristos şi nu s-au temut, iar acum sunt trimise de înger să ducă vestea Învierii mai departe, să spună ucenicilor şi le spune unde îl vor întâlni pe Isus Înviat. Îngerii vin şi spun mesajul învierii credincioşilor care la rândul lor trebuie să-l ducă mai departe. Femeile îndeplinesc porunca îngerului care le spune să nu le fie frică, dar teama lor era de altă natură. Ele nu se temeau de soldaţii romani ci era frica în faţa unui fapt măreţ care este Învierea lui Isus Cristos, era teama că nu este ceva real, că poate fi un vis şi se trezesc la realitate, dar primesc asigurări din partea îngerului că totul este adevărat. Sentimentele femeilor erau  amestecate  frică şi bucurie, ele merg să dea de veste ucenicilor. Sunt întâmpinate de Isus care le spune „Bucuraţi-vă!” iar ele i s-au închinat. Isus le spune femeilor să meargă în Galilea unde se va întâlni cu ucenicii. Practic toţi au avut emoţii multiple la vestea Învierii Domnului Isus Cristos. Urmează un episod ruşinos din partea iudeilor şi a romanilor care anunţaţi de străjeri care mituiesc soldaţii care l-au păzit să spună o minciună, şi anume că trupul lui Isus a fost furat de către ucenici, credinţă care se păstrează şi astăzi  la poporul evreu. Pentru ucenici Învierea Domnului Isus a fost un prilej de bucurie, dar pentru iudei minciuna trebuia adusă mai departe şi s-a concretizat mai târziu prin prigonirea creştinilor. Dacă Isus ar fi rămas în mormânt evreii s-au fi simţit în siguranţă, dar starea lumii este de nesiguranţă tocmai  prin faptul căci că credinţa sau credinţele lor se bazează pe minciună.

10). CONCLUZII. După neascultarea lui Adam şi Eva de porunca Domnului, ei sunt alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu şi din grădina Eden, fiind în acelaşi timp blestemaţi pentru răzvrătirea lor. O componentă a blestemului era moartea atât fizică cât şi spirituală, iar pe ce trecea timpul oamenii s-au înmulţit pe faţa pământului timpul trecea, iar ei ştiind despre blestem ”…… căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce,” (Geneza 3:19) s-au gândit când vor murii. În perioada aceea este cel mai probabil că a apărut primul calendar.   Biblia ne vorbeşte despre descendenţii lui Cai, care s-au abătut de la Calea Domnului şi urmaşii lui Set care au început să cheme pe Domnul Geneza 4:26  „Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului”. Dar trebuie să ne aducem aminte de promisiunea din Geneza 3:15 „Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul”, şi de atunci Satana  a dus o luptă acerbă împotriva a tot ce se naşte din femeie, ştiind că din ea se va naşte cel care îl va învinge. Şi pe linia lui Cain, deşii oamenii nu credeau în Dumnezeu, nu se împăcau cu gândul că dincolo de moarte nu mai este nimic pentru că Dumnezeu a lăsat în om „gândul veşniciei” (Eclesiastul 3:11) şi au căuta surogate, zeităţi false, etc.  Istoria se derulează mai departe, Dumnezeu alege un om pe Avram din care descinde poporul ales, evreii care îl aduc pe scena istoriei pe Unsul, Mesia Cristosul, promis de către Dumnezeu prin proroci. Evanghelistul Matei îl prezintă pe Isus Cristos ca şi Mesia cel promis evreilor. Astfel el foloseşte arborele genealogic de la Isus la David, la Avraam. Dar evreii din timpul lui Isus doreau un „Mesia” în termeni umani, şi îl resping pe Isus ca fiind adevăratul Mesia şi îl ucid pe Cruce fără să-şi dea seama că acest fapt este şi în planul lui Dumnezeu, pentru ca şi neamurile să primească mântuire. În Evanghelia după Matei Isus Cristos este prezentat ca şi Rege, iar în capitolele 5-7, ne este prezentat cum trebuie să fie cel care face parte din Împărăţia Cerurilor. Bineînţeles sunt şi alte aspecte prezentate în această Evanghelie. Creştinii sărbătoresc Învierea Domnului Isus Cristos, la sărbătoarea Paştelui prin care se comemorează Moartea şi Învierea Domnului Isus Cristos. Semnificaţia Paştelui iudaic diferă de  semnificaţia pe care o dau creştinii aceluiaşi cuvânt. În iudaism Paştele semnifică o sărbătoare naţională a raportată la ieşirea poporul evreu din Egipt, purta numele de PESAH, începea în 14 Nisan, iar ca şi ritual religios el diferă puţin la evrei din Israel faţă de evreii din diaspora. Esenţa sărbătorii este eliberare şi se ţinea conform calendarului religios care diferea de cel civil. Oricum sărbătoare se ţinea într-o  atmosferă de bucurie, în care se cântau imnuri, se citea din Tora, se stătea la masa de Paşti, iar evreul nu intra oricum în bucuria sărbătorii ci de făcea un ritual de curăţire. Sărbătoarea ţinea mai multe zile şi era una din cele trei sărbători care implica venirea fiecărui evreu la Ierusalim. În creştinism se comemorează Moartea şi Înviere lui Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu,  Moartea pe Cruce şi Înviere  lui Isus Cristos sunt stâlpii credinţei creştine. Creştinii au mutat ziua de sărbătoare în prima zi din săptămână care este Duminica, în cinstea acestui eveniment. Înainte de Paşti se sărbătoreşte Intrarea lui Isus în Ierusalim în duminica Floriilor, apoi urmează Săptămâna Mare, şi se intră Duminica în ziua de sărbătoare a Învieri Domnului Isus. Paştele creştin ţine de la momentul Învierii până la Înălţarea la Cer. În afara evenimentelor comemorate cu suport biblic, mai există şi tradiţia bisericii, cu precădere accentuată la bisericile tradiţionale, dar parţial şi la bisericile Protestante şi Neoprotestante, care se manifestă prin mese îmbelşugate, „lumina sfântă” ouă roşii, mâncăruri tradiţionale, pască, cozonac, drob, etc care diferă de la o zonă la alta, sau în funcţie de confesiune. Datorită păcatului făcut de om cineva trebuia să plătească un preţ de sânge, acest lucru fiind decretat de Dumnezeu. Acest fapt ne arată gravitatea păcatului, incapacitatea omului de a se salva singur din faţa mâniei lui Dumnezeu, dar şi preţul foarte mare prin care am fost răscumpăraţi Ioan 3:16  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Încă înainte de Sinai au fost oameni care au adus jertfe de animale lui Dumnezeu, un exemplu fiind Iov. Ispăşirea devine şi mai clară după poruncile pe care le dă Dumnezeu poporului evreu în cadrul Legământului de la Sinai prin jertfele de ispăşire aduse pentru păcate de poporul evreu prin întreg sistemul preoţesc şi sacrifical poruncit de Dumnezeu poporului Său în cărţile Exod Levetic, Numeri şi Deuteronom. Toate aceste jertfe erau aduse în contul Jertfei care urma să vină, Unsul, Cristosul, Mesia, Mielul pentru Jertfă. Ispăşirea în Noul Testament este realizată efectiv de Cristos care este bine punctat de Ioan „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Există câteva aspecte care ies în evidenţă, ca dragostea lui Dumnezeu faţă de lume, Jertfa care a fost necesară pentru  plăti preţul păcatului, faptul că Jertfa lui Cristos a fost reprezentativă pentru întreaga rasă umană în faţa lui Dumnezeu, având şi efectul scontat, şi a avut un rol de substituţie, fiindcă în mod efectiv Isus Cristos a murit în locul nostru. Dacă în Vechiul Testament animalele aduse ca şi jertfă erau victime, nu aşa a fost în cazul lui Isus Cristos, care a acceptat să facă această Jertfă pentru păcatele omenirii.  De la Lege, s-a trecut la Harul lui Dumnezeu Efeseni 2:8  „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”, dar de fapt şi Legea a fost dată tot prin Har. În cartea Evrei Cristos ne este prezentat mai presus ca şi superior profeţilor, al îngerilor, lui Moise, preoţiei levitice, Marelui Preot, Cristos fiind Marele nostru Preot veşnic, după rânduiala lui Melhisedec, fiind superior Templului printru-un legământ mai bun, fiind bazat pe făgăduinţe mai bune. Noul Legământ este superior Vechiului Legământ, Jertfa era mai bună, eternă şi avea un caracter universal. Prin El avem intrare liberă la Tatăl. Există diferite teorii despre Ispăşire, dintre care Teoria Substituţiei Penale, este cea mai aproape de adevăr, având cel mai bun suport biblic. Nu trebuie că uităm faptul că Dumnezeu este Duh, dar se prezintă în Scriptură şi ca o Persoană, El se descopere pe paginile Bibliei şi nu poţi fragmenta adevărul biblic după propria dorinţă, fiindcă o Persoană este un  tot, care nu se poate diviza, greşeală în care cad multe confesiuni sau credincioşi, care cad în aceste capcane doctrinale.  Noi ştim din Biblie căci Isus Cristos este o Persoană care face parte din Trinitate, fiind egal cu Dumnezeu şi cu Duhul Sfânt în esenţa Lor. El a intrat în lume prin naşterea din fecioară de bună voie, s-a Supus Tatălui şi în unele cazuri Duhului Sfânt. El a fost om şi Dumnezeu în acelaşi timp, cele două naturi, umană şi divină fiind absolut necesare pentru salvarea omenirii din păcat. O divinitate nu avea posibilitatea să moară şi a trebuit să fie Întrupat ca să poată muri, pe de altă pateu moartea unui simplu om nu are nici o valoare din punct de vedere al Ispăşirii sub aspect mântuitor. Astfel Moartea lui Isus Cristos a  fost reală şi a plătit preţul păcatului, fiind în planul lui Dumnezeu. Moartea Lui a fost ispăşitoare, de împăcare, răscumpărătoare şi înlocuitoare. Învierea a fost un act al Trinităţii. Fapte 2:24  „Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. Prin Înviere Cristos a validat sacrificiul pentru păcat, se dă valoarea predicării Evangheliei, a credinţei şi a mântuirii. După Înviere Isus s-a arătat credincioşilor, apoi s-a înălţat la cer şi acum stă la dreapta Tatălui, având funcţie de Rege, Mare Preot şi Mijlocitor. Au fost numeroase profeţii mesianice despre Isus Cristos, care s-au împlinit în El, dintre care reamintim faptul că El este Uns şi Veşnic, Fiul lui Dumnezeu, moare în locul nostru, va fi Răstignit, Înviază dintre morţi, şi Se va înălţa la dreapta lui Dumnezeu.  De asemenea dintre Numele şi Titlurile Isus Cristos se pot reaminti Fiul Omului, Hristosul,Preot, ROBUL Unsul, Leul, Mielul lui Dumnezeu   Mesia, Răscumpărător, Mijlocitor,  Mare Preot, Alfa si Omega Calea, adevărul, Viața etc, nume şi titluri care definesc caracterul şi natura lui Isus Cristos. Isus Cristos a venit ca Miel pe acest pământ  „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). El este descris cel mai bine de Isaia în cap 53  şi ne prezintă imaginea lui Isus Cristos pe Cruce. Cei care sunt ai lui Cristos sunt spălaţi şi curăţiţi de păcate prin Sângele care a curs pe Cruce, şi scăpaţi de moarte spirituală. Dumnezeu a decretat că „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23), noi avem salvare prin Jertfa lui Cristos. Pentru îndeplinirea acestei condiţii Cristos trebuia să fie şi Robul care sufere prezentat tot de prorocul Isaia „El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă”.(Isaia 53:2). Tot în Isaia ca  sursa internă se afirmă „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. (Isaia 53:4) El va fi zdrobit prin suferinţă, va muri şi va învia „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă…” Isaia 53:10). În cartea evrei Pavel face corespondenţa necesară Evrei 9:13  „Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14  cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu”! Ne întoarcem la Isaia care continuă  53:11  „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor”. În acest caz situaţia creştinului este complet schimbată „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică” (Romani 6:22) şi nu există cale de mijloc. Din nefericire omul fiind o fiinţă liberă, există un atunci, şi un acum, credinţă şi necredinţă, iar cei mai mulţi oameni merg la pierzare veşnică. Isus îndeamnă omenirea spre calea mântuirii. Matei 7:13 „Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi Sunt cei ce intră pe ea”. În calitate de Mântuitor reţinem dintre titlurile lui Cristos acelea de Împărat, Mare preot şi Mijlocitor. Unul dintre atribuţiile lui Cristos este acela de Mare Preot, care face o slujbă sus în cer înainte făcând lucrarea pe pământ prezentată de evanghelişti. Noi nu avem posibilitatea de a ne trăi credinţa prin forţe proprii şi chiar Isus afirmă acest lucru Ioan 15:5  „Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic”. Din această cauză avem nevoie de un Mare Preot sus în cer care să mijlocească pentru noi. Este necesar să ne apropiem de Tronul Harului, ca să primim îndurare, având curaj dar în acelaşi timp cu respect şi smerenie fiindcă „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, (2 Timotei 1:9). Isus Cristos este Capul Bisericii, dar în acelaşi timp, mântuitorul meu personal, dar şi Păstorul meu, afirmaţie făcută de David, astfel că Preoţia lui Cristos se desface ca şi o umbrelă, atemporală peste întreaga omenire. Statutul de Mare Preot este dat de Dumnezeu şi nimeni nu şi-l poate lua singur Evrei 5:4  „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron”. Acelaşi lucru îl afirmă Biblia despre Isus Cristos „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7). Isus ne înţelege problemele pentru că a fost om ca şi noi, dar nu a cedat în faţa ispite, dar trebuie să ne mărturisim păcatele la modul concret. Numai atunci se poate aplica următorul verset „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Azi de multe ori şi în dreptul multor credincioşi trebuie să reia abecedarul credinţei să bea lapte şi după aceea se poate ajunge matur spiritual. Acest lucru se vede în viaţa noastră de credinţă. Un moment crucial a fost Răstignirea, lui Isus pe Cruce, un eveniment care a afectat universul întreg. A fost o acţiune unică şi irepetabilă în istorie, Cristos a împărţit istoria umanităţii în două, B.C şi D.C. Jertfa a fost unică şi suficientă, şi este exaustivă.  Deşi la cruce ar fi trebuit să fie recunoscută identitatea lui Mesia Isus Cristos, necredincioşii îl percep ca şi pe un impostor cu puţine excepţii. Tâlharul de pe cruce „Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” (Luca 23:42) şi sutaşul roman, „cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”, îi recunosc identitatea, şi mulţimea în momentul morţii lui Isus, dar ceilalţi îl batjocoresc, haina Sa este trasă la sorţi de ostaşii romani, a avut pe cap o coroană de spini, i s-a oferit în loc de apă un amestec de vin acru şi fiere trecătorii au râs de El. Ucenici au fugit, Petru s-a lepădat, şi doar Ioan şi femeile au asistat la răstignire. Descrierea suferinţei lui Cristos nu o fac evangheliştii ci prorocul Isaia în capitolul 53, „îţi întorceai faţa de la El”, moarte lui în nici un caz nu a fost una glorioasă. Liderii religioşi din timpul acela, mulţimea însetată de sânge, ostaşii, trecătorii au hulit pe Dumnezeu. Pe cruce au scris INRI, în trei limbi de circulaţie internaţională. Isus Cristos înainte de moarte strigă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit”, apoi „Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul”. În acel moment s-au petrecut câteva evenimente dintre care amintim un mare cutremur de pământ, cele trei ceasuri de întuneric, şi perdeaua din Templu din Sfânta Sfintelor, s-a rupt de sus în jos. Pământul, creaţia s-a cutremurat, în momentul în care Creatorul, cel care susţine viaţa a murit, iar prin faptul că s-a rupt perdeaua din Sfânta Sfintelor, din acel moment fiecare om care crede şi se pocăieşte  are intrare liberă la Tatăl. În cele trei ore de întuneric era o rezolvare între Tată şi Fiu, şi Dumnezeu a ascuns acest lucru de ochii oamenilor. La început ucenicii s-au temut prin faptul că Isus Cristos  murit dar după Înviere s-au bucurat.  Mai târziu Pavel într-un anume mod,  la nivel uman se identifică cu Isus Cristos „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dar pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20) Tot prin Pavel  care este iluminat de Duhul Sfânt se reaminteşte faptul că Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” sau Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. (Romani 11:32). Astfel  toţi oamenii au nevoie de Jertfa de Ispăşire a lui Cristos, iar cei care cred recunosc starea de păcat şi faptul că doar prin Sângele Mielului pot fi mântuiţi pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. După Moartea lui Isus Iosiv din Arimateea cere voie lui Pilat şi Isus Cristos este îngropat, iar iudeii cer ca mormântul să fie păzit. După trei zile Isus este Înviat din morţi aşa cum au spus Scripturile „Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul”. Creştinismul primar în vestirea Evangheliei punea un mare accent pe Înviere lui Isus Cristos. Nimic de religiile păgâne nu se compară cu Învierea lui Isus. Credinţa în înviere în Vechiul Testament era un subiect mai puţin abordat, fiind preocupaţi mai multe de timpul prezent, fără o învăţătură clară despre înviere, ea fiind de multe ori raportată la renaştere naţională. Există o referinţă clară despre învierea morţilor în cartea lui Daniel, mai puţin în Psalmi şi în Isaia, unde versetele sunt interpretabile. Pe timpul lui Isus ideea de înviere era acceptată cu excepţia saducheilor, dat fără o claritate a conceptului. În Noul Testament lucrurile se schimbă radical prin lucrarea şi Învierea lui Isus Cristos. El este Cel dintâi  care a Înviat. 1 Corinteni 15:20  „Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi”, Cristos fiind stăpân şi peste moarte. În evanghelii se arată mormântul gol, apoi Isus se arată ucenicilor după Înviere timp de 40 de zile până la Înălţarea la cer. Credibilitatea Învieri se datorează martorilor oculari care l-au întâlnit pe Isus după Înviere dar şi transformarea care s-a produs în inimile lor, fiind gata să  sufere prigoană şi să moară pentru El fapt care s-a şi întâmplat. De asemenea în închinarea din Biserica primară, dintre ritualurile de închinare Cina şi Botezul comemorează Moartea şi Învierea lui Isus Cristos. Învierea a dat sens predicări Evangheliei şi semnificaţie în viaţa credinciosului.  Teorii de genul leşinului, sau halucinaţii, nu au un suport real. Avem şi o dificultate de ordin moral fiindcă dacă Cristos nu a Înviat, Dumnezeu a clădit Biserica pe un neadevăr, ceea ce este împotriva naturii Sale. Învierea este un fapt real „când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus”.  Am afirmat conform Scripturii că Isus este „pârga celor adormiţi”, iar învierea credincioşilor este posibilă datorita faptului că Isus a Înviat din morţi. Ioan 11:25  „Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.”. aceeaşi poziţie o au ucenicii apostolii  Pavel şi Petru, care percep învierea credincioşilor în escaton într-un trup fizic dar şi într-o dimensiune spirituală un trup ca al lui Cristos. Trupul spiritual nu va putrezi, va fi glorios şi plin de putere şi se va manifesta în primul rând sub aspect spiritual, iar cei care vor învia pentru viaţă veşnică  „vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”. Evenimentul învierii se aplică la toţi oameni, dar după judecată vor primi destine diferite, moarte sau viaţă veşnică.  Prin Înviere Isus Cristos a primit confirmarea că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi că a fost fără păcat. Esenţa Evangheliei, stâlpii religiei creştine sunt Moartea şi Învierea lui Isus Cristos. După Înviere  se poate prezenta ca şi o cronologie evenimentelor şi a arătărilor lui Isus. Avem trei femei care merg la mormânt Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salome, şi alte femei pentru îmbălsămarea corpului lui Isus. Piatra de la gura mormântului era dată la o parte şi Maria Magdalena se întoarce să dea de ştire ucenicilor, Maria mama lui Iacov şi Ioan vin la mormânt şi văd pe cei doi îngeri. Petru şi Ioan anunţaţi de Învierea lui Isus ajung la mormânt, privesc şi cred şi se întorc în grabă. Maria Magdalena se întoarce la mormânt şi îl confundă pe Isus cu grădinarul. Maria mama lui Iacov şi celelalte femei se întâlniseră cu îngerul  primesc mesajul de la îngeri şi merg să se întâlnească cu Domnul Isus. El se arată  în prima zi Mariei Magdalena, femeilor, lui Petru, celor doi ucenici pe drumul către Emaus, iar seara apostolilor Toma fiind absent. La o altă întâlnire se arată din nou fiind şi Toma prezent moment în care o mărturisire de credinţă. Ioan 20:28  „Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” În Galileia  se arată la şapte ucenici care se aflau la pescuit, iar pe munte se arată ucenicilor şi altor 500 de persoane. În Ierusalim şi în Betania s-a arătat lui Iacov şi celor unsprezece. Se arată lui Saul pe drumul către Damasc, şi lui Ştefan în momentul când este martirizat, de asemenea lui Ioan când este exilat în insula Patmos. Femeile nu s-au temut de ostaşii romani care „au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.” ci de evenimentul în sine, care era măreţ, neaşteptat,  producea şi teamă sfântă dar şi bucurie. Cristos nu mai era limitat de timp sau spaţiu şi ele se duc să spună ucenicilor. Pe drum Isus se întâlneşte cu ele şi le îndeamnă la o stare de bucurie, iar femeile i se închină. Iudeii mituiesc pe străjeri pentru a spune că Trupul lui Isus a fost furat de ucenici lucru crezut de către evrei şi astăzi. Prin faptul că nu i-u găsit Trupul, minciuna s-a propagat mai departe creştinii fiind prigoniţi. Pavel defineşte Evanghelia şi în termenii Învierii lui Isus Cristos „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; (1Corinteni 15:3-4), şi Evanghelia este prezentată şi în alte versete. Sentimentele ucenicilor sunt de confuzie,  ei erau uimiţi, nu le venea să creadă, ei  au fost zdrobiţi de evenimentul Răstignirii  şi  au fost surprinşi de Înviere. De asemenea nu au înţeles deplin, nu s-au aşteptat la moartea şi învierea lui Cristos. Există implicaţii ale doctrinei despre Înviere cu semnificaţia Cristologică. Dacă Cristos nu a înviat credinţa este zadarnică. Evanghelia este o veste bună prin faptul că Dumnezeu şi-a trimis Fiul să moară pentru noi şi să fie Mântuitorul nostru, iar dacă nu a Înviat se pierde garanţia mântuirii şi ea nu a fost realizată.  Învierea lui Cristos este asociată cu mântuirea oamenilor  şi prin El suntem socotiţi neprihăniţi. Pavel doreşte să cunoască pe Cristos şi „puterea învierii Lui”, el vede că aceiaşi putere care l-a Înviat pe Cristos din morţi va lucra la învierea şi puterea credincioşilor. Învierea este importantă[37] pentru că ne arată puterea lui Dumnezeu,  este o dovadă şi o mărturie pentru învierea oamenilor, dacă nu ar fi Înviat Cristos tot ceea ce înseamnă viaţă cretină este golită de sensul ei, dar Cuvântul lui Dumnezeu este o garanţie a adevărului, iar credincioşii adevăraţi au fost martiri în toate timpurile. Dumnezeu este Duh şi cine se închină lui trebuie să o facă în Duh şi Adevăr, dincolo de aspectul confesional sau religios  Pe de altă parte Învierea lui Isus Cristos este un triumf glorios asupra morţii, iar cei care cred în Isus  Cristos, urmează să aibă viaţă veşnică.

11). BIBLIOGRAFIE:

Sait Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

SCURĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghel…

Tenney,   C.  Merrlill    STUDIU AL   NOULUI  TESTAMENT ,   Imprimeria de Vest Oradea 1992

Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghel…

DICŢIONAR BIBLIC   SOCIETATEA  MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura  “Cartea Creştină”  Oradea  1995.

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Paști

Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul…

Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/ispasire.html

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/teorii-legate-…

O scurtă mărturisire de credinţă scrisă de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

Sait http://www.allaboutjesuschrist.org/romanian/numele-lui isus.htm#sthash.ZeB3mejJ.dpuf

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-numele.html

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-Mielul-D…

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/robul-care-suf…

Comentariu biblic la Noul Testament William Mac Donald

Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/inviere…

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/importanta-inv…

Ardelean Viorel

[1] Sait Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

[2] SCURĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI pag 129

[3] n. b. informaţie nesigură

[4] Ardelean Viorel

[5] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[6] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[7] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghel…

[8] Tenney,   C.  Merrlill    STUDIU AL   NOULUI  TESTAMENT  pag 129-132

[9] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghel…

[10] Dicţionar Biblic pag 814-815

[11] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Paști

[12] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul…

[13] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Paști

[14] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/ispasir…

[15] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/ispasir…

[16] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/ispasir…

[17] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/ispasir…

[18] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/teorii-legate-…

[19] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/teorii-legate-…

[20] O scurtă mărturisire de credinţă scrisă de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

[21] Sait ROBOAM http://www.roboam.com/

[22] Sait http://www.allaboutjesuschrist.org/romanian/numele-lui-isus.htm#sthash.ZeB3mejJ.dpuf

[23] Sait http://www.allaboutjesuschrist.org/romanian/numele-lui-isus.htm#sthash.ZeB3mejJ.dpuf

[24] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Isus-numele.ht…

[25] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-Mielul-D…

[26] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul…

[27] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/robul-care-suf…

[28] Enciclopedia Iudaismului. Saithttps://cristytepes.wordpress.com/2012/10/17/cd-ul…

[29] Sait Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[30] Sait Saitul Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[31]  Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[32] Comentariu biblic la Noul Testament William Mac Donald

[33]  Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/inviere…

[34] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/inviere…

[35] Sait http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/inviere…

[36] [36]  Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[37] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/importanta-inv…

Senatorul PSD Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educatiei, a fost invitata speciala la o reuniune a grupului care a organizat mitingul „Anti-botnita” de acum o saptamana din Piata Universitatii. Grupul sustine ca purtarea mastii de catre elevi este o manifestare „totalitara”.

Pretextul reuniunii a fost o dezbatere intitulata „Scoala, incotro?”. La dezbatere au participat insa chiar organizatorii mitingului delirant de acum o saptamana: Iulian Capsali, Dan Chitic, avocata Diana Iovanovici Sosoaca si Andrei Severin.

Ecaterina Andronescu a stat chiar langa avocata Diana Iovanovici Sosoaca.

Avocata Diana Iovanovici Sosoaca a sustinut acum o saptamana ca, prin masurile anti-coronavirus, se urmareste „distrugerea” poporului roman, care „are cele mai mari inventii din lume”.

„Suntem condusi de cea mai mare masa de criminali ai unui popor, cei care au instituit teroarea, genocidurile. De ce credeti ca ne vor distrusi? Uitati-va cine are cele mai mari inventii din lume? Poporul roman! Datorita romanilor nostri exista continuitate pe acest pamant unde s-a nascut civilizatia lumii. Noi suntem poporul!

Rusine bucurestenilor care stau in casa! Au venit fratii nostri din celelalte orase. Va e frica ca o sa va amenze? O sa muriti amendati si prosti”, a strigat Iovanovici.

„Un secretar de stat care este principalul terorist al Romaniei ne-a intezis mitingurile”, a mai spus avocata. Multimea a scandat „Arafat, arestat!”, „Arafat condamnat pentru sangele varsat”.

„Am salvat oameni din spitale cu un simplu telefon. Cum dracu sa ma multiplic, ca v-as scapa de toti teroristii astia”, a mai strigat avocata.

Fotografii de la reuniunea negationistilor au fost postate pe Facebook de Adrian Severin.

Iata ce spunea Capsali inainte de mitingul din Piata Universitatii:  „Modul scelerat in care sunt tratati copiii la scoala, tot acest angrenaj al fricii, dezgustul pe care l-au sadit copiilor pentru scoala, mizeria pe care o respira 6-7 ore cu botnita imputita la gura tintuiti in bancile cu ‘pepsiglas’, cu geamurile inchise, fara sa aiba voie sa se ridice din banci in timpul pauzei, sa-si manance sandvisul, au transformat scoala intr-un cosmar penitenciar in care se face reeducarea globalista!”.

„Botnita imputita”. Senatorul PSD Ecaterina Andronescu, prezenta la reuniunea gruparii „Anti-botnita”

Cum se poate da cu jula în mod cinstit, în România guvernată de PSD = ciuma roşie = mafia…

După ce au ajuns la putere în decembrie 2016, votaţi fiind de 18 % dintre românii cu drept de vot, neocomuniştii, securiştii, hoţii şi mafioţii din PSD s-au pus pe modificat legile justiţiei în favoarea corupţilor, eliberând din puşcării mii de criminali şi violatori, care au realizat că pot ucide şi viola fără probleme în ţara condusă de ciuma roşie.

Unii ar putea spune, nu fără temei, că prezenţa puşcăriaşului Liviu Dragnea în fruntea PSD a fost cauza principală a acestor tragedii pentru România şi români. Din păcate, nu este deloc aşa. După decembrie 1989, ciuma roşie pe stil nou a făcut mereu şi mereu din România paradisul corupţilor, al infractorilor în general. Pentru a putea ei fura, mafioţii din PSD au avit mereu grijă să politizeze justiţia, să-i facă scăpaţi pe cei care încalcă legea, să guverneze în folosul unei minorităţi infracţionale, nu în folosul României şi mai ales al viitorului ei. Iată, mai jos, un alt exemplu, din 2004, despre cum se poate da cu jula în mod “cinstit”.

“Dacă toţi fură de la stat, eu de ce să nu fur, că doar nu-s mai prost!?” Vă amintiţi, era unul dintre principiile de bază ale epocii comuniste.

Acum, când de la stat nu prea mai e de furat, s-a schimbat treaba: cine fură de la particulari, nu numai că-i deştept, dar e şi “de bună-credinţă” (conform PSD – n.m.)! Adică e un hoţ onest, respectabil.

Iar acesta nu mai este doar un principiu, ci literă de lege. Şi cum era normal, legea a apărut în orânduirea celui mai cinstit dintre români, l-am numit aici pe săracul Iliescu.

Legea iliescomunistă 112/1995 prevede că foştii proprietari de imobile confiscate (de către comuniştii pe stil vechi – n.m.) nu-şi pot recupera casele, dacă statul le-a vândut unor inşi ce sunt de bună-credinţă.

Buna-credinţă însemnând în această situaţie faptul că respectivii indivizi nu au ştiut că vor cumpăra o locuinţă asupra căreia statul român nu are titlu de proprietate şi nici că imobilul e revendicat de proprietarii în drept.

Să luăm un caz concret de “bună-credinţă”. În 1996, când au cumpărat câte un apartament în imobilul nr. 94, din Bd. Tomis, în Constanţa, nici Paulina Georgescu, nici Ion Poppa nu aveau cum să ştie că imobilul e revendicat de foştii proprietari încă din 1992. Era dificil, aproape imposibil, pentru doamna Georgescu să afle că foştii proprietari l-au solicitat în justiţie. Ce treaba avea dumneai cu instanţele, legile şi alte complicăreli judiciare, mai ales că nu era decât preşedinta Curţii de Apel Constanţa?

Iar musiu Poppa nici nu putea concepe că imobilul era luat cu japca de comunişti şi transformat în comandamentul garnizoanei sovietice. Căci dânsul nu fusese decât un simplu român, ce avea cu totul alte principii, însuşite ca secretar 2 de partid (comunist – n.m.) pe judeţul Constanţa, pe vechi.

Şi nici managerii firmei Metachim Constanţa, care au preluat parfumeria de la parterul casei, nu ştiu probabil că mobilierul din interior e acelaşi ca în anul 1949, când l-au confiscat cu tot cu casă sovieticii.

Şi uite aşa, deciziile murdare ale legiuitorilor ţării (ale PSD-iştilor, n.m.) pot căpăta lejer parfumul corectitudinii, cu esenţă de “bună-credinţă”. Bine ca la Strasbourg sunt nasuri mai fine, care nu se dau în vânt după putorile de la Bucureşti. (“Academia Caţavencu”, nr. 633/2004)

Citeste si articolele:

• Debranşarea de la cultură
• PSD + UDMR = love(le)
• Mic manual de îmbogăţire a PeSeDistului mărunt
• PSD a fost, este şi va fi cel mai corupt grup interlop din Uniunea Europeană
• Un personaj sinistru al PSD = ciuma roşie = mafia pe nedrept uitat: Nicolae Văcăroiu

PSD a fost, este şi va fi cel mai corupt grup interlop din Uniunea Europeană…

Acest va fi sună cam sumbru, dar e greu de crezut că cei minim 3 milioane de votanţi ai PSD = ciuma roşie = mafia vor abandona privitul seară de seară la Mafia TV (Antena 3 şi România TV) pentru a pune mâna pe-o carte şi a citi acolo ce înseamnă, de fapt, social-democraţia modernă, europeană, şi a realiza că nişte mafioţi care au furat tot în România, vorbim evident despre PSD-işti, nu au cum să fie social-democraţi, ci doar naţional-socialişti, precum cei din gaşca lui Adolf Hitler, pentru care capitalismul şi evreii erau cauza principală a sărăciei din Germania (la PSD = ciuma roşie există, păstrând proporţiile, Soros şi multinaţionalele).

Dintre milioanele de tunuri financiare date de PSD-işti României, având ca rezultat milioanele de români care au emigrat din cauza hoţiilor PSD-iştilor, iată mai jos încă unul.

La Iaşi, sub îndemnul PSD-ului, Moş Crăciun dă barbă banului public

Apropierea alegerilor (este vorba despre alegerile din 2004 – n.m.) schimbă radical sensul circuitului şpăgilor în natură. Dacă până acum şpaga circula dinspre cetăţean spre funcţionar, iată că a venit vremea ca şi funcţionarul să mai dea o şpagă cetăţeanului. Bineînţeles, e vorba de un act de mită electorală, ceea ce, până la urmă, tot şpagă se cheamă că este. Să urmărim un nou caz.

Sfârşitul lui 2003. Cu Crăciunul aferent. Şi cu conturile Primăriei în care bate vântul: exerciţiul bugetar s-a încheiat, trezoreria are lacăt pe ea. Până la începutul lui 2004, nu se mai pot face cheltuieli publice. Faţă în faţă cu aceste adevăruri contabile de nezdruncinat, întrebarea caritabilă cutremurătoare a unui om: cum să fac să ajut săracii (cu duhul – n.m.)? E totuşi Crăciunul … doar n-o să lăsăm alegătorii (creştini sau mai degrabă cretini – n.m.) să dea în cap la alţi alegători…

Omul este Gigi Nichita, primarul interimar la Iaşiului (era în 2003 – n.m.). A cărui avere personală se compune dintr-un viloi gen hangar de avioane, maşini de firmă, conturi în care zburdă sutele de mii de euro, situaţia firească pentru un demnitar PSD (firească pentru un mafiot PSD – n.m.). Soluţia la întrebarea lui: regiile. Efectul: o adresă comunicată rapid în teritoriu, la şase regii publice (de transport, de drumuri, de furnizare apă şi agent termic, de gunoi), prin care se cere împărţirea a sute de pachete cu alimente şi dulciuri nevoiaşilor. Se face, şefu’! Şi s-a făcut. Pe fiecare pachet s-a scris frumos, cu majuscule: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI IAŞI, PRIMAR GHEORGHE NICHITA. Să fie primit! Din bani care trebuiau să ajungă în reparaţii de străzi, de reţele de apă şi termoficare, de pubele de gunoi. Câteva sute de milioane, acolo.Cu dragoste, de la,Gigi, candidatul PSD la alegerile pentru primar din 2004. (“Academia Caţavencu”, nr. 631/2004)

Citeste si articolele:

• Lista borfaşilor din PSD şi nu numai
• PSD, partidul fostilor turnatori la Securitatea comunista
• In Romania, mafia face legea si legile
• De ce statul român ne gazează, ne fură banii de pensii, ne ucide în spitale cu viermi şi pe drumuri cu gropi? Doarece statul român a devenit proprietatea PSD = ciuma roşie = mafia!
• Cum au fost furate pădurile României, în regimul criminal şi ticălos al PSD = ciuma roşie

 

De ce statul român ne gazează, ne fură banii de pensii, ne ucide în spitale cu viermi şi pe drumuri cu gropi? Doarece statul român a devenit proprietatea PSD = ciuma roşie = mafia!

 

Iar un asemenea stat merită să moară!

Un stat care-şi umileşte cetăţenii nu trebuie să existe!

Un stat care are jumătate dintre angajaţi trântori ajunşi acolo pe sitemul PCR (pile-cunoştinţe-relaţii) trebuie ajutat să moară!

Un stat care-i răsplăteşte pe foştii torţionari comunişti cu pensii foarte, foarte mari, în timp ce veteranii de război sunt lăsaţi să moară de foame, ei bine, un asemenea stat nu merită să existe!

Un stat care ia zeci de taxe şi impozite de la oameni, dar aceşti bani nu sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi viaţa acelor oameni, trebuie ucis! Chiar prin luptă dacă este nevoie!

Un stat care se şterge la cur cu votul oamenilor la Referendum, un stat care ignoră total părerile oamenilor, fie ei judecători, poliţişti etc., nu trebuie să mai paraziteze societatea românească!

Un stat care-şi protejează clientela politică şi luptă pentru ca mafioţii din politică să nu răspundă pentru jaful de 30 de ani din România trebuie ucis în chinuri!

Un stat care are grijă de puşcăriaşi, dar nu dă doi bani pe cei deştepţi, pe cei talentaţi, pe cei inventivi etc., toţi aceştia fiind forţaţi să emigreze, nu trebuie lăsat să mai trăiască nici măcar o lună!

Un stat care încurajează lenea, chiulul, nemuncă, de la parlamentari până la asistaţi social, nu trebuie să mai fie o povară pentru cei care muncesc în această ţară!

Un stat în care competenţa, valoarea, talentul sunt total ignorate, fiind înlocuite cu apartenenţa la o anumită gaşcă de interlopi, cu acronimul PSD, trebuie ucis cât mai repede!

Ei bine, dragii mei, puteţi vota la nu ştiu câte referendumuri, puteţi ieşi în stradă milioane, puteţi semna zeci de memorii şi petiţii, până când un asemenea stat mafiot, adică statul confiscat de PSD = ciuma roşie = mafia, există, toate acestea sunt în zadar!

Duşmanul de moarte al românilor, din ţară şi din afară, este unul singur: statul mafiot creat de PSD = ciuma roşie = mafia! Doar dispariţia acestui stat mafiot poate transforma România în ţara ce are grijă de toţi cetăţenii ei, aşa cum ar fi normal să fie.

România, statul român confiscat de PSD = ciuma roşie = mafia nu este ţara mea, nu mă reprezintă, ci este asupritorul care-mi fură banii, mă ucide în spitale cu viermi şi pe drumuri de rahat, îmi obligă prietenii să emigreze, îmi dă zilnic sentimentul că ce am învăţat în şcoală n-o să-mi ajute la nimic, mă umileşte zilnic prin intermediul nulităţilor şi imbecililor care-mi rânjesc în nas de la înălţimea unor funcţii pe care nu le merită şi din care nu pleacă de bunăvoie!

Cum să mă reprezinte pe mine o imbecilă ca Viorica Dăncilă? Cum să fiu mândru că prim-ministru ţării mele este o asemenea proastă, o asemenea nulitate?!

“Patria mea este limba română” spunea, parcă, Nichita Stănescu. Reformulând, aş zice că “Patria mea este familia, prietenii şi acei oameni din stradă cu care mă identific şi în care cred”. Oricum, Patria mea nu este, nu a fost şi nu va fi statul român confiscat, după 1989, de PSD = ciuma roşie = mafia!

Citeste si articolele:

• Romania in afara UE: tara hotiei totale si a coruptiei generalizate
• Statul paralel versus statul mafiot PSD-ist
• De ce s-a murit in 1989? Pentru ca astazi, in 2017, mafia PSD-ista sa puna fosti securisti ministri
• Mafia PSD-ista a inlocuit casta nomenclaturii comuniste cu casta alesilor puterii centrale si locale, paraziti care au privilegii inimaginabile
• Cum (nu) a protejat mafia PSD-ista imaginea Romaniei in lume

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Tags: ciuma rosie, mafia, psd, romania, statul roman

One Response to “De ce statul român ne gazează, ne fură banii de pensii, ne ucide în spitale cu viermi şi pe drumuri cu gropi? Doarece statul român a devenit proprietatea PSD = ciuma roşie = mafia!”

 

Mafia PSD-ista a inlocuit casta nomenclaturii comuniste cu casta alesilor puterii centrale si locale, paraziti care au privilegii inimaginabile

 

În dictatura comunistă, 95% dintre români trăiau în lagărul numit Republica Socialistă România, în întuneric şi frig, suportând foamea, cenzura, izolarea. Existau, totuşi, 5% dintre români, membrii nomenclaturii bolşevice, care aveau privilegii ce însemnau: acces la gospodăria de partid, adică la magazinele cu circuit închis unde carnea era din belşug, în timp ce alimentarele obişnuite erau goale; circulaţia oarecum liberă (cu voie de la Securitate) în afara graniţelor României, în timp ce “prostimea” din România comunistă nu putea ieşi nicăieri; plus un sistem de relaţii ce însemna butelie la discreţie, telefon peste rând, maşină personală tot peste rând etc. Toate aceste privilegii aveau un singur scop: să asigure Partidului Comunist Român cadrele de nădejde necesare perpetuării comunismului în România. Sunt convins că, în absenţa unei înţelegeri între Ronald Reagan (preşedintele SUA din perioada 1980 – 1988, cel mai bun, în opinia mea) şi preşedintele URSS-ului (Mihail Gorbaciov, singurul politician rus care beneficiază de o doză mare de simpatie în Occident) privind slăbirea lanţurilor bolşevice şi încurajarea mişcărilor anticomuniste, şi astăzi România era comunistă: am fi avut un comunism dinastic, în care “prinţişorul” Nicu Ceauşescu, violatorul de minore şi beţivanul care, probabil, făcea ciroză în 28 de ani după 1989, sau urmaşul acestuia, ne-ar fi ţinut în continuare în întunericul ateismului bolşevic, toată revoluţia informaţională de astăzi, cu Facebook, telefonie mobilă etc., fiind o absenţă ilustră, precum se poate vedea în Coreea de Nord.

Oricât şi-ar dori, mafioţii PSD-işti, formaţi şi din foşti nomenclaturişti comunişti, nu mai pot întoarce roata istoriei. Pot însă încerca să copieze modelul bolşevic al castelor, înlocuind nomenclatura comunistă cu nomenclatura parlamentarilor, a aleşilor locali, a guvernului, “expresia voinţei poporului” (de fapt, 18% din acest popor). Veţi spune poate, pe bună dreptate, că în Parlament şi în primării nu sunt numai membri PSD. Aşa-i, doar că ceilalţi sunt la fel de uşor de cumpărat precum reprezentanţii ciumei roşii. Vedeţi vreo opoziţie semnificativă în Parlament? Eu nu. De la Traian Băsescu la liberali, de la UDMR la USR (cu puţine excepţii), parlamentarii aşa-zisei opoziţii sunt pisoiaşi cuminţi şi nu deranjează nici într-un fel penalii ciumei roşii din activităţile lor infracţionale. Şi cum să-i deranjeze din moment ce puşcăriaşul Duie Mragnea a dublat salariile parlamentarilor, le-a acordat pensii speciale, plus alte multe privilegii, chiar mai multe decât aveau membrii nomenclaturii comuniste. La fel stau lucrurile cu aleşii locali. Primarii au salarii imense, iar consilierii locali au indemnizaţii de şedinţa cât salariul lunar al unuia din mediul privat. Cu alte cuvinte, dormi nişte ore în şedinţele de Consiliu Local şi iei bani nemunciţi sau mai exact munciţi de alţii ce trag din greu pentru a plăti acestor târâtoare venituri nemeritate.

Mafia PSD-istă a accentuat, începând cu 2012, caracterul bananier al României, transformând această ţară într-un spaţiu de consum, în care nu se produce nimic, dar se consumă la greu. Mafioţii PSD-işti au avut grijă să încurajeze nemunca, tăiatul frunzelor la câinii în sectorul de stat, hoţia, luatul şpăgilor, nepotismele etc. Dacă vrei o ţară dezvoltată, asiguri ca stat un mediu competiţional corect, în care cel mai bun să câştige, cei care fură să fie pedepsiţi, asiguri o educaţie de calitate, foloseşti minţile luminate pentru a creiona dezvoltarea cetăţii, nu obligi elitele să emigreze şi rămâi cu triburile ţigăneşti de partea ta. Atunci când pui un imbecil ca Liviu Pop ministru la Educaţie, este clar că te doare-n cur de viitorul acestei ţări, este clar că nu dai doi bani pe cultura şi pregătirea unui individ, este clar că olimpicii vor emigra, iar analfabeţii vor guverna. Pentru cine a distrus această ţară, adică în special mafia PSD-istă, nicio pedeapsă nu e prea mică. În decembrie 1989, s-a spus că Ceaşcă ar trebui lăsat să trăiască cu o jumătate de pâine pe zi, ceva zahăr şi ceva ulei pe lună (totul era pe cartelă atunci). Parafrazând acea zicere, pedeapsa pentru Duie Mragnea, de exemplu, capul mafiei PSD-iste din 2017, ar putea fi următoarea: să fie obligat să trăiască cu salariul unui poliţist, profesor sau medic, eventual începător, fără alte surse de venit, să vedem dacă acest puşcăriaş ordinar, această jigodie care vrea să distrugă România deşteaptă, harnică şi inventivă, ar mai avea bani de mers prin Brazilia sau să-i ofere amantei de 24 de anişori ultimul de model de bolid în valoare de zeci de mii de euro. Spitale cu viermi, drumuri praf, fără manuale în şcoli, fără investiţii şi locuri de muncă, acesta este peisajul în care mafia PSD conduce România spre Feudalismul european retardat precum Liviu Pop sau Grapini. Va reuşi mişcarea paşnică #REZIST să schimbe actuala stare de lucruri? Sau este nevoie de ceva mai mult, de nişte mişcări ceva mai hotărâte, şi mai violente evident, pentru a scăpa România de mafioţii şi interlopii aflaţi la guvernare? Răspunsul ni-l va oferi timpul, doar că timpul nu mai poate fi întors, iar anii grei nu ţi-i dă nimeni înapoi. Cum poţi fi egal ce mafiotul Dragnea, ce are milioane de euro nemunciţi în conturi şi o păsărică de 24 de anişori, în timp ce tu, poliţist român, medic român, profesor român, stai cu zilnic cu grija zilei de mâine, stai cu spaima că nu-ţi ajunge salariul pentru plata celor de zi cu zi, pentru a întreţine nişte copii la facultăţi, pentru a fi educaţi şi a avea un viitor bun, dar nu în ţara mafiotului Dragnea, ci afară.

Se spune că toată istoria românilor este un miracol. Dacă-i aşa, se pare că vom ieşi de sub jugul penalilor din PSD doar printr-un miracol. Şi, ca orice miracol, apare când te aştepţi mai puţin. Puşcăriaşul Duie Mragnea nu trebuie să uite că şi Ceauşescu se credea veşnic. Şi a ajuns la Târgovişte. Dragnea, vierme penal, va veni şi ziua în care vei da socoteală pentru tot răul făcut acestei ţări, pentru toate minciunile şi manipulările, pentru toată mocirla în care ai adus spaţiul public românesc, pentru lacrimile ziariştilor bătuţi de gorilele tale, pentru suferinţa celor care văd că, în România PSD-istă, nu contează şcoala şi educaţia, ci doar relaţiile, prin acesta ajungând cretinii şi imbecilii să ocupe funcţii înalte în Republica Bananieră Dragnea. Există şi demisia de onoare, doar că jegurile PSD-iste nu au onoare. Cineva într-un comentariu spunea că deosebirea dintre mafioţii adevăraţi şi PSD-işti este următoarea: adevăraţii mafioţi, cei din Italia şi America perioadei interbelice, aveau onoare, fiind ucişi doar cei care trădau şi furau de la Mafie, pe când PSD-iştii sunt doar nişte găinari fără onoare, precum ţiganii pe care doar apartenenţa la turmă îi defineşte.

Închei cu un citat dintr-o postare pe Facebook a unui ziarist din Bucureşti, al cărui nume îmi scapă pe moment: „Toți cei care au votat PSD vreodată în viață merită să moară. Rapid. Iar toți cei care au fost înscriși în PSD merită, evident, să moară în chinuri.”

Citeste si articolele:

• Cum a fost distrusa intreprinderea ARO de catre mafia Securitatii comuniste
• Cum a falimentat mafia PSD-ista ARO
• O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit
• Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati
• Cum s-a implicat SRI-ul lui Virgil Măgureanu în menţinerea mafiei PSD-iste la guvernare

De ce s-a murit in 1989? Pentru ca astazi, in 2017, mafia PSD-ista sa puna fosti securisti ministri

 

În cel mai pur dispreţ faţă de victimele din Decembrie 1989, în cel mai pur dispreţ faţă de memoria zecilor de milioane de oameni ucişi în numele bolşevismului criminal, mafia PSD-istă numeşte în funcţii de miniştri, în România anului 2017, în România membră UE şi NATO, foşti turnători la Securitatea comunistă.

Felix Stroe, propus pentru funcţia de ministru al Transporturilor, a fost turnător la Securitate încă din liceu.

Conform Adeverinţei nr. 1944/ 06.06.3013, oficialii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au stabilit că Stroe Felix este titularul dosarului fond reţea R 368047. „Domnia sa, fiind elev în cadrul Liceului B.P. Haşdeu Buzău, a fost recrutat în anul 1972 pentru supravegherea colegilor atât în timpul programului şcolar cât şi în timpul liber. În dosar, nu există angajament semnat de domnia sa. I se atribuie numele conspirativ DAN. A fost abandonat de reţea a data de 06.03.1973.
Direcţia de Specialitate a identificat următoarele informaţii transmise Securităţii de către domnul Stroe Felix: «Informez că P.V. este elev în anul II la Liceul Eminescu. Despre acesta cunosc că are o comportare normală, nu l-am văzut în anturaje dubioase şi discuţiile pe care le-am avut cu acesta nu s-au referit cu nimic la emisiunile Europei Libere, precum nici alte comentarii cu caracter politic.“. În baza actelor de la dosar, CNSAS stabileşte faptul că lui Felix Stroe nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborator al Securităţii.

Mai mult, în Românica cică membră UE şi NATO, adică democratică şi europeană, numele unui fost turnător la Securitate este dat unei străzi din România. De cine? De către mafia PSD-istă, evident.

Numele lui Felix Stroe a fost dat unei străzi din comuna constănţeană Cumpăna, unde primar este colega de partid a lui Stroe, Mariana Gâju. Denumirea a fost dată în semn de recunoştinţă pentru că regia pe care o conduce Stroe a racordat comuna la sistemul de alimentare cu apă şi canalizare. (Sursa)

Vedeţi un material amplu şi bine documentat despre acest personaj malefic al Republicii Bananiere Dragnea aici. Chiar mafia PSD-istă poate face orice în Românica? Mai sunt şi alţii în această ţară? Alo, Opoziţia, mai trăiţi?

Citeste si articolele:

• Mafia PSD-ista a inlocuit casta nomenclaturii comuniste cu casta alesilor puterii centrale si locale, paraziti care au privilegii inimaginabile
• Cum a fost distrusa intreprinderea ARO de catre mafia Securitatii comuniste
• Cum a falimentat mafia PSD-ista ARO
• O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit
• Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati

 

Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati

 

România furată: Sidex, combinatul vândut pe nimic

77 de milioane de dolari ar fi trebuit să ia, în 2001 (premier: mafiotul Nastase Adrian, presedinte: KGB-istul criminal Ion Iliescu), statul român pentru cel mai mare combinat siderurgic construit vreodată în România – suma ar fi însemnat numai 10 la sută din fierul vechi pe care îl ascundea Sidex Galaţi în măruntaiele sale.

În fapt, oficialii de la Bucureşti nu au primit nimic. Mai mult, au şters datorii de peste un miliard de dolari şi au cheltuit pentru retehnologizarea colosului devenit proprietatea unuia dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, Lakshmi Mittal. Totul, pentru ca gigantul de pe Dunăre să supravieţuiască şi să mai dea de lucru miilor de localnici. S-a dovedit o încercare nereuşită.

Furnalul 5 este singurul care a mai rămas în picioare din cele 6 care au fost construite în Combinatul din Galaţi. Restul au fost tăiate la fier vechi sau în acest moment sunt nefuncţionale.

„Din 2009 fabrica noastră pierde bani”, spune Bruno Ribo, director general Arcelor Mittal Galaţi.

Din 2009, de când a căzut piaţa mondială a oţelului, combinatul produce mai puţin decât în 2000, atunci când era deja considerat cel mai mare consumator al Bugetului de Stat.

„În momentul actual, Sidexul se îndreaptă spre o singură direcţie: decesul”, aprecia fostul deputat Mihail Boldea.

Istoria Sidex – zilele de aur sunt apuse şi nu se vor întoarce
Zilele de aur ale fostului colos siderurgic încep în anul 1960. Partidul Muncitoresc Român l-a construit ca o declaraţie: România nu va fi responsabilă cu agricultura din blocul socialist, aşa cum îşi doreau tovăraşul Nikita Hrusciov şi Sovietele.

Gheorghe Gheorghiu Dej visa la un oraş siderurgic. Şi-l imagina construit la Galaţi, locul de unde se trăgeau strămoşii lui. La Plenara Partidului Muncitoresc Român, în 1958, se discută pentru prima dată despre colosul care avea nevoie de acces la Dunăre. Atunci, mai-marii partidului decid ca, după refuzul URSS de a finanţa combinatul, România să caute bani în Occident.

„Combinatul avea nevoie de foarte multă apă pentru răcirea utilajelor, Dunărea era foarte aproape, materia primă pe vremea aceea se aducea de la vecinul din Răsărit, Uniunea Sovietică. Se aducea minereu, cărbune”, a declarat Ştefan Prica.

Ştefan Prica a ridicat Sidex-ul. În tinereţe, el conducea chiar întreprinderea care a construit combinatul. Un alt veteran al combinatului, Ovidiu Constantinescu a fost responsabil, timp de trei decenii, cu activităţile extra-muncă. Se asigura că muncitorii participă la activităţi culturale şi sportive şi ştia nemulţumirile tuturor: „Veneau ţăranii săracii şi se rugau să nu le mai luăm din terenuri… şi noi nu aveam ce face pentru că trebuia să ne extindem rapid şi bine”.

Gheorghe Gheorghiu Dej nu a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii. Moare cu un an înainte de terminarea construcţiei. Proaspăt ales Secretar general al Partidului, Nicolae Ceauşescu este cel care taie panglica combinatului.

În trei ani, primul laminor este gata. În încă trei, este gata tot combinatul. Adică, 1.600 de hectare cât vedeai cu ochii şi cam cât măsura la vremea aceea suprafaţa unui mic oraş.

În anii 70, Galaţiul fabrica 70% din producţia naţională de oţel şi exporta pe tot globul.

Vârful îl atinge cu un an înainte de Revoluţie, când reuşeşte să dea ţării opt milioane de tone de oţel. Adică dublu faţă de cât a mai fost în stare să producă ulterior, după privatizare.

În 1989, unul din şase gălăţeni lucra la combinatul cu 50.000 de angajaţi. În ciuda dorinţelor liderului sovietic Nikita Hrusciov, Galaţiul devenise al doilea mare furnizor de tablă în blocul statelor comuniste.

Declinul începe sub Guvernul Petre Roman, care transformă combinatul în societatea comercială Sidex SA şi îl lasă să se descurce singur

Este momentul în care începe jaful pe care l-ar fi supravegheat chiar directorii combinatului. Sub pretextul că n-ar fi în stare să-şi vândă singur produsele, directorii aduc la Sidex, cu acte în regulă, firme căpuşă – intermediari care vând oţelul în străinătate, în schimbul unui comision. Ca să faci afaceri la Sidex, trebuia să ai relaţii sus-puse.

Mihai Boldea, fost deputat: „Un simplu telefon era necesar pentru conducerea Sidexului. Din partea cui trebuie”.

1400 de firme căpuşă se îmbogăţeau de pe urma combinatului în perioada 2000-2001

Dumitru Nicolae a fost director la combinat în perioada 1991 – 1999, când în curtea Sidex au crescut astfel de afaceri păguboase. A fost acuzat că a permis cu bună ştiinţă devalizarea întreprinderii. Printre ele, s-ar fi aflat şi propria firmă.

Majoritatea firmelor intermediare din primii ani după Revoluţie au aparţinut unor politicieni şi afacerişti care deţin şi astăzi averi imense sau au funcţii cheie în stat.

Una dintre ele a fost Eurocom SA, a gălăţeanului Paul Păcuraru, fost senator PNL şi fost ministru al Muncii. Prin firma sa, Paul Păcuraru ar fi livrat combinatului copiatoare, primind în schimb tablă.

„Firma mea era prea mică, nu a căpuşat Sidex, eu mi-am dat demisia de la firmă când am devenit senator, în 1996. Marile case de comerţ au căpuşat. N-are niciun fel de relevanţă firma – e mult prea mică pentru un subiect atât de mare. Firmele adevărate care au câştigat enorm de pe urma Sidexului au fost firmele de import – export care erau fostele case de comerâ care aprovizionau Sidex cu materii prime care aduceau vapoare de minereu, vapoare de cox”, a explicat Paul Păcuraru.

Andrei Lişinschi, milionar in Top 300 si vechi partener de afaceri cu Sidex Galaţi, dezvăluie reţeta căpuşării care i-a îmbogăţit peste noapte pe mai-marii Galaţiului: „O mare societate producătoare are nevoie de nişte piese pentru a funcţiona, pentru mentenanţă. Toate aceste produse erau cumpărate de diverse societăţi politice, se punea un adaos de 300%, 500%, 800% şi erau vândute în combinat pe bani. Asta era afacerea”.

O afacere care n-ar fi mers niciodată fără sforile trase de oamenii politici.

Despre Andrei Lişinschi s-a spus că a fost favorizat de către directorii Sidex Galaţi şi că firma sa de produse metalurgice, Profiland, aflată şi astăzi pe platforma combinatului, este tot o căpuşă.

„Nu înţeleg cum eram favorizat… tot ce am cumpărat de la combinat nu am luat decât materie primă şi nu am introdus nici măcar un cui”, a susţinut Andrei Lişinschi .

Afaceristul a avut de câştigat foarte mult din comerţul cu tablă de la Sidex Galati, după cum o recunoaşte şi singur.

Nu doar intermediarii au păgubit Sidex-ul, ci şi proprii directori care ar fi furat tablă, pe bandă rulantă.

„Erau grupuri organizate de directori, oameni de afaceri din oras, paza. Se făceau două sau trei transporturi în aceeaşi zi cu aceeaşi factură. Au fost metode de furt inteligente”, a spus Gheorghe Tiber, lider de sindicat Arcelor Mittal Galaţi.

Tabla era vândută de conducerea combinatului la preţuri mai mici decât costul de producţie. Firmele căpuşă nu făceau decât să cumpere această tablă si să o revândă la preţuri mult mai mari. Profitul intra în buzunarele lor, iar tranzacţia se făcea chiar din depozitele combinatului.

Avocatul gălăţean Mihai Boldea, fost deputat, cercetat pentru infracţiuni economice, explică mecanismul de căpuşare: „Vorbim de cantităţi foarte mari de tablă care plecau din Sidex. Gândiţi-vă ce înseamnă să iei tabla de 2 milioane de euro şi să o plăteşti peste 120 de zile. Sidexul reprezenta cea mai mare bancă a României. Fără nicio creanţă, doar pe o simplă relaţie că eu sunt finul cunoscutului domnului deputat, domnului senator, domnului director etc, putea persoana respectivă să obţină marfa, respectiv tabla, orice calitate. Cu plata la 60 de zile, 120 de zile, 6 luni. Până la urmă nu se mai plătea absolut deloc”.

Dincolo de businessul cu tablă, cele mai păguboase afaceri au fost derulate de combinat în perioada 1997 – 2000, cu firma Sidex International.

Societatea era o casă de comerţ creată la Londra, cu scopul declarat de a ajuta combinatul.

Firma îi furniza materii prime şi îi vindea produsele în străinătate, în schimbul unui comision.

Directorii Sidex International au fost cel care aveau să devină cuscrul preşedintelui Traian Băsescu, Gheorghe Ionescu, zis Bebe, şi amicul său Dan Drăgoi, mâna dreaptă a generalului Victor Stănculescu. Fiul lui Dan Drăgoi a fost, pentru o scurtă perioadă, ministru al Finanţelor şi este în prezent consilier prezidenţial pentru mediul de afaceri. (Materialul este din 2014, atunci cand la Cotroceni era Traian Basescu – n.m.)

Dumitru Nicolae: „Sidex International a fost o ieşire a noastră către piaţa externă ca să avem unde vinde produsele. Nu puteam lucra, nu puteam lucra altfel… nu aveam finanţare.

Astfel, în loc să ajute combinatul, Sidex International provoacă noi găuri
Firma, în care 60 la sută din acţiuni erau deţinute de grupul Balli, fondat la Londra de un milionar iranian, aducea materii materii prime din Brazilia şi din Rusia, cu mult peste preţul pieţei. Pentru serviciul făcut, combinatul îi achita un comision de 3%, dublu faţă de cât plăteşte celorlalţi intermediari.

În vreme ce firma Sidex International creşte, combinatul adună pierderi şi ajunge să vândă oţelul cu un preţ de nimic.

Radu Sârbu a condus Fondul Proprietăţii de Stat, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie, între 1998 şi 2000. Astăzi, dupa 14 ani, recunoaşte pentru prima dată rolul unor funcţionari FPS în soarta Sidex Galaţi: „Nu s-ar fi putut ca Sidexul să fie căpuşat în halul în care a fost…. Fără o toleranţă complice a unor funcţionari din FPS”.

Bebe Ionescu, director al Sidex International în 2000, a fost director de strategii al FPS intre 1998 şi 1999, chiar sub preşedinţia lui Radu Sârbu.

Parteneri de vacanţe pe Coasta de Azur, Ionescu este cel care l-ar fi ajutat pe Adrian Videanu în afaceri.

Adrian Videanu, ca fost minstru al Economiei, l-a numit pe Bebe Ionescu membru în consiliile Petrom ţi Eximbank. Bebe Ionescu este acum acţionar în 9 companii.

Dan Drăgoi, celălalt director din Sidex International, a fost ofiţer de carieră şi a lucrat cu generalul Victor Stănculescu. Doi ani a fost secretar de stat în guvernele Roman şi Stolojan, apoi a intrat în grupul apropiaţilor lui Adrian Videanu.

Nici reprezentanţii firmei-mamă, Balli Group, cea care a înfiinţat Sidex International, nu vor să comenteze afacerile cu combinatul.

Liliana Mincă, fostă şefă a Loteriei Romane, a fost în trecut asistenta generalului Victor Stanculescu, cel care a controlat Balli pe perioada colaborării cu Sidex Galaţi: „N-am condus Balli Trading, n-am condus Balli Group… nu ştiu despre ce este vorba. În calitate de asistentă a generalului Stănculescu nu aveam eu acces la contracte şi habar n-aveam ce clauze şi despre ce este vorba. Mai ales că era Sidex International, contractele erau la Londra şi în niciun caz aici”.

În 1999, după afacerea cu Sidex International, combinatul devine cea mai mare gaură neagră la bugetul statului, cu 3 miliarde de dolari datorii istorice şi pierderi.

Statul român îl impovărează şi mai tare: Banca Naţională împrumută Sidex la o dobândă gigant.

În anul 2000 Sidex Galaţi aproape că moare cu zile.

În ciuda pierderilor, în 2001 Sidex Galaţi avea 27.000 de angajati, exporta jumătate din producţie, realiza 5% din PIB României şi influenţa încă un sfert din acesta.

Guvernul Adrian Năstase decide să vândă combinatul pentru că prăbusirea lui ar fi însemnat prăbuşirea întregii economii româneşti. Aşa-zisa salvare vine de la indianul Lakshmi Mittal, deţinătorul Mittal Steel, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. La privatizare mai participă o firmă românească şi una din Franţa. Competitorii se retrag, iar Mittal câştigă. Sidexul devine Arcelor Mittal.

Mihai Boldea: „Modul în care a fost încheiat acest contract este dezastruos pentru statul român”.

Dumitru Nicolae, fost director al combinatului: „Ştiu ce jaf s-a făcut…nu mă miră nimic”.

Radu Sârbu: „Termenii privatizării au fost atât de nenorociţi, încât e de mirare că nimeni n-a fost întrebat cum era posibil”.

Calculele arată că, de fapt, guvernul Adrian Năstase, sub semnătura lui Ovidiu Muşetescu, şef AVAS, nu a vândut combinatul, ci l-a făcut cadou.

O parte a contractului de privatizare este secretă. Ce se ştie oficial este că indienii ar fi trebuit să plătească 77 de milioane de euro.

Mihai Boldea: „Aici apare paradoxul românesc. Dacă ar fi fost vândut Sidexul ca fier vechi, cred că ar fi scos undeva la 200- 250 de milioane de euro. Dar Sidexul a fost vândut într-un mod subevaluat, în bătaie de joc. Pe pâine, pe găini l-au vândut, pe nimic”.

Condiţia pusa de Mittal Steel statului român a fost să plătească pentru început o tranşă de 25 de milioane de dolari.

Restul ar fi fost plătiţi doar în situaţia în care combinatul ar fi câştigat un proces mai vechi cu Sidex International, fostul său partener de afaceri. Acesta pretindea combinatului 52 de milioane de dolari, în contul unei datorii. Combinatul pierde procesul cu Sidex International, aşa că indianul Mittal nu mai plăteşte statului român diferenţa de 52 de milioane de dolari. Banii merg de la Mittal direct la firma londoneză.

Radu Sârbu: „Nu se putea pune problema ca în urma privatizării statul să rămână cu banii. Dar putea să nu renunţe la atât de mulţi bani, cât a făcut Guvernul Năstase”.

Pe lângă privatizarea pe gratis, guvernul mai rupe aproape 3 miliarde de dolari din bugetul României şi îi dăruieşte tot lui Mittal Steel Galaţi, sub formă de ajutoare, ştergeri de datorii, anulări de penalităţi şi credite fiscale.

Seria cadourilor începută de Cabinetul Năstase continuă cu guvernul Tăriceanu

În 2007 statul îi oferă suma de 24 de milioane de dolari, ca decont pentru banii pierduţi de investitor în vechiul proces cu Sidex International. La vremea aceea, secretar de stat în Ministerul de Finanţe era Bogdan Drăgoi, fiul directorului Sidex International, Dan Drăgoi.

Bogdan Drăgoi spune că nu ştie nimic de bani şi că nu a fost implicat în nici un fel: „Nu ştiu să fi avut vreo implicare Ministrul de Finanţe în acea perioadă şi în această speţă. Eu, personal, în calitate de secretar de stat pe care o deţineam la acel moment, coordonam Trezoreria statului, deci nimic de-a face cu aşa ceva”.

În primul an după privatizare, 2002, combinatul face profit de peste 60 de milioane de dolari. A ajuns la această realizare fără retehnologizare. Dar a renunţat la intermediari.

Din anul 2008, însă, în ciuda investiţiilor, combinatul intră în picaj din cauza crizei şi a preţului mare al energiei. Pierde pieţe, scade producţia de otel, îngheaţă salariile, închide Uzina Cocso-Chimica şi trimite acasă 4.500 de oameni. Arcelor Mittal începe să câştige bani din certificate de emisii poluante, în dezavantajul combinatului. Închide secţii, o cocserie şi două furnale, şi primeşte la schimb, gratuit, certificate de dioxid de carbon, pe care le vinde apoi în străinătate.

Astăzi, cu toate investiţiile, combinatul supravieţuieşte datorită fluxului secundar, adică al laminoarelor. La Galaţi mai lucrează 7.000 de oameni, iar creşterea preţului energiei e pe cale să trimită combinatul la fier vechi.

Odată cu căderea combinatului se prăbuşeşte şi unul dintre cele mai mari oraşe ale ţării. Galaţiul avea o întreagă industrie care depindea de combinat, transformată acum în ruine sau înlocuită de spaţii comerciale.

De la portul mineralier, la licee dedicate combinatului până la echipa de forbal sau pensiuni şi hoteluri, Sidexul a fost sărăcit prin mii de supape.

Privatizarea SIDEX s-a dovedit o afacere păguboasă pentru statul român. Bunăvoinţa guvernelor din anii 2001 ţi 2005 nu a folosit, în final, nimănui. Nu doar că investitorul nu a reusit sa păstreze cele 28.000 de locuri de muncă, din momentul cumpărării, dar nu a mai adus nici bani la bugetul de stat, aşa cum preconizau mai-marii ţării acum 13 ani. Criza oţelului îl face pe investitorul indian să îşi restrângă afacerea în fiecare zi.

Ce alternativă avea statul român? Răspunsul il dau ucrainenii, care au vândut un combinat siderurgic de aceeaşi mărime cu 4,7 miliarde de dolari.

Sursa: digi24.ro

Citeste si articolele:

• Milionarii de azi ai Romaniei sunt fosti membri ai clanului Ceausescu sau urmasii acestora
• Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare
• Cum s-au imbogatit din furt sefii Politiei si fostii securisti in regimul KGB-istului Ilici Iliescu
• Au fost vandute sau distruse 2300 de intreprinderi in perioada guvernarii PSD – Adrian Nastase
• Foștii nomenclaturiști comuniști și urmașii acestora au strâns averi imense după 1989

…Cum s-a implicat SRI-ul lui Virgil Măgureanu în menţinerea mafiei PSD-iste la guvernare

 

Cum a înfiinţat SRI-ul lui Virgil Măgureanu, omul KGB-istului criminal Ilici Iliescu, Partidul Naţional Român? Folosind foşti securişti şi foşti nomenclaturişti comunişti.

Ultimul informator al Ţării Bascurilor

Plecând de la contrabandă (este vorba de contrabanda cu ţigări, aşa-numita “Afacere Otopeni”, scandal izbucnit în 1998, pus la cale de foşti securişti din SRI pentru a-i compromite imaginea Preşedintelui României, Emil Constantinescu la acea vreme, şi a PNŢCD-ului, principalul partid de guvernământ în 1998; s-a presupus atunci că tot acel scandal, extrem de mediatizat, ar fi fost orchestrat din umbră de mafia PSD-istă, aflată atunci, chipurile, în opoziţie, ipostază din care au furat la fel de mult sau poate chiar mai mult decât atunci când au fost PeSeDeii la guvernare – n.m.), s-a ajuns la apocalipsa după Măgureanu şi la grozăvia existenţei în România a câtorva zeci de servicii clandestine de informaţii. Urâtă, gravă, indecentă şi incestuoasă, povestea o să ni-l scoată de la naftalină pe tovarăşul Măgureanu, în toată luciferimea lui.

Stanca stă-n castan cu Stan

Reţeaua Partidului Naţional Român (PNR), încropit de Virgil Măgureanu, are un nucleu la Cluj şi unul la Oradea. Nucleul din Cluj este condus de Stan Gelu Ioan, secretarul filialei Cluj a PNR. Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri activi de securitate de la Băneasa, promoţia 1977, Stan Gelu a lucrat în mai multe sectoare informativ-operative ale DSS (Direcţia Securităţii Statului, temutul serviciu al dictaturii comuniste – n.m.), dar cel mai abitir a transpirat în activităţile de protocol ale PCR (Partidul Comunist Român). A fost mazilit de Securitatea Alba, împreună cu ţiitoarea sa, Fărcăşiu Maria, pentru a fi acroşat, ulterior, la Securitatea Cluj, unde a asudat în serviciul de informaţii interne, gestionat de lt. col. Opre Florian. Lucrează tot pe linia de protocol a PCR, în problema spirtoaselor tari şi a mezelurilor rare, împreună cu directoarea Vrăjitoru de la întreprinderea Ursus. La 20 decembrie 1989, Stan Gelu găbjeşte un bozgor stingher care scanda de unul singur “Timişoara”, fiind evidenţiat, prin ordinul de zi pe unitate, de colonelul Ioniţă. După revoluţie se înregimentează politic în PUNR (Partidul Unităţii Naţionale Româneşti, anexă a fostei Securităţi – n.m.), iar pe linie de serviciu în SRI, fiind dirijat de generalul Mihai Stan, fostul adjunct al lui Măgureanu, căzut în bătălia de la Berevoieşti (scandalul “Berevoieşti” a apărut atunci când oameni din cadrul SRI-ul lui Virgil Măgureanu au fost surprinşi în timp ce încercau să distrugă, prin ardere, documente importante din arhiva SRI – n.m.), şi-apoi adjunct al colonelului Nicu Anghel, la SPP. Stan Gelu va fi ridicat la rangul de consilier parlamentar al grupului PUNR Cluj. Când aripa radicală a peuneriştilor, formată din Vasile Matei şi Costică Ciurtin, i-a cerut lui Măgureanu să înceteze acţiunile de dirijare a partidului pe linia unităţii politice cu PDSR (PSD-ul de azi, n.m.), Stan Gelu a intoxicat presa clujeană cu o droaie de informaţii incestuoase despre liderii “Vetrei Româneşti” şi ai Societăţii “Avram Iancu”. În februarie – iunie 1994, s-a produs o metroragie masivă de informaţii din SRI spre PUNR, pe relaţia Stan Gelu – Rus Valer – Biriş Pavel. Depistat de o sumă de ofiţeri patrioţi din SRI, incidentul a dus la teleportarea lui Rus Valer în SPP şi la tăierea nasului lui Biriş Pavel, pentru ca Măgureanu să-l poată proteja pe Stan Gelu.

Celulita, boala copilăriei serviciilor clandestine

Colegii din PUNR află abia în 1996 pentru cine a lucrat Stan Gelu, motiv pentru care împricinatul este demis de la conducerea firmei peuneriste TRANSAROM, cât şi din calitatea de consilier. Rămas până la noi ordine în PUNR, Stan Gelu dă TRANSAROM-ul pe mâna presei partizane, cu informaţii de vârf din SRI şi de la UM 0215. Curând, în biroul său se pun bazele actualei (era în 1998 – n.m.) structuri a PNR, compusă din coloneii Neciu Gavril, de la UM 0215, Rus Valer şi Mureşan Petru, de la Centrul Operativ Zonal SRI, structură care coordonează o sumă de ofiţeri acoperiţi, cu sarcini politice. Pe Neciu Gavril, veteranul Securităţii, Ermolai Averian, specializat în munca anti-KGB, îl caracterizează drept un CI-st notoriu, care o dă în gât pe disidenta Doina Cornea, pentru că acţionează împotriva ţării, în colaborare cu liderii de opinie Cseke Ghimesi Eva şi Szocz Geza. Pentru cele de mai sus depun mărturie foştii ofiţeri de Securitate Handru Vasile şi Handru Grigore.

Ce-a făcut Poliţia pentru cauza lui Măgureanu

Colonelul Neciu Gavril a fost avansat de două ori la excepţional, de către generalul de divizie (r) Dan Gheorghe, fostul şef al UM 0215, şi de fostul ministru al Internelor, Doru Ioan Tărăcilă, pentru informaţiile pe linie de iredentism, culese din tabăra UDMR. Neoficial, Neciu a transmis PDSR o samă de informaţii confidenţiale privind activitatea CDR (Convenţia Democrată Română, formată din PNŢCD, PNL şi alţii – n.m.), cu precădere a PNŢCD. În afară de asta, Neciu i-a epurat din aparat pe toţi ofiţerii care au aflat câte ceva despre implicarea sa în politică de partea fostului partid de guvernământ (PDSR, PSD-ul de azi – n.m.): col. Torja Iosif; col. Rus Nicolae; lt. col. Matei Marius; lt. col. Gorgan Mircea; cpt. Man Ovidiu Mircea. Mai mult decât atât, Neciu a furnizat informaţii unor cotidiene centrale despre implicarea generalului Degeratu (şef al Statului Major General şi consilier al Preşedintelui României de atunci, Emil Constantinescu – n.m.) în Revoluţia din decembrie 1989. Şuşa cu pricina i-a fost livrată de colaboratorii Chima Florin, Dumitru Diana şi Roateş Endina. Planul viza o reacţie virulentă a Preşedintelui, de condamnare in corpore a generalilor Armatei IV – Transilvania, pentru ca acesta să ceară procurorului general intensificarea acţiunii de anchetare a şefului Statului Major General. În evenimentele din decembrie 1989, Neciu a plasat responsabilitatea unică în cârca Armatei. În februarie 1990, s-a deplasat la Bucureşti, cu un memoriu semnat de mai mulţi veterani ai Securităţii care doreau să evidenţieze neimplicarea DSS în evenimente şi netemeinicia trecerii în rezervă a securiştilor din oraşele-martir. Relaţiile extrem de apropiate dintre Neciu şi Doru Ioan Tărăcilă (ministrul de Interne în guvernarea PSD, 1992 – 1996, n.m.) sunt de notorietate în UM 0215. Generalul de divizie Dan Gheorghe, fostul şef al UM 0215, coloneii Moise Dan şi Constantin Constantin servesc drept curele de transmisie, pe linia primirii şi exploatării de informaţii politice. Atacul la adresa Armatei vizează înăsprirea relaţiilor dintre Preşedenţie şi MapN şi crearea unei situaţii excepţionale, prin scoaterea cătanelor în stradă.

Cum a fost scoasă cârtiţa din dispozitiv

După ce este înlăturat de la conducerea societăţii TRANSAROM, Stan Gelu înfiinţează firma mixtă româno-elveţiană Rossbel, împreună cu amanta sa Ghizela. Directorul român al firmei este Mureşan Ion, fost lider PUNR, iar cel elveţian, Rossigneau Daniel, viitorul soţ al Ghizelei. Stan Gelu pierde şi mai mult teren în PUNR în urma implicării sale în afacerea Puma, împreună cu directorul Briciu de la Banca Dacia Felix. Găbjit cu jaguaru-n sac, Stan Gelu se retrage strategic în nou înfiinţatul Partid al Noii Românii, devenit între timp Partidul Naţional Român (era în 1998 – n.m.). Astăzi, Stan Gelu îl şantajează pe Carabă Cornel, şeful secţiei SRI Cluj, sprijinit din umbră de Neciu şi de Rus Valer. Neciu Gavril, dublat de Stan Gelu, exercită o malefică influenţă asupra lui Gavril Dejeu (ministru ţărănist de Interne, în anii 1997, 1998 – n.m.). Le ţin trena prefectul de Cluj, Ioan Fărcaş, şeful IJP Cluj, Blaga Grigore, şi colonelul Constantin Constantin, şef de personal la UM 0215 Bucureşti, cumnatul lui Hrebenciuc.

Nepotist la oi m-aş duce

Printr-o manevră diabolică, Stan Gelul a angajat la firma Samarina o nepoată a lui Gavril Dejeu, pe post de secretară. Tot astfel, i-a mai angajat în Poliţia din Cluj pe nepoţii şi nepoatele lui Dejeu, din comuna Poeni, aşa că rudele ministrului de Interne au oricând acces la comandantul Blaga şi la adjunctul comandantului. Neciu şi Carabă au căzut la o înţelegere mefistofelică: toate aspectele pe linia iredentiştilor maghiari, care se transmit pe verticală, sunt susţinute reciproc, pentru demonstrarea veridicităţii. În situaţia în care potul de informaţii nu este creditat de Diviziunea Anti-iredentism a SRI, acestea sunt direcţionate spre conslierul prezidenţial pe probleme de apărare şi siguranţă, Dorin Marian (cel din 1998 – n.m.). În paranteză fie spus, părinţii consilierului cu pricina sunt originari din comuna anti-iredentistă Nicula, de lângă Gherla.

Dare de seamă despre fondul de ten al lui Virgilică

Toată liota de mai sus se canoneşte să-i tragă o nouă imagine lui Virgil Măgureanu. În acest sens au fost activaţi câţiva jurnalişti fără coloană, între care i-am remarcat pe Octavian Iacob şi Florin Danciu. Printr-o manevră reuşită, a fost transferată , de la PRO TV Cluj, al Ziua de NV, ziarista Călina Berceanu, o apropiată a lui Cornel Carabă, şeful secţiei SRI Cluj. La insistenţele lui Neciu, droaia de ziarişti enumerată mai sus a oprit atacurile împotriva arabului Anwar Al Tawil, supranumit “regele cafelei”, şi impotriva firmei Adriana. Este de acum arhicunoscut faptul că în acţiunea Cristal, de realegere a PDSR în 1996, Neciu şi colonelul Oţel, de la Poliţia Cluj, au folosit fonduri babane din banii lui Al Tawil, pentru sponsorizarea campaniei PDSR. În acţiunea Cristal, pusă la punct de SRI, au cooperat atât UM 0215, cât şi SPP.

Papagalul de la antipozi

În afară de nucleul informativ din Cluj, Virgil Măgureanu se sprijină şi pe nucleul bihorean, format din: colonelul Ţincă Ovidiu, fost locţiitor al şefului Securităţii din Cluj, fost şef al Centrului Operativ Zonal (COZ) SRI al Zonei de Vest până în 1997 şi, în prezent (era mai 1998 – n.m.), decan al Facultăţii de Drept din Oradea; col. Dumitru Ogăşanu, şef COZ Bihor; Ionel Bara, profesor la Facultatea de Drept din Oradea; Constantin Bara, şef serviciu în Poliţia Judeţului Bihor, fratele lui Ionel Bara; Ungur Petru, fost prefect de Bihor; Luchiano Lonardoni, profesor onorific la Facultatea de Drept din Oradea, consilier al Ordinului Cavalerilor Ospitalieri, unde profesorul Ionel Bara a devenit Prior, contra sumei de 25 mii $. În afară de numele de mai sus, serviciul clandestin de informaţii al lui Virgil Măgureanu se sprijină pe firmele: Samarina, Ursus, Octogon, Astem Trading, Astem International şi Astem International Prodcom SRL. (“Academia Caţavencu”, nr. 338/1998)

Citeste si articolele:

• Dupa 1989, Biserica Ortodoxa a trecut de la turnatorii la Securitatea comunista la slujit SRI-ul lui Magureanu
• De ce Coldea este un ingeras in comparatie cu ofiterii SRI-ului condus de Magureanu
• SRI-ul lui Magureanu participa indirect la jefuirea AZOMURES-ului
• De ce nu era atacat SRI-ul atunci cand era plin ochi de fosile bolsevice?

Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste…

 

Alfa

Aflat la răscrucea celor mai importante interese de partid şi de stat din ultima jumătate de veac (materialul de faţă a apărut în 1996, an în care PSD-ul era la guvernare, la Cotroceni fiind Iliescu Ilici Marcel Ion, fost student la Moscova, unde a fost racolat de KGB – n.m.), şi la nicio azvârlitură de băţ de capital, Snagovul a stârnit patimi nebune, a alimentat uri viscerale, a hrănit burţi nomenclaturiste, a refrişat obrazul puhav al hoaştelor ministeriabile şi a tăinuit cele mai misterioase conclavuri ale puterii. Aerul său uşor somnolent şi filtrat prin răgăliile sălciilor, caraşii săi impertinenţi dând flit şi celui mai gogonat pescar, malurile lacului său asezonate de vile care mai de care au fost tot atâtea atuuri care au făcut să gâlgâie sângeretele de băştinaş, punându-l pe secretarul de partid (comunist – n.m.)în postura de a trage fără somaţie în prima nălucă iţită în cale şi de a lua cu japca pământ şi apă cât cuprinde, pentru a dura în neştire.

Beta

Începând cu Vlad Ţepeş şi Regele Mihai şi sfârşind cu Miron Cozma (banditul autor de mineriade sângeroase, în anii 1990, care a coborât România în Evul Mediu – n.m.), Snagovul a fost locuit de Petre Borilă (ex-socrul lui Valentin Ceauşescu), de Gh. Gheorghiu Dej, de Postelnicu, de Complexul Snagov-plajă, de Palatul Republicii şi de palatul lui Nicolae Ceauşescu, de Florea Ceauşescu (probabil, unul dintre fraţii dictatorului – n.m.), de Ambasada URSS, de Meleşcanu şi de Gigi Boeru. Mascarada vremurilor puterii populare s-a transformat într-o operetă de trei parale, în care vilele vechi sunt găbjite de stăpânii cei noi. Bunăoară, pe vila Regelui Mihai pun mâna pe rând Petru Groza, Gheorghe Maurer, Ilie Verdeţ, Constantin Dăscălescu, Petre Roman şi în fine Nicolae Văcăroiu (articolul este din mai 1996, iar pe atunci agramatul Votcăroiu era premier – n.m.).

Gamma

Şi pentru că acest extraordinar potenţial, mamă a inspiraţiei şi tătâne a tuturor fărădelegilor, nu putea să încapă pe mâna unui niznai din opoziţie, pare logic de ce destinele Snagovului au fost încredinţate unei paiaţe pe nume Teodor Biriş, pe care zeii din Dealul Mitropoliei şi din Piaţa Victoriei să o poată manipula încoace şi-ncolo. Născut în 1946 în Alba şi neavând nicio legătură de rudenie cu Veta Biriş, Tudorică ajunge pe meleagurile Snagovului prin căsătorie. După înalte studii făcute la Şcoala Populară de Artă, se angajează clarinetist la Hanul lui Manuc, codru de şmenuri, unde va lega o strânsă camaraderie cu mai multe clanuri lăutăreşti (adică ţigăneşti – n.m.), încuscrite până în prăselele sufletului cu actualele vârfuri ale mafiei ţigăneşti.

Delta

Cu numai trei luni înainte de revoluţie, Biriş se botează în apele tulburi ale PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei tineri – n.m.). După spectacolul de capă şi spadă din decembrie 1989, se înscrie la PDSR (Partidul Democraţiei Sociale din România, devenit ulterior PSD, pentru cei şi mai tineri – n.m.) şi, după un stagiu de vice-primarde 6 luni, ajunge primar pe listele PUNR (Partidul Unităţii Naţionale Româneşti, un fel de Mişcare Legionară dată cu parfum bolşevic – n.m.). Transferând Caritasul clujean în Snagov, unde se câştigă două miliarde de lei care iau cărarea Bucureştilor, Biriş migrează la PDSR până de curând, de când îşi ia flotantul în PUR (partidul creat de securistul Voiculescu-puşcărie – n.m.).

Epsilon

Una dintre primele isprăvi ale sale este confecţionarea şi contabilizarea a două registre agricole paralele şi inegale: unul pentru amărăşteni, moştenit de pe vremea lui Pazvante, şi altul catalogat drept strict secret, pentru evidenţa anumitor terenuri de pe malul lacului. Fireşte că estimp cel de al doilea registru a făcut picioare şi a dispărut într-o direcţie necunoscută, identificată de unii drept adresa bunului său prieten Cozmâncă.

Zeta

Pentru a intra în posesie cu un teren pe maulul lacului, se inventează de regulă un revoluţionar de profesie. Aflat întâmplător la îndemână în astfel de împrejurări, Bebe Ivanovici, prieten de casă al lui Biriş, este dispus să-ţi acorde, la orice oră, unul dintre sutele de certificate de revoluţionar în alb, cu care şi-a căptuşit jiletca. Odată uns cu titlul de luptător, preiei mult râvnitul lot, nu înainte, însă, de a semna o clauză secretă, care prevede că eşti obligat să vinzi terenul mai înainte de a te dedulci la el. Şi-l vinzi primului cumpărător care îţi iese numaidecât în cale. Până şi revoluţionarul Zainea şi-a vândut lotul de pe malul lacului Tâncăbeşti. Mâine acolo va răsări o vilă, figurând, însă, mai mult ca sigur, pe numele Zainea, dar locuită poate de un general din SRI, care va zice că îşi petrece duminicile la un prieten, la ţară.

Eta

Tot prin mânăriile lui Biriş, Iordan Rădulescu, preşedintele Fundaţiei Revoluţiei Române şi fost colonel de contrainformaţii la trupele de grăniceri, a reuşit să achiziţioneze câteva duzini de certificate de proprietate de un hectar de pământ. Preţurile de achiziţie ale terenurilor, obţinute în baza Legii 42, au sărit deja la 500.000 lei (vechi; 1leu de azi = 10.000 lei vechi, pentru cei tineri – n.m.), cee ace este vax de vreme ce preţul real de strigare al unui metro pătrat pe malul lacului este de 12 $, iar cel maxim de 60 $.

Theta

O altă manevră a lui Biriş este aceea de a folosi persoane fără căpătâi din sat, pentru a le pune în posesie, ca de exemplu Balaban, beţivanul satului, împroprietărit cu terenul directorului Popescu, de la Institutul de Igienă. Balaban semnează după acelaşi tipic o clauză secretă prin care se angajează să renunţe urgent la teren. Cumpărătorul este Haliu, unul dintre capii mafiei ţigăneşti, om de încredere al lui Adrian Năstase şi om de legătură cu Bebe Ivanovici. Haliu a locuit o vreme în Germania de unde s-a întors cu Mercedes şi cu un cufăr de lovele cu care şi-a luat agenţie imobiliară, lăudându-se acum că o să-i bage pe toţi snagovenii în buzunar. Deocamdată i-a vândut lui Gigi Boeru terenul lui Balaban şi a mai intermediat vânzarea/cumpărarea a cel puţin încă o duzină de loturi, pe care ciracii lui Boeru au apucat să-şi construiască tot atâtea vile.

Iota

Pentru că Haliu are bube de neşters la dosar, Biriş şi l-a tras pe lângă suflet pe Gicanu, un şmenar mai puţin luat în collimator de organele sănătoase ale Poliţiei, atâtea câte o mai fi rămas ele. Între timp, Haliu s-a apucat să-şi înalţe propriile vile, pe terenurile pe care i le pasează Biriş, vânzându-le apoi cu preţuri atingând 120.000 $. Aici se spală tot mai mulţi mangoţi, încât, recent, o persoană protejată de generalul Niţu a primit cadou de nuntă o vilă la cheie, lângă celebra vilă 23.

Kappa

Biriş şi-a tras şi el 1.000 metri pătraţi la vila Bayer, fiind vecin cu fostul fotbalist Kassai şi cu preşedintele FRF (de atunci – n.m.) Mircea Sandu, care au achiziţionat câte 5.000 de metri pătraţi de la un cetăţean fără identitate. Prieten cu Văcăroiu, cu Adrian Năstase, cu generalul Gioni Popescu, cu directorul Nucuţă de la Romcereal şi cu Mironov, cu care obişnuieşte să tragă la restaurantul Flamingo al fostului boxer Gândac, Biriş a fost recompensat de putere cu bilete de voie, ba la Campionatul mondial de fotbal din Statele Unite (din 1994, atunci când Naţionala României a obţinut cea mai bună performanţă din toate timpurile, locul 5 la un Campionat mondial – n.m.), ba la Campionatul mondial de caiac-canoe, din Mexic.

Lambda

Puetrea i-a mai făcut lui Biriş şi o gazetă, Oglinda Snagovului, condusă de Costică Georgescu, unul dintre angajaţii fostei Securităţi. Dar pentru că bătea deja prea abitir la ochi, primarele Snagovului este luat în cătare pentru fals intelectual şi uz de fals, cu referire expresă la încălcarea Legii Fondului Funciar. Serviciul pentru Combaterea Criminalităţii Economico-Financiare al Poliţiei capitalei a reţinut în sarcina lui Biriş câteva acte care au stat la baza repartizării ilegale ale unor terenuri, pe care s-au construit 11 vile. Cu toate acestea, fostul şi actualul primar se pregăteşte vertiginos de alegeri (este vorba de alegerile locale din 1996 – n.m.), cadorisind babele cu chiloţi cu mânecuţe şi moşii cu efecte militare provenind de la SPP.

Miu

Somat de partid să o lase ceva mai moale, Biriş mimează că îşi face catrafusele şi că sare pârleazul în ograda PUR-ului lui Voiculescu, cu nici 3 săptămâni în urmă (mai 1996 – n.m.). Şi tot cu începe de atunci, Voiculescu-Crescent (actual puşcăriaş – n.m.) scoate şi ediţia Jurnalului de Snagov. Activist din naştere şi negustor prin profesie, acest fiu al lui Bagdaproste şi nepot al lui Daiboj, pe nume Biriş, îşi regăseşte vocaţia partinică, achiziţionând cu 5.000 lei (vechi, adică 0,5 lei noi azi – n.m.) suflete pentru PUR, în timp ce PDSR-ul le preţuieşte la 10.000 lei (tot vechi, adică 1 leu nou astăzi – n.m.). (În timpul cuponiadei, Biriş şi-a exersat vocaţia de cumpărător de vânt, făcând afaceri cu arabul Omar, patronal cazinoului din incinta Ambasadei Coreei de Nord, căruia i-a promis 3.000 de cupoane cu 1 milion de lei bucata.)

Niu

Astăzi (mai 1996 – n.m.) Snagovul etalează cu ajutorul lui Biriş, al lui Cozmâncă şi al lui Michiduţă, inspiratorul Codului Penal românesc, peste 450 de vile construite după 1989, dintre care cel mult 30% au origine paternă cunoscută. În acest timp, fosta gospodărie de partid, care a patronat 110 vile, s-a refăcut integral sub sceptrul Regiei Autonome a Protocolului de Stat. După ce l-a scăpat pe Biriş printer degetele răşchirate ale legii, pentru meritele sale incontestabile de-a închide ochii, a pcni din câlcâie şi a aplica întocmai şi al timp politica PDSR, Adrian Năstase se laudă acum că va face din Snagov o zonă rezidenţială de talie europeană. Însă indifferent cine va ajunge primar (urmau alegerile locale din 1996 – n.m.) trebuie să-şi scoată definitiv din cap idea că va descâlci iţele, prin care actuala nomenclatură (PSD-istă – n.m.) a reuşit să păstreze tot ce a furat de la fosta nomenclatură (comunistă – n.m.). (“Academia Caţavencu”, nr. 237/1996)

Citeste si articolele:

• De 28 de ani, bolsevizarea si rusificarea Romaniei au fost inlocuite cu PeSeDerizarea
• Cum a prapadit PSD flota de pescuit oceanic a Romaniei
• Guvernarea Vacaroiu-PSD sau cum a fost jefuita Romania
• Cum a lasat mafia PSD-ista vistieria tarii goala si un blocaj financiar mortal si total, in 1996, la plecarea de la guvernare
• Cum a ucis Iulian Mincu, medicul lui Ceausescu, ajuns ministru in guvernul Vacaroiu – PSD, medicina sociala romaneasca

   …Cum a fost distrusa intreprinderea ARO de catre mafia Securitatii comuniste

Sunt 10 ani (era în 1999 –n.m.) de când facem haz de necazul economiei naţionale. Am scris de-am obosit despre reforma prin încăpuşire a dezastruoasei moşteniri ceauşiste. Dar parcă niciodată nu a fost atât de exemplar fenomenul cum este în cazul uzinelor ARO, unde, după atâţia ani de exerciţiu nestingherit, căpuşele s-au organizat după modelul sicilian, de ne e şi frică să-i spunem pe nume. Mafia de la ARO este o familie care a reuşit ce n-a reuşit nimeni după Revoluţie: să împace directori, securişti, fesenişti, pedeserişti, peneţişti, fepesişti şi alţi miniştri. Fain? Ia citiţi horror-ul de mai jos şi dacă, la sfârşit, nu sunteţi cu mâna pe măciucă, apăi sunteţi nişte nesimţiţi de doi lei. Nu sunteţi români.

Iaca cifre, să vă-ngheţe

sângele-n corpii cavernoşi. Rezultatele nete ale exerciţiului financiar au evoluat nasol, după cum urmează: 23,08 miliarde (mld.) lei în 1995 (lei vechi, se-nţelege – n.m.), 22,59 în 1996, 18,09 în 1997 şi 10,43 în 1998. În 1998 s-a aniversat depăşirea capitalului uzinei de către datorii. Veniturile: 2916,6 mld. În 1989, 459 mld. în 1998. La 1000 de lei încasaţi, uzina a cheltuit 997,09 lei în 1989 şi 1116,6 în 1998. Clar? (Toate datele provin din expertiza comisă cu inconştienţă de doi controlori ai FPS (Fondul Proprietăţii de Stat, organism care s-a ocupat cu privatizarea, până prin 2004, parcă – n.m.) scăpaţi de sub control; leii din diferiţi ani au fost ponderaţi pentru a permite comparaţiile). Dar hai să vedem şi exportul. Faţă de anii 1995 – 1996, în 1998 ponderea exportului a scăzut la 15%. Ceea ce nu-i rău, odată ce, în aceeaşi perioadă, costurile producţiei au depăşit veniturile. Secretul aberaţiei stă în cheltuieli foarte mari pentru garanţii. Pieţele tradiţionale au fost pierdute. În schimb, a fost exploatat din plin potenţialul turistic al străinătăţilor în interes de serviciu: în 1997, 51 de persoane au voiajat de 37 de ori în 17 ţări; în 1998, frecvenţa a evoluat invers proporţional cu exporturile, 78 de persoane fiind nevoite să-şi părăsească birourile ca să bântuie prin 22 de ţări în 39 de deplasări. Numai dl. director comercial Iustin Preoteasa a pus de 12 călătorii în Franţa, Portugalia şi Turcia în ultimii doi ani. Cine nu călătoreşte nici nu-şi justifică şederea în întreprindere: personalul a scăzut de la 11599 – la înfiinţare, la 8642 în 1995 şi la 4853 în 1998. Amatorii de mineriade nu trebuie să uite că ARO este (era încă în 1999 – n.m.) singura întreprindere mare din Câmpulung.

Glorioşii cârmaci ai dezastrului

au fost 4 directori care au schimbat ştafeta în ultimii 10 ani (1989 – 1999): Nicolescu, Ciobanu, Giuvelcă şi Olteanu. Pe ultimul l-a adus de aripioară şi l-a trântit în locul predecesorului său pedeserist senatorul PNŢCD Piţigoi. Şi s-a petrecut Schimbarea, aşa cum aţi văzut mai sus. Constanta K a procesului terminator poartă numele directorilor adjuncţi, cei neaţinşi de vânturile puterii. Iar numele cel mai sonor este cel al lui Iustin Preoteasa, urmat îndeaproape de Liviu Ţîroiu. Amândoi sunt directori comerciali din 1990 (erau în 1999 – n.m.). Imediat după revoluţie, ARO se vindea în draci în ţară. Şpaga plătită de românul nerăbdător să se cocoaţe într-un drăgălaş de ARO, fără să aştepte ani de zile, oscila între 50% şi 100%. Lăcomia strategilor a fost atât de mare, încât exportul a fost neglijat total, pierzându-se mari parteneri externi. În schimb, ţara a câştigat noi proprietari ai hotelului din Câmpulung, ai cabanei Voinea, ai staţiunii Bughea-Băi. Nu-i aşa, domnule Preoteasa? Hai, că nu cu meschine evocări ale obiectivelor turistice din ţară sau ale călătoriilor în străinătate o să-l enervăm pe domnul director. Ci cu un document prin care domnia-sa deposeda ARO de proprietatea intelectuală asupra propriului produs. În 13 octombrie 1998, dl. Preoteasa ordona inscripţionarea şasiului maşinilor pe care le pregătea pentru export în Franţa cu codul VN8. Indicaţia era strecurată pe la punctul 4 din interiorul unui document tehnic, după cum urmează: “inscripţionarea şasiului va avea noul cod VN8”. Simplu. Dacă altele sunt de secţie de poliţie, ăsta-i de Parchet şi de SRI. VN8 este codul firmei ARO France, prin care se derulează exportul în ţara cu acelaşi drag nume, cod în virtutea căruia firma farnceză devine părintele maşinii. Acuma, poate că nu-i o înstrăinare totală, odată ce s-ar putea ca unii dintre directorii de la ARO-ul de-acasă să fie acţionari şi la cel de pe Sena. Oricum, judecând după vigilenţa cu care este tratat partenerul străin, directorii sunt cel puţin părtaşi: prin ARO France se derulează exportul prin care valoarea cheltuielilor cu garanţiile depăşeşte încasările pentru maşinile vândute. Pentru acelaşi tip de maşină, fenomenul nu se repetă în România sau în puţinele ţări unde mai este exportat. Şi, să nu uităm, totul se petrece sub atenta supraveghere a vigilentului Olteanu, papagalul lui Piţigoi.

Românul, ca om, e mult mai reformist,

dacă e vorba de lichidarea propriei întreprinderi. Comercializarea maşinilor şi a pieselor de ARO se face prin intermediul unor firme, care au căzut cu tronc conducerii uzinei, în condiţii ilicite (pe atunci nu era DNA, aşa încât băieţii furau fără grijă – n.m.): în cazul optim, e vorba doar despre adaos comercial care defavorizează producătorul (SC SPORTING SRL fiind un soi de campion la această categorie), iar în multe altele maşinile sunt încredinţate spre vânzare cu amânarea plăţii. Efect: o gaură de 2.037 miliarde nerecuperate de la firmele private. Ei, şi bineînţeles, printre proprietarii căpuşelor îi găsim chiar pe domnii directori (Gheorghe Banzea, director export, Lupu Ştirbu, Constantin Viorel, Constantin Smeu, director tehnic, Aurelian Dordea, director la CESAR şi mulţi alţii). Totul cu ştirea FPS-ului. După o descindere de control şi captură a unei echipe de la FPS, în 1996 – povestesc sindicaliştii – toţi membrii expediţiei s-au întors, triumfal, în câte un ARO de fiecare cur de funcţionar, plus un Espero pentru jupânul de-atunci, dl. Dima (preşedinte numit de PSD, PDSR cum se numea atunci – n.m.). Singurul motiv de mândrie, pentru muncitorii care văd cum se topeşte întreprinderea sub ei, este faptul că, din punct de vedere arhitectonic, Câmpulungul s-a umplut cu holde de vile ale dealer-ilor.

Ar fi nedrept să credem

că managerii şi toată şleahta de sugative de la carburatorul fabricii nu urmăresc decât să o paraziteze. Nicidecum. Ţelurile sunt mult mai ambiţioase. ARO trebuie să moară. Cele câteva posibilităţi de ieşire din impas au fost prompt anihilate. CESAR (Centrul de studii ARO) a produs un raport, anunţând că există posibilităţi de export în America Centrală, la un preţ de 13.000 $. Raportul nu a ajuns la ARO, ci la firma VICNEL (VICtot Burdescu şi NELu Giuvelcă, fostul director), care s-a şi înfipt să exporte ARO-uri pe care să le monteze într-o hală pe la Constanţa, că doar ARO-ul e bunul întregului popor şi, în particular, al fiecărui lotru. Alta: un delegat al fabricii în Kazahstan s-a întors cu oferte pe care conducerea actuală le ignoră de fix 5 luni.

EEI, şi-am ajuns şi la subiectul zilei.

Oferta de comercializare a ARO-urilor, pe piaţa SUA, datează din 1994. De atunci se căzneşte firma East European Imports să convingă managerii de la ARO să-i ofere spre vânzare maşina-minune. Acu’, spre surpriza multora, ARO are, susţine cu probe preşedintele EEI, dl. John A. Perez, o piaţă potenţială importantă în Statele Unite, argumentul principal fiind preţul: 13.000 $ (pentru ARO 224 cu motor Mazda). Ei bine, în 5 ani, au fost încheiate trei forme contractuale, EEI a deschis de trei ori acreditive, în valoare de 7 până la 10 milioane de dolari. N-a văzut nici o maşină. Mai bine zis, a văzut cele 6 prototipuri pe care le-a amenajat acolo, dotându-le, pe cheltuiala lui, cu motoarele Mazda. Dacă pe vremea directorului Ciobanu ideea colaborării părea să înainteze spre realizare, odată cu apariţia lui Giuvelcă nisipurile au început să se mişte sub roţile afacerii. E prea riscant – susţinea pedeseristul – un accident petrecut în Long Island, cu un şofer american asigurat, poate costa mai mult decât poate duce Câmpulungul. Deci nu e bine să fie angajată direct responsabilitatea fabricii. Degaeba a plătit EEI asigurarea pentru accidente la Lloyds, Giuvelcă a fost ferm: facem afacerea numai printr-un intermediar, şi anume firma “Dunărea”, al cărei proprietar este dl. Costin Frâncu. Odată încălţat cu Frâncu, a început calvarul pentru americani. În primul rând, Frâncu a produs iute-iute o altă firmă-tampon – ARO of North America – prorietar Cătălin Tutunaru, alt tunar cu steluţă – doar pentru a putea încasa valută pe care să o plimbe, apoi, prin paradisurile bancare de prin Belize. Colaborarea cu Dunărea a însemnat o suită de escrocherii, EEI fiind ciupită mărunt ba de 100.000, ba de 500.000 de dolari, pentru “depăşirea unor obstacole tehnice”. În total, firma americană a cheltuit – cercetare, omologare, dezvoltare – 4,2 milioane de dolari fără a avansa vreun milimetru. Practic, dl. Perez a fost “dat în lucru” unei echipe de profesionişti cu misiunea de a proteja afacerea de imixtiunea vreunui investitor care nu are nici măcar şcoala de la Băneasa. În ultima sa ofertă, datând din mai 1998, EEI propune o dezvoltare a vânzărilor care evoluează de la 5.000 de maşini în 1998 până la 22.000 în 2002. Prcatic, Câmpulungul risca să-şi reintre în pâine. Perez a încercat din răsputeri să scape de lipitoarea Frâncu. Ultima tentativă a fost prilejuită de întâlnirea cu preşedintele Constantinescu, în SUA, care, auzind povestea şi gândind normal, l-a invitat în România să-şi rezolve problema. La întâlnirea care a urmat, la Bucureşti, Sorin Dimitriu (şeful FPS – n.m.) i-a explicat că preşedintele a înţeles greşit, şi că afacerea se poate face numai cu colaborarea mafiei Securităţii, pardon, cu “Dunărea”.

Ultimul act. De deces al ARO Câmpulung

se scrie în aceste zile (era februarie 1999 – n.m.) Sindicatul de la ARO guiţă energic, simţind că managerii sunt pe punctul de a-şi face treaba. La presiunea lor, FPS-ul delegă o comisie de control – din lucrarea căreia am citat datele de la începutul articolului nostru – care propune clar: destituirea directorului general Sorin Olteanu, alegerea unui nou Consiliu de Administraţie şi a unui nou board de directori executivi, şi sesizarea Poliţiei şi Parchetului. Pe 21 ianuarie, preşedintele FPS , dl. Radu Sârbu, semnează raportul. Pe 22 ianuarie, directorul Olteanu, însoţit de ciripitul poruncitor al stăpânului zonei Argeş, senatorul peneţecedist Barbu Piţigoi, se înfăţişează în biroul lui Radu Sârbu. Iar acesta produce un document incredibil: concluziile controlului FPS, pe care le acceptase cu o zi înainte, devin “superficiale şi tendenţioase” drept care le “retrage”. Bun Piţigoi. Olteanu rămâne, totuşi, demisionar, în luna de preaviz. Între timp, la FPS, care a anunţat o licitaţie pentru privatizarea ARO, se află cu groază că există cel puţin un ofertant – aţi ghicit, EEI, care, sătul de condiţia de dealer, vrea să producă propriile ARO pentru America. Panică. Olteanu, demisionar cum era, iniţiază pe 25 ianuarie, cu o zi înaintea depunerii ofertelor, o acţiune în Justiţie pentru numirea judecătorului sindic care să demareze lichidarea societăţii. Confuzie. FPS acceptă, totuşi, a doua zi oferta EEI, dar şi a unui contracandidat-surpriză: “Dunărea”, ha, ha, ha. Bâlbâieli majore în ziua deschiderii ofertelor: “Dunărea” se retrage, nu înainte de a contesta din răsputeri candidatura americanului – singurul scop urmărit, de altfel, de Frâncu, care nici nu depusese garanţia pentru licitaţie. Operaţiunea “Dunărea” a fost susţinută din interiorul FPS de directorul Gozia – alt membru al clubului sicilian al mafiei Securităţii. În aceste memorabile zile (era februarie 1999 – n.m.) se desfăşoară negocierile între FPS şi EEI sortite eşecului. FPS-ul ştie că EEI nu trebuie să câştige, pentru că fabrica trebuie lichidată, statul să preia datoriile generate de furturile directorilor, iar apoi halele să fie cumpărate la preţ de hală, nu de întreprindere, de aceiaşi directori. Şi de Frâncu, şi de PNŢCD, şi de PDSR, şi de securişti, şi de fepesişti. (“Academia Caţavencu”, nr. 376/1999)

Citeste si articolele:

• Cum a falimentat mafia PSD-ista ARO
• O alta „realizare” a mafiei PSD-iste: Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste taiat ca fier vechi si topit
• Cum a distrus mafia PSD-ista combinatul siderurgic, Sidex, Galati
• Cum s-a implicat SRI-ul lui Virgil Măgureanu în menţinerea mafiei PSD-iste la guvernare
• Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste

 

 

 

200 de milioane de creştini sunt prigoniţi în lume pentru credinţă

Persecuţiile merg de la discriminare la locul de muncă până la persecuţii masive şi chiar crimă

    

Biserică în flăcări în Indonezia

Fundaţia creştin-democrată germană Konrad Adenauer şi-a propus să sensibilizeze opinia publică asupra acestei tematici printr-o serie de manifestări. Una dintre ele a fost o masă rotundă desfăşurată la Berlin cu participarea unor specialişti în domeniu.

Chiar dacă mass-media nu menţionează decât prin excepţie acest lucru, la nivel mondial sunt prigoniţi 200 de milioane de creştini, ceea ce echivalează cu trei sferturi din populaţia SUA. Preşedinta secţiei Drepturile Omului a grupului parlamentar creştin-democrat / creştin-social din Bundestag, Erika Steinbach, a declarat: “Indicele oficial arată că în ţările musulmane şi comuniste, cei mai prigoniţi sunt creştinii şi că 90 la sută din persoanele ucise în întreaga lume pentru credinţa lor sunt creştini”.

Gerhard Robbers, profesor de drept public şi canonic la Universitatea din Trier, acuză pe fundalul acestor statistici politica externă germană de lipsă de implicare. Şi asta în împrejurările în care problema nu poate fi rezolvată decât la nivel internaţional: ” Indiferent de partide fenomenul este de multă vreme următorul: Ministerul german de Externe lasă problemele ce ţin de libertatea religioasă în seama americanilor. Diplomaţia germană a descoperit religia abia în timpurile din urmă, şi face numai timid dovadă de iniţiativă. Este păcat, fiindcă Germania ar avea multe de spus la nivel internaţional în privinţa libertăţii religioase.”

Prigonirea creştinilor nu este un fenomen care încetează la porţile Uniunii Europene. Otmar Oehring, membru al organizaţiei umanitare catolice Misio apreciază că Turcia, un stat care vrea să se integreze în structurile europene, calcă în picioare libertatea credinţei: ” Este incontestabil că Turcia obstrucţionează permanent convenţiile internaţionale pe care le-a semnat. Turcia trebuie criticată şi statele membre ale UE ar trebui să se preocupe mai intens de această problemă.”

Şi Biserica Protestantă din Germania apreciază că politica autorităţilor de la Ankara faţă de creştini este intolerabilă. Procentul creştinilor de origine armeană din Turcia a scăzut de la 20 la sută la 0, 15, aminteşte această instuituţie. De aceea, împuternicitul luteranilor germani, prelatul Bernhard Felmberg a subliniat: “Cred că am face bine dacă am transforma subiectul libertăţii religioase ca parte a drepturilor omului, într-un criteriu-cheie privind admiterea sau respingerea candidaturii Turciei la Uniunea Europeană. Această cutie a pandorei trebuie deschisă acum şi nu abia atunci când Turcia a devenit deja membră a Uniunii Europene, fiindcă atunci, pagubele din punct de vedere politic vor fi mult mai mari.”

Autor: Oliver Jeske / Ioachim Alexandru

Redactor: Vlad Drăghicescu

 

Capitolul 32

Să răspundem persecuţiei cu credinţă şi curaj

„Nu vă temeţi, ci fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui.”

Din viaţa lui Joseph Smith

În iarna anilor 1838–1839, miliţia statului Missouri a primit ordine din partea guvernatorului să-i alunge pe sfinţii din zilele din urmă din stat, iar profetul Joseph Smith a fost închis în închisoarea Liberty. În acea iarnă şi în primăvara următoare, scene de suferinţă teribilă au avut loc în timp ce mii de sfinţi au fost siliţi să fugă din casele lor spre Missouri. Lăsând o mare parte din proprietăţile lor în urmă, ei au început să-şi croiască drumul de-a lungul a peste 300 de kilometri către est, spre vestul statului Illinois, sub îndrumarea lui Brigham Young şi a altor conducători ai Bisericii. Puţini sfinţi aveau căruţe şi cai buni şi mulţi dormeau fără să aibă vreun adăpost pe timp de ploaie şi zăpadă. Unii, care nu aveau încălţăminte, îşi înveleau picioarele în cârpe pentru a putea merge pe zăpadă.

În februarie 1839, un vecin bun a ajutat-o pe Emma Smith să-şi pună cei patru copii şi puţinele ei bunuri într-o căruţă căptuşită cu paie. Când grupul lor a ajuns la fluviul Mississippi, care îngheţase, Emma l-a trecut pe gheaţă, împreună cu copiii ei, ducând manuscrisele traducerii Bibliei de către profet în doi săculeţi de pânză legaţi în jurul taliei ei, sub fustă. Ea şi mulţi alţi sfinţi săraci s-au refugiat în comunitatea din Quincy, Illinois, unde au continuat să sufere de foame, frig, boli, deşi multe suferinţe erau micşorate de multe acte de bunătate din parte comunităţii preocupate de soarta lor.

Deşi profetul Joseph dorea mult să-i ajute pe sfinţi, el nu a putut decât să se roage şi să dea îndrumări prin scrisorile trimise lui Brigham Young şi celorlalţi fraţi care îi conduceau pe sfinţi în absenţa lui. În această situaţie disperată, el a scris membrilor Bisericii cuvinte de încurajare şi pace: „Preaiubiţii mei fraţi, să facem cu voioşie toate lucrurile care stau în puterea noastră; şi atunci, putem sta neclintiţi, cu cea mai mare siguranţă, pentru a vedea salvarea lui Dumnezeu şi braţul Său dezvăluit” (D&L 123:17).

În ziua de 6 aprilie 1839, profetul şi tovarăşii lui întemniţaţi au fost transferaţi, din cauza schimbării locului în care erau judecaţi, din închisoarea Liberty la Gallatin, ţinutul Daviess, Missouri. După o şedinţă a tribunalului, fraţilor li s-a schimbat din nou locul de judecată de la Gallatin la Columbia, ţinutul Boone, Missouri. Dar, la mijlocul lunii aprilie, în timp ce profetul şi alţi întemniţaţi erau duşi la Columbia, paznicii le-au permis să evadeze. Într-o săptămână, fraţii se alăturaseră grupului mai mare de sfinţi din Quincy, Illinois. Vârstnicul Wilford Woodruff a scris în jurnalul său despre întâlnirea sa cu profetul: „Noi… am avut, încă o dată, fericitul privilegiu de a-l lua de mână pe fratele Joseph… El ne-a întâmpinat cu multă bucurie. Tocmai fusese eliberat din închisoare şi din mâinile duşmanilor săi şi se întorsese în sânul familiei şi prietenilor… Joseph era sincer, deschis şi apropiat, ca de obicei. Sora Emma era cu adevărat fericită.”¹

Mai târziu, profetul a adus omagiu sfinţilor care, alături de el, au îndurat cutezători atât de multe de dragul credinţei lor în Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos: „Comportamentul sfinţilor, în timpul multelor lor necazuri şi suferinţe, a fost demn de laudă; curajul lor în apărarea fraţilor lor împotriva actelor distrugătoare ale gloatelor, ataşamentul lor faţă de cauza adevărului, în condiţiile cele mai pline de încercări şi suferinţă pe care omenirea le poate îndura, dragostea unuia faţă de celălalt, disponibilitatea lor de a-mi oferi ajutor mie şi fraţilor mei, care au fost întemniţaţi, sacrificiile pe care le-au făcut părăsind Missouri şi ajutându-le pe văduvele şi orfanii sărmani şi asigurându-le case într-un ţinut mai ospitalier, toate contribuie la înălţarea lor în stima tuturor oamenilor buni şi virtuoşi şi le asigură bunăvoinţa şi aprobarea lui Iehova şi un nume la fel de nepieritor ca eternitatea.”²

Învăţături ale lui Joseph Smith

Duşmanul adevărului se opune slujitorilor Domnului, mai ales când ei se apropie mai mult de Domnul.

„Persecuţiile s-au rostogolit asupra capetelor noastre din când în când… ca bubuiturile de tunet, din cauza religiei noastre.”³

„Principiile religiei noastre sunt în faţa lumii, pregătite pentru a fi cercetate de toţi oamenii, totuşi, noi suntem conştienţi că toate persecuţiile împotriva prietenilor noştri au apărut ca urmare a calomniilor [acuzaţii false] şi interpretărilor greşite fără a se baza pe adevăr şi dreptate. Pe acestea le-am îndurat la fel ca toate celelalte societăţi religioase la începuturile lor.”⁴

„Nu vă miraţi deci dacă sunteţi persecutaţi; ci amintiţi-vă cuvintele Salvatorului: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni» [vezi Ioan 15:20]; şi că toate suferinţele prin care trebuie să treacă sfinţii sunt împlinirea cuvintelor profeţilor, care au fost rostite de când a început lumea.”⁵

„Când fac tot ce pot mai bine – când realizez cel mai mare bine, atunci cele mai mari rele şi zvonuri păcătoase sunt ridicate împotriva mea… Duşmanii acestui popor nu vor obosi niciodată să persecute Biserica, până când ei vor fi învinşi. Eu mă aştept ca ei să mobilizeze totul împotriva mea, tot ce le stă în putere să controleze, şi ca noi să avem o luptă îndelungată şi înfricoşătoare. Cel care va duce adevărata luptă creştină împotriva corupţiilor din aceste ultime zile va avea pe oamenii păcătoşi şi îngerii diavolului şi toate puterile diavoleşti ale întunericului mobilizate permanent împotriva lui. Când oamenii păcătoşi şi corupţi se opun, există un criteriu după care poţi judeca dacă un om duce lupta creştină. Când toţi oamenii vor spune lucruri rele despre voi pe nedrept, binecuvântaţi sunteţi voi, etc. [vezi Matei 5:11]. Va fi un om considerat rău, când oamenii vor spune lucruri rele despre el? Nu. Dacă un om se ridică şi se opune lumii păcatului, el se poate aştepta să aibă toate spiritele păcătoase şi corupte mobilizate împotriva lui.

Dar, aceasta va fi pentru puţină vreme, şi toate aceste suferinţe vor fi îndepărtate de la noi, în măsura în care suntem credincioşi şi nu suntem copleşiţi de aceste rele. Văzând binecuvântările înzestrării rostogolindu-se şi împărăţia crescând şi întinzându-se de la mare la mare, noi ne vom bucura că nu am fost copleşiţi de aceste lucruri nesăbuite.”⁶

„Unii cred că duşmanii noştri se vor mulţumi cu distrugerea mea; dar, vă spun că, de îndată ce-mi vor fi vărsat sângele, ei vor înseta de sângele tuturor oamenilor în a căror inimă sălăşluieşte o singură scânteie din spiritul plenitudinii Evangheliei. Opoziţia acestor oameni este pusă în acţiune de spiritul duşmanului întregii neprihăniri. Ei doresc nu numai să mă distrugă pe mine, ci pe fiecare bărbat şi femeie care îndrăzneşte să creadă doctrinele pe care Dumnezeu m-a inspirat să le predau acestei generaţii.”⁷

„Am învăţat din experienţă că duşmanul adevărului nu doarme, nici nu-şi încetează străduinţa de a influenţa minţile comunităţilor împotriva slujitorilor Domnului, stârnind indignarea oamenilor împotriva tuturor problemelor de importanţă sau de interes.”⁸

Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor suporta persecuţia cu credinţă şi curaj.

„Voi sfinţilor, toţi! Profitaţi de această importantă Cheie– în toate încercările, necazurile, ispitele, durerile, relaţiile, în închisoare şi în moarte, asiguraţi-vă că nu trădaţi cerul; să nu-L trădaţi pe Isus Hristos; să nu-i trădaţi pe fraţi; să nu trădaţi revelaţiile lui Dumnezeu, fie din Biblie, din Cartea lui Mormon sau din Doctrină şi legăminte, fie din oricare alta care a fost sau care va fi vreodată dată şi revelată omului în această lume sau în cea care va veni. Da, în toate răzvrătirile şi zbaterile, urmaţi-o, ca voi să nu faceţi acest lucru, ca sângele nevinovat să nu fie găsit pe hainele voastre şi voi să mergeţi jos, în iad.”⁹

În primăvara anului 1830, sfinţii erau persecutaţi ca urmare a publicării Cărţii lui Mormon: „Cartea lui Mormon (toiagul lui Iosif în mâinile lui Efraim) fusese publicată de o vreme şi, aşa cum a prezis profetul din vechime, «[era privită] ca ceva străin» [vezi Osea 8:12]. Nu mică a fost agitaţia creată de apariţia ei. O mare opoziţie şi multă persecuţie i-a urmărit pe cei care credeau în autenticitatea ei. Dar se întâmplase că adevărul înmugurise şi ieşise din pământ, iar neprihănirea începuse să privească de la înălţimea cerurilor [vezi Psalmii 85:11; Moise 7:62], aşa că nu ne-am temut de opozanţii noştri, ştiind că noi aveam atât adevărul, cât şi neprihănirea de partea noastră, că Îi aveam atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul, pentru că noi aveam doctrinele lui Hristos şi le puneam în practică; şi, ca urmare, am continuat să ne rugăm şi să dăm informaţii tuturor acelora care doreau să asculte.”¹⁰

În luna iulie 1839, preşedintele Wilford Woodruff a consemnat: „Joseph ne-a adresat puţine cuvinte şi a spus: «Aduceţi-vă aminte, fraţilor, dacă sunteţi întemniţaţi, că fratele Joseph a fost întemniţat înaintea voastră. Dacă sunteţi puşi într-un loc din care vă puteţi vedea doar fraţii prin gratiile unei ferestre, în timp ce vă aflaţi în lanţuri datorită Evangheliei, aduceţi-vă aminte că fratele Joseph a fost în astfel de condiţii».”¹¹

În anul 1841, Joseph Smith şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au scris: „Adevărul, ca şi stejarul falnic, a stat neclintit în mijlocul elementelor ostile care l-au lovit cu forţă uriaşă. Torentele s-au rostogolit, val după val, în succesiune rapidă şi nu l-au înghiţit. «Ele vuiesc, o, Doamne; torentele vuiesc tare; dar Domnul Oştirilor este mai puternic decât valurile năprasnice al mării» [vezi Psalmii 93:3–4]; nici flăcările persecuţiei, cu toată influenţa gloatelor, nu au fost în stare să-l distrugă; ci, ca şi rugul lui Moise, a rămas nemistuit şi acum, în acest moment, este un eveniment vizibil important atât pentru oameni, cât şi pentru îngeri.

Încotro ne putem întoarce ochii pentru a vedea un altul la fel? Contemplăm un popor care a îmbrăţişat un sistem religios nepopular şi aderarea la el, care a adus asupra acestui popor persecuţii repetatate. Un popor care, datorită dragostei lui faţă de Dumnezeu şi ataşamentului faţă de cauza Sa, a suferit foamete, goliciune, pericole şi aproape toate privaţiunile. Un popor care, de dragul religiei lui, a trebuit să jelească moartea prematură a părinţilor, soţilor, soţiilor şi copiilor. Un popor care a preferat moartea în locul sclaviei şi ipocriziei şi şi-a păstrat cu onoare integritatea şi a stat ferm şi neclintit în vremuri care au pus la încercare sufletele oamenilor.”¹²

Marea putere a lui Dumnezeu îi va susţine pe aceia care sunt persecutaţi de dragul neprihănirii.

În timp ce era întemniţat în închisoarea Liberty, Joseph Smith a scris sfinţilor: „Să nu credeţi că inimile noastre cedează, deşi ni s-au întâmplat lucruri ciudate [1 Petru 4:12], pentru că noi am văzut şi am fost asiguraţi de toate aceste lucruri dinainte şi am fost asiguraţi că putem avea o mai mare speranţă decât persecutorii noştri. Ca urmare, Dumnezeu ne-a făcut umerii largi ca să purtăm povara. Noi găsim slavă în nefericirea noastră pentru că noi ştim că Dumnezeu este cu noi, că El este prietenul nostru şi că El ne va salva sufletele. Nu ne pasă de cei care ne pot ucide trupul; ei nu ne pot vătăma sufletele [Matei 10:28]. Nu cerem favoruri din mâinile gloatelor, nici ale lumii, nici ale diavolului, nici ale emisarilor lui, cei care ni se opun şi cei care iubesc şi făptuiesc minciunile şi jură strâmb, pentru a ne lua viaţa. Noi nu ne-am ascuns niciodată, nici nu o vom face de dragul vieţilor noastre… Ştim că ne-am străduit, cu toată mintea, puterea şi tăria noastră, să facem voia lui Dumnezeu şi toate lucrurile, oricare au fost acelea, pe care El ni le-a poruncit…

Salvatorul a spus: «Nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire» [vezi Matei 18:7]. Şi din nou: «Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi» [Matei 5:11–12].

Acum, dragi fraţi, dacă au fost oameni care au avut vreodată vreun motiv să revendice această promisiune, noi suntem acei oameni; pentru că noi ştim că lumea nu numai că ne-a urât, ci şi a vorbit tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva noastră pentru niciun alt motiv decât că noi ne-am străduit să propovăduim plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos…

Şi acum, dragi şi mult iubiţi fraţi – şi când spunem fraţi ne referim la aceia care şi-au păstrat credinţa în Hristos, bărbaţi, femei şi copii – noi simţim că trebuie să vă îndemnăm, în numele lui Isus Hristos, să fiţi puternici în credinţa în noul şi nepieritorul legământ şi să nu vă înspăimântaţi de duşmanii voştri… Continuaţi în credinţă chiar până la moarte; pentru că «oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui», spune Isus Hristos [vezi Marcu 8:35].”¹³

Tot din închisoarea Liberty, profetul şi consilierii săi din Prima Preşedinţie au scris conducătorilor Bisericii: „Fraţilor, nu vă temeţi, ci fiţi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Ce este omul pentru ca slujitorul lui Dumnezeu să se teamă de el sau fiul omului pentru ca el să tremure în faţa lui? Nici să nu gândiţi că sunt ciudate încercările de foc cu care suntem încercaţi deoarece unele lucruri ciudate ni s-au întâmplat. Aduceţi-vă aminte că toţi au avut parte de asemenea suferinţe [vezi 1 Petru 4:12–13]. Ca urmare, să ne bucurăm în suferinţele noastre, prin care sunteţi făcuţi desăvârşiţi şi prin care Căpetenia mântuirii noastre a fost, de asemenea, desăvârşită. [vezi Evrei 2:10]. Fie ca inimile voastre şi inimile tuturor sfinţilor să fie alinate cu voi şi fie ca ei să se bucure peste măsură pentru că mare este răsplata noastră în cer, căci tot aşa au prigonit cei răi pe profeţii care au fost înaintea noastră [vezi Matei 5:11–12].”¹⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile vii–xi.

• Recapitulaţi relatarea de la paginile 391–393. Ce vă impresionează din modul în care Joseph Smith şi tovarăşii săi sfinţi au reacţionat la persecuţii? De ce credeţi că doreau să îndure persecuţiile?

• Citiţi paginile 394–395 în care profetul Joseph ne învaţă că oamenii neprihăniţi se confruntă deseori cu persecuţii. De ce credeţi că se întâmplă astfel? Care sunt asemănările dintre persecuţiile de astăzi şi cele din timpul lui Joseph Smith? Care sunt deosebirile?

• La pagina 395, Joseph Smith a vorbit despre o cheie care îi ajută pe sfinţi. Ce experienţe v-au arătat valoarea acestei chei? Ce alte sfaturi aţi putea da cuiva care se confruntă cu persecuţii din cauza credinţei lui? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 395–396.)

• Recapitulaţi paginile 397–398, în care Joseph Smith ne asigură că Domnul ne va susţine când vom răspunde persecuţiilor cu credinţă şi curaj. Ce credeţi că înseamnă să spunem că Dumnezeu „ne-a făcut umerii largi ca să purtăm povara”? Cum putem noi să „ne găsim slava în nefericire” şi să ne „bucurăm în suferinţele noastre”? În ce fel credeţi că ne pot ajuta suferinţele noastre să devenim desăvârşiţi?

Scripturi suplimentare: Matei 5:43–44; Romani 8:35–39; 2 Nefi 26:8; Mosia 24:8–16; 3 Nefi 6:13

 

 

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (1)

De câteva zile nu se vorbeşte altceva pe site-urile creştine decât despre decizia primăriţei oraşului american Houston, care a somat prin citaţie judecătorească, pe toţi pastorii creştini din oraş, să predea conţinutul tuturor predicilor lor pe care le rostesc de la amvon.

Obiectivul urmărit de edilul oraşului american nu este altul decât de a identifica pe acei pastori care au curajul să abordeze în predicile lor subiectul atât de discutat în vremurile noastre, cel al homosexualilor. Ce a motivat pe respectiva doamnă să întreprindă o astfel de acţiune? Ea însăşi este homosexuală, este lesbiană. Problema este că, trecând peste opţiunile personale ale doamnei Anicce Parker, ea a găsit sprijin în guvernul local al oraşului şi mai mult, a găsit sprijin în justiţie, în demersul ei.

Până la urmă, probabil că toată această tevatură se va sfârşi într-un fiasco, dar acest demers, cu tot ce a însemnat el, marchează o tendinţă tot mai accentuată a societăţii noastre. După cum se vede, lobby-ul gay este foarte puternic şi îşi exercită influenţa în toată lumea. Numai aşa se explică faptul că în toate ţările din lume, parlamentele şi guvernele au acest subiect pe ordinea de zi. Recesiunea economică, problemele climatice, sărăcia, epidemiile, corupţia, sunt lăsate deoparte şi aleşii poporului discută despre drepturile persoanelor cu orientare sexuală diferită de a majorităţii, în numele toleranţei.

Îmi amintesc de o predică a unui pastor român care se întreba retoric: „De ce oare nu se îmbolnăvesc de sodomie cei care muncesc din greu de dimineaţa până seara şi în schimb se îmbolnăvesc miliardarii?” Avea perfectă dreptate. Pe zi ce trece tot mai multe persoane faimoase (actori, cântăreţi, politicieni, oameni de afaceri), recunosc în public că sunt homosexuali şi nu numai că recunosc dar se şi mândresc cu asta. Şi ca să fie pachetul complet, guvernanţii, fie ei de stânga, fie de dreapta, vor să ne convingă cu orice preţ că acest lucru este normal şi trebuie să-l acceptăm.

Nu am nimic împotrivă că primarii oraşelor Houston, New York sau Paris sunt homosexuali. Dacă au ajuns acolo pentru că s-au dovedit a fi persoane competente în administraţie, totul este ok, dar dacă au ajuns doar pentru că sunt altfel decât majoritatea, atunci societatea noastră democratică, undeva are o problemă. Pe de altă parte, o astfel de persoană odată ajunsă într-o anumită funcţie care îi conferă autoritate, a te folosi de respectiva poziţie pentru a-ţi promova moralitatea (sau mai bine zis lipsa acesteia) şi de a obliga pe ceilalţi să aibă aceiaşi părere, este întru totul ilegal, imoral şi antisocial.

Nu ştiu cum sunt trataţi creştinii evanghelici în Paris, dar ştiu că acolo funcţionează două biserici penticostale române, care în ultimii ani au înregistrat creşteri importante. Amândouă îşi desfăşoară activitatea în localuri total improprii unor biserici de aşa dimensiuni şi logic sunt în căutarea de alte localuri. Problema cu care se confruntă ambele sunt aprobările necesare, pe care le eliberează primăria. În mod sistematic aceasta încearcă prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să întârzie cu eliberarea licenţelor pertinente. Din surse oarecum neoficiale am aflat că mulţimea dosarelor înaintate la primărie de una din biserici, dacă ar fi puse unele peste altele ar depăşi înălţimea de 70 de cm. Tot lor li s-ar fi spus de către edilii oraşului că situaţia lor ar fi mult mai simplă dacă ei ar fi musulmani şi nu creştini evanghelici.

Sunt sigur că despre astfel de acţiuni, prin care se va încerca reducerea la tăcere a celor care mai au curajul să promoveze moralitatea Scripturii, vom mai auzi. Întrebarea mea este: „suntem pregătiţi?” Cei care promovează noua moralitate sunt tot mai mulţi şi tot mai puternici. Ce va face Biserica? Va suna din trâmbiţă, spunând păcatului pe nume, aşa cum îl găsim catalogat în Sfânta Scriptură, sau îşi va pleca capul şi va accepta schimbările? Deja sunt destul de multe biserici care nu doar că îi acceptă pe homosexuali ca şi membrii, ci le oficiază nunţile şi îi ordinează ca slujitori. A se vedea cazul majorităţii bisericilor luterane din Europa, a Bisericii Scoţiei, şi a bisericilor metodiste, presbiteriene şi episcopale din Statele Unite.

Ultima bombă în această materie, a detonat zilele trecute şi a ieşit tocmai de acolo de unde ne aşteptam cel mai puţin, de la catolici. În cadrul Sinodului Bisericii Catolice, desfăşurat luna aceasta la Vatican şi care avea ca temă familia, a venit o propunere din partea unui grup prin care se cerea ca să se aibă în vedere „darurile şi calităţile pe care persoanele homosexuale, le pot oferi comunităţii creştine”.  Având în vedere sensibilitatea subiectului, nu cred că această propunere a fost introdusă în discuţii fără binecuvântarea papei. Este adevărat că la votul final această propunere, împreună cu altele două, nu au întrunit votul necesar de două treimi, dar oricum gheaţa a fost spartă şi la catolici. În mod sigur acest subiect se va mai discuta la Vatican.

Provocările creştinilor adevăraţi în vremurile pe care noi le trăim, sunt mai mult de natură morală decât doctrinară. Divorţul între creştini, care practic era inexistent în urmă cu 20 de ani, s-a transformat într-o adevărată problemă. Relaţiile intime premaritale sau extramaritale sunt o adevărată plagă care îmbolnăvesc bisericile. Materialismul şi avariţia nici nu mai sunt considerate ca fiind contrare adevărului biblic, ba mai mult unele biserici şi-au ajustat doctrina numindu-le binecuvântări divine. Avortul şi problema homosexuală, vin şi acestea din urmă. Ceea ce spunea un alt pastor, privitor la moralitatea acestei lumi, se adevereşte. „Problemele acestei lumi, vor deveni problemele bisericii şi păcatele acestei lumi vor deveni păcatele bisericii”, spunea dânsul.

Ce vor face creştinii adevăraţi? Vor continua să trăiască în sfinţenie, în ciuda mersului lumii acesteia, sau vor pleca capul şi vor accepta schimbările? Va veni vremea în care vom fi obligaţi să-i acceptăm între noi pe cei care se declară homosexuali, iar pastorii vor fi obligaţi să le facă nunta. Probabil unii care vor fi excluşi din biserică pentru comportament păcătos, vor apela la tribunale ca să le facă dreptate. Nu am pretenţia că am avut vreo viziune spectaculoasă în acest sens, dar într-acolo ne îndreptăm. Cei care vor ţinea steagul sus şi trâmbiţa sfinţeniei în gură, vor trebui să plătească preţul. Nu ne-au închis comuniştii bisericile (au închis câteva, dar cele mai multe au rămas deschise), dar le vor închide democraţii atunci când nu le vom accepta ideologia şi moralitatea, iar pe credincioşi cu pastorii în frunte, îi vor trimite pe băncile tribunalelor, pe baza legilor toleranţei şi pluralismului.

Cum trebuie să ne pregătim? În primul rând, trăind noi înşine în sfinţenie aşa cum învăţăm din Scriptură. Apoi învăţându-ne copiii să trăiască aşa cum trăim noi şi îndepărtându-i de toate mijloacele prin care pot fi intoxicaţi de ideologii păcătoase. În cele din urmă, trăind o viaţă de devoţiune echilibrată şi consecventă. Şi să nu uităm un lucru foarte important: „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (2)

Evanghelici influenţi iau atitudine faţă de cazul Houston, printre care Ronnie Floyd, John Piper şi Ben Carson, în timp ce alţii sunt nevoiţi să plătească fermitatea faţă de valorile Scripturii.

În postarea precedentă pe această temă, pornind de la cazul Houston, în care primăriţa oraşului i-a somat pe câţiva pastori din oraş să predea conţinutul predicilor lor, spuneam că deja se văd semne clare care au de-a face cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor adevăraţilor creştini. Se încearcă prin toate metodele amuţirea vocilor celor care au curajul să pronunţe cuvinte precum: păcat, vinovăţie, sfinţenie, pro-viaţă, judecată, etc. Colectivul LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali), sunt în plină campanie legislativă în Statele Unite, unde înregistrează victorie după victorie. În Europa deja şi-au impus punctul de vedere cu mai mulţi ani înainte, iar pe bătrânul continent, vocile evanghelicilor care să protesteze, sunt timide şi nesemnificative, în raport cu majoritatea. O victorie definitivă a colectivului LGBT în America ar însemna un pas uriaş pe drumul acestei degringolade morale în care este angajată civilizaţia occidentală. În acest articol vreau să vă prezint câteva luări de poziţie ale unor persoane influente, vis a vis de cazul Houston, precum şi câteva cazuri în care unele persoane s-au văzut obligate să renunţe la posturile lor sau au trebuit să plătească preţul fidelităţii lor faţă de Scriptură. Şi vreau să mai adaug că nu sunt unicele cazuri. Vom mai vorbi despre ele în alte postări viitoare.

Evanghelici influenţi au luat atitudine faţă de această vulnerare a libertăţii religioase şi de expresie, protejată de primul amendament al Constituţiei Statelor Unite.

„Este un clar exemplu de extra limitare a guvernului” a semnalat Ronnie Floyd, preşedintele Convenţiei Baptiste de Sud. „Independent de natura informaţiilor pe care le doresc de la respectivi pastori, este o clară intenţie de a reduce la tăcere, Biserica din Houston, Texas, Statele Unite şi toată lumea” a scris Floyd în blogul său personal. „Suntem de partea pastorilor şi a bisericilor din Houston care au fost intimidate de către primăriţa oraşului”, a mai specificat pastorul.

Autorul creştin Eric Metaxas, îşi exprimă îngrijorarea. „Acţiunile primăriţei din Houston demonstrează că s-a traversat linia roşie privitoare la libertatea religioasă. Se va deştepta Biserica?”, spunea acesta pe Twitter. El și-a exprimat surprinderea și îngrijorarea față de această situație, convins fiind că America a luat-o pe un drum de pe care este dificil să se mai întoarcă. Şi în eventualitatea în care cazul din Houston va fi închis, iar primăria își va retrage plângerea (ceea ce pare că se va și întâmpla), situația nu se va schimba, fiindcă pe fond s-a ajuns deja la o situație extrem de complicată. „Poate că vom câștiga această rundă, dar e clar că avem o problemă, și nu numai în Houston”, a scris Metaxas.

Cunoscutul predicator John Piper sfătuia pe păstorii din Houston să fie curajoşi şi să-şi alcătuiască predicile de duminică bazându-se pe învăţătura biblică privind homosexualitatea şi să o invite în mod expres pe primăriţa oraşului să le asculte.

„Libertatea religioasă este în pericol de extincţie în Statele Unite, de aceea cred că tăcerea nu este o opţiune”, a specificat Samuel Rodriguez, preşedintele organizaţiei NHCLC, din care fac parte doi dintre pastorii somaţi. „Din convingere, înţelegem că o postură de indiferenţă azi, va duce la o situaţie de captivitate mâine. Pentru binele copiilor noştri, trebuie să luptăm pentru a apăra acest principiu fundamental al libertăţii religioase”, a spus Rodriguez. (Protestante Digital)

Khanh Huynh, unul dintre pastorii somaţi în Houston, s-a predat Domnului în timp ce fugea din Vietnam în Indonezia. Khanh, împreună cu alţi refugiaţi vietnamezi fugea de guvernul comunist din Vietnam, într-o barcă, după căderea oraşului Saigon. Şase dintre compatrioţii lui au murit în timpul traversării. A ajuns în America în căutarea libertăţii religioase, de care nu s-a putut bucura în Vietnam şi a fondat Biserica Baptistă vietnameză. „Acolo nu ne-am putut exprima libertatea de credinţă”, a spus pastorul. „Am plătit ca să ajungem în ţara noastră adoptivă, unde sunt recunoscute drepturile omului de exprimare şi de religie”. Ce ironie este ca respectivul pastor să se confrunte cu o situaţie similară tocmai în ţara libertăţii.

“Acei care doresc drepturi speciale pentru orientarea sexuală caută să rescrie fibra morală tradiţională a societăţii noastre”, scrie Tim Berlin, pastor senior al Bisericii Baptiste “Credinţa” din Warren. “Nu ştiu un alt exemplu când slujbele susţinute de pastori să fie somate, cu excepţia Germaniei naziste şi a Rusiei comuniste. Acest lucru îl găsesc ironic deoarece primul exemplu de acest fel care se întâmplă în America vine din partea comunităţii LGBT.”

„Noi ca şi americani trebuie să avem grijă de toate aspectele care sunt scrise în Constituţia noastră şi să fim conştienţi atunci când acestea sunt ameninţate. Unul dintre marile pericole din America din ziua de azi este intoleranţa extremă, în numele toleranţei”, scrie eminentul chirurg şi activist conservator Ben Carson, în noul său blog.

„Primul Amendament al Constituţiei Americane a fost redactat cu multă grijă pentru a se evita impunerea de legi şi ordonanţe care să calce în picioare acest drept. Problema din Houston merge mult mai încolo de libertate de expresie şi de drepturile homosexuale. Suntem avertizaţi de ce se poate întâmpla dacă nu suntem atenţi în a păzi libertăţile noastre pe care le-am obţinut. Din fericire, o furtună de proteste imediate, se pare că reuşesc cel puţin temporar să oprească acest asalt flagrant asupra tuturor americanilor, fie că aceştia îşi dau seama sau nu”, a concluzionat Carson.  (Charisma News)

În timp ce unii iau poziţie, alţii se văd obligaţi să renunţe la slujbele lor

Judecătorul Gilbert Breedlove din Carolina de Nord, a renunţat lunea trecută la postul său deoarece nu dorea să-şi trădeze credinţa lui creştină, efectuând căsătorii între persoane de acelaşi sex, care acum sunt permise de legea statului, după ce interdicţia căsătoriilor de acest fel în Carolina de Nord a fost anulată în 10 Octombrie, de către un judecător federal. Magistratul de 57 de ani, care este şi pastor ordinat, s-a văzut obligat să ia această decizie, după 24 de ani de activitate judiciară. „Era unica opţiune pe care o aveam”, a spus Breedlove ziarului Citizen Times. „Ne-au spus că suntem obligaţi să efectuăm căsătorii homosexuale şi acest lucru era ceva ce eu nu puteam să fac datorită convingerilor mele religioase. Eu eram creştin atunci când am început cariera de judecător”, a continuat Breedlove. „În acel moment, legea nu îmi cerea să fac ceva ce era în contra credinţei mele în Dumnezeu. Acum când legea s-a schimbat, eu rămân cu credinţa”.

Cu toate că şi-a pierdut locul de muncă, acesta a declarat că nu este îngrijorat cu privire la viitorul său financiar, deoarece are încredere deplină în Domnul. „Aceasta este una din cerinţele ce se impun pentru a fii creştin. Dacă eşti disponibil să-l slujeşti pe Domnul, atunci El îţi va purta de grijă”, a mai spus magistratul.

Joia trecută, un alt judecător din condatul Rockingham, pe nume John Kallam jr, a luat aceeaşi decizie ca şi colegul său, spunând că a oficia căsătoria unor homosexuali „înseamnă a profana o Instituţie Sfântă stabilită de Dumnezeu însuşi”.

„Atunci când am depus jurământul, am înţeles că va trebui să oficiez căsătorii şi am făcut acest lucru de-a lungul mandatului meu”, a scris Kallam în cererea de demisie. „Dar când am depus jurământul nu se preciza nicăieri că eu voi fi obligat să căsătoresc perechi de acelaşi sex”.

Iar alţii trebuie să plătească …

“Cazul Houston nu face decât să ilustreze drumul înfundat pe care merge noua construcție democratică, una în care în numele toleranței se anulează dreptul de exprimare a convingerilor proprii”, citim în revista on-line Semnele Timpului.

De altfel, astfel de lucruri se întâlnesc şi în Europa. În anul 2003, o situație similară s-a petrecut în Suedia, acolo unde, conform legislației suedeze, „căsătoria” între homosexuali este permisă și în biserică. Din această perspectivă, pastorii care țin la valorile tradiționale au o viață grea. „În Suedia, cei care predică Biblia în biserică merg la închisoare”, se putea citi pe banderolele câtorva zeci de demonstranți adunați în fața tribunalului din Jönköping, pentru a-l susține în timpul procesului pe Åke Green, un pastor penticostal condamnat inițial la o lună de închisoare. Instanța de fond a considerat că pastorul s-a făcut vinovat de „săvârșirea infracțiunii de incitare la ură față de homosexuali”.

Cu un an mai devreme, Harry Hammond, un cetățean englez, a fost amendat fiindcă a purtat o pancartă pe care scria: „Stop imoralității. Stop homosexualității. Fără lesbianism.” La vremea respectivă cazul a ajuns de notorietate în Marea Britanie. Deși a fost agresat și trântit la pământ, Hammond a fost cel amendat, nu agresorii. Desigur, poate fi discutabilă corectitudinea gestului lui Hammond, însă pe fond problema rămâne aceeași. Drepturile par să fie oferite cu dedicație. Adică unii sunt mai egali decât alții. (Semnele Timpului)

Spuneam în postarea precedentă că va veni vremea când vom fi intimidaţi şi ameninţaţi cu închisoarea dacă ne vom opune noii moralităţi care se impune în societatea noastră. dar nu credeam că voi întâlni aşa de repede un astfel de caz. Este cel al soţilor Donald şi Eyelyn Knapp, ambii fiind pastori ordinaţi şi care celebrau căsătorii într-o mică capelă din localitatea Coeur d`Alene, Idaho. Proba focului a venit peste ei când , la fel ca şi în Carolina de Nord, tribunalele au anulat amendamentul prin care căsătoria se referă la uniunea dintre un bărbat şi o femeie.

La începutul lunii octombrie, aceştia au refuzat respectuos să oficieze căsătoria a două persoane de acelaşi sex din micul lor oraş. În 17 Octombrie, avocaţii acelei perechi au depus o plângere federală şi o propunere de restricţionare temporară a pastorilor de a oficia căsătorii. Acum ei se confruntă cu o posibilă pedeapsă de 180 de zile de închisoare şi 1000 de dolari amendă, aceasta fiind pedeapsa prevăzută pentru fiecare căsătorie care este refuzată. (The Daily Signal)

 

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (3)

Este libertatea religioasă în pericol în democraţiile occidentale? Este întrebarea unui sondaj de opinie on-line, promovat de portalul creştin Protestante Digital, în plină polemică a cazului Houston din ultimele săptămâni. Rezultatul este uimitor: 91,07 % au răspuns că DA, în timp ce doar 8,93 % au răspuns NU. Probabil că atunci când punem problema libertăţii religioase, ne gândim imediat la situaţia tragică în care se găsesc creştinii în Irak şi Siria şi în general din toate ţările musulmane, din Coreea de Nord, China, etc. Da, într-adevăr pentru ei este o adevărată problemă, iar noi ceilalţi trebuie să dovedim consecvenţă în rugăciune şi implicare la toate nivelele (politic, social, mediatic), pentru a contracara aceste flagrante nedreptăţi la care sunt supuşi fraţii noştri.

Dar în democraţiile occidentale? Aparent, aici creştinii se bucură de libertate, dar dacă privim lucrurile mai îndeaproape, realitatea este alta. Avansul secularismului în ultimele decade este simţitor, numărul persoanelor care se declară fără religie din Europa de Vest şi America de Nord atingând proporţii de nebănuit. Pe de altă parte, se constată o deschidere tot mai accentuată a creştinilor spre religiile mistice orientale, iar multe biserici protestante, pentru a nu-şi pierde relevanţa, au abandonat liniile doctrinar-morale ale Scripturii, plecându-se sub jugul noilor forme de viaţă umanist-seculare. Lobyul gay împreună cu lobyul pro-avort, este tot mai puternic şi influenţa acestora este tot mai evidentă.

„În Occident, libertatea religioasă se confruntă cu un număr crescător de ameninţări din partea unor judecători, politicieni şi colective întregi ale populaţiei, care caută să frâneze exprimarea religioasă şi să-i arunce pe promotorii acestor idei la periferia vieţii publice”, scrie Timothy Shah, în cartea „Libertad religiosa: Una urgencia global” (Libertatea religioasă: O urgenţă globală). „Suntem siguri că, în comparaţie cu China sau Iran, libertatea religioasă în ţări precum Statele Unite, Canada, Spania, Marea Britanie, Franţa sau Germania, este sigură şi garantată? Suntem siguri că aceste societăţi libere sunt imune la ameninţări serioase asupra libertăţii religioase? Să mai gândim o dată”, spune Timothy Shah şi apoi dă câteva exemple de clară încălcare a acestor libertăţi în mai multe locuri din lume.

Cazul Houston, care prin decizia primăriţei de a retrage citaţiile îndreptate acelor pastori, se pare că s-a închis, dar semnalul de alarmă a fost tras, gheaţa a fost spartă. „Poate că vom câștiga această rundă, dar e clar că avem o problemă, și nu numai în Houston”, a scris autorul creştin Eric Metaxas, aşa cum vă informam în postarea precedentă pe această temă.

În acest articol vreau să vă prezint alte câteva cazuri ale unor creştini care s-au văzut târâţi în procese judecătoreşti, datorită credinţei lor în Dumnezeu şi a loialităţii faţă de Scriptură. De asemenea vom vedea şi modul în care sunt calificaţi adevăraţii creştini de unele persoane sau grupuri influente din SUA şi Canada, cu menţiunea că în articolul următor (al patrulea) pe această temă, vom aborda câteva aspecte asemănătoare din Europa. Probabil că va trebui să scriu un alt articol separat, în care să definesc termenul „creştin adevărat”, ca reacţie la un comentariu pe care cineva la făcut pe facebook, la articolele precedente.

Calvarul familiei Aaron şi Melissa Klein, proprietarii unui laborator cofetărie – Sweet Cakes By Melissa, a început în luna februarie 2013, când aceştia au fost solicitaţi de o pereche de lesbiene, Rachel Cryer şi Laurel Bowman, să le facă un tort special pentru nunta lor. Datorită credinţelor lor religioase, care definesc căsătoria ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, aceştia au refuzat politicos cererea cuplului homosexual.

De-a lungul anului 2013, familia a fost obiectul unui intens scandal mediatic şi ţinta unor atacuri şi hărţuieli continue. Apeluri telefonice cu mesaje înjurioase, e-mailuri cu acelaşi conţinut, iar comenzile de produse de cofetărie s-au micşorat simţitor. Astfel în Septembrie 2013, pentru a curma scandalul şi temându-se de propria lor securitate, aceştia s-au văzut nevoiţi să-şi închidă magazinul, preluând comenzi doar acasă. The Daily Signal)

În Ianuarie 2014, soţii Klein au fost acuzaţi de violarea Legii Egalităţii din 2007, o lege care protejează drepturile comunităţii LGBT şi acuma se confruntă cu o amendă de 150 000 de dolari care „ar fi suficientă pentru a duce familia noastră la faliment”, a declarat Aaron, tată a cinci copii. De moment ei sunt în aşteptarea rezolvării recursului la sentinţa pronunţată în contra lor.

Un alt caz asemănător este cel al familiei Huguenin Elane şi John, fotografi în oraşul Albuquerque – New Mexico, care au refuzat cererea unui cuplu gay de a le efectua fotografii la nunta acestora. Refuzul se baza pe profundele credinţe religioase ale familiei, care interpretau oferirea acestui serviciu cu o participare pasivă, la o activitate contrară conştiinţei lor. Nu sunt singurii fotografi în oraşul respectiv şi conform părerii lui Elane, erau dispuşi să le ofere acest serviciu altor studiouri din zonă, dar cuplul respectiv au depus o plângere la Comisia Drepturilor Omului din New Mexico, pentru discriminare pe motive de orientare sexuală. În 2008, comisia respectivă  i-a găsit pe soţii Huguenin vinovaţi de discriminare sexuală şi a ordonat plata unei amenzi de 6 637 dolari, constând în onorarii ale avocaţilor. Spre sfârşitul lui 2013, Curtea Supremă din New Mexico a confirmat sentinţa Comisiei Drepturilor Omului, iar familia s-a văzut nevoită să apeleze la Curtea Supremă a Statelor Unite ca să le revizuiască cazul.

Jack Phillips este proprietarul unui laborator cofetărie în Colorado. La fel ca şi familia Klein, el a refuzat să le facă un tort personalizat unui alt cuplu gay care primiseră o licenţă de căsătorie în Massachusetts şi vroiau să organizeze o sărbătoare, la întoarcerea lor în Denver. Jack le-a refuzat serviciul din cauza credinţei sale. Cuplul respectiv a prezentat imediat o plângere Uniunii Americane de Libertăţi Civile, invocând violări ale drepturilor publice. Judecătorul de Drept Administrativ din Colorado, Robert N. Spencer, a emis o sentinţă în contra firmei lui Jack şi favorabilă cuplului gay, concluzia lui fiind că Phillips a violat legea refuzând serviciul celor doi bărbaţi din cauza orientării lor sexuale.

„Suntem dispuşi să închidem firma decât să facem vreun compromis în privinţa credinţei noastre”, a declarat Jack Phillips, care aşteaptă acum rezolvarea recursului pe care el l-a făcut, la sentinţa judecătorului din Colorado.

Barronelle Stutzman, este proprietara unei florării în Arlene – Washington. Când a fost solicitată de doi bărbaţi să le facă aranjamentele florale pentru ceremonia nunţii lor, aceasta a refuzat „datorită relaţiei ei cu Isus Hristos” şi a credinţei ei cu privire la familie, „care este o uniune dintre un bărbat şi o femeie”. Perechea a prezentat o plângere la Procurorul General din Washington, Bob Ferguson, care a înaintat procesul la judecătorie, invocând violarea legii privind orientarea sexuală. Stutzman, în aşteptarea sentinţei, se confruntă cu o amendă de 2 000 de dolari. (The Daily Signal)

Următoarele două cazuri, sunt preluate dintr-un articol prezentat de Michael Brown în Charisma News şi intitulat „Secularismul declară război deschis credinţei religioase”.

La începutul lunii Mai, consilierii oraşului Nanaimo (British Columbia), din Canada, au votat pentru a interzice o conferinţă având tema lideratul creştin, programată să fie şi de podcast, şi care urma să se desfăşoare în Centrul de Conferinţe al oraşului. Care a fost motivul? Unul dintre sponsorii conferinţei era lanţul de restaurante din Statele Unite, Chick-fil-A, care în opinia consilierilor promovează diviziunea, homofobia şi ura, datorită punctului de vedere pro-familie (tradiţional), al companiei. Dar problema nu se opreşte aici. Consilierii oraşului au calificat evenimentul de odios, asemănător cu practicile grupului terorist nigerian Boko Haram şi că interzicerea acestui eveniment pe o proprietate publică, „nu era mai rău cu faptul de a vota în favoarea interzicerii unei reţele de delincvenţă organizată”, cu argumentul că viziunea creştină asupra familiei „trebuie să constituie un punct de vedere penal, în această zi şi epocă”. Pentru Fred Pattje, consilierul care a elaborat şi a prezentat moţiunea, viziunea creştină asupra familiei, nu îşi are locul într-un loc pe care el îl numea „oraşul progresist şi cu mintea deschisă”, cum este Nanaimo.

„Deci în viziunea acestor politicieni locali, compania Chick-fil-A, nu este diferită cu nimic acelor radicali islamişti care ard copiii mici de vii, sechestrează şi violează fete adolescente, ca să nu mai vorbim de ceva similar cu o reţea a delincvenţei organizate”, specifică Michael Brown.

În aceeaşi ordine de idei, un reporter de la un post de radio local, David Pakman, a declarat că el nu vede nici o diferenţă reală între ISIS (statul islamic recent creat) şi aceşti conservatori, extremişti de dreapta (în aceşti termeni sunt descrişi mulţi creştini evanghelici). …

Dar, vă vine să credeţi? Creştinii care cred Biblia, care afirmă sfinţenia vieţii şi a familiei, sunt calificaţi la fel cu aceşti monştri care decapitează oameni nevinovaţi cu sânge rece? Cine poate să accepte aşa ceva?

Dar dacă nu este suficient, aici aveţi un alt caz. În 14 Octombrie 2014, Fundaţia Peter Tatchell, liderul acesteia fiind activistul gay, cu acelaşi nume,  din Marea Britanie, a dat publicităţii Manifestul pentru Laicism – contra dreptei religioase. Tatchell a emis „o chemare pentru oamenii din toată lumea, pentru a fi alături de noi în a stabili un front internaţional contra dreptei religioase şi pentru secularism”.

Şi ce înseamnă exact pentru Tatchell, dreapta religioasă? Concret vorbind, „Statul islamic ISIS, regimul saudit, Hindutya în India, dreapta creştină în SUA şi Europa, Bodu Bala Sena în Sri Lanka, haredim (evreii ultra-ortodocşi) în Israel, AQMI şi Mujao în Mali, Boko haram în Nigeria, talibanii în Afganistan şi Pakistan, Republica Islamică Iran şi Frontul Islamic de Salvare din Algeria”.

Deci Tatchell aşează explicit pe creştinii conservatori din SUA şi Europa, alături de ISIS şi Boko Haram, printre alţii. Manifestul declară încă din prima linie: „lansarea acestui Manifest pentru Laicism, este o provocare la creşterea globală a dreptei religioase şi a valorilor ei ameninţătoare, care ameninţă femeile, grupurile LGBT, ateii, credinţele minoritare, apostaţii şi pe mulţi alţii”.

„Da dragul meu credincios, sunteţi catalogat ca o ameninţare şi războiul contra dumneavoastră deja este declarat”, conclude Michael Brown.

Un caz asemănător cu cele prezentate mai sus, de dată recentă, are în centru o universitate din Canada. Ştirea am văzut-o într-un buletin informativ al Alianţa Familiilor din România, care mi-a intrat zilele trecute pe e-mailul meu (nu ştiu de unde au adresa şi de ce mi l-au trimis şi mie). Vă prezint în continuare un fragment din acest buletin informativ:

„Astăzi va informăm despre una din cele mai serioase încălcări a libertăţii religioase a creştinilor despre care am scris vreodată. Săptămâna aceasta Canada a respins acreditarea Facultăţii de Drept a Universităţii Trinity din British Columbia pe unicul motiv că Universitatea se opune homosexualităţii. (Detalii aici) Vocabularul e prea sărac să descriem cât de şocantă este această ştire şi cât de alarmantă. Atenţionăm din nou creştinii din România că normalizarea homosexualităţii şi decretarea unui drept la nediscriminare pe bază de orientare sexuală are consecinţe radicale. Foarte mulţi creştini întreabă: cum mă afectează lucrurile acestea pe mine? Aici aveţi un exemplu concret. Universitatea Trinity este cea mai prestigioasă universitate creştină (evangelică) din Canada. Şi România are universităţi creştine: Emanuel la Oradea (evanghelică), Dimitrie Cantemir la Bucureşti (Ortodoxă), şi catolice. Nici una dintre ele nu acceptă homosexualitatea. Indiferenţa faţă de lucrurile care se petrec în alte ţări o vom plăti şi noi aici în România cu un preţ la fel de greu – în timp. Cităm din Dr. Martin Luther King, liderul mişcării pentru drepturi civile din Statele Unite: „Injustice anywhere is injustice everywhere”. Injustiţia şi nedreptatea împotriva creştinilor în Europa şi America de Nord va ajunge în timp şi în România noastră. E vremea să ne trezim din somn!”

 

 

John MacArthur – „Bisericile care sprijină căsătoriile homosexuale aparţin Satanei”

„Bisericile care tolerează căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex, aparţin Satanei”, a denunţat recent autorul şi pastorul american, John MacArthur.

Pastorul bisericii Grace Community din Sun Valley – California, a spus într-un interviu acordat lui The Blaze, că acele congregaţii liberale „nu sunt loiale Bibliei”. „Duceţi-vă dumneavoastră la vreunul din acele seminarii … timp de un secol (aceştia) au negat autoritatea biblică, ei nu au nici o legătură cu Scriptura, ei sunt biserica apostată, sunt biserica Satanei”, a spus pastorul referindu-se la Biserica Presbiteriană din SUA care recent a aprobat prin vot căsătoria persoanelor de acelaşi sex.

MacArthur care a ajuns faimos datorită opiniilor lui conservatoare, a precizat că acei care sprijină homosexualitatea, prin citirea Bibliei, au ajuns la concluzii „deformate” şi „complet iraţionale”. „Condamnarea homosexualităţii de către Dumnezeu este foarte clară şi El s-a opus acestei practici în toate timpurile”, a scris într-un articol intitulat „Planul lui Dumnezeu pentru agenda gay”. „Ca şi creştin nu pot ca să pun în pericol ceea ce spune Biblia despre homosexualitate. Interesează mai puţin faptul că tu vrei să fii compătimitor cu homosexualii. Simpatia şi exaltarea ta trebuie să fie pentru Dumnezeu şi pentru dreptatea Lui. Homosexualii au o atitudine sfidătoare şi întotdeauna s-au arătat că sunt împotriva voinţei lui Dumnezeu. De la început Dumnezeu „i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască” (Matei 19:4).

„Creştinismul cultural (termen ce se referă la creştinii ce nu se identifică cu teologia creştină, ci este creştin doar datorită culturii sau circumstanţelor în care trăieşte, n.tr.) …moare extrem de rapid … când avem nişte alegeri în care programul politic este păcătos – la ultimele alegeri programul Partidului Democrat era pentru omorârea copiilor (avort) şi pentru homosexualitate,” a spus MacArthur. „Generaţia tânără subscrie corupţiei şi lipsei de etică şi morală, promovate de către mass-media şi de educatori”.

„Nu vă lăsaţi intimidaţi de apărătorii homosexualilor şi de raţionamentele lor inutile, deoarece argumentele acestora nu au fundament. Homosexualii şi toţi acei care tolerează păcatul, sunt angajaţi în a răsturna domnia lui Hristos în această lume. Dar rebeliunea lor este inutilă, deoarece Duhul Sfânt spune: Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)”, a punctat MacArthur care şi-a atras un val de critici în special pentru că a adăugat că mânia lui Dumnezeu , aşa cum este descrisă în Epistola către Romani, va veni peste America ca şi rezultat al liberalizării acesteia.

„Dar din păcate, când oamenii se opun în a recunoaşte păcatul homosexualităţii – numind binele rău şi răul bine (Isaia 5:20) – o fac pe contul multor suflete”.

„Care trebuie să fie răspunsul tău la agenda homosexuală”, ne întreabă MacArthur? „Trebuie să fie un răspuns biblic – confruntându-i cu adevărul Scripturii care condamnă homosexualitatea şi promite pedeapsa veşnică pentru toţi care o practică. Care trebuie să fie răspunsul tău la homosexualitate? Trebuie să fie un răspuns evanghelic – confruntându-i cu adevărul Scripturii care îl condamnă pe păcătos, dar îi oferă speranţa mântuirii prin intermediul pocăinţei şi a credinţei în Isus Hristos”.

MacArthur a insistat ca toţi creştinii să-şi apere credinţa şi să apere de asemenea religia conservatoare. Nu este pentru prima dată când MacArthur dă naştere la polemică. Anul trecut el a organizat o conferinţă intitulată „Strange Fire” (Foc Străin), în care a condamnat energic mişcarea carismatică , argumentând că aceasta „ a deschis poarta celei mai mari erori teologice care depăşeşte orice altă aberaţie teologică din aceste zile”.

Surse: Christian Today; The Blaze; gty.org

Phil Robertson, personajul principal din Duck Dynasty, a fost suspendat deoarece a zis că homosexualitatea este păcat.

Phil Robertson, personajul principal al serialului de televiziune „Duck Dynasty”, a fost suspendat pe o perioadă nedefinită de către canalul A&E, pentru comentariile împotriva homosexualității, făcute în cadrul unui interviu recent pentru revista GQ.

Phil Robertson

Parafrazând vesetele din 1 Corinteni 6:9,10, Robertson a spus în timpul interviului: „Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii (homosexualii), nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu„.

Grupul pentru drepturile homosexualilor GLAAD, a criticat pe Robertson pentru comentariile făcute și a cerut canalului A&E să ia atitudine față de acesta, obiectiv ce se pare că au obținut.

„Suntem foarte decepționați de ceea ce am citit în revista GQ, cu privire la comentariile lui Robertson,care se bazează în convingerile lui personale și care nu se reflectă în serialul „Duck Dynasty”. Convingerile lui personale nu coincid în nici un fel cu linia oficială a canalului A&E, care întotdeauna a sprijinit și a apărat comunitatea homosexuală. Canalul a decis suspendarea pe o perioadă nedefinită a lui Phil Robertson”, a precizat canalul de televiziune într-un comunicat.

„Duck Dynasty”, este un serial de tip „reallity” difuzat de canalul de televiziune A&E, tema fiind viața familiei Robertson, care au devenit bogați datorită firmei familiare, care se dedică producției de materiale pentru vânătorii de rațe, în special de produse care imită glasul acestor păsări. Acțiunea se bazează pe viața reală a acestei familii în West Monroe, Louisiana. Spectacolul a doborât diferite recorduri de audiență atât în canalul A&E, cât și la televiziunea prin cablu în ansamblu. Al patrulea sezon al serialului, a atras 11,8 miloane de telespectatori, devenind cel mai vizionat serial de no-ficțiune din istorie, transmis prin cablu.

Familia Robertson

În urma acestei decizii, diferiți fani ai serialului cât și personalități politice au criticat decizia canalului, indicând că Robertson nu ar trebui să fie pedepsit pentru că a uzat de libertatea de expresie.

Astfel, figura republicană Sarah Palin, ex-guvernatoare de Alaska și candidată la vicepreședenția SUA, a precizat că acțiunea canalului A&E, este un atac împotriva acestui drept fundamental. „Libertatea de expresie este o specie în pericol de dispariție. Acei care nu tolerează, urăsc și atacă pe patriarhul din Duck Dynasty, pentru că a exprimat opinia lui personală, ne atacă de fapt pe noi toți”, a spus Palin într-un mesaj pe facebook.

Guvernatorul de Louisiana, Bobby Jindal și senatorul republican Ted Cruz, au cerut ca Robertson să revină la televiziune, argumentând că libertatea de expresie este apărată de Primul Amendament al Constituției SUA.

Fanii lui Robertson, au deschis o pagină specială pe facebook, intitulată Stand Whith Phil (sprijină-l pe Phil), care deja contează cu peste 500 000 de simpatizanți.

Nu este primul caz de acest fel când libertatea de expresie este considertă ca fiind un drept doar atunci când este în consonanță cu „linia oficială”. Ceilalți, care gândesc altfel și mai au curajul să spună cu voce tare ceea ce gândesc, sunt puși la zid, marginalizați și reduși la tăcere, fiind considerați intoleranți, retrograzi și extremiști.

Cel mai răsunător caz din ultimii ani, a fost cel al politicianului italian Rocco Buttiglione, care în anul 2004 a fost desemnat de către Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, ca să ocupe un post de comisar în Comisia Europeană, fiindu-i rezervat portofoliul de justiție, libertate și securitate. Buttiglione, fiind ministru în guvernul Berlusconi, făcu-se cu puțin înainte câteva declarații în presă prin care califica homosexualitatea ca fiind „păcat” și preciza că „familia este o uniune dintre un bărbat și o femeie și este locul în care femeia să dea naștere la copii care să fie protejați și îngrijiți de un bărbat”.

Cazul Buttiglione a stârnit atâtea controverse și polemici atât în presă cât și în multe cancelarii europene, încât singura soluție a fost retragerea candidaturii acestuia.

Personal mă întreb, și știu că sunt atâția alții care se întreabă la fel, cine este în spatele tuturor acestor cazuri prin care se încearcă implementarea unei ideologii care să devină religia generației de mâine? Cât pot fii de puternici acești ideologi încât au capacitatea de a-și impune ideile contrare Scripturii, în presa scrisă, în televiziune, în parlamentele și guvernele atâtor țări, în școli, universități sau chiar în biserici?

Dacă nu aș fi convins de autoritatea lui Dumnezeu în istorie, aș spune că noi cei mulți, dar nebăgați în seamă, nu mai putem face nimic. Pe vremea lui Ilie, tot Israelul își pleca genunchii în fața lui Baal, inclusiv proorocul fiind pesimist de viitorul poporului său. Totuși Dumnezeu și-a dovedit puterea și și-a demonstrat autoritatea.

O Doamne, unde este Ilie să-i spună lui Ahab că el este cel care distruge poporul, sau Ioan Botezătorul care să-i dea pe față păcatul lui Irod?

Surse: The Christian Post; Wikipedia: Duck Dynasty

Top 10 Cele mai Periculoase Locuri pentru Creștini

de către Kairos Media

ianuarie 20, 2020

În 2020, persecuția împotriva creștinilor este în creștere – crește într-un ritm alarmant. Cercetările pentru întocmirea Indexului Mondial de Persecuție 2020 al organizației Open Doors – cele mai aprofundate cercetări investigative în ce privește persecuția creștinilor pe care le avem la îndemână – arată că, la ora actuală, peste 260 de milioane de oameni se confruntă cu persecuție pentru credința lor în Domnul Isus. O creștere cu 15 milioane de oameni într-un singur an.

Vezi Indexul Mondial de Persecuție 2020 aici.

În fiecare zi, în medie, opt creștini au fost uciși pentru credința lor, iar 23 de femei creștine au fost violate sau hărțuite sexual din motive legate de credință. În fiecare săptămână, în medie, 182 de biserici sau clădiri creștine au fost atacate și 102 case creștine, magazine sau afaceri au fost atacate, arse sau distruse. În fiecare lună, în medie, 309 de creștini au fost închiși pe nedrept pentru credința lor.

Mai jos, analizăm primele 10 țări în care persecuția este la scară înaltă. În multe dintre aceste țări viața este deja dificilă. Luarea deciziei de a-L urma pe Domnul Isus și de a trăi ca și creștin în aceste locuri este o alegere care pune în pericol viața personală, viața familiei sau traiul de zi cu zi. În anumite țări precum Coreea de Nord, Afganistan și Somalia, convertirea la creștinism poate însemna o condamnare la moarte.

1. Coreea de Nord: Numărul 1 timp de 19 ani consecutivi

Timp de trei generații, absolut totul în această țară izolată s-a concentrat asupra idolatrizării familiei conducătoare Kim. Creștinii sunt văzuți ca elemente ostile în societate, elemente care trebuie eradicate. Cu orice preț, ei trebuie să își păstreze credința complet secretă.

• Dacă un creștin are o Biblie sau o parte dintr-una, ea este ascunsă cu atenție și este citită doar atunci când credinciosul este sigur că nu îl observă nimeni.
• Majoritatea creștinilor nici nu le spun propriilor copii despre credința lor până când aceștia ajung la vârsta adolescenței, de teama să nu le scape vreo informație.
• După cum vă puteți imagina, întâlnirile de adunare sunt inexistente. A îndrăzni să te întâlnești cu alți creștini pentru părtășie este un lucru riscant, care trebuie făcut în cel mai mare secret.
• Când cineva este descoperit ca fiind creștin în Coreea de Nord, este arestat și închis într-unul din teribilele lagăre de muncă sau chiar ucis la fața locului; familia lui, până la a patra generație, îi împărtășește soarta.

Cu toate acestea, în spatele titlurilor de știri, în Coreea de Nord se dezvoltă o biserică subterană masivă de aproximativ 200.000 până la 400.000 de credincioși. Și zeci de mii dintre acești credincioși secreți sunt ținuți în lagărele de concentrare.

Este o minune că această biserică subterană din Coreea de Nord există. Dar mai mult decât atât, ea este în creștere.

Un creștin a împărtășit: „Într-o zi, granițele se vor deschide și ne vom uni cu Coreea de Sud și cu biserica chineză pentru a aduce Evanghelia în unele dintre cele mai întunecate locuri de pe acest pământ.”

2. Afganistan: Acolo unde creștinismul există doar în secret

Afganistanul este din nou doar cu un punct în spatele clasamentului Coreei de Nord în Indexul Mondial de Persecuție 2020. Stat islamic prin constituție, Afganistanul nu permite existența unei alte credințe în afară de islam; este ilegal să te convertești. A te converti la o credință în afara islamului este o faptă echivalentă cu trădarea, deoarece convertirea este văzută ca o trădare a familiei, a tribului și a țării.

Cei care sunt descoperiți ca fiind creștini, pot fi trimiși la un spital de boli psihice – pentru că familiile lor cred că nicio persoană sănătoasă la cap nu ar părăsi islamul. Ele pot fi, de asemenea, bătute sau chiar ucise de către membrii familiei sau de către membrii grupurilor islamice extremiste precum talibanii, care continuă să crească în putere.

Violența împotriva creștinilor rămâne foarte mare, dar măsurile luate împotriva convertiților depind de familie. Un creștin din Afganistan spune: „Cum supraviețuim zilnic doar Dumnezeu știe. El știe pentru că El a fost bun ca să locuiască cu noi. Dar suntem obosiți de toată moartea din jurul nostru.”

3. Somalia: Creștinii sunt vânați pentru credința lor

Estimările sugerează că 99 % dintre cetățenii Somaliei sunt musulmani și că orice religie minoritară este puternic persecutată. Grupul extremist violent al-Shabab, care subscrie la doctrina islamică extrem de strictă a wahhabismului, susține legea Sharia ca bază pentru reglementarea tuturor aspectelor vieții din Somalia. Acest grup și-a exprimat în mod repetat dorința de a eradica creștinii din țară.

În fiecare sferă a vieții – privată, familială, comunitară și națională – a fi descoperit că te-ai convertiti la creștinism reprezintă un pericol care îți amenință viața, ducând adesea la execuție la fața locului. Drept urmare, majoritatea creștinilor somalezi își păstrează credința complet secretă. În ciuda riscurilor, somalienii vin la credința în Isus – unii în moduri miraculoase.

În ultimii ani, situația pare să se fi agravat. Militanții islamici și-au intensificat vânătoarea pentru oamenii care sunt creștini și se află într-o poziție de conducere. O încercare de a redeschide o biserică din Hargeisa, Somaliland, a eșuat; guvernul a fost obligat să o închidă din cauza presiunii populației islamice locale. În perioada de raportare a Indexului Mondial de Persecuți 2020, creștinii din Somalia au rămas atât de vulnerabili la atacurile militanților islamici încât, din motive de securitate, Open Doors nu a putut publica niciun exemplu specific de persecuție.

4. Libia: Nicio libertate pentru creștini

După înlăturarea fostului dictator Muammar Gaddafi, Libia a fost aruncată în haos și anarhie. Și situația nu s-a schimbat pentru libieni. Absența continuă a unui singur guvern central care să respecte legea și ordinea a permis diverselor grupări militante islamice să controleze anumite părți ale țării. Convertiții libieni la creștinism se confruntă cu abuzuri și violențe pentru decizia lor de a-L urma pe Hristos.

Creștinii sunt în pericol în toată țara, dar mai ales vulnerabili în zonele în care sunt prezente grupări islamice radicale. ISIS menține încă o prezență în regiunea mai largă din jurul orașului Sirte. Alte grupuri, cum ar fi cele care au legătură cu coaliția islamică Dawn controlează zonele din jurul Tripoli și unele părți din interiorul orașului Tripoli. În est, grupurile radicale sunt cel puțin prezente în Benghazi.

Creștinii migranți care au fost arestați și reținuți în timp ce încercau să ajungă în Europa, ajung adesea într-unul dintre centrele de detenție supraaglomerate din jurul orașului Tripoli. Alții nici măcar nu ajung până acolo, ci sunt transferați direct în mâinile oficialităților sau grupurilor criminale, de către traficanții lor de oameni. Ulterior, aceștia sunt obligați să muncească din greu în sectorul agricol sau sunt împinși la prostituție.

5. Pakistan: Amenințarea constantă cu atacuri ale mulțimilor

În Pakistan, toți creștinii (4 milioane din 204 milioane de oameni) suferă de discriminare instituționalizată, ilustrată prin faptul că locurile de muncă văzute ca fiind josnice, murdare și derogatorii sunt rezervate minorităților religioase precum creștinii de către autorități. Mulți creștini sunt săraci, iar unii sunt victime ale muncii de sclav. Există și creștini care aparțin clasei de mijloc, dar acest statut economic nu îi scutește pe creștini de a fi marginalizați sau persecutați într-o cultură islamică – credincioșii sunt întotdeauna în pericol din cauza legilor notorii de blasfemie ale țării.

Cultura patriarhală a țării este deosebit de crudă pentru femeile creștine, care sunt adesea vizate atât pentru credința lor, cât și pentru genul lor. Se estimează că 700 de fete și femei răpite în fiecare an sunt violate și apoi căsătorite cu forță cu bărbați musulmani din comunitate, rezultând de obicei în convertiri forțate.

6. Eritreea: Creștinii, arestați în atacurile crescânde ale poliției

Din 1993, președintele Afwerki a supravegheat un regim autoritar, brutal, care se bazează pe încălcări masive ale drepturilor omului. Creștinii care nu sunt membri ai bisericilor aprobate de stat sunt considerați agenți ai Occidentului și o amenințare pentru stat. Sute de creștini care sunt membri ai bisericilor neînregistrate se află în închisoare; unii sunt ținuți prizonieri de mai bine de un deceniu.

Din iunie până în august 2019, peste 150 de creștini au fost arestați în orașele Keren și Godayef. Potrivit informațiilor, cei 70 de prizonieri arestați în iunie au fost ținuți în închisoarea din Ashufera. Termenul „închisoare” se referă la o serie de tuneluri subterane pe care prizonierii sunt nevoiți să le extindă prin săpare.

Creștinii din grupuri bisericești tradiționale, precum evanghelicii, se confruntă cu cea mai aspră persecuție. Această presiune extremă și violența sancționată de stat obligă unii creștini să fugă din Eritreea – adesea numită „Coreea de Nord a Africii” și să caute azil.

7. Sudan: Haosul politic crește vulnerabilitatea

Odată cu înlăturarea președintelui al-Bashir, actualul haos politic din Sudan i-a lăsat pe creștini în uitare. Secesiunea Sudanului de Sud din 2011 i-a făcut pe creștini mai vulnerabili, deoarece conservatorii islamici din Sudan își continuă eforturile pentru un stat Shariah. Recent, guvernul a arestat sau intimidat mulți lideri creștini și numeroase biserici au fost demolate. Extremiștii au atacat creștinii, în special în regiunea Nuba Mountain, unde mii de creștini au fost uciși sau strămutați.

Cei care se convertesc de la islam la creștinism sunt vizați în mod special de persecuție. Așadar, pentru a nu fi descoperiți, convertiții se abțin adesea de la creșterea copiilor lor ca creștini, deoarece acest lucru ar putea atrage atenția guvernului și a liderilor comunității (deoarece copiii ar putea dezvălui din neatenție credința părinților lor).

De curând, în preajma Crăciunului din 2019, ministrul afacerilor religioase din Sudan, Nasredin Mofreh, și-a cerut scuze creștinilor, prezentând tratamentele pe care aceștia le-au suportat: „pentru asuprire și vătămare provocate trupurilor voastre, distrugerea templelor voastre, furtul proprietpților voastre și arestarea și urmărirea nedreptăți a slujitorilor voștri.” Dar rămâne de văzut cum va afecta acest lucru creștinii, în special în zonele îndepărtate.

8. Yemen: Creștinii, ținte în mijlocul haosul războiului civil

Un război civil în Yemen a creat una dintre cele mai grave crize umanitare din ultimul deceniu, făcând traiul creștinilor foarte greu. Haosul războiului a permis grupurilor radicale să-și extindă operațiunile în anumite zone, ducând la creșterea și uciderea creștinilor. Activitățile bisericești deschise sunt interzise, ​​iar părăsirea islamului este interzisă.

Creștinii suferă în urma crizei umanitare generale din țară, dar creștinii din Yemen sunt și mai vulnerabili, întrucât ajutorul de urgență este distribuit în cea mai mare parte prin organizații islamice și moschei locale, care se presupune că discriminează pe toți cei care nu sunt considerați musulmani devotați.

Biserica din Yemen este compusă în mare parte din creștini yemeni cu un background musulman care trebuie să își trăiască credința în secret. Ei se confruntă cu persecuție din partea autorităților (inclusiv detenția și interogatoriul), a familiei și a grupurilor islamice radicale, care îi amenință pe apostați cu moartea, dacă nu se reconvertesc. Legea tribală interzice membrilor să părăsească tribul. Când musulmanii yemeni decid să-L urmeze pe Isus, ei pot primi pedeapsa cu moartea.

9. Iran: Ilegal să te convertești de la islam

În această poartă către Orientul Mijlociu, creștinilor le este interzis să-și împărtășească credința cu necreștinii, ceea ce înseamnă că serviciile bisericești în Farsi, limba națională, nu sunt permise. Convertiții de la Islam suferă persecuție din partea guvernului; dacă participă la o biserică subterană, se confruntă cu amenințarea constantă cu arestarea.

Societatea iraniană este guvernată de legea islamică, ceea ce înseamnă că drepturile și posibilitățile de muncă pentru creștini sunt puternic restricționate. Guvernul îi vede pe credincioși ca pe o încercare a țărilor occidentale de a submina islamul și regimul islamic iranian. Liderii grupurilor de convertiți creștini au fost arestați, urmăriți și au primit pedepse lungi de închisoare pentru „crime împotriva securității naționale”.

Pe tot parcursul anului 2019, creștinii au fost arestați și închiși pentru activități bisericești în case. Au trecut câteva săptămâni de când câmpul nostru nu a raportat arestarea conducătorilor și participanților la bisericile din casă. Cu toate acestea, în ciuda persecuției, biserica din Iran crește exponențial – oficialii iranieni au recunoscut chiar public că „convertirile în masă se petrec chiar sub ochii noștri”.

10. India: persecuție violentă și crecândă

În cea de-a doua țară cea mai populată din lume, creștinii au întâmpinat din nou persecuții fără precedent pe numeroase fronturi atât din partea statului, cât și din partea societății predominant hinduse. Pentru a doua oară, India se află pe locul 10 în Indexul Mondial de Persecuție. Rezultatul alegerilor din 2019 a dat partidului naționalist hindus de la guvernare, Bharatiya Janata (BJP), și mai multă putere politică – încurajând radicalii ultra-naționaliști să-și răspândească mesajul că a fi indian înseamnă a fi hindus.

Mai multe state din India au adoptat legi anti-convertire, iar BJP a precizat că vrea să impună aceste legi la nivel național. Astfel de legi sunt adesea folosite ca o scuză pentru a perturba serviciile bisericii și a hărțui creștinii, ceea ce face incredibil de dificil pentru creștini să-și împărtășească credința cu ceilalți.

Creștinii din India se confruntă cu niveluri îngrozitoare de violență din partea extremiștilor – mii de atacuri au loc în fiecare an. Și în India rurală, triburile hinduse folosesc apa și mâncarea ca arme împotriva creștinilor, reducându-le accesul la aprovizionarea cu apă a satului și la alimentele subvenționate de guvern. Convertiții la creștinism din mediul hindus sunt deosebit de vulnerabili la persecuție și sunt în permanență sub presiune pentru a reveni la hinduism, în special prin campanii cunoscute sub numele de Ghar Wapsi („întoarcerea acasă”). Adesea sunt agresați fizic și uneori uciși.

În India, a spune „da” Domnului Isus a devenit o decizie riscantă care îi costă foarte mult pe creștini și pe familiile lor.

O singură Biserică, o singură Familie

Open Doors estimează că există cel puțin încă 50 de milioane de creștini care se confruntă cu un nivel ridicat de persecuție în alte 23 de țări, cum ar fi Mexic, Republica Democrată Congo sau Ciad, care nici nu au ajuns până în primele 50.

Numerele sunt importante. Ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu. Cercetările din Indexul Mondial de Persecuție (World Watch List) oferă o viziune și o poveste mai amplă. În spatele fiecărei statistici se află o viață, o familie, o biserică care reprezintă suferințe profunde, dar și curaj și credință. Oamenii își dau seama de consecințe și totuși încă îl aleg pe Domnul Isus. Prin Mântuitorul nostru, noi și fiecare creștin care trăiește în Coreea de Nord, Somalia, Afganistan și restul primelor 50 de țări din Indexul Mondial de Persecuție 2020 suntem o singură Biserică, o singură Familie.

*Preluat de la www.opendoorsusa.org

China: Recompensă de mii de dolari celor care raportează creștinii și bisericile „ilegale” guvernului

China a intensificat persecuția creștinilor, oficialii Partidului Comunist din Guangzhou oferind o recompensă mare celor care pot furniza informații despre bisericile subterane, creștinii secreți și alte persoane implicate în activități religioase „ilegale”.

Departamentul pentru Afaceri Etnice și Religioase din Guangzhou a anunțat recent că va plăti până la 10.000 de yuani chinezi (aproximativ 1500 de dolari) pentru informații care duc la arestarea liderilor creștini și a altor lideri religioși. Recompense mai mici sunt oferite pentru informații despre biserici și alte locuri religioase construite sau utilizate fără permisiunea autorităților.

Reglementarea, denumită „Stimulente pentru motivarea oamenilor de a raporta activitățile religioase ilegale”, va oferi indicii și asistență „departamentelor guvernamentale importante” pentru „urmărirea grupurilor sau membrilor religioși ilegali”.

Autoritățile din Guangzhou au caracterizat „activitățile ilegale” ca locuri de închinare religioasă fără aprobarea guvernului; desfășurarea de activități religioase în instituții sau locații non-religioase; acceptarea donațiilor religioase; organizarea de deplasări în străinătate pentru activități religioase ca seminarii, întâlniri sau slujbe, fără aprobare; oferirea de educație religioasă fără aprobare.

Bob Fu, fondatorul organizației care urmărește persecuția în China, China Aid, a declarat pentru Vocea Americii că noile reglementări vor intensifica în mod semnificativ persecuția creștinilor în țara declarată oficial atee.

„Incitarea oamenilor de a-i raporta pe ceilalți cu stimulente financiare, care depășește limita moralității, a mai apărut doar în perioada Revoluției Culturale, atunci când copiii își raportau părinții, soția își raporta soțul, iar colegii unii pe alții”.

Noile reglementări vin la doar câteva săptămâni după ce Xu Xiaohong, președintele National Committee of the Three-Self Patriotic Movement, care supraveghează creștinismul protestant din China, a avertizat că forțele anti-China folosesc creștinismul pentru a submina puterea de stat.

„Trebuie să recunoaștem că bisericile chineze sunt botezate „China”, nu „Occidentul”, a declarat el delegațiilor la Conferința Consultativă Politica a Poporului Chinez. „Acțiunile forțelor anti-chineze care încearcă să ne afecteze stabilitatea socială sau chiar să submineze regimul țării noastre sunt sortite eșecului”.

Persecuția creștinilor din China a început să crească din 2016, când liderul chinez Xi Jinping a prezentat politica guvernului de a reduce influența occidentală asupra religiei și că o va face „mai chineză”, un proces numit sinicizare (punerea oricărei persoane sau concept non-chinez sub influența culturii chineze).

Leah Marieann Klett
The Gospel Herald

 

Persecuția creștinilor din China la cel mai grav nivel de la Mao

Bisericile au fost închise sau demolate complet, Bibliile confiscate și credincioșii trimiși în taberele de „reeducare”

Grupurile de observatori spun că persecuția creștinilor și a altor minorități religioase din China este la cel mai intens nivel de la Revoluția Culturală, bisericile fiind închise, Bibliile confiscate, iar credincioșii arestați în procente nemaiîntâlnite de zeci de ani.

Dovezile opresiunii au fost arătate când poliția a făcut un raid la Biserica Early Rain Covenant, o parohie subterană în provincia Sichuan, pentru a împiedica comemorarea celei de-a 29-a aniversare a masacrului protestatarilor antiguvernamentali din Piața Tienanmen.

Potrivit ChinaAid, un grup care documentează încălcările drepturilor omului în China comunistă, 17 persoane au fost violent reținute, inclusiv pastorul Wang Yi și soția lui, care au încercat să blocheze ușa.

Pastorul Bob Fu, fondator și președinte al ChinaAid, a declarat că numărul persoanelor arestate în China pentru exercitarea libertății lor religioase „a atins cel mai înalt nivel de la sfârșitul Revoluției Culturale”. Acesta a citat datele interne care indică o creștere de aproape cinci ori a numărului creștinilor care au fost persecutați de guvern anul trecut.

„Anul trecut am documentat persecuția împotriva a 1.265 de biserici, numărul persoanelor persecutate fiind de peste 223.000. Și acesta este doar vârful icebergului”, a declarat Fu. „În 2016, s-au înregistrat 762 cazuri de persecuție, potrivit datelor noastre, cu un număr total de 48.000 de creștini persecutați”.

Acesta a mai spus că organizația lui are informații despre 3.700 de creștini care au fost arestați în 2017, în creștere de la 3.500 în 2016. Unii disidenți religioși și activiști pentru drepturile omului a fost reținuți ani de zile, familiilor lor neștiind dacă aceștia mai sunt sau nu în viață.

Vârful persecuției creștine se desfășoară exact în perioada în care criticii spun că libertățile politice și religioase au fost reduse sub conducerea președintelui Xi Jinping, despre care Fu a spus că va rămâne în istorie ca „un fel de președinte Mao Jr”, care a realizat o „mică Revoluție Culturală”.

În aprilie, Departamentul de Stat american a prezentat un raport prin care reafirmă că statul chinez este un abuzator flagrant al drepturilor cetățenilor chinezi la libertate religioasă. Raportul a constatat că guvernul chinez a demarat o „strategie vastă pentru a controla, guverna și manipula toate aspectele care țin de credință”, inclusiv prin folosirea torturii pentru a „forța confesiuni și pentru a constrânge creștinii să renunțe la credința lor”.

Într-o conferință de presă, Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a declarat că Statele Unite nu vor „sta ca spectatori” la aceste atrocități.

„Vom intra în ring și vom fi solidari cu fiecare om care încearcă să se bucure de cele mai fundamentale drepturile ale omului”, a declarat Pompeo.

Bradford Richardson
Washington Times

Mat Staver, LC: Chicago utilizează tactici comuniste pentru a amenința bisericile

Mat Staver este Fondatorul și Președintele organizației Liberty Counsel, o organizație de avocați creștini care proclamă, susține, apără și promovează libertatea religioasă, sanctitatea vieții și a familiei.

Liberty Counsel reprezintă bisericile și creștinii din întreaga țară în cazurile de discriminare religioasă și de suprimare a libertăților conferite de Constituția Statelor Unite, în prezent fiind implicată în cazul celor două biserici române din Illinois: Biserica Penticostală Română Elim Chicago și Biserica Baptistă Logos Niles, care luptă pentru dreptul de a organiza slujbe cu mai mult de zece persoane, deși respectă aceleași recomandări de distanțare socială și de igienă ca toate instituțiile care operează cu mase mari de oameni în această perioadă de pandemie.

*

„După cum știți, Liberty Counsel apără bisericile din toată țara de atacurile neconstituționale asupra libertății religioase. Una dintre aceste biserici, Biserica Penticostală Română Elim din Chicago, a suferit duminică un astfel de atac, încât chiar și noi am fost consternați de cât de departe pot merge unii aleși ca să-și impună ordinele ilegale și tiranice!

Permiteți-mi să împărtășesc câteva detalii despre cazul nostru din Chicago.

Deși Curtea de Apel nu a acordat o interdicție în așteptarea apelului, a accelerat cazurile pentru clienții noștri, două biserici române. Astfel, în loc să dureze un an pentru a pronunța o hotărâre, a dispus o audiere completă cu o decizie preconizată în câteva săptămâni.

În cazul pe care l-am avut în Kentucky, avem deja două victorii la diferite Curți de Apel Federale. Prin urmare, o victorie la Curtea de Apel pentru bisericile române va oferi o scutire imediată, dar o pierdere va stabili acest caz pentru o trimitere la Curtea Supremă a Statelor Unite pentru a soluționa această problemă la nivel național!

Deși multe dintre restricțiile legate de COVID-19 asupra bisericilor din țară sunt neconstituționale, ordinele guvernatorului statului Illinois sunt printre cele mai stricte.

Guv. Pritzker le-a spus reporterilor că „vor exista consecințe” pentru nesupunerea față de edictele sale ilegale. Până duminică dimineața, primarul orașului Chicago, Lori Lightfoot, a apelat la propria metodă de tip „gașcă de bandiți” pentru a forța biserica să se conformeze.

Duminică dimineața devreme, locuitorii a nouă străzi în orice direcție de Biserica Penticostală Română Elim s-au trezit să afle că orașul le-a interzis să parcheze pe propriile locuri de parcare din fața caselor.

Cu un preaviz de mai puțin de 24 de ore, locuitorii au descoperit semne oficiale scrise în grabă de mână cu „Nu parcați” lipite pe stâlpii și copacii din cartierul lor.

În plus, rezidenților le-a fost trimisă și o scrisoare care afirma că dreptul lor de a parca pe stradă a fost revocat din cauza refuzului bisericii de a se supune ordinelor ilegale de închidere a bisericilor emise de Guv. Pritzker.

Mesajul transmis Pastorului Ionescu și bisericii sale a fost clar – renunțați acum sau întreg cartierul va fi pedepsit pentru sfidarea voastră… împreună cu toți membrii bisericii.

Citește și Primarul orașului Chicago amenință cu amenzi oamenii care merg la biserică

Când primarul a aflat că biserica nu folosește parcarea stradală, a trimis mașinile de poliție pentru a bloca intrarea în parcarea privată pe care biserica a contractat-o. Astfel de tactici de intimidare erau comune în România comunistă, unde „pedeapsa în masă” a inocenților din apropiere era folosită pentru a îngrozi vecinii să nu simpatizeze cu „nonconformiștii”.

Pastorul Cristian Ionescu, care a trăit acest tip de represiune în România, a fost foarte direct cu privire la acțiunile primarului:

„Primarul incită la ură împotriva bisericii, ceea ce este foarte trist. Mulți dintre membrii noștri și-au riscat viața pentru a scăpa de comunism doar pentru a-l găsi germinând în 2020, sub primarul Lightfoot în Chicago”.

Biserica Penticostală Elim și Biserica Baptistă Logos NU vor îngenunchea în fața unor edicte ilegale și neconstituționale emise de politicieni care aparent sunt hotărâți să aplice metoda tiraniei sovietice.

În ciuda amenințărilor, aceste biserici vor continua să se supună lui Dumnezeu și să mențină bisericile deschise – la fel cum au făcut în România comunistă.

„Din 19 martie, ne rugăm pentru primar și pentru guvernator aproape în fiecare seară. Vom continua să ne rugăm pentru ei. Cu toate acestea, suntem continenți și de drepturile noastre constituționale. Efortul lor de a ne intimida ne face mai puternici”, a declarat Pastorul Ionescu mass-mediei.

Citește și Guv. J. B. Pritzker: În perioada carantinei, uciderea copiilor nenăscuți este esențială pentru statul Illinois

Iată de ce bisericile ar trebui să se deschisă: Week-endul trecut, o persoană străină a intrat într-o biserică pe care o reprezentăm legal – o congregație care cu doar o săptămână înainte a apelat la Liberty Counsel pentru consiliere în privința redeschiderii. În ziua în care biserica s-a redeschis, acest străin a trecut pragul ei.

Acest om nu era un membru al bisericii și nu a participat niciodată la serviciile bisericii; era rănit și copleșit de probleme, atât de mult încât a vrut să pună capăt la totul. Dar prin Harul lui Dumnezeu, s-a întâmplat să ajungă la o biserică deschisă și a luat decizia care i-a salvat viața.

Pentru că această biserică era deschisă, un om care intenționa să se sinucidă a găsit salvarea și ajutorul de care avea nevoie.

Chicago, Illinois, conducătorii și membrii bisericii rămân sub amenințarea arestării și pedepsei pe măsură ce continuă să-și exercite dreptul fundamental de închinare.

Continuați să vă rugați pentru bisericile pe care le reprezentăm, pentru tot personalul nostru care este implicat și pentru dreptate. Rugați-vă, de asemenea, ca toți cei care au nevoie de salvarea lui Hristos să găsească o biserică cu ușile deschise în zilele ce vor veni. Fiți curajoși, Dumnezeu va triumfa!”

Mat Staver
Liberty Counsel