Cea mai vaccinată localitate din România are cea mai mare rată de infectare din țară! Pentru ca si in SUA au votat mai multi morti decat inviati… Întrebare: Cine-a pus America să-l facă mare pe Putin și să propulseze China? Răspuns: Tot cei ce l-au dat jos pe Trump! Nu doar satana are mai multe fete si numeroase capete,ci si medicamentele … Big Pharma, noul balaur cu şapte capete; De pupat Fecioara nascatoare de matusi komuniste/kaghebiste – Sindromul ”mătușa Tamara” se extinde. Cum au fost ajutați ”săracii” politicieni de rudele ”înstărite”: De la bunica Ghizela și soacra Flavia, la micuțul Ștefan, afacerist la doar 11 luni; Excrementele umane nu au limita… Şeful PSD Iaşi îi cere demisia lui Chirica: Dosarele în care e anchetat cresc de la o lună la alta; China apride torta Apocalipsei…Vinovată de această evoluţie este China comunistă,pentru ca China continuă să stocheze cereale la niveluri record, producând creşterea preţurilor globale – Nikkei; Neo-nazistul kaghebist-idiotist – CEO-ul unei mari companii aeriene susţine că nevaccinaţii sunt “idioţi” care ar trebui să fie ostracizaţi de societate;

Prin medicamentele Globalistilor este “tratata” omenirea cu moartea

In ultimul deceniu medicamentele contrafacute au devenit una din principalele cauze care provoaca imbolnavirea si moartea pacientilor.

Acestea sunt produse mai ales in China si India si exportate in toata lumea, omorand zilnic mii de oameni.Medicamentele pot contine adesea amestecuri de creta, praf si apa murdara cu ambalaje ce imita la perfectie medicamentele autentice si le aduc falsificatorilor miliarde de dolar.Tarile in care nu exista un mecanism riguros de testare a calitatii medicamentelor, si nici sanctiuni pentru contravenienti, sunt “invadate” de acest tip de medicamente.Un cercetator rezident la American Entreprise Insitute, Roger Bate, este de parere ca traficul cu medicamente contrafacute a cunoscut o explozie in ultimii zece ani.Potrivit estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 30% din medicamentele aflate la vanzare in Africa, Asia si America Latina sunt falsuri.Estimarile arata ca in 2017, comertul cu farmaceutice false se va ridica la 75 de miliarde de dolari, inregistrand o crestere cu 90% din 2005.Industria medicamentelor false functioneaza pe principiul imitarii produsului real si producerii unui numar mare de falsuri, care sunt apoi comercializate.

In ultimul deceniu, cel mai des au fost contrafacute medicamentele pentru disfunctii sexuale, cele impotriva anxietatii si calmantele. Mai nou, falsificatorii au inceput sa “cloneze” si medicamente menite sa trateze cancerul, SIDA si afectiunile cardiace.

Unele medicamente contrafacute sunt copii fidele ale farmaceuticelor originale, realizate cu ingrediente si in proportiile corecte si nu sunt periculoase pentru consumator.

Dar profitul este pus pe primul plan, de aceea, calitatea medicamentelor este indoielnica. Falsificatorii se concentreaza pe perfectionarea ambalajului, nu pe continut, si apoi lanseaza marfa pe piata.

Intre 60% si 80% din totalul medicamentelor contrafacute provin din China sau din India.

Unii falsificatori lucreaza pentru firme farmaceutice legitime si stau peste program pentru a subtiliza ingrediente pe care sa le vanda apoi retelelor criminale. Unii producatori comercializeaza creta pe post de aspirina sau lactoza ca Viagra, copiind ambalajul la perfectie.

Altii, mai sofisticati, adauga chiar si cantitati mici din ingredientele normale pentru ca medicamentele lor sa treaca testele chimice, pacalind autoritatile care incearca sa previna comercializarea falsurilor.

Se pare ca adproximativ un milion de oameni mor anual pentru ca se “trateaza” cu medicamente false. In 2006, Comisia Europeana a prezentat un raport potrivit caruia agentii vamali au interceptat 2,7 milioane de medicamente contrafacute la granitele UE – cu 348% mai mult decat in 2005. Deocamdata anihilarea falsificatorilor este un lucru greu de realizat. Insa autoritatile au inteles pericolul acestor actiuni si cauta solutii pentru a o combate

Oamenii sunt vaccinati si “tratati” cu peste o suta de milioane de medicamente false, deosebit de periculoase, confiscate de Interpol

Peste douăsprezece milioane de medicamente periculoase au fost confiscate de Interpol, în cadrul unei operaţiuni la nivel mondial, împotriva traficului de medicamente false.

Tratamente false împotriva cancerului, teste necorespunzatoare pentru depistarea HIV şi echipamente chirurgicale ilegale, sunt doar câteva dintre neregulile găsite în cadrul acestei operaţiuni.

Interpolul a confiscat marfă în valoare de 47 de milioane de euro şi a închis aproximativ 5.000 de site-uri care distribuiau medicamentele şi tratamentele periculoase.

Aproape 700 de anchete au fost declanşate în întreaga lume, anunţă organizaţia internaţională de poliţie.

Panica Ebola: Atentie la promisiunile desarte – Unele companii incearca sa pacaleasca lumea

Unele companii care realizeaza suplimente alimentare profita de panica creata in jurul Ebola si sustin ca au gasit leacul pentru virusul letal. Insa autoritatile au informat ca acestea incearca doar sa pacaleasca lumea.

La finalul saptamanii, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Administratia pentru Produse Alimentare si Medicamente din Statele Unite ale Americii (FDA) au emis avertismente dure in legatura cu medicamentele care se presupun ca ar vindeca aceasta boala, informeaza New York Times.FDA a mentionat ca va aplica penalitati in cazul companiilor care vor mai face astfel de afirmatii pentru a pacali populatia.Niciuna din cele doua institutii nu a publicat o lista care sa cuprinda asa-zisele leacuri pentru Ebola si nici macar nu a mentionat firmele vizate.Panica Ebola: Masura extrema – un stat isi inchide graniteleEpidemia de febra hemoragica Ebola din Africa de Vest “se extinde, iar (situatia) se deterioreaza mai rapid decat capacitatea noastra de a-i face fata”, a avertizat vineri Joanne Liu, directoarea organizatiei Medecins sans frontieres (MSF), dupa o vizita de zece zile in zona.

“Avem o lipsa totala de infrastructuri”, a afirmat ea, apreciind ca “daca nu se stabilizeaza situatia in Liberia, nu se va stabiliza niciodata regiunea”.

Organizatia Medecins sans frontieres este prezenta in cele trei tari cele mai afectate: Guineea, Liberia si Sierra Leone, cu un total de 692 de persoane, dintre care 72 sunt expatriate.

Ebola a provocat moartea a 1.069 de persoane in aceste trei tari si in Nigeria, conform celui mai recent bilant al OMS.

Si in Polonia a fost descoperita o fabrică de false medicamente împotriva impotenţei

O fabrică clandestină de steroizi şi false medicamente împotriva impotenţei a fost desfiinţată în apropiere de Bydgoszcz, în nordul Poloniei, a informat miercuri poliţia citată de AFP.

Aproximativ 100.000 de pastile contrafăcute împotriva tulburările de erecţie şi 430.000 fiole de steroizi au fost confiscate, în valoare estimată la circa 17 milioane de zloţi (3,95 milioane de euro), a declarat pentru AFP Agnieszka Hamelusz, purtătoare de cuvânt a Biroului central de investigaţie a poliţiei CBSP.

Anchetatorii care au desfăşurat investigaţia timp de mai multe luni au interpelat 14 persoane şi au confiscat 48 de utilaje în valoare de un milion de euro.

Utilajele destinate fabricării medicamentelor erau instalate în camere secrete ale unei case de locuit la care accesul se făcea prin tuneluri disimulate în dulapuri.

O parte dintre produsele semifinisate destinate fabricării de medicamente proveneau din China, trecând prin Grecia, Marea Britanie sau România. Pastilele vândute pe internet erau prezentate ca fiind produse de societăţi farmaceutice cunoscute.

Poliţia poloneză a avertizat că produsele vândute ar putea fi periculoase pentru sănătate, ţinând cont de compoziţia lor incertă şi de proastele condiţii de fabricaţie.AGERPRES/(AS-autor: Mihaela Nicolaescu, editor: Mariana Ionescu)

“Paznicii”platiti de noi sa administreze interesele noastre si bogatiile Natiunii fura pe rupte, prin votarea analfabeta

DNA a făcut, într-o discreție totală, percheziții pe 18 decembrie acasă la fostul președinte ANAF, Sorin Blejnar, fostul șef al Gărzii Financiare, Sorin Florea, și fostul șef al Vămilor, Viorel Comăniță. Toți au fost puși ulterior sub acuzare pentru corupție

Fostul președinte al ANAF, Sorin Blejnar, a fost pus sub acuzare pe 19 decembrie pentru luare de mită de către procurorii DNA într-un nou dosar în timp ce își așteaptă, pe 10 ianuarie, pronunțarea în dosarul în care DIICOT Brașov l-a trimis în judecată pentru protejarea rețelei de evaziune cu produse petroliere condusă de Attila Peter Racz. Blejnar a ajuns deja la al patrulea dosar penal, acesta din urmă fiind instrumentat de procurorul care cercetează și dispariția lui Codruț Marta.

Sfârșit de an cu probleme pentru foștii șefi ai Fiscului din perioada Traian Băsescu. Este vorba de fostul președinte ANAF, Sorin Blejnar, fostul șef al Gărzii Financiare – Sorin Florea, și fostul șef al Vămilor, Viorel Comăniță.

Procurorii DNA au făcut percheziții pe 18 decembrie la toți cei trei acasă de unde anchetatorii au urmărit să ridice bani cash, obiecte de valoare sau documente care ar fi putut avea legătură cu rețeaua de evaziune cu produse petroliere condusă de băcăuanul Radu Nemeș, au declarat pentru „România liberă“ surse judiciare.

Interesant este că față de metoda clasică de lucru a celor de la DNA, acțiunea de la foștii șefi ai Fiscului s-a derulat într-o discreție totală, parchetul anticorupție evitând să dea un comunicat de presă pe acest subiect.

Imediat după percheziții Blejnar, Florea și Comăniță au fost aduși la sediul DNA unde au fost puși sub acuzare pentru fapte de corupție, primind măsura controlului judiciar. Alături de aceștia a fost pusă sub acuzare și Andreea Blejnar, soția fostului președinte al ANAF.

Curtea de Apel București a respins pe 27 decembrie contestațiile depuse de Sorin Blejnar și Viorel Comăniță față de măsura controlului dispusă de procurorii DNA, în timp ce la Sorin Florea contestația a fost respinsă încă de pe 22 decembrie. Pe 5 ianuarie magistrații decid dacă mențin controlul impus Andreei Blejnar.

Din decizia judecătorilor de respingere a plângerilor celor trei rezultă că dosarul în care aceștia au fost puși sub acuzare are numărul 106/P/2016. Potrivit unor surse judiciare procurorii au preferat să lucreze în liniște întrucât au avut de pus cap la cap mai multe date. Mai exact declarațiile unor martori cu identitate protejată cu perioadele în care rețeaua lui Radu Nemeș scotea bani cash din firmele fantomă.

Radu Nemeș este și el suspect pentru dare de mită, au declarat surse judiciare pentru „România liberă“.

Pe 10 ianuarie Sorin Blejnar așteaptă la Tribunalul Brașov verdictul în dosarul în care DIICOT Brașov l-a trimis în judecată pentru protejarea unei alte rețele de evaziune cu produse petroliere condusă de ungurul Attila Peter Racz, și el în legături strânse cu dispărutul Codruț Marta.

Dosarul, instrumentat de procuroarea care cerceta dispariția lui Marta

Acest ultim dosar în care este implicat Sorin Blejnar este instrumentat de procurorul Carmen Damian, anchetator venit în DNA de la Parchetul General. La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Damian lucra dosarul penal format după dispariția lui Codruț Marta, fostul șef de cabinet și prieten apropiat al lui Sorin Blejnar. Dosarul dispariției lui Marta s-a mutat la DNA imediat ce procurorul Damian a ajuns la DNA.

Pe lângă calitatea de prieten a lui Blejnar, Codruț Marta mai era și prieten foarte bun cu Radu Nemeș, băcăuanul suspectat acum că i-a oferit mită fostului președinte ANAF pentru a-i proteja contrabanda cu produse petroliere.

În același dosar al dispariției lui Marta apare și numele omului de afaceri Elan Schwarzenberg, bun prieten și cu Marta și cu Blejnar.

Blejnar și Comăniță, condamnați deja pentru protejarea lui Nemeș

Dacă acum DNA îi acuză pe Blejnar (foto), Florea și Comăniță că ar fi luat mită de la grupul infracțional condus de Radu Nemeș, în 2014 procurorii anticorupție îi trimiteau în judecată pe Sorin Blejnar și Viorel Comăniță pentru complicitate la evaziune fiscală și sprijinirea grupului infracțional condus tot de Radu Nemeș.

Astfel, potrivit procurorilor anticorupție, în perioada 2011 – 2012, “inculpaţii Nemeş Radu, Nemeş Diana Marina, Guliu George, Chirvăsitu Dumitru, Buliga Mihai, Jugănaru Andrei Florin, Preda Dumitru, Moldovan Ovidiu Ioan şi Ghişe Pavel Dumitru au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare“.

“Grupul a fost sprijinit în diferite modalităţi de Marta Codruţ Alexandru, Blejnar Sorin, Comăniţă Viorel, Secăreanu Florin, care reprezentau palierul de protecţie, precum şi de Vrînceanu (fostă Cozma) Mariana, Belba Nicolae, Ionescu Lucian, care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit“, spun procurorii DNA în rechizitoriul din acest dosar.

În ceea ce privește faptele, DNA spune că soții Radu și Diana Nemeș şi George Guliu, precum şi S.C. Excella Real Grup S.R.L. au ascuns sursa impozabilă corespunzătoare activităţilor reale pe care le desfăşura societatea, au înregistrat în contabilitate şi în declaraţiile fiscale cheltuieli fictive referitoare la achiziţii de ţiţei şi au omis înregistrarea operaţiunilor de comercializare a motorinei, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 242.642.205,44 lei (aproximativ 56 milioane euro).

Pe 9 iunie 2016 Curtea de Apel București i-a condamnat pe Sorin Blejnar la 5 ani de închisoare, pentru evaziune fiscală, Radu Nemeş a fost condamnat la 9 ani de închisoare, iar soţia acestuia la 7 ani. Tot 5 ani de închisoare a primit și Viorel Comăniță, decizia nefiind definitivă, dosarul fiind în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

………

Anchetă cu ramificații ample la OMV Petrom. Compania petrolieră, în mijlocul unui dosar penal;

Procurorii au intensificat cercetările în dosarul OMV Petrom, verificând, potrivit surselor „României libere,“ „modul defectuos” de îndeplinire a obligațiilor de mediu ale companiei în privința lucrărilor de la batalele fosfo-amoniacale de la Doljchim, Petrobrazi și Arpechim.

Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) pregătesc un nou dosar cu greutate în care este vizată una dintre cele mai mari companii de la noi, OMV Petrom. În primă fază, acum doi ani, procurorii s-au sesizat din oficiu pentru posibile fapte de evaziune fiscală rezultate din modul în care compania petrolieră și-a plătit mai mulți expați, adică specialiști străini aduși să lucreze în România.

Surse judiciare au declarat pentru „România Liberă“ că, între timp, ancheta s-a extins pe mai multe paliere, unele rezultate din contractul de privatizare în urma căruia compania austriacă OMV a devenit „stăpâna” Petrom.

Astfel, procurorii DIICOT au verificat modul în care s-au făcut lucrările la batalale fosfo-amoniacale de la Doljchim, Petrobrazi și Arpechim.

Suspiciunile au fost că lucrările nu prea au fost făcute sau dacă au fost s-au făcut într-un mod defectuos. Rămâne de văzut ce au descoperit procurorii”, au declarat sursele României Libere. Cert este că de doi ani de zile în acest dosar se lucrează într-un ritm foarte intens, procurorii împreună cu polițiștii luând declarații de la zeci de persoane.

Șefa OMV România, Mariana Gheorghe, audiată la DIICOT

Aceleași surse spun că reprezentanții OMV Petrom sunt la curent cu demersurile făcute de anchetatorii de la DIICOT, avocații companiei asistând la audieri în baza prevederilor legale care permit acest lucru.

Surse din mediul judiciar au mai precizat că în dosar a fost audiată anul trecut și Mariana Gheorghe, șefa cea mare a Petrom, dar și mai mulți funcționari de rang înalt din aparatul de stat.

Până în acest moment DIICOT nu a început urmărirea penală față de vreo persoană fizică sau juridică, cercetările vizând doar posibile fapte comise de funcționari ai statului român. Pentru a obține punctul de vedere al companiei OMV, România Liberă a discutat cu Ramona Zanfirescu, responsabilul pentru comunicare cu mass media al companiei.

Aceasta ne-a comunicat că până la închiderea ediției nu ne poate furniza poziția OMV Petrom. În aceste condiții, România Liberă va publica răspunsul companiei în ediția de mâine. Din datele deținute de România Liberă rezultă că, pentru închiderea celor două batale de şlamuri fosfo-amoniacale de pe platforma Combinatului Doljchim Craiova, OMV Petrom a emis către statul român un decont în valoare de 30.252.175,84 lei, echivalentul a 7.198.120,94 euro, la momentul 2009, când s-a emis notificarea OMV.

Pentru obiectivul ecologizarea celor două batale interioare din cadrul Rafinăriei Petrobrazi, nota de cheltuieli a OMV Petrom trimisă către Ministerul Mediului a fost în valoare de 61.431.494,04 lei, echivalentul a 15.315.786,79 euro la momentul 2010. Conform contractului de privatizare statul se obliga să plătească aceste operațiuni făcute de compania petrolieră.

Ancheta DIICOT a pornit de la un control al direcției conduse de actualul ministru de Finanțe

În urma unui control efectuat la OMV Petrom de către Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), companiei i-au fost calculate în plus, doar pentru doi ani fiscali, taxe de 200 milioane de euro pe lângă cele declarate deja de companie.

Verificările ANAF au fost în perioada februarie 2013 – februarie 2015, perioadă în care la conducerea Direcției Mari Contribuabili s-a aflat chiar actualul ministru de Finanțe, Ionuț Mișa.

Inspectorii au stabilit că societatea condusă de Mariana Gheorghe ar fi păcălit Fiscul român prin neplata impozitului pe venitul din salarii, contribuţiilor sociale aferente şi accesorii de ordinul sutelor de milioane de lei către bugetul de stat aferente unor salarii plătite către angajaţi ai unei obscure companii offshore din Isle of Man.

În anul 2006 OMV Petrom SA, cu obiectul de activitate «extracţia hidrocarburilor» a înfiinţat în Isle of Man din UK o companie cu capital social de 1 (una) liră sterlină, din documentele prezentate reieşind că scopul acestei companii a fost de a asigura personal înalt calificat pentru nevoile proprii.

În anul următor OMV a majorat capitalul social prin cooptarea unui nou acţionar în persoana unui director al societăţii verificate, deţinerea devenind 50% pentru fiecare acţionar. Din investigaţiile realizate de Inspecţia Fiscală a rezultat că această companie era condusă efectiv de directori ai societăţii verificate, persoane fizice străine cu rezidenţa declarată în România. În anul majorării capitalului social, între societatea verificată şi societatea din Isle of Man a fost încheiat un contract de prestări servicii (serviciile nefiind precizate) ce a produs efecte retroactive.

Pentru justificarea serviciilor prestate OMV Petrom le-a comunicat inspectorilor fiscali că acest contract s-a derulat în fapt ca un contract de punere la dispoziţie de personal, și, prin urmare au fost prezentate Inspecţiei Fiscale: facturi fiscale, centralizatoare ştate de plată, contracte de muncă încheiate între experţii străini/români şi societatea întregistrată în Isle Of Man, obiectul contractelor fiind de prestaţie muncă la societatea verificată, contracte de muncă locale încheiate între experţii străini non UE şi societatea verificată, fişe de post, rapoarte de activitate etc.

Aproximativ 23 de milioane de euro a cerut OMV Petrom de la statul român pentru lucrările de mediu de la Doljchim Craiova și Rafinăria Petrobrazi. Compania condusă de Mariana Gheorghe trebuie să înfrunte una dintre cele mai complexe anchete judiciare.

…...Regele Mihai a fost (re)alungat de burghezia fesenista,pentru a fura totul…Acum a revenit acasă. Și nimeni nu îl mai poate alunga…..

Regele Mihai. ADEVĂRUL CE TREBUIE ŞTIUT de români. Un general de Securitate L-A TRANSFORMAT DIN REGE ÎN DOMN. Mărturii istorice

1990, Otopeni. Regele Mihai este consolat de Regina Ana. Sursa foto: Marilena Rotaru/Facebook

În 1990, când Regele Mihai a decis să revină în România, după aproape o jumătate de secol de exil forțat, regimul Iliescu s-a opus cu brutalitate, dovadă însăși mărturia cutremurătoare a Regelui, pe care o redăm mai jos

Momentul decembrie 1990 povestit de Regele Mihai:

„Nu-i o amintire plăcută, dar românii trebuie să cunoască adevărul. Inițial am vrut să vin în 1990 de Paște. Am luat legătura cu domnul Paleologu- era ambasador la Paris – rugându-l să transmită guvernului această hotărâre a mea. Am fost vizitat de ambasadorul României la Berna pentru a pune la punct problemele de viză și pașaport. Totul părea pregătit și, când urma să mă urc într-un zbor regulat spre București, autoritățile române mi-au anulat viza. Am lăsat să mai treacă un timp. De Crăciun am făcut altă tentativă. Doream să mă reculeg la mormintele bunicilor mei de la Curtea de Argeș și să merg la Catedrala din Timișoara. Principesa Margareta se afla în decembrie la București. I-am cerut să-l informeze pe Petre Roman în legătură cu venirea mea. Principesa a obținut destul de greu o audiență la primul ministru care i-a spus că nu era momentul potrivit. «Porțile României sunt închise pentru Rege?», a întrebat Principesa Margareta.” «Nu, bineînțeles că nu», a răspuns Petre Roman. Fiica mea mi-a telefonat și mi-a relatat convorbirea. I-am spus imediat că sosesc. Între timp renunțasem să merg la Timișoara, doream doar douăzeci și patru de ore, la Curtea de Argeș. Margareta i-a adresat lui Petre Roman o scrisoare prin care îl informa despre decizia mea. Am închiriat un avion particular la Geneva pe numele unui fotoreporter care ne însoțea. Eram șase la bord: Regina Ana, prințesa Sofia, secretarul meu român, un membru al gărzii personale, englez, fotoreporterul și cu mine. La aeroportul Otopeni se știa doar că vine un avion din Elveția, nu că eu eram în el. Am aterizat, un microbuz a venit și ne-a luat și … s-a aflat. Am fost primiți de șeful aeroportului, cordial – cred că împărtășea cauza noastră – ne-a oferit salonul de onoare și ne-a spus că nu ne vor controla bagajele. Ne-a ștampilat pașapoartele, totul era cât se poate de normal. Era puțină lume în aeroport din cauza unei greve. Doi soldați de gardă mi-au adresat salutul militar, iar vreo treizeci de lucrători din aeroport au aplaudat venind în jurul meu. Le-am urat Crăciun fericit și-am ieșit către cele patru automobile închiriate. Când să plecăm, am fost opriți de un bărbat venit în fugă din aeroport, care ne-a cerut pașapoartele pentru o ultimă formalitate. I le-am dat bineînțeles, au rămas la Otopeni două persoane pentru a le recupera și am plecat spre București, la doamna Mezincescu. Acolo se aflau mulți ziariști străini și o echipă de la TF1. Cum am ajuns, un telefon ne anunța că formalitățile cu pașapoartele vor dura mai mult și mi se recomanda să-mi continui drumul. Am plecat spre Curtea de Argeș. După o oră, la intrarea în Pitești, ceva ce semăna cu un accident, ne-a oprit. Un stâlp de telegraf bara șoseaua. Erau vreo trei mașini de poliție și cam douăzeci de automobile civile. Imediat ce am oprit am fost înconjurați de polițiști cu pistoale mitralieră în mâini. Echipa de filmare de la TF1 care ne urma a pus un proiector pe acel loc și a început să filmeze. Asta a făcut ca armele să dispară imediat. Dacă nu erau cei de la canalul 1 al televiziunii franceze nu știu ce-ar fi ieșit! Un colonel de poliție ne-a ordonat pur și simplu cu brutalitate să ne întoarcem la Otopeni și ne-a acuzat că am trecut frontiera fraudulos. Mai mult de două ore am discutat fără nici un rezultat. La unsprezece seara ne-am întors în cele din urmă, escortați de foarte multe mașini ale poliției, cu girofarurile în funcțiune. Echipa de ziariști care ne urma se înmulțise considerabil. La un moment dat, în loc s-o ia spre aeroport, polițiștii ne îndreptau pe un drum în plin camp. Mi-am dat seama și i-am cerut șoferului să întoarcă. Zece mașini apărute din întuneric ne-au blocat. Fiica mea și secretarul meu s-au angajat în alte discuții care au durat până la patru dimineața. Un general de securitate a venit în civil de la București să stea de vorbă cu «domnul Mihai». Am acceptat, dar la aeroport, nu în mijlocul câmpului. Generalul a dispărut imediat. Pe urmă a venit un general de aviație care ne-a permis – primise și el un ordin – să pornim spre aeroport. Ajunși la Otopeni n-am avut voie să coborâm din mașină. Ni s-a spus că un avion militar românesc ne va duce în Elveția. Am protestat susținând că același avion cu care venisem să ne înapoieze. Generalul pretindea că echipajul elvețian era «beat mort». Bineînțeles că n-am crezut, iar ulterior am aflat că piloții fuseseră sechestrați în aeroport, ca nu cumva să aterizăm în alt oraș din România. Fiicei mele Margareta nu i s-a permis să vină să mă îmbrățișeze la aeroport. La un moment dat un colonel venea în fugă cu pașapoartele noastre în mână. Înainte de a ni le înapoia, ofițerul care îl deschisese pe al meu, i-a spus polițistului: «Priviți! Este ștampilat bine. Totul a fost în ordine». Încercuiți de polițiști, am fost conduși pe pistă și am văzut un avion românesc de construcție sovietică. «Dacă nu vă grăbițí avem și alte mijloace de a vă urca în avion», a spus unul dintre polițiști. Am decolat la șase fără un sfert dimineața, după douăsprezece ore de la plecarea din Geneva… Asta a fost…”

KPMG, mâna armată a lui Negrițoiu și Ponta, luptă cu presa „incomodă“ pe spatele noii ASF. Criminalul îşi desăvârşeşte munca sub ochii impasibili ai Autorității de Supraveghere Financiară

Chiar și după decesul din cauze încă neclare al lui Dan Adamescu, KPMG continuă să încerce să arunce pe alte persoane vina falimentului Astra Asigurări, al cărei ultim administrator a fost.

Chiar și după decesul din cauze încă neclare al lui Dan Adamescu, KPMG continuă să încerce să arunce pe alte persoane vina falimentului Astra Asigurări, al cărei ultim administrator a fost.

O face, aşa cum reiese dintr-o scrisoare transmisă Tribunalului București, cu ajutorul aceleiași ASF care, deși nu acționează fățiș ca în timpurile lui Mișu Negrițoiu, îşi aduce contribuția prin pasivitate.

KPMG încearcă, într-un exerciţiu deja specific de ipocrizie, să susțină raportul privind cauzele falimentului Astra Asigurări, document incomplet şi încropit din vechi argumente utilizate de lichidator şi Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) pentru a pune mâna pe compania de asigurări, invocând situații de incompatibilitate.

Este vorba despre același KPMG care, după ce a administrat cea mai mare societate de asigurări din România în ultimul an și jumătate de existenţă, ducând-o în faliment, a sărit rapid în barca lichidatorului pentru a se înfrupta din rămășițele fostului lider al pieţei asigurărilor.

Scopul final al documentului, care nu face decât să mute închipuita responsabilitate a falimentului de pe Dan Adamescu, decedat în condiții suspecte în detenție, pe ceilalți acționari și administratori, este acela de a prelua controlul cotidianului „România liberă“. Medien Holding a contractat un împrumut de la Astra Asigurări, iar acest fapt obișnuit în business în cadrul grupurilor este astăzi folosit de KPMG pentru a prelua controlul ziarului. Același KPMG uită însă să precizeze că a refuzat în repetate rânduri ofertele de returnare a împrumutului.

Ca de obicei, KPMG lucrează cu argumentele date de ASF condusă de Mișu Negrițoiu. În aproape tot documentul prin care contestă dreptul acţionarului Astra Asigurări de a nu accepta raportul preliminar privind cauzele falimentului, KPMG face referire la acte, decizii și documente emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în perioada Negrițoiu, atunci când deciziile se luau prin voinţa unui singur om, care nu o dată a ignorat votul unui întreg consiliu.

Ce face noua ASF, a cărei conducere și-a asumat explicit că va schimba politica dictatorială a lui Negrițoiu? Tace și, prin tăcere, aprobă acțiunile criminale ale KPMG. Autoritatea de Supraveghere Financiară nu doar că nu a contestat în niciun punct concluziile lichidatorului, dar nici măcar nu a căutat să lămurească referirile la propria activitate, ceea ce înseamnă că aprobă decizii luate de un singur om.

Decizii și evenimente controversate din falimentul Astra, sprijinite sau ignorate de ASF

De-a lungul timpului, KPMG a luat mai multe decizii controversate, unele respinse inclusiv de foști și actuali membri ai Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară. Aceste evenimente ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare în cadrul Autorității, care, după plecarea lui Mișu Negrițoiu, are și puterea de a interveni. Nu o face însă. „România liberă“ vă prezintă câteva dintre deciziile cel puțin interpretabile ale KPMG.

Nedenunțarea portofoliului de polițe al Astra Asigurări, cu costuri semnificative suplimentare pentru FGA. KPMG, susținând că va vinde portofoliile Astra, demers eșuat lamentabil, a refuzat să denunțe polițele, fapt ce a condus la sporirea numărului de daune provocate de clienți Astra Asigurări și, implicit, la majorarea despăgubirilor plătite de FGA, fond alimentat de întreaga piață a asigurărilor.

Plata primelor de reasigurare, în condițiile în care portofoliul Astra era pe cale de a expira. Măsură contestată doar de formă de ASF, care în final și-a dat acordul pentru această decizie păguboasă pentru creditori.

Convocarea primei Adunări Generale a Creditorilor înainte ca FGA să înceapă plățile către păgubiți. Această decizie a condus la excluderea FGA din cel mai important organism de decizie în cadrul procedurii (Comitetul Creditorilor), deși Fondul era cel mai mare creditor.

Pierderea accesului la întreaga bază de date a Astra Asigurări, situație care persistă de mai bine de o lună și care ar putea avea efecte iremediabile, inclusiv în sensul pierderii unor informații confidențiale ce vizează milioane de asigurați.

Subevaluarea activelor Astra Asigurări într-un raport al Deloitte, comandat de KPMG, care ia în calcul doar valorile contabile ajustate ale respectivelor active. Acest raport incomplet a fost plătit cu sute de mii de euro din patrimoniul societății de asigurare.

» Ca de obicei, KPMG lucrează cu argumentele date de ASF condusă de Mișu Negrițoiu. În aproape tot documentul prin care contestă dreptul acţionarului Astra Asigurări de a nu accepta raportul preliminar privind cauzele falimentului, KPMG face referire la acte, decizii și documente emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în perioada Negrițoiu, atunci când deciziile se luau prin voinţa unui singur om, care nu o dată a ignorat votul unui întreg consiliu.

”Der Spiegel” scrie despre mlaștina ilegalităților companiei austriece, istoria firmei, sprijinul politic de care a beneficiat și amploarea dezastrului

Presa și opinia publică din Germania sunt foarte sensibile la subiectele legate de exploatarea resurselor naturale care provoacă distrugeri pentru mediu. Boicotarea produselor care folosesc resurse naturale exploatate ilegal este o practică frecventă în această țară. Cum pe piața din Germania ajung și bunuri care folosesc materie primă sau chiar au fost produse de compania Schweighofer, scandalul declanșat săptămâna trecută în România, după difuzarea investigațiilor care prezintă practicile frauduloase ale firmei austriece, a ajuns și în Der Spiegel, cea mai prestigioasă revistă quality din Germania. Amplul material publicat de Der Spiegel, prezintă investigațiile activistului Gabriel Păun, de la Agent Green, și ale lui Alexander von Bismarck, de la EIA. De asemenea, publicația germană prezintă istoricul firmei, de la desantul ei în România, în timpul Guvernului Năstase și cum a ajuns să monopolizeze piața locală a prelucrării lemnului, punând pe butuci micile afaceri autohtone. Dincolo de jaful pădurilor, se estimează că au dispărut, în ultimii zece ani, și aproximativ 50.000 de locuri de muncă în aceste mici ateliere de mobilă locale. Paguba estimată a defrișărilor ilegale este de 5 miliarde de dolari. În acest timp, Schweighofer, considerat principalul motor al acestor defrișări ilegale realizează profituri nete de aproape 100 de milioane de euro per an.

Traducerea inițială a articolului din Der Spiegel (pe care îl puteți citi mai jos) a fost realizată de Luminița Adriana Ciuflea și publicată de Neuer Weg (aici). Adaptarea traducerii și intertitlurile aparțin redacției România Curată (România Curată).Articolul original, în limba germană, poate fi citit integral aici, în format .pdf.

***

În România se micșorează bucățică cu bucățică una din cele mai frumoase zone împădurite din Europa, cea a Carpaților. Unele defrișări sunt ilegale. Lemnul ajunge, sub formă de parchet sau peleți (bețișoare din rumeguș, folosite la încălzit – n.r.), și în Germania.

”În România se fură 4,5 milioane de metri cub de lemn pe an. O dată și jumătate cât Piramida lui Keops”

Nu-i ușor să lupți pentru o cauză atunci când ți se dă cu spray lacrimogen în gură și în ochi. Gabriel Păun a încercat, totuși: în fața porților unei fabrici uriașe de cherestea din Sebeș. Într-o zi, iarna trecută, Păun a urmărit un camion cu lemne, care venea din Parcul Național Retezat, din inima Carpaților, din mijlocul uneia dintre cele mai frumoase zone împădurite din Europa, o zonă unde natura se află în pericol.

Păun, activist al organizatiei românești Agent Green, purta în acea zi o vestă maro peste un pulover cu glugă în culori de camuflaj; părul tuns scurt ca la armată. El a urmărit camionul pâna la fabrică. Avea o bănuială și nu era nevoie decât de un telefon pentru confirmare. În România există o linie telefonică deschisă pentru a verifica originea lemnului. Are același numar ca și pompierii în Germania: 112. Cunoscând numărul de înmatriculare al camionului, se poate urmări fiecare încărcătura de lemne. Păun a sunat la 112 și i-a răspuns o lucrătoare la Ministerul Mediului, responsabilă cu Radarul Pădurilor. Răspunsul a fost clar: lemnul era „ilegal“. Păun a continuat urmărirea camionului până la poarta gaterului, care aparține firmei austriece Schweighofer și i-a informat pe agenții de pazăa. Aceștia însă, în loc să scoată lemnul din circulație, l-au atacat pe Păun. L-au bătut, i-au dat cu spray lacrimogen, până când acesta a căzut la pământ. Scena e înregistrată video, în imagini tremurate.

În România, acest filmuleț e cunoscut și poate fi văzut pe YouTube. El simbolizează nu numai îngrijorarea românilor din cauza distrugerii pădurilor, dar și sentimentul neputinței lor de a împiedica acest lucru. Una din ultimele păduri virgine ale Europei se află în pericol; o zonă în care trăiesc urși, lupi și râși și de care omul nu s-a atins de secole.

În arcul Carpaților se află cea mai mare zonă împădurită, compactă, din Europa Centrală. Aproximativ o treime din suprafața României – 6,6 milioane de hectare – e acoperită de pădure, pădure pe care românii o văd zilnic „sângerând“ : un studiu al organizației Greenpeace arată ca dispar suprafețe cât trei terenuri de fotbal de pădure pe oră. Guvernul apreciază că se fură cam 4 milioane de metri cubi de lemn pe an: o dată și jumătate cât piramida lui Keops.

”Fabricile Schweighofer sunt cauza defrișării”

Defrișarea pădurilor, mai arată studiul Greenpeace, s-a accelerat dramatic între 2000 și 2011, adică în perioada în care firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer s-au instalat în România și în scurt timp au ocupat piața. Nicio firmă însă nu crescut atât de mult ca Schweighofer: 465 milioane de euro câștig brut în 2013, din care 96,5 milioane câștig net.

Cele patru fabrici Schweighofer sunt cauza defrișării. Majoritatea camioanelor cu lemne din Carpați ajung acolo. Trunchiurile de copaci care sunt cojite, tăiate și mărunțite în aceste fabrici, ajung în Germania și Austria sub formă de peleți, parchet sau plăci laminate.

Șeful concernului, Gerald Schweighofer, tocmai vânduse afacerea de familie unui concern finlandez, când a ajusn la București, în 2002, ca să înceapă din nou. Nu-și putea alege un moment mai potrivit: un an mai târziu, Guvernul Năstase a scos la licitație o mare parte din lemnul statului, sub forma de contracte pe zece ani; câteva firme mari, printre care și Schweighofer, au pus mâna pe afacere. La licitațiile de păduri, la fața locului, povestește Vasile Coman, șeful unei fabrici de prelucrare a lemnului din nordul țării, Schweighofer era întotdeauna primul venit. „Avea prioritate, datorită contractului, și lua întotdeauna lemnul cel mai bun la prețul cel mai mic.“ De-abia după aceea începea licitația publică, unde Schweighofer „dădea din nou lovitura“.

Austriecii domină branșa și dictează prețurile, de aceea multe firme autohtone nu mai fac față. Mii de ateliere de mobilă, domeniu de activitate care era foarte răspândit în țară, au dat faliment în ultimii ani. Concernul Schweighofer vorbește de metode „transparente“ și prețuri care se adaptează la piață după „formula de indexare“. „Formula de indexare“? Coman nu înțelege de ce prețul lemnului în România a crescut permanent, în timp ce pe piața mondială a scăzut. Acum câteva săptămâni a fost și el nevoit să concedieze 160 de muncitori.

”Pentru ceilalți nu mai e loc pe lângă noi”

Și Alexander von Bismarck a avut unele experiențe cu clanul Schweighofer. Bismarck conduce Agenția de Investigații de Mediul (EIA) din Washington, agenție specializată în investigații sub acoperire. În 2014, sub o identitate falsă, acesta l-a contactat pe Schweighofer, dându-se drept furnizor de lemn și filmând întrevederea cu o cameră ascunsă. Filmul se află la redacția revistei Spiegel; o parte din el a fost difuzat săptămâna trecută pe postul românesc Antena 3.

În film apare managerul lui Schweighofer în România, Karl Schmid, care se laudă, foarte sigur pe el, că domină piața românească: în țară se taie cam 7 milioane de metri cubi de rășinoase (conifere) pe an; „Dacă lucrăm la capacitatea maximă, avem nevoie de 4 milioane și jumătate de metri cubi pentru noi“. Schmid clatină un pic pet-ul pe care-l ține în mână și continuă: „Pentru ceilalți nu mai e loc pe lângă noi.“

Senzația de a fi sufocați o au mulți oameni in Sebeș, acolo unde se află fabrica de cherestea în fața porților căreia activistul Gabriel Păun a fost atacat cu sprayul lacrimogen. Între timp, lumea a început să protesteze împotriva lui Schweighofer. E vorba de defrișări ilegale. 400 000 ha, cam 6% din pădurile țării au fost, conform Curtii de Conturi, tăiate ilegal în ultimii 25 de ani. Paguba se estimează la peste 5 miliarde euro. Se pune întrebarea, cât din lemnul tăiat ilegal a ajuns (și ajunge) la Schweighofer?

”Doar Schweighofer pare să nu-și dea seama de mlaștina ilegalităților care s-a format în jurul lor”

Până acum nu s-a putut dovedi nimic. Linia telefonică 112, Radarul Pădurilor, introdusă de fostul ministru al Apelor și Pădurilor, Doina Pană, social-democrată, a rămas ineficientă, din moment ce nu s-au luat măsuri: din 7.000 de telefoane în primele șase luni, 2.000 s-au dovedit a fi ilegale; totuși, autoritățile au luat măsuri doar într-un singur caz! Până și lemnul din Parcul Național, denunțat de activistul Păun, a fost decretat oficial ca legal, cu toate că remorca nu era înregistrată în sistem. Păun nu se lasă păcălit: “Faptul că documentele sunt contrafăcute și că firme cu reputație îndoielnică taie lemne în Parcul Național, cu toate că Schweighofer scrie pe site-ul propriu, pe homepage, că nu acceptă acest lemn – toată această înșelăciune nerușinată n-a fost până acum luată în seamă.“

În anturajul firmei Schweighofer „s-a format o mlaștină a ilegalității, de care se pare că doar Schweighofer nu-și dă seama“, spune Bogdan Tudor, avocat, președintele organizației ecologice Nostra Silva, care a semnalat de mai multe ori infracțiuni în domeniu. Unul din cazuri e investigat chiar de direcția românească anti-corupție (DNA). E vorba de falsificarea documentelor unei păduri care fusese confiscată de comuniști și apoi dată înapoi unui sat din Vâlcea, căruia îi aparținea. „Ăsta e un caz tipic. Așa se fac afacerile aici“, spune Tudor. E unul din sutele de cazuri asemănătoare.

În unele cazuri se fac cercetări juridice: se bănuiește că există un grup de falsificatori amatori care, cu tupeu, au manipulat hărți care nu existaseră în momentul stabilirii proprietăților, folosind instrumente de scris care, nici ele, nu existau în acea vreme. În Vâlcea se plănuia vânzarea pădurii „Trei Munți“, pe care Cascade Empire, filiala firmei Schweighofer, vroia s-o cumpere. Schweighofer spune că nu a știut nimic despre documentele falsificate sau cercetările juridice; totuși, nu poate răspunde la întrebarea de ce managerul de la Cascade purta discuții cu presupușii falsificatori, cu luni înainte de momentul vânzării, despre terenurile respective și conditiile de livrare.

Protagonistul cazului de față e șeful de atunci al Regiei Nationale a Pădurilor, Romsilva. Ulterior a condus chiar un sit Natura 2000. Săptămâna trecută a fost arestat pentru corupție. El l-a mai „servit“ pe Schweighofer și altă dată, ceea ce demonstrează presiunile masive pe care le exercitau austriecii: conform cercetărilor procurorului, în doar șase luni au fost livrați 22.000 metri cubi de lemn firmei Schweighofer. O parte din acest lemn a fost dovedit ca fiind tăiat ilegal. În legătură cu asta, Schweighofer tace, în schimb susține că a acționat conform legilor în vigoare. În plus, se plânge că omul „nu i-a făcut livrările promise.“

În cazurile de corupție, spune avocatul Tudor, sunt întotdeauna doi părtași: „Măcelărirea lemnului practicată de Schweighofer a fost catalizatorul defrișărilor ilegale din ultimii 12 ani. “În ciuda anchetelor în anturajul austriecilor, spune avocatul, nu s-a putut dovedi nimic împotriva lor.

Justificările companiei. Și lobby-ul acesteia

Acum, în schimb, situația ar putea deveni neplăcută. În filmul lui Bismarck se vede cum managerul concernului îl asigură pe acesta în mod repetat că „nu-i nicio problemă“ dacă acesta livrează mai mult lemn decât permit prevederile legale. „Evident că nu-și fac probleme în legătură cu lemnul tăiat ilegal“, spune Bismarck, „ba chiar oferă „premii“ pentru acesta.“ Secretul succesului, povestește Bismarck, i-a fost explicat de către managerul Karl Schmid așa: „Nu mă întreba cum am reușit, dar am reușit.“ Schweighofer, zice Bismarck, e „motorul defrișărilor“.

Schweighofer declară că prețurile sunt „în funcție de cantitate“, iar asta n-are nimic de-a face cu livrările peste normele cantitative; în afara de asta, înregistrarea discuției ar fi „scoasă din context“; aceasta justificare pare însă artificială, din moment ce contextul e clar. Ca să-și dovedească corectitudinea, firma a publicat un e-mail de la sfârșitul lui aprilie, adresată lui Ron Wilson, numele conspirativ al lui Bismarck. În e-mail scrie că trebuie dovedită „legalitatea“ lemnului. Schweighofer nu spune însă că înainte de asta un reporter de la Antena 3 le arătase deja filmulețul, deci își dăduseră seama că vor avea neplăceri. „În e-mailurile anterioare, în care „Ron Wilson“ oferea mereu lemn ilegal, nici vorba de „legalitate“ din partea firmei“, spune Bismarck.

Între timp, puterea austriecilor le-a devenit incomodă și politicienilor. Fosta ministră Doina Pană a propus anul trecut o Lege a Pădurilor (Codul Silvic – n.r.), actualmente cauza unor lupte aprige. Pentru Schweighofer ar putea fi incomodă o clauză a legii, care prevede că un concern să nu aibă voie să prelucreze mai mult de 30% dintr-un sortiment de lemn.

Austriecii au recurs la toate stratagemele lobby-ului, ca să blocheze acest proiect de lege: într-o scrisoare adresată prim-ministrului Victor Ponta, Gerald Schweighofer amenință cu procese și concedieri în masă. Legea, spune patronul firmei, ar încălca dreptul european și libera circulație a mărfurilor. Social-democrații lui Ponta nu s-au lăsat intimidați, în schimb, noul președinte, conservatorul Klaus Johannis, s-a alarmat: legea propusă ar încălca principiile Constitutiei, a anunțat el pe Facebook.

Fosta ministră Pană nu poate decât să zâmbească ironic. Are textul Constitutiei tot timpul la ea, în geantă, iar pagina cu articolul 135 arată de parcă a fost mereu deschis acolo. În acest articol scrie că Statul trebuie să protejeze resursele naționale. Chiar dacă Schweighofer a creat 3.150 de locuri de muncă în România, așa cum scrie în scrisoarea către Ponta, „am pierdut 50.000 de locuri de muncă în intreprinderile mici și mijlocii ale industriei lemnului.“

Schweighofer, Investitorul anului în România!?

Cu toate astea, prestigiul firmei Schweighofer e neștirbit. Acum câteva luni firma a fost premiată ca „Investitor al anului“ în România. Lemnul pădurilor exploatate de zburdalnica filială Cascade a primit statutul FSC. Recent, un purtător de cuvânt al organizatiei a spus însă că acest lucru va trebui verificat din nou.

Listele livrărilor, aflate în posesia redacției Spiegel, arată cât de mult sunt răspândite produsele firmei Schweighofer: firma germană Classen, unul din cei mai mari producători de laminat din lume; Denk GmbH, care mobilează birouri de firme, între altele RTL2. Classen neagă că ar fi cumpărat lemn din România; Denk tace.

Lanțul de supermarketuri Spar Österreich, care mai nou se prezintă, cu ajutorul WWF, drept firmă ecologică și care vinde brichete de lemn din România, laudă firma Schweighofer pentru regulile lor stricte de urmărire a originii lemnului. Povestea asta din România, a spus o purtătoare de cuvânt „nu-i adevarată“. A doua zi, aceeași purtătoare de cuvânt s-a corectat: „bineînțeles că vom verifica totul din nou“.

Printre cei mai importanți clienți ai firmei Schweighofer se numără firme austriece producătoare de peleți, care-și vând betișoarele de încălzit și în Germania. Aceștia cumpără lunar marfă în valoare de peste un milion de euro de la Schweighofer.

Faptul că ultimele păduri virgine din Europa sunt defrișate ilegal pentru a fi arse în Austria e un lucru pe care nu-l pot accepta, spune Alexander von Bismarck.

2- Barosanii României au furat si afundat în sărăcie pe amarasteni,dar OMV-Petrom îi îmbogăţeşte pe străini. Profit URIAŞ făcut de compania cedată de Adrian Năstase austriecilor

Privatizarea Petrom a fost “vedeta” guvernării lui Adrian Năstase. Acesta a reuşit “performanţa” de a vinde cea mai mare companie românească unei companii mai mici, OMV, mai direct spus, peştele mic l-a înghiţit pe cel mare. Edificator în acest sens este faptul că OMV avea 5.000 de angajaţi în 2004, iar Petrom 60.000! Pentru a putea cumpăra Petrom, OMV s-a împrumutat 550 milioane euro, conform datelor oficiale.

Profitabilitatea Petrom era binecunoscută, iar compania-fanion a României fost darul pe care Năstase l-a oferit Austriei pe un preţ derizoriu. Aşa se face că românii plătesc astăzi un preţ enorm pentru benzină şi motorină în condiţiile în care cotaţiile pe pieţele internaţionale sunt la cel mai scăzut nivel, iar România este PRODUCĂTOARE de ţiţei.

În 2004, reprezentanţii statului român, prin primul ministru Adrian Năstase şi ministrul industriilor Dan Ioan Popescu, cu girul dat într-o zi al Parlamentului, au vândut companiei austriece OMV cea mai importantă companie energetică din România, Petrom (51% din acţiuni), şi ce este mai important, în premieră mondială, cu tot cu resursa energetică naţională deţinută de acesta.

Datele publicate azi de compania austriacă arată cât de mult a pierdut România, o ţară care se scaldă în sărăcie şi unde alocaţia pentru copii este de doar 42 de lei pe lună, acesta fiind doar un singur exemplu al stadiului în care se află ţara noastră.

“Cine controlează Petrom, controlează economia, controlează şi politica.” Cuvintele îi aparţin fostului premier Adrian Năstase şi au fost rostite pe 23 iulie 2004, la doar câteva ore după ce la Palatul Victoria statul român şi-a pus semnătura pe cel mai important contract de privatizare pe care avea să-l facă vreodată.

Petrom a generat în anul 2014 un profit în valoare de 1,16 miliarde de euro, adică 52% din profitul OMV, faţă de 50% în 2013, mai exact Petrom a adus o contribuţie de 1,16 miliarde de euro la profitul grupului austriac!

“Am obţinut un rezultat solid în 2014, în pofida unui an tumultuos pentru industrie, cu scăderea preţurilor la petrol cu aproximativ 50% în a doua jumătate a anului şi cu situaţia instabilă din Libia şi Yemen. Am reuşit să ne creştem producţia cu 8% în 2014, în principal datoriă contribuţiei activelor deţinute în Norvegia”, a declarat azi Gerhard Roiss, directorul executiv general al OMV.

Scrisoare de ramas bun

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii … Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Gabriel Garcia Marquez

Cel mai puternic antibiotic natural care ucide orice infectie

Acest tonic pe baza de plante este de fapt un antibiotic care ucide toate bacteriile, are o formula antivirala si antifungica puternica, creste circulatia sangelui si a fluxului limfatic, in toate partile corpului.

Amestecul a vindecat multi oameni de boli virale, bacteriene, parazitare si fungice, a vindecat chiar si ciuma. Puterea sa ar trebui sa nu mai fie de acum inainte subestimata. Poate vindeca marea majoritate a afectiunilor cronice. Incurajeaza circulatia sangelui si purifica sangele. Aceasta formula a ajutat milioane de oameni de-a lungul secolelor pentru a lupta cu cele mai mortale boli. Combinatia este eficienta in tratamentul tuturor bolilor, intareste cu succes sistemul imunitar, actioneaza ca un antiviral, antibacterian, antifungic si ca un medicament antiparazitar. Ajuta la vindecarea celor mai severe infectii.

Licoarea magica pentru o talie perfecta si un ten catifelat

Ar fi mai bine sa purtati manusi in timpul pregatirii, in special atunci cand trebuie sa manipulati ardeiul iute, deoarece nu este placut sa va alegeti cu furnicaturi pe maini! Fiti atenti, mirosul este foarte puternic si poate stimula sinusurile instantaneu!

Aveti nevoie de: 700 ml otet din cidru de mere (folositi intotdeauna organic), ¼ cana de usturoi tocat foarte marunt, ¼ cana de ceapa tocata marunt, 2-3 ardei proaspeti si extrem de iuti tocati foarte marunt, ¼ cana de ghimbir dat pe razatoare (marime cat mai mica), 2 linguri de hrean ras, 2 linguri de pulbere de turmeric sau 2 bucati de radacina de curcuma rasa.

Licoarea care previne boala Alzheimer

Asadar, se combina toate ingredientele intr-un castron, cu exceptia otetului. Se transfera amestecul apoi intr-un borcan. Se toarna peste ingrediente otetul, se inchide borcanul si se agita bine. Pastrati borcanul intr-un loc racoros si uscat timp de 2 saptamani. A se agita bine de mai multe ori pe zi. Dupa 14 zile strecoara lichidul cu ajutorul unui tifon, pentru a se separa aproape tot lichidul. Trebuie sa fie cat mai uscate.

Nu aveti nevoie sa-l pastrati in frigider. Acesta cu siguranta nu se va altera. Puteti de asemenea, sa-l utilizati in bucatarie – amestecandu-l cu putin ulei pentru a-l folosi la diverse salate sau mancaruri. Gustul este foarte intens si puternic. Mananca o felie de portocala sau lamaie dupa ce consumi acest tonic pentru a usura senzatia de arsura. Nu il diluati cu apa, deoarece efectul se va reduce.

Fa-ti un ceai de menta daca esti balonat! Iti trece garantat

Consumati 1 lingura in fiecare zi pentru a va intari sistemul imunitar si pentru a lupta cu raceala. Mariti cantitatea in fiecare zi, pana cand ajungeti la o doza de aproximativ 1 pahar mic pe zi (de marimea unui pahar de lichior). Daca va luptati cu boli mai grave sau cu infectii severe, luati o lingura de tonic de 5-6 ori pe zi. Poate fi consumat si de femeile insarcinate cat si de copii (folositi doze cat mai mici), deoarece ingredientele folosite sunt naturale si nu contin toxine.

De ce nu pun țăranii sare-n mujdei?

’’Deștept mai e poporul ăsta! În viața lui de zi cu zi, țăranul român s-a bazat pe o mulțime de intuiții, certificate astăzi de știință. Asta e inteligență curată!’’

Este remarca cercetătorului Ștefan Manea, care vine pe fondul unei discuții referitoare la capacitățile excepționale ale usturoiului, legumă de bază în bucătăria tradițională românească.

’’În usturoi există două substanțe aliina și alinoza despărțite de o membrană fină. Când pisezi usturoiul în intenția de a face un mujdei, cunoscut pentru savoarea pe care o dă mâncărurilor de carne și legume, membrana de care vorbeam se sparge, cele două substanțe interacționează și formează alicina.

Ei bine, această alicină este fenomenală! Ea protejează de o sumedenie de boli, și recent s-a descoperit că și de cancer, mai ales de cancerul de plămâni, boală cu o evoluție rapidă și fatală. Dar pentru ca alicina să fie binefăcătoare pentru corp, nu trebuie să pui sare în mujdeiul de usturoi, pentru că i se distrug pe loc și ireversibil enzimele și în loc să ne fie de ajutor, substanța formată atacă un alt grup de enzime din organismul nostru!’’– argumentează Ștefan Manea.

În același timp este indicat ca mujdeiul de usturoi să fie făcut cu un ulei de bună calitate, cum ar fi uleiul de măsline, substanțele din cele două alimente acționând sinergic.

’’În aceeași idee pe care o expuneam mai sus – continuă ing.chimist Ștefan Manea – nici pe ceapă nu se pune sare! Cel mult se tăvălește bulbul rapid printr-o pânză subțire de sare și se mănâncă imediat, dar bine ar fi să se renunțe complet la asta’’ ne îndeamnă aceasta.

Te poți bucura de nenumărate proprietăți ale usturoiului – printre care prevenirea hipertensiunii, a diabetului, scăderea colesterolului rău, dizolvarea cheagurilor de sânge care generează infarctul miocardic și accidentele vasculare cerebrale – dacă vei consuma cel puțin un cățel de usturoi zilnic, care poate avea între 2-4 grame.

Efectele se instalează după o cură de cel puțin trei luni.

ROMÂNIA FURATĂ-Afacerea Radioterapia

În România , bolnavii de cancer care au nevoie de radioterapie luptă nu doar cu boala, ci şi cu sistemul. Tocmai subfinanţarea sistemului şi numărul mic de aparate de radioterapie reduc şansele bolnavilor de supravieţuire. Cât costă radioterapia considerată gratuită a unui bolnav de cancer, într-un nou episod din campania România furată.

Institutul Oncologic Bucureşti. Zeci de bolnavi de cancer aşteaptă ore în şir ca să prindă un loc pe listele pentru radioterapie. Cei mai norocoşi sunt programaţi peste două luni. Alţii nu-l mai apucă niciodată. Cu toţii caută soluţii – încearcă să cumpere bunăvoinţa unor medici sau merg la clinicile private.

Reporter: Cum se procedează? Nu ştiu…

Ruda unui pacient: Eu am scăpat uşor. Da. Am dat, mi se pare că, 200 (nr. euro).

Reporter: Trebuie cineva să o trimită aici. Nu?

Ruda unui pacient: Da, da. Ştiţi cum e: trebuie să aveţi trimitere de la un anumit doctor oncolog.

Oficial, în România, tratamentul de radioterapie, la stat sau la privat, este gratuit, conform unui subprogram din cadrul programului oncologic naţional, valabil de la 1 mai 2015.

Pentru a primi tratamentul, bolnavul trebuie să îndeplinească doar trei condiţii – să fie asigurat în sistemul public de sănătate, să aibă bilet de trimitere de la un oncolog care are contract cu CNAS şi să meargă la un centru de radioterapie care să aibă serviciile medicale decontate de Casă.

„De când este subprogramul de radioterapie, asta a fost una din condiţiile de bază, ca pacientul să nu trebuiască să mai plătească absolut nimic”, a declarat Vasile Ciurchea, președintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

„Deci, program înseamnă faptul că pacientul are acces la radioterapie şi că noi acum decontăm procedurile de radioterapie. În momentul de faţă şi planul de tratament este decontat”, afirma Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii.

„Pacienţii oncologici nu au mult timp de aşteptare, de multe ori nu au posibilităţi materiale şi atunci ne-am gândit că trebuie să asigurăm acest tratament tuturor pacienţilor, indiferent de starea lor materială”, mai spunea Vasile Ciurchea.

Şi actele oficiale îi contrazic pe oficialii din Sănătate, care susţin că pentru radioterapie nu există un buget limitat. Printr-un ordin al preşedintelui Casei de Sănătate, pentru radioterapie au fost alocate șase milioane de euro, bani pentru tratamentul a 14.600 de pacienţi. Banii au fost suficienţi doar pentru trei luni, spun surse medicale. O demonstrează şi faptul că, la începutul lunii iulie, CNAS a suplimentat bugetul cu încă patru milioane de euro. Oncologii apreciază că şi aceşti bani sunt insuficienţi.

În România există 21 de centre de radioterapie, dintre care şase private: NeoLife, Gral Medical, Polisano Sibiu, Centrul de Diagnostic şi Tratament Braşov şi Centrul de Radioterapie Amethyst, cu sucursale la Otopeni şi Cluj.

În 2014, Casa de Asigurări a cheltuit aproape 8 milioane de euro (7.917.045 de euro), pentru proceduri medicale legate de radioterapie. Din aceşti bani, aproape 3,5 milioane (3.418.181 de euro) s-au dus către centrele private, unde pacienţii au putut primi gratuit doar o parte din tratamentul oncologic. De la 1 mai 2015, statul şi-a luat angajamentul ca toate procedurile legate de radiorapie – şedinţele propriu zise, analizele, computerul tomograf şi schema de tratament personalizată – să fie gratuite complet pentru pacienţii asiguraţi în sistemul public.

Taxe pentru servicii medicale conexe

În realitate, fiecare centru privat percepe taxe pentru servicii medicale conexe. Sumele variază de la una-două sute de lei până la aproape şase mii.

NeoLife Medical Center: „Primul pas pentru pacientă este programarea la un consult pe partea de radioterapie la unul din medicii noştri radioterapeuţi. În urma consultului se face un dosar medical. Analiza dosarului medical costă 200 de lei. Aceşti 200 de lei se achită la finalul consultaţiei. Dacă doamnei i se va recomanda radioterapie şi dacă este vorba de radioterapie care se decontează şi dacă la noi plafonul nu a fost atins, programăm pacienta să facă şedinţele de radioterapie”.

Centrul de Diagnostic şi Tratament Oncologic Braşov: „Şi veniţi cu toate documentele medicale, normal, cu tot istoricul bolii al pacientului. Da. Cu pacienta, normal. Urmează să se facă o scanare a zonei care urmează să se fie iradiată şi se întocmeşte un plan de tratament. Consultaţia costă 500 de lei”.

Clinica Polisano: „Ca să ajungeţi să faceţi radioterapie la noi, la Sibiu, trebuie să treceţi printr-o consultaţie, care costă 100 de lei. În urma consultaţiei, domnul doctor o să vă stabilească schema de tratament şi o să vă spună toate detaliile legate de radioterapie şi când vă puteţi programa şi în ce condiţii. Există şi fonduri de la stat pentru radioterapie, dar se fac liste de aşteptare. În funcţie de cum sunt pacienţii pe liste de aşteptare sunt sunaţi şi chemaţi când primesc fondurile. Listele de aşteptare sunt destul de lungi”.

Centrul de Radioterapie Amethyst: „Avem contract cu Casa de Asigurări. Pentru început veţi avea nevoie de o programare la unul dintre medicii noştri radioterapeuţi. Această primă consultaţie vă costă 300 de lei. Dacă doamna doreşte să înceapă tratamentul la noi în clinică va avea nevoie de un bileţel de trimitere fie de la medicul de familie, fie de la oncologie către radioterapie. Şedinţele de radioterapie sunt decontate de Casa de Asigurări. Ceea ce nu este decontat de Casa de Asigurări este decizia de validare a planului de tratament şi asigurarea calităţii tratamentului. Acestea vă costă 5.750 de lei, indiferent de numărul de şedinţe de care pacientul/pacienta va beneficia”.

Președintele CNAS: „O să facem un control”

Pus în faţa exemplelor, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate decide să verifice singur. Reporterii Digi24 au sunat din nou la centrele private.

Centrul Amethyst: Însă, pacientului îi rămâne de plată partea de decizie de validare a planului de tratament.

Reporter: Ce înseamnă această decizie de validare şi cât mă costă. Adică…

Centrul Amethyst: Înseamnă că pacientul va mai plăti în jur de 5.750 de lei.

Reporter: Eu am găsit, v-am spus, am căutat pe internet şi am văzut că radioterapia este decontată integral. Şi de asta vreau să ştiu ce înseamnă…

Centrul Amethyst: Da, cei 640 de lei per ședință sunt decontați de Casa de Asigurări.

Reporter: Atât?

Centrul Amethyst: Da.

„O să facem un control și să vedem ce înseamnă acea validare a tratamentului. Deci spun încă o dată că nu trebuie pacientul să plătească sau nu are pacientul de plătit absolut nimic”, insistă Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS.

După trei săptămâni, vin şi rezultatele anchetei. „Am constatat că, într-adevăr, pentru radioterapie la furnizorii privaţi există o percepere de bani, dar pentru altceva decât ceea ce este descris în programul de radioterapie. Pentru servicii medicale conexe, gen consiliere psihologică, kinetoterapie, masaj, sau pentru o a doua opinie. Cu acordul pacientului, percep o anume sumă. Pentru consultaţie, nu. Nu am întâlnit cazuri unde să fi fost percepute sume de bani pentru şedinţele de radioterapie, pentru planul de tratament. Este la latitudinea pacientului dacă doreşte alte servicii în plus de cele pe care noi le decontăm.”, spune Vasile Ciurchea.

Acelaşi lucru îl susţin şi centrele private.

Centrul Amethyst: „Serviciile oferite de noi contra cost privesc creşterea preciziei radioterapiei şi asigură un indice terapeutic superior faţă de tehnicile decontate de CNAS. Preţul lor derivă din costurile de achiziţie, întreţinere şi manipulare ale echipamentelor pentru serviciile oferite suplimentar cu scopul de a creşte precizia şi acurateţea tratamentului”.

Centrul de Diagnostic si Tratament Oncologic Braşov: „Tratamentul de radioterapie este gratuit (inclusiv simulare CT, plan de tratament, medicaţie concomitentă) în centrul nostru, aşa cum a fost şi în anul 2014 când nu exista obligativitatea legală a gratuităţii”.

Cine vrea tratamentul mai repede trebuie să plătească

În România, un bolnav de cancer care şi-a plătit toată viaţa de angajat contribuţiile de sănătate, aşteaptă, în medie, trei-patru luni până să beneficieze de radioterapie în spitalele de stat sau pe listele decontate de la privat. Dacă vrea să primească tratamentul mai repede, plăteşte.

„Statul ar trebui să plătească, însă statul nu alocă suficiente fonduri ca să poţi să te programezi mâine. Ţi se spune că o să vă punem pe lista de aşteptare, vă sunăm noi. Te lupţi mai degrabă cu timpul decât cu boala”, afirmă o femeie diagnosticată, anul trecut, cu cancer la sân. A făcut chimioterapie, a fost operată. Apoi a fost trimisă la radioterapie.

„Un om care a fost diagnosticat cu cancer şi care vine dintr-un sat renunţă din start la orice variantă de a se trata, pentru că ştie că nu au banii aceia să facă asta”, adaugă pacienta.

Datele Institutului Naţional de Sănătate Publică arată că în jur de 60.000 de români sunt diagnosticaţi anual cu cancer. Conform studiilor medicale internaţionale, în 70 la sută din cazurile nou-diagnosticate, radioterapia este obligatorie. Asta înseamnă că, anual, aproape 45.000 de români ar trebui să urmeze tratamentul.

Anul trecut, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a decontat, de la bugetul de stat, doar tratamentul pentru puţin peste 17.000 de oameni. Nu există o evidenţă clară a numărului de pacienţi care au făcut tratament pe banii lor.

Un aparat de radioterapie la un milion de locuitori

Statul nu ştie nici câţi bolnavi nu au reuşit să facă radioterapie.

„În Germania, nu aveam voie mai mult de șapte zile să amân o iradiere. În 20-40 de zile, mărimea unei tumori se poate dubla. Deci, ea e activă, ea nu ține cont că e Crăciun și Paște și trebuie tratată, ori operată, ori chimioterapie, ori iradiere. Deci, ea nu știe de sărbătorile noastre și concedii, și mentenanță”, spune prof. dr. Cristian Chiricuță, de la centrul Amethyst Radiotherapy.

„Medicii ar dori să facă mai mult dacă ar avea cu ce, iar pacientul şi-ar dori să fie tratat mai bine dacă ar avea cu ce. Diagnosticul în sine a fost dur. Te obişnuieşti cu el. Lista de aşteptare da, mă înfricoşa. Faptul că a trebuit să stau pe o listă de aşteptare câteva luni. În cazul ăsta aş recomanda pacienţilor să se programeze imediat ce au fost diagnosticaţi cumva, ca să poţi să fii sigur că în momentul în care trebuie să te apuci de tratament să poţi să îl faci, să nu mai aştepţi încă câteva luni pentru asta”, afirmă pacienta diagnosticată cu cancer la sân.

Pacienta a mers, până la urmă, în mai 2015, la un centru privat. Casa de Sănătate i-a decontat şedinţele de radioterapie dar, ca să beneficieze de ele, a plătit schema de tratament şi diverse analize. În total, o mie de euro pentru un tratament de o lună.

Între 2012 şi 2014, statul a decontat în medie cinci şedinţe de radioterapie pentru fiecare dintre cei 47.980 de bolnavi de cancer care au beneficiat de acest tratament radio în cei doi ani. E vorba despre 15.166.360 de euro. Ceea ce înseamnă un număr de 293.510 servicii, evaluate la sume cuprinse între 29 şi 640 de lei şedinţa, în funcţie de tipul ei.

„Eu, personal, dacă aş avea o funcţie oarecare de conducere şi ar veni cineva la mine şi mi-ar spune: iradiem un sfert din pacienţii care ar trebui iradiaţi… mai întâi aş verifica în ce măsură datele sunt corecte sau nu şi după aceea aş încerca să fac ceva”, explică dr. Mircea Savu, medic radioterapeut de la Institutul Oncologic București.

În 2007, dr. Mircea Savu a participat la întocmirea primului şi singurului raport despre situația laboratoarelor de radioterapie din România. În baza acestuia, trebuia realizat un plan național pentru radioterapie, care trebuia aplicat în următorii doi ani.

„Radioterapia a avut un parcurs staţionar. La fel ca şi în 2006-2007, în momentul de faţă avem în România, în medie, un aparat de radioterapie la un milion de locuitori”, precizează dr. Mircea Savu.

Spania are un plan strategic național

Spre deosebire de România, în Spania există un plan strategic naţional pentru radioterapia oncologică pentru perioada 2015-2018.

Spaniolii vor ca, în următorii ani, numărul bolnavilor care primesc tratament să crească, o dată cu intensificarea programelor de prevenţie. Femeile în vârstă de minimum 45 de ani fac anual screening pentru cancerul de sân şi teste de sânge pentru depistarea cancerul de colon. Bărbaţii sunt obligaţi să facă teste anuale, după ce au împlinit 45 de ani, pentru cancerul de prostată.

Ana Manas Rueda conduce o clinică de radioterapie din Madrid. Foarte importantă, spune doctoriţa, este descoperirea bolii în fazele incipiente.

„De multe ori pentru tratarea cancerului, pentru a obține acest numar atât de mare de vindecări precum aici în Spania, aproximativ de 70 %, e nevoie de mai multe arme terapeutice. Trebuie făcută chimioterapie preliminară, care reduce tumora, apoi decidem dacă facem radioterapie, chirurgie sau chirurgie urmată de radioterapie. Este arma terapautică ce vindecă cel mai mare număr de cancere, după chirurgie. Cancerul este foarte scump de tratat pentru că tratamentele sunt scumpe, iar cei care supraviețuiesc tratamentelor rămân în control permanent până la moarte”, explică dr. Ana Manas Rueda, şefa clinicii de radioterapie din cadrul Spitalului La Paz Madrid.

Francezii se tratează gratuit

Şi în Franţa, pacienţii fac radioterapie gratuită atât la stat, cât şi la privat. Pentru asta trebuie să îndeplinească o singură condiţie: să aibă card de sănătate.

„Pacientul dispune de posibilitatea de a alege între public şi privat. În funcţie de urgenţa tratamentului pot să înceapă tratamentul în aceaşi săptămână sau, din păcate, se ajunge la trei săptămâni – o lună.”, spune : dr. Carmen Murariu, medic radioterapeut la Institutul Jean Godinot, Franţa.

În Franţa există 177 de centre de radioterapie, în care se învestesc anual peste 800 de milioane de euro. În cazul în care un aparat cedează, acesta se repară în maximum două zile.

În 2013, revista The Lancet Oncology publica un studiu care arăta ca, în medie, în Europa există 5,3 aparate de radioterapie la un milion de locuitori. În România, existau doar 1,3 aparate, ceea ce ne situa pe ultimul loc. În Macedonia, erau 1,5 aparate la un milion de locuitori, iar în Bulgaria 2.

Cel mai bine la acest capitol stau Belgia, cu 8.7 aparate, Elveția, cu 9,4, şi Danemarca – 9.7. În toate cele 33 de tări studiate, au fost identificate 1.286 de centre de radioterapie. Doar 19 erau în 2013 în România.

„Ar trebui să existe în România un centru de radioterapie în fiecare spital județean”, spune dr. Mircea Savu.

În ultimii doi ani, în România, s-au închis două centre, cel de la Spitalul Clinic Judeţean Braşov şi cel de la Spitalul de Urgenţă Bacău, şi au fost deschise trei. Unul la Bucureşti, Neolife, unul Cluj, Amethyst, şi unul la Timişoara, Oncohelp. Astfel, în prezent există 14 centre la spitalele de stat, 6 în privat şi unul care aparţine unei asociaţii. Asociaţie care până în prezent nu a obţinut aprobare de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru ca tratamentul să fie decontat de stat. Aici, pacienţii trebuie să plătească 100 de lei pe şedinţa de radioterapie.

Aparatură aprobată la începutul anilor 2000

Datele Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nuclear (CNCAN) arată că majoritatea aparatelor de radioterapie au primit aprobarea de funcţionare la începutul anilor 2000.

În România există 24 de acceleratoare liniare, 9 aparate de brahiterapie, 5 de telecobaltoterapie, 1 gamma knife şi 1 aparat de tomoterapie. Aparatele de tomoterapie şi telecobaltoterapie şi acceleratoarele liniare sunt aparate a căror sursă de iradiere se află la distanţă de pacient.

În cazul brahiterapiei, sursa de iradiere este introdusă în interiorul tumorii sau în vecinătatea acesteia. Brahiterapia este indicată în cazul cancerelor de col uterin,de prostată, orofagiene şi ale cavităţii bucale.

Gamma knife-ul este folosit în cazul tumorilor cerebrale.

Varian şi Elekta sunt marii jucători din industria mondială a producătorilor de maşinării de radioterapie.

Siemens era un important jucător pe această piaţă în Europa, dar din 2010 a renunţat la a mai produce aparate de radioterapie. În România, cele mai noi aparate provin de la Varinak Europe SRL, firmă cu acţionariat turcesc, prezentă în România din 2010.

Cel mai vechi aparat, unul de cobaltoterapie, este la Spitalul Clinic Municipal de Urgență din Timișoara. Are 40 de ani. Aici mai există două acceleratoare – unul din 2001, la Spitalul Municipal, şi celălalt, din 2014, la Asociaţia Oncohelp.

La spitalul Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova există un aparat de cobaltoterapie din 1977 şi un accelerator din 1999.

Cele două aparate de cobaltoterapie de la spitalele judeţene din Galaţi şi Constanţa datează din 2000. G4

La Iași, la Institutul Regional de Oncologie există patru aparate: trei acceleratoare – unul din 2001 şi două din 2012 – și un aparat de brahiterapie din 2012. La Oradea, există: un accelerator și un aparat de brahiterapie – ambele din anul 2011. La Sibiu, radioterapie se face numai la Clinica privată Polisano, cu un aparat de tomoterapie din 2013.

La cele două centre din Cluj există 5 maşini- la Institutul Oncologic sunt două acceleratoare, unul din 2009 și altul din 2000, și un aparat de cobaltoterapie din anul 1998.

La Centrul privat Amethyst, există un accelerator și un aparat de brahiterapie. Ambele din 2014. Un centru de radioterapie Amethyst există și la Otopeni. Aici funcţionează două acceleratoare din 2012 şi un aparat de brahiterapie din 2013. G6

Cele mai multe centre funcţionează în București. Sunt șase la stat (Spitalul Colţea, Institutul Oncologic, Spitalul Militar “Carol Davila”, Spitalul Elias, Spitalul Bagdasar-Arseni şi centrul de cercetări Ştiinţifice Medico-Militare) și două la privat (Neolife şi Gral Medical). Cel mai vechi datează din 1998, iar cel mai nou – din 2013.

Bolnavii care au nevoie de radioterapie şi nu sunt din Capitală sau din marile oraşe sunt nevoiţi să parcurgă sute de kilometri. Odată ajunşi la ghişeul de informaţii, află că trebuie să revină peste câteva luni.

„Dacă există o listă de aşteptare, sigur nu există din cauza lipsei de bani. Pentru că banii pentru radioterapie îi avem, sigur, poate nu avem suficienţi bani de la început, dar ei vin pe parcurs. Cred că lista de aşteptare este dată în principal de lipsa de specialişti, în principal de capacitatea aparatului. Că nu poate face mai mult decât un număr fix. Lista de aşteptare poate să dispară cu totul doar dacă se înfiinţează mult mai multe centre de radioterapie”, susține Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS.

Anul trecut, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, anunţa înfiinţarea de noi centre de radioterapie cu fonduri obţinute de la Banca Mondială. Ministrul spunea că, într-un an şi jumătate, problema radioterapiei urma să fie rezolvată. Până acum, nu a apărut niciun centru nou.

Proiect sistat la Spitalul Municipal Ploiești

Spitalul Municipal Ploieşti este unul dintre locurile în care ar trebui să fie înfiinţat un centru de radioterapie. Conducerea spitalului a pregătit chiar şi locul în care urmeată să fie construită clădirea în care va veni un acceperator de ultimă generaţie.

„Aici a fost o magazie care era dezafectată. Nu mai era conform standardelor şi necesarului pe care îl aveam, cert este că am dărâmat-o şi profităm de acel spaţiu din spate care era liber şi care nu mai folosea la nimic. Motiv pentru care acum beneficiem de acest lucru şi pe o suprafaţă de 600 şi ceva de metri construim ceea ce ne dorim cu toţii”, explică dr. Carmen Dumitru, managerul Spitalului Municipal Ploieşti.

Conducerea spitalului încearcă încă din 2004 să îşi deschidă centrul. În 2008, după ce a primit asigurări financiare de la Primărie şi de la Ministerul Sănătăţii, directorul spitalului a comandat un studiu de fezabilitate pentru un buncăr destinat cobaltoterapiei. Proiectul a costat 30.000 de lei, plătiţi de spital, din bani proveniţi din donaţii.

În 2009, acceleratoarele moderne au înlocuit cobaltoterapia. A fost nevoie de un nou studiu de fezabilitate. Spitalul a mai plătit 99.800 de lei, tot din banii proveniţi tot din donaţii.

Apoi, nici municipalitatea, administratorul instituţiei sanitare, nici Ministerul Sănătăţii nu au mai avut bani. Managerul spitalului a decis sistarea proiectului.

„Studiile, arhitecții sunt pe fază, toate lucrurile sunt demarate, așteptăm să se finalizeze proiectul ca să putem să îl ridicăm în SEAP (nr. Sistem Electronic de Achiziţii Publice) și să facem licitația pentru începerea construcției clădirii”, precizează dr. Carmen Dumitru.

Pregătiri la Spitalul Universitar București

Şi Spitalul Universitar Bucureşti a demarat procedurile pentru ridicarea centru nou de radioterapie. Construcţia subterană de 1.600 de metri pătraţi ar urma să aibă aparatură pentru RMN, brahiterapie şi două acceleratoare care ar costa aproape 12 milioane de euro. Cheltuiala ar trebui să fie suportată de Ministerul Sănătăţii, administratorul spitalului.

Lucrările au început acum cinci ani: zona a fost delimitată, s-au ridicat pilonii. În prezent, spitalul se află pe ultima sută de metri cu finalizarea proiectului. Potrivit conducerii, în cel mai optimist scenariu, proiectul va fi publicat în sistemul de achiziţii publice pentru organizarea licitaţiei pe 15 august.

„Aici îngrijim, în acest spital, în departamentele de oncologie și respectiv secția de hematologie pacienți oncologici în număr de aproximativ 1.800 de cazuri noi în fiecare an. Acești pacienți vin uneori de două, de trei, de zece, de 12 ori, în fiecare lună, necesitând tratamentele specifice. În momentul în care se pune problema iradierii lor, lucru care se petrece pentru cel puțin două treimi dintre ei, lucrurile devin dificile”, spune dr. Dan Jinga, şeful secţiei de Oncologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Bolnavii internaţi la Universitar care au nevoie de radioterapie sunt transferaţi cu ambulanţa la Spitalul Militar Central sau la Institutul Oncologic Bucureşti, în funcţie de locurile libere. Cei trataţi în ambulatoriu îşi caută singuri locul unde să se trateze.

Ministrul Sănătăţii promite şi cumpărarea de aparatură nouă, în spitalele care au deja un centru de radioterapie. Dar şi aici e o problemă – pentru amplasarea unui aparat de ultimă generaţie trebuie refăcute buncărele vechi. Personalul medical şi pacienţii trebuie protejaţi.

Costurile ridicării unui centru de radioterapie sunt între 2,5 şi 4 milioane de euro, în funcţie de aparatură. Un aparat de radioterapie costă între un milion și jumătate și două milioane și jumătate de euro. Un centru de radioterapie nu poate funcţiona fără computer tomograf, iar costurile unui aparat nou variază între 400 şi 500.000 de eruo. De asemenea, trebuie luată în considerare şi construirea unui buncăr, ale cărui costuri ajung până la 600.000 de euro.

Cheltuielile nu se termină aici. Unitatea sanitară trebuie să pună deoparte anual între 80.000 de euro şi 100.000 de euro, bani necesari pentru mentenanţă.

„Foarte important este pentru cel care achiziţionează un accelerator de particule în contract să fie trecută şi perfecţionarea medicilor. A cadrelor, a celor care folosesc aparatul. Este un aparat extrem de complex, este o uzină întreagă”, atrage atenția Vasile Ciurchea.

Un spital privat din România investeşte în instruirea unei echipe, formată din 2 medici radioterapeuți , 2 fizicieni, 6 asistente, 2 infirmiere și 1 registrator medical, care răspunde de un singur aparat de radioterapie, până la 200.000 de euro.

În Braşov, în 2013, CNCAN a retras autorizaţia de funcţionare a singurului aparat de radioterapie de la Spitalul Judeţean Braşov, pe motiv că era pentru că prea uzat.

Acum secţia a fost închisă. Medicii şi pacienţii aşteaptă ca Ministerul Sănătăţii să cumpere un aparat funcţional.

Şi Spitalul Municipal din Timişoara este pe lista Ministerului Sănătăţii. Cei de aici aşteaptă un aparat nou, în locul celui vechi de 40 de ani.

„Problema este să poţi plăti şi anumite taxe ca să întreţi aparatul. Şi acest lucru de multe ori nu se consideră când cumperi un aparat. Deci, aparatul iniţial costă 2 milioane şi service-ul ăsta în străinătate – cam 100.000 de euro pe an. Păi, dacă tu nu ai prevăzute aceste fonduri şi când ţi se defectează aparatul aştepţi semnături şi aprobări, a doua zi aparatul nu va funcţiona”, spune prof. dr. Cristian Chiricuță, de la Centrul de Radioterapie Amethyst.

„Service-ul trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi să fie făcut de producător sau de cineva agreat de producător, pentru că e o maşină complicată, nu este o maşină pe care poţi să o repari cu şurubelniţa”, spune Vasile Ciurchea.

„Marea problemă o reprezintă banii. Şi ăsta este unul din motivele pentru care împreună cu alţi colegi am încercat ca într-un program real de radioterapie să existe un fond de rezervă din care să poată fi achiziţionate rapid piesele de schimb. Nu există acest fond”, declară dr. Mircea Savu.

Potrivit datelor Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, din 2007 şi până în prezent, spitalele au plătit peste 30 de milioane de euro (30.656148 euro) pentru mentenanţa aparatelor de radioterapie, piese de schimb şi pentru şi construirea unui centru de radioterapie.

Cei mai mulţi bani i-a primit firma Siemens S.R.L care, în prezent, asigură mentenanţă. Societatea a câştigat contracte în valoare de peste 7,5 milioane de euro ( 7561024 euro) în ultimii opt ani.

Locul doi în topul firmelor care au obţinut cele mai multe contracte cu spitalele se stat este ocupat de Varinak Europe S.R.L. În perioada 2010-1015, Varinak a semnat contracte în valoare de 4 milioane de euro (4.007.680 euro) cu cu Institutul Regional de Oncologie Iaşi, Institutul Oncologic Prof. dr. Ion Chiricuţă Cluj, Institutul Oncologic Bucureşti, Spitalul Militari carol Davila şi cu Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Craiova.

ODELGA HANDELSGESELLSCHAFT M.B.H. a câştigat un singur contract, de peste 7 milioane de euro (7.124.420 euro), cu Institutul Oncologic prof dr Alexandru Trestioreanu din Bucureşti. Compania austracă a vândut în 2009 spitalului un aparat de radioterapie şi accesoriile necesare.

Concernul din Austria a fost reprezentat în România de Odelga Grup, din care fac parte Odelga Operator SRL şi Odelga Med SRL. În 2013, cele două firme aprobă cesiunea a 95% din capitalul social al SC Odelga Grup SRL către Loman Trading (Overseas) Limited, un offshore din Cipru.

ICCO Medical S.R.L. a câştigat contracte de aproape 200 de mii de euro (192.200 euro) pentru furnizarea de piese de schimb pentru repararea curentă a aparaturii de cobaltoterapie şi radiologie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Apostol Andrei din Galaţi.

Într-un punct de vedere trimis Digi24, ICCO Medical precizează că, exclusiv pentru spitalul din Galaţi a avut livrări de piese de schimb de patru ori mai mici.

„SC ICCO Medical a încheiat contracte de service şi furnizare piese de schimb originale cu spitalele în urrna participării la licitaţii publice, toate informaţiile fiind complet transparente. Orice societate autorizata CNCAN poate încheia astfel de contracte. În prezent la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi mentenanţa este efectuată de altă firmă”, spun reprezentanții companiei.

Firma aparţine lui Costan Călin-Filimon – unul dintre cei mai bogaţi braşoveni. Companiile acestuia, reunite sub grupul ICCO Braşov, au câştigat contracte şi cu Ministerul Finaţelor, Ministerul Transporturilor sau cu Hidroelectrica. Numele omului de afacerii braşovean apare într-un dosar, alături de primarul Braşovului, George Scripcaru.Numărul românilor care se îmbolnăvesc de cancer creşte de la an la an. Numai în 2017, anul trecut au fost raportate aproape 76.000 de cazuri noi.

Remediile populare pe baza de ceapa pe care ti le oferim aici te ajuta sa tratezi sau sa reduci simptomele cauzate de numeroase boli si afectiuni:

Aplicatii directe

In cazul durerilor de cap persistente, al edemelor, durerilor de urechi, racelilor, si al inflamatiilor oculare, poti folosi ceapa tocata pentru aplicatii directe pe zonele dureroase.

In cazul puseurilor febrile, fa impachetari cu ceapa tocata in regiunea picioarelor.

In cazul sangerarilor nazale, aplica ceapa tocata peste venele gatului.

In cazul muscaturilor de animale, fa impachetari cu ceapa tocata pe ranile deschise pentru a sprijini procesul de vindecare.

In cazul ulcerelor pielii sau al ulcerelor subcutanate, caleste o ceapa si amestec-o cu putin ulei de masline, apoi aplic-o pe zonele inflamate si mentine-o pe piele timp de 1 pana la 2 ore.

Sucul de ceapa

Spala o ceapa, tai-o marunt si stoarce sucul din pulpa astfel pregatita. Daca suferi de pneumonie sau de alte boli, amesteca sucul de ceapa cu 1 lingura de miere si bea acest suc de 2 sau 3 ori pe zi.

Pentru a preveni caderea parului si pentru a sprijini regenerarea acestuia, maseaza crestetul capului cu suc de ceapa de mai multe ori pe zi.

Vindeca tusea puternica si persistenta band suc de ceapa diluat cu apa. Aceeasi reteta te poate scapa de parazitii intestinali.

In caz de afectiuni ale pielii, freaca zonele cu probleme cu suc de ceapa de mai multe ori pe zi.

Pentru a combate problemele de balonare a stomacului, bea suc de ceapa amestecat cu coniac in proportii egale.

Ceapa gatita

In cazul urinarii frecvente, fierbe in 200 de ml de apa ½ de ceapa tocata, iar cand s-a racit adauga o lingurita de miere, consumand 2 lingurite din acest amestec o data la 2 ore. O alta reteta ar fi aceea in care trebuie sa fierbi o ceapa tocata in 200 de ml de vin alb sec si 200 de ml de apa la care poti adauga putin rozmarin. Dupa ce au fiert bine, consuma 2-3 lingurite la interval de 1 ora.

Ceapa coapta

Pentru vindecarea ranilor piogenice si a ulcerelor, spala intai bine zonele dureroase, apoi aplica local ceapa coapta anterior in untura.

In cazul cheagurilor de sange, se recomanda sa mananci in fiecare zi o ceapa prajita in ulei de masline, atat dupa-amiaza, cat si seara.

In cazul inflamatiilor urechilor, imbiba o compresa in putina ceapa coapta. Ceapa trebuie sa fie calda la momentul aplicatiei. Pentru a scapa de insectele intrate in urechi, aplica in interiorul urechii cateva picaturi de suc de ceapa coapta cu ajutorul unei pipete.

Pentru tratarea anumitor tipuri de tumori, poti recurge la impachetari cu ceapa coapta ale zonelor afectate.

Ce nu este iertarea

De multe ori, rănile aşa zis uitate au fost ascunse în subconştient şi, de acolo, continuă să-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata şi vindeca este nevoie să fie readuse în conştient. Iertarea cicatrizează rănile emoţionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fără resentimente. Nu mai suferim.

Iertarea nu este doar un act imediat al voinţei

Mulţi se simt vinovaţi sau îi învinovăţesc pe ceilalţi, pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de voinţă în care ne suprimăm emoţiile, ci este un act al întregii noastre fiinţe şi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă. Cine sare peste etapele transformării emoţionale şi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârşi prin a se infecta şi mai rău.

Este nevoie de timp şi pentru vindecare şi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se petrece în noi. E nevoie să discernem între simţirea mâniei şi dorinţa de răzbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie să ne-o facem singuri, etc. Mânia (iuţimea) este o emoţie sănătoasă, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să ne putem apăra integritatea. Nu mânia este greseala, ci ura şi patimile pe care le poate stârni. Important este să luăm decizia de a nu ne mai răzbuna, în nici un fel. Răzbunarea este inutilă şi devastatoare. E nevoie să facem pace lăuntrică, pace emotivă.

Iertarea nu înseamnă scuzare

A scuza înseamnă a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Când cineva ne face un rău fără să vrea, sau fără să ştie, nu are de ce să ne ceară iertare, dar poate veni un moment cind isi poate cere scuze. Dar dacă cineva a voit să ne facă rău, a vrut să ne rănească, nu mai e vorba de scuze. Tendinţa de a-i gasi scuze celui care ne-a ofensat se bazează pe circumstanţele atenuante oferite de trecutul său sau de alte circumstanţe. Dar nici o vină, fie şi explicabilă, nu poate fi scuzabilă. Ea poate fi doar iertată!

Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea

Iertarea se referă la fapta care a rănit relaţia. Împăcarea este o urmare a iertării, dar poate să nu aibă loc. Dacă după acordarea iertării, simţim că prin împăcare relaţia noastră nu ar creşte în profunzime sau nu evolueaza in mai bine, este intelept să renunţăm pur şi simplu la ea, pentru păstrarea păcii. Pacea înseamnă să nu te răzbuni şi să nu doreşti să te răzbuni. Pacea şi iubirea de vrăjmaşi nu presupune neaparat prietenie.

Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit. Împăcarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevărului.

Iertarea nu se impune

Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iartă trebuie să-şi asume în mod liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva in schimb de la cel pe care îl iartă: „te iert daca nu mai faci asta„. Putem să ne dorim să fim iubiţi de cei din jurul nostru în ciuda faptelor noastre, dar nu le putem pretinde acest lucru. Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde!

Iertarea nu este renunţare la ceea ce ni se cuvine

Iertarea nu exclude dreptatea. Un hoţ iertat nu este scutit de a restitui păgubaşului cele furate. Iertarea nu anulează consecinţele unei fapte rele sau a unui cuvânt rău. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa şi a urî greseala, ci iubindu-l pe cel ce a gresit.

Iertarea nu-l schimbă pe celălalt

Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu cel ce iartă, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt. Nu trebuie să iertăm aşteptând schimbarea celuilalt! A ierta pe celalalt nu presupune ca acea persoana isi va schimba brusc comportamentul, nemaicomitind greseli.

Piedici din calea iertării

Unor oameni le este greu sa il ierte pe cel care l-a lezat cu ceva şi să-şi folosească puterile pentru a-şi face „dreptate”. Astfel:

Furia / Mânia e folosită pentru a ne simţi şi arăta puternici. Fără mânie, unii oameni au senzatia ca se simt dezarmati şi vulnerabili.

Frica nu mai e folosită pentru confruntarea cu necunoscutul ce trebuie cucerit şi se transformă în frica de a ne confrunta cu durerea şi fuga de recunoaşterea ei. Iertarea readuce durerea în prim plan pentru a fi vindecată. Perceperea şi acceptarea durerii este premiza iertării!

Scoaterea de sub învinuire prin justificarea comportamentului. Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneşte. Este nevoie de o evaluare sufleteasca lucidă a celor întâmplate. E nevoie de aşezarea responsabilităţii la locul care i se cuvine, dar fara a judeca si invinui. Iertarea este un act în întregime al celui care iartă. Nu depinde nici de înţelegerea, nici de comportamentul şi nici de acordul celuilalt.

Gândul că trebuie să-ţi meriţi iertarea. Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, asa incat primeste-l cu sufletul larg deschis. Egoul va fi intotdeauna cel ce nu vrea sa primeasca iertarea, caci daca ar primi-o, rolul lui de victima ar inceta, iar sufletul ar fi vindecat.

Dupa ce burghezia comunista a furat ca in codru-Averea Obsteasca,se gratiaza,,transformand Romania,intr- o inchisoare pentru cei saraci

Plecat din țară, am stat departe de știrile zilei. Dar nu aveam cum să evit „fuga” lui Radu Mazăre în Madagascar. Sau cel puțin așa ne-a fost prezentată, într-un mod care-mi aduce aminte de sfârșitul anilor ’40.

În acei ani, regimul „democrației populare”, adus pe tancurile sovietice, organiza capcana de la Tămădău pentru a-l prinde într-un mod umilitor pe Iuliu Maniu, pentru a putea organiza procesul „marii trădări naționale”.

Dacă comparăm cu soluțiile pe care le propun astăzi diverși activiști cu valențe democratice, constatăm că Ana Pauker avea imaginație. Măcar încerca să păstreze aparențele .

OPINIE | Romania, o inchisoare pentru cei saraci

Un jurnalist de la Romania Libera incearca sa descopere de unde vine incrancenarea asta paguboasa a lui Dragnea pe treaba cu gratierile. O analiza interesanta pentru o duminica aproape linistita. Diseara sunt anuntate proteste anti-gratiere in Bucuresti.

Doua forte instinctuale ne ghideaza viata. Doua pulsiuni, asa cum le numeste Sigmund Freud: pulsiunea de conservare a substantei vii si pulsiunea de moarte. Freud vorbeste despre Eros si Thanatos. ”Am rezumat autoconservarea si conservarea speciei sub conceptul de Eros si i-am opus pulsiunea de moarte sau de autodistrugere care lucreaza in tacere. Pulsiunea este conceputa la modul foarte general ca un fel de elasticitate a ceea ce este viu, ca un imbold spre refacerea unei situatii care existase odata si fusese suprimata printr-o perturbare externa, Aceasta natura in esenta conservatoare a pulsiunilor este explicata prin fenomenele compulsiei la repetitie. Din conlucrarea si opozitia mutuala dintre Eros si pulsiunea de moarte rezulta pentru noi imaginea vietii”.

Daca Sigmund Freud l-ar fi cunoscut pe Liviu Dragnea, probabil ca ar mai fi gasit un instinct fundamental: pulsiunea de libertatea, i-am putea spune. Daca ducem comparatie mai departe, putem gasi si un zeu in mitologia elena care sa-i corespunda: Hermes, zeu de rang secundar, ajuns patron al hotilor si simbol al fortei profetice, fiul lui Zeus si al pleiadei Maia.

Pulsiunea de libertate defineste tot ceea ce se intampla dupa castigarea alegerilor de PSD. Nu ma refer aici la libertate ca la o aspiratie nobila, ca la un indem de revolutie franceza, ci la prozaica libertate personala, careia i se opune incarcerarea. Ne place sau nu, vrem sau nu, Eros si Thanatos ne conduc existenta. In cazul lui Liviu Dragnea si a altor zeci de parlamentari, pe care noi, romanii, i-am ales sa ne reprezinte, prioritatea imediata o reprezinta libertatea personala. Credeti ca acestia se mai pot gandi eficient, coerent si in totalitatea la cum sa guverneze mai bine, la ce masuri sa ia pentru a ne face viata mai buna, atunci cand exista posibilitatea ca, in scurt timp, poate peste numai cateva zile sau saptamani, sa se confrunte cu o condamnare care ii poate duce dupa gratii? Am cunoscut multi oameni politici acuzati ca ar fi furat, ca ar fi, mai bine spus, devalizat bugete. Vorbim de sume pe care noi, oamenii bani, nici macar nu le visam. Aproape toti sunt speriati de moarte de perspectiva de a sta in inchisoare. Frica de incarcerare le modifica prioritatile.

Atunci isi aduc aminte ca celulele sunt aglomerate, ca nu curge apa calda tot timpul, ca toaletele sunt in camera. Spun asta politicieni pe care nu i-am auzit niciodata sa se planga de faptul ca aproape jumatate dintre romani nu au toaleta in casa, de apa calda nici nu poate fi vorba. Vorbesc de conditii proaste condamnati penal care, atunci cand se imbolnavesc, nu se trateaza intr-un spital romanesc de stat. Credeti-ma, sectia de neurologie a Spitalului Judetean din Constanta, ca sa va dau un exemplu pe care il cunosc, nu difera prea mult de o inchisoare. Singura diferenta este ca nu usa nu se incuie cu un lacat. Vorbesc de aglomerare condamnati penal care nu vad ca in scolile din Romania copiii invata in doua schimburi, elevi de clasa a patra au cursuri de dupa-amiaza pana seara, impotriva tuturor sfaturilor pedagogilor, pentru ca nu sunt destule clase.

Nimeni nu a spus ca un condamnat penal trebuie sa fie chinuit in inchisori. Dimpotriva, cred ca suntem de acord ca sunt necesare conditii decente. Stiti ceva, insa? Atunci cand au furat, cand se credeau zei, nu oameni, mai presus de lege, stiau foarte bine care sunt conditiile din inchisori. Si aveau de facut o alegere simpla: nu mai incalc legea ca sa nu risc sa ajung in puscarie.

Noi, oamenii obisnuiti, care ne trimitem copiii la scoli supraaglomerate sau care ne internam in spitale de groaza, in care colegi de salon ne sunt gandacii si infectiile nozocomiale, noi nu avem de ales. Noi nu ne putem permite sa ne tratam in spitale moderne si curate din Occident in care, minune, medicii au cu ce sa-si faca meseria si iti mai si zambesc.

Pentru noi, oamenii obisnuiti, cei care ne castigam existenta din munca, nu din furat, Romania este o inchisoare.

Pentru ca Poporul Roman este singurul din univers care-si voteaza hotii,mincinosii si coruptii si,mai ales ,pentru ca nu se (po)caiesc, isi merita soarta Apocaliptica de maine ! Iata doar cativa administratori ai Tarii- implicați în potopirea Poporului si in scandaluri publice:

Președinți

Iliescu=mama tuturor rautatilor

Emil Constantinescu (1996-2000) – fiul acestuia a fost implicat în scandalul contrabandei de tutun numit Țigareta II.[1]

Traian Băsescu (2004-2014) – implicat în Dosarul Flota, în scadalul legat de casa din Mihăileanu[2] și creditul la CEC.[3], familia acestuia a fost acuzată de implicare în Dosarul „Nana”, fratele președintelui a fost arestat preventiv în 2014 pentru luare de mită.[4]

Prim-miniștri

Adrian Năstase (2000-2004), condamnat definitiv în iunie 2012 la doi ani de închisoare cu executare Dosarul „Trofeul calității în construcții”,[5][6] condamnat definitiv în ianuarie 2014 la 4 ani de închisoare cu executare în Dosarul Zambaccian.[7]

Theodor Stolojan (1991-1992), acuzat de ANI în 2013 de fals în declarații pentru că nu și-a trecut în declarațiile de avere și de interese completate la data de 25 mai 2012 acțiunile la Transgaz Mediaș.[8]

Miniștri

Ioan Avram Mureșan, ministru al Reformei (1997) și ministru al Agriculturii (1998), condamnat definitiv în februarie 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[9][10]

Decebal Traian Remeș, ministru al Agriculturii (2007), condamnat definitiv în februarie 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[9][10] Eliberat condiționat după un an de închisoare.[11]

Zsolt Nagy, ministru al Comunicațiilor și Tehnologiei Informației (2004-2008), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la patru ani de închisoare cu executare, pentru aderare la un grup infracțional, în dosarul privatizărilor strategice.[12][13]

Codruț Șereș, ministru al Economiei și Comerțului (2004-2006), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la patru ani și opt luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.[12][13]

Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor (2012-2013), condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.[14]

Sorin Pantiș, ministru al comunicațiilor (1996-1998), condamnat definitv în august 2014 la șapte ani de închisoare cu executare în Dosarul ICA.[15]. Condamnat definitv în octombrie 2014 la doi ani și opt luni de închisoare în Dosarul Rompetrol[16], trimis în judecată, în 2008, pentru manipularea pieței de capital în Dosarul Loteria II.[17]

Liviu Dragnea, ministru al Administrației și Dezvoltării Regionale (2012-2015), condamnat în mai 2015 la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul fraudat”, decizia nefiind definitivă.[18]

Miron Mitrea, ministru al transporturilor (2000-2004) – la 13 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[19][20]

Monica Iacob-Ridzi, ministru al Tineretului și Sportului (2008-2009) – la 16 februarie 2015 a fost condamnată definitiv la 5 ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului.[21][22]

Corneliu Dobrițoiu, ministru al apărării naționale (2012), trimis în judecată în 2013, pentru că a luat ilegal locuințe de serviciu de la Armată.[23]

Stelian Fuia, ministru al Agriculturii (2012-2014) trimis în judecată în 2014 pentru abuz în serviciu, cu obținerea de foloase necuvenite.[24]

Darius Vâlcov, ministru al finanțelor publice (2014-2015), trimis în judecată în aprilie 2015, pentru operațiuni financiare sau acte de comerț incompatibile cu funcția de primar, senator și ministru.[25]

Ovidiu Silaghi, ministru pentru IMM-uri (2007-2008), ministru al Transporturilor (2012), urmărit penal în 2013 pentru trafic de influență în formă continuată.[26][27]

Mircea Diaconu, ministru al Culturii (2012), declarat definitiv incompatibil în 2012, întrucât a fost senator și director al Teatrului Nottara.[28][29] A fost trimis în judecată în 2012 pentru conflict de interese (cinci fapte)[30] și a fost achitat în 2014 în acest dosar.[31][32]

Vasile Cepoi, ministru al Sănătății (2012), declarat incompatibil în 2012 de către Agenția Națională de Integritate.[33]

Eduard Hellvig, ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului (2012), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]

Ecaterina Andronescu, ministru al educației, urmărită penal de DNA în 2014, în dosarul licențelor Microsoft.[37]

Teodor Atanasiu, ministru al Apărării (2006) a fost suspendat din funcție, fiind acuzat de abuz în serviciu. A primit neînceperea urmăririi penale (NUP) la aproximativ două luni de la suspendare.[38]

Paul Păcuraru, ministru al muncii (2007-2008), trimis în judecată pentru fapte de corupție, în decembrie 2008, achitat în mai 2011.[39][40]

Liviu Pop, ministru al Educației (interimar, 2012), ministru delegat pentru Dialog Social (2012), acuzat de ANI de conflict de interese – parchetul a dispus în 2013 neînceperea urmăririi penale.[41]

Ioan Botiș, ministru al Muncii (2010-2011), a demisionat în 20 aprilie 2011 din funcția de ministru al Muncii în contextul scandalului legat de angajarea soției sale în proiectul european “Șansa la demnitate”.[42]

Europarlamentari

mandatul 2009-2014

Theodor Stolojan (PDL), acuzat de ANI în 2013 de fals în declarații pentru că nu și-a trecut în declarațiile de avere și de interese completate la data de 25 mai 2012 acțiunile la Transgaz Mediaș.[8]

Adrian Severin (PSD), trimis în judecată în 2013 de procurorii Direcției Naționale Anticorupție pentru luare de mită și trafic de influență.[43]

mandatul 2014-2019

Mircea Diaconu (independent) – pe 18 iunie 2014, ANI a contestat calitatea de membru în Parlamentul European a lui Mircea Diaconu, sesizând și legislativul european că fostul senator a fost în incompatibilitate.[44]

Eduard Hellvig (PNL Ilfov), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]

Senatori[modificare | modificare sursă]

mandatul 1996-2000

Aristotel Căncescu (PD Brașov), găsit incompatibil de către Agenția Națională de Integritate (ANI).[45] Ulterior a obținut anularea deciziei de incompatibilitate.[46]

mandatul 2000-2004

Nicolae Mischie (PSD Gorj), condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită.[47]

Aurel Pană (PD Giurgiu) – la 31 august 2015 a fost condamnat la șapte ani și șapte luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență în perioada în care a fost director adjunct al APIA.[48][49]

Șerban Brădișteanu (PNL Vâlcea), urmărit penal pentru favorizarea infractorului în cazul Năstase.[50]

Ioan Aurel Rus (PRM Bistrița-Năsăud) – în martie 2013 a fost condamnat la un an cu suspendare pentru mai multe infracțiuni comise în 2004: constituirea de grup infracțional organizat și trafic de migranți.[51][52]

mandatul 2004-2008

Codruț Șereș (PC Maramureș), condamnat definitiv în ianuarie 2015 la 4 ani și 8 luni de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.[13]

George Copos (PC Argeș), condamnat în 2014 la trei ani și opt luni cu executare în Dosarul Transferurilor[53] și la patru ani cu executare în Dosarul Loteria I,[54] trimis în judecată în 2008 în Dosarul Loteria II[55]

mandatul 2008-2012

Adrian Țuțuianu (PSD Dâmbovița), cercetat pentru trafic de influență.[56]

Cătălin Voicu (PSD București), condamnat definitiv în aprilie 2013 la șapte ani de închisoare cu executare.[57]

Cezar Măgureanu (PNL Giurgiu), trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni economice, prejudiciul fiind de 168 milioane dolari.[58][59]

Dan Radu Rușanu (PNL Hunedoara), cercetat pentru favorizarea infractorului, influențarea declarațiilor, constituirea unui grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu.[60]

Mircea Banias (PDL Constanța), trimis în judecată pentru trafic de influență și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.[61]

mandatul 2012-2016

Dan Voiculescu (USL București), condamnat definitiv în 2014 la 10 ani de închisoare cu executare în dosarul privatizării ICA.[62][63]

Sorin Roșca Stănescu, condamnat definitiv în octombrie 2014, în Dosarul Rompetrol, la 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare pentru utilizare a informației privilegiate și pentru aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat.[64]

Antonie Solomon (PPDD Dolj) – la 20 septembrie 2013 a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[65][66]

Tudor Chiuariu (PNL Mehedinți), condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată în dosarul “Poșta Română”.[67]

Gergely Olosz (UDMR Covasna), condamnat în iulie 2013 la șapte ani de închisoare cu executare pentru corupție, sentința nefiind definitivă.[68][69]

Sorin Lazăr (PSD Iași), condamnat definitiv în aprilie 2014 la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, fiind primul parlamentar condamnat definitiv pentru conflict de interese.[70][71]

Dian Popescu (PNL Gorj), condamnat în 2014 la cinci luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la abuz în serviciu, sentința nefiind definitivă.[72][73]

Șerban Mihăilescu (PSD Botoșani), trimis în judecată pentru primire de foloase necuvenite și nerespectarea regimului armelor și munițiilor săvârșită în legătură cu infracțiunea de foloase necuvenite.[74]

Ionel Agrigoroaei (PPDD Iași), trimis în judecată în 2014, pentru fals și înșelăciune.[75][76]

Toni Greblă – în septembrie 2015 a fost trimis în judecată de DNA, în dosarul în care este acuzat că a primit foloase necuvenite de la oameni de afaceri pentru a își exercita influența în beneficiul acestora.[77]

Victor Mocanu (PSD Buzău), cercetat pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, dat fiind faptul că a încheiat o serie de controale ilegale în perioada în care ocupa funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău.[78]

Marius Ovidiu Isăilă (PSD Dâmbovița), cercetat penal sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de trafic de influență, ambele în formă continuată și a unei infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.[79]

Niculae Bădălău (PSD Giurgiu), cercetat penal pentru trafic de influență.[80][81]

Iosif Secășan (PNL Caraș-Severin) – la 25 martie 2015 a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la dare și luare de mită.[82][83][84]

Gigi Christian Chiru (PDL Constanța), urmărit penal în 2014 pentru luare de mită, spălare de bani și fals în declarații.[85]

Alexandru Cordoș (PSD Cluj), urmărit penal pentru favorizarea infractorului. Procurorii susțin că senatorul ar fi scurs informații din dosarele de corupție investigate de DNA.[86]

Mircea Diaconu (PNL Vâlcea), declarat definitiv incompatibil în 2012, întrucât a fost senator și director al Teatrului Nottara.[28] A fost trimis în judecată în 2012 pentru conflict de interese (cinci fapte)[30] și a fost achitat în 2014 în acest dosar.[31]

Ákos Mora (PNL Mureș), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014, decizia instanței fiind definitivă.[87] A demisionat din funcție în noiembrie 2014.[88]

Deputați[modificare | modificare sursă]

mandatul 1990-19921111

Vasile Bran, trimis în judecată pe 7 septembrie 2012, în dosarul „Motorina”, împreună cu fostul șef al ANAF, Sorin Blejnar [89]

mandatul 1992-1996

Alexandru Simionovici (PNȚCD Botoșani), condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[90]

Mihai Ulis Tânjală (PDSR), condamnat definitiv în anul 2011 la cinci ani de închisoare.[91]

mandatul 1996-2000

Decebal Traian Remeș (PNL Maramureș), condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[10]

Gabriel Bivolaru (PDSR Ialomița), condamnat în 2004 la 5 ani de închisoare pentru că a escrocat Banca Română de Dezvoltare cu 2.200 de miliarde de lei.[92]

Ioan Avram Mureșan (PNȚCD Mureș), condamnat în 2012 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “Caltaboșul”.[10]

mandatul 2000-2004

Lazăr Dorin Maior (PSD Brașov), condamnat în 2013 la șapte ani de închisoare cu executare pentru șantaj, în dosarul „Romexterra”[93][94][95]

Viorel Gheorghiu (PSD Ilfov), condamnat în 2008 la 3 ani de închisoare cu suspendare.[96]

Dănuț Saulea (PRM Galați), condamnat în 2013 de Curtea Supremă de Justiție la trei ani de închisoare cu suspendare pentru trafic de influență.[97]

Ioan Vasile Savu (Asociația Macedonenilor din România), condamnat în 2010 la trei ani de închisoare pentru fapte de corupție.[98] Ulterior, s-a constatat prescrierea faptelor.[98]

Alexandru Raj Tunaru (Tulcea), condamnat în SUA la cinci ani de închisoare, că a violentat-o și a amenințat-o cu moartea pe Elena Beuca, amanta sa cu 20 de ani mai tânără.[99]

Metin Cerchez, condamnat în 2014 la un an de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru profanare de morminte.[100][101]

mandatul 2004-2008

Emilian Cutean (PSD Alba), condamnat definitiv în 2012 la cinci ani de închisoare cu executare pentru fraudarea Guvernului cu peste 200 de mii de lei, în perioada în care era șeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR).[102][103][104]

Mihail Sirețeanu (PSD Prahova), condamnat definitiv în 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudă în dosarul tranzacțiilor de la Fabrica de armament din Mizil.[105]

Nati Meir (independent, Tulcea), condamnat în 1987, la Tel Aviv, 30 de luni de închisoare, pentru escrocherie, condamnat în 2010 la 7 ani de închisoare pentru înșelăciune,[106] condamnat definitiv, pe 12 iunie 2014, la șapte ani de închisoare cu excutare, pentru înșelăciune.[107]

Aurel Nechita (PSD Galați) – la 11 februarie 2013 – Instanța supremă a stabilit că Aurel Nechita a fost incompatibil în perioada 12 mai 2005 – 19 decembrie 2008, pentru că a exercitat, simultan, atât funcția de deputat, cât și pe cea de decan al Facultății de Medicină și Farmacie din cadrul Universității “Dunărea de Jos” din Galați, încălcând, astfel, prevederile legii.[108][109][110][111]

Stelian Duțu (PD Constanța), trimis în judecată în 2007 pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificata și continuată.[112][113][114]

mandatul 2008-2012

Sorin Buta (PDL Argeș) – la 25 februarie 2015 fost condamnat de ICCJ la un an și șase luni de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea de acte de comerț incompatibile cu funcția, prin negocierea și semnarea unor contracte ale firmei la care soția sa era asociat. Decizia nu este definitivă.[115]

Alin Trășculescu (PDL Vâlcea), trimis în judecată în 2013 pentru luare de mită.[116]

Anghel Stanciu (PSD Iași) – la 24 noiembrie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, în dosarul în care era acuzat că și-a angajat fiul și nora la biroul său parlamentar din Iași.[117]

Dan Ilie Morega (PNL Gorj), condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trei infracțiuni de folosire a influenței ori autorității de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite și de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul.[118]

Dan Păsat (PDL Giurgiu), condamnat definitiv în 2013 la trei ani de închisoare cu executare pentru șantaj prin acte de violență.[119]

Dragoș-Adrian Iftime (PDL Vaslui), condamnat definitiv în 2014 la șase ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală, constituire a unui grup infracțional organizat și spălare de bani.[120][121][122]

Florin Pâslaru (PSD Galați) – la 23 martie 2015 a fost condamnat pentru conflict de interese, judecătorii aplicând în cazul său o amendă penală de 2.000 de lei, pentru că și-a angajat fiul la biroul său parlamentar, în perioada 2009-2012.[123][124][125]

Ioan Botiș (PDL Bistrița-Năsăud), a demisionat în 20 aprilie 2011 din funcția de ministru al Muncii în contextul scandalului legat de angajarea soției sale în proiectul european “Șansa la demnitate”.[42]

Ion Dumitru (PSD Dâmbovița), condamnat definitiv în iunie 2013 la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.[126][127]

Ion Stan, urmărit penal în 2012 pentru trafic de influență.[128]

Luminița Iordache (PSD Iași) – la 3 decembrie 2014 a fost condamnată la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, pentru că, în perioada 2009 – 2012, și-a angajat fiica la biroul său parlamentar. Decizia nu este definitivă.[129][130][131][132]

Marian Ghiveciu (PSD Buzău) – la 12 mai 2015 a fost condamnat la trei ani închisoare cu suspendare într-un dosar legat de retrocedarea nelegală a unor terenuri din județul Buzău, el fiind găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Decizia nu este definitivă.[133][134][135][136]

Mihai Radan (croați, Caraș-Severin) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[137][138]

Mihail Boldea (PDL Galați), trimis în judecată în 2012 pentru fraude imobiliare în valoare de aproximativ un milion de euro.[139]

Mugurel Surupăceanu (PSD Gorj), condamnat în 2013 la șapte ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[140]

Neculai Rebenciuc (PNL Botoșani), trimis în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[141]

Petru Movilă (PDL Iași), anchetat de DNA în 2012 pentru luare de mită și trafic de influență.[142]

Sergiu Andon (PC, București), revocat din funcție în 2012 din motive de incompatibilitate.[143][144][145][146]

Sorin Andi Pandele (PDL Argeș), condamnat definitiv în ianuarie 2014 la cinci ani de închisoare cu executare pentru infracțiuni de corupție.[147][148]

Stelică Iacob Strugaru (PDL Botoșani), trimis în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[149]

Ștefan Buciuta (minorități, Maramureș) – la 6 iunie 2014 a fost condamnat la un an de închisoare cu supendare pentru infracțiunea de conflict de interese.[150] Decizia nu este definitivă.[150]

Virgil Pop (PNL Cluj), condamnat definitiv în 2012 la cinci ani de închisoare pentru trafic de influență[151]

Petru Călian, implicat în scandalul „Sexgate de Cluj” în anul 2010 [152]

Adrian Gurzău, implicat în scandalul „Sexgate de Cluj” în anul 2010 [152]

Brândușa Novac (PDL București), trimisă în judecată pentru conflict de interese, achitată în 2013.[153]

Ioan Cindrea (PSD Sibiu) – la 15 septembrie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, el fiind acuzat că și-a angajat nelegal soția la biroul său parlamentar.[154][155][156][157]

mandatul 2012-2016

Attila Markó (UDMR Covasna) – la 26 noiembrie 2014 a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu într-un dosar privind restituirea unor imobile.[158][159][160]

Adrian Merka (slovaci – Bihor) – în ianuarie 2015 a fost an condamnat la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, în dosarul în care a fost acuzat că și-a angajat părinții la biroul parlamentar. Decizia nu este definitivă.[161][162][163]

Alin Augustin Florin Popoviciu (PDL Timiș), urmărit penal în 2014 sub acuzația de abuz în serviciu, conflict de interese și instigare la abuz în serviciu.[164]

András-Levente Máté (UDMR Cluj) – la 10 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru că și-a angajat soția la biroul său parlamentar.[165][166]

Cătălin-Marian Rădulescu (PSD Argeș), trimis în judecată pentru dare de mită și efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția.[167]

Cornel-Mircea Sămărtinean (PDL Timiș), urmărit penal în 2014 sub acuzația de abuz în serviciu, conflict de interese și instigare la abuz în serviciu.[164]

Dumitru-Verginel Gireadă (PNL Botoșani), condamnat în 2012 la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu.[168]

Eduard Hellvig (PNL Ilfov), declarat de instanță în 2013 ca fiind în stare de incompatibilitate, decizia nefiind definitivă.[34][35][36]

Florin Aurelian Popescu (PMP Dâmbovița), urmărit penal de DNA în 2014 pentru infracțiunea de folosirea influenței.[169]

George Becali (PNL București), condamnat definitiv în 2013 la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale.[170]

Gheorghe Coman (PPDD Buzău) – la 28 aprilie 2014 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu executare pentru luare de mită.[171]

Gheorghe Costin (PNL Bihor), trimis în judecată pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în declarații, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată.[172]

Gheorghe Nețoiu (PPDD Dolj), condamnat definitiv în 2014 la trei ani și patru luni de închisoare cu executare, în dosarul transferurilor de jucători.[173][174][175]

Ghervazen Longher (Uniunea Polonezilor din România, Suceava), condamnat în 2014 la trei luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[176]

Grigore Crăciunescu (PNL Iași), condamnat în 2014 la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[177][178][179]

Hubert Petru Ștefan Thuma (PNL Ilfov), condamnat în 2014, la șase luni de închisoare cu suspendare, pentru fapte de corupție, decizia fiind definitivă.[180]

Ioan Oltean, urmărit penal din 2013 pentru favorizarea infractorului.[181]

Ion Diniță (PC Brașov), în octombrie 2014 era cercetat de procurorii DNA pentru complicitate la abuz în serviciu și dare de mită în dosarul lui Aristotel Căncescu, după ce Consiliul Județean Brașov ar fi fost prejudiciat, în urma plăților nelegale făcute firmei parlamentarului, cu peste 7,6 milioane de euro.[182]

Károly Kerekes (UDMR Mureș), trimis în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[183]

Marian Neacșu (PSD Ialomița), trimis în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[184][185][186]

Mircea Drăghici (PSD Argeș), urmărit penal sub aspectul complicității la folosirea influenței sau autorității funcției de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată (14 acte materiale).[187]

Mircia Muntean (ARD Arad), condamnat definitiv în septembrie 2013 la patru ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar din 2004, în care a fost acuzat că a încheiat tranzacții ilegale de terenuri cu un traficant de mașini de lux.[188]

Nicolae Vasilescu (PSD Dolj), condamnat definitiv în 2013 la doi ani de închisoare cu executare pentru corupție.[189][190]

Oana Niculescu-Mizil (PSD București), trimisă în judecată în 2013 pentru conflict de interese.[191][192]

Ovidiu Silaghi (PNL Satu Mare), urmărit penal în 2013 pentru trafic de influență în formă continuată.[26]

Relu Fenechiu (PNL Iași), condamnat definitiv în 2014 la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”.[14]

Sebastian Ghiță (PSD Prahova), judecat de 12 ani și 5 luni într-un dosar în care a fost acuzat de fals și complicitate la înșelăciune, faptele s-au prescris în 2014.[193]

Sonia Maria Drăghici (PSD Bihor), trimisă în judecată în 2014 pentru conflict de interese.[194]

Ștefan-Bucur Stoica (PDL Dolj), declarat incompatibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014, decizia instanței fiind definitivă.[87]

Vasile Gliga (PSD Mureș) – la 30 iunie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul în care este acuzat de conflict de interese, după ce și-a angajat soția la biroul său parlamentar, în perioada ianuarie 2009 – martie 2011.[195][196]

Vlad-Alexandru Cosma (PSD Prahova), trimis în judecată în 2014 pentru trafic de influență.[197]

Theodor Nicolescu (PNL Argeș), arestat în martie 2015 în dosarul privind despăgubiri pentru imobile supraevaluate cu aproximativ 75 de milioane de euro.[198]

Ioan Adam (PSD Brașov), a fost arestat, pe 20 noiembrie 2014, printr-o decizie luată de instanța supremă, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri din Bacău.[199]

Mircea Grosaru (italieni, Bistrița-Năsăud), acuzat în 2013 de ANI de conflict de interese.[200]

Niculae Mircovici (bulgari, Timiș) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[201][202][200]

Steluța Cătăniciu (PNL Cluj), acuzată în 2013 de ANI de conflict de interese.[203]

Dorinel Ursărescu (PNL Neamț), urmărit penal în 2014 pentru implicare în afaceri cu motorină.[204]

Mircea Roșca (USL Prahova), trimis în judecată în 2015 pentru trafic de influență.[205][206]

Dănuț Culețu (ARD Constanța), trimis în judecată pentru abuz în serviciu pe perioada în care a fost prefect al județului Constanța și președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar Constanța.[207][208]

Ion Ochi (PSD Brașov), trimis în judecată în iunie 2015.[209][210][211]

Președinți de consilii județene[modificare | modificare sursă]

Constantin Conțac (PSD Botoșani), condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru efectuarea unor operațiuni financiare în situații de incompatibilitate, spălare de bani și fals în declarații.[212]

mandatul 2004-2008

Marian Oprișan (PSD Vrancea), trimis în judecată în 2006 pentru corupție, fiind învinuit de abuz în serviciu, utilizarea în alte scopuri a banilor de la stat, fals și uz de fals, cu un prejudiciu adus la buget de 1,9 milioane de dolari.[213]

mandatul 2008-2012

Constantin Nicolescu (PSD Argeș) – la 5 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la șapte ani și opt luni de închisoare în dosarul în care a fost acuzat că a luat fonduri PHARE de aproape 900.000 de euro, în baza unor documente false.[214][215]

Liviu Rusu (PDL Bistrița-Năsăud), cercetat de DNA într-un dosar de corupție [216]

mandatul 2012-2016

Aristotel Căncescu (USL Brașov), găsit incompatibil de către Agenția Națională de Integritate (ANI).[45] Ulterior a obținut anularea deciziei de incompatibilitate.[45]

Florin Țurcanu (PNL Botoșani), condamnat definitiv în decembrie 2014 la o pedeapsă de șase luni de închisoare cu suspendare pentru fals și uz de fals.[217][218]

Mircea Cosma (PSD Prahova), trimis în judecată pentru luare de mită și abuz în serviciu.[219]

Prefecți[modificare | modificare sursă]

Alexandru Simionovici (Botoșani), condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, sentința nefiind definitivă.[90]

Dan Ilie Morega (Gorj), condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trei infracțiuni de folosire a influenței ori autorității de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii de foloase necuvenite și de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în vederea obținerii unui avantaj patrimonial pentru altul.[118]

Marinică Cazacu (Ialomița) – la 19 decembrie 2014 a fost condamnat la șase ani de închisoare cu executare într-un dosar privind retrocedări ilegale. Decizia nu este definitivă.[220][221][222]

Dănuț Culețu (Constanța), trimis în judecată pentru abuz în serviciu pe perioada în care a fost prefect al județului Constanța și președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar Constanța.[207]

Teodor Nițulescu (Teleorman), acuzat de ANI de conflict de interese și fapte de corupție.[223]

Primari[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Falcă, Arad — judecat pentru luare de mită și abuz în serviciu, a fost achitat în acest dosar, decizia instanței nefiind definitivă.[224]

Dumitru Sechelariu, Bacău — cercetat pentru cumpărarea de influență, după ce a încercat să mituiască niște procurori care urmau să se pronunțe într-un dosar în care era cercetat.[225][226]

Romeo Stavarache, Bacău — trimis în judecată pentru tentativă la abuz în serviciu, într-un dosar legat de repartizarea unei locuințe către un subaltern.[227]

Cătălin Cherecheș, Baia Mare — cercetat de DNA pentru luare de mită și trafic de influență.[228]

Cristian Anghel, Baia Mare — condamnat definitiv la doi ani și jumătate de închisoare pentru fapte de corupție.[229]

Constantin Boșcodeală, Buzău — trimis în judecată pentru abuz în serviciu.[230]

Sorin Apostu, Cluj — condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru luare de mită.[231]

Antonie Solomon, Craiova – la 20 septembrie 2013 a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[65][66]

Mircia Muntean, Deva — condamnat definitiv în septembrie 2013 la patru ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar din 2004, în care a fost acuzat că a încheiat tranzacții ilegale de terenuri cu un traficant de mașini de lux.[188]

Nicolae Matei, Năvodari — condamnat la trei ani și jumătate de închisoare cu executare pentru dare de mită, decizia nefiind irevocabilă.[232]

Tudorel Calapod, Năvodari — condamnat la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, după ce a fost acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual.[233]

Grigore Crăciunescu, Pașcani — condamnat în 2014 la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, decizia nefiind definitivă.[177]

Gheorghe Ștefan, Piatra Neamț — acuzat că ar fi influențat, în perioada 2010-2012, repartizarea prioritară de la Consiliul Județean (CJ) Neamț a unor fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) către trei comune în care licitațiile fuseseră câștigate de o firmă pe care el o controla prin interpuși.[234]

Emilian Frâncu, Râmnicu Vâlcea — condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită.[235]

Florentin Pandele, Voluntari — trimis în judecată pentru că ar fi emis ilegal o autorizație de construire a unui complex rezidențial, a fost achitat în acest dosar.[236]

Radu Căpîlnașiu, Zalău — declarat incompatibil de ANI pe motiv că a deținut, în paralel cu funcția de primar, și calitatea de reprezentant al municipiului în AGA la două societăți aflate în subordinea Consiliului Local Zalău.[237]

Cristian Poteraș, Sectorul 6, București — judecat pentru abuz în serviciu privind eliberarea unor titluri de proprietate pentru terenuri intravilane, a fost achitat în acest dosar, decizia nefiind definitivă.[238]

Primari de comune

Dumitru-Verginel Gireadă (Mihai Eminescu, județul Botoșani), condamnat în 2012 la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu.[168]

Mihai Radan (Carașova, județul Caraș-Severin) – la 23 februarie 2015 a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.[137][138][239]

Florin Mitroi (Valu lui Traian), trimiterea în judecată în 2015 pentru abuz în serviciu.[208][207]

Rozália Biró, Oradea — acuzată de abuz în serviciu și conflict de interese de către Inspectorii Agenției Naționale de Integritate.[240]

Paul Rusu, fost consilier local în Suceava – la 19 iunie 2014 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare pentru tentativa de mituire a unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.[241]

Note[modificare | modificare sursă]

^ “Tigareta II trebuia sa-l inlature pe Constantinescu”, 4 februarie 2007, E. C., HotNews.ro, accesat la 24 iunie 2014

^ Istoria dobandirii imobilului din Mihaileanu – intesata de minciunile presedintelui, 26 noiembrie 2005, Gândul, accesat la 24 iunie 2014

^ Băsescu: Eu nu spun că sunt un sfânt. Casa din Mihăileanu și creditul la CEC sunt controversate, 12 decembrie 2013, Valentina Postelnicu, Mediafax, accesat la 24 iunie 2014

^ MOTIVAREA Tribunalului București: Mircea Băsescu a primit bani pentru a-și trafica influența pentru Bercea Mondial. Contestația la arestare se judecă vineri, 23 iunie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 24 iunie 2014

^ Adrian Năstase, CONDAMNAT DEFINITIV la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul ZAMBACCIAN. Dana Năstase, 3 ani cu suspendare, 6 ianuarie 2014, Mediafax, accesat la 12 ianuarie 2016

^ UPDATE 4: Adrian Năstase, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj, 30 martie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 15 iunie 2014

^ DOSARUL ”ZAMBACCIAN”. Adrian Năstase, condamnat la 4 ani de închisoare cu executare: “Pedeapsa este îngrozitoare și injustă!” Fostul premier a fost încarcerat la Rahova, 6 ianuarie 2014, Virgil Burlă, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014

^ a b Stolojan, reclamat de ANI la Parchet fiindcă nu a trecut în declarația de avere acțiuni la Transgaz, 24 aprilie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan, CONDAMNAȚI DEFINITIV la trei ani de închisoare cu executare, 25 februarie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016

^ a b c d Remeș, primul ministru de Finanțe din istoria României condamnat la închisoare, 25 februarie 2013, Catalin Lupasteanu, Ziarul financiar, accesat la 15 iunie 2014

^ Decebal Traian Remeș, condamnat la trei ani de închisoare în 2013, va fi ELIBERAT CONDIȚIONAT, 11 februarie 2014, Mona Hera, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016

^ a b Codruț Șereș și Zsolt Nagy au fost încarcerați la Penitenciarul Rahova, 27 ianuarie 2015, Andrei Dumitrescu, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016

^ a b c Dosarul privatizărilor strategice: Codruț Șereș, CONDAMNAT la șase ani de închisoare, Zsolt Nagy – cinci ani, 3 decembrie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 15 iunie 2014

^ a b Relu Fenechiu, condamnat definitiv la 5 ani de închisoare CU EXECUTARE. El s-a predat Poliției Județene Iași, 30 ianuarie 2014, Mediafax

^ VIDEO. UPDATE. Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA pentru spălare de bani. Sentința este definitivă. Imobilul Grivco și sediul Antenelor, confiscate, 9 august 2014, Alexandru Ion, Diana Biță, România liberă, accesat la 25 august 2014

^ CONDAMNĂRI în dosarul Rompetrol: Sorin Roșca Stănescu – 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare; Sorin Pantiș – 2 ani și 8 luni, 7 octombrie 2014, Livia Ispas, Mediafax, accesat la 9 ianuarie 2016

^ Nou termen în dosarul Loteria II, în care sunt cercetați Copos și Camelia Voiculescu, 12 februarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 25 august 2014

^ Liviu Dragnea a fost condamnat la UN AN de închisoare cu SUSPENDARE în dosarul “Referendumul fraudat”, 15 mai 2015, Ionel Stoica, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 15 mai 2015

^ Miron Mitrea, condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Fostul ministru s-a predat și a fost încarcerat, 13 februarie 2015, Biro Attila, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Miron Mitrea, CONDAMNAT la doi ani de închisoare cu executare, 15 octombrie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014

^ Monica Iacob Ridzi, CONDAMNATĂ DEFINITIV la 5 ani de închisoare cu executare. Ridzi S-A PREDAT la Poliția județeană Cluj, 16 februarie 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ PRIMUL VERDICT în dosarul Ridzi – 2 Mai. Monica Iacob Ridzi, condamnată la 5 ani de închisoare, cu executare, 27 ianuarie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ Scandalul „Case pentru generali”. Dobrițoiu, mai aproape de condamnare, 8 aprilie 2014, Violeta Fotache, Evenimentul zilei, accesat la 31 octombrie 2014

^ Fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia a fost trimis în judecată, 29 mai 2014, Alexandra Ciliac, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014

^ Darius Vâlcov rămâne în arest preventiv, 11 mai 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ a b Ovidiu Silaghi este urmarit penal pentru trafic de influenta – Anticoruptie, 12 septembrie 2013, I. R., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014

^ Europarlamentarul Ovidiu Silaghi a pierdut procesul în care cerea ANI despăgubiri de un leu, 15 aprilie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Mircea Diaconu nu poate fi ministru. A fost declarat definitiv incompatibil, 19 iunie 2012, Livia Ispas, Mediafax, accesat la 15 iunie 2014

^ Senatul a luat act de încetarea mandatului de senator al lui Mircea Diaconu, 4 decembrie 2012, Eliana Radulescu, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Mircea Diaconu a fost trimis în judecată. Actorul este acuzat de conflict de interese, 23 noiembrie 2012, M. Z., Antena 3, accesat la 23 mai 2014

^ a b Mircea Diaconu, achitat în dosarul în care este acuzat de conflict de interese, 13 martie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ DECIZIE DEFINITIVĂ a instanței în cazul CONFLICTULUI DE INTERESE al lui Mircea Diaconu, 28 noiembrie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 29 noiembrie 2014

^ Ministrul Sănătății, declarat incompatibil de către ANI, 25 septembrie 2012, Money.ro, accesat la 15 iunie 2014

^ a b c Curtea de Apel Bucuresti a decis ca Eduard Hellvig s-a aflat in stare de incompatibilitate – Esential, 2 aprilie 2013, R. P., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014

^ a b c UPDATE. ANI EXTINDE cercetările asupra ministrului Eduard Hellvig: a împrumutat 145.000 de euro de la socrul BUGETAR. Vezi REACȚIA ministrului și ultima sa declarație de avere, 21 noiembrie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ a b c Ministrul Turismului, Eduard Hellvig, găsit incompatibil de către ANI, 9 noiembrie 2012, Lucia Efrim, Ziarul financiar, accesat la 19 iunie 2014

^ Ecaterina Andronescu, urmărită penal de DNA în dosarul Microsoft. “Mă voi bate să-mi dovedesc nevinovăția”, 27 noiembrie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 27 noiembrie 2014

^ Pacuraru, si suspendat, si demisionar, 24 septembrie 2008, Andreea Nicolae, România liberă, accesat la 29 august 2014

^ Paul Păcuraru și Dan Ilie Morega, achitați în procesul de corupție, 3 mai 2011, Jurnalul Național, accesat la 29 august 2014

^ Fostul ministru al Muncii Paul Păcuraru și Dan Ilie Morega, achitați în dosarul Rovinari și Turceni, amânat, Cotidianul, accesat la 29 august 2014

^ Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale a fostului ministru al Educației Liviu Pop, în cazul conflictului de interese, 10 iulie 2013, Thomas Dinca, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Ioan Botiș, la Parchetul instanței supreme în dosarul privind conflictul de interese, 4 octombrie 2012, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Europarlamentarul Adrian Severin, trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și trafic de influență, 11 septembrie 2013, Andra Dumitru, România liberă, accesat la 29 august 2014

^ ANI contestă la CAB și Parlamentul European calitatea de europarlamentar a lui Mircea Diaconu, 18 iunie 2014, Laura Mitran, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ a b c Președintele Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu, a fost găsit incompatibil, 24 aprilie 2013, Simona Suciu, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ După Iohannis, liberalul Aristotel Căncescu obține anularea deciziei de incompatibilitate, 18 martie 2014, Adrian Popescu, Gândul, accesat la 23 mai 2014

^ SENTINȚĂ. Magistrații au decis definitiv: Baronul Mischie, patru ani la PUȘCĂRIE, 18 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ Fostul director adjunct al APIA, condamnat definitiv la șapte ani și șase luni de închisoare pentru o șpagă de 1,2 milioane de euro, 31 august 2015, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Directorul general adjunct al APIA, Aurel Pană, și Mugur George Voinea, din PC, arestați preventiv pentu fapte de corupție, 15 august 2013, Silvana Chiujdea, Evenimentul zilei, accesat la 12 iunie 2014

^ Oficial: Medicul Șerban Brădișteanu, urmărit penal pentru favorizarea infractorului în cazul Năstase. Șeful Poliției Române, Petre Tobă chemat la DNA, 26 iunie 2012, Biro Attila, Gândul, accesat la 23 mai 2014

^ Preotul-politician Ioan Aurel Rus a fost găsit vinovat și condamnat cu doar 8 luni înainte să fie reprimit în Biserică, 30 decembrie 2013, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Cum a încercat preotul-politician Ioan Aurel Rus să convingă o minoră să renunțe la acuzații, după ce fusese violată, 9 ianuarie 2014, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Perioada de carantină pentru condamnații în dosarul “Transferurilor” a expirat, 25 martie 2014, Andrei Dumitrescu, Mediafax, accesat la 25 august 2014

^ George Copos, condamnat la patru ani de închisoare cu executare în dosarul Loteria I, 25 august 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Gândul, accesat la 25 august 2014

^ Nou termen in dosarul Loteria II, la Tribunalul Bucuresti – Anticoruptie, 9 aprilie 2014, I. C., HotNews.ro, accesat la 25 august 2014

^ Baronul USL de Dâmbovița, Adrian Țuțuianu, cercetat pentru trafic de influență. Victimă colaterală din dosarul deputatului Ion Stan, 4 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ TUPEU INUTIL. Fostul senator Cătălin Voicu, condamnat la ȘAPTE ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE. Polițiștii s-au dus la spital după acesta: “Avem mandatele!” | VIDEO, 22 aprilie 2013, Virgil Burlă, Antoaneta Etves, Ana-Maria Adamoae, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 15 iunie 2014

^ MAFIA ZAHARULUI. Primele sentințe: fata fostului senator PNL, Cezar Măgureanu, 1 an si 10 luni închisoare cu suspendare, 9 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ DIICOT. Fostul senator Cezar Măgureanu și interlopul Octavian Grecu, zis Butoane, trimiși în judecată pentru un prejudiciu de 168 milioane de dolari, 19 ianuarie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ CARACATIȚA DIN ASIGURĂRI. ”Unchiul” Dan Radu Rușanu și doamna Chițoiu au fost trimis în judecată în ”Dosarul Carpatica”, 25 aprilie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ TRASEUL ȘPĂGILOR DIN PORTUL CONSTANȚA. Senatorul Banias, cap de afiș în DOSARUL DNA, 3 aprilie 2012, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ Dan Voiculescu, încarcerat la Penitenciarul Rahova. A fost condamnat la 10 ani de închisoare. SENTINȚA în DOSARUL ANULUI, 8 august 2014, Biro Attila, Mihaela Stoica, Gândul, accesat la 31 octombrie 2014

^ Dan Voiculescu, CONDAMNAT la 10 ani de închisoare CU EXECUTARE în dosarul ICA. Voiculescu și ceilalți condamnați, încarcerați la Penitenciarul Rahova – VIDEO, FOTO, 8 august 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 31 octombrie 2014

^ Sorin Roșca Stănescu, condamnat în DOSARUL ROMPETROL la 2 ani și 4 luni cu executare. Anunțul senatorului după decizia instanței, 7 octombrie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 9 octombrie 2014

^ a b Fostul primar al Craiovei Antonie Solomon, CONDAMNAT DEFINITIV la 3 ani de închisoare cu executare: “Sunt în București, merg direct la Craiova ca să mă predau”, 20 septembrie 2013, Catalina Cocolos, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ a b Antonie Solomon, condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, 11 iulie 2013, Gândul, accesat la 3 iunie 2014

^ Verdictul în dosarul “Poșta Română”: Zsolt Nagy – patru ani de închisoare cu suspendare, Tudor Chiuariu – 3 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare, 24 ianuarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 23 mai 2014

^ Fostul senator UDMR Olosz Gergely a fost condamnat la 7 ani de închisoare. Sentința nu este definitivă, 17 iulie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 23 mai 2014

^ CAB a anulat condamnarea de șapte ani de închisoare a fostului senator Olosz Gergely și va judeca în fond dosarul, 4 octombrie 2013, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Primul parlamentar condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 12 mai 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Senatorul Sorin Lazăr, condamnat la șase luni de închisoare pentru conflict de interese. Parlamentarul a recunoscut fapta, 15 aprilie 2014, Ionuț Benea, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ Senatorul PNL Dian Popescu a fost condamnat la cinci luni de închisoare cu suspendare, 28 noiembrie 2014, Livia Ispas -Mediafax, Gândul, accesat la 29 noiembrie 2014

^ SCANDAL MOCNIT ÎN POLIȚIE. Senatorul Dian Popescu vrea să-l MAZILEASCĂ pe COMISARUL care l-a băgat în AREST, 31 octombrie 2013, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ Senatorul Șerban Mihăilescu a fost trimis în judecată, 27 aprilie 2010, Departamentul Eveniment, Mediafax, accesat la 23 mai 2014

^ „Domnul criză“, senatorul de Iași care a învins falimentul cu adeverințe false pentru credite de 435.000 de euro, 14 septembrie 2014, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 24 noiembrie 2014

^ Senatorul de Iași Ionel Agrigoroaei și mai mulți membri ai familiei sale, trimiși în judecată pentru fals și înșelăciune, 12 septembrie 2014, Cezar Pădurariu, Adevărul, accesat la 24 noiembrie 2014

^ Fostul judecător CC Toni Greblă, trimis în judecată pentru trafic de influență, 9 septembrie 2015, Laura Mitran, Mediafax, accesat la 6 ianuarie 2016

^ Senatorul PSD Victor Mocanu și alte trei persoane, trimiși în judecată de DNA, 20 decembrie 2013, Claudia Spridon, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ Senatorul PSD Marius Ovidiu Isăilă, urmărit penal de procurorii DNA. Ce mită a luat parlamentarul, 4 aprilie 2014, Gândul, accesat la 23 mai 2014

^ EXCLUSIV. Șpăgile “Senatorului Ficățel”, Niculae Bădălău: 200 pulpe de pui, 200 bucăți piept de pui și 20 kg ficat de pasăre. Cum intermedia parlamentarul întâlnirile cu funcționarii statului!, 29 octombrie 2013, Violeta Fotache, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ UPDATE Niculae Badalau – senatorul PSD cercetat in dosarul evaziunii fiscale de 50 de milioane de euro. Acesta s-a prezentat la sediul DNA si se declara nevinovat – Esential, 28 octombrie 2013, Puiu Alexandru, HotNews.ro, accesat la 23 mai 2014

^ Fostul senator PNL Iosif Secășan, condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, 25 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ PREMIERĂ. Primul parlamentar român condamnat pentru corupție și obligat să muncească 90 de zile în folosul comunității, 18 noiembrie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 noiembrie 2014

^ Iosif Secășan (PNL), urmărit penal de DNA, a demisionat din Senat, 8 aprilie 2014, Eliana Radulescu -Mediafax, Gândul, accesat la 23 mai 2014

^ Senatorul PDL Gigi Chiru, urmărit penal pentru o șpagă de 1,5 milioane euro, 30 octombrie 2014, Biro Attila, Andrei Luca Popescu, Gândul, accesat la 30 octombrie 2014

^ Senatorul Alexandru Cordoș, urmărit penal pentru favorizarea infractorului, 12 august 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 24 august 2014

^ a b INCOMPATIBILI. ANI solicită revocarea din funcție a senatorului PNL Daniel Akos Mora și a deputatului PDL Ștefan Bucur Stoica, 11 martie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 19 iunie 2014

^ VIDEO Senatorul PNL Akos Mora a demisionat din Parlament – Politic, 18 noiembrie 2014, V. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Dosarul “Motorina” – Sorin Blejnar, HotNews.ro, accesat la 24 august 2014

^ a b Condamnat la 4 ani inchisoare, fostul prefect de Botosani a facut apel, 23 martie 2002, Ziarul de Iași, accesat la 23 mai 2014

^ Mihai Tânjală, la un pas de a fi EXTRĂDAT în România. Fostul deputat condamnat în 2011 își petrece Crăciunul în CARAIBE | VIDEO, 25 decembrie 2015, Ioana Tomescu, Evenimentul zilei, accesat la 25 decembrie 2015

^ BRD il acuza pe Bivolaru de frauda, 24 martie 2007, Evenimentul zilei

^ Condamnarea la șapte ani de închisoare cu executare pentru Dorin Lazăr Maior, menținută la recurs, 11 noiembrie 2013, Mihaela Gradinaru, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Dorin Lazar Maior, liderul Blocului National al Revolutionarilor, dat in urmarire internationala, dupa ce a fost condamnat la inchisoare – Esential, 26 noiembrie 2013, R. M., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014

^ DOSARUL ROMEXTERRA: Dorin Lazăr Maior, condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru șantaj, 5 martie 2013, Mihaela Gradinaru, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu, condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare, 2 iunie 2008, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ DEFINITIV. Fostul deputat PRM, Dănuț Saulea, condamnat pentru corupție. Șpaga codificată: „Eu am nevoie de cincizeci de mii de cărți!”, 1 martie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 10 octombrie 2014

^ a b „Deputatul Savu și-a lungit procesul până la prescriere”, Adevărul, 28 aprilie 2011, accesat la 10 octombrie 2014

^ EXCLUSIV EVZ . Raj Tunaru. Amintiri din pușcăriile americane.Când viața bate filmele indiene | VIDEO, 7 ianuarie 2012, Mihnea-Petru Pârvu, Evenimentul zilei, accesat la 3 noiembrie 2014

^ Un fost deputat român, condamnat pentru PROFANARE DE MORMINTE. Cum le-a insuflat cetățenilor credința că cea mai bună metodă de a scăpa de STRIGOI este un țăruș în inimă, 13 decembrie 2014, Gândul, accesat la 14 decembrie 2014

^ Fost parlamentar de Constanța din partea minorității turce, Metin Cerchez, condamnat de Judecătoria Brăila pentru profanare de morminte, 12 decembrie 2014, Florentin Coman, Adevărul, accesat la 14 decembrie 2014

^ Cinci ani de inchisoare pentru fostul deputat Emilian Cutean – Frontul coruptiei, romaniacurata.ro, accesat la 18 iunie 2014

^ Sentință definitivă pentru fostul deputat PSD, Emilian Cutean | Agenția AMOS News, 7 februarie 2012, Amos News, accesat la 18 iunie 2014

^ Revoluționarul Cutean, cinci ani de închisoare cu executare, 7 februarie 2012, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014

^ Fostul deputat PSD Mihail Sirețeanu, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare, 7 iunie 2011, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Nati Meir: portretul escrocului la bătrânețe, 7 mai 2011, Mihnea-Petru Pârvu, Magda Spiridon, Evenimentul zilei, accesat la 31 octombrie 2014

^ Nati Meir, condamnat definitiv la 7 ani de închisoare, 13 iunie 2014, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 15 iunie 2014

^ Aurel Nechita, găsit în incompatibilitate și-a dat demisia din funcția de decan, 12 februarie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016

^ ANI cere REVOCAREA deputatulul Nechita. Inalta Curte a decis că parlamentarul e INCOMPATIBIL, 11 februarie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016

^ VIDEO Inalta Curte, decizie definitiva – Deputatul Aurel Nechita (PSD), declarat incompatibil – Politic, 11 februarie 2013, R. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ http://www.ziare.com/politica/incompatibil/deputatii-nu-cedeaza-usor-incompatibilul-aurel-nechita-greu-de-revocat-1219621

^ Deputatul PD Stelian Dutu, trimis in judecata de DNA, 28 februarie 2007, Cristina Darmina Iamandi, România liberă, accesat la 31 octombrie 2014

^ Deputatul PD Stelian Dutu, fost presedinte al CJ Constanta, a fost trimis in judecata, 1 martie 2007, Gândul, accesat la 31 octombrie 2014

^ Deputatul PD, Stelian Dutu – trimis in judecata de procurorii DNA, 28 februarie 2007, D. Mihai, HotNews.ro, accesat la 31 octombrie 2014

^ Fostul deputat Sorin Buta, condamnat la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, 25 februarie 2015, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Fostul deputat Alin Trăsculescu, trimis în judecată, 4 aprilie 2013, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul PSD Anghel Stanciu, condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare, 24 noiembrie 2015, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ a b Deputatul Dan Ilie Morega, condamnat la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru fapte de coruptie – Anticoruptie, 27 mai 2011, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 23 mai 2014

^ Fostul deputat PDL Dan Păsat a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, 12 decembrie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ Vaslui: Fostul deputat PDL Dragoș Iftime, condamnat definitiv la șase ani de închisoare cu executare, 25 iunie 2014, Andreea Unturica, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014

^ Fostul deputat PDL Dragos Iftime, condamnat la sase ani de inchisoare cu executare – Anticoruptie, 25 iunie 2014, V. M., HotNews.ro, accesat la 27 octombrie 2014

^ Fostul deputat PDL de Vaslui Dragoș Iftime, condamnat definitiv la șase ani de închisoare cu executare pentru infracțiuni economice, 25 iunie 2014, Simona Voicu, Adevărul, accesat la 27 octombrie 2014

^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, amendat penal cu 2.000 de lei pentru că și-a angajat fiul la Parlament, 23 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, amendat penal cu 2.000 de lei. Care este motivul, 23 martie 2015, Andra Dolana, Ondine Ghergut, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Florin Pâslaru, judecat pentru că și-a angajat fiul la Parlament, 7 ianuarie 2014, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Fostul deputat Ion Dumitru, condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, 7 iunie 2013, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Fostul șef Romsilva, Ion Dumitru, condamnat pentru Afacerea “Tancul roz”, 8 iunie 2013, Ionuț Dima, Adevărul, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul PSD Ion Stan, RIDICAT de DNA. El și șoferul său sunt urmăriți penal pentru TRAFIC DE INFLUENȚĂ. UPDATE, 22 noiembrie 2012, Andrei Luca Popescu, Gândul, accesat la 9 iunie 2014

^ Fost deputat, condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare pentru că și-a angajat fiica, 3 decembrie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Luminița Iordache, condamnată pentru angajarea fiicei la cabinetul de deputat, 29 noiembrie 2014, Ionuț Benea, Ziarul de Iași, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Fostul deputat Luminița Iordache a fost trimisă în judecată pentru că și-a angajat fiica la biroul său parlamentar, 10 martie 2014, S. T., Antena 3, accesat la 19 iunie 2014

^ Fostul deputat Luminița Iordache, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 10 martie 2014, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare, 12 mai 2015, Agerpres, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, 12 mai 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Marian Ghiveciu, condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, într-un dosar legat de retrocedarea nelegală a unor terenuri, 12 mai 2015, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul Ghiveciu și funcționarul Borcan, făcuți „țăndări” de DNA, 22 decembrie 2011, Petrisor Cana, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014

^ a b Fostul deputat Mihai Radan, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 23 februarie 2015, Agerpres, accesat la 3 ianuarie 2016

^ a b Fostul deputat Mihai Radan, trimis în judecată, 10 ianuarie 2014, Avram Eliza, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Fostul deputat Mihail Boldea a fost pus în libertate, 23 noiembrie 2013, Departamentul Corespondenți, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Fostul deputat PSD Mugurel Surupăceanu, condamnat la

7 ani de închisoare cu executare pentru corupție, 1 octombrie 2013, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ Fostul deputat Neculai Rebenciuc, trimis în judecată pentru conflict de interese, 21 mai 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014

^ Deputatul PDL Petru Movila, cercetat de DNA Iasi intr-un dosar de coruptie privind Politia Rutiera Iasi – Anticoruptie, 28 septembrie 2012, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014

^ Sergiu Andon, REVOCAT din PARLAMENT: Problema trebuie clarificată, 11 septembrie 2012, Ema Ene, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Verdict: Sergiu Andon a fost găsit incompatibil. Deputatul PC trebuie să renunțe la mandatul în Parlament, 3 aprilie 2012, Ondine Ghergut, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Sergiu Andon, primul parlamentar care își pierde mandatul pe motiv de incompatibilitate, 11 septembrie 2012, Alina Novaceanu -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ Premieră în Parlament: Sergiu Andon, declarat incompatibil, pierde mandatul de deputat, 3 aprilie 2012, Jurnalul Național, accesat la 19 iunie 2014

^ Fostul deputat PDL Sorin Pandele, condamnat definitiv la 5 ani închisoare pentru corupție – Anticoruptie, 21 ianuarie 2014, Victor Cozmei, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Fostul deputat Pandele și un fost primar argeșean, condamnați la cinci ani de închisoare cu executare, 22 ianuarie 2014, Departamentul Corespondenți, Mediafax, accesat la 27 octombrie 2014

^ Fostul deputat Stelică Iacob Strugaru, judecat pentru că și-a angajat fiul la biroul parlamentar, 19 septembrie 2013, Departamentul Social -Mediafax, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Fostul deputat Ștefan Buciuta a fost condamnat de Curtea Supremă pentru nepotism: și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar!, 6 iunie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 8 iunie 2014

^ Deputatul PNL Virgil Pop, condamnat definitiv la cinci ani de închisoare. Recursul i-a fost respins, 26 martie 2012, Antena 3, accesat la 18 iunie 2014

^ a b Doi deputati PDL, Petru Calian si Adrian Gurzau, implicati intr-un scandal de prostitutie si trafic de persoane. Calian: Faceam un studiu de impact pentru o lege – Esential, 11 martie 2010, R. M., HotNews.ro, accesat la 22 septembrie 2014

^ Brândușa Novac, achitată pentru conflict de interese de Curtea de Apel București, 19 decembrie 2013, Otilia Ciocan, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ a b Președintele CJ Sibiu, Ioan Cindrea, a fost condamnat definitiv, după ce și-a angajat soția la cabinetul parlamentar, 15 septembrie 2015, Gândul, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Un deputat condamnat justifică angajarea nevestei: era eficientă, 15 octombrie 2015, Traian Deleanu, Evenimentul zilei, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Fostul deputat Ioan Cindrea a câștigat procesul cu Agenția Națională de Integritate, 18 martie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Oamenii guvernării Năstase, la Sibiu. Ce s-a întâmplat cu reprezentanății PSD care reprezentau Sibiul în perioada 2000-2004, 13 noiembrie 2014, Ramona Găină, Adevărul, accesat la 15 noiembrie 2014

^ Deputatul UDMR Marko Attila Gabor, condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, 26 noiembrie 2014, Mona Hera, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul Marko Attila Gabor condamnat la trei ani de inchisoare, 26 Noiembrie 2014, Bună Ziua Iași, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul maghiar din dosarul șefei DIICOT, condamnat cu suspendare într-un alt caz de retrocedare, 26 noiembrie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul Adrian Merka, condamnat la un an și șase luni cu suspendare, pentru conflict de interese, 21 ianuarie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul Adrian Merka, condamnat la un an si sase luni cu suspendare, pentru conflict de interese – Politic, 21 ianuarie 2015, V. M., HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul Adrian Merka, judecat după ce și-a angajat părinții la propriul cabinet parlamentar, 2 iunie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 2 iunie 2014

^ a b UPDATE Democrat-liberalii Popoviciu, Samartinean si Ostaficiuc, urmariti penal de DNA Timisoara – Anticoruptie, 30 mai 2014, I. R., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Mate Andras Levente, condamnat definitiv la șase luni de închisoare cu suspendare, 10 februarie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Liderul deputaților UDMR, Mate Andras Levente, trimis în judecată pentru conflict de interese, 18 septembrie 2013, Remus Florescu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014

^ Deputatul Cătălin Rădulescu a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, sub control judiciar, 18 aprilie 2014, Laurentiu Ionescu, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ a b PARLAMENT 588 – față și profil. Noul deputat Verginel Gireadă “trei ani cu suspendare”: “Dumnezeu nu e țigan”, 13 decembrie 2012, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ BARONUL PUILOR. Florin Popescu, mâna dreaptă a Elenei Udrea, urmărit penal pentru că a cerut 70 de tone de carne de pui grill pentru mită electorală, 23 aprilie 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 19 iunie 2014

^ Verdict în dosarul „Schimbul de terenuri”. Gigi Becali, Dumitru Cioflină și Victor Babiuc au ajuns după gratii, 20 mai 2013, Alina Brebenel, Mihaela Cojocariu, Mara Raducanu, Andrei Militaru, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ Deputatul Gheorghe Coman, condamnat definitiv la un an de închisoare cu executare, 28 aprilie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Gheorghe Costin, foști și actuali primari și viceprimari din Beiuș, trimiși în judecată, 27 august 2013, Catalina Cocolos, Bihoreanul, accesat la 23 mai 2014

^ CONDAMNĂRI CU EXECUTARE în Dosarul Transferurilor: Copos – 3 ani și 8 luni, Mihai Stoica – 3 ani și 6 luni, Gică Popescu – 3 ani și o lună. LISTA celor 8 condamnări la închisoare, 4 martie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ GIGI NEȚOIU în DOSARUL TRANSFERURILOR: Condamnat definitiv la 3 ani și 4 luni închisoare cu executare, 4 martie 2014, Catalin Lupasteanu -Mediafax, Livia Ispas – Mediafax, Gândul, accesat la 15 octombrie 2014

^ Deputatul de Dolj Gheorghe Nețoiu, condamnat la închisoare cu executare în „Dosarul Transferurilor”, 4 martie 2014, Andreea Mitrache, Adevărul, accesat la 15 octombrie 2014

^ Deputatul Ghervazen Longher, condamnat la trei luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, 17 iunie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 18 iunie 2014

^ a b Deputatul PNL Grigore Craciunescu a fost condamnat la doi ani si sase luni de inchisoare cu suspendare – Anticoruptie, 16 iunie 2014, R. M., HotNews.ro, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Grigore Crăciunescu a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare cu suspendare, 12:57, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul PNL Grigore Crăciunescu, trimis în judecată pentru conflict de interese, 17 octombrie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Hubert Thuma și fostul procuror Mihai Betelie,condamnați definitiv la 6 luni cu suspendare, 14 octombrie 2014, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 22 octombrie 2014

^ Ioan Oltean este urmărit penal pentru favorizarea infractorului, 12 septembrie 2013, Mihaela Cojocariu, Bianca Sara, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014

^ DNA cere arestarea deputatului PC Ion Diniță, cercetat în dosarul președintelui CJ Brașov, Aristotel Căncescu, 10 octombrie 2014, Larisa Ciută, Evenimentul zilei, accesat la 12 octombrie 2014

^ Fostul deputat Karoli Kerekeș, trimis în judecată pentru conflict de interese, 24 ianuarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Marian Neacșu, liderul grupului PSD din Camera Deputaților, judecat pentru conflict de interese. Și-a angajat fiica la cabinetul parlamentar!, 16 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 19 iunie 2014

^ Liderul deputaților PSD, Marian Neacșu, trimis în judecată, 16 decembrie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Surse: Deputatul PSD, Marian Neacsu, trimis in judecata de Parchetul General pentru conflict de interese – Esential, 13 decembrie 2013, D. T., HotNews.ro, accesat la 19 iunie 2014

^ DNA: 43 de edili, urmăriți penal în dosarul lui Mircea Drăghici și al lui Constantin Nicolescu, 4 martie 2014, Valentin Anghel, Mediafax, accesat la 23 mai 2014

^ a b Deputat condamnat definitiv pentru corupție, 24 septembrie 2013, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ REPUBLICA PENALILOR.”DRAMA” deputatului șpăgar Nicu: și-a votat imunitatea și a vrut să fugă în China. A ajuns după gratii, 12 decembrie 2013, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Nicolae Vasilescu, condamnat la doi ani închisoare cu executare. Vasilescu voia să fugă din țară, 11 decembrie 2013, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Oana Niculescu Mizil, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 30 septembrie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Oana Niculescu Mizil a fost trimisă în judecată pentru conflict de interese, 30 septembrie 2013, RL Online, România liberă, accesat la 19 iunie 2014

^ Norocul lui Sebastian Ghiță: Dosarul său vechi de 12 ani este judecat de un magistrat care l-a achitat în 2004, 14 mai 2014, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul PSD Sonia Maria Drăghici, trimisă în judecată pentru conflict de interese, 10 iunie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 19 iunie 2014

^ Deputatul Vasile Gliga, condamnat definitiv la închisoare cu suspendare, pentru conflict de interese, 30 iunie 2015, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Vasile Gliga, judecat pentru că și-a angajat soția la Parlament, 8 ianuarie 2014, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Baronul de Prahova și fiul său au fost trimiși în judecată. DNA cere AREST la domiciliu pentru Mircea Cosma, 12 aprilie 2014, Magda Spiridon, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Theodor Nicolescu a fost arestat, 27 martie 2015, Otilia Ciocan, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul Ioan Adam rămâne în arest – definitiv, 4 decembrie 2014, Catalin Lupasteanu, Mediafax, accesat la 4 ianuarie 2016

^ a b Patru deputați acuzați de conflict de interese de ANI pentru că și-au angajat rudele la Parlament, 11 noiembrie 2013, Biro Attila, Gândul, accesat la 18 iunie 2014

^ Deputatul Niculae Mircovici, condamnat definitiv la șase luni închisoare cu suspendare – AGERPRES, 23 februarie 2015, Agerpres.ro

^ Deputatul Niculae Mircovici: Voi contesta la CEDO decizia ÎCCJ de condamnare a mea, cer daune, 27 februarie 2015, Emma Toader, Mediafax, accesat la 3 ianuarie 2016

^ ANI: Deputatul Steluța Cătăniciu, în conflict de interese în perioada în care a fost consilier local, 27 martie 2013, Departamentul Social, Mediafax, accesat la 19 iunie 2014

^ Deputatul Dorinel Ursărescu urmărit penal pentru implicare în afaceri cu motorină. La o tonă vândută, avea promiși 100 de euro, 21 octombrie 2014, Florin Jbanca, Adevărul, accesat la 30 octombrie 2014

^ Deputatul Mircea Roșca, cercetat sub control judiciar, 14 aprilie 2015, Andra Mitu, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul Mircea Rosca, cercetat sub control judiciar – Anticoruptie, 14 aprilie 2015, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ a b c DNA a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a deputatului Dănuț Culețu, 6 ianuarie 2015, Agerpres, accesat la 4 ianuarie 2016

^ a b Deputatul Dănuț Culețu, trimis în judecată, 6 ianuarie 2015, David Simion, România liberă, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Ion Ochi, deputat PSD, poate fi arestat, 27 aprilie 2015, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016

^ DNA: ”Deputatul Ion Ochi și-a construit o imagine de neatins”, 22 aprilie 2015, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Deputatul PSD Ion Ochi, trimis in judecata pentru luare de mita si abuz in serviciu, a demisionat din Parlament – Politic, 1 septembrie 2015, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Trei ani de închisoare cu executare pentru fostul președinte al CJ Botoșani Constantin Conțac, 31 octombrie 2012, Adevărul, accesat la 23 mai 2014

^ Cum fuge „hăituitul” Oprișan, de șapte ani, de justiție, în „Dosarul Căprioara”: prefecți amnezici, polițiști aroganți cu instanța, primari audiați cu forța, 17 noiembrie 2013, Borcea Stefan, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014

^ Fostul șef al CJ Argeș Constantin Nicolescu, condamnat la șapte ani și opt luni de închisoare, 5 februarie 2015, Gândul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ DNA: Constantin Nicolescu, președintele CJ Argeș, trimis în judecată., 18 mai 2011, Jurnalul Național, accesat la 23 mai 2014

^ Președintele CJ Bistrița-Năsăud, cercetat pentru corupție: Nu mă simt vinovat cu absolut nimic, 30 martie 2012, RL Online, România liberă, accesat la 23 mai 2014

^ Baronul de Botoșani, Florin Țurcanu, condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare, 11 decembrie 2014, M. Z., Antena 3, accesat la 4 ianuarie 2016

^ BARONUL PNL DE BOTOȘANI. Vicepreședintele PNL, Florin Țurcanu, condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru fals și uz de fals, 14 martie 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 23 mai 2014

^ DNA i-a trimis in judecata pe presedintele CJ Prahova, Mircea Cosma, si pe fiul sau, deputatul Vlad Cosma, sub acuzatia de fapte de coruptie – Esential, 11 aprilie 2014, C. Z., HotNews.ro, accesat la 5 iunie 2014

^ Președintele PD-L Ialomița, Cazacu Marinică, condamnat la șase ani de închisoare într-un dosar privind retrocedări ilegale, 19 decembrie 2014, Mădălin Sofronie, Adevărul, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Fostul prefect de Ialomița, Marinică Cazacu, riscă pușcăria, 2 septembrie 2010, Alexandru Boariu, Jurnalul Național, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Dosarul „Trafic cu terenuri” – Marinica Cazacu, 10 martie 2008, HotNews.ro, accesat la 4 ianuarie 2016

^ Pricopsirea baronului de Teleorman, Teodor Nițulescu, 19 iunie 2012, Mihaela Naftanaila, România liberă, accesat la 23 mai 2014

^ Gheorghe Falcă, achitat în dosarul în care era judecat pentru luare de mită și abuz în serviciu, 22 mai 2012, Dan Lungu, Mediafax, accesat la 3 iunie 2014

^ Recurs respins: Dumitru Sechelariu, cercetat în continuare în libertate, 4 martie 2010, Antena 3, accesat la 3 iunie 2014

^ Dumitru Sechelariu va fi cercetat in libertate – Esential, 2 martie 2010, D. G., HotNews.ro, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul Bacăului, Romeo Stavarache, trimis în judecată, 3 aprilie 2014, Gândul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, cercetat de DNA pentru luare de mită și trafic de influență, 18 iunie 2013, Livia Ispas -Mediafax, Catalina Cocolos, Gândul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul din Baia Mare, Cristian Anghel, condamnat definitiv la doi ani și jumătate de închisoare pentru fapte de corupție, 17 martie 2010, Gândul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul din Buzău, Constantin Boșcodeală, trimis în judecată a două oară după retrocedarea ilegală a unui teren de 33 de hectare, 2 iunie 2014, Virgil Burlă, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014

^ Fostul primar al Clujului, Sorin Apostu, condamnat la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare. Soția lui a primit 3 ani cu suspendare, 25 iulie 2013, Sebastian Lungu, Remus Florescu, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul din Năvodari, condamnat la trei ani de închisoare pentru dare de mită, 8 aprilie 2014, Andreea Unturica -Mediafax, Cosmin Vaideanu, Gândul, accesat la 3 iunie 2014

^ Fostul primar Tudorel Calapod, condamnat la trei ani și jumătate de închisoare, 7 februarie 2013, Sorin Breazu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014

^ Cum a ajuns Gheorghe Ștefan în vizorul procurorilor anticorupție, 4 iunie 2014, Florin Jbanca, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014

^ Primarul din Râmnicu Vâlcea, Emilian Frâncu, condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare, 26 martie 2014, Irina Rîpan, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul Pandele, achitat de Tribunalul București, 19 decembrie 2011, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul Zalăului, Radu Căpîlnașiu, declarat incompatibil de Agenția Națională de Integritate, 1 noiembrie 2013, Alina Pop, Adevărul, accesat la 9 iunie 2014

^ Dosarul „Retrocedări ilegale”. Fostul primar Cristian Poteraș, achitat de magistrați. Decizia nu este definitivă, 10 aprilie 2014, Mihaela Cojocariu, Adevărul, accesat la 3 iunie 2014

^ Primarul Carașovei – trimis în judecată pentru conflict de interese, 14 ianuarie 2014, Daniel Botgros, Ziua de Vest, accesat la 19 iunie 2014

^ ANI: viceprimarul orașului Oradea, abuz în serviciu și conflict de interese, 4 noiembrie 2011, Cristian Șt. Vasilcoiu, Evenimentul zilei, accesat la 3 iunie 2014

^ https://www.monitorulsv.ro/Local/2014-06-19/Avocatul-Paul-Rusu-fost-consilier-local-in-Suceava-si-candidat-pentru-un-post-de-deputat-condamnat-definitiv

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Guvernul de la “răcoare”. Lista miniștrilor ajunși la închisoare, 18 august, 2014, Marina Dohi, Click!

Cati condamnati, trimisi in judecatata si cercetati penal, fac legi in Parlamentul Romaniei. Lista completa – Esential, 16 octombrie 2014, D. Tapalaga, HotNews.ro

PNL, cel mai penal partid din ultimul deceniu!, 27 februarie 2014, Răzvan Gheorghe, Ziua News

Ioan Mureșan deschide seria: miniștri după gratii, 28 mai 2012, Andrei Aștefănesei, Adevărul

Parlamentul e plin de condamnați și cercetați penal/LISTA în articol, 9 noiembrie 2015, Răzvan Lăzăreanu, expunere.com

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Listă de scandaluri publice din România

Listă de scandaluri sexuale politice din România

Dosarul „Nana” si etcccccccccccccccccccccccc

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_politicieni_rom%C3%A2ni_implica%C8%9Bi_%C3%AEn_scandaluri_publice

Principalele dezvaluiri facute de Michael Wolff in cartea despre Donald Trump

Donald Trump a fost “tulburat” de victoria electorala, nu i-a placut ceremonia de investitura in functia de presedinte al SUA si se temea in Casa Alba, afirma jurnalistul Michael Wolff in cartea “Foc si Furie: In interiorul Casei Albe conduse de Donald Trump”.

Casa Alba considera cartea “Foc si Furie: In interiorul Casei Albe conduse de Donald Trump” (“Fire and Fury: Inside the Trump White House), scrisa de Michael Wolff, drept o lucrare plina de “afirmatii false”, un “gunoi de fictiune tabloida”.Jurnalistul Michael Wolff face dezvaluiri despre ambitiile prezidentiale secrete ale Ivankai Trump si ofera date despre aprecierea pe care Donald Trump o are pentru magnatul Rupert Murdoch, desi admiratia nu pare a fi reciproca.Jurnalistul BBC Anthony Zurcher prezinta 11 dezvaluiri importante din aceasta carte.1. Steve Bannon: Intrevederea consilierilor lui Donald Trump cu oficiali rusi a fost “act de tradare”Steve Bannon s-a declarat amuzat si uimit de intrevederea desfasurata in Trump Tower din New York cu un avocat rus care promitea sa ofere informatii compromitatoare despre candidatul democrat la functia de presedinte, Hillary Clinton. Intrevederea a fost aranjata de Donald John Trump jr., fiul lui Donald Trump. La intrevedere au participat si Jared Kushner, ginerele actualului presedinte al SUA, precum si Paul Manafort, care la acea vreme era seful echipei de campanie electorala a candidatului republican Donald Trump.”Cei trei consilieri de rang inalt de campanie au crezut ca a fost o idee buna sa aiba o intrevedere cu un reprezentant al unui guvern strain in Trump Tower”, declara Steve Bannon in cartea “Foc si Furie: In interiorul Casei Albe conduse de Donald Trump” (“Fire and Fury: Inside the Trump White House), scrisa de Michael Wolff. “Chiar daca ne-am gandi ca nu era un act de tradare, lipsit de patriotism, sau ceva rau – desi eu cred ca a fost exact asa -, tot ar fi trebuit sa cheme imediat FBI-ul”, afirma Steve Bannon, fost consilier prezidential pentru Strategii Politice.2. Donald Trump a fost “tulburat” de victoria in scrutinul prezidentialIntr-un articol publicat de NYMag, Michael Wolff afirma: “In momentul in care s-au confirmat, in seara alegerilor, tendintele neasteptate ca Trump chiar putea castiga, Donald Trump jr. i-a spus unui prieten ca tatal sau parea a fi o fantoma. Melania era in lacrimi, nu de bucurie. Intr-un interval de aproximativ o ora, conform observatiilor lui Steve Bannon, Trump a fost tulburat, nu ii venea sa creada, apoi devenise inspaimantat. Transformarea finala: Brusc, Donald Trump a devenit un om care credea ca merita sa fie si era capabil sa fie presedinte al Statelor Unite”.3. Donald Trump a fost “nervos” la ceremonia de investituraMichael Wolff scrie: “Lui Trump nu i-a placut propria ceremonie de investitura. A fost nervos ca vedete de rang inalt au boicotat evenimentul, nu a fost multumit de organizarea facuta de Blair House, se certa vizibil cu sotia, care parea sa fie pe punctul de a izbucni in plans”.Purtatorul de cuvant al Melaniei Trump, Stephanie Grisham, a respins informatiile: “Doamna Trump a sustinut decizia sotului ei de a candida pentru functia de presedinte, ba chiar l-a incurajat in acest sens. A fost increzatoare ca va castiga si a fost fericita ca s-a intamplat asa”.4. Lui Donald Trump ii placea sa aiba relatii cu sotiile prietenilor luiPotrivit cartii, Donald Trump se lauda ca avea relatii cu sotiile prietenilor lui, afirmand ca aceste lucruri confirma ca “viata merita traita”.5. Donald Trump se temea in Casa Alba

Michael Wolff scrie: “Trump a catalogat Casa Alba drept un loc neplacut si chiar cam infricosator. S-a retras in dormitorul sau, fiind prima data de pe vremea lui John F. Kennedy cand cuplul prezidential foloseste camere separate. In primele zile, Trump a cerut montarea a inca doua televizioare in afara celui care era deja si a incuiat usa, generand disensiuni cu Serviciul de protectie Secret Service, care insista sa aiba acces in camera”.

6. Ivanka Trump spera sa devina presedinte

Ivanka Trump, fiica lui Donald Trump, si sotul ei, Jared Kushner, au ajuns la un fel de acord ca ea ar putea candida pentru functia de presedinte in viitor, afirma Michael Wolff.

“Analizand riscurile si beneficiile, atat Jared, cat si Ivanka au decis sa accepte roluri la Casa Alba, la recomandari ale aproape tuturor cunoscutilor. A fost o decizie de cuplu si, intr-un anumit sens, este o activitate comuna. Intre ei, au facut un aranjament serios: daca se va ivi oportunitatea in viitor, ea va candida pentru functia de presedinte. Prima femeie presedinte nu va fi Hillary Clinton, spunea Ivanka amuzandu-se, ci va fi ea. Steve Bannon (…) a fost oripilat cand a aflat de acest aranjament al celor doi”, explica Michael Wolff.

7. Ivanka ironizeaza tunsoarea tatalui ei

Ivanka Trump se amuza de ceea ce ea numeste “operatia de reducere a scalpului”, potrivit cartii. “Il trateaza pe tatal ei cu o anumita detasare, chiar cu o doza de ironie, mergand atat de departe incat rade cu alte persoane de tunsoarea lui. (…) “, precizeaza autorul.

8. Casa Alba nu este sigura privind prioritatile mandatului

Katie Walsh, adjunctul sefului Cancelariei prezidentiale, l-a intrebat pe Jared Kushner, ginerele si consilierul prezidential pentru Afaceri Politice, care sunt obiectivele Administratiei Donald Trump. Potrivit cartii, Jared Kushner nu a dat niciun raspuns.

“Sa imi spuneti trei lucruri pe care presedintele vrea sa se concentreze. Care sunt cele trei prioritati ale Casei Albe, i-a spus Katie Walsh lui Jared Kushner. A fost cea mai importanta intrebare imaginabila, una la care un candidat la presedintie calificat pentru acest post ar fi trebuit sa raspunda cu mult inainte de a ajunge la Casa Alba. La sase saptamani de la inceperea mandatului lui Donald Trump, Jared Kushner inca nu avea un raspuns clar. Da, probabil va trebui sa avem aceasta discutie, i-a raspuns el lui Katie Walsh”, potrivit cartii.

9. Admiratia lui Donald Trump pentru Rupert Murdoch

Michael Wolff, care a scris anterior si o biografie a lui Rupert Murdoch, descrie aprecierea lui Donald Trump pentru magnatul trustului media News Corporation.

“Rupert Murdoch, care promisese ca il va vizita pe presedinte-ales, intarzia. Cand unii dintre oaspeti au vrut plece, Trump a devenit agitat si le-a dat asigurari ca Rupert Murdoch era pe drum. Este unul dintre cei mai mari, ultimul dintre cei mai mari. Trebuie sa stati pentru a-l vedea, a spus Trump. Fara a-si da seama ca el devenise cel mai puternic om din lume, Trump inca incerca sa intre in gratiile unui magnat de presa care il dispretuia de mult timp, numindu-l sarlatan si prost”.

10. Rupert Murdoch il numise pe Donald Trump “idiot”

Dar admiratia nu era reciproca, afirma Michael Wolff, care a redat in carte o conversatie telefonica intre Rupert Murdoch si Donald Trump despre intrevederea presedintelui cu presedintii companiilor din domeniul tehnologiei informationale din Silicon Valley.

“Trump i-a spus lui Murdoch: ‘Acesti tipi chiar au nevoie de ajutorul meu. Barack Obama nu le-a fost foarte favorabil, au fost prea multe reglementari. Am oportunitatea de a-i ajuta’.

‘Donald, timp de opt ani, acesti oameni au obtinut tot ce au vrut de la Barack Obama. Practic, ei au condus administratia. Nu au nevoie de ajutorul tau’, i-a raspuns Murdoch.

‘Spre exemplu, cazul vizelor de tip H-1B. Au nevoie de facilitarea obtinerii acestor vize (pentru a aduce specialisti din strainatate -n.red) ‘, a continuat Trump. Murdoch i-a explicat ca o abordare liberala fata de facilitarea obtinerii acestor vize de catre imigranti este greu de prezentat in contextul promisiunilor privind construirea unui zid la frontiera si inchiderii granitelor. Dar Trump l-a asigurat pe Murdoch: ‘Vom rezolva’. Comentariul lui Rupert Murdoch imediat dupa incheierea conversatiei telefonice a fost: ‘Ce idiot!'”, se arata in carte.

11. Fostul consilier prezidential pentru Siguranta Nationala Michael Flynn stia ca legaturile cu Rusia vor fi “o problema”

Potrivit lui Wolff, inaintea alegerilor, Michael Flynn fusese atentionat ca “nu a fost o idee buna sa primeasca 45.000 de dolari de la rusi pentru un discurs”. “Va fi o problema daca vom castiga”, a replicat el.

Cum obții adeverința de vechime în muncă , actul cu care poți dovedi cât ai lucrat la angajatorii tăi

De mai mulți ani, evidența muncii se face în format electronic, cu ajutorul Registrului general de evidență a salariaților, astfel că nu mai există carnete de muncă. Totuși, atunci când au nevoie, angajații pot dovedi cât au lucrat de-a lungul anilor cu ajutorul adeverinței de vechime în muncă. În articolul de față găsești atât un model pentru bugetari, cât și unul pentru salariații din mediul privat, ambele valabile în anul 2018.

În momentul de față, există două situații diferite în care se poate obține adeverința de vechime în muncă (ale cărei modele, pentru stat și privat, sunt anexate articolului de față), după cum reiese din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților (Revisal).

1. Eliberarea automată de către angajator. De la sfârșitul anului 2016, angajatorii sunt obligați să elibereze automat, la încetarea contractului individual de muncă, o adeverință de vechime în muncă. Concret, salariatului trebuie să i se dea o adeverință care să ateste activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă și în specialitate, dar și un extras din Revisal.

2. Eliberarea la cerere de către angajator. În același timp, orice actual sau fost salariat poate cere oricând, de la angajatorul său, o adeverință care să ateste activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă și în specialitate (după cum rezultă din Revisal și din dosarul personal al angajatului) ori un extras din Revisal (datat și certificat pentru conformitate). Documentul trebuie acordat de angajator în cel mult 15 zile de la data solicitării sale.

Pe deasupra, mai există și varianta obținerii unui extras din Revisal de la inspectoratele teritoriale de muncă. Mai precis, se poate apela la această variantă atunci când salariatul cere angajatorului un extras, iar acesta nu-l poate elibera. Astfel, inspectoratele eliberează extrasul din Revisal, din care să rezulte activitatea desfășurată la angajator, în calitate de salariat, în cel mult 15 zile de la data solicitării.

Pentru salariații din mediul privat, nu există un model oficial al adeverinței, însă este recomandabil ca acesta să conțină informații precum:

datele de identificare ale salariatului;
datele de identificare ale contractului individual de muncă pe baza căruia se atestă vechimea (numărul și data încheierii);
durata activității;
funcția/funcțiile ocupate;
schimbările suferite de contractul individual de muncă (încheiere, modificare, suspendare, încetare);
valoarea salariului de baza, inclusiv sporurile care intră în calculul punctajului mediu anual;
vechimea în muncă, în meserie și în specialitate;
perioadele de concediu fără plată;
absențele nemotivate de la serviciu

Globalistii se pregatesc sa se imbogateasca din sforariile razboiului apocaliptic ! Iata locurile unde ar putea izbucni un razboi. Unul e chiar langa Romania!

Profesorul american Robert Farley este convins ca, dupa sapte decenii in care lumea a evitat un nou razboi mondial, comunitatea internationala trebuie sa ramana vigilanta. Tensiunile din mai multe colturi ale lumii se pot transforma cu usurinta intr-un conflict intre marile puteri.

Peninsula coreeana

“Dublate de lipsa de experienta diplomatica a administratiei Trump, reusitele marcate de Coreea de Nord in materie de inarmare, mai exact in a fabrica rachete balistice, au creat o situatie extrem de periculoasa”, scrie expertul in paginile revistei americane National Interest.

In opinia lui, erorile Phenianului, dar si ale Washingtonului sunt susceptibile sa conduca la un nou razboi, antrenand Japonia si Coreea de Sud.

Taiwan

Alta regiune periculoasa este, in opinia lui Farley, Taiwanul. Diplomatul chinez Li Kexin a declarat, recent, ca Berijinul va “readuce Taiwanul” cu forta in ziua in care navele americane vor sosi in zona. Printre altele, China si-a intensificat activitatile militare in regiune, antrenand o reactie critica vehementa din partea Statelor Unite, care au decis, in acest context, sporirea livrarilor de arme in Taiwan.

Ucraina

Locul trei pe lista lui Farley este ocupat de Ucraina. Si aici incordarea tinde sa atinga cote maxime. In Donbas, armistitiu este incalcat periodic, in timp ce demonstratiile de la Kiev, dar si incalcita poveste cu Mihail Saakasvili, fost presedinte al Georgiei, fost guvernator al regiunii Odessa, pun in cumpana stabilitatea guvernului ucrainean.

In opinia expertului american, o eventuala plecare a executivului ucrainean ar avea consecinte capabile sa agraveze criza generala traversata de aceasta fosta republica sovietica. Iar daca puterea va fi preluata de extrema-dreapta, starea conflictuala se va agrava si mai rau.

Profesorul este de parere ca, in cazul in care guvernul de la Kiev pica, Moscova va spori prezenta ei militara in Ucraina, ceea ce va conduce la o confruntare militara de anvergura intre Rusia si Occident.

Flancul sudic al NATO

Alta zona care ar putea deveni camp de batalie intr-un al treilea razboi mondial, este sudul zonei NATO, in special Turcia. Analistul crede ca, indepartarea acestei tari de UE si apropierea de Rusia poate anunta o schimbare a raporturilor de forta in regiune.

Autorul articolului din National Interest subliniaza ca nici Turcia, nici Rusia, nici Statele Unite nu cred ca razboiul reprezinta solutia rezonabila pentru rezolvarea situatiei actuale. Totusi, o schimbare a raportului de forte ar putea fi influentata de evenimentele in plina derulare in Siria, Irak, Iran, dar si in Balcani si Caucaz.

Golful Persic

Profesorul Farley crede ca atentia generala trebuie concentrata pe confruntarea dintre Arabia Saudita si Iran. In acelasi timp, el subliniaza ca, de-a lungul timpului, Golful Persic a fost teatrul a numeroase conflicte, fara insa ca vreunul sa degenereze intr-o conflagratie mondiala.

“Riad a dat foarte clar de inteles ca este gata sa construiasca o coalitie diplomatica si militara impotriva Iranului, inclusiv cu atragerea Israelului. Dar, avand in vedere ca Rusia a revenit in zona, unde vrea sa isi apere pozitiile, este, din nefericire, destul de usor de imaginat cum totul se va transforma intr-o mare bataie intre superputeri”, explica Farley.

Preşedintele Chinei a cerut armatei să fie pregătită de război

În cadrul unui discurs fără precedent, preşedintele chinez Xi Jinping s-a adresat în faţa a peste 7.000 de soldaţi şi a cerut armatei să fie pregătită pentru război şi să nu se teamă de moarte. 2018 începe în China cu exerciţii militare de mare anvergură sub comanda lui Xi Jin Ping. Xi Jin Ping deţine funcţiile de preşedinte a Republicii Populare Chineze, secretar general al Partidului Comunist şi comandant suprem al forţelor armate. Cu cele 2,3 milioane de cadre active, Armata Populară de Eliberare este cea mai numeroasă armată a lumii. Xi Jin Ping s-a adresat forţelor armate de la o bază militară din provincia Hubei, nordul Chinei, în faţa a 7 mii de soldaţi şi 300 de vehicule de luptă. Ordinele au fost transmise televizat, concomitent în peste alte 4000 de baze, unde întreaga armată a fost mobilizată să asculte. Conducătorul chinez a ordonat ca armata să fie permanent pregătită de război, intensificând antrenamentele realiste de luptă. Soldaţii l-au aplaudat pe Xi Jin Ping şi au jurat în faţa drapelului naţional să îi asculte ordinele fără nicio ezitare. Alături de restul Comitetului Militar Central, Xi Jin Ping a comandat diferite exerciţii militare desfăşurate în întreaga ţară, precum exerciţii de debarcare pe coasta de Sud, simulări de luptă aeriană şi lansări de rachete. Aceasta a fost pentru prima dată în istoria Republicii Populare când Comitetul Militar Central a mobilizat întreaga armată. „Personalul militar nu ar trebui să se teamă de greutăţi sau de moarte. Ofiţerii şi soldaţii ar trebui să fie îngrijiţi în mod generos, în timp ce stilurile de lucru nedorite şi corupţia ar trebui să fie restricţionate cu hotărâre”, a spus preşedintele chinez. Comandantul suprem a cerut armatei să consolideze pregătirea militară orientată spre luptă şi să se concentreze asupra mijloacelor de război de înaltă tehnologie. “Creaţi o forţă de elită, puternică, care să fie întotdeauna pregatită pentru luptă, capabilă să fie sigură de victorie, pentru a îndeplini sarcinile atribuite de Partid şi de oamenii din noua eră. O atenţie deosebită ar trebui acordată digitalizarii, astfel încât să fie promovate talente militare de înaltă clasă”, a continuat Xi Jinping. De la preluarea mandatului, în 2012, Xi Jinping a militat pentru dezvoltarea capacităţilor armatei chineze, care este în prezent cea mai mare din lume din punct de vedere numeric (2.285.000 – personal activ). Tensiunile militare din Asia cresc în intensitate odată cu conflictul dintre Coreea de Nord şi SUA, disputele teritoriale sino-japoneze din Marea Chinei de Est, problematica suveranităţii asupra Insulelor din Marea Chinei de Sud şi conflictul de graniţă sino-indian. China face mari eforturi de modernizare şi dezvoltare a capacităţilor, intenţionând să modernizeze armata complet până în 2035. În 2017, China a inaugurat în Djibouti prima bază militară în afara graniţelor. Tot în anul 2017, a dat în folosinţă al doilea portavion, de altfel primul construit în ţară. Se lucrează deja şi la al treilea vas din aceeaşi categorie. Armata se doreşte a fi mai suplă, eficientă şi versatilă, operându-se reduceri drastice de personal. Structurile de comandă sunt reorganizate şi se luptă împotriva corupţiei. Se pune accentul pe intensificarea exerciţiilor realiste de luptă, întrucât armatei chineze îi lipseşte orice experienţă de război în ultimele patru decenii. Profesorul american, specialist în probleme de apărare şi securitate naţională, Robert Farley, a enumera într-un articol publicat în The National Interest cinci regiuni în care în anul 2018 s-ar putea declanşa cel de-al treilea război mondial. El susţine că există mari şanse pentru unui conflict în Taiwan. Recent, diplomatul chinez, Li Kexin, a declarat că Beijingul “va uni Taiwanul” cu ajutorul forţelor armate în ziua în care navele americane vor acosta pe insulă. În acelaşi timp, SUA şi-au intensificat activitatea militară în regiune, împotriva căreia se pronunţă China. În afară de aceasta, Washingtonul şi-a sporit livrările de arme în Taiwan. “Relaţiile, care necesită previzibilitate şi o diplomaţie atentă din partea unor actori atât de importanţi precum China şi SUA, par să fie aruncate în zona incertitudinii, ceea ce poate duce la provocarea unui conflict de proporţii”, consideră Farley. Unul dintre proiectele majore legate de viitorul Chinei în acest secol, promise de liderul de la Beijing Xi Jinping, vizează dezvoltarea până în 2050 a unei armate de talie mondială. În discursul său din octombrie 2017, în cadrul celui de-al 19-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, preşedintele Xi Jinping a declarat că ţara sa are nevoie de o armată pregătită oricând să lupte şi să câştige războaie, subliniind faptul că latura militară va căpăta un rol proeminent în politica externă a Beijingului. „Xi a promis că va construi o armată de talie mondială până în 2050. Astfel el a recunoscut că în acest moment China nu are o armată de talie mondială şi nu va avea una pentru cel puţin încă o generaţie. Crearea unei armate de talie mondială va necesita investiţii imense, iar angajarea unor astfel de investiţii în timp ce transferul de avuţie e în curs şi în timp ce se încearcă construirea unei economii vaste bazate pe tehnologie este posibilă — există sinergii până la urmă—, dar şi plină de pericol”, scria într-o analiză din octombrie 2017 specialistul în geopolitică George Friedman. Un think tank din Statele Unite a dat publicităţii în decembrie o serie de imagini din satelit care surprind, pe un segment de timp de mai multe luni, depozite de muniţii proaspăt construite, staţii radar şi stocuri de combustibil în Marea Chinei de Sud. China a construit facilităţi militare ale căror mărime depăşeşte de patru ori Palatul Buckingham, depozitele fiind amplasate pe o salbă de insule contestate de mai multe state în Marea Chinei de Sud. Raportul elaborat de think tank-ul american Center for Strategic and International Studies (CSIS) descrie această pepinieră de armament ca fiind începutul unei „crize cu încetinitorul” într-una dintre cele mai fierbinţi dispute teritoriale de pe planetă. Vorbim despre o infrastructură militară care se întinde pe 29 de hectare, inclusiv depozite de muniţii, magistrale de senzori, sisteme radar şi amplasamente pentru lansatoare de rachete. Disputa din Marea Chinei de Sud are următorii protagonişti: China vs. Taiwan, care îşi dispută în întregime suprafaţa maritimă; Indonezia, China şi Taiwan – dispută asupra apelor la nord-est de Insulele Natuna; Filipine, China şi Taiwan – dispută asupra recifului Scarborough Shoal; Vietnam, China şi Taiwan – dispută asupra Insulelor Spratly; China, Taiwan şi Vietnam – dispută asupra Insulelor Paracel; Malaezia, Cambodgia, Thailanda şi Vietnam – dispută asupra unor anumite arii din Golful Thailandei; Singapore şi Malaezia – dispută asupra Strâmtorilor Johor şi Singapore. Pentru a înţelege ascendentul dorit de China în arena mondială, trebuie să „pricepem trei chestiuni” legate de strategia militară chineză, este de părere Oriana Skylar Mastro, expertă din cadrul American Enterprise Institute. 1. Cea mai bună caracterizare a viziunii militare a Chinei este aceea a unei strategii regionale de proiectare a puterii. „În această situaţie, armata se va schimba dintr-o forţă bazată la nivelul solului într-o forţă personalizată, cu o flotă aeriană de înaltă tehnologie şi cu o marină capabilă să proiecteze putere dincolo de graniţele unei ţări”, incluzând noi punţi de influenţă – aeriană şi maritimă. În această logică strategică, obiectivul este acela de mobiliza armata pentru protejarea intereselor naţioanle ale Chinei în întreaga regiune, modelând „deciziile actorilor regionali” şi, per total, întreaga arhitectură regională de securitate. 2. În prezent, China nu deţine detenta militară necesară pentru a putea face tranziţia spre o „strategie regională de hegemonie”. „O strategie militară naţională de hegemonie regională duce cu un pas mai departe proiecţiile de putere, spre excluderea activităţilor militare ale altor ţări”, spune Mastro. În cazul Chinei, în şahul dominaţiei militare, acest lucru se traduce în necesitatea adoptării unei strategii militare care să permită Beijingului să împingă armata americană în afara Asiei de Est. Acesta este nucleul preferat al Chinei, dar care ar putea declanşa „un conflict militar major” cu SUA, situaţie în care, acum, Beijingul ar suferi o înfrângere devastatoare. De asemenea, într-o astfel de ecuaţie, China ar trebui să convingă Australia, Japonia, Coreea de Sud, Filipine şi Thainlanda să-şi abroge alianţele cu Statele Unite – „un lucru puţin probabil”. 3. Chiar dacă în acest moment capacităţile militare ale Chinei nu pot proiecta putere la nivel global, „strategia sa militară actuală are câteva aspecte globale”, atrage atenţia Oriana Skylar Mastro. După două decenii în care bugetul apărării a crescut cu peste 10% pe an, creşterea a scăzut la 7,6% în 2016, respectiv 7% în 2017. Un buget generos, al doilea cel mai mare al lumii, care îi oferă Chinei din ce în ce mai multă încredere regională. Nu s-ar putea spune că supremaţia militară este prioritatea zero a conducătorilor chinezi, având în vedere dimensiunea economiei şi procentul alocat armatei. Cheltuielile cu destinaţie militară repreziontă doar 1,9% din PIB-ul Chinei, un procent mic comparativ cu 5,3% în Rusia şi 3,3% în SUA. Având în vedere că bugetul apărării alocat în SUA este de 3 ori mai mare decât al Chinei şi depăşeşte bugetul însumat al Chinei, Rusiei şi al următoarelor şase ţări, China nu îşi poate propune să se constituie într-un adversar militar global pentru SUA în viitorul previzibil.

A fost publicat topul celor mai bogati oameni din lume in 2017: Bill Gates a preluat din nou conducerea, Trump a cazut 220 de locuri

Forbes a publicat topul celor mai bogati oameni din lume in 2017. Potrivit clasamentului, Bill Gates a redevenit cel mai bogat pamantean, cu o avere de 86 miliarde dolari.

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, a preluat conducerea in clasamentul celor mai bogati oameni din lume, dupa ce anul trecut a fost intrecut de spaniolul Amancio Ortega (Inditex/Zara).

Cu o avere estimata la 86 de miliarde de euro, Bill Gates este destul de departe de al doilea miliardar al lumii, acum Warren Buffett. Acesta din urma ar stapani o aere de 75.6 miliarde dolari.

Po pozitia a treia, in urcare, se afla Jeff Bezos, fondatorul Amazon, cu o avere de 72.8 miliarde dolari.

In top 10 se mai afla Mark Zuckerberg (56 miliarde dolari) si Larry Ellison (52.2 miliarde dolari).

Noul presedinte al Statelor Unite, Donald Trump, a pierdut peste 200 de locuri in urma campaniei electorale care i-a adus scaunul din Biroul Oval. Acesta are in prezent o avere de 3.5 miliarde dolari.

Singurul roman prezent este Ion Tiriac. Acesta se afla pe 1795, avand o avere de 1.1 miliarde dolari.

Top 20 cei mai bogati oameni din lume

Bill Gates, Microsoft: $86 miliarde
Warren Buffett, Berkshire Hathaway: $75.6 miliarde
Jeff Bezos, Amazon: $72.8 miliarde
Amancio Ortega, Inditex: $71.3 miliarde
Mark Zuckerberg, Facebook: $56 miliarde
Carlos Slim, Mexican telecom: $54.5 miliarde
Larry Ellison, Oracle: $52.2 miliarde
Charles Koch, Koch Industries: $48.3 miliarde
David Koch, Koch Industries: $48.3 miliarde
Michael Bloomberg, Bloomberg: $47.5 miliarde
Bernard Arnault, LVMH: $41.5 miliarde
Larry Page, Google & Alphabet: $40.7 miliarde
Sergey Brin, Google & Alphabet: $39.8 miliarde
Liliane Bettencourt, L’Oréal: $39.5 miliarde
S. Robson Walton, Wal-Mart: $34.1 miliarde
Jim Walton, Wal-Mart: $34 miliarde
Alice Walton, Wal-Mart: $33.8 miliarde
Wang Jianlin, Dalian Wanda Commercial Property: $31.3 miliarde
Li Ka-shing, Cheung Kong Holdings: $31.2 miliarde
Sheldon Adelson,Las Vegas Sands Corporation: $30.4 miliarde

Topul celor mai bogati oameni din istorie Bill Gates nu intra in primii 10

De-a lungul istoriei au existat o serie de persoane a caror bogatie a ajuns legendara, averea acestora fiind mult mai mare decat cea a miliardarilor de astazi daca luam ca reper Produsul Intern Brut la momentul respectiv.

In 2009, Bill Gates a fost declarat cel mai bogat om din lume, averea sa fiind estimata de Forbes la 40 de miliarde de dolari sau 0.27% din PIB-ul SUA. In anul 1999, cand actiunile Microsoft erau umflate la maxim, averea lui Bill Gates era estimata la $90 de miliarde, respectiv 0.9% din PIB-ul american.

Aceste cifre palesc insa atat in fata averilor adunate de catre industriasii americani ai anilor 1800-1900, cat si in fata averilor detinute de persoane care au trait in urma cu 1000 sau chiar 2000 de ani, atunci cand nu explozia actiunilor la bursa iti crestea averea, ci cucerirea cat mai multor teritorii.

Care au fost cei mai bogati oameni care au trait vreodata? Desi este greu de facut o comparatie intre averile existente in anul 1000 si cele din anul 1900 spre exemplu, cifrele se pot aproxima in functie de evolutia PIB. Topul de mai jos este discutabil incepand de la locul 2, neexistand insa dispute serioase privitoare la locul 1.

John D. Rockefeller (1839-1937)

Avere estimata – intre 200 si 300 miliarde dolari

Rockefeller este recunoscut ca fiind cel mai bogat om din istoria moderna a lumii. In 1870, la 31 de ani, fondeaza Standard Oil si in doar 10 ani ajunge sa controleze 90% din capacitatea de rafinare a SUA. In 1911, Curtea Suprema de Justitie decide ca Standard Oil reprezinta un monpol iar compania este impartita in 34 de companii independente, insa aceasta impartire nu a facut altceva decat sa ii creasca industriasului averea, pentru ca valoarea combinata a celor 34 de companii a crescut de 5 ori in urmatorii 10 ani. Standard Oil reprezinta “tatal” marilor companii petroliere americane de astazi – ConocoPhilips, ExxonMobile, Chevron, etc.

In momentul de maxima prosperitate averea acestuia era echivalenta cu 1.7-2% din PIB-ul SUA, ceea ce in 2009 reprezinta o suma de 250-300 miliarde de dolari.

John D Rockefeller a fost si un mare filantrop, astfel ca de-a lungul vietii a donat mai mult de jumatate din avere diverselor proiecte caritabile.

Osman Ali Khan (1887-1967)

Avere estimata – 200 miliarde dolari

Conducatorul statului Hyderabad intre 1911 si 1948 (an in care acest stat a fost alipit Indiei), a fost declarat cel mai bogat om din lume la inceputul anilor `40, averea acestuia fiind de 2 miliarde de dolari la momentul respectiv, suma echivalenta cu aproape 1.4% din PIB-ul SUA. Astazi, acelasi procent echivaleaza cu o suma de aproximativ 200 de miliarde de dolari.

Andrew Carnegie (1835-1919)

Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari

Copil fiind, emigreaza din Scotia in USA impreuna cu familia, iar in 1870 pune bazele Carnegie Steel, o companie care mai tarziu avea sa devina US Steel, prima entitate cotata la bursa care atinge o capitalizare de 1 miliard de dolari.

La fel ca in cazul altor miliardari formati in secolul XIX, Carnegie a inceput de mic sa lucreze pentru a avea din ce trai, astfel ca primul job a fost acela de bobinator intr-o tesatorie, unde muncea pentru 2 dolari pe saptamana. La 20 de ani ipotecheaza casa parintilor si investeste $500 intr-o companie de curierat, iar la 30 de ani detinea deja un portofoliu impresionant de investitii, in special in industria grea.

Banii adevarati insa sunt adusi de Carnegie Steel, companie care in momentul vinderii catre JP Morgan in 1901, era lider mondial in productia de otel.

Dupa ce s-a retras din afaceri, Carnegie a donat aproape 90% din avere.

Cornelius Vanderbilt (1794-1877)

Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari

La 11 ani abandoneaza scoala, iar la 16 ani isi cumpara propriul sau vas de transport pasageri, cei $100 pentru cumpararea acestuia fiind imprumutati de la tatal sau, proprietarul unei companii de feribot. Peste doar un an isi plateste datoria, plus $1.000 de dolari.

Vanderbilt si-a construit averea investind in companii maritime si de cale ferata, industriasul fiind considerat al doilea cel mai bogat american din istorie, la egalitate cu Andrew Carnegie.

Alan Rufus (1040-1089)

Avere estimata – intre 140 si 170 miliarde dolari

A fost cel mai bogat englez din istorie – in anul mortii, Alan Rufus detinea o avere evaluata la 11.000 de lire sterline, ceea ce reprezenta 7% din venitul national al Angliei la momentul respectiv. Daca am recalcula suma conform datelor de astazi, am ajunge la 81 miliarde de lire (2007), sau de trei ori mai mult decat averea pe care Bill Gates o detinea in anul respectiv. De remarcat ca primul “englez” in viata apare abia pe locul 20, acesta fiind indianul stabilit in UK Lakshmi Mittal, cu o avere de 4 ori mai mica decat cea a lui Alan Rufus.

Bill Gates

Unde se afla Bill Gates? Conform topului Forbes al celor mai bogati americani din istorie, bossul de la Microsoft se afla pe locul 13 (top calculat pe baza averii din 2006, mult mai mica decat cea din 1999), iar daca luam in considerare si faptul ca au existat cel putin 3-4 englezi cu averi mai mari decat a sa, cel mai bogat om din lume in acest moment cu greu va prinde un loc in top 20. Avand insa in vedere disputele privitoare la marimea averii detinute de unii dintre cei aflati in top, este mai sigur sa spunem ca nu intra in primii 10.

Alte figuri istorice extrem de bogate

– Familia Rothschild – desi nu exista date certe, este posibil ca membrii acestei familii sa fi fost de departe cei mai bogati oameni care au trait vreodata. Astfel, se estimeaza ca in 1850, totalul averii familiei Rothschild se ridica la ~6 milarde de dolari, procent echivalent cu peste 100% din PIB-ul SUA la momentul respectiv. Daca raportam acest procent la PIB-ul din 2009 al SUA, ajungem la o avere de ~14 mii de miliarde de dolari (de 350 de ori averea lui Bill Gates).

Desi este foarte probabil ca cifra de $6 miliarde sa fie umflata, si daca o reducem cu 90% tot ramanem cu o suma colosala.

– Imparatul Musa I al Imperiului Mali (1270? – 1337?) – cantitatea de aur pe care acesta o detinea era imensa, astfel ca in 1324, a cheltuit atat de mult aur cu ocazia unei vizite in Egipt, incat a reusit sa prabuseasca pretul acestui metal pentru o perioada de 12 ani. Mai mult, atunci cand a vizitat Mecca intre 1324-2326 insotit de 60.000 de persoane dintre care 12.000 de sclavi, a distribuit sub forma de ajutoare o cantitate de 5-12 tone de aur. Este unul dintre candidatii la titlul de cel mai bogat om din istorie, insa nu exista date cat de cat veridice privitoare la averea pe care o detinea.

– Imparatul bizantin Basil II – venitul sau anual reprezenta echivalentul valorii a 50-60 de tone de aur, ceea ce inseamna aproximativ 1.7-2 miliarde de dolari anual. Basil II a domnit timp de 49 de ani.

– Tarul Rusiei Nicolae al II-lea – in momentul in care a fost alungat de la putere si ucis de bolsevici, tarul detinea o avere de aproape 900 milioane de dolari, ceea ce echivala cu 1% din PIB-ul SUA. Acum, acelasi procent este echivalent cu 140 miliarde de dolari.

– Marcus Licinius Crassus, unul dintre cei mai puternici lideri ai Romei antice, detinea o avere de 170-200 milioane sesterti, echivalenta cu tot venitul anual al imperiului Roman in anul 53 IC. Este considerat un candidat serios la pozitia de cel mai bogat om din istorie.

Dupa Khris.ro

Topul celor mai bogati oameni din istorie

Bill Gates nu intra in primii 10

John D. Rockefeller (1839-1937)

Avere estimata – intre 200 si 300 miliarde dolari

In momentul de maxima prosperitate averea acestuia era echivalenta cu 1.7-2% din PIB-ul SUA, ceea ce in 2009 reprezinta o suma de 250-300 miliarde de dolari.

John D Rockefeller a fost si un mare filantrop, astfel ca de-a lungul vietii a donat mai mult de jumatate din avere diverselor proiecte caritabile.

Osman Ali Khan (1887-1967)

Avere estimata – 200 miliarde dolari

Andrew Carnegie (1835-1919)

Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari

Banii adevarati insa sunt adusi de Carnegie Steel, companie care in momentul vinderii catre JP Morgan in 1901, era lider mondial in productia de otel.

Dupa ce s-a retras din afaceri, Carnegie a donat aproape 90% din avere.

Cornelius Vanderbilt (1794-1877)

Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari

Vanderbilt si-a construit averea investind in companii maritime si de cale ferata, industriasul fiind considerat al doilea cel mai bogat american din istorie, la egalitate cu Andrew Carnegie.

Alan Rufus (1040-1089)

Avere estimata – intre 140 si 170 miliarde dolari

Bill Gates

Alte figuri istorice extrem de bogate

Desi este foarte probabil ca cifra de $6 miliarde sa fie umflata, si daca o reducem cu 90% tot ramanem cu o suma colosala.

Dupa Khris.ro

Cei mai bogaţi oameni din lume cumulează o avere de 6.000 de miliarde de dolari. De ce se tem cel mai tare miliardarii lumii

Super-bogaţii din întreaga lume deţin cea mai mare concentraţie de bogăţie de la începutul secolului al XX-lea (perioada numită „epoca de aur a SUA”), totalizând acum 6.000 de miliarde de dolari, arată un studiu al UBS citat de mediafax.ro.

Miliardarii şi-au majorat averea cumulată la nivel global cu aproape 20% anul trecut, până la un record de 6.000 de miliarde de dolari (4.500 de miliarde de lire sterline) – mai mult decât dublul PIB-ului realizat de Marea Britanie. Există acum 1.542 de miliardari în dolari în întreaga lume, potrivit raportului UBS/PwC.

Josef Stadler, autorul principal al raportului, a declarat că clienţii săi miliardari sunt preocupaţi de faptul că creşterea inegalităţii dintre bogaţi şi săraci ar putea duce la o „grevă”.

„Suntem într-un punct de inflexiune, spune Stadler. Concentrarea bogăţiei este la fel de ridicată ca în 1905, este vorba de ceva despre care miliardearii sunt îngrijoraţi. Problema este puterea de multiplicare, care face ca banii mari să fie şi mai mari şi întrebarea este în ce măsură este viabil acest lucru şi în ce moment va interveni societatea şi va reacţiona advers”. Stadler a adăugat: „Acum suntem de doi ani în vârful celei de-a doua epoci de aur”.

Autorul studiului a mai spus că „întrebarea de un miliard de dolari” ţine de modul în care societatea ar reacţiona la concentrarea atâtor bani în mâinile câtorva persoane.

Fondul Monetar Internaţional a afirmat recent că guvernele occidentale ar trebui să forţeze primii 1% dintre persoanele cu venituri mari să plătească mai mult ca impozite, pentru a încerca să reducă nivelurile periculoase de inegalitate.

Deţinerile miliardarilor au crescut în medie cu 17% în medie anul trecut, datorită performanţelor puternice ale companiilor şi investiţiilor lor, în special în domeniul tehnologiei şi al produselor de bază. Randamentul mediu al miliardarilor a fost dublu faţă de cel atins de pieţele bursiere mondiale şi cu mult mai mare decât ratele medii ale dobânzii de doar 0,35% oferite pentru depozitele bancare din Marea Britanie

Demolarea si furtul Romaniei continua cu mult spor!Iosif Armaș și Liviu Luca pun pe butuci fosta stațiune imperială Băile Herculane

Clădiri în paragină, străzi și trotuare rupte și haite de câini maidanezi. Așa arată acum Băile Herculane, din cauza jafului făcut de Iosif Armaș dar și de sindicate, care administrează fostele hoteluri ale UGSR

Peisajul dezolant, de sfârșit de lume, te întâmpină încă de când cobori din tren în Gara Băile Herculane. Clădirea gării nu se prezintă într-o stare prea bună, iar pe peron sunt găuri din loc în loc, pentru că lipsesc bucăți de mozaic, pe care nu s-a mai obosit nimeni să le înlocuiască.

Colac peste pupăză, lângă clădirea gării, monument istoric, au fost amplasate mai multe chioșcuri de termopan, care nu au nimic de-a face cu spiritul locului, unde se vând șaorma, pleșcaviță, mici, bere și “băuturi alcoolice cu aroma de vodcă”. Una mică, până trage trenul la peron sau până vine microbuzul să te ducă în stațiune, dacă nu ai apelat la taximetriștii care așteaptă aici și care știu cu exactitate Mersul Trenurilor. Cu microbuzul costă doi lei, cu taxiul zece.

Dezastrul de la hotelurile sindicatelor

Dar imaginea dezastrului este și mai puternică atunci când intri în stațiune. Hotelurile Dacia și Domogled, administrate de CNSLR-Frăția, sub conducerea lui Liviu Luca, cândva atotputernicul sindicalist de la Petrom, acum în spatele gratiilor după ce a fost condamnat definitive, sunt palide copii a ceea ce au fost odinioară. În urmă cu zece ani, toate camerele erau de trei stele, însă acum cele mai multe dintre ele au fost retrogradate la două stele.

Numărul de locuri de cazare, care se ridica la 1.400, a fost redus anul trecut cu 750, pentru că celelalte camera au fost închise în urma unui control al Autorității Naționale pentru Turism, pentru neregulile constatate. Aici mai erau și un restaurant de 300 de locuri, o pensiune, o discotecă și un bar de zi.

Discoteca, în care se organizau diverse activități, inclusive concursuri de Miss, cu ocazia taberelor naționale studențești, este acum închisă. Terasa Orizont, de la etajul Hotelului Dacia, este și ea părăginită. Terasa de 200 de locuri din fața Hotelului Domogled nu este nici ea într-o stare prea bună, pe ea fiind depozitate mormane de lemne. În cadrul complexului funcționa inclusive o fabric de pâine, care aproviziona restaurantele, și ea închisă acum, iar la cel mai bun laborator de cofetărie din Băile Herculane, care era tot aici, acum mai lucrează doar doi oameni.

Tot dezastrul a început odată cu semnarea de către mai-marii Sind Tour Trading, partea din Sind România care i-a revenit confederației CNSLR-Frăția, a unui contract de închiriere cu un om de afaceri din Timișoara, Neculai Miron. Societatea acestuia, Tour Mirinvest, a căpătat astfel dreptul de a administra baza sindicatelor timp de nouă ani de zile. De altfel, Liviu Luca a și fost condamnat la trei ani de închisoare în dosarul deschis de DNA în această speță. Interesant este că societatea sindicatelor, desi păgubită, nu s-a constituit parte civilă în dosar, semn că la conducerea ei au rămas tot oamenii lui Luca.

Profit demn de un butic

Imediat după semnarea contractului, profitul complexului de la Băile Herculane, care se situa între unu și trei milioane de euro pe an, a început să scadă vertiginous în acte, iar anul trecut a fost de numai 15.000 de euro. Până și un butic scoate un beneficiu mai mare, dacă este bine administrat.

A urmat o serie de procese, iar în primăvara acestui an, prin hotărâre judecătorească definitivă, complexul a revenit în administrarea sindicaliștilor. Între timp, afaceristul din Timișoara fugise din țară, dar soția acestuia a intentat acțiune în instanță, nemulțumită că nu a fpst lăsată să administreze hotelurile timp de nouă ani, așa cum scria în contract.

În tot acest răstimp, unitatea de la Băile Herculane a pierdut mai toate aranjamentele pe care le avea cu agențiile de turism, iar camerele sunt închiriate în proporție de 95% către pensionari veniți la tratament cu bilete de la Ministerul Muncii. Înainte, ponderea acestora era de numai 50%, cealaltă jumătate fiind asigurată de agențiile de turism.

Hoteluri ca din filmele cu fantome

Hotelurile sindicatelor încă mai funcționează, târâș-grăpiș. Nu același lucru se poate spune și despre imesul Hotel Hercules, amplasat chiar pe malul Cernei, care mai poate fi folosit eventual pentru filmări la o producție cinematografică despre clădiri bântuite.

Hotelul, care i-a aparținut afaceristului Iosif Armaș, fost senator PSD, este închis, iar de la unele camere lipsesc până și cercevelele de la ferestre. Grandoare și decadență, la fel ca și în cea mai mare parte a restului stațiunii.

Între timp, hotelurile care i-au aparținut lui Iosif Armaș au fost preluate de un alt om de afaceri, Valeriu Bițchi, care se plânge însă cu nu poate investi din cauza sechestrului pus de DIICOT. Cât despre hotelul Decebal, el este tot închis, dar sunt șanse de a-și reveni. El a fost câștigat la o licitație organizată de ANAF, s-a emis certificatul de urbanism, dar trebuie avizul de la Ministerul Culturii pentru a începe lucrările de renovare, deoarece clădirea este monument istoric.

Primarul s-a pus pe accesat bani europeni

Și monumente istorice în paragină sunt la tot pasul prin Băile Herculane, dar și străzi și trotuare rupte. Aflat la primul mandate, tânărul primar PNL Cristian Miclău promite că va accesa fonduri europene pentru a-i reda stațiunii strălucirea de odinioară. Pe de altă parte, el a declarat pentru România liberă că a reușit să treacă prin Consiliul Local o hotărâre prin care proprietarii imobilelor lăsate de izbeliște vor plăti impozite și cu până la 500% mai mari.

Deja contractul de finanțare pentru trei poduri, Parcul Vicol, Piața 1 Mai și Piața Hercules – emblema stațiunii – a fost semnat, iar în primăvară vor începe lucrările, promite edilul. În ceea ce privește Podul de Piatră, Podul de Fontă și Vila Elisabeta, se lucrează la studiul de fezabilitate, iar anul viitor procedurile ar putea fi finalizate.

Există și un proiect de reabilitare a cădițelor din zona 7 Izvoare, care administrative aparțin de comuna Mehadia, dar turiștii le percep ca un simbol al stațiunii Băile Herculane. Din 2011, Primăria Băile Herculane a obținut dreptul de administrare și recent a fost semnat și un accord pentru reabilitarea lor.

Acolo, primarul vrea să facă investiții minime, dar necesare, cum ar fi construcția unor garderobe, unde să se schimbe turiștii, sau introducerea de iluminat public.

Câinii vagabonzi, problemă fără rezolvare

Unde nu prea are răspunsuri primarul este în privința câinilor vagabonzi, care mișună în haite prin tot orașul, iar în extrasezon, când sunt pur și simplu hămesiți, nu se dau în lături de la ataca turiștii.

“Avem un contract cu Asociația Pro Pet, dar nu prea-și fac treaba. Am căutat pe SEAP să găsesc o firmă care să-i adune, dar sunt tarife foarte mari, de 100 de euro pe câine. Problema este că nu sunt numai câinii din oraș, vin cu mașinile de la Drobeta Turnu Severin, de la Orșova și le dau drumul pe străzile din Băile Herculane”, se plânge edilul Cristian Miclău.

Comoara piratilor PSD

Aparent o simpla gluma aruncata de Liviu Dragnea la Congresul TSD, sintagma “parca suntem pirati” capata consistenta cand aruncam o privire asupra Legii Bugetului de Stat pe 2018, varianta propusa de tridentul Dragnea-Tudose-Valcov.

Scapati de grija si presiunea unor noi anchete penale, Darius Valcov si Liviu Dragnea au creionat linistiti un buget care sa rasplateasca soldatii disciplinati care au votat ciopartirea Legilor Justitiei in Parlament.

Asemenea unor veritabili pirati care jefuiesc si apoi se targuiesc la impartit prada, asa si “baroniada” PSD si-a impartit bugetul Romaniei dupa “pohta ce-a pohtit”.

Evident, baronii cei mai disciplinati au avut intaietate si au primit cele mai multe alocari bugetare, un mesaj de forta transmis de la centru atat catre filialele rebele din interiorul PSD, sa se dea la brazda ca altfel nu vor primi fonduri cat Dragnea conduce PSD, dar si catre opinia publica, prin care Liviu Dragnea doreste sa isi reafirme pozitia de lider autoritar.

Ai nevoie de un credit si nu ai timp sa mergi la banca? Incearca adevaratul credit online de la Libra Internet Bank, prin care poti obtine pana la 20.000 de lei, cu o dobanda avantajoasa (DAE 10,94%). Ai banii in cont in doar cateva minute si nu faci niciun drum la banca. Afla mai multe!

Asa s-a ajuns in situatia unor anomalii, cand Moldova, o regiune cu peste 4 milioane de romani, primeste din bugetul de investitii al Ministerului Transporturilor doar 2,3%, iar Teleormanul si judetele vecine, fidele lui Liviu Dragnea, primesc de 6 ori mai multe fonduri.

Pentru ca tabloul dispretului afisat de Guvernul PSD sa fie complet, proiectul de infrastructura vital pentru dezvoltarea unei regiuni, pentru conectivitatea Uniunii Europene cu Republica Moldova si Ucraina, Autostrada Iasi-Tg.Mures, nici macar nu este luat in calcul!

Anul acesta si-au permis sa minta permanent poporul, nu si-au onorat angajamentele din programul de guvernare si acum au venit cu o proiectie bugetara nerealista, cosmetizata, cu venituri mult supraevaluate si in acelasi timp cheltuielile cu asistenta sociala micsorate din pix cu peste 3 miliarde de lei!

Pentru ca fidelizarea baronilor loialisti este costisitoare, pentru ca Dragnea sa isi mentina puterea si influenta in interiorul PSD, este nevoie de venituri suplimentare la bugetul statului, venituri obtinute din taxe si impozite aplicate unor categorii sociale.

Partidul National Liberal a solicitat expres corelarea Bugetului de stat pe 2018 cu nevoile populatiei si nu ale baronilor PSD. Cresterea bugetului alocat Sanatatii, cresterea finantarii pentru Educatie pana la tinta de 6% dn PIB, scaderea accizei la combustibil la nivelul existent la 1 august 2017, deoarece transportatorii au ales sa alimenteze in afara tarii.

Compensarea furtului facut de Guvern din bugetele locale prin alocarea unei cote de 58% din impozitul pe venit catre localitati si prin eliminarea articolului care scade transferurile in functie de excedente si respectarea totodata a angajamentelor legale in privinta cresterilor salariale si ale punctului de pensie!

Guvernarea Dragnea a ales sa tina tara in loc, sa taie investitiile, sa impovareze populatia pentru a-si fideliza baronii, in timp ce tarile din jur nu pierd timpul si fac ceea ce trebuie pentru cetatenii lor.

Liviu Dragnea si Mihai Tudose trebuie sa inteleaga ca Bugetul Romaniei este al tuturor romanilor si nu al clientelei de partid, nu al piratilor din PSD! Este nevoie de investitii pentru a recupera decalajele fata de restul Europei!

Pentru ca social demonistii burgheziei feseniste din Romania au vrut sa compromita Monarhia…romii din Sibiu au rămas doar cu “regele” Cioabă, după ce împăratul lor a rămas în SUA

Autoproclamatul rege al romilor de pretutindeni, Dorin Cioabă, anunţă că îşi va continua şi în acest an proiectele pentru comunitatea sa, cu atât mai mult cu cât autointitulatul împărat Iulian al II-lea s-a întors, după încoronare, în SUA, informează Agerpres.

Dorin Cioabă afirmă despre Iulian că a plecat în SUA dar nu a mai revenit acasă, la Sibiu.

Dorin Cioabă spune despre despre Iulian al II-lea că “a venit, a stat un pic şi a plecat.”

Iulian al II-lea fusese încoronat în ianuarie 2017 la Sibiu, chiar în timpul ceremonialului de înmormântare a tatălui său, Iulian I. Atunci Iulian al II-lea declara că va avea o misiune grea, dar că şi-a propus să contribuie prin acţiunile sale, la dispariţia urii dintre romi şi români.

Întors din SUA după 30 de ani, pentru a prelua coroana şi titlul de la tatăl său, Iulian Rădulescu al II-lea a promis la încoronarea din 2017 că se va întoarce în România, pentru a putea conduce mai bine etnia.

“Este foarte greu, după 30 de ani să te întorci înapoi, (…) dar problemele romilor mă fac să mă întorc în ţară ca să pot să conduc mai departe această etnie”, a explicat anul trecut Iulian al II-lea.

Împăratul Iulian al II-lea a spus la venirea sa în România pentru încoronare că el se ocupă cu afaceri cu camioane în SUA.

Dorin Cioabă a fost pastorul care o oficiat slujba de înmormântare a fostului împărat Iulian şi cel care a participat la încoronarea lui Iulian al II-lea. Anul 2017 a însemnat pentru familia autointitulatului rege Cioabă şi probleme cu legea. Dorin Cioabă a fost sub control judiciar, într-un dosar de evaziune fiscală şi spălarea banilor. Regele Cioabă a precizat joi, pentru AGERPRES, că nu mai are probleme juridice.

În 2018, Dorin Cioabă doreşte să ajungă la ONU, în calitate de reprezentant al comunităţii rome.

“Vreau să plec în America, în februarie. Suntem chemaţi de la Naţiunile Unite, organizaţia pe care o conduc eu a fost primită în cadrul ONU cu statut de observator”, a menţionat Dorin Cioabă.

Autointitulatul rege al romilor de pretutindeni a luat meditaţii la limba engleză, timp de doi ani de zile, cu speranţa că într-o zi îl va întâlni pe preşedintele SUA, Donald Trump, căruia i-a trimis o scrisoare în care îi spunea că se oferă să ajute la construcţia zidului de pe graniţa cu Mexicul.

PRESEDINTELE Donald Trump – O PROFETIE IMPLINITA

Profetia aceasta a fost publicata in Magazinul Charisma in luna August 2015. Aceasta profetie care a venit prin pastorul american Jeremiah Johnson in timp ce se ruga, a fost inainte de a incepe dezbaterile intre cei 17 candidati republicani care si-au anuntat candidatura la presedentie. Donald Trump era aproape necunoscut, dar Dumnezeu l-a adus la statura de presedinte al Statelor Unite. Pastorul Jeremiah Johnson a fost criticat dupa aceasta profetie, de unii crestini. Raspunsul lui acestor critici a fost ca el nu a facut altceva decat sa transmita ce Duhul Domnului a vorbit prin el si daca aceasta proorocie nu se va implini, el se va pocai in mod public inaintea bisericii lui Christos.

Multe din aceasta profetie s-au implinit deja, s-a incercat chiar de cei din propriul sau partid sa fie inlaturat de la candidatura, sau expus numeroase inselaciuni si perversiuni facute in ascuns, Wiki leaks a scos la iveala mii de emailuri in care s-au gasit numeroase ilegalitati facute de Hilarry Clinton si campania ei care au lansat investigatii ce continua si acum, la fel si multe pervesiuni despre viata depravata in care traiesc cei care sunt in fruntea poporului American. Acum dupa ce a fost ales presedinte, o alta implinire a profetiei, vor fi multe alte ilegalitati pe care Trump le va scoate la lumina si se vor da pe fata multe inselaciuni care au fost tinute pana acum in ascuns.

Jeremiah Johnson:

„Trump va deveni trambita mea pentru poporul american, căci el posedă calități care sunt greu de găsit chiar în poporul Meu in aceste zile. Trump nu se teme de om și nici nu va permite ca înșelăciunea și minciunile sa treaca neobservate. Il voi folosi pentru a expune întunericul și perversiunea în America ca niciodată înainte, dar trebuie să înțelegeti că el este ca un taur într-un dulap de portelanuri. Mulți vor dori să-l arunce afara, deoarece el le va tulbura sentimentul de pace și liniște, dar trebuie să ascultati printre multimea de vorbe pentru a descoperi adevărul pe care îl voi vorbi prin el. Voi folosi averea pe care l-am dat-o pentru a expune și a lansa investigații în căutarea adevărului. Așa cum L-am ridicat pe Cyrus să îndeplinească scopurile și planurile Mele, tot asa L-am ridicat pe Trump să îndeplinească scopurile și planurile Mele înainte de alegerile din 2016. Voi trebuie să ascultati trambita foarte atent pentru ca el va suna alarma și mulți vor fi binecuvântați din cauza compasiunei si milei lui. Deși mulți văd mândrie exterioară și aroganță, I-am dat o inima sensiblia a unui tată care vrea să dea o mână de ajutor celor săraci și nevoiași, străinului și celui nestiut „.

ENGLISH

„Trump shall become My trumpet to the American people, for he possesses qualities that are even hard to find in My people these days. Trump does not fear man nor will he allow deception and lies to go unnoticed. I am going to use him to expose darkness and perversion in America like never before, but you must understand that he is like a bull in a china closet. Many will want to throw him away because he will disturb their sense of peace and tranquility, but you must listen through the bantering to discover the truth that I will speak through him. I will use the wealth that I have given him to expose and launch investigations searching for the truth. Just as I raised up Cyrus to fulfill My purposes and plans, so have I raised up Trump to fulfill my purposes and plans prior to the 2016 election. You must listen to the trumpet very closely for he will sound the alarm and many will be blessed because of his compassion and mercy. Though many see the outward pride and arrogance, I have given him the tender heart of a father that wants to lend a helping hand to the poor andle the needy, to the foreigner and the stranger.”

Șeful spionajului american: Vă putem spiona cu ajutorul frigiderului, becurilor sau termostatelor smart

Șeful spionajului american a declarat că, pentru prima dată, ca electrocasnicele, precum frigiderele inteligente, becurile și termostatele, pot fi folosite ca instrumente de supraveghere.

James Clapper, directorul comunității naționale de informații, a declarat în fața unui comitet senatorial că așa-zisul Internet al tuturor lucrurilor poate deschide o nouă eră pentru supraveghere, permițând agențiilor de informații să urmărească digital persoanele, dincolo de telefoane inteligente, tablete și calculatoare, scrie Newsweek.

„În viitor, serviciile de informații ar putea folosi Internetul lucrurilor pentru identificare, supraveghere, monitorizare, localizare, urmărire și vizare pentru recrutare sau pentru a câștiga acces la rețelele sau datele utilizatorului”, a explicat Clapper.

În același timp, Clapper arată, în raportul prezentat în Senat, că Internetul lucrurilor este una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității SUA, la fel ca și vehiculele autonome și sistemele îmbunătățite de inteligență artificială.

„Dispozitivele – create și puse în operațiune cu cerințe și testări minime de securitate, precum și o complexitate tot mai mare a rețelelor – ar putea duce la vulnerabilități răspândite în infrastructurile civile și sistemele guvernamentale americane. Aceste evoluții vor reprezenta provocări la adresa apărării noastre cibernetice, însă creează și noi oportunități pentru colectorii noștri de informații”, a afirmat Clapper, potrivit ziare.com.

Companiile care vând dispozitive inteligente care se conectează la Internet au fost criticate pentru vulnerabilitatea produselor lor

MARTURIILE CUTREMURATOARE DESPRE STAPANII LUMII spuse lui M .Tuca,de SAVANTUL ANGHEL RUGINA

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line. La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul “de mare calibru”din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se “pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La “CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american “în privat”, au început dezvăluirile: “George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…” “Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?” A întrebat, Tucă.”Păi, nu prea…” a răspuns domnul profesor. “Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, “ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!… Apoi a continuat: “Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc “ca în sânul lui Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai “potrivite” pentru a “câştiga alegerile”, în mod “democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt”aleşi”cu “binecuvântarea” acestui “GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică “directivele” trasate de acesta…”

Întrebare telefonică de la un telespectator: “Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de “GRUP”?” “Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită “privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia “foaia de drum”… Replică telefonică: “Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pepreşedintele nostru ni l-au ales americanii?” Răspuns: “Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci “GRUPUL”care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.” Replică: “Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia…Bună seara!…” Anghel Rugină, (A.R.): “Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!… În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă.. Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global “cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…”

Alt telespectator (TS), întreabă: “Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?” A.R.: “Sunt şi masoni în “grup”, dar nu sunt majoritari!” TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului): “Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?” A.R.: “Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre “muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din “GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane “alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…” TS : “Atunci sunt evreii?” A.R.: “Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!” TS: “Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…” A.R.: “Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul “GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest “GRUP” se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens… TS: “Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?” A.R.: “Se zice că acest “GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi “GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.” TS: “Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?” A.R.: “O.K. Să raţionăm un pic…

Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi “administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un “GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… ” …Toată lumea… mută. Inclusiv Marius Tucă… Şi domnul profesor a continuat: “Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui “GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii,pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul “independent”, a fost nevoie de un “război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria “GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care “GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume “GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc… Trebuie să recunoaştem că acest “GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de “GRUP”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. “Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială,care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !…” Marius Tucă (M.T.): “Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: “În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!” M.T.: “Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?” A.R.: “În primul rând, am o vârstă: “mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…” TS: “Şi noi ce trebuie să facem?” A.R.: “Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!…

Pentru noi,important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii,să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”

Tara este bolnava,batranii mor cu zile si tinerii sunt urcati pe catafalcul strainatatii pentru ca,vorba lui Cristian Tudor Popescu: Sistemul de sănătate este unul de crimă organizată

„Sistemul de sănătate din România se conturează din ce în ce mai clar ca un sistem de crimă organizată. Aşa poate fi numit, cu o sintagmă clară din Codul Penal, iar spitalul devine cam ce era acum 200-300 de ani, locul unde te duceai să mori. Bolniţa. Acolo nu te duceai să te vindeci. Când se auzea că cineva s-a dus la spital, dacă a ajuns acolo mai iese în căruţă şi îl duce la cimitir. Asta au ajuns spitalele şi sistemul de sănătate din România.

În timpul scandalului Hexi Pharma spuneam că o să urmeze buletinele de analiza, testele clinice şi urmează. Medicamentele falsificate şi cine ştie câte mai sunt în acest sistem.

Sunt 26 de cabinete în 16 judeţe în care sunt cercetate astfel de falsificări de teste clinice. Ce consecinţe au aceste falsificări? Directe asupra pacienţilor pe care au fost aplicate substanţe de test, pentru că mulţi pacienţi nu sufereau de acea boală şi li s-a dat ceva care le-a creat efecte adverse grave şi efectele pe care aceste medicamente fals testate pe aceşti cobai umani, cu falsificarea completă a întregii fişe a medicamentului. Adică i s-a dat alt medic mai vechi, eficient, că să aibă o stare mai bună şi să se simuleze că starea i-a dat-o noul medic. Astfel de medicamente sunt distribuite bolnavilor şi au efecte cel puţin la fel de agresive ca dezinfectanţii diluaţi.

Începem să ne gândim la Mengele. Nu vă gândiţi la Auschwitz? Când foloseşti oamenii drept animale de experienţă pe substanţe netestate, asta este.

Aceşti inşi este greu de prespupus că sunt într-o organizaţie, într-o reţea. Nu este de conceput că există reţeaua falsificatorilor de teste clinice. Sau o fi o mafie în fiecare judeţ, dar nu e coordonată. Cum au apărut aceste fenomene în 16 judeţe? Au apărut pentru că unul dintre ei a făcut asta prima dată. Aşa a fost şi cu Hexi Pharama.

Cuiva, într-un judeţ, într-un spital, i-a venit ideea. Primim bani uriaşi de la firmele străine pe testele respective, de ce să nu le falsificăm? Le dăm bolnavilor psihic, care nu pot riposta. Cineva a avut ideea şi a început să se audă în sistem. Aşa s-a întâmplat şi cu diluanţii, şi cu aceste teste clinice, şi cu medicamentele falsificate, care nu au efectul scris pe hârtie. Cineva încearcă prima dată şi vede că ţine şi atunci se întinde ca un cancer şi face victime într-un mod incontrolabil.”

Generalul Ion Antonescu la scurt timp după numirea sa în calitate de șef al Statului Român (septembrie 1940) a declarant :

”Cred şi mărturisesc Învierea lui Christos. Cred în învierea Neamului Românesc!”

”Am dorit şi am visat, am luptat şi am îndurat, am fost bârfit şi am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credinţă; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credinţa ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare şi caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.”

”Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

”Vreau ordine. Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordinea şi siguranţa, şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.”

”Scump popor român: sunt mândru că m-am născut şi am trăit într-o naţiune cu o îndoită ascendenţă imperială şi cu un trecut de două ori milenar.”

”Sunt onorat că am putut să lupt în patru războaie pentru onoarea ta, scump popor, pentru drepturile tale şi pentru libertăţile tale.”

(ION ANTONESCU)

ROMANIA, arhive istorice https://www.facebook.com/ArhiveIstorice/

„Bestia Belgiană”este pregatita sa inghita incomozii in închisoarea mondială

În Belgia există deja un computer gigantic numit deloc întâmplător Bestia, care este pregătit să adune toate informaţiile despre locuitorii globului.

“Bestia este un computer gigantic care ocupă trei etaje în cadrul sediului Pieţei Comune. Acest computer se poate auto-programa şi are mai mult de o sută de surse de date. Experţi în programare au pus la punct un program pentru a gestiona prin intermediul acestui computer tot comerţul mondial. Computerul va atribui deci fiecărui locuitor al pământului un set de cifre care va servi drept număr de identificare mondial şi îi va permite persoanei în cauză să realizeze tranzacţii comerciale.”

Toate acestea se petrec pas cu pas, încet dar sigur, chiar sub ochii noştri. Lucrurile sunt prezentate de asemenea manieră ca noi să fim încântaţi de acest nou sistem şi să nu întrezărim uriaşul pericol pe care el îl reprezintă pentru libertatea noastră. Câteva etape către marea dictatură au fost deja parcurse.

Întrucât se adună date despre toată lumea ne aflăm practic în situaţia absurdă în care fiecare fiinţă umană este în viziunea diabolică a guvernanţilor acestei planete un potenţial inamic. Nu mai urmează decât ca un computer să calculeze acel coeficient şi să dea verdictul.

DINTR-UN RAPORT ONU aflam ca POLITICIENII AU DECIMAT ROMANIA MAI RAU CA RAZBOIUL DIN SIRIA! ROMANII SUNT CEI MAI MULTI EMIGRANTI, DUPA SIRIENI!

România este tara cu a doua cea mai rapidă creştere a numărului de emigranţi, după Siria, în ultimi 15 ani, arată un raport ONU. În timp ce în Siria este război de 5 ani, soldat cu sute de mii de morți, România este țara din care pleaca oamenii,ca in timpul razboiului.

Potrivit aceluiaşi studiu,la nivel global, suntem pe un loc fruntas în topul mondial al naţiunilor cu cei mai mulţi emigranţi, cu peste 5,4 milioane de oameni plecaţi. Statisticile ONU sunt cu mult mai mici decât în realitate, având în vedere că numai în Italia și Spania sunt în fiecare peste un milion de români. În realitate sunt plecați poate dublu

În ultimii 25 de ani, România a pierdut 16 oameni pe oră, adică 3 avioane pline sau mai bine de 7 autocare în fiecare zi.

Efectul cel mai grav nu este cel demografic, ci acela al dispariției competențelor.

«Unul din zece români care au plecat legal în Marea Britanie a pornit o afacere proprie, aşadar plăteşte taxe şi creează locuri de muncă şi valoare adăugată. Trăim într-o lume în război, nu din acela cu arme şi soldaţi şi tunuri şi avioane, ci din acelea pentru resurse, pentru banii investitorilor şi, nu în ultimul rând, pentru competenţe, scrie Deutsche Welle, care citează un studiu aplicat cetăţenilor români cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani realizat tocmai de Repatriot.

În rezumat, 54,73% dintre tineri vor să emigreze, au, cu alte cuvinte, o intenţie bine definită de a părăsi ţara, în timp ce alte 20% se gândesc la plecare, dar într-un chip imprecis. Iar dintre cei care au exprimat intenţia plecării, 45,28% sunt foarte hotărâţi.

Un grup de tineri catre politicieni :”Vom fi cosmarul vostru !Ați dat șpagă ca să intrăm în NATO! Ați dat șpagă ca să intrăm în UE! În țara noastră ne-ați făcut sclavi, slujitorii altora și ne-ați luat dreptul de a fi români!”

De câteva zile circulă pe net un videoclip realizat de mai mulți tineri, care s-au săturat de umilințele la care România și românii au fost supuși de peste 25 de ani.

Potrivit activenews.ro, tinerii care au realizat acest clip sub denumirea ”generația identitară” reușesc în 4 minute să facă un rechizitoriu dur la adresa clasei politice post revoluționare. În videoclip generația identitară vorbește despre ea ca despre ”o altă generație de sacrificiu”: ”Pentru că ne trimiteți la școală și nu ne plătiți profesorii! Ne trimiteți la școală și nu ne dați manuale!”

Omul de pe străzi din București devine milionară peste noapte. Cum a reușit…Omul de pe străzi din București devine milionară peste noapte. Cum a reușit… Te-ai săturat de burta mare? Scapă de 3 kg pe zi! Înainte de culcare, bea un pahar de…Te-ai săturat de burta mare? Scapă de 3 kg pe zi! Înainte de culcare, bea un pahar de… Actorii porno americani își măresc sculele astfel. Iată rețeta…Actorii porno americani își măresc sculele astfel. Iată rețeta…

Liposucție acasă! Poți slăbi până la 29 kg în 13 zile dacă iei…Liposucție acasă! Poți slăbi până la 29 kg în 13 zile dacă iei… Răspunsul este simplu – trebuie doar… Nu am primit niciodată atâta atenție de la băieți! Am pierdut 43 kg cu ajutorulNu am primit niciodată atâta atenție de la băieți! Am pierdut 43 kg cu ajutorul Soțul o are acum de 30 cm lungime și 5 cm grosime după acest remediu naturalSoțul o are acum de 30 cm lungime și 5 cm grosime după acest remediu natural

Tinerii îi mustră pe politicieni pentru atitudinea servilă față de organismele internaționale, care au transformat România în sclavă: ”Ați dat șpagă ca să intrăm în NATO! Ați dat șpagă ca să intrăm în UE! În țara noastră ne-ați făcut sclavi, slujitorii altora și ne-ați luat dreptul de a fi români! Ne-ați luat identitatea! V-ați șters la fund cu istoria noastră!

Mesajul impresionant al tinerilor se încheie cu un avertisment: ”Această generație poate fi coșmarul vostru! Nu mai vrem să fim șoferii, vânzătorii, sclavii voștri!

Discursul lui Donald Trump pe care nu l-a prezentat nimeni în România împotriva „sistemului” format din „același grup de persoane responsabile pentru războaie, migrația ilegală” și al cărui scop este „o formă radicală de globalism”

Despre candidatul republican Donald Trump s-au spus multe în aceste luni, acesta fiind acuzat de vrute și nevrute. Ceea ce nu a apărut în presa din Europa, cu atât mai puțin în România, a fost un discurs ținut de Trump pe 13 octombrie, în Florida, la West Palm Beach.

Îl redăm fără alte comentarii:

„Nu există ceva ce actualul „stabiliment” politic nu ar fi dispus să facă sau minciună pe care să nu o spună pentru a-și întreține prestigiul și pentru a-și susține puterea pe cheltuiala voastră.

Grupul politic de la Washington și corporațiile financiare sau de media care finanțează Casa Albă există dintr-un singur motiv: pentru a se proteja și pentru a-și ocroti bogățiile. Actualii politicieni ce formează acum puterea au introdus în joc mii de miliarde de dolari odată cu aceste alegeri prezidențiale. Ca un exemplu, chiar și un singur acord comercial pe care aceștia vor să-l materializeze, presupune implicarea a mii de miliarde de dolari, bani controlați de multe alte țări, corporații sau grupuri de lobby.

Pentru cei care sunt la putere acum la Washington, și pentru interesele globale ale celor care au parteneriate în acest moment cu Casa Albă, campania noastră (a republicanilor lui Trump – n.r.) reprezintă o adevărată amenințare. Acesta nu este doar un alt ciclu electoral de 4 ani; campania aceasta reprezintă un punct de cotitură a civilizației noastre, în care se va determina dacă noi, oamenii, vom recâștiga controlul asupra guvernului nostru.

Sistemul politic care încearcă să ne oprească este același grup de persoane care se fac responsabil pentru acordurile noastre comerciale dezastruoase, pentru migrația ilegală masivă în SUA și pentru politicile economice care au lăsat țara noastră secătuită. Pentru ei, totul înseamnă război. Aceasta este o luptă pentru supraviețuirea națiunii noastre, credeți-mă. Aceste alegeri vor determina dacă noi suntem o națiune liberă sau dacă ne iluzionăm ca și o democrație, care este controlată de o mână de oameni care au interese globale. Aceasta este realitatea; ei o știu, ei o știu, voi o știți, de fapt, în bună parte, întreaga lume o știe. Sistemul politic actual și susținătorii lor de media dețin controlul asupra națiunii noastre prin mijloace care ne sunt deja bine cunoscute. Orice persoană îndrăznește să le conteste supremația este imediat catalogat ca „obsedat sexual”, „rasist”, „xenofob” sau „imoral”.

Oamenii din grupul lor vă vor ataca, vă vor calomnia, vor încerca să vă distrugă cariera și familia voastră; vor încerca să vă distrugă orice, inclusiv reputația. Și o vor face mințind, mințind chiar și mai mult. Familia Clinton este ticăloasă. Civilizația noastră măreață, aici în America, dar și în restul lumii”, a ajuns la un moment de răscruce.

Am fost martorii campaniei din Marea Britanie (Brexit -n.r.), unde ei au votat pentru eliberarea lor ca națiune din lanțurile guvernelor globale și acordurilor globale comerciale și împotriva cotelor pentru refugiați, factori care le provocaseră anterior subminarea suveranității. Totuși, centrul de interes al puterii politice mondiale rămâne în Statele Unite ale Americii, dar astăzi este reprezentat de un grup de persoane corupte care ocupă locurile la Washington, iar scopul lor este o formă radicală de globalizare.

Resursele lor financiare sunt practic nelimitate, resursele lor politice sunt și ele nelimitate, cele de media sunt imbatabile, de asemenea. Mai mult, ce este însă și cel mai important, lipsa lor de moralitate este la fel, nelimitată.

Nu aveam nevoie de asta (campania electorală -n.r.), oameni buni, credeți-mă. Am construit o mare companie și am dus o viață minunată. Puteam să mă bucur de fructele și beneficiile obținute după ani de succese și afaceri reușite pentru mine și familia mea, în loc să trec prin acest spectacol horror de minciuni, decepții, atacuri deșănțate…Fac asta pentru că țara asta mi-a dat atâtea și simt cu putere că este rândul meu să dau ceva înapoi țării pe care o iubesc…

Aceste alegeri sunt despre fiecare bărbat, femeie și copil din țara noastră care merită să trăiască în siguranță, prosperitate și pace. Ne vom ridica peste minciuni, calomnii și insultele absurde din partea unor reporteri absurzi și necinstiți.

Vom vota pentru țara pe care o vrem. Vom vota pentru viitorul pe care îl vrem. Vom vota pentru politica pe care o vrem și vom vota pentru a concedia acest cartel guvernamental imediat.

Ne-au trădat muncitorii, ne-au trădat granițele și cel mai important, ne-au trădat libertățile. Ne vom salva drepturile noastre suverane ca și nație. Vom opri politica profitului. Vom opri dominația intereselor speciale. Vom opri preluarea locurilor noastre de muncă de către alții. Ziua noastră de independență este la îndemână și va veni, în sfârșit, pe 8 noiembrie”, a spus Donald Trump suporterilor săi.

Mesaj fără precedent din Israel: Europenii trebuie să se ridice împotriva Rețelei Soros și să-și apere tradițiile și valorile naționale de planurile subversive ale megalomaniacului

Raluca Prună atacă partidele care susțin valorile tradiționale pentru că se opun căsătoriilor între homosexuali Raluca Prună atacă partidele care susțin valorile tradiționale pentru că se opun căsătoriilor între homosexuali

Adevărata față a lui Soros începe să fie cunoscută: Scopul finanțărilor sale este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze identitatea și valorile Adevărata față a lui Soros începe să fie cunoscută: Scopul finanțărilor sale este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze identitatea și valorile

Hackerii i-au spart mail-ul lui George Soros. Mai mulți politicieni români, amintiți în documentele miliardarului. Ce părere are despre Monica Macovei, Cristian Preda sau Corina Crețu Hackerii i-au spart mail-ul lui George Soros. Mai mulți politicieni români, amintiți în documentele miliardarului. Ce părere are despre Monica Macovei, Cristian Preda sau Corina Crețu

Cum funcționează mașinăria Soros-istă Cum funcționează mașinăria Soros-istă

Despre George Soros și rețeua pe care a creat-o se vorbește foarte des în ultima perioadă. Numele magnatului apare în campania electorală din SUA. Nici România nu a fost ocolită de interesele lui Soros, existând mulți politicieni care au beneficiat de fondurile unor ONG-uri în spatele cărora se află acesta.

Ziarul israelian Jerusalem Post a publicat o serie de dezvăluiri despre George Soros. Iată articolul din presa israeliană:

“Lumea noastră: Campania de haos global a lui Soros

Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomană a proiectelor filantropice ale lui Soros. Niciun colț al lumii nu a scăpat de eforturile sale.

Presa din SUA a ignorat scurgerea a mii de emailuri de la Open Society Foundation a lui George Soros. FSD este vehiculul prin care Soros a canalizat miliarde de dolari de-a lungul ultimelor două decenii pentru organizații non-profit din Statele Unite și în întreaga lume.

Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 milioane $ pentru grupuri de lucru pentru alegerea lui Hillary Clinton, în noiembrie, făcându-l cel mai mare donator al campaniei sale. Așa că este înțeles de ce presa care o sprijină pe Clinton a îngropat povestea.

Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice.

Cele mai multe dintre informațiile apărute erau deja cunoscute publicului. Soros a finanțat masiv grupuri de extremă din stânga în Statele Unite și în întreaga lume, lucru cercetat de mai mult de un deceniu.

La suprafață, numărul mare de grupuri și oameni pe care îi sprijină par independenți. La urma urmei, ce schimbările climatice trebuie să facă cu imigrația ilegală din Africa pentru Israel? Ce are Ocupați Wall Street pentru a face cu politicile de imigrare din Grecia? Dar de fapt este că proiectele Soros-sprijinite împărtășesc caracteristicile comune de bază.

Toți au de lucru pentru a slăbi capacitatea autorităților naționale și locale în democrațiile occidentale să respecte legile și valorile națiunilor și comunităților lor.

Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile.

Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.

Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor.

Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție.

Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori.

În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere.

Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor.

Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.

Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise.

În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt.

Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe.

Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.

În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei.

În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic.

Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile.

În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.

Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului.

DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor.

Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile”.

Oamenii lui Soros din România

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George

Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

CINE BENEFICIAZĂ de CERTIFICAT GRATUIT de MOȘTENITOR și de SCUTIRI de la PLATA IMPOZITULUI!

DACĂ ÎMI FAC CERTIFICAT DE MOȘTENITOR ÎMI VA FI RETURNATĂ CONTRAVALOAREA TAXEI? Este una dintre cele mai frecvente întrebări adresată Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), care se ocupă de Programul Național de Cadastru și Carte Funciară (PNCCF). Certificatele de moștenitor sunt eliberate gratuit în anumite condiții și cu respectarea unui termen. Românii mai beneficiază în cadrul Programului de cadastru și de scutiri de la plata unor impozite și taxe.

TERMEN MAXIM DOI ANI!

Sunt eliberate gratuit certificate de moștenitor, certificate de moştenitor suplimentare, certificate de legatar, certificate de vacanţă succesorală pentru imobile ce fac obiectul înregistrării sistematice. Așadar, cetățenii sunt scutiți de plata taxelor notariale pentru eliberarea acestor acte dacă în localitatea lor este demarată cadastrarea imobilelor.

Plata onorariilor şi tarifelor în vederea eliberării, de către notarii publici, a certificatului pentru înscrierea în cartea funciară a posesorului ca proprietar şi a certificatelor de moştenitor, certificate întocmite cu privire la imobile ce au făcut obiectul înregistrării sistematice, se face de către Agenţia Naţională, din veniturile proprii în cadrul Programului Naţional de Cadastru şi Carte Funciară.

IMPORTANT! Taxele pentru obținerea acestor documente sunt suportate de ANCPI chiar şi ulterior finalizării înregistrării sistematice, sub condiţia respectării termenelor maximale.

ATENȚIE! Termenul maxim în care cetățenii pot beneficia de această gratuitate este de DOI ANI de la data finalizării înregistrării sistematice a imobilelor. În cazul în care procedura succesorală se finalizează peste acest termen, onorariul se suportă de către moştenitori.

Procedura de eliberare, termenul de plată a certificatelor, precum şi cuantumul onorariilor şi tarifelor ce se percep sunt stabilite prin protocol încheiat între Agenţia Naţională şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România

SCUTIȚI DE PLATA IMPOZITULUI ȘI TAXELOR!

IMPORTANT! În cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică nu se datorează impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare şi niciun fel de alte taxe sau impozite directe sau indirecte către bugetul de stat sau bugetele locale.

Calculul, încasarea şi virarea impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare nu sunt aplicabile actelor notariale prin care operează transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia constatate prin certificat de moştenitor, certificat de moştenitor suplimentar sau certificat de legatar, eliberate la solicitarea oficiului teritorial sau a secretarului unităţii administrativ-teritoriale (secretarul primăriei), în vederea realizării înregistrării sistematice.

Pentru înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale, registratorii de carte funciară nu solicită dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a acestui impozit.

CE ÎNSEAMNĂ CADASTRU SISTEMATIC?

Cadastrul sistematic se realizează prin măsurarea tuturor imobilelor (clădiri și terenuri) de pe raza unei unități administrativ-teritoriale sau al unui sector cadastral, identificarea tuturor proprietarilor și a celorlalți titulari de drepturi reale sau personale asupra imobilelor, concomitent cu deschiderea cărților funciare pentru toate imobilele, operațiuni realizate în cadrul unei singure proceduri pentru întregul sector cadastral sau pentru întreaga unitatate administrativ-teritorială. Realizarea cadastrului general este atributul exclusiv al Statului Român, prin intermediul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cea care integrează imobilele, deschide cărțile funciare și păstrează întreaga evidență a imobilelor și proprietarilor.

(Surse: Legea nr. 150/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, Ordinul 1125/2016, pentru aprobarea Protocolului de colaborare privind procedura eliberării şi a plăţii onorariilor pentru eliberarea certificatelor de moştenitor, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară)

Cum suntem MANIPULATI,inclusiv in campania electorala

Daca tot ne aflam in campanie electorala si lupta dintre partide devine tot mai intensa e bine sa avem cateva minime cunostinte despre cum suntem manipulati de catre oamenii de la varf. Luati aminte la cele 12 principii si raspanditi ideile.

Care e adevaratul scop al celor din varful piramidei, evolutia omenirii asa cum ei pretind? Guvernele au ca scop prosperitatea si bunastarea populatiilor lor? Dupa cum se vede in realitate este exact opusul: prosperitatea conducatorilor se bazeaza pe insclavizarea celorlalti!

Dimensiunea spirituala, constientizarea a ceea ce se petrece cu adevarat, sunt marile obstacole impotrica controlului mental total. Cei ce vor sa insclavizeze pe altii ii vor pe acestia ignoranti, si disconectati de ei insisi si ceilalti. asta se face zilnic printr-o educatie nefolositoare, prin a va tine permanent ocupati si in confuzie. bombardandu-ne cu stiri despre violenta si cruzimi, pornografie, alcool si droguri, intreceri sportive si distractie, prin a ne oferi hrana cu toxine, prin invidie, lacomie, vinovatie, furie, frica, etc!

Crearea de frica ignoranta si confuzie

A castiga lupta pentru atentie – A se capta cu orice pret atentia respectivilor si a-i determina sa faca ce vrei tu!

A crea nevoile lor si a-i ajuta apoi sa le acopere. Este vechea sintagma a lui Nietzsche :” Daca vrei ca lumea sa-ti fie recunoscatore, nu le da ceva ci ia-le ceva, apoi ajuta-i sa indure lipsa!”

A crea si controla fortele opuse. Crearea de asocieri in religii, partide, etc apoi crearea de asocieri opuse acestora.

Crearea izolarii. Izolarea de viata de odinioara, de prieteni de familie, de obiectele din trecut ale subiectului respectiv si chiar crearea de neincredere in propria-i judecata.

Impunerea unei ierarhii si autorati de sus in jos (obedienta!). Principiul ascultarii orbeste si fara cracnire. Problema cozilor de topor care indeplinesc asemenea “misiuni” e ca ei insisi au fost astfel “spalati pe creier” si astfel devin ei insisi insclavizati si decerebralizati!

Instaurarea unei situatii economice prabusite. Toata miscarea banilor trebuie sa se faca de jos in sus, toti sclavii sa munceasca pentru stapanii lor, toate resursele sa fie detinute de conducatorii lor. Asa vor avea puterea sa angajeze sau sa concedieze pe oricine ar dori.

Secretul. Informatiile despre activitatile din “structura” fie ele adevarate sau distorsionate sunt facute sa ajunga spre varful piramidei. Nimic important nu ar trebui sa “rasufle” spre baza piramidei. Numai varful piramidei ar trebui sa cunoasca adevaratul scop si destinatia finala.Asta asigura ca intotdeauna puterea ramane acolo unde trebuie sa fie !

A face ca totul sa fie relativ. In aceasta mascarada, “ei” vor sa discrediteze principiile de moralitate si responsabilitate facandu-le relative si subordonate “cuiva din varf”! Scopul scuza mijloacele. Trauma e folosita pentru a crea subiecti tot mai obedienti, totul in numele unui viitor mai bun! Frica (la nevoie teroarea) si simtamantul de vinovatie sunt elemente de coeziune. Iubirea si bucuria se distribuie in doze mici obedientului.

Controlul mijloacelor de comunicare si propaganda care se autopromoveaza. Numai cei din varf stiu exact despre ce e vorba, ce se intampla si care e scopul. Despotul foloseste propaganda si inventeaza cuvinte noi si intelesuri noi . Cuvintelor vechi si puternice ca “libertate”, “iubire”, etc, li se dau Intelesuri Noi si sunt programate dinspre varf spre baza piramidei sa domine actiunile celor din structurile inferioare. Cuvintele devin scopuri in sine. Prin puterea propagandei valorile umane sunt rasturnate cu susul in jos adevarurile evidente sunt trecute sub tacere iar minciunile stau ca adevaruri., sau adevarurilor li se da un crampei de atentie.

Dobandirea si impunerea increderii absolute. Este principiul “Increderii Totale”. Despotii trebuie sa aibe incredere Absoluta in ei insisi! Toti ceilalti trebuie sa-i trateze pe despoti ca pe Zei!Frica si adularea fara urma de indoiala este hrana de care au nevoie despotii pentru a-si duce la final misiunea.

Un comportament brutal si executarea tuturor celor care se imptrivesc. Pentru a face manipularea sa lucreze, brutalitatea trebuie sa impuna celelalte principii fara lamentari despre “daca e bine sau rau”.

Asasinatele politice, înainte și după 22 decembrie 1989

Câți români a ucis Securitatea? Câți români au fost uciși după 1990 de autori neidentificați, dar protejați de „serviciile speciale” din România?

La lansarea cărții dlui general Mălureanu, unde am avut onoarea să fiu invitat de autor, am avut prilejul să fac o scurtă comparație între Securitate și SRI, și să afirm că Securitatea s-a ocupat înainte de 1990 cu apărarea ordinii constituționale, așa cum era precizat în „fișa postului”! Cu unele excepții, dureroase, nu puține și nici mici, neînsemnate… După 1990, Serviciul Român de Informații, care își propune și el să apere ordinea constituțională din România, o face însă cu abateri infinit mai multe, mai grave, ajungând să fie un instrument docil în mâna trădătorilor de țară și a celor care îi plătesc! Evident, când spun SRI, mă refer la toate „serviciile speciale”, al căror număr ne este necunoscut nouă, muritorilor de rând.

Argumente și dovezi în sprijinul acestei afirmații le poate găsi oricine, iar domeniul corupției și al subminării economiei naționale ne oferă sute de exemple, de abuzuri trecute cu vederea după 1990 și pe care ne este imposibil să ne imaginăm că Securitatea le-ar fi tolerat cumva!

Se întâmplă ca și cu partidele: degringolada acestora, involuția tragi-comică a partidelor politice din 1990 până azi, ne face să ne fie dor de PCR. În PCR lucrurile s-au desfășurat în sens invers, adică ascendent: de la an la an nivelul democrației de partid a fost în creștere, iar dacă nu intervenea „revoluția” și desființarea abuzivă a PCR, acest partid putea evolua mai departe în sens ascendent, pot demonstra asta oricând! Nu aveau nicio șansă în PCR să ajungă în frunte alde Crin Antonescu, Onțanu, Gabril Oprea, Băsescu, Ponta… De Johannis nici nu mai vorbesc! Desigur, a avut și PCR pe Bobu și Postelnicu și încă mulți alții ca ei… Dar acesta este un subiect pe care îl rezerv pentru zilele următoare, dacă le mai apuc!…

La fel se întâmplă și cu SRI & comp., a căror prestație post-decembristă, a fost de la an la an mai nocivă pentru români, pentru interesele eterne ale României, ceea ce ne obligă să le ducem dorul securiștilor de odinioară. Păcat că am cunoscut prea puțini înainte de 1990… Singura mea nădejde este să aflu, să găsesc dovezile, că acest cancer național care sunt serviciile secrete de azi, a atins numai structurile de comandă, și nici la acest nivel pe chiar toți ofițerii superiori… Nădejdea mea este la eșalonul secund, al tinerilor agenți și ofițeri, capabili într-un climat politic normal să pună umărul la normalizarea vieții românești!

La drept vorbind, nu mă refer numai la Securitate și la SRI, ci la întreg sistemul de represiune al statului român, înainte și după 1990! Orice stat are un sistem de represiune, care este menit să apere acel stat, structurile politice și valorile naționale etc., etc. Nu este cazul să insist! Ci vreau să pun în discuție un singur aspect al represiunii: asasinatul politic, din rațiuni „de stat”, reale sau inventate! Și nu la modul teoretic, ci cât mai concret, al cazurilor reale, petrecute!

La aceeași lansare de carte, într-o sală arhiplină, dens populată cu colegi ai celui sărbătorit pentru reușita cărții publicate, eu am ridicat problema lui Constantin Dobre, liderul grevei minerilor din 1977. Despre acesta, înainte de 1990, am aflat cu toții de la Europa Liberă că a fost asasinat la Craiova, de „băieții cu ochi albaștri”, unde i s-a înscenat un accident de circulație… M-am numărat printre milioanele de români care au luat în serios această informație, repetată de mai multe ori pe unde scurte! Până pe 24 decembrie 1989, când Dl Constantin Dobre a apărut la TV să ne anunțe că trăiește!… De ce oare acest enunț nu l-a făcut însăși Securitatea, cu mult înainte de 1989?!… Este o întrebare la care voi reveni! Deocamdată, hic et nunc, îmi pun altă întrebare: câți și care au fost românii asasinați de regimul ceaușist, de securiștii lui Ceaușescu?

Deci nu mă refer la regimul comunist, la întreaga perioadă 1945-1989, cum fac unii greșind profund. Pentru perioada 1945-64 nu este nevoie să cauți prea mult ca să afli exemple și cazuri indubitabile privind asasinatele politice comise de „forțele de represiune” ale statului democrat-popular!

Dar care este situația de după 1964, poate chiar de mai înainte cu ceva vreme? Când au încetat aceste asasinate? Și chiar au încetat după 1964, așa cum susțin mulți dintre securiștii cu care am stat de vorbă după 1990?

Înainte de 1990 am știut că a fost asasinat Constantin Dobre, despre care am aflat cu toții de la Europa Liberă!… Dar câți vor fi fiind ceilalți, despre care Europa Liberă nu a aflat, ca să ni-i spună și nouă! Am trăit cu convingerea că alături de Dobre vor fi fost și alții, nu puțini, care au plătit cu viața „exigențele” forțelor de represiune ceaușiste!

Iată însă că a venit și 22 decembrie! Iar presa și oricine a avut chef l-au acuzat pe bietul „Ceașcă” și Securitatea sa în fel și chip, ba că l-a pălmuit pe un brașovean în noiembrie 1987, ba că mai știu eu ce! Dar n-a apărut nimeni să susțină că a fost iradiat la Brașov, cum se vorbea că au pățit-o mulți, sau că tata ori un frate i-a dispărut sau a murit în circumstanțe suspecte de asasinat, pentru un motiv politic ușor de demonstrat. Cazul lui Gheorghe Ursu nu se pune, nu a fost un asasinat comandat de vreun general sau ministru, ca să-i facă pe plac „tovarășului” sau la ordinul acestuia! După câte se vorbeau între prieteni la o bere sau la aceeași Europă Liberă, te-ai fi așteptat ca după 1990 să apară nenumărate dovezile regimului „criminal”!… N-a apărut niciuna! Nici un martor al acuzării lui Ceaușescu și a regimului său nu a venit cu acuzații sau probe cât de cât serioase!… Începând cu cei 60.000 de morți de la Timișoara și terminând cu Constantin Dobre, Europa Liberă mințise cu nerușinare acuzându-l pe nedrept fie pe Ceaușescu, fie pe băieții cu ochi albaștri ca petlițele de la uniforma pe care n-o purtau niciodată…

În schimb, regimul „democratic și transparent” instaurat după 22 decembrie 1989 a debutat cu un veritabil carnagiu, cu sute de morți, peste o mie se pare, morți nevinovați, dar premeditați, planificați de strategii revoluției, căci deh, revoluție fără victime nu se poate, iar ei au ținut morțiș să se declare revoluționari. …„Morțiș”, adică călcând pe cadavrele a sute de copii și tineri dintre cei mai bravi!… Moartea acestora dându-le criminalilor autoritatea și aura de luptători împotriva… Împotriva cui, căci toată ecuația loviturii de stat se rezolvase din momentul arestării nefericitului președinte?!…

Crimele de după asasinatele în masă din decembrie 1989 nu au fost nici ele puține! Au murit asasinați cu profesionalism o mulțime de ofițeri, din armată sau din interne, care știau prea multe despre noii conducători, despre autorii „revoluției”, despre „agenturilii” care au „manageriat” evenimentele de dinainte și de după lovitura de palat! Au murit oarecum în prelungirea asasinatelor din decembrie, a lui Gheorghe Trosca, Velicu Mihale, Constantin Nuță sau Marin Ceaușescu. Au urmat la scurtă vreme Ștefan Gușe și o întreagă pleiadă de ofițeri, în frunte cu Emil Macri, care, fiecare la locul său, au pus prea mult zel în apărarea „cuceririlor revoluționare ale clasei muncitoare”.

Pe lângă aceste asasinate petrecute „în lumea lor”, a ofițerilor de pe frontul văzut și nevăzut al luptei pentru „suvranitate și neatârnare”, s-au petrecut câteva asasinate ciudate în lumea legionară. Primul pe listă Traian Puiu, fost primar legionar la Constanța, refugiat în Germania după așa zisa rebeliune din ianuarie 1941, s-a ocupat cu organizarea echipelor de legionari ce urmau să plece să lupte alături de partizanii din munți. Toată operațiunea era condusă de celebrul Kim Philby… În cursul unei discuții cu Philby, Traian Puiu și-a dat seama că Philby este omul rușilor, dar și Philby și-a dat seama că Traian Puiu „s-a prins”! Urmarea: Philby o șterge englezește la Moscova, via Cairo, unde apare la festivitățile de 7 noiembrie în uniforma de general KGB… Nemernicul!

În urma lui, Traian Puiu este răpit din Germania și adus la București, unde este judecat și condamnat la moarte!… Sentința însă nu a fost pusă în executare, astfel că Traian Puiu iese din temnițele comuniste în 1964, odată cu ceilalți camarazi ai săi!… Și trăiește cu discreție la Constanța, unde prietenul meu Corneliu Dida îl frecventează și află de la el multe și mărunte din ce a fost lupta și viața legionară. După 1990, Corneliu Dida îl ia de mână pe bravul tomitan și îl duce la ziarul „Telegraf” unde începe să publice amintiri din „sfînta tinerețe legionară”. Într-una din zile, când se îndrepta spre redacție cu o servietă plină de documente, pe strada Mihai Viteazu este lovit mortal de o mașină, în busculada astfel produsă dispare și geanta cu documente…

Despre Traian Puiu s-a zis că l-a lichidat Securitatea. M-am contrazis cu toți pe care i-am auzit spunând această vorbă: oameni buni, Securitatea l-a avut în mână ani de zile pe Traian Puiu. Le era așa de ușor să-l termine! Traian Puiu avea deja condamnarea la moarte „în buzunar” și totuși Securitatea nu s-a folosit de posibilitatea de a-l lichida absolut legal!… Este limpede că Securitatea, mai mult sau mai puțin formal desființată în 1990, nu avea motive să-l omoare pe liderul legionar. Și atunci cine l-a ucis?… Cine a acționat fără nicio teamă că va stârni reacția „serviciilor”? Am avut net sentimentul că după 1990 Traian Puiu n-a mai fost protejat (sic!) de nimeni!

…În 1973(?) am fost anchetat la Securitate, în clădirea din spatele magazinului Victoria, pentru un text anti-bolșevic și anti-soviectic, pe care am încercat să-l scot din țară. M-au anchetat doi tinerei care încercau să afle de la mine ce urmăream prin acel text! La un moment dat, supărat de cum merge discuția, am cerut să fiu anchetat mai departe de șeful lor! Era vizibilă lipsa de maturitate a celor doi, mult mai tineri și decât mine. Așa l-am cunoscut pe colonelul Wagner, cum mi-a fost prezentat. Nu l-am mai văzut de atunci. După 1990, Cornel Dinu mi-a vorbit frumos despre colonelul Wagner! I-am trimis și eu urări de bine!…

În discuția cu dînsul la un moment dat eu am afirmat că am fost conștient că prin gestul de a scrie o piesă de teatru inspirată de invazia sovietică din Cehoslovacia puteam stârni reacția pedepsitoare a Moscovei, a KGB-ului. Colonelul Wagner mi-a cerut detalii: ce fel de reacție a KGB? „Păi, zic eu, să mă calce vreo mașină pe Calea Victoriei!” Răspunsul memorabil pe care l-am primit: „Păi cum să vă calce, tovarășe profesor, mașina?! Noi ce păzim aici?!”…

Noi ce păzim aici?!…

Se pare că chiar așa era: ne-au păzit, pe mulți dintre noi, în mai multe chipuri, iar după 1990 nu ne-a mai păzit nimeni! Nici pe fiecare dintre noi și nici pe biata Țară!

O altă serie, încă mai sumbră, o alcătuiesc cei care au fost asasinați după 1990 în „cadrul” procesului de privatizare și distrugere a economiei naționale. Mă gândesc la liderii sindicali sau simpli salariați care au înțeles esența ticăloasă, anti-națională, a așa-zisei reforme, și au încercat să i se opună, să-și mobilizeze tovarășii de muncă împotriva unor investitori străini puși pe jaf și distrugere. Au fost mai multe cazuri, nu le rețin numele, unul a fost la Iași, ar trebui ca acele victime ale agresiunii anti-românești să fie cinstiți măcar cum se cuvine… Nu au avut parte de nicio protecție din partea serviciilor noastre menite prin lege să-i apere! Să preîntâmpine acțiunea inamicului!

Trec peste victimele de la ultima mineriadă, cea înăbușită din ordinul expres al lui Emil Constantinescu. Înăbușită în sânge se pare!… Și mă refer la câteva asasinate care au lovit în persoane mie cunoscute. Mai întâi Alexandru Saucă, ziarist de investigație, care s-a apropiat prea mult – și primul!, de un subiect azi comentat de toată lumea: contribuția decisivă a KGB la reușita loviturii din decembrie 1989! A murit bietul Didi, cum îi ziceam noi, colegii de grupă, doborît de un cancer „urît”… Bănuiala că a fost un cancer provocat nu avea cum să nu apară!

Alt cunoscut, Mihail Erbașu. Nu știu de ce m-a simpatizat și mi-a făcut o serie de destăinuiri! Bunăoară despre aranjamentul cu Primăria Bucureștiului, pentru un contract de reabilitare a șoselei de centură, contract prin care Primăria i-a plătit despăgubiri substanțiale, o sumă pe care i-a dijmuit-o serios PSD-ul de atunci! Așa fusese înțelegerea!… Vestitul mai apoi parandărăt!

L-am văzut ultima oară pe bietul Erbașu la o emisiune la Dan Diaconescu, o emisiune în care a dat tare în Băsescu și a promis că va reveni în zilele următoare cu documente care să-l demaște pe primarul general pentru acte de corupție grave!… După câteva zile, Erbașu este …sinucis, aruncat de la etajul casei în piscina golită de apă… Zic unii că autorii morali ai acestui asasinat au avut și argumentele – altminteri ușor de găsit, prin care familia răposatului a fost obligată / sfătuită să accepte ipoteza sinuciderii și să nu ceară nicio anchetă serioasă a procuraturii!

Ma simt amenintat! Trăim sub ocupaţia unor ţoape

“Ştiu. Ţara „ta“ e ţara naşterii şi a destinului tău, ţara istoriei tale, ţara limbii în care vorbeşti şi scrii, ţara culturii tale şi a co-naţionalilor tăi. Dar este – sau ar trebui să fie – şi ţara prezentului tău, ţara în care îţi trăieşti zilele, în care îţi alegi conducătorii, în care ai drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Ţara, în sfîrşit, care te protejează, în care ai încredere şi pe care o asumi ca pe o marcă identitară de neocolit.

De la o vreme însă, toate aceste subînţelesuri au intrat în derivă. Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”. Ceea ce se petrece în instituţiile fundamentale ale ţării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred că ţara mea nu mai are mare legătură cu mine. E ţara altora: a unei reţele de indivizi care au ajuns la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă. Faţă de ţara „lor” mă simt nu numai străin, ci pur şi simplu ameninţat. Sunt şocat cînd le văd portretele, cînd îi aud vorbind şi cînd mă gîndesc că ei îmi hotărăsc viaţa. Singura consolare, singura speranţă e că încă sunt informat asupra malversaţiunilor lor şi că încă se încearcă stăvilirea juridică a nesăţioasei lor ”eficienţe”.

CITESTE SI: GABRIEL LIICEANU: “Cum putem să ne umilim singuri, în asemenea măsură, în fața lumii întregi?”

Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, pînă la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori.

Mi se va spune că ilegalităţi şi tîlhari există peste tot. Cu siguranţă. Dar să ne uităm puţin în jur. „Dozajul”, tupeul, identificarea cu „puterea” şi anvergura trans-partinică a „caracatiţei” autohtone nu se pot compara cu nimic din geografia contemporană a civilizaţiei. Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, pînă la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori. Dacă sunt prinşi, se declară victimele unor manevre politice. Încearcă, eventual, să scape, turnîndu-se între ei. Pînă la urmă, diferenţele dintre făptaşi şi instituţiile menite să-i pedepsească se tulbură. Şefa DIICOT (adică a organizaţiei care se ocupă de criminalitatea organizată) se transformă din acuzator în acuzat, şefi de poliţie sunt arestaţi pentru afaceri dubioase, „mascaţi” sunt luaţi pe sus de alţi mascaţi, la ANAF (adică acolo unde se controlează rigoarea fiscală a cetăţeanului) se fac percheziţii pentru depistarea unor fraude fiscale, preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară e arestat pentru corupţie, preşedinţi şi membri ai consiliilor judeţene din toată ţara şi din toate partidele sunt anchetaţi şi reţinuţi pentru tot soiul de golănii, la grămadă cu primari, parlamentari, miniştri, membri proeminenţi ai diverselor partide politice.

CITESTE SI: PRESA INTERNATIONALA: Românii, ciudaţii Europei. “Societatea românească acceptă la scară largă corupţia”

Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile

Primul ministru fură titluri academice şi minte vesel şi suveran, fostul preşedinte dansează electoral cu şefi de clan din lumea interlopă, capii serviciilor secrete sunt denunţaţi pentru trafic de bani şi influenţă, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală. Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile. Reţele de distribuţie a unor medicamente vitale distribuie apă chioară în loc de citostatice, prin spitale mor oameni cu zile, milioane de români preferă să muncească în afara ţării, gazetari dedicaţi, pînă mai ieri, cîte unui patron solvabil, schimbă brusc macazul şi se mută la „ăilalţi”, Biserica, prin unii reprezentanţi ai ei, face propagandă electorală, critici literari obosiţi devin, peste noapte, „analişti politici”, publicişti încă nealcătuiţi explică, seară de seară, poporului cum e cu dreptatea şi adevărul, inşi fără meserie şi fără nicio ispravă în spate sunt abonaţi pe termen nelimitat, ca „experţi”, la dezbateri televizate mono-maniacale. Emisiunile de divertisment sunt un fel de bordeluri de mahala, vieţile private ale unor semi-anonimi devin „breaking news”, jumătate din adolescenţii ţării (ne spun statisticile) sunt analfabeţi! Ţara mea? Ţara „noastră”? Nu seamănă toate astea mai curînd a „condamnare pe viaţă”? Nu riscăm să aflăm că „a fi român” a devenit sinonim cu „a fi prins” într-o capcană fără ieşire, ca o insectă fragilă în ghearele unui prădător dement?

Ultimul supravieţuitor al Canalului Morţii are 100 de ani, s-a retras la mănăstire şi îşi scrie memoriile

Nicolae Tomaziu a avut o viaţă demnă de un film istoric. Are 100 de ani şi este singurul în viaţă dintre deţinuţii care au supravieţuit lagărului de muncă de la Canalul Morţii, cum era denumit Canalul Dunăre – Marea Neagră. A trecut prin multe tragedii, iar acum s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni.

„Nici acum nu pot să-mi explic cum poţi să chinui aşa nişte oameni, să-i umileşti, să-i batjocoreşti doar pentru că nu au vrut să intre într-un partid”

Nicolae Tomaziu

Tomaziu s-a născut la 26 februarie 1916 în satul Păltiniş din Botoşani. Avea deja patru fraţi şi surori, iar mama sa, bolnavă de tifos, a murit a doua zi după naştere. Şi el a contractat boala şi nimeni nu i-a dat şanse de supravieţuire. A fost însă un luptător din primele minute de viaţă.

„Imediat după ce m-am născut, o femeie din sat m-a acoperit cu zăpadă şi apoi m-a învelit în covoare. Când m-a scos de acolo, eram roşu ca racul, dar am scăpat. Acum, tehnica este recunoscută peste tot în lume şi se numeşte Kneipp. M-am născut în război şi nu erau de niciunele. M-a alăptat o femeie din sat. Acum, dacă privesc în urmă la viaţa mea, mai bine ar fi trăit mama în locul meu, că mai avea copii de care să aibă grijă. Eu tinereţea mi-am pierdut-o pe front şi în lagăre de exterminare”, povesteşte Nicolae Tomaziu.

Sărăcia era mare în familie, iar Nicolae a fost trimis de tată să crească la bunici. După un timp, aceştia l-au trimis înapoi, pentru că nu aveau cu ce să-l hrănească, a trecut însă peste toate şi a ajuns la şcoală.

A făcut gimnaziul în satul natal, liceul la Satu Mare, iar într-un final, Şcoala Superioară de Textile tot la Satu Mare. A fost repartizat la Fabrica de Bumbac din Bucureşti, iar apoi la Cisnădie.

Ororile de pe front

A luptat în Al Doilea Război Mondial şi îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi de acea perioadă.

„Cine nu a trăit atunci nu îşi poate închipui cum a fost. Am ajuns la un moment dat la Odessa, unde trebuia să capturăm dezertorii ruşi. Erau catacombe pline de oameni care se ascundeau şi noi trebuia să-i dezarmăm. De asemenea, trebuia să verificăm toate casele să nu fie muniţie înăuntru. Una dintre ele a explodat, iar din şapte colegi, am pierdut patru. Eu am supravieţuit, dar şi acum am imaginea în minte. După 23 august 1944, unitatea noastră, Batalionul 54 Pionieri, a primit ordin să elibereze teritoriul Ardealului de Nord şi al Cehoslovaciei, unde germanii opuneau încă rezistenţă împotriva armatei ruseşti şi române. Am văzut oameni care făceau orice pentru o bucată de pâine sau o farfurie de mâncare”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

„Când primeam arpacaş era sărbătoare”

În 1947 a protestat alături de mai mulţi studenţi împotriva regimului şi a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale.

„Am fost luat de la sora mea, unde venisem să iau provizii. Mă ascundeam în păduri şi prin munţi pentru că ştiam că mă caută. Am fost luat pe sus şi dus în mai multe închisori, la Piteşti, Aiud şi la Jilava. La Aiud se spunea că era un adevărat lagăr de exterminare şi chiar şi acum, după atâţia ani, nu pot să uit o inscripţie de la intrare: ‘Luaţi-vă nădejdea că veţi mai scăpa cu viaţă’. Nu am stat mult acolo. În final am ajuns la Canal, Canalul Morţii cum îi spunem noi, Canalului Dunăre-Marea Neagră, pe care l-am construit. A fost cumplit. Unii nu au suportat şi s-au sinucis. Au refuzat să mănânce”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Când vorbeşte despre ororile de la Canal, lui Nicolae Tomaziu îi dau lacrimile.

„Au fost, într-adevăr, ani de exterminare, mai ales în ceea ce priveşte hrana. Când se dădea carne, mai bine zis oase, picioare şi resturi de capete, ne bucuram. La ciorba de fasole strângeam o lingură de boabe pe care le savuram apoi una câte una. În general, primeam ciorbă de varză. Când primeam arpacaş era sărbătoare. Era singurul aliment după care simţeam că am mâncat ceva. Din când în când, primeam şi 200 de grame de pâine, în rest ne dădeau doar un bulz de mălai cu tărâţe, ars şi greu de mâncat. Când ieşeam la lucru, rupeam pe furiş o buruiană pentru a ne potoli foamea. Am mestecat şi paie din saltele şi aşchii de la paturi. Apa nu se putea bea. Era adunată într-un butoi unde pluteau insecte cu sutele. Am intrat acolo cu aproape 70 de kilograme şi am ieşit cu 38. Norocul meu a fost că aveam o soră care era medic la Curtea de Argeş şi m-a oblojit. Am rămas şi acum cu sechele. Am rămas cu un stomac sensibil şi tot acolo mi-am pierdut şi dinţii”, povesteşte Nicolae Tomaziu.

„Săpam şi îmi târam piciorul după mine”

Nicolae Tomaziu3Munca la canal era una extrem de grea, inumană pentru nişte oameni care aveau zile când trăiau doar cu o cană de ceai şi puţin mălai.

„În primele zile după ce am ajuns la Canalul Morţii, ni s-au trasat sarcinile. Lucram câte doi în echipă şi aveam un pontator care înregistra dacă făceam norma. În fiecare zi trebuia să dislocăm o anumită cantitate de teren, cam trei metri cubi de persoană. Totul doar cu târnăcopul. Într-o zi, mi-am dat una în picior şi m-am lovit rău. Am fost dus la infirmerie, unde au curăţat rana cum au putut, iar cei de acolo le-au spus să mă scutească de şantier două-trei zile. M-au lăsat doar o zi. Ţin minte că lucram, săpam şi căram şi îmi târam piciorul după mine”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Pe lângă munca silnică şi mâncarea insuficientă, deţinuţii erau umiliţi şi bătuţi de paznici.

„Cei mai răi au fost cei care ne păzeau când dormeam. Stăteam în nişte cocioabe construite de noi şi dormeam uneori pe mai puţin de un metru pătrat. Cei care ne păzeau erau ţigani şi hoţi. Nu aveam voie să-i contrazicem şi nici să-i întrebăm ceva. Ne loveau uneori fără motiv. Nici acum nu pot să-mi explic cum poţi să chinui aşa nişte oameni, să-i umileşti, să-i batjocoreşti doar pentru că nu au vrut să intre într-un partid”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Trimis la munca de jos după eliberare

În 1954 a fost eliberat. Chiar dacă nu mai avea lanţuri la picioare, nu putea spune că este liber.

„Am ajuns la sora mea, la Curtea de Argeş, dar eram urmărit. Trebuia să anunţ zilnic la Securitate unde merg şi cine mă vizitează. Am spus că vreau să muncesc şi m-au trimis la poliţie, că îmi caută ei de lucru. Eram consideraţi paria societăţii şi puteam face doar munca de jos. Am făcut de toate, am fost şi măturător, şi cărăuş. În final, am ajuns la Codlea unde m-am angajat la o ţesătorie de unde am şi ieşit la pensie”, mai spune Nicolae Tomaziu.

Viaţa avea să fie puţin mai bună începând cu anul 1957, când Nicolae Tomaziu avea să se căsătorească cu Magdalena, o pictoriţă talentată, şi ea prigonită de comunişti. Împreună şi-au construit o casă la Codlea şi au trăit frumos până în 2001, când femeia a decedat.

A rămas fără casă

După moartea soţiei, viaţa avea să fie din nou crudă cu Nicolae Tomaziu.

„Când am rămas singur, m-am destabilizat puţin. Am avut încredere în nişte tineri care au promis că vor avea grijă de mine. Le-am vândut casa cu contract de întreţinere. Mi-au dat şi o brumă de bani şi promisiunea că pot sta în continuare acolo şi că vor avea grijă de mine. După un timp, m-au scos afară din casă. A trebuit să muncesc din nou pe unde am putut şi să stau în gazdă”, mai povesteşte Nicolae Tomaziu.

Îşi scrie memoriile la Mănăstirea Caraiman

Nicolae Tomaziu4Liniştea avea să vină pentru Nicolae Tomaziu în 2014, când s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni.

„Am venit aici ca să pot citi. Sunt pasionat de lectură, toată viaţa am cumpărat cărţi. Mi s-a părut firesc să vin aici, deoarece tata şi bunicul au fost preoţi. Şi eu sunt apropiat de Dumnezeu. Acum îmi scriu memoriile, pentru ca povestea mea să fie cunoscută şi atunci când eu nu voi mai fi ca să o spun”, povesteşte el.

Chiar dacă are 100 de ani, este încă foarte activ. Merge singur cu trenul la Braşov, pentru a-şi lua cărţi şi pentru a-şi face analize. Spune că secretul longevităţii este moderaţia.

„Eu am fost mereu cumpătat. Cât am fost liber, nu am pierdut nopţile, nu am avut vicii şi am mâncat carne puţină. Mai mult pui şi mai puţin porc. Provin şi dintr-o familie de longevivi. Bunica a trăit peste 100 de ani, iar tata a murit la 93 de ani”, mai spune Nicolae Tomaziu.

A primit cu multă bucurie invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis, care i-a oferit Ordinul Naţional «Serviciul Credincios» în grad de Cavaler. A mers singur cu trenul până la Bucureşti.

„M-a emoţionat această recunoaştere. Am simţit acum că am făcut bine ce am făcut, că nu am pătimit degeaba. Toată viaţa am fost pedepsit. Este bine şi să ştii cum este să-ţi mulţumească cineva pentru ce ai făcut pentru ţară. Să primeşti mulţumiri şi o strângere de mână în loc de bătăi şi umilinţe”, a mai spus Nicolae Tomaziu.

Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: “In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românilor nu li se dadea mâncare sa se revote “

Prof. univ. dr. Corvin Lupu studiind arhivele ministerului Comerțului Interior si a Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea, susține că planul sovieticilor care au penetrat si Securitatea Romana a fost acela de a înfometa populatia României, pentru a-l înlătura pe Nicolae Ceaușescu.

”Punctul culminant a fost în 1989, când, constatăm noi astăzi că arhivele ministerului Comerțului Interior, care n-au fost nici distruse, nici furate, nici incendiate, se găsesc toate, atestă faptul că depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca.

Constatăm că depozitele de carburanți erau arhipline și românii primeau rație de 40 de litri de benzină vara și de 20 iarna.

Constatăm că rezervele de stat, altă instituție subordonată comerțului interior erau arhipline.

Și mai constatăm ceva: în aprilie 2014, din Hotărârea CSAT când a fost desecretizată toată arhiva IC Dunărea, intreprinderea de comerț exterior ale securității, și constatăm că soldul zilei de 22 decembrie 1989 era de patru miliarde de dolari.

Ceaușescu a murit și n-a aflat de acei bani pe care securitatea îi ținea.

Încă nu-i furase nimeni.

Încă.

Securitatea nu i-a raportat lui Ceaușescu acești bani, pentru că le era frică că le va da de mâncare la oameni și le strică lor proiectul de răsturnare”,

susține prof. univ. dr. Corvin Lupu.

Corvin Lupu – ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat

Autor al unor studii şi cărţi consacrate istoriei contemporane şi relaţiilor internaţionale, prof, dr. Corvin Lupu, în cele peste 300 de pagini ale cărţii “ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat”, apărută la editura Techno Media, analizează profund evenimentele produse în 1989 în Europa de est, inclusiv în România.

Concluzia este că aceste evenimente au reafirmat valabilitatea acordurilor de la Ialta din 1945 cu doar o neînsemnată modificare: deplasarea cortinei de fier cu câteva sute de kilometri mai spre est.

Acordul de la Malta din 2-3 decembrie 1989 cuprindea, printre altele, şi înţelegerea dintre preşedinţii celor două superputeri, privitoare la intervenţiile pentru înlăturarea regimului politic din România care era o piedică în realizarea acestor înţelegeri.

Bush arăta, cu această ocazie, că statele membre ale NATO vor continua politica de restricţii în relaţiile lor cu România şi solicita URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor de ţiţei, gaz metan şi minereuri de fier.

Dictatorul de la Bucureşti primea, despre toate acestea, note informative din partea Securităţii dar el, probabil, nu mai era capabil sau, pur şi simplu, nu mai dorea să proceseze informaţiile.

A primit note informative şi în legătură cu poziţia preşedintelui american care dorea să vadă lucrurile mişcându-se şi în România, Casa Albă fiind dispusă să execute toate presiunile necesare.

Ştia şi despre afirmaţia ministrului de externe german, Hans Dietrich Geenscher, din septembrie 1989, că în trei luni de zile în România se vor produce evenimente deosebit de importante.

Nu-i era străină nici întâlnirea din 6 decembrie 1989 dintre Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterand în care Franţa cerea URSS-ului să se opună reunificării Germaniei.( Doar evoluţiile ulterioare din anul 1990 au schimbat destinul Germaniei).

În cazul României, Occidentul era mulţumit doar cu penetrarea pieţii româneşti iminentă în condiţiile previzibilei destabilizări ce ar fi urmat eliminării lui Ceauşescu.

Deci nu exista, din partea occidentului, nici un interes pentru un regim capitalist în România, aceasta fiind lăsată mai departe în sfera de interes a Moscovei.

Sunt aduse dovezi că în Ungaria au fost organizate şi au funcţionat lagăre de pregătire a unor comandouri ce au acţionat la Timişoara, impulsionând revolta populară împotriva măsurilor de austeritate excesivă luate de regimul dictatorial.

În rememorarea evenimentelor din decembrie 1989-ianuarie 1990, dar şi de mai târziu, sunt aduse multe clarificări pe baza celor aproape o sută de surse documentare, precum şi pe interpretarea logică a diverselor situaţii expuse.

Sunt aduse dovezi că generalul Milea nu s-a sinucis ci a fost împuşcat, că acest fapt a fost momentul declanşării loviturii de stat.

A fost împuşcat de cei ce vroiau să declanşeze această lovitură.

Generalul ar fi ramas devotat lui Ceauşescu in ciuda zvonurilor care l-au derutat pana si pe Ceausescu. Milea nu ar fi vrut sa treaca de partea celor care organizau lovitura de stat.

Cei ce vroiau să pună mâna pe putere, în majoritate în slujba unor servicii secrete străine, (după cum s-a demonstrat în unul din capitolele precedente), l-au împuşcat.

Faptul s-a consumat în biroul colonelului Pârcălăbescu, comandantul gărzilor patriotice. unde generalul a intrat pentru a-şi suna soţia.

Nicoleta Milea, soţia generalului, a afirmat că, în timp ce vorbea cu soţul său, a auzit zgomotul unei lupte, apoi o împuşcătură.

Deci Milea a fost împuşcat, apoi nu i s-a acordat, timp de câteva ore, nicio îngrijire medicală ajutându-l, astfel, să moară.Alte Capitole din lucrare sunt:Sub protecţia armatei grupul Iliescu preia puterea;

Beneficiarii loviturii de stat se prezintă poporului prin intermediul televiziunii;

Declanşarea acţiunilor terorist-diversioniste, a unor asasinate şi sabotaje;

Armata preia securitatea;

Războiul radio electronic şi parapsihologic împotriva României;

Drumul Ceauşeştilor către moarte;

Încercări de lichidare a martorilor incomozi ai omorârii Cceauşeştilor, sunt la fel de interesante.

Sunt relevante subtitlurile din ultimul capitol:Concluzii: Poporul român a fost neatent;

Modul în care s-a vărsat sângele în decembrie 1989;

Securitatea a avut propria ei poziţie în cadrul evenimentelor;

Evenimentele din decembrie 1989 au fost prezentate opiniei publice în mod fals;Cartea se sfârşeşte cu o postfaţă a autorului în care este înserat un articol din ziarul Timpul scris la 10 iulie 1881 de M. Eminescu intitulat “Economiştii observă”, articol ce se încheie astfel:

“Poporul nostru e pe cale de a ajunge ca fellah în Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”

Cum şi-au bătut joc de noi vreme de 26 de ani şi cât o să-i mai lăsăm. Deși stau pe un munte de cărbune, nu au căldură în case. Locuitorii din Valea Jiului îngheață în școli și la locurile de muncă: “Ne încălzim cu ideea că e la fel în fiecare an”

Poporule Evreu –si voi, “creştini” de pretutinndeni, pentru că numai Pocăinţa Lui ne scapă de toate cel rele-formalisme , pomeni , datini şi idolatrii , primindu-l pe El-dimpreună cu Toate Lucrurile, inclusiv cu Pocăinţa Cristică;Asfel nu pierdeţi nimic, dacă îngropaţi tot ce ştiţi şi ce aveţi, prin botezul în moartea Lui (Rom. cap.6), dar câştigaţi Totul Totului Tot! Nu mai luptaţi împreună cu Dumnezeu, doar până şchiopătaţi, ca Iacov, (Gen.32/24-32); ci primiţi moartea purificatoare, prin Isuss, ca să’i zdrobiţi şi coada satanei (Rom.16/20)

Naşteţi-vă din Sămânţa Lui, care vă umple cu Plinătatea Dumnezeiască, până deveniţi Una cu Acela întrupat din pocăinţă, credinţă, milă, răbdare, iubire, jertfire, iertare, bunătate şi din celelalte daruri Dumnezeieşti. Căci toţi care ne-au învăţat (pentru interese mârşave) pocăinţaşi credinţa strămoşească “sunt hoţi şi tâlhari” (Ioan 10/8) De aceea Isus îşi amână venirea, pentru că nu este aşteptat de iubitori ai Căinţei Cristice, ai Adevărului, Dreptăţii…

El nu va pune piciorul pe pământ, pentru că… “asteptatorii” de azi, sunt mai răi decât fariseii, saduceii, preoţii de ieri-cu toţi răstignitorii la un loc!”

Lecţia pocăinţei o primim de la Avram la Iona, Neemia, Estera, Daniel, Ieremia, Isaia şi de la ceilalţi Slujbaşi, inclusiv de la Dumnezeu, care se pocăieşte şi învaţă de la Patriarhul Iov… “Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea ta? Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui?” (Iov, 40/7-9)

Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire” (Osea 10/12), pocăinţă, iubire şi toate frumuseţile pline cu Bunătăţi Sfinte; Degeaba îl aşteptăm cu pocăinţa omenească ori cultică, dacă nu avem în noi pe Isuss, în care locuieşte Tatăl Pocăinţei…

După ce Iov, răpus de suferinţe, asaltat de cel rău şi de “prietenii” lui, l-a supărat pe Dumnezeu în fel şi chip, a primit vindecare, curăţire, eliberare, cunoaştere Duhovnicească şi iertare, prin pocăinţa Sfântă:

” … Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov, 42/4-6) Spre deosebire de toiagul făcător de minuni al lui Moise, pentru a ajunge biruitori în Cananul Ceresc, Isus, plin de Har şi de Adevăr, ni s-a dăruit pe sine cu “arma Cosmică” –Crucea, dimpreună cu toate frumuseţile şi bunătăţile Lui, (Rom.8/32) biruinta,dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, pocăinţa etc!

Pentru a învăţa diferenţa dintre pocăinţa omenească, şmecherească, fardatăşi cea Dumnezeiască, dăruită prin Isus, redăm câteva versete educative… Începem cu falseorul Faraon, care a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: “De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. Rugaţi-vă Domnului ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi.” (Ex.9/27-28)…” Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron şi a zis: “Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!”.” (Ex.10/16-17)

De falşi creştini este plină lumea, dar ei îşi sapă singuri locul veşnic în iad. Aşa cum “creştinul” Iuda şi-a rupt singur craca de care s-a spânzurat şi s-a ţepuit în ea –curgandu-i toate măruntaiele…

(Mat.27/3-5) -Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor şi a zis: “Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” “Ce ne pasă nouă?”, i-au răspuns ei. “Treaba ta. Iuda a aruncat argintii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.”

(F.A.1/18)- Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.”

În zadar se roagă crestinii la păreţi văruiţi, auriţi, pictaţi, dar muţi şi surzi! În zadar pun scrisori în crăpăturile din Zidul Plângerii… Degeaba pupă moaşte ori picturi aurite, iconate, şchioape şi neputincioase. Toţi” Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor. Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd, au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.” (Ps.135/15-18) În Evanghelii întâlnim trei învăţături de bază: pocăinţa, credinţa şi iertarea păcatelor. Toate sunt date de Cristos şi obţinute prin credinţa care duce la Credinţă Mântuitoare. Prima pe care o vom studia este pocăinţa.

Creştinul adevărat are nevoie nu doar de pocăinţă, iertare, credinţă, mântuire, ci de de UNIREA cu Domnia lui iisuss intronată în omul înnoit, pentru că El este plămadit din toate Bunătăţile şi Frumuseţile Dumnezeieşti… Pentru că… Iacov 2:19 „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară.”

Și dracii cred, dar asta nu îi face pocăiți. Este nevoie să îți dorești să Îl cunoști pe Dumnezeu, citind Biblia, care este Cuvântul Lui, și acceptând că suntem mântuiți doar prin El și nu prin faptele noastre bune. Pocăinţa vine după credinţă şi este un rezultat al credinţei. Omul nu se poate pocăi până n-a acceptat harul Evangheliei. El poate face aceasta numai dacă are credinţa Lui şi pe Creatotul şi DĂRUITORUL Credinţei. Când a acceptat Evanghelia, el părăseşte căile lui păcătoase – se pocăieşte. Pocăinţa şi credinţa sunt foarte strâns legate una de cealaltă, dar ele nu însemană acelaşi lucru.

Şi în Saul avem exemplul perfect al unui om care a avut parte de o pocăinţă falsă, deoarece: Saul recunoaşte că a păcătuit, însă nu este pe deplin convins că păcatul lui este împotriva lui Dumnezeu (am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale)

Deşi recunoaşte că a păcătuit, totuşi caută scuze pentru păcatul lui (mă temeam de popor şi i-am ascultat glasul)

Saul pare să fie mişcat de faptul că a păcătuit, deoarece menţionează asta a doua oară în versetul 30, însă vedem că motivul acestei întristări este faptul că avea să piardă cinstea poporului. Cu alte cuvinte, lui Saul nu îi pasă de Dumnezeu, ci de propria persoană

Saul nu recunoaşte grozăvia păcatului său, şi nu crede că păcatul lui ar trebui să aibă consecinţe, altfel nu ar mai fi cerut cinste de la popor

Saul nu îl recunoste pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul lui (să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău)

Ca şi Ioan, trimis să niveleze asperităţile traditiior, datinilor oamenesti şi să netezească inimile deznădăjduit de rele, să ne înarmăm, înainte de Venirea Lui, cu puterea Dumnezeiască din versetele în care pulsează pocăinţa: El zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”… Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră… Cât despre mine, eu vă botez cu apă, SPRE pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Mat.3/2-11)

Matei 9:13 -Duceti-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

(Mat.11/20-24)-Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. “Vai de tine, Horazine!”, a zis El. “Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

(Mat.12/41) “Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”

Vai de voi, păstori robiţi de câştiguri mârşave,” cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor (pocăinţa s n) Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre” (Mat 23/13)

(Marcu 1/4-15)-a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor… El zicea: “S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”

Marcu 2:17- Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.

Marcu 6:12 -Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţă.

Luca 3:8 -Faceti, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam că tata!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Luca 5:32 -N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.

Luca 15:7- Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

Luca 24:47- Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţă şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

(F.A.2/38-39)-“Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

“Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (F.A.3/19)

Faptele Apostolilor 5:31- Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor.

(F.A.8/11-23)-Pocaieste-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”8/11-18) – După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: “Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţă.”

(F.A.26/17-20)-Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu;

şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.”

(F.A.17/30-31) Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Faptele Apostolilor 20:21… şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

Faptele Apostolilor 26:20 -Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

Romani 2:4-6-Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

2 Corinteni 7:9… totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.

2 Corinteni .7:10 -In adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.

2 Timotei 2:25-… să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea ca Dumnezeu le va da pocăinţă, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

Evrei 6:6… şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

2 Petru.3:9- Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

(Ap.2/5-22)-Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

(Ap.3/19-22)-Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Incepem “alfabetizarea” pocaintei cu un preot,care ne invata ce înseamnă să fii pocăit şi greşeala pe care o fac mulţi români,invatati de “slujbasi”ca pocaitii fac urgii si alte uratenii,de frica sa nu-si piarda contribuabilii manipulati,prostiti,mintiti!Pentru ca multor “pastoti” le este frica de crestini adevarati,nascuti din nou,iata toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi

Esenţă a creştinismului, pocăinţa a ajuns să fie considerată de mulţi români doar părăsirea bisericii tradiţionale şi împărtăşirea crezului unor biserici protestante. Folosit de multe ori în sens peiorativ, termenul de „pocăit” este greşit atribuit „sectanţilor”, aşa cum sunt numiţi creştinii din confesiunile protestante. În realitate, pocăinţa este o stare pe care ar trebu să o experimenteze orice creştin. Pocăinţa este vestită pentru prima dată în Sfânta Scriptură de Ioan Botezătorul, care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor. Mântuitorul Iisus Hristos, iar mai apoi sfinţii apostoli i-au chemat pe oameni la pocăinţă. După 2.000 de ani, foarte mulţi români care se declară creştini, înţeleg greşit pocăinţa, definind-o ca părăsirea Bisericii Ortodoxe şi împărtăşirea crezului altor confesiuni religioase. Inclusiv ediţia electronică a DEX-ului îl defineşte pe „pocăit”, printre altele, ca un adept al unei secte religioase. În realitate, pocăinţa este o stare pe care orice om care se declară creştin, indiferent de confesiune, ar trebui să o experimenteze. Termenul de „pocăinţă” vine din grecescul „metanoia” şi înseamnă schimbarea modului de gândire, înnoirea minţii. „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei, când omul merge la biserică pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a încerca să îşi îndrepte viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca după acest moment al pocăinţei, omul să îşi schimbe viaţa, să devină un om mai apropiat de Dumnezeu, mai împăcat cu sine, cu ceilalţi şi mai înclinat spre a săvârşi binele”, a explicat preotul ortodox de la Mitropolia Banatului, Zaharia Pereş. Potrivit preotului, un om care se pocăieşte îşi schimbă viaţa în bine, atât în familie, cât şi în societate. „Au fost oameni care, după o mărturisire sinceră a păcatelor înaintea lui Dumnezeu au luat hotărârea de a fi altfel. Au renunţat la foarte multe lucruri pe care le făcuseră până în acel moment. Lucrul acesta s-a văzut şi peste timp în familia lor, în viaţa lor, la serviciu, acasă şi pretutindeni. O astfel de întoarcere a omului spre Dumnezeu i-a luminat drumul spre a fi mai bun şi spre a fi mai milostiv, mai înclinat spre a fi mai aproape de Dumnezeu şi de oamenii din jurul lui”, a mai spus preotul Zaharia Pereş. Preotul timişorean a mai spus că primul pas pentru pocăinţă este conştientizarea păcatului şi întoarcerea la Dumnezeu. O altă viziune greşită cu privire la pocăinţă este setul de restricţii impuse odată cu pocăinţă. „Pe oamenii care sunt apropiaţi de Dumnezeu nu trebuie să-i sperie restricţiile. Ideea de restricţii nu trebuie să devină una de speriat. Lucrurile se pot restricţiona cu voie bună, fără să faci un efort în acest sens. Dacă reuşeşti să faci acest lucru nu mai vezi pocăinţa ca o povară, o să o vezi ca pe o rânduială a firii pe care o faci fără un efort considerabil”, a mai spus preotul. „Un om pocăit înseamnă un om care poate să îşi vadă limitele. Un om care are mintea orientată spre Dumnezeu, dar care este conştient că la Dumnezeu ajungi punând ordine în viaţa ta. Pocăinţa e un proces, e un mod de a fi. Un om care trăieşte în viaţa lui pocăinţa este mult mai atent la cei din jur. Nu poţi să fii un om bun, fără să fii bun cu cei din jur”, a spus şi preotul Mircea Silaghi. La rândul său, pastorul baptist Alex Neagoe, susţine că pocăinţa presupune un regret adânc pentru ceea ce omul nu a făcut bine şi dorinţa de a trăi în ascultare de Dumnezeu. „Există momentul acela în care cineva se întâlneşte în fiinţa sa cu Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, este pocăinţa aceea care duce la naşterea din nou, la transformarea fiinţei, dar pocăinţa este o chestiune de durată. Oridecâte ori cineva constată că a făcut ceva ce nu este după placul lui Dumnezeu, trebuie să se întoarcă la Dumnezeu cu pocăinţă, cu regret şi să decidă să nu mai repete. Altfel spus, din momentul în care cineva îl cunoaşte cu adevărat pe Iisus Hristos, omul acela nu se mai regăseşte în păcat. Chiar dacă se întâmplă să facă lucruri care nu sunt bune, omul acela nu se mai regăseşte în ele şi caută să le abandoneze, să le regrete”, a declarat pastorul. Alex Neagoe a mai spus că, deşi este o stare profundă a inimii, pocăinţa trebuie să se vadă în fapte. „Esenţa pocăinţei este chimbarea radicală la nivelul minţii şi a sufletului şi asta trebuie să se traducă în fapte. Sunt câteva aspecte punctuale care însoţesc pocăinţa. Un element cheie al pocăinţei este viaţa de simplitate, adică a nu mai pune accent pe lucrurile care ţin de lumea aceasta, ci o focalizare pe comorile cereşti. Pocăinţa reală se regăseşte în viaţa de fiecare zi. Pocăinţa nu este ceva ce se face doar la biserică. Este ceva ce trebuie să facem în fiecare zi”, a mai explicat pastorul timişorean. Pastorul atrage, la rândul său atenţia, că pocăiţa este interpretată greşit prin prisma a tot felul de restricţii. „Nu aceata este ideea pocăinţei, o serie lungă de nu-uri. Este o schimbare a valorilor şi de aceea omul care se pocăieşte înaintea lui Dumnezeu renunţă de bunăvoie la lucrurile rele sau inutile, care îl frânează în progresul său spiritual sau fac rău relaţiei cu semenii. Sunt aspecte care decurg natural din dorinţa cuiva de a-l respecta pe Dumnezeu, de a-şi respecta semenii şi a se respecta pe sine însuşi”, a mai spus Alex Neagoe. Pastorul susţine că pocăinţa unui om nu depinde de confesiunea creştină din care face parte, dar consideră că pocăinţa trebuie exprimată prin botezul pe care l-a urmat Mântuitorul. „Poate să fie un om pocăit dacă omul acela în mod real îşi regretă păcatul, se împacă cu Hristos şi se străduieşte să trăiască în ascultare de Dumnezeu, dar ce mai găsim ca şi componentă este că, la Ioan Botezătorul, cei care se pocăiau veneau să fie botezaţi ca persoane adulte care de bunăvoie cereau lucrul acesta. Exprimau această pocăinţă printr-un botez pe care îl solicitau de bunăvoie. Scufundarea în apă subliniează esenţa pocăinţei, moartea, îngroparea omului vechi, care iubea păcatul şi învierea la o viaţă nouă la ascultarea de Dumnezeu. Aceasta era expresia vizibilă a pocăinţei pe care cineva şi-o asuma”, a mai spus pastorul. Cum s-a schimbat viaţa unui medic care s-a pocăit Ionel Cioată este unul din medicii ginecologi renumiţi din Timişoara şi a experimentat pocăinţa în viaţa sa din momentul în care a hotărât să nu mai facă avorturi la cerere. Mulţi dintre cunoscuţii şi prietenii doctorului Cioată au crezut în momentul acela că medicul şi-a schimbat religia, că a îmbrăţişat un alt crez decât al Bisericii Ortodoxe. Ionel Cioată a rămas însă în creştin ortodox convins, dar a experimentat puterea pocăinţei. „A fi pocăit înseamnă a recunoaşte că ai greşit, că îţi pare rău şi nu mai faci. Să îţi plângi păcatul în faţa lui Dumnezeu, sub patrafirul părintelui care te spovedeşte. Eu am plâns mult timp. În momentul în care realizezi că eşti într-un păcat şi te pocăieşti înseamnă că viaţa ta se orientează spre o viaţă frumoasă în care să nu mai păcătuieşti. Sigur că firea lumească te îndeamnă să păcătuieşti, dar trebuie să stai tare”, a declarat medicul Ionel Cioată. Medicul a mai declarat că din momentul în care a renunţat să mai facă avorturi şi s-a pocăit de păcatele sale, se gândea că o să îşi piardă pacienţii, dar decizia pe care a luat-o i-a schimbat viaţa în bine, atât în familie cât şi pe plan profesional. „Viaţa mea s-a schimbat, familia mea s-a schimbat, relaţia mea cu pacienţii s-a schimbat şi tot mai mulţi pacienţi au început să vină la mine. Bunul Dumnezeu mi-a dovedit că El este bun, iubitor şi iertător”, a declarat medicul pentru care relaţia cu Dumnezeu ocupă un loc special în viaţă.

Ce este pocăinţa şi de ce este necesară pentru mântuire?

Răspuns: Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor.

Care este atunci legătura între pocăinţă şi mântuire? Cartea Faptele Apostolilor se focalizează în mod special pe pocăinţa pentru mântuire (Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 11:18; 17:30; 20:21; 26:20). Pocăinţa – în vederea mântuirii, înseamnă schimbarea minţii, a gândirii faţă de Iisus Hristos. În predica lui Petru de Rusalii (Faptele Apostolilor capitolul 2), el încheie cu chemarea oamenilor la pocăinţa (Faptele Apostolilor 2:38). Pocăinţă de ce? Petru îi cheamă pe oamenii care L-au respins pe Iisus (Faptele Apostolilor 2:36) să-şi schimbe atitudinea faţă de El şi să recunoască faptul că El este cu adevărat “Domn şi Cristos” (Faptele Apostolilor 2:36). Petru îi îndeamnă să-şi schimbe mintea şi gândirea, şi să treacă de la respingerea lui Hristos ca Mesia la credinţa în El ca Mesia şi Mântuitor.

Pocăinţa şi credinţa pot fi înţelese că “două părţi ale aceleiaşi monede”. Este imposibil să-ţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor fără a-ţi schimba mai întâi mintea şi gândirea cu privire la cine este El şi ceea ce a făcut. Indiferent dacă este vorba de pocăinţa de respingere conştientă sau de pocăinţa de ignoranţă şi dezinteres, aceasta este o schimbare a minţii. Pocăinţa biblică în privinţa mântuirii este schimbarea minţii de la respingerea lui Hristos la credinţa în El.

Este extrem de important să înţelegem că pocăinţa nu este o lucrare pe care o facem pentru a câştiga mântuirea. Nimeni nu se poate pocăi şi nu poate veni la Dumnezeu dacă El nu atrage persoana respectivă spre Sine (Ioan 6:44). Faptele Apostolilor 5:31 şi 11:18 indică faptul că pocăinţa este ceva pe care îl dă Dumnezeu – este posibilă doar prin harul Lui. Nimeni nu se poate pocăi decât dacă Dumnezeu îi dă pocăinţa. Întreaga mântuire, inclusiv pocăinţa şi credinţa, este rezultatul faptului că Dumnezeu ne atrage spre Sine, ne deschide ochii şi ne schimbă minţile. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ne conduce spre pocăinţa (2 Petru 3:9), la fel şi bunătatea Lui (Romani 2:4).

În timp ce pocăinţa nu este o lucrare prin care se câştigă mântuirea, pocăinţa pentru mântuire rezultă în fapte. Este imposibilă o schimbare autentică şi deplină a minţii fără ca aceasta să ducă la schimbarea faptelor. În Biblie pocăinţa rezultă în schimbarea comportamentului. Acesta era motivul pentru care Ioan Botezătorul îi chema pe oameni: “Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). O persoană care s-a pocăit cu adevărat de respingerea lui Hristos, pentru a crede în Hristos va da dovadă de o viaţă schimbată (2 Corinteni 5:17; Gălăteni 5:19-23; Iacov 2:14-16). Pocăinţa, definită corespunzător, este necesară pentru mântuire. ântuire.

Pocăinţa biblică este schimbarea minţii cu privire la Iisus Hristos şi întoarcerea la Dumnezeu cu credinţă pentru mântuire (Faptele Apostolilor 3:19). Întoarcerea de la păcat nu este definiţia pocăinţei, însă este unul din rezultatele pocăinţei autentice, bazată pe credinţa în Domnul Iisus Hristos.

Adevărul despre neoprotestanţi şi ortodocşi

Dragi cititori,

Întrucât au apărut multe articole care prezintă într-un fel sau altul diferenţele intre neoprotestanţi şi ortodocşi, am dorit să răspund şi să prezint faptele aşa cum le văd eu, din punctul de vedere al unui ortodox ce s-a pocăit. Cu siguranţă ceea ce vă prezint sunt concluzii, însă spaţiul nu-mi permite să detaliez foarte mult.

M-am născut într-o familie ortodoxă într-o perioadă când în ţara noastră religia oficială era evoluţionismul. Că mai toţi ortodocşii nu am beneficiat de o educaţie specifică teologică însă am primit credinţă din fragedă pruncie în special prin bunica mea care nu era doar evlavioasă, dar avea şi darul de a învăţa pe alţii. Ea m-a învăţat rugăciunea Tatăl Nostru, Înger, îngeraşul meu şi Tatăl nostru cel ceresc. (pe atunci era foarte mult; ştiu când m-am dus la spovedanie, părintele a fost tare uimit că le ştiam pe toate). Mama ne citea la culcare, copii fiind, din Biblie, deşi nu înţelegea nici ea, (însă vroia să ne apropie de Dumnezeu), dar şi acum îmi aduc aminte fragmente din proverbele lui Solomon. Am învăţat să mă rog în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară singur, deşi nu era nimeni ca să mă constrângă, dar conştiinţa mea îmi spunea să fac aceasta pentru Dumnezeu, stăteam de vorbă cu Dumnezeu.

La scoala dirigintele ne-a ţinut o lecţie în care ne-a spus că nu există Dumnezeu, deşi paradoxal multe din expresiile sale favorite erau cuvintele Mântuitorului (De ce nu-ţi vezi bârna din ochiul tău şi vezi paiul din ochiul altuia). Ca urmare eu şi colegul meu de banca am început să frecventăm Biserica în fiecare vineri când plecăm de la şcoală în drum spre autobuz. Intrăm în Biserică şi spuneam Tatăl nostru, “Doamne dă-le sănătate părinţilor noştri şi ajută-ne la examene!”. Uneori aveam bani de două lumânări, una pentru morţi, alta pentru vii, alteori nu aveam decât pentru o lumânare şi atunci o puneam pentru cei vii. Aşa a fost copilăria. Deşi frumos, totuşi am ştiut mereu că este ceva în neregulă cu mine cu privire la viaţa mea spirituală, ştiam că este o diferenţă între ce ar trebui să fac şi ceea ce făceam. Dacă ar fi fost să mor, mi-aş fi dorit să mor salvând pe cineva, ca să fiu în lumină, în dragoste, atunci aş fi fost sigur de salvarea mea.

A venit revoluţia care a adus libertatea şi libera exprimare. Ortodoxia era la pământ, societatea ateizata, dar noi eram doritori de Dumnezeu şi de echilibru într-o lume care nu părea să aibă o ţintă. Am avut nişte prieteni adventişti care ne-au dat cărţile lor de profeţi. Mie mi-a plăcut întotdeauna istoria, aşa că prin comentariile lor la cărţile profetice, care în mare sunt istorice, s-a făcut legătura între Bibile şi viaţa mea, pentru prima dată. Înainte, când încercam să citesc nu înţelegeam, mă împiedicam de Predica de pe Munte. Nu puteam înţelege de ce Cristos spune să întorci şi obrazul celalat; mi se părea o laşitate. Acum însă Biblia a început să aibă sens. Ideile adventiste mă pătrunseseră destul de mult, dar erau două lucruri care nu mă mulţumeau la ei: unul a fost ca multe din explicaţii mi se păreau potriveli. Faptele istorice nu indicau că lucrurile trebuia să se desfăşoare aşa cum spuneau ei în explicatile lor. În plus obligativitatea de a ţine Sâmbăta în loc de Duminică, să fiu pe invers cu o omenire întreagă pentru o zi, iar nu mă mulţumea.

Slavă Domnului că mama mea s-a dus la o adunare creştină baptista şi odată cu ea am mers şi noi. Accentul aici cădea doar pe Cristos. Când l-am întrebat pe un frate despre Sâmbăta, el mi-a răspuns înţelept: Poţi să ţi şi marţea, dacă o faci în numele Lui Cristos. Noi ţinem Duminică pentru că e ziua când a înviat Domnul, când a început o nouă creaţie şi când am intrat în odihnă lui Dumnezeu.

Aici am înţeles mai bine ce nu înţelesesem în Biserica Ortodoxă: ca Isus Cristos a venit să ne mântuiască pe noi cei pierduţi, ca El a plătit păcatele nostre satisfăcând dreptatea lui Dumnezeu şi că noi suntem iertaţi, înfiaţi şi avem viaţa veşnică prin credinţa în El. Totodată am înţeles că Mântuirea este un proces şi că nu poţi să spui am fost mântuit şi să nu trăieşti în ascultare de poruncile Mântuitorului. Iertarea este instantanee, dar sfinţirea, creşterea în asemănare cu Cristos tine toată viaţa.

Cine sunt pocăiţii?

A fi pocăit înseamnă a te întoarce de la păcat la Dumnezeu, a recunoaşte, a regreta şi a renunţa la păcate, a te încrede în Cristos pentru iertarea lor şi pentru a primi putere de a le birui. Asta sunt pocăiţii. Oameni care şi-au recunoscut păcatele, şi-au cerut iertare în faţa lui Dumnezeu asemenea vameşului, au fost iertaţi şi L-au slujit pe Mântuitorul toată viaţa.

«Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut» Ev. Matei 18:11

«Tot aşa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte» Ev. Luca 15:10

«Fiul i-a zis: Tata am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sus vrednic să mă chem fiul tău; Dar tatăl a zis robilor săi: Aduceţi repede haina cea bună şi îmbrăcaţi-l cu ea… Să mâncăm şi să ne veselim căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit» luca 15:21-23

Şi versetele ar putea continua… Pocăiţi sunt toţi cei care dealungul timpului şi istoriei Bisericii s-au întors de la păcat la Dumnezeu primind iertarea în Cristos şi slujindu-L pe El. Sunt Părinţii Bisericii, sunt martirii, sunt cei care nu s-au conformat cu o religie ritualistă şi formală şi care au fost arşi pe rug sau care au fost persecutaţi în fel şi chip, sunt cei care au suferit în închisorile comuniste, sunt cei care astăzi nu se supun idolatriei contemporane a secularizării, a pornografiei şi a non valorii. A fi pocăit nu ţine de o denominaţiune creştină ci de atitudinea inimi în faţa lui Cristos. Samaritenii care nu aveau o religie ortodoxă din punct de vedere al Legii lui Moise L-au primit pe Cristos, pe când fariseii care o aveau nu L-au mai văzut din cauza ei.

Sunt neoprotestanţii pocăiţi? Chiar termenul popular, deşi peiorativ spune că da; că nu sunt toţi, este adevărat, dar ca ansamblu aşa au fost caracterizaţi. Când un om s-a întors la Dumnezeu şi a început să nu mai bea, să nu mai înjure, să nu mai fumeze, să nu-şi mai bată nevasta, ceilalţi l-au catalogat ca fiind pocăit. “Ce mă te-ai pocăit?” (adică renunţi la vicii şi te faci cuminţel). Asta s-a întâmplat şi la noi. Oamenii care au înţeles că sunt păcătoşi şi pierduţi s-au întors la Dumnezeu şi bineînţeles că au fost catalogaţi de majoritari ca fiind ceva diferit de ei.

«Ajunge, în adevăr că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte şi beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi va batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.» 1 Petru 4:3-5

Sunt ortodocşii pocăiţi? Nici măcar ei despre ei nu pot spune asta. Nici măcar nu au acest concept că trebuie să te pocăieşti, că este vital ca să poţi avea o viaţă spirituală să treci prin acest proces şi mai ales că este un mod de viaţă. O dată mi-a spus cineva că s-a pocăit şi el pentru o lună şi m-am gândit: Doamne ai milă!.

Din fericire şi în Biserica ortodoxă sunt oameni care s-au pocăit şi au fost născuţi din nou prin Cuvânt şi L-au slujit pe Dumnezeu. Chiar dacă ei nu pot să-i recunoască pe fraţii lor pocăiţi, noi îi recunoaştem pentru că au trecut prin acelaşi proces ca şi noi. Am să menţionez doar câteva nume: Părintele Galeriu (el chiar i-a considerat pe pocăiţi fraţi în credinţă şi a avut părtăşie cu ei), Nicolae Steinhardt, Valeriu Gafencu (supranumit sfântul închisorilor), toţi aceştia au trecut prin acelaşi proces: şi-au văzut propriile păcate, au plâns pentru ele, au crezut în Cristos şi cu o inimă schimbată L-au putut sluji.

De ce nu sunt ortodocşii pocăiţi, sau mai bine zis de ce nu se pocăiesc ortodocşii?

Din cauza doctrinei lor!!!

Iată cum este mântuirea în Biserica Ortodoxă: Un bebeluş este luat şi dus la biserică şi acolo nasul (un personaj care astăzi reprezintă un grad de rudenie şi care nu are nici o cunoştinţă teologică) rosteşte o formulă pe care în trecut o rostea un adult: “Mă lepăd de Satana”. Copilul este uns cu ulei sfinţit, este cufundat de trei ori în apă în numele Sfintei Treimi, iar apoi este uns cu mir şi i se dă Împărtăşania.

Acest copil este astfel declarat creştin fără a trece prin procesul convertirii care presupune auzirea Evangheliei, credinţa şi pocăinţa. El creşte fără să mai frecventeze în marea majoritate a cazurilor

Biserica (eventual ocazional), şi atunci nu înţelege mare lucru pentru că predica este psalmodiata şi oricum scopul Liturghiei nu este de a-l face pe om să înţeleagă ci de a-i induce o stare de beatitudine. Nasul, într-un milion de cazuri, nu îl învaţa nimic, pentru că oricum nici el nu ştie şi nici nu este interesat. Nu exista rugăciune în familie, nu exista citirea Bibliei sau vreo discuţie de natură spirituală. Postul nu este decât o schimbare de meniu. Majoritatea nu urmăresc apropierea de Dumnezeu, sau nu ştiu cum s-o facă.

Acestui copil, care devine adult şi care nu a trecut prin procesul convertirii i se cere să facă fapte creştine, aşa că în mintea lui se dezvolta următoarea teologie: trebuie să fac fapte bune ca să merit să fiu primit de Dumnezeu (imaginea balanţei cu două talere: unul cu fapte bune şi altul cu fapte rele). Scriptura spune lămurit că nu prin faptele noastre «bune» intrăm în cer, pentru că noi nu suntem capabili să facem fapte bune; dacă eram capabili nu era necesar să moară Cristos. Faptele bune sunt lucrarea lui Dumnezeu în noi şi prin noi după ce am fost înnoiţi, după ce ne-am lepădat cu adevărat de Satană şi am crezut în jertfa lui Cristos.

«căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» Efeseni 2:8-10

Pentru că în sinea lui şi el recunoaşte că este ceva în neregulă cu faptele, mai ales că nu ştie câte trebuie să facă ca să atârne greu la cântar, este într-o permanenta incertitudine şi i se pare normal să fie aşa. Dar după ce moare are cu adevărat «siguranţă»: Biserica prin câteva slujbe bine (chiar foarte bine) plătite îl va scoate din Iad, pentru ca rudele lui vor împărţi câteva farfurii cu ciorba periodic şi asta va face ca talerul cu fapte bune să atârne mai greu.

Modelul mântuirii în Biserica Ortodoxă

Naştere În timpul vieţii După moarte

Declarat creştin printr-o Acces intermediat Posibilă salvare prin formalitate prin Maria şi Sfinţi rugăciunile Bisericii şi prin

(pe baza afirmaţiei altcuiva) Ideea balanţei (fac fapte bune pomeni

Care să atârne mai greu pe cântar)

Cum este mântuirea la pocăiţi?

Ca să urmez acelaşi algoritm o să încep cu un copil. Pentru acest copil părinţii lui se roagă chiar înainte de a fi conceput ca să fie sănătos, să devină credincios, să-L urmeze pe Domnul. După ce s-a născut este adus la Biserică şi este binecuvântat nu numai de corpul ecleziastic, dar şi de părinţii lui şi de întreaga Biserică. El este introdus în cadrul bisericesc, este un aparţinător al Bisericii. De ce nu este botezat? Pentru că Cristos aşa a făcut

«Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriţi căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei… Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-şi mâinile peste ei» Ev. Marcu 10:14-16

Copilul acesta creşte în Biserică, trecând pe la scoala Duminicala, întâlnirile de tineri, de adolescenţi; se implica în cor, merge în tabere creştine, merge la bătrâni sau la săraci. Este prezent cel puţin o dată pe săptămână la Biserică, aude Cuvântul şi este familiarizat cu El. În tot acest timp vede în casa lui pe părinţi că se roagă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Se citeşte Scriptura, nu se fumează, nu se bea, nu se înjura, vede cum se rezolvă conflictele care inerent apar în familie, vede cum Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Este învăţat să fie conştiincios la şcoală şi într-o zi Duhul lui Dumnezeu îl atinge şi Dumnezeul părinţilor lui devine şi Dumnezeul lui. Convertirea unui om nu poate fi programată de un act cultic. Botezul nu converteşte pe nimeni. S-a văzut asta în 2 000 de ani de creştinism. Aşa cum este o naştere naturală este şi o naştere spirituală şi acestea două nu coincid. Oamenii sunt născuţi din nou prin Cuvânt, prin Evanghelie.

‘Vantul sufla încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul» Ev. Ioan 3; 8

«Astfel credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos» Romani 10:17

«Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac»

1 Petru 1:23

După ce el şi-a manifestat dorinţa de a-L urma pe Domnul este catehizat şi mărturiseşte în faţa Bisericii dorinţa să. În unele Biserici este o cercetare riguroasă a candidaţilor la botez pentru că oamenii se pot boteza din diverse motive, iar nu dintr-o convingere sinceră. După mărturisirea publică este botezat (de obicei în haine albe ca un simbol că a fost curăţit prin sângele lui Cristos), presbiterii pun mâinile peste el şi se roagă pentru el şi cer binecuvântarea Domnului. Acesta este începutul vieţii lui de credinţa în Biserica ca şi membru. Acum se poate Împărtăşi, poate avea un cuvânt de spus la întrunirile Bisericii şi are acces la celelalte acte liturgice: căsătoria, hirotonia, rugăciune pentru bolnavi (sau maslu). Pocăinţa fiind un mod de viaţă ea presupune o analizare a vieţii zilnică în lumina Scripturii: “Fiecare să se cerceteze singur 2Cor 11:28”.

Modelul mântuirii la neoprotestanţi (pocăiţi)

Naştere În timpul vieţii După moarte

Binecuvântare în Biserica Naştere din nou prin auzirea şi Întâlnire în slava

Trăire în cadrul creştin credinţa în Evanghelie cu Cristos

(familie) Dovedirea vieţii de credinţa înaintea

Botezului

Botez

Trăirea unei vieţi de credinţă

Acces direct la Dumnezeu neintermediat

Care sunt deosebirile intre neoprotestanţi (pocăiţi) şi ortodocşi?

Pocăinţa ar putea fi definită simplu în felul următor: ortodoxie fără intermediari, aşa cum a fost predicata de apostoli şi de primii creştini în primele veacuri până la politizarea Bisericii de după împăratul Constantin.

Pocăiţii cred în toate articolele crezului creştin niceeo-constantinopolitan: În Sfânta Treime, în naşterea lui Cristos din fecioară, în jertfa Lui ispăşitoare pentru păcatele noastre, în crucificare, în înviere, în faptul că acum este la dreapta lui Dumnezeu, în Sfânta Biserică universală (totalitatea credincioşilor din toate timpurile), în viaţa veşnică şi judecata de apoi, lucruri care sunt dovedite de Scriptura.

Care sunt diferenţele? Sunt două diferenţe majore, de fond:

1) Pocăiţii pun accentul pe relaţia cu Cristos, ortodocşii pe forma, pe ritualuri (sfintele taine). La pocăiţi omul întâi crede şi apoi este botezat şi trece prin totalitatea ritualurilor creştine; la ortodocşi lucrurile sunt invers. Aceste modificări nu au existat în Biserica primară: avem documente ca oamenii erau evanghelizaţi, erau catehizaţi (adică învăţaţi în doctrina creştină), uneori şi câte 3 ani şi apoi erau botezaţi şi intrau în Biserica creştină (vezi Didahia, Sf. Iustin Martiru, Hipolit). Treptat au început să boteze copii mici, iar după declararea creştinismului drept religie oficială şi ulterior singura religie a imperiului, botezul copiilor a devenit obligatoriu pentru toţi şi aşa a rămas până astăzi (am să detaliez mai jos).

2) Pocăiţii recunosc ce spune Scriptura că accesul omului la Dumnezeu este posibil doar prin Isus Cristos şi între El şi noi nu exista nici un intermediar. Ortodocşii cred că între om şi Cristos exista o serie de intermediari (sfinţii) al căror număr creşte în timp.

“În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi” Fapte 4:12

“Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; omul Isus Hristos care s-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi” 1Tim:2:4-5

Ce sunt sfinţii atunci? În primul rând toţi creştinii au fost sfinţiţi prin sângele lui Cristos şi chemaţi să trăiască o viaţă sfântă, deci toţi sunt sfinţi.

“către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi” 1Corinteni 1:2

Tradiţional, sfinţii sunt consideraţi oameni care prin trăirea lor cu Dumnezeu au ajuns la un grad de maturitate superior celorlalţi. Noi îi consideram modele vrednice de urmat, dar nu intermediari. Aceste adaosuri omeneşti pun o mare piedică în apropierea oamenilor de Dumnezeu. Mulţi spun: lasa că se roagă sfinţii pentru noi păcătoşii şi astfel ei nu mai au o întâlnire personală cu Dumnezeu, nu se mai pocăiesc de păcatele lor, nu mai vin la Cristos să-i vindece, deşi Mântuitorul a spus: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” Ev. Matei 11:28. Nu existau atunci nici sfânta Paraschiva, sau Filotea, sau Sf. Gheorghe, etc.

Despre mulţi din aceşti sfinţi nu ştim câteodată mai nimic. De exemplu de Sf. Gheoghe ştim că a fost un soldat creştin (un pocăit în armata romană) care a fost omorât pentru credinţa sa în Cristos. Povestea cu balaurul a fost inventată în Evul Mediu în perioada cruciadelor, însă acum se cunoaşte doar această şi nu istoria reală.

Sf. Maria se ştie că a fost fecioară în momentul naşterii Mântuitorului, însă după aceea a dus o viaţă normală de familie.

“Pe când vorbea încă Isus noroadeler, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El” Ev. Matei 12:46 şi versetele ar putea continua.

În faţa acestor evidente unii teologi au încercat să argumenteze ca în limba greacă termenul folosit pentru fraţi s-ar putea traduce: verişori, însă folosirea aceasta este nefirească, forţată şi atunci alţi teologi au spus că Iosif avea copii dintr-o altă căsătorie, lucru pe care nici Scriptura, nici tradiţia nu-l menţionează. Următorul verset înlătura orice urmă de îndoială:

“Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus. Ev. Matei1:24-25. (deci a avut o relaţie normală de familie după aceea)

Atunci vor întreba unii, de ce Cristos când era pe cruce o lăsa pe mama Sa în grija apostolului Ioan şi nu a fraţilor Săi. Pentru că fraţii Săi nu credeau în El, nu erau credincioşi (nu erau pocăiţi). Ev. Ioan 7:5 Cel puţin unul dintre ei avea să devină mai târziu credincios: Iacov fratele Domnului (Gălăteni 1:19) care a scris epistola ce îi poartă numele.

De unde atunci această concepţie a fecioriei eterne? De unde aceast cult al Mariei? În primul rând teologia era la început, erau mulţi care negau întruparea Domnului şi în explicaţiile lor Părinţii Bisericii au căutat să protejeze divinitatea şi umanitatea lui Cristos, făcând ca şi Maria să fie cumva ceva mai mult decât o femeie (concepţia catolică este chiar că ea s-a născut fără păcate şi nici nu a păcătuit vreodată)

Apariţia monahismului care a privit cu reticenţă actul sexual şi sexualitatea în general, a dus la fel la idealizarea imaginii Mariei care este văzută acum că o călugăriţă. Oricine citeşte Biblia trebuie s-o citească în contextul în care a fost scrisă. Maria a fost evreică şi pentru evrei a nu avea copii era un blestem. Actul sexual în familie nu era ceva ruşinos cum avea să fie apoi în Evul Mediu. Elisabeta, ruda Mariei, s-a ţinut ascunsă 5 luni “căci zicea ea, iată ce mi-a făcut Domnul când Şi-a aruncat ochii spre mine ca să-mi ia ocara dintre oameni” Ev. Luca1:25

Având în vedere considerentele de mai sus pocăiţii o privesc pe Maria ca pe o sfântă, un model de virtute şi de smerenie, cea mai fericită dintre femei, ca pe o soră mai mare în credinţă, dar nu ca pe un intermediar. Odată a fost întrebat un pocăit ce ar face Maica Domnului dacă ar veni pe pământ şi el a răspuns: Va spune cuvintele din Ev. Ioan “Mama Lui a zis slugilor: Să faceţi orice vă va zice.” Ev. Ioan 2:5. Mama şi fraţii lui Cristos sunt toţi aceia care împlinesc cuvintele lui Dumnezeu (Ev. Matei 12:49-50).

Sfânta Cruce: oricine poate vedea pe stradă ca în dreptul unei Biserici, al unei troiţe sau icoane ortodocşii îşi fac semnul crucii. În Noul Testament cuvântul cruce are trei înţelesuri: unul de obiect când Mântuitorul şi-a purtat crucea, altul de simbol al jertfei sale

“În ce mă priveşte departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hrisos” Gălăteni 6:14 sau de simbol al vieţii creştine: “Dacă vrea cineva să vină după Mine să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Ev. Matei 16:24).

Acest simbol a suferit o transformare interesantă. Iniţial candidaţilor la botez li se făcea semnul crucii pe frunte ca un simbol că de acum sunt ai lui Dumnezeu, ai lui Cristos. Ulterior s-a început să se facă mai multe semne pe toate părţile corpului: pe urechi, pe frunte, pe mâini, picioare etc, ca un simbol că de acum încolo credinciosul trebuie să-l urmeze pe Dumnezeu cu toată fiinţa sa. În final s-a ajuns la o singură cruce făcută de la frunte la buric şi la umeri de la dreapta la stânga, sau de la stânga la dreapta. Când Biserica Ortodoxă s-a separat de cea Catolică fiecare şi-a asumat un fel de a face semnul crucii (apropo de sectarism). Este o poveste şi mai dureroasă cu privire la dezbaterea cum trebuie să-ţi faci semnul: cu două degete, sau cu trei; s-au omorât între ei pentru astfel de lucruri minore.

Pocăiţii cred că, facerea semnului crucii nu este esenţial pentru viaţa creştină. Nu este un obicei poruncit de Cristos sau de apostoli. Cristos a cerut să ne purtăm crucea, adică să supunem gândurile, vorbele şi faptele noastre poruncilor Lui. Comportamentul tău va arăta dacă eşti credincios, sau nu. Sunt oameni care îşi fac semnul crucii şi nu-L urmează pe Cristos şi sunt care nu-şi fac şi Îl urmează. Comportamentul este mai important decât un simbol.

Icoanele: O altă diferenţa constă în faptul că ortodoxul este învăţat să pupe icoanele pe care le întâlneşte. Trebuie să menţionez că Biserica nu a avut imagini multe sute de ani. Iniţial convertiţii erau evrei şi aceştia erau reticenţi cu privire la folosirea imaginilor pentru că în decalog Dumnezeu interzice folosirea acestora. Ulterior creştinii au început să facă în scop pedagogic reprezentări ale credinţei: ancora, crucea, peştele. Apoi au folosit chiar statui păgâne cărora le-au schimbat utilizarea. (Ştiaţi că la început Cristos era reprezentat ca un tinerel fără barbă?) Iniţial a fost o opoziţie din partea clerului. Este de retinuit ca în secolul al IV-lea la o Biserică din Cipru o femeie a venit cu o pânză înfăţişând chipul Mântuitorului, iar episcolul de atunci Epifaniu de Salamina i-a rupt-o.

Dumnezeu nu ne-a lăsat o înfăţişare a chipului fizic al lui Cristos, însă ne-a lăsat o înfăţişare a caracterului lui Cristos. Noi suntem chemaţi să fim asemenea lui ca şi caracter, în omul dinlăuntru. Sunt călugări care-şi lasă barba să fie ca şi Cristos, dar femeile ce ar trebui să facă, să-şi lase mustăţi?

Pocăiţii cred cuvintele Sf. Grigore de Nazians: “orice om este pictorul propriului suflet: sufletul este pânză, virtuţile culorile, modelul Cristos”

“Chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-l mai cunoaştem în felul acesta. Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” 2 Corinteni 5:16-17.

Noi nu spunem că dacă cineva într-un moment de înălţare sufletească săruta o imagine a Mântuitorului, face ceva rău, dar să faci dintr-o manifestare personală a evlaviei ceva obligatoriu şi spui că asta este închinarea adevărată aceasta este o idolatrie (iconolatrie). În timpul perioadei legionare au fost pocăiţi duşi în lanţuri la închisoare şi acolo li se punea pistolul în tâmplă şi li se cerea să sărute icoana “Săruta mă icoana că dacă nu te împuşc”. Nu mai vorbesc de inchiziţie şi de atrocităţile pe care oameni cu crucea în mâna şi sabia în cealaltă au făcut-o. Astăzi vedem cruciuliţe în urechi, la gât, iconiţe brăţară la mână, dar viaţa creştinească nu prea.

Din aceste considerente în Bisericile pocăiţilor nu o să vedeţi icoane, pentru că accentul cade pe învăţătura Domnului. Se folosesc imagini în scop pedagogic, educativ; în sens larg şi filmele creştine se aseamănă cu icoanele. Cunosc două colege care s-au întors la Domnul şi au devenit creştine după ce au vizionat filmul «Isus din Nazaret». Ce înseamnă acuma să pupăm actorul sau să ne închinăm lui? Şi mai este un lucru foarte ciudat: Se face icoană, se spune că este sfântă pentru că are chipul Mântuitorului, dar apoi se sfinţeşte de către preot. Oameni care gândiţi… cine este mai mare, icoană care nu are suflet, pe care trebuie să o muţi de colo colo şi pe care trebuie să o ştergi de praf, sau omul care sfinţeşte? Cum? O sfinţeşti tu, ca apoi ea să te sfinţească pe tine?” Făţarnicilor bine a proorocit Isaia despre voi când a zis: Norodul acesta se apropie de mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând că învăţături nişte porunci omeneşti” Ev. Matei 15:8-9

Biserica: Când întrebi un ortodox despre Biserica se va gândi invariabil la o clădire sau la corpul ecleziastic. Pentru pocăiţi Biserica este adunarea tuturor credincioşilor. Din acest motiv sunt grupuri de creştini care se adună prin case pentru că iniţial aşa făceau creştinii. Apostolii nu au investit în clădiri. Prima casă care a fost atestata arheologic ca fiind transformată în Biserica este în Siria şi datează de prin secolul III după Cristos. Nu este rău să ai clădiri, dar acestea nu sunt esenţe. Cristos nu a murit pentru clădiri ci pentru oameni. Termenul grecesc folosit în Biblie pentru Biserica este Eclesia care inseamana Adunare, de aceea foarte mulţi pocăiţi nu-ţi vor spune că merg la Biserică, ci la Adunare.

Despre sectarism: Cuvântul înseamnă separare şi poate avea un sens bun, sau rău. Creştinismul a fost o sectă iudaică pentru că s-a desprins din iudaism, dar L-a urmat pe Cristos. Istoria a dovedit că ei au avut dreptate. Societatea păgână a privit ca pe un cancer apariţia creştinismului în sânul civilizaţiei ei, ca apoi să-i cedeze.

Biserica Ortodoxă s-a separat de cea Catolică (primele două secte) din motive pur lumeşti: cine are întâietatea: Roma sau Constantinopolul, nu din motive de moralitate sau disciplina bisericească.

De ce sunt atât de “multe” biserici pocăite? Să ne uităm puţin în istorie. Din momentul în care Constantin a decretat creştinismul ca fiind religie legală, a început să-l şi favorizeze. Biserica a primit terenuri, a fost scutită de impozite, tribunalele ecleziastice au devenit chiar mai importante decât cele civile, au început să se construiască clădiri noi, s-a pus bazele calendarului creştin pe care îl avem şi astăzi. Urmaşii săi au continuat politica tatălui lor de creştinare forţată a imperiului roman: s-au închis templele, din materialul lor de construcţie s-au făcut Biserici impunătoare, cultul păgân a fost interzis şi cei care ar fi vrut să-l practice au fost omorâţi sau ameninţaţi cu moartea. În anul 385 Teodosiu cel Mare a decretat religia creştină ca fiind singura religie oficială a imperiului. În acelaşi an avem atestata prima ardere pe rug a unui om pentru că a fost considerat eretic.

Creştinarea popoarelor păgâne a fost la fel: de sus în jos, după aceasi “reţeta”. A fost câştigat la crestininsm regele şi acesta a impus creştinismul supuşilor săi chiar cu sabia (ex: Germania, Prusia, Lituania, Rusia, Bulgaria). Europa a devenit creştină şi orice abatere de la doctrina oficială era înăbuşită în sânge: ex: paulicienii şi bogumilii în răsărit, catarii şi valdenzii în apus.

Odată cu Reforma, oamenii au început să citească Biblia şi au văzut că Cristos nu a persecutat pe nimeni din cei ce nu credeau în El şi nu a lăsat nici pe ucenici să-i persecute pe alţii deşi ei ar fi vrut să o facă Ev. Luca 9:51-56 şi Ev. Marcu 9:38-39. Sunt multe denominaţiuni creştine protestante şi neoprotestante pentru că oamenii au avut oroare de a se omora unii pe alţii pentru diferenţe religioase.

În Mărturisirea de credinţă a baptiştilor de la Londra din secolul XVII este menţionat după articolele de credinţă: “Şi alţii pot interpreta Biblia şi pentru aceasta nu vor fi persecutaţi”. Deşi sunt multe grupări, învăţătura de bază este aceeaşi: credinţa în Sfânta Treime, în Cristos şi o viaţă trăită prin Harul lui Dumnezeu. Diferenţele ţin de formă de organizare a Bisericii şi de modul cum se administrează actele de cult. Şi la luterani şi la calvini (reformaţi) şi la baptişti şi la penticostali şi la creştinii după Evanghelie mântuirea e la fel. Nu sunt un adept al diviziunii; cred şi aşa voi continua să cred că Biserica este una singură formată din totalitatea credincioşilor din toate timpurile. Totuşi sunt momente în care dacă coabitarea nu este cu putinţă din cauza unor înţelegeri diferite este mai bine să te desparţi decât să naşti tulburări. Dacă gruparea din care faci parte este de la Dumnezeu viaţă va dovedi lucrul acesta. Apostolul Pavel scrie Bisericii din Corint unde erau mai multe partide (precursoarele denominaţiunilor de astăzi) deşi condamna modul acesta de separatism, că totuşi este bine să existe astfel de grupări pentru ca să se dovedească cine este bun 1 Corinteni 11:18-19.

Nici apostolii nu s-au înţeles întotdeauna asupra tuturor problemelor de credinţă, întotdeauna vor fi discuţii doctrinare, dar dacă baza rămâne aceeaşi, se poate păstra unitatea. De exemplu sunt unii care cred că mântuirea nu se pierde (cine pare că o pierde de fapt nu a fost cu adevărat convertit), alţii că se poate pierde (deci nu-ţi poţi permite să trăieşti în păcat, pentru că oricum Dumnezeu te mântuieşte), însă ambele grupuri de oameni coexista în aceeaşi Biserică şi se îngăduie unii pe alţii Romani 14.

Despre băutură. Biblia consideră beţia păcat şi nu consumul moderat de alcool. Cristos a transformat apa în vin, însă vinul acela a fost un simbol al vieţii noi şi nu cred că cei prezenţi la nunta s-au îmbătat cu el, sau atmosfera de acolo era aşa cum este pe la multe nunţi ortodoxe. Deci nu este păcat să se consume moderat alcool. Dar ce înseamnă moderat? Pentru unul un pahar este de ajuns şi se ameţeşte, altul poate bea două. Creştineşte ar fi ca cel care poate bea două pahare să se abţină la un singur pahar în tovărăşia celui care poate bea doar unul, sau să nu bea deloc dacă este cu cineva dependent de alcool. Scriptura ne spune că unii oameni pot din dragoste de Dumnezeu să se abţină de la orice băutură. Pocăiţii nu beau în general pentru că au constatat că ispita este mare şi omul care are câteva sute de litrii de băutură în curte nu prea poate rezista tentaţiei de nu le consuma. Au fost multe cazuri de pocăiţi care au început cu un pahar şi apoi nu s-au mai putut opri. Eu nu beau pentru că nu-mi place. Nu mi-a plăcut de mic, deşi părinţii mei mai beau câteodată la masă un pahar de vin roşu făcut în casă, însă nu am considerat niciodată că sunt mai bun ca cei care beau ocazional la masă un pahar. Fiecare se cunoaşte pe sine. Cred că mai multă moderaţie în viaţa fiecăruia îl va ajuta în viaţa de credinţă. Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dragoste şi bucurie în Duhul Sfânt.

Cu privire la stilul de închinare, în Scriptură nu există un stil de închinare recomandat. Slujba religioasă consta în strângerea împreună, în predică (cuvântul apostolilor), rugăciuni, cântări religioase şi Cina Domnului sau Împărtăşania. Nu se specifică ce fel de cântări: lente, sau dinamice, cu sau fără instrumente, ce fel de clădiri, cum să fie îmbrăcaţi cei care slujesc, dacă să fie clopote sau nu, etc. Se spune doar că închinarea să fie în duh şi adevăr. O inimă plină de adorare poate să-L laude pe Dumnezeu şi în gama minoră şi în gama majoră. Slujba religioasă s-a diferenţiat în timp în funcţie de specificul ţării unde a apărut. În răsărit cei care au elaborat-o au fost din Anatolia şi ca urmare muzica a fost compusă după un anumit tipic (v-aţi fi gândit că muzica bizantină are origini comune cu manelele?), în apus au fost alte particularităţi, albii se închina într-un fel (mai intelectual), negrii în alt fel (cu mişcări, ritmat, cu aplauze), latinii într-un fel (pasional), iar slavii în alt fel (melancolic, cu jale). Asta nu înseamnă că un tip de închinare este superior altuia. Toate sunt de valoare dacă se fac în duh şi adevăr. Muzica din Biserică Ortodoxă nu este autohtonă ci de provenienţa din Bizanţ (Turcia de azi) şi a suferit influenţe arabe şi slave. Este o muzică cu multe frânturi, cu coborâşuri şi suişuri bruşte, în game minore, că până şi imnurile de biruinţă sau de bucurie se cântă pe melodii de înmormântare. Dacă cineva are preferinţa pentru ea foarte bine, să-L laude pe Domnul astfel.

Cu privire la misionarii americani. Dacă vin oameni ai lui Dumnezeu să fie plină România de ei. Dacă întoarce un american pe un roman la Dumnezeu, slavă Domnului; dacă întoarce la Dumnezeu un roman pe un american, iar slavă Domnului. Important este că omul acela să-L cunoască cu adevărat pe Cristos şi să trăiască o viaţă creştină.

Ce s-a întâmplat cu cei care au frecventat Adunările de pocăiţi şi au plecat apoi? Fiecare găseşte ceea ce cauta. În cartea “Amintiri din mănăstire”, autorul descrie cum la o vârstă fragedă s-a dus la mănăstire cu gândul să-şi găsească odihnă sufletească acolo. Descrie foarte frumos viaţa fiecărui monah, cu defectele lui şi caracterizează atmosfera manăstireasca de atunci. Cu toate acestea după un număr mare de ani a părăsit mănăstirea. De ce? Pentru că nu a intrat în mănăstire cu pocăinţa ca să-l caute pe Dumnezeu şi să-L afle şi de aceea s-a poticnit de oameni. Cei care intră în adunările de pocăiţi şi nu se duc la Cristos se poticnesc de ritual, de oameni, de forme, etc, dar cine-l caută cu pocăinţa Îl găseşte şi se bucura de viaţă pe care o are în El. Nu spun că nu există şi adunări superficiale şi păstori slab pregătiţi şi fără chemare, dar dacă nu este dorinţa de pocăinţă indiferent unde te-ai duce nu o să-L găseşti pe Dumnezeu. Şi în BO, dacă nu-ţi place de un preot la o Biserică, te poţi duce la alta şi am întâlnit oameni care preferau să meargă în alt cartier pentru un anumit preot care era mai spiritual.

Nu aş putea să mă mai întorc la Biserica ortodoxă pentru că nu mai concep o viaţă fără Scriptura, fără o slujbă în care să se explice ceea ce se citeşte, fără cântări şi poezii izvorâte din sufletul celor care au fost răscumpăraţi dintr-o viaţă de păcat, sau o viaţă fără rugăciune personală şi în familie, o rugăciune care constă nu în repetarea unei poezii ci în deschiderea sufletului în faţa lui Dumnezeu, o viaţă fără părtăşia frăţească, o viaţă necentrata pe Cristos ci pe intermediari, pe ritualuri şi acte de cult. Am fost la înmormântarea unui unchi de-al meu în Biserica ortodoxă. Slujba de înmormântare a fost extraordinară. A fost cea mai biblică predica de evanghelizare din câte am auzit, pocăita 100%. Dar din păcate preotul vorbea pentru mort şi nici el şi nici audienţa nu înţelegeau adevărurile care se rosteau. Erau cuvintele Mântuitorului “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine chiar dacă ar fi murit va trăi şi cine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” Ioan 11:25-26. De ce vă mulţumiţi cu simboluri când puteţi să aveţi esenţă, de ce vă mulţumiţi cu intermediari când accesul la Dumnezeu e deschis tuturor (şi vouă)?

Ca să-L parafrazez pe Dostoievski dacă pe patul de moarte cineva mi-ar dovedi fără tăgadă că ortodoxia este credinţa adevărată şi aş avea de ales între ea şi Cristos, aş prefera să-L aleg pe Cristos şi nu ortodoxia.

Reforma în biserica ortodoxă. Au fost două mişcări de reformă în secolul trecut, imediat după primul război mondial. Una a început la Bucureşti prin preotul Tudor Popescu. Un prieten de-al lui, ierodiaconul Dumitru Cornilescu care tradusese Biblia în 1921 într-o limbă românească actuală şi s-a convertit prin traducerea ei, i-a pus-o la dispoziţie. Citind Scriptura acesta a ajuns la convingerea că este păcătos şi că numai harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos îl poate mântui. Când a crezut în El, a început să se schimbe şi viaţa lui şi predica lui. Mulţimi de enoriaşi au venit să-l asculte. Aceasta a atras invidia altor preoţi care vedeau ca bisericile lor rămân goale. L-au pândit şi când au constatat că începea să omită din slujba anumite pasaje care erau contrare Scripturii l-au parat la mai mari, iar aceştia l-au caterisit. Împreună cu enoriaşii lui au înfiinţat, deşi cu strângere de inimă, Biserica Creştină după Evanghelie. În 1960, Gala Galaction care fusese de faţă la caterisirea lui Tudor Popescu, s-a întâlnit cu acesta şi şi-a cerut iertare pentru acel eveniment, dar era prea târziu.

O altă mişcare de reformă a fost prin preotul Iosif Trifa. Acesta a înfiinţat “Oastea Domnului” una din cele mai mari mişcări de trezire spirituală dacă nu din lume, cel puţin din Europa în secolul XX. A avut aproximativ 300 000 de adepţi. Nu şi-a propus să iasă din ortodoxie şi nici să modifice ritualurile ortodoxe. Scopul său a fost: “aflarea şi mărturisirea lui Cristos Mântuitorul”. Cu toate acestea Biserica Ortodoxă l-a caterisit şi a scos din sânul ei Oastea Domnului, iar la moartea preotului Iosif Trifa au venit să-i smulgă hainele de preot de pe el. Oastea Domnului a dat numeroşi oameni de valoare: poeţi, cântăreţi şi mai ales a dat mulţi martiri în închisorile comuniste. Ei organizau marşuri pe străzi, aveau cântece compuse de ei, rugăciuni libere, se adunau în case, făceau evanghelizări de la om la om sau prin broşuri scrise de ei. Au fost pocăiţii din Biserică Ortodoxă. Din acest motiv, o mulţime, dacă nu toate cântările de la Oastea Domnului se cântă în bisericile de pocăiţi de la noi, iar între Oastea Domnului şi celelalte confesiuni evanghelice exista o strânsă legătură. După revoluţie Oastea Domnului a fost reprimita în sânul Bisericii Ortodoxe, însă duhul ei n-a mai fost acelaşi.

Pentru ce această împotrivire? Pentru că doctrina ortodoxă spune că omul este convertit prin botez, că devine creştin prin botez şi prin ungere cu ulei primeşte Duhul Sfânt şi prin urmare oricine va constata că nu este aşa şi că este nevoie de experienţa personală cu Dumnezeu, de credinţa personală în Isus Cristos, se va lovi de împotrivirea ei, pentru că de fapt i se ataca fundamentul pe care este construită. Şi cu toate acestea Dumnezeu îşi face lucrarea în ciuda opoziţiei ei. Mii de oameni se întorc prin har şi prin credinţa la El, fie că sunt în Biserica Ortodoxă, fie în Adunările de pocăiţii, în mănăstiri sau în afara lor şi mărturisesc această schimbare pe care o face Cristos în ei.

Ce au adus pocăiţii bun în peisajul spiritual românesc?

Biblia în fiecare casă, citirea şi înţelegerea ei, în special a Evangheliei; (pasajele legate de Apocalipsa sau alte cărţi profetice pot fi şi vor fi interpretate felurit, dar ceea ce este important şi mântuitor este accesibil tuturor).
Accesul la Cristos direct, fără intermediari
Viaţa mai morală că urmare a celor de mai sus
Spiritul comunitar, libertatea de asociere
Accentul pus pe fiecare credincios nu doar pe cei din corpul ecleziastic
Accentul pus pe viaţă de familie şi nu numai pe celibatari (călugări)
Separarea Bisericii de stat, depolitizarea ei
Libertatea de conştiinţă (credinţa este personală nu colectivă)

Iubite cititor (oare), (aş dori să vă pot numi frate şi aşa vă doresc să şi fiţi) cred că Dumnezeu are un plan cu ţara aceasta care se numeşte creştină, dar nu prea e. Cred va viitorul nu este al ciondănelilor religioase pe diverse subiecte secundare, ci al unei pocăinţe şi al credinţei personale în Cristos care a murit pentru păcatele noastre, ne iubeşte, ne vrea să trăim cu El pe pământ şi cu El în cer. Cred într-o sinteză a tot ce este bun şi adevărat din fiecare confesiune şi dacă baptiştii, penticostalii, creştinii după Evanghelie, oastea Domnului, luteranii şi reformaţii au putut să se înfrăţească în Numele lui Cristos trecând peste diferenţele doctrinare într-o Alianţă Evanghelică, este posibil (şi s-a şi întâmplat) ca şi catolicii şi ortodocşii să se alăture acestei dorinţe. Asta nu înseamnă anularea particularităţilor pe care fiecare biserică le are, ci doar unirea în jurul Celui care ne poate da şi ne dă viaţa veşnică. Am fost şi am cântat cu corul într-o biserică ortodoxă pentru că preotul de acolo ne-a invitat şi cred că acesta este modelul de urmat. Aşa cum predicatorul penticostal Vladimir Pustan a predicat într-o biserică ortodoxă şi preotul de acolo plângea, aş accepta cu plăcere ca un preot ortodox să vină în biserica noastră şi să-l predice pe Cristos.

În încheiere aş vrea să vă redau cuvintele unui ortodox pocăit care l-a cunoscut pe Cristos la maturitate. Mi s-a părut cea mai frumoasă mărturisire de credinţa creştină.

«Întâi trăirea creştină mi-a schimbat felul de a privi viaţa. Parcă am intrat într-o baie de lumină şi mi s-au limpezit lucrurile, m-am lămurit o dată pentru totdeauna. A încetat căutarea mea sfâşietoare… acum am intrat într-o lumină; ştiu că fără Dumnezeu nimic nu este posibil, ştiu că prin credinţa poţi muta şi munţii, nu mai am teama de răul care mi s-ar putea întâmpla. Trăiesc cu nădejdea creştină ca viaţa de aici nu este decât o pregustare pentru viaţa de dincolo»

Deie Domnul ca întrega Biserica Ortodoxă să fie formată din pocăiţi, din oameni născuţi din nou prin Cuvânt, care trăiesc după învăţăturile Mântuitorului lor, iar România să fie o exportatoare de spiritualitate creştină în Europa şi în lume.

Ce este pocăinţa?

Ce este pocăința? Această întrebare îi frământă pe mulţi oameni, dar foarte puţini sunt în stare să dea un răspuns. Mulţi confundă pocăinţa cu căinţa. Mie mi-a luat mult timp să pot înţelege ce înseamnă pocăinţa şi anume ce sens are acest cuvânt în Sfintele Scripturi. Vreau acum să vă împărtăşesc ce am înţeles cu privire la acest subiect în urma studierii Sfintelor Scripturi mai mulţi ani la rând.

Pocăința

Pocăința înseamnă schimbarea gândirii

Cuvântul din limba greacă tradus în limba română “pocăinţă” este metanoie de la [meta] – a schimba, şi [noie] – minte, gândire. Deci, pocăinţa este o schimbare a gândirii, a conceptului despre viaţă. Omul trăieşte aşa cum gândeşte. De aceea înţeleptul Solomon scrie:

Păzeşte-ţi inima mai mult de cât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Omul, din moment ce acceptă un lucru în mintea lui, mai devreme sau mai târziu, ajunge să-l şi înfăptuiască. Domnul Isus spune:

… ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile cari spurcă pe om. (Matei 15:17-20)

(Aici cred că este nevoie de menţionat că în vechime oamenii credeau că inima este locul gândirii şi simţurilor). O schimbare adevărată se poate produce în viaţa unui om numai atunci când acesta îşi schimbă gândirea.

Pocăința este produsă de Dumnezeu în viaţa celui care intră în Noul Legământ

Perioada robiei babilonene a fost o una destul de grea pentru poporul Israel. Mulţi credeau că Dumnezeu îi va distruge ca naţiune. În acest context Dumnezeu le vesteşte că vor veni zile când va încheia cu ei un Nou Legământ şi potrivit acestui legământ le va da o inimă nouă. La Ieremia 31:33 spune că

Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor

Iar la Ezechiel 11:19-20 spune

Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

(Nu uitaţi că orice referinţă la inimă are în vedere gândirea omului). Acelaşi lucru este scris şi la Ezechiel 36:25-27. Deci, în Noul Legământ Dumnezeu promite că va schimba gândirea omului şi aceasta îl va determina pe om să trăiască o viaţă în ascultare şi supunere faţă de Dumnezeu.

Pocăința se produce în viaţa omului atunci când acesta intră în Noul Legământ

Ca să înţelegem mai bine când un om intră în Noul Legământ este important să înţelegem ce înseamnă “Legământ”. Cuvântul ebraic folosit pentru “legământ” este “berit” şi înseamnă “o înţelegere solemnă făcută prin trecerea printre bucăţile de animal jertfit”. În vechime când se încheia un legământ, se aducea un animal ca jertfă, care era despicat în două jumătăţi şi persoanele care intrau în legământ trebuiau să treacă printre aceste două jumătăţi de animal. Această procedură se mai numea “umblarea prin moarte”. Prin aceasta partenerii de legământ îşi jurau unul altuia credincioşie; şi anume că ei aleg să moară pentru ei înşişi şi să trăiască pentru a împlini condiţiile legământului. Pe de altă parte ei parcă spuneau: aşa să-mi facă şi mie Dumnezeu (ca acestui animal) dacă voi călca condiţiile legământului. De aceea şi Domnul Isus le spune tuturor la Luca 9:23-24:

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

Faptele Apostolilor 17: 30, 31 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Pocăința este o schimbare a minții și a inimii. Pocăința nu înseamnă respectarea unor obiceiuri și tradiții. Pocăința este înțelegerea deplină a faptului că ne naștem, nu cu păcat, ci în păcat și doar Dumnezeu ne poate salva. A murit pentru fiecare dintre noi. Nu mai avem nimic de făcut, nu e nevoie să urcăm cine știe câte trepte, nu e nevoie să mergem în pelerinaj, nu este nevoie să facem nimic altceva decât să credem și să primim salvarea de la Dumnezeu. A crede doar că Dumnezeu există nu te face pocăit. Şi diavolul știe că Dumnezeu există, dar asta nu îl face pocăit.

Iacov 2:19 „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară.”

Sunt pocăită și sunt conștientă că a fi pocăit nu înseamnă ceea ce cred și iau în bătaie de joc unii. Oricine se numește „creștin”, ar trebui să fie pocăit. Biblia spune asta. Indiferent de cultul creștin, Biblia este aceeași. Mulți cred că fiecare religie are Biblia ei, dar se rătăcesc tocmai pentru că nu citesc ca să se convingă.

A fi pocăit nu înseamnă a fi după vreo anumită religie. O persoană care se numește pe sine „creștin” și aparține unei religii creștine, și totuși ia în bătaie de joc pocăiții, nu a citit deloc Biblia.

Închei cu două versete pentru pocăiți:

„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26: 41).

„Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3: 8).

Pentru cei care încă nu știu ce să facă, reamintesc versetele din Faptele Apostolilor 17: 30, 31:

„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Aşadar, ce este pocăinţa?

De multe ori auzim diverse caracterizări despre religii. Ortodoxia este “dreaptă credinţă”, baptiştii şi penticostalii sunt “pocăiţi”, etc. Dar oare cât este real din asta?

Azi aş vrea să scriu un pic despre ce înseamnă cu adevărat pocăinţa. Din învăţătura Bibliei vedem că pocăinţa este o condiţie absolut necesară pentru mântuire. De fapt, toţi proorocii din Vechiul Testament, Ioan Botezătorul, Isus şi apostolii ne cer să ne pocăim.

“De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

Matei 4:17

De fapt, în Biblie ni se spune că la începutul credinţei trebuie să fie pocăinţa. Deci e clar că pocăinţa este o condiţie necesară pentru toţi creştinii, indiferent de denominaţiune.

Dar totuşi ce înseamnă pocăinţa?

Găsim trei cuvinte greceşti în Biblie, care se referă cam la acelaşi lucru:

Metanoeo = schimbarea minţii (Luca 13:3)
Metanoia = o reală schimbare a minţii şi a atitudinii fata de păcat (Matei 3:8, Luca 24:47).
Metamelomai = regret că o consecinţă a păcatului (Matei 27:3)

Putem spune că pocăinţa este întoarcerea la Dumnezeu, întoarcere însoţită de o căinţă adâncă pentru viaţa trăită în păcat. Întoarcerea sinceră la Dumnezeu este mai mult decât o simplă exteriorizare a regretelor şi schimbarea pe moment a comportării. Pocăinţa adevărată presupune “o înnoire a minţii” şi o schimbare totală a vieţii, pe termen lung. Ea presupune renunţarea la lucrurile care poate ne plac dar, care nu sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu. Va trebui să renunţi la bârfă, la a judeca oamenii, la orice lucru pe care Dumnezeu îl condamna.

În primele teze pe care le-a publicat, Luther spunea că pocăinţa trebuie să fie un stil de viaţă care n-are nimic de a face cu ritualurile spovedaniei. Pocăinţa adevărată duce la modificarea firii tale până în cele mai mici aspecte.

Pocăinţa adevărată se manifesta vizibil în viaţa ta de zi cu zi, pentru ca ea produce o viaţă nouă, total schimbată. Ea acţionează în primul rând la nivelul inimii şi apoi produce efecte la nivelul exterior al comportării noastre. Faptul că respecţi nişte legi (porţi batic, te închini cu mâna stânga sau cu mâna dreaptă, etc) fără a avea o adâncă repulsie fata de păcat, nu înseamnă absolut nimic. Gândiţi-vă cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul, oare nu aşa trebuie să ajungem şi noi?

Primul pas înspre a te pocăi, este acela de a conştientiza, cu adevărat, starea de păcat în care te afli. Cum poţi realiza asta? Biblia ne spune că “prin lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20). Mai exact prin auzirea Cuvântului, prin citirea Cuvântului şi auto-examinarea în lumina celor descrise acolo, putem să vedem dacă suntem păcătoşi sau nu. Nu există păcat mare sau păcat mic, există păcat şi atât.

De aceea sfatul meu, este să citiţi Biblia şi să vă examinaţi în lumina celor scrise acolo. Sunt multe lucruri care nu sunt uşor de înţeles, de aceea este bine să mergeţi la o biserică şi să cereţi sfatul unor oameni pregătiţi (preoţi, păstori, etc). Însă nu luaţi niciodată de bun ce vă spun ei, ci treceţi totul prin filtrul Bibliei, iar dacă ce v-a spus acel om contrazice Biblia, atunci sigur acel om greşeşte.

Până la urmă, pocăinţă nu o realizăm prin faptele noastre, ea este un dar de la Dumnezeu:

“Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”

Faptele apostolilor 5:31

“să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; “

2 Timotei 2:25

În concluzie, pocăinţa este indispensabilă pentru o viaţă trăită cu Dumnezeu. Poate mergi la o biserică de “pocăiţi” şi vezi că nu sunt prea mulţi pocăiţi în jurul tău. Poate mergi la o altă biserică şi nu vezi oameni trăind într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Îndemnul meu este să îţi vezi de viaţa ta cu Dumnezeu, fără să te poticneşti de aceste lucruri, să citeşti Biblia şi să încerci să o înţelegi.

Până la urmă ce înseamnă pocăinţă?

Scriam ieri despre o pantă periculoasă a celor ce vor să fie pocăiţi şi aceasta este ispita de a fi pocăiţi de meserie. Meserie nu în sensul bun al cuvântului ci în sensul alterat de astăzi unde expresia „meseriaş” a căpătat mai degrabă valenţe de ironie, mândrie, slabă calitate şi superficialitate. Voi încerca astăzi să scriu despre ce înseamnă pocăinţa cu adevărat ca alternativă la o pocăinţă exterioară doar.

Creştinul pe blogul său Dumnezeu este dragoste spunea bine că: „Din învăţătura Bibliei vedem că pocăinţa este o condiţie absolut necesară pentru mântuire. De fapt, toţi proorocii din Vechiul Testament, Ioan Botezătorul, Isus și apostolii ne cer să ne pocăim. “De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 4:17 De fapt, în Biblie ni se spune că la începutul credinţei trebuie să fie pocăinţa. Deci e clar că pocăinţa este o condiţie necesară pentru toţi creştinii, indiferent de denominaţiune.

Dar totuşi ce înseamnă pocăinţa?

Găsim trei cuvinte greceşti în Biblie, care se referă cam la acelaşi lucru:

Metanoeo = schimbarea minții (Luca 13:3)

Metanoia = o reală schimbare a minții și a atitudinii față de păcat (Matei 3:8, Luca 24:47).

Metamelomai = regret că o consecinţă a păcatului (Matei 27:3)

Putem spune că pocăinţa este întoarcerea la Dumnezeu, întoarcere însoţită de o căinţa adâncă pentru viaţa trăită în păcat. Întoarcerea sinceră la Dumnezeu este mai mult decât o simplă exteriorizare a regretelor și schimbarea pe moment a comportării. Pocăinţa adevărată presupune “o înnoire a minții” și o schimbare totală a vieţii, pe termen lung. Ea presupune renunţarea la lucrurile care poate ne plac dar, care nu sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu. Va trebui să renunţi la bârfă, la a judeca oamenii, la orice lucru pe care Dumnezeu îl condamnă.

Pocăinţa adevărată se manifestă vizibil în viaţa ta de zi cu zi, pentru că ea produce o viaţă nouă, total schimbată. Ea acţionează în primul rând la nivelul inimii și apoi produce efecte la nivelul exterior al comportării noastre. Faptul că respecţi nişte legi (porţi batic, te închini cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă, etc) fără a avea o adâncă repulsie față de păcat, nu înseamnă absolut nimic. Gândiţi-vă cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul, oare nu aşa trebuie să ajungem şi noi?

Primul pas înspre a te pocăi, este acela de a conştientiza, cu adevărat, starea de păcat în care te afli. Cum poţi realiza asta? Biblia ne spune că “prin lege vine cunoştinţa păcatului” (Romani 3:20). Mai exact prin auzirea Cuvântului, prin citirea Cuvântului și autoexaminarea în lumina celor descrise acolo, putem să vedem dacă suntem păcătoşi sau nu. Nu există păcat mare sau păcat mic, există păcat şi atât.

De aceea sfatul meu, este să citiţi Biblia și să vă examinaţi în lumina celor scrise acolo. Sunt multe lucruri care nu sunt uşor de înţeles, de aceea este bine să mergeţi la o biserică și să cereţi sfatul unor oameni pregătiţi (preoţi, păstori, etc). Însă nu luaţi niciodată de bun ce vă spun ei, ci treceţi totul prin filtrul Bibliei, iar dacă ce v-a spus acel om contrazice Biblia, atunci sigur acel om greşeşte.”

Pe de altă parte: „Mulţi înţeleg termenul de pocăinţă ca fiind “întoarcere de la păcat”. Însă aceasta nu este definiţia biblică a pocăinţei. În Biblie cuvântul “pocăinţa” înseamnă “schimbarea minţii”. De asemenea, Biblia ne vorbeşte că pocăinţa autentică va avea ca rezultat schimbarea faptelor (Luca 3:8-14; Faptele Apostolilor 3:19). Faptele Apostolilor 26:20 declară: “Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.” Definiţia biblică completă a “pocăinţei” este schimbarea minţii care rezultă în schimbarea faptelor.” (Got Questions Ministries)

Dacă ar fi să vorbim de o atitudine exterioară, de un anumit stil de vestimentaţie, de un anumit cult, de anumite obiceiuri, de anumite daruri, de o anumită vechime fără a vedea o schimbare a minţii faţă de păcat şi ce urăşte Dumnezeu, nu putem vorbi despre pocăinţă. Este adevărat că pocăinţa se vede prin fapte dar faptele pocăinţei sunt diferite de faptele religioase şi Gălăteni 5:22 în continuare ne lămureşte care sunt acele roade „vrednice” de pocăinţa noastră.

Fapte religioase, obiceiuri religioase, tradiţii religioase au toate culturile şi religiile mai mult sau mai puţin, dar faptele vrednice, faptele care decurg din pocăinţă le au doar cei pocăiţi, doar cei care au mintea schimbată şi transformată de umblarea în părtăşie cu Dumnezeu şi asta nu mai ţine de religii sau culte neapărat ci de relaţia personală cu Dumnezeu.

Totusi,ce este pocăinţa şi de ce este necesară pentru mântuire?

Care este atunci legătura între pocăinţă şi mântuire? Cartea Faptele Apostolilor se focalizează în mod special pe pocăinţa pentru mântuire (Faptele Apostolilor 2:38; 3:19; 11:18; 17:30; 20:21; 26:20). Pocăinţa – în vederea mântuirii, înseamnă schimbarea minţii, a gândirii faţă de Isus Hristos. În predica lui Petru de Rusalii (Faptele Apostolilor capitolul 2), el încheie cu chemarea oamenilor la pocăinţa (Faptele Apostolilor 2:38). Pocăinţă de ce? Petru îi cheamă pe oamenii care L-au respins pe Isus (Faptele Apostolilor 2:36) să-şi schimbe atitudinea faţă de El şi să recunoască faptul că El este cu adevărat “Domn şi Cristos” (Faptele Apostolilor 2:36). Pentru îi îndeamnă să-şi schimbe mintea şi gândirea, şi să treacă de la respingerea lui Hristos ca Mesia la credinţa în El ca Mesia şi Mântuitor.

Pocăinţa şi credinţa pot fi înţelese că “două părţi ale aceleiaşi monede”. Este imposibil să-ţi pui credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor fără a-ţi schimba mai întâi mintea şi gândirea cu privire la cine este El şi ceea ce a făcut. Indiferent dacă este vorba de pocăinţa de respingere conştientă sau de pocăinţa de ignoranţă şi dezinteres, aceasta este o schimbare a minţii. Pocăinţa biblică în privinţa mântuirii este schimbarea minţii de la respingerea lui Hristos la credinţa în El.

Este extrem de important să înţelegem că pocăinţa nu este o lucrare pe care o facem pentru a câştiga mântuirea. Nimeni nu se poate pocăi şi nu poate veni la Dumnezeu dacă El nu atrage persoana respectivă spre sine (Ioan 6:44). Faptele Apostolilor 5:31 şi 11:18 indică faptul că pocăinţa este ceva pe care îl dă Dumnezeu – este posibilă doar prin harul Lui. Nimeni nu se poate pocăi decât dacă Dumnezeu îi dă pocăinţa. Întreaga mântuire, inclusiv pocăinţa şi credinţa, este rezultatul faptului că Dumnezeu ne atrage spre Sine, ne deschide ochii şi ne schimbă minţile. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ne conduce spre pocăinţa (2 Petru 3:9), la fel şi bunătatea Lui (Romani 2:4).

În timp ce pocăinţa nu este o lucrare prin care se câştigă mântuirea, pocăinţa pentru mântuire rezulta în fapte. Este imposibilă o schimbare autentică şi deplină a minţii fără ca aceasta să ducă la schimbarea faptelor. În Biblie pocăinţa rezultă în schimbarea comportamentului. Acesta era motivul pentru care Ioan Botezătorul îi chema pe oameni: “Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). O persoană care s-a pocăit cu adevărat de respingerea lui Hristos, pentru a crede în Hristos va da dovadă de o viaţă schimbată (2 Corinteni 5:17; Gălăteni 5:19-23; Iacov 2:14-16). Pocăinţa, definită corespunzător, este necesară pentru mântuire. Pocăinţa biblică este schimbarea minţii cu privire la Isus Hristos şi întoarcerea la Dumnezeu cu credinţă pentru mântuire (Faptele Apostolilor 3:19). Întoarcerea de la păcat nu este definiţia pocăinţei, însă este unul din rezultatele pocăinţei autentice, bazată pe credinţa în Domnul Isus Hristos

Adevărata pocăinţă înseamnă tu să devii una cu El

În aparenţe toţi suntem pocăiţi şi ne arătăm o faţă smerită celor din jur. Defapt arătăm lumii ceea ce ei îşi doresc ei să vadă la noi. Dar mă întreb dacă Îi arătăm lui Dumnezeu prin viaţa noastră ceea ce ar dori El să vadă? Am stat mult şi m-am gândit ce înseamnă a fii pocăit cu adevărat? Şi mi-am dat seama că pocăinţa nu se consumă în biserică la programe religioase sau postând în societate o figură de smeriţi. Adevărata pocăinţă e atunci când eşti doar TU şi Dumnezeu. Singur într-o cameră, tu şi gândurile tale, tu şi gesturile tale, tu şi pornirile tale. Doar tu într-un loc ascuns de ochii oamenilor. Doar tu cu tine. Aici îţi dai examenul de adevărată pocăinţă. Şi ce faci tu atunci când eşti singur? Poate fumezi o ţigare crezând că nimeni nu te vede. Poate te uiţi la un film murdar. Poate ai alte obiceiuri şi îndeletniciri de care nu ai vrea să afle nimeni niciodată. Aici e adevărata ta pocăinţă. Cum eşti şi cum te porţi atunci când nu te vede nimeni?

Ce faci şi ce gândeşti atunci când stai departe de ochii lumii? Aici te poţi verifica dacă trăieşti cu adevărat o pocăinţă reală, sau doar o pocăinţă de ochii lumii, de ochii păstorului să nu te excludă sau de ochii familiei.

E grea pocăinţa nu-i aşa? Ştiu că e grea, mai ales ca tânăr creştin eşti lovit de multe ispite, dar să nu uităm: SUNTEM MAI MULT DECÂT BIRUITORI PRIN ACEL CARE A BORUIT MOARTEA. Poate zici că e greu să fii cu adevărat pocăit într-o lumea atât de plină de păcat. Nu zic că e uşor să trăieşi o pocăinţă reală, dar e tot ce ne poate salva şi ne dă dreptul de a trăii veşnic cu Isus. Să nu uităm că Dumnezeu ne cunoaşte inima şi nimic nu poate fi ascuns de ochii Lui.

Haideţi să trăim cu toţii o pocăinţă adevărată, pentru că oricum va veni ziua când se vor da cărţile pe faţă şi tot Universul va afla ce fel de pocăinţă am trăit.

Pocăinţa înseamnă a renunţa la tine, să te opreşti să lupţi împotriva lui Dumnezeu şi să te opreşti să fii tentat să crezi că îţi poţi obţine mântuirea şi iertarea prin faptele tale bune.

Pocăinţa este să renunţi la tine şi să te abandonezi în Hristos Domnul. Aceasta e pocăinţa care duce la mântuire. “Nimic nu aduc în mâinile mele ci mă încred în EL”. Când faci acest lucru totul este bazat pe Scriptură şi toate meritele sunt ale lui HRISTOS DOMNUL… Pocăinţa este să îţi vezi păcatul şi plata pentru păcat care este iadul veşnic, este a te întoarce de la starea de păcat şi pofte la Dumnezeu şi să te încrezi în HRISTOS DOMNUL pentru a-ţi ierta păcatul, pentru a te justifica înaintea dreptăţii lui Dumnezeu prin lucrarea de mântuire făcută la cruce… ///

În Evanghelii întâlnim două învăţături de bază: pocăinţa, credinţa şi iertarea păcatelor. Amândouă sunt date de Cristos şi obţinute prin credinţă. Prima pe care o vom studia este pocăinţa.

Iacov 2:19 „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară.”

Și dracii cred, dar asta nu îi face pocăiți. Este nevoie să îți dorești să Îl cunoști pe Dumnezeu, citind Biblia, care este Cuvântul Lui, și acceptând că suntem mântuiți doar prin El și nu prin faptele noastre bune. Pocăinţa vine după credinţă şi este un rezultat al credinţei. Omul nu se poate pocăi până n-a acceptat harul Evangheliei. El poate face aceasta numai dacă are credinţă. Când a acceptat Evanghelia, el părăseşte căile lui păcătoase – se pocăieşte. Pocăinţa şi credinţa sunt foarte strâns legate una de cealaltă, dar ele nu însemană acelaşi lucru. Pavel face diferenţă între ele, când scrie: “Pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă faţă de Domnul Isus Cristos”.

Cuvântul ebraic pentru pocăinţă înseamnă întoarcere sau convertire, în timp ce cuvântul grecesc înseamnă o schimbare a minţii şi a planului. Ambele înţelesuri trebuie incluse în definiţia noastră: pocăinţa este întoarcerea adevărată a vieţii noastre spre Dumnezeu, ca rezultat al temerii sincere de El. Include omorârea firii şi reînnoirea spiritului minţii. Din această definiţie trebuie luat în considerare trei lucruri.

Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să însemne mai mult decât o schimbare a acţiunilor exterioare. Inima trebuie schimbată. Tocmai de aceea Ezechiel, când îi încuraja pe oameni să se pocăiască, spunea că pocăinţa este o problemă a inimii “lepădaţi de la voi toate fărădelegile, prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou” (Ezechiel 18:31). Pocăinţa nu este adevărată dacă din inimă nu se îndepărtează răutatea.

Pocăinţa este rezultatul unei frici sincere de Dumnezeu. Un păcătos nici măcar nu se va gândi la nevoia de pocăinţă până în momentul când află că Dumnezeu îl va judeca. Când află că Dumnezeu îl va judeca, conştiinţa lui îl va face să se îngrijoreze şi-l va îndemna să se întoarcă de pe căile lui rele cu pocăinţă. Adevărata convertire începe cu teamă şi cu ură faţă de păcat “întristarea voastră v-a adus la pocăinţă… când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corin. 7: 9,10).

Prima parte a pocăinţei este omorârea firii. Aceasta reiese din versete cum ar fi: “depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea” (Psalmul 34:14). “Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea” (Isaia 1:16,17). E nevoie să se facă acest lucru pentru că “umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6).

A doua parte a pocăinţei, reînnoirea duhului minţii, este demonstrată prin roada care se vede în viaţa persoanei convertite (vezi Gălăteni 5:22,23; Filipeni 4:8). Toate aceste lucruri le căpătăm prin unirea noastră cu Cristos. Dacă murim împreună cu El, vechea noastră natură este crucificată şi înviem împreună cu El la o viaţă nouă. Acest fel de pocăinţă nu este o chestiune care ţine un moment, o zi sau un an. Ea ţine toată viaţa. Naşterea din nou înseamnă că creştinul nu mai este controlat de păcat, cu toate că el încă va mai trebui să se lupte cu natura să păcătoasă. Creştinul nu-şi pierde vechea lui natură, căci aceasta este cea care-l face să mai dorească lucruri rele. El nu poate fi complet eliberat de aceste dorinţe rele decât în momentul când moare. Când spunem că Dumnezeu iartă păcatul înţelegem că El ia vina şi pedeapsa păcatului. El nu îndepărtează prezenţa păcatului. Dar El face ceva care ne va aduce la o biruinţă şi mai mare – El dă credinciosului puterea Duhului de a birui păcatul. Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte de slăbiciunile noastre şi de nevoia de a ne bizui pe Duhul Sfânt. În Romani 7 Pavel vorbeşte despre viaţa sa după ce a devenit creştin şi ne arată clar că după convertire păcatul rămâne în noi. Pavel mai simţea încă în el o împotrivire faţă de Legea lui Dumnezeu (v.23). El ştie că nimic bun nu locuieşte în carnea să (v.18) şi că este mereu în conflict cu păcatul din cauza păcatului care este în el (v.24).

Unii oameni susţin învăţătura că cei ce sunt copiii lui Dumnezeu sunt renăscuţi prin mântuire şi făcuţi nevinovaţi astfel încât, oricât de mult păcătuiesc, ei sunt nevinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, spun ei, Duhul Sfânt este Cel care locuieşte acum în ei, ei nu mai trebuie să se împotrivească plăcerilor lor. Orice ar face ei acum nu mai este păcat, fiindcă este făcut de Duhul! Dar ce fel de Duh este acesta? Duhul Sfânt nu încurajează crima, imoralitatea, mândria, lăcomia şi înşelătoria. Duhul Sfânt este sursa dragostei, a virtuţii, modestiei, păcii şi adevărului. Duhul Sfânt este dat ca să ne călăuzească în dreptatea lui Dumnezeu.

În 2 Corinteni 7:11 Pavel vorbeşte despre şapte semne care dovedesc că un om s-a pocăit: dorinţa aprinsă de a se păzi împotriva ispitelor păcatului; râvna de a se curăţa de păcat şi strădania de a dovedi în mod practic sinceritatea şi reverenţa sa faţă de Dumnezeu; indignarea, adică mânia împotriva lui însuşi când îşi vede propria păcătoşenie şi nemulţumire înaintea lui Dumnezeu; groaza pe care o simte când se gândeşte la pedeapsă pe care o merită de la Dumnezeul cel drept; dorinţa de a-L asulta pe Dumnezeu; zelul, un efect al cunoaşterii propriei sale tendinţe de a păcătui, care îl face şi mai doritor să-L asculte pe Dumnezeu; ruşinea lăuntrică pe care o simte când se gândeşte la judecata divină a lui Dumnezeu asupra păcatului său şi la pedeapsă pe care ar fi trebuit s-o primească. În concluzie, putem spune că efectele pocăinţei sunt ascultarea de Dumnezeu; dragostea faţă de om; şi o viaţă sfântă şi curată.

Evanghelia este compusă din aceste două lucruri: pocăinţa şi iertarea păcatelor. Strigătul lui Ioan Botezătorul era: “Pocăiţi-vă căci împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 3:2); iar învăţătura lui Cristos era asemănătoare: “Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15).

Biblia ne învaţă că pocăinţa este darul lui Dumnezeu şi nu un efect pe care îl putem noi produce. În Fapte 11:18 se spune că pocăinţa este un lucru pe care-l dă Dumnezeu: “Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa”. Acelaşi lucru se spune în 2 Timotei 2:25 “Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului”. Dumnezeu îndeamnă pe toţi oamenii să se pocăiască, dar aceste îndemnuri sunt eficiente numai când Duhul Sfânt aduce omul la o viaţă nouă, la naşterea din nou.

Pocăinţa nu este, strict vorbind, cauza mântuirii, dar cele două sunt atât de apropiate încât sunt inseparabile. Biblia vorbeşte despre unii care au fost atât de luminaţi şi au văzut aşa de mult din lumină adevărului lui Dumnezeu, încât nu pot spune că sunt nevinovaţi. Când aceşti oameni şi-au împietrit în mod voit inimile şi au respins harul lui Dumnezeu cu dispreţ, de fapt ei au dispreţuit sângele lui Cristos şi au răstignit din nou pe Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6:6). Acest gen de apostaţi nu se pot pocăi şi de aceea nu pot fi mântuiţi. Acest păcat este numit păcat neiertat sau păcatul împotriva Duhului Sfânt.

O examinare a doctrinei romano-catolice despre pocăinţă

Romano-catolicii spun că pocăinţa este plângerea pentru păcatele din trecut şi evitarea lor în viitor; adică autopedepsire printr-un regret pentru păcat. Ei cred că pocăinţa este o disciplină severă care are ca scop stăpânirea firii şi o formă de pedepsire. Ei nu pomenesc nimic despre reînnoirea lăuntrică a omului şi despre schimbarea vieţii cu adevărat.

Ideea de iertare a păcatelor este foarte importantă. Să încercăm să-nţelegem acum învăţătura romano-catolică şi să vedem ce este greşit în această învăţătură. Aceştia spun că pocăinţa constă în: regret pentru păcat simţit cu inima; mărturisirea păcatului cu gura; şi satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu prin fapte bune. Ei spun că dacă vrem să primim iertarea păcatelor trebuie să îndeplinim aceste trei condiţii.

Regretul pentru păcat. Învăţătura romano-catolică spune că este necesar ca omul să simtă regret şi că acest regret trebuie să fie în suficientă măsură şi perfect. Dar cum poate şti omul dacă regretul său a fost suficient pentru a plăti datoria pe care o are faţă de Dumnezeu? Suntem de acord că omului trebuie să-i pară rău pentru păcatele lui, dar noi nu afirmăm că el poate fi iertat pentru simplul fapt că regretă. Părerea de rău pentru păcat nu este cauza iertării. Speranţa unui păcătos nu este în lacrimile lui, ci în mila lui Dumnezeu.

Mărturisirea cu gura. Romano-catolicii ne învaţă că păcătosul trebuie să-şi mărturisească păcatele unui preot care apoi va putea să le îndepărteze. Ca să-şi sprijinească învăţătura ei se folosesc în mod greşit de anumite pasaje din Scriptură. Când Cristos i-a trimis pe leproşi la preot, spun ei, lepra este o imagine a păcatului cu care trebuie să te duci la preot. Dar Cristos i-a trimis la preot pe aceşti oameni, ca să împlinească Legea care spunea că în momentul când un lepros era vindecat, vindecarea lui trebuia confirmată de preot. O altă întrebuinţare greşită a Scripturii apare în legătură cu versetul: “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5:16). Aceasta nu înseamnă că mărturisirea păcatelor trebuie făcută în faţa unui om special ales. Este limpede că aici se vorbeşte despre o mărturisire şi o rugăciune mutuală.

Din acest verset nu se desprinde nevoia unei relaţii de acest gen între preot şi penitent. Argumentul care spune că legea lui Dumnezeu porunceşte mărturisirea păcatelor, în realitate nu are nici o bază. Mărturisirea în faţa unui preot nu este menţionată în Scripturi şi nici n-a fost inclusă în legea romano-catolică până la începutul secolui al XIII-lea.

Biblia ne învaţă că numai Domnul Dumnezeu ne poate îndepărta păcatele. El le poate uita şi le poate îndepărta din faţa Lui. Noi am greşit faţă de Dumnezeu, deci la El trebuie să mergem după împăcare. Dumnezeu cheamă păcătoşii la scaunul îndurării Sale, deci mila trebuie căutată numai la El. “Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:5). “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcate şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

Satisfacerea dreptăţii lui Dumnezeu prin fapte bune. Învăţătura aceasta spune că omul pocăit poate atrage mila lui Dumnezeu asupra lui prin lacrimi, post, dărnicie şi prin bunătate faţă de alţii. Făcând aceste lucruri se crede că omul plăteşte datoria pe care o are faţă de Dumnezeu; dă socoteală pentru păcatele lui şi îşi câştigă iertarea. Aceşti învăţători spun că, deşi Dumnezeu îndepărtează vina omului, El trebuie să-l pedepsească pe om de dragul disciplinei, dar omul poate evita această prin “satisfacere”. Dacă e adevărat acest lucru, atunci mântuirea noastră nu mai depinde numai de mila lui Dumnezeu, ci şi de faptele noastre bune. Contrar acestei idei, Scriptura ne învaţă că iertarea este gratuită. “El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Ţiţ 3:5). Cuvântul “iertare” vorbeşte despre un dar. Când spunem că un creditor a iertat o datorie spunem că el a anulat-o şi că nu mai este nimic de plătit. În acelaşi fel Domnul spune: “Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25).

Romano-catolicii susţin că păcatele pot fi şterse de botez, dar pentru păcatele de după botez trebuie plătit prin fapte satisfăcătoare. Dar Ioan ne spune hotărât: “Dacă cineva a păcătui, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). Cristos este avocatul noastru continuu a cărui mijlocire înaintea lui Dumnezeu ne readuce mereu în favoarea Tatălui. Ioan Botezătorul a exclamat: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Romani 1:29). Isus singur este Mielul lui Dumnezeu ceea ce înseamnă că El este singura jertfă pentru păcat.

Mai există o altă învăţătură despre păcat care trebuie respinsă – aberaţia că unele păcate sunt scuzabile (neaducătoare de moarte), iar altele aducătoare de moarte. Oamenii care susţin această idee de ordinul ficţiunii afirmă că pentru păcate scuzabile putem plăti cu o simplă repetare a rugăciunii Domnului sau lăsându-se să fim stropiţi cu apă sfinţită etc.. Dar această falsă învăţătură contravine adevăratei învăţături a Scripturii pentru că în Scriptură se spune fără nici o deosebire că: “plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). Când un credincios păcătuieşte, păcatul acela nu va cauza moartea spirituală a credinciosului (cu toate că el o merită), deoarece Dumnezeu este milos şi nu-i condamnă pe acei care sunt în Cristos Isus.

Unul dintre argumentele folosite pentru a sprijini învăţătura “satisfacerii” pentru păcate este găsit în exemplul lui David care a fost pedepsit de Dumnezeu cu moartea Fiului Său după ce David a fost iertat pentru păcatul pe care l-a făcut împotriva lui Urie şi a lui Batşeba. Dar Dumnezeu administrează două feluri de pedepse: de corecţie şi de răzbunare dreaptă. Moartea fiului lui David a fost pedeapsa lui Dumnezeu de corectare nu de revărsare a blestemului Lui.

Alte învăţături romano-catolice

O altă învăţătură pe care o respingem în mod categoric este învăţătura despre indulgenţă. Această învăţătură spune că există merite ale lui Cristos, ale apostolilor şi ale martirilor care sunt depozitate ca o comoară a Bisericii pe care Papa şi episcopii le pot împărţi altor oameni. Dacă doctrina aceasta ar fi adevărată atunci păcatele ar putea fi iertate prim meritele apostolilor şi ale martirilor, dar Biblia spune: “Sângele lui Isus Cristos ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7). În Evrei 10:14, ni se spune: “Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi”. Iertarea păcatelor nu poate depinde în nici un fel de sângele martirilor.

Purgatoriul este învăţătura care susţine că după moarte omul trebuie să mai facă o altă “satisfacere” pentru păcatele sale înainte de a putea fi primit de Dumnezeu. Am arătat deja că sângele lui Isus este singurul mijloc de îndepărtare a păcatelor şi că nu mai este nevoie de nici o altă lucrare pentru a “satisface” dreptatea lui Dumnezeu înainte ca păcătosul să fie mântuit. Deci, dacă nu există purgatoriu atunci nu există nici chemarea de a ne ruga pentru oamenii care au murit, pentru că aceştia sunt deja ori primiţi ori respinşi de Dumnezeu. Biblia nu ne spune nicăieri să ne rugăm pentru cei ce au murit.

Pocăitul care nu se pocăieşte

De Jim Elliff

Cel care este credincios în Hristos este o persoană care se pocăieşte întreaga lui viaţă. Începe cu pocăinţa şi continuă în pocăinţa (Romani 8:12-13). David a săvârşit păcate imense dar a căzut în genunchi fără cel mai mic gest de crâcnire la o singură vorbă a profetului, şi asta pentru că David a fost un pocăit în inima lui (2 Samuel 12:7-13). Petru s-a dezis de Hristos de 3 ori, dar a suferit de 3 ori mai multă remuşcare până când s-a pocăit cu lacrimi amare (Matei 26:75). Fiecare creştin este chemat să fie un pocăit, dar el trebuie să fie un pocăit care se pocăieşte continuu. Când vorbeşte despre învăţătura cu privire la disciplină în biserică, Biblia ne arată ca toţi credincioşii autentici trebuie să aibă o natură de oameni care se pocăiesc. O persoană care nu este dornică să se pocăiască la mustrarea în dragoste a bisericii poate fi considerat ca nimic mai mult decât un “păgân şi un vameş” (Matei 18:15-17).

Ce este Pocăinţa?

Pocăinţa este o schimbare a minţii în ce priveşte păcatul şi în ce priveşte atitudinea faţă de Dumnezeu, o întoarcere interioară de la păcat către Dumnezeu, lucru care este vizibil prin rodul sau – ascultarea (Matei 3:8; Faptele Apostolilor 26:20; Luca 13:5-9). Este o ura faţă de ceea ce înainte iubeai şi o iubire faţă de ceea ce înainte urai, o schimbare a păcatului irezistibil cu un irezistibil Hristos. Pocăitul adevărat este dedicat, legat de Dumnezeu. Credinţa este singura lui opţiune. Atunci când îşi dă seama pe deplin că păcatul îl falimentează, Dumnezeu îl ia în primire (Matei 9:13b). Şi fie va avea credinţă, fie va ajunge la disperare; conştientizarea acestui faliment fie îl va elibera, fie îl va devora.

Omul religios adesea se înşeală în ceea ce priveşte pocăinţa proprie. Este adevărat, cel credincios ar putea săvârşi cele mai grave păcate; dar este un semn de moarte pentru acela care rămâne în iubire faţă de păcat, care continua să se simtă confortabil într-o atmosferă păcătoasă, pentru că doar cei care se pocăiesc cu adevărat vor moşteni cerul.

Pocăitul înşelat ar putea să fie cel mai rău dintre păcătoşi dacă ar putea, însă societatea îl reţine cumva de la aceasta. El poate tolera sau chiar se poate bucura deplin împreună cu acei pretinşi creştini şi păstori, care sunt lumeşti, dar el nu îşi doreşte să fie părtaş unei comuniuni sfinte sau a unei închinări sfinte şi fervente. Dacă el nu poate suporta un serviciu de închinare mai mult de 15 minute considerându-l “prea lung”, cum se va simţi o astfel de persoană după 15 milioane de ani de serviciu de închinare eternă în rai? El aspira la un rai al desfătării, recreerii şi unei vieţi uşoare – un fel de vacanţa continua; pentru o astfel de persoană, raiul sfinţeniei totale ar fi ca un iad.

Totuşi Dumnezeu este sfânt şi Dumnezeu este în rai. El nu poate fi învinovăţit pentru trimiterea unui om păcătos în iad, chiar dacă o astfel de persoană ar declara oricât de articulat că este un credincios (Evrei 12:14).

Care sunt substitutele pentru Pocăinţa Autentică?

Poţi să te reformezi în faptele tale, fără a experimenta însă pocăinţă din inimă. (Psalmul 51:16-17; Ioel 2:13). Aceasta este o înşelătorie majoră, pentru ca în ea, iubirea păcatului rămâne în tine (1 Ioan 2:15-17; Faptele Apostolilor 8:9-24). Fariseii erau experţi la acest capitol (Marcu 7:1-23). Inima unui om este marea lui problemă. Un om poate părea perfect în faptele sale, dar să rămână condamnat pentru inima lui. Faptele lui sunt cel mult ipocrite şi servesc intereselor proprii, ale eului. Nimic bun nu poate ieşi vreodată dintr-o inimă rea. “Oare din aceeaşi vană a izvorului ţâşneşte şi apa dulce şi apa amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o vită să facă smochine? Nici apă sărată nu poate da apă dulce…” (Iacov. 3:11-12).

Poţi să experimentezi emoţia pocăinţei dar nu şi efectul ei. Acest lucru este precum amnezia. Astfel, îţi poţi vedea spectrul păcatului în oglindă şi să fii cuprins de groază, şi totuşi imediat să uiţi ce fel de persoana tocmai ai văzut (Iacov 1:23-24). Este adevărat, pocăinţa include şi o emoţie sinceră, o afecţiune pentru Dumnezeu şi o nemulţumire vis-à-vis de păcat. Chiar valuri de regrete pot inunda inima păcătosului, şi chiar este normal ca acest lucru să se întâmple (Iacov 4:8-10). Dar exista un astfel de lucru precum emoţia temporară care poate semăna în aparenţă cu pocăinţa; acesta emoţie are însă picioare foarte slabe şi nu poate să îl ţină pe acel om într-un comportament adecvat pe lungul drum al obedientei fata de Dumnezeu. Regretele tale pot chiar să fie îndelungate. Totuşi dacă ele nu conduc la pocăinţă, aceste regrete sunt lumeşti şi se aseamănă cu o moarte vie – şi poate chiar mai mult (2 Corinteni 7: 10). Ai de-a face cu un înşelător vechi. Iuda a experimentat un astfel de regret, dar apoi “s-a dus de s-a spânzurat.” (Matei. 27:3-5)

Poţi să mărturiseşti verbal folosind cuvintele unui pocăit adevărat, dar să nu te pocăieşti niciodată (Matei 21:28-32; 1 Ioan 2:4; 4:20). Mărturisirea în ea însăşi nu este echivalentă pocăinţei. Mărturisirea mişca doar buzele, pe când pocăinţa mişcă inima. A numi o faptă că fiind rea înaintea lui Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu renunţarea la a face acea faptă. Prin mărturisirea ta, poţi fi onest şi emoţional, însă aceasta este inutilă dacă ea nu exprima o schimbare adevărată a inimii. Există cei care mărturisesc doar pentru a fi văzuţi, a căror aşa-zisa pocăinţa poate fi teatrală, fiind exprimata vizual, însă în realitate le lipseşte pocăinţa autentică. Dacă faci că exprimarea pocăinţei tale să apară ca fiind de succes, nu vei acea succes în ce priveşte pocăinţa adevărată. Vei vorbi smerit, dar vei păcătui cu aroganţa. Saul a oferit modelul mărturisirii (1 Samuel 15:24-26), dar mai târziu a mers în iad. Pocăinţă “din vorbe” nu este pocăinţa.

Poţi să te pocăieşti doar din frica faţă de condamnare, dar nu din ura faţă de păcat. Orice om se va opri din păcat atunci când va fi prins asupra lui sau când este aproape sigur că va fi prins, dar asta numai dacă nu cumva pedeapsa sau ruşinea ce vor trebui îndurate sunt suficient de însemnate (1 Timotei 1:8-11). Atunci când pierderile sunt suficient de mari pentru a-i capta atenţia, persoana respectivă se va reforma. Dacă acesta este singurul motiv al pocăinţei tale, atunci nu te-ai pocăit absolut deloc. Este doar o lucrare a legii, dar nu a harului. Oamenii pot fi controlaţi prin frică, dar ceea ce se cere pentru pocăinţa adevărată este o schimbare a inimii. Acân şi-a recunoscut păcatul după ce a fost prins asupra faptei, dar altfel nu ar fi recunoscut. Oasele lui se găsesc în Valea Acor, dar sufletul lui, cel mai probabil, se afla în iad (Iosua 7:16-26).

Poţi să vorbeşti în public împotriva păcatului ca şi un pocăit autentic, dar niciodată să nu te pocăieşti în viaţa ta privată (Matei 23:1-3). Folosirea corzilor vocale nu îţi poate schimba inima. Într-o astfel de situaţie, păcatul tău este ca o curvă. Vorbeşti împotriva amantei tale în public, dar o îmbrăţişezi în dormitorul tău. Iar ea nu pare a fi afectată pentru a fi criticata în public atâta timp cât îţi poate capta toată atenţia în viaţa ta privată. “Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?” (Iacov 4:4).

Poţi să te pocăieşti special pentru a beneficia de câştiguri temporare decât pentru a da glorie lui Dumnezeu. Exista beneficii pentru cel care se pocăieşte, însă motivaţia principală pentru pocăinţă nu poate fi egoistă. Eul este mort, iar carcasa lui mirositoare trebuie aruncată. Trebuie să ne pocăim pentru ca Dumnezeu merita şi pentru ca El este autoritatea noastră ce trebuie respectată, chiar şi în situaţia când nu am câştiga nimic de pe urma pocăinţei. Sigur, pocăinţa noastră ar putea să pară că ne-a provocat mai multe pierderi decât câştigurile pe care le-am fi avut păcătuind (Matei 16:24-26; Filipeni 3:7-8). Şi acesta este un test al pocăinţei autentice.

Poţi să te pocăieşti pentru păcatele mai mici cu scopul de a continua în cele mai grave (Luca 11:42). Noi încercam să ne băgăm în seama conştiinţa care nu ne dă pace doar făcând unele exerciţii minore de pocăinţă, dar asta nu este pocăinţa absolut deloc. În cel credincios cu adevărat, întreaga inimă se schimba. Pocăitul pe jumătate este un om împărţit: o parte împotriva păcatului şi o parte iubindu-l; o parte împotriva lui Hristos, o alta aparent de partea Lui. Dar fie una, fie cealaltă trebuie să iasă biruitoare, pentru ca omul nu poate să slujească şi lui Dumnezeu, şi lui mamona (sau orice alt idol); trebuie să iubească pe unul şi să urască pe celălalt (Matei 6:24).

Poţi să te pocăieşti într-atât de general încât de fapt nu te-ai pocăit deloc pentru vreun păcat specific. Persoana care se pocăieşte în termeni mult prea generali este foarte probabil că a vrut de fapt să îşi ascundă păcatele (Proverbe 28:13). Acolo unde schimbările nu sunt specifice, pocăinţa lipseşte de fapt. Păcatul este ca Hydra, animalul acela mitologic cu multe capete. Un astfel de animal nu poate fi înfrânt “în general”, ci este nevoie să îi tai toate capetele, unul câte unul.

Poţi să te pocăieşti din dragoste sau apreciere pentru prietenii tăi sau pentru liderii religioşi, dar să nu te pocăieşti din dragoste pentru Dumnezeu (Isaia 1:10-17). O persoană poate să încerce să se reformeze din afecţiune faţă de prieteni sau din respect faţă de cei mai înţelepţi spiritual, şi totuşi să nu facă nimic semnificativ din punct de vedere spiritual. Dacă un om se întoarce de la păcatele lui dar fără a se îndrepta de la păcat către Dumnezeu, va afla ca păcatul sau doar şi-a schimbat numele şi se ascunde după mândria să. Iar acum va fi mai dificil să scormoneşti pentru a găsi subterfugiile păcatului. I-ai iubit pe alţii, dar nu pe Dumnezeu. Şi cel mai mult te-ai iubit pe tine. Soţia lui Lot a părăsit oraşul păcatelor la insistenta unui înger şi de dragul familiei sale, dar s-a întors apoi cu faţa către păcat. Şi şi-a pierdut inima. “Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot” (Geneza 19:12-26; Luca 17:32).

Poţi să mărturiseşti finalul unui fapt păcătos dar să nu te pocăieşti de obiceiul de a trăi în acel păcat. Dacă o persoană este onestă, este o persoană bună doar în termeni omeneşti; dar nu este o persoană pocăita până când păcatul acelei persoane este dat morţii. În acest sens, acea persoană trebuie să fie un “ucigaş” pentru a fi a lui Dumnezeu: “Dacă trăiţi după îndemnurile ei (ale firii pământeşti), veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Dumnezeu ştie ce ai făcut în viaţa ta; ceea ce El vrea de la tine este ascultare, obedienţă (Luca 6:46).

Poţi să încerci să te pocăieşti de păcatele tale, dar în acelaşi timp în mod intenţionat să laşi poarta deschisă pentru oportunităţi noi de a păcătui. Un om care a spus “mă pocăiesc” dar care nu părăseşte sursa sau mediul acelui păcat este o persoană suspectă de lipsa pocăinţei. Deşi anumite situaţii care cauzează ispitele nu pot fi schimbate, în cele mai multe situaţii se poate. O persoană care nu fuge de mediul său condiţiile ispitei atunci când este în măsură să facă acest lucru arată ca de fapt ea îşi iubeşte păcatul. Un şoarece trebuie să fie nebun să îşi construiască ascunzişul sub culcuşul pisicii. “Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele” (Romani 13:14).

Poţi să faci un efort pentru a te pocăi de anume păcate fără să te pocăieşti de toate păcatele care îţi sunt cunoscute. Un om de afaceri învaţa să arate grija faţă de nevoile clienţilor săi, dar în acelaşi timp îşi batjocoreşte soţia prin neglijenţă faţă de ea. Un altul îşi aduce în fiecare săptămână darul în bani la biserică, dar în acelaşi timp fura de la patronul său în fiecare zi din timpul pe care este dator să îl folosească în interesul acestuia. Orice persoană se lauda cu unele păcate pe care le-a învins, însă adevărata pocăinţă consta într-o repulsie a păcatului în totul. Cel care se pocăieşte cu adevărat urăşte toate păcatele, deşi el poate să cadă în anumite păcate accidental mai repede decât în altele. El ar putea să nu îşi cunoască toate păcatele, dar renunţă şi respinge imediat pe cele cunoscute. În cel credincios, pocăinţa este universală; duhul doreşte pocăinţa chiar şi atunci când trupul este slăbit (Matei 26:41).

Pocăinţa şi credinţă sunt legate. O persoană păcătoasă nu are nici o speranţă de ascultare faţă de Dumnezeu în lipsa credinţei în Dumnezeu, care este sursa întregii sfinţenii. În pocăinţa fata de păcate, el îşi pierde auto-suficienta, pentru ca Dumnezeu este Cel care îl sfinţeşte (Iuda 24-25; 1 Tesaloniceni. 5:23-24; 1Petru 1:5).

Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu (Faptele Apostolilor 11:19; 2 Timotei 2:25) şi o datorie a omului (Faptele Apostolilor 17:30; Luca 13:3). Şi vei şti dacă ai primit-o numai dacă o practici (Filipeni 2:12-13). Nu o aştepta să vină, ci aleargă către ea. “Fii plin de râvna dar, şi pocăieşte-te” (Apocalipsa 3:19). Aleargă după ea, şi o vei găsi; uită de ea şi vei pieri.

Zac Poonen-Crede în înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu a avut planuri măreţe pentru Adam şi Eva atunci când i-a creat. Însă aceste planuri nu au putut fi împlinite, în afară de faptul că au fost puşi la test. Aşa că El a pus în mijlocul grădinii un pom atrăgător cu fructe seducătoare care se numea pomul cunoaşterii binelui şi răului. Şi a interzis lui Adam şi Evei să mănânce din el. Falimentul lui Adam şi al Evei în Eden a fost în primul rând un faliment al credinţei. Credinţa este încredinţarea totală a personalităţii umane în Dumnezeu, cu totală încrederea în perfecta Lui înţelepciune, dragoste şi putere. Eva a eşuat în a avea o astfel de încredere în Dumnezeu şi a fost de aceea ispitită de Satan în a nu asculta de porunca lui Dumnezeu. Satan i-a sugerat Evei că ar exista un punct slab în înţelepciunea lui Dumnezeu în a nu le permite să mănânce din acel pom. Dumnezeu nu-i dăduse nici un motiv lui Adam de ce pomul era interzis. Credinţa nu are nevoie niciodată de un motiv pentru a asculta de Dumnezeu. Raţiunea noastră este aceea care cere să ştie motivul mai întâi. Ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie întodeauna ascultarea credinţei şi nu ascultarea motivului.

Pavel a spus că el a fost chemat „să aducă la ascultarea credinţei toate Neamurile” (Romani 1:5). El a spus de-asemeni că „proclamarea lui Isus Hristos a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă” (Romani 16:25,26). Raţiunea nostră este duşmanul credinţei, aşa cum reiese clar din Proverbe 3:5 „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta (nu „cu capul”) şi nu te bizui pe înţelepciunea ta.” Înţelepciunea lui Dumnezeu este ascunsă de cel isteţ şi inteligent şi este descoperită de către Duhul acelora care pur şi simplu cred asemeni unor prunci. Isus a spus „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25). Raţiunea este un slujitor bun, însă un stăpân rău; aşa că locul cuvenit dat de către Dumnezeu este acela de slujitor al cugetului în om – cugetul însuşi fiind supus Duhului Sfânt.

Dumnezeu nu i-a dat nici un motiv lui Adam de ce nu putea mânca din pomul interzis, pentru că a vrut să dezvolte în Adam credinţa în El. Şi acesta este primul domeniu în care Dumnezeu ne testează şi pe noi. Putem noi să ascultăm de El chiar şi atunci când nu înţelegem de ce ne cheamă să facem ceva? Cum rămâne atunci când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva despre care raţiunea noastră ne spune că este fără rost?

Când Isus i-a cerut lui Petru să păşească afară din corabie şi să meargă pe apă, acea poruncă era împotriva a tot ce i-a spus raţiunea lui Petru. Dar dacă ar fi ascultat de raţiune, nu ar fi experimentat niciodată acea minune. Am putea numi multe astfel de exemple din Scripuri. Şi aici zace motivul lipsei de putere a multor creştini şi de ce mulţi credincioşi nu experimentează niciodată lucrările supranaturale ale lui Dumnezeu în vieţile lor. Ei trăiesc prin raţionament şi nu prin credinţă.

Credinţa este de-asemeni o încredere totală în dragostea lui Dumnezeu. Satan i-a sugerat Evei că Dumnezeu nu îi iubeşte îndeajuns şi că de aceea a păstrat acel fruct minunat în afara zonelor permise. Dacă Eva ar fi trăit prin credinţă şi nu prin raţionament, i-ar fi răspuns „Bine, Satan, eu nu înţeleg de ce Dumnezeu ne-a spus să nu mâncăm din acel pom. Dar sunt sigură de un singur lucru – că Dumnezeu ne iubeşte foarte mult; şi aşa că sunt sigură că El nu ne-ar opri nici un lucru bun. Dacă El ne-a interzis acest fruct, trebuie să existe un motiv foarte bun pentru aceasta, care are în vedere binele nostru.” Acesta ar fi fost răspunsul credinţei. În schimb, ea a cedat minciunii Diavolului. Doar scutul credinţei în dragostea perfectă a lui Dumnezeu pentru noi „poate stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Galateni 6:16).

Toate descurajările şi depresiile sunt rezultatul trăirii prin raţionament şi nu prin credinţă. Toată anxietatea şi frica îşi au radăcinile în aceiaşi cauză. Dumnezeu îngăduie să fim încercaţi – să fim ispitiţi să ne îndoim de dragostea Lui, atunci când El retrage de la noi „sentimentele” manifestării prezenţei Lui cu noi – pentru ca noi să fim puternici în credinţă şi apoi să ajungem la locul de maturitate unde El îşi poate împlini scopul Lui prin noi.

Dumnezeu a creat acel pom al cunoştinţei binelui şi răului atractiv, pentru că doar aşa Adam şi Eva ar fi putut fi testaţi. Vor respinge ei ceva aşa de atractiv, în favoarea lui Dumnezeu? Sau îl vor respinge pe Dumnezeu şi vor alege ce le face lor plăcere? Aceasta este alegerea pe care o întâmpinăm şi noi în momentele de ispită. Şi de aceea Dumnezeu a îngăduit ca ispita să fie aşa de atrăgătoare. Doar atunci când respingem vreun lucru interzis, care este cu adevărat atractiv, şi înspre care ne simţim grozav de atraşi şi despre care ştim că ne poate da plăcere, putem dovedi că-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima.

Şi aşa dovedim credinţa noastră în dragostea perfectă a lui Dumnezeu – crezând că ceea ce Dumnezeu ne-a interzis, a făcut-o în dragoste desăvârşită pentru binele nostru. Astfel, fiecare ispită de a păcătui şi de a nu asculta de Dumnezeu, devine o încercare a credinţei noastre. Să trăieşti prin credinţă este să crezi că fiecare poruncă a lui Dumnezeu a venit dintr-o inimă a dragostei desăvârşite care doreşte tot binele pentru noi.

Când Dumnezeu a dat israeliţilor cele zece porunci, Moise le-a spus „Dumnezeu a venit să vă pună la încercare” (Exod 20:20). În Deuteronom 33:2,3 ni se spune „la dreapta lui Dumnezeu era focul Legii pentru ei. Da, (aceasta dovedeşte că) El iubeşte popoarele.” Vor crede ei că acest foc al Legii era dovada dragostei lui Dumnezeu pentru ei? Acesta era examenul? Acolo unde Eva a falimentat să se-ncreadă în Dumnezeu, israeliţii au falimentat de-asemenea şi nici ei nu s-au supus poruncilor.

Însă, exact aici a biruit Isus. El a trăit prin credinţă. Fiecare ispită pe care i-a adus-o Satan în pustie a fost combătută de simplul răspuns „Este scris…”. Isus a trăit în ascultare de fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost dat în dragoste desăvârşită pentru om şi Isus l-a ascultat în credinţă. Astfel, El a devenit un Înaintaş pentru noi. Dacă este să slujim oamenii lui Dumnezeu în mod eficace, este esenţial ca şi noi să trăim prin credinţă – şi să ne manifestăm credinţa prin ascultare totală de poruncile lui Dumnezeu. Doar aşa putea fi exemple altora.

Psalmul 8

Henri Rossier

În versetul 1 al acestui psalm, rămăşiţa credincioasă contemplă puterea măreaţă a Domnului, pentru că rămăşiţa, şi nu numai Duhul, ca în altă parte, vorbeşte aici, spunând: „Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Tu ai pus măreţia Ta mai presus de ceruri”. Domnul, acest Domn al rămăşiţei, este Hristosul. Ochii credincioşilor străbat pământul şi citesc acolo Numele Fiului Omului scris în orice loc, un Nume minunat pe care oamenii şi-L repetă întrecându-se unii cu ceilalţi, aceiaşi ochi contemplă cerul creaţiei, şi-L văd pe Fiul Omului domnind în Paradisul lui Dumnezeu mai presus de ceruri, lucrarea mâinilor Sale. El este prezentat în măreţia Lui, ca punând-o El Însuşi mai presus de ceruri. Aceasta aminteşte cuvântul pe care-l găsim în Evrei 1:3 : „După ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte”.

Dar cine Îl va lăuda în ziua gloriei Sale? La naşterea Lui, îngerul Domnului, cu o mulţime de oştire cerească, vestise dinainte venirea zilei anunţată în psalmul nostru: „Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte şi pe pământ pace, în oameni bună plăcere!” (Luca 2:14 ). Când a intrat ca Împărat al păcii în Ierusalim, mulţimile, anticipând, prin Duhul profetic, momentul despre care se vorbeşte aici, exclamă: „Pace în cer şi glorie în cele preaînalte!” (Luca 10:38 ), pentru că nu venise încă timpul pentru a se vesti pacea şi gloria pe pământ, dar era foarte aproape timpul pentru a le vesti în cele preaînalte, unde urma să Se urce în virtutea învierii Lui. Dacă mulţimea ar fi tăcut, pietrele înseşi ar fi strigat, pentru ca Dumnezeu să arate dinainte tuturor, în mod profetic, care va fi partea lui Isus în lumea viitoare, cum descoperise ucenicilor pe muntele transfigurării.

Dar cine Îl va lăuda, în ziua stăpânirii Sale universale ca Fiu al Omului? Nu îngerii, ci pruncii: „Din gura pruncilor şi a sugarilor Ţi-ai întemeiat laudă, din cauza adversarilor Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător” (v. 2). Dumnezeu vrea să desfiinţeze orice pretenţie omenească în faţa unei asemenea glorii. Lauda Fiului Omului trebuie să se întoarcă la sugari şi la prunci; tăria Lui se va întemeia numai pe ei, pentru că trebuie să fii născut din nou ca să intri în Împărăţia Lui.

În versetele 4-8, nu Rămăşiţa ca întreg, ci fiecare sfânt în mod individual celebrează gloria Fiului Omului. Înaintea minunilor creaţiei, mintea nu poate pricepe că cerurile cu miliardele lui de stele au fost făcute pentru omul muritor (Enoh), pus sub sentinţa morţii din cauza căderii, nici chiar pentru fiul omului (Adam) care nu căzuse şi era încă nevinovat. Dar prin Duhul, primim soluţia acestei enigme. Toată creaţia nu este, în gândirea lui Dumnezeu, decât temelia pe care Îl va aşeza pe al doilea Adam, pentru că, prin suferinţa morţii, El, Fiul lui Dumnezeu devenit om, a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, şi pentru că a devenit om pentru a putea muri şi împlini planurile lui Dumnezeu în răscumpărare.

Aici ochii credinciosului Îl văd pe Hristos în trecut, în prezent, şi în viitor: în trecut, cerurile sunt lucrarea degetelor Sale; prin El au fost create toate lucrurile – în prezent, după ce a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii, a fost încununat cu glorie şi onoare la dreapta lui Dumnezeu – în viitor, toate sunt puse sub picioarele Lui.

Aici Noul Testament intervine pentru a ne descoperi ceea ce nici Vechiul Testament nici Psalmii nu puteau cunoaşte asocierea noastră cu El, Fiul Omului ca Adunarea Lui. Ştim că avem parte şi stăpânire cu El în tot ce I-a dat Dumnezeu în virtutea lucrării Sale. Luăm parte la gloria Lui, cum El a luat parte de smerirea noastră încărcându-Se cu păcatele noastre. Dacă Dumnezeu a pus toate sub picioarele Lui, L-a şi dat „Cap peste toate, Adunării, care este Trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toţi” (Efeseni 1:22 ). Cum am văzut deja în Psalmul 2 , această unire şi comuniunea Bisericii cu El sunt în întregime omise în Psalmul 8 , care afirmă numai gloria Lui personală.

Dacă Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, pe El, pârga, vom fi cu siguranţă înviaţi la venirea Lui, şi cum Dumnezeu va pune toate sub picioarele Lui (până la ultimul duşman, moartea, care va fi abolită), vom fi instauraţi cu El, îmbrăcaţi cu nemurire, mai presus de toate lucrurile; moartea va fi, pentru noi, înghiţiă de victorie ( 15:27, 54 ), şi Însuşi Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre.

În Filipeni 3:21 , Hristos care are puterea „de a-Şi supune chiar toate lucrurile”, va folosi această putere la venirea Lui, pentru a ne face asemenea trupului gloriei Sale.

În Evrei 2:8-10 , dacă a suferit, a fost pentru a aduce „pe mulţi fii în glorie”, aşteptând ca toate lucrurile să-I fie supuse.

În orice caz, avem deci parte cu El, în rezultatele glorioase ale lucrării Lui şi putem să-L slăvim cu o bucurie desăvârşită pe Cel care, după ce a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii, a găsit de cuviinţă să ne asocieze Sieşim mult deasupra acestor duhuri slujitoare, pentru a ne bucura cu El de gloria Sa ca Fiu al Omului!

Psalmul 2

Henri Rossier

În acest Psalm, comuniunea se exprimă în chip minunat. Dumnezeu Tatăl şi Duhul Său sunt de acord să celebreze meritele lui Hristos, respins de toţi, ca şi partea minunată care trebuie să-I revină. Credinciosul împărtăşeşte atât de complet gândul lor, încât ar vrea să-i vadă pe oameni supunându-se inimii Celui care va fi rânduit Domn, Împărat şi Judecător, şi îi îndeamnă la aceasta (Psalmul 2:10-12 ).

Primele două versete sunt cuvintele profetice ale Duhului lui Dumnezeu. Ele s-au împlinit prima dată la cruce, când „Irod cât şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” s-au adunat ca să scape de Unsul Domnului, de sfântul Său Slujitor Isus (Fapte 4:27 ). Calvarul a prezentat un tablou restrâns al acestei ligi a regilor şi a naţiunilor împotriva lui Hristos dar, ca toate profeţiile, această răzvrătire universală nu va fi deplin realizată decât în vremea sfârşitului. Atunci, în faţa naţiunilor iritate, aliate împotriva Lui, a Domnului, în loc să suporte ocările lor ca altădată, va fi uns Împărat peste Sion, şi mânia Lui, vestită în acest psalm, se va aprinde împotriva duşmanilor Săi. Această adunare a naţiunilor la sfârşitul zilelor va avea ca scop să rupă jugul Domnului, gata să apese asupra lor şi a căror ameninţare le va fi de nesuferit, chiar dacă au tolerat, fără revoltă jugul cumplit al Fiarei romane şi a lui Antihrist. Această revoltă netrebuind să-şi găsească expresia completă decât în timpurile din urmă, cuvintele din versetul 3: „Să Le rupem legăturile şi să aruncăm departe de noi funiile Lor!” nu sunt menţionate în citarea pe care Faptele o fac din acest pasaj.

În versetele 4-6, Duhul Sfânt redă chiar cuvintele Tatălui când este vorba de Cel în care-Şi găseşte plăcerea: „Şi Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele” (v. 6). Nu lasă nimănui grija de a exprima propriile Sale gânduri cu privire la Fiul Său. Proclamă triumful Său şi loveşte faţa duşmanilor Săi de a căror nebunie Îşi bate joc. Ce satisfacţie pentru inima Lui să-L vadă pe Fiul intrând în Împărăţia Sa, exercitând în sfârşit, asupra unei lumi care Îl respinsese, supremaţia şi autoritatea Sa, după ce a aşteptat atât de mult ziua în care Domnul Îl va unge Împărat peste Sion şi va face din El conducătorul guvernării pământului. Vom vedea mai târziu (Psalmul 110 ) că înainte de acel moment, Dumnezeu L-a aşezat la dreapta Sa ca şi Conducător al guvernării cereşti.

În versetele 7-9, Domnul ia cuvântul: vesteşte „hotărârea”, acest plan al lui Dumnezeu pe care toată ura oamenilor nu a făcut decât să îl împlinească, după cum se spune: „Ca să facă tot ceea ce mâna Ta şi planul Tău hotărâseră dinainte să fie” (Fapte 4:28 ). Ce valoare are, pentru inima lui Hristos, ceea ce Tatăl Lui a făcut pentru El! Cum apreciază El cuvântul ieşit din gura Lui, şi pe care El Însuşi, Fiul Omului, l-a trăit! Cu ce dragoste vorbeşte despre aceasta! „Voi vesti hotărârea: „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut” (v. 7)”” Despre acest Om, născut din femeie, respins la naştere, prunc pus într-un staul, Dumnezeu declară că este Fiul Său; îngerii Îl sărbătoresc. Nimic nu este mai măreţ decât această Fiinţă săracă, slabă şi fără apărare, pe care Satan se gândeşte să o nimicească! „Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire: Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca pe vasul unui olar” (v. 8-9). Fiul, cu o supunere desăvârşită, acceptă locul umil care Îi este desemnat prin voia lui Dumnezeu, păzeşte poruncile Tatălui Său şi rămâne în dragostea Lui, Se hrăneşte cu această hrană, Îl glorifică pe Tatăl pe pământ, şi aşteaptă de la El ca să fie înălţat în gradul cel mai înalt. Într-o dependenţă deplină, aşteaptă clipa în care Dumnezeu Îi va spune: „Cere-Mi” şi când va fi rânduit Împărat pe întreg pământul.

Dar Noul Testament ne învaţă că va asocia Biserica domniei Lui, când îi va da autoritate asupra naţiunilor şi că le va paşte cu un toiag de fier, cum sunt sparte vasele de lut, după cum şi EL a primit de la Tatăl Lui ( 2:27 ). Dar, observaţi, ceea ce, în acest pasaj, arată comuniunea noastră cu El în Împărăţia Sa este complet omis în psalmul nostru. Vom vedea alte exemple ale acestui fapt, pentru că atunci când este vorba de Biserică, Vechiul Testament nu poate aborda privilegiile ei. Israel nu va avea o parte egală cu a noastră. Nu va domni cu Hristos, ci va fi poporul bunăvoinţei peste care Domnul va domni cu Biserica Lui, în timp ce va stăpâni cu ea asupra naţiunilor. Astfel vom avea comuniune cu El în Împărăţia Sa.

Dar comuniunea noastră cu El se mai arată şi în alt fel în acest psalm. Bucurându-se de cuvintele adresate Fiului de Tatăl, credincioşii sunt îndemnaţi să meargă să vestească oamenilor, ca singure, lucrurile care se vor întâmpla. Aceasta va fi „Evanghelia Împărăţiei” când trimişii Rămăşiţei iudaice vor merge să o vestească conducătorilor naţiunilor: „Slujiţi Domnului cu teamă şi bucuraţi-vă tremurând” (Psalmul 2:11 ). Pentru noi, creştinii, această Evanghelie este astăzi Evanghelia harului, pe care o vestim înainte ca Isus să ne asocieze, în Împărăţia Sa, „toiagului Său de fier”. Chemarea noastră este: Staţi înaintea Fiului pentru a-L asculta, cu teama care I se datorează, cu un cutremur care se cuvine înaintea Lui, dar cu bucurie, dacă înţelegeţi că lucrarea crucii vă dă acces înaintea Lui în har.

Chemarea noastră este încă, precum va fi cea a Rămăşiţei iudaice: „Sărutaţi pe Fiul, ca nu Se mânie şi nu pieriţi pe cale, pentru că mânia Lui se va aprinde curând” (v. 12). El merită toată afecţiunea; supuneţi-vă Lui, cu o teamă afectuoasă, pentru că astăzi este Mântuitor pentru voi. Va fi şi mâine? Dacă mânia Lui se aprinde oricât de puţin, va fi prea târziu. Fericirea este „pentru cei care se încred în El” (Psalmul 2:12 ).

Aceste ultime versete ale psalmului nostru ne fac deci cunoscut că sursa şi punctul de plecare al activităţii evanghelice este comuniunea.

Psalmul 40

Henri Rossier

Acest psalm este caracterizat de exprimarea, absolută şi desăvârşită, a comuniunii dintre Fiul şi Tatăl: „În jertfă şi dar de mâncare nu Ţi-ai găsit plăcerea: mi-ai străpuns urechile (sau: mi-ai alcătuit un trup); n-ai cerut ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat. Atunci am zis: „Iată, vin, în sulul cărţii este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este înăuntrul inimii mele””(v. 6-8)

„Iată, vin să fac voia Ta”; acesta este gândul lui Hristos, gând care era din eternitate în inima Sa, ca singurul Fiu din sânul Tatălui, şi care a fost realizat prin venirea Lui, ca Fiu al omului, în această lume! Se prezintă şi spune: „Vin”. Tot sistemul de jertfe al legii, pus la încercare, a fost dovedit incapabil de a răspunde exigenţelor dreptăţii, sfinţeniei şi dragostei lui Dumnezeu. Nu era, în aceste jertfe, decât un act de amintire de păcate (Evrei 10:3 ). Dar lui Dumnezeu nu putea să-I placă ceea ce punea neîncetat păcatul sub ochii Lui. Atunci Hristos spune: „Vin”; împlineşte ceea ce era din eternitate gândul lui Dumnezeu: Gândul Fiului este contopit, ca să zicem aşa, în cel al Tatălui, pentru a forma un singur gând. Aşa a fost Hristos, venind în această lume: „Mâncarea Mea”, zice El, „este să fac voia Celui care M-a trimis” (Ioan 4:34 ). „Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5:30 ). „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6:38 ). Există o identificare completă de gând şi faptă între Fiul şi Tatăl. „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine”. „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:10,9 ). „Orice face El, acestea face şi Fiul la fel” (Ioan 5:19 ).

Nu există comuniune mai desăvârşită decât a nu avea altă voie decât cea a Tatălui. Aceasta este încrederea Fiului într-o dragoste desăvârşită, încrederea într-o inimă care-şi găseşte plăcerea în a se da jertfă pentru a împlini planurile de dragoste ale lui Dumnezeu faţă de nişte bieţi păcătoşi pierduţi. Comuniunea se exprimă prin renunţarea la orice voie pentru a face voia altuia.

Domnul Se prezintă aici ca Cel despre care este scris în sulul cărţii hotărârilor lui Dumnezeu, în sulul din eternitate în care Dumnezeu Şi-a consemnat planurile. Ce este scris acolo? El Însuşi, Fiul al cărui Nume umple această carte, şi fără de care nici unul din gândurile lui Dumnezeu nu se poate împlini. Această voie este o manifestare deplină, faţă de noi, a dragostei unul Dumnezeu care vrea să-Şi vadă creaturile împărtăşind bucuria Lui, bucurându-se de dragostea Lui, asociate gloriei Sale. „A face voia Lui” este comuniunea deplină a planului şi dragostei dintre Tatăl şi Fiul, la care răspunde, din partea Fiului, ascultarea deplină. Dar trebuia, pentru aceasta, jertfa Fiului dragostei Tatălui, a singurului Fiu din sânul Său, cuvinte care exprimă, ele singure, ce înseamnă comuniunea dragostei. Atunci zice: „Vin”. Se oferă El Înşuşi şi Dumnezeu Îl face potrivit acestei jertfe, dându-I un trup.

Legea lui Dumnezeu, gândul a cărei expresie este ea, era înăuntrul inimii Sale. El era în mijlocul oamenilor precum chivotul, în interiorul căruia eta ascunsă legea, astfel încât chivotul o conţinea numai pe ea (2. Cronici 5:10 ). Heruvimii prosternaţi peste scaunul îndurării priveau cu luare aminte acest mister inefabil. O singură dorinţă, un singur scop, o singură ţintă, împlinirea voii de dragoste a Dumnezeului Său, umplea inima lui Hristos. Această ascultare perfectă a voii lui Dumnezeu nu poate, într-adevăr, să se separe de dragoste. S-a zis: „A iubi înseamnă a acţiona”, şi, într-un sens, nu s-a greşit dar, cu cât mai mult ar trebui să se spună: „A iubi înseamnă a asculta, şi a asculta înseamnă a iubi”!

Iată-L deci, un om neavând decât o voie, cea a Tatălui; iată-L. Dându-Se El Însuşi, pentru că Dumnezeu vrea să-L dea – şi această voie a dragostei unde Îl conduce? În noroiul mocirlei! Cum asa? Un asemenea lucru s-a putut întâmpla? Da, a fost posibil, pentru că dragostea nesfârşită a Tatălui pentru Fiul, a Fiului pentru Tatăl, vroia să se transmită, să mântuiască, să aducă în comuniunea sa, nişte nenorociţi ca noi! Fiul etern a consimţit să fie nimicit, să fie vierme, nu om, să fie făcut păcat, pentru ca noi, fiinţe care pieream, să avem viaţa eternă, o viaţă, o natură capabile să se bucure de El şi să cuprindă pentru totdeauna lucrurile inefabile care nu ţin de domeniul omului.

Isus găsea această voie plăcută. El spune: „Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta” (v. 8); după cum spune în alt loc: „Te laud, Tată… Da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta” (Matei 11:25,26 ). Şi intră singur în această mocirlă, până la a zice: „Nelegiuirile mele m-au ajuns şi nu pot să le privesc” (v. 12); cu păcatul nostru se identifică, îi poartă judecata neînduplecată, şi numai când totul este terminat, când jertfa este mistuită, Dumnezeu răspunde încrederii şi aşteptării Lui răbdătoare înviindu-L dintre morţi.

Atunci începe noua noastră istorie: „După ce Îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânţă” (Isaia 53:10 ). Vechea noastră istorie este închisă: „Sunt răstignit cu Hristos” (Galateni 2:20 ); începe noua istorie: „Am fost însufleţiţi, înviaţi împreună cu El” (Coloseni 2:12 ). De aici înainte Îi aparţinem, suntem de-ai Lui, sămânţa Lui. Îi suntem asociaţi şi primul rezultat al acestei asocieri, este că suntem capabili să facem voia lui Dumnezeu (1. Ioan 2:17 ). Suntem transformaţi prin reînnoirea judecăţii noastre pentru a pricepe acum ceea ce El cunoştea din eternitate, dar a realizat ca Om, venind în această lume, că voia lui Dumnezeu este „bună şi plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2 ). Suntem chemaţi să fim desăvârşiţi şi împliniţi în toată voia lui Dumnezeu, ca El (Colosni 4:12); şi ca El, după ce am făcut această voie, şi am aşteptat cu răbdare, primim lucrurile promise (Evrei 10:36 ). De azi înainte avem comuniune cu El în ascultare.

Psalmul nostru prezintă şi alte trăsături ale comuniunii cu Hristos, înviat dintre morţi. El zice: „Mi-ai pus în gură o cântare nouă, lauda Dumnezeului nostru” (v. 3). În Vechiul Testament, cântarea nouă este întotdeauna cea care însoţeşte intrarea triumfală a lui Hristos în Împărăţia Lui şi întemeierea acestei Împărăţii pe pământ (Psalmul 33:3 ; 40:3 ; 96:1 ; 98:1 ; 144:1 ; Isaia 42:10 ). Nu o întâlnim în Noul Testament decât de două ori, dar cu un sens mai larg. În Apocalipsa 5:9 cântarea nouă celebrează în cer toate rezultatele răscumpărării săvârşite de Mielul înjunghiat, victorie care le dă sfinţilor domnia, fie în cer, fie pe pământ, şi face din ei o familie împărătească de preoţi. – Al doilea pasaj, Apocalipsa 14:3 introduce cântarea nouă în raport cu biruinţa asupra puterii răului, care îi va da rămăşiţei lui Iuda intrarea în binecuvântările Împărăţiei lui Hristos pe pământ. Această asociere cu El, în lauda Împărăţiei Lui, este deci şi a noastră.

„Tu ai înmulţit, Doamne, Dumnezeul meu, lucrările Tale minunate şi gândurile Tale faţă de noi; nu se pot înşirui înaintea Ta. Să le vestesc şi să le spun, sunt prea numeroase pentru a le istorisi” (v. 5). Aici găsim din nou asocierea sfinţilor cu El, în binecuvântările nenumărate care sunt partea răscumpăraţilor Săi. Pentru Rămăşiţa lui Israel, vor fi binecuvântări pământeşti; pentru noi, sunt binecuvântări cereşti: Dumnezeu le-a înmulţit faţă de noi ca şi faţă de El. Ele au şi vor avea ca rezultat o laudă perpetuă: „Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei care Te caută! Cei care iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: Mărit să fie Domnul!” (v. 16)

Psalmul 22: 21-22

Henri Rossier

Acest psalm oferă contrastul absolut între noapte şi zi, între moartea şi învierea lui Hristos. Găsim aici mai întâi scena crucii, căreia nici o altă parte a Vechiului Testament nu-i face o descriere atât de mişcătoare. Isus este singur; nimeni nu se gândeşte la El; lumea, condusă de Satan, Îl respinge şi Îi impune cel mai ruşinos supliciu. Este părăsit de toţi, chiar de ucenicii Lui; orele întunericului Îl cuprind şi-I cuprind sufletul. Este făcut păcat, blestemat, părăsit de Dumnezeu. – Îndură toate aceste adâncimi ale suferinţelor, pentru că, în dragostea Sa, Dumnezeu hotărâse să ne mântuiască.
La această lucrare unică, nu avem nici o parte, în afară de păcatele noastre. Putem să credem în ea, dar n-o putem înţelege, dragostea lui Dumnezeu care alege nişte fiinţe întinate, pierdute, duşmanii Săi, pentru a-i introduce în gloria Lui, fiind într-adevăr de neînţeles.De când a avut loc învierea lui Hristos (v. 21), totul se schimbă. Dumnezeul Lui care nu I-a răspuns când striga zi şi noapte, I-a „răspuns dintre coarnele bivolilor”. Îl va căuta în moarte, după ce sângele Lui scump a fost vărsat; numai atunci Îi ascultă strigătele puternice, lacrimile, rugăciunile şi rugile fierbinţi, scăpându-L de moarte prin înviere.Această scăpare Îi dă lui Isus, din partea lui Dumnezeu, o familie, fraţi, pe când înainte era absolut singur. Acum le vesteşte Numele Tatălui şi că devin copiii lui Dumnezeu (Ioan 20:17 ). Avem astfel comuniunea cea mai deplină care se poate concepe cu Tatăl şi cu Fiul, bucuria minunată a dragostei Fiului, pe care o avem de aici înainte ca fraţi ai Lui, şi cea a dragostei Tatălui, relaţie în care ne aşază Isus, ca fiind cea de care Se bucură El Însuşi.

Găsim o a doua binecuvântare ca rod al învierii Lui: „Te voi lăuda în mijlocul adunării”. Perspectiva pe care ne-o deschid aceste două versete este cu siguranţă cea mai întinsă şi mai înaltă pe care ne-o prezintă Vechiul Testament.

Creştinii pricepuţi sunt familiari cu forma slujbei religioase având ca obiect Mielul înjunghiat din capitolul 5 din Apocalipsa. Acolo, toţi sfinţii glorificaţi sunt adunaţi în jurul tronului al cărui centru este ocupat de Miel. Există comuniunea desăvârşită a sfinţilor, a unora cu ceilalţi, în lauda care se înalţă în jurul Lui, şi se repercutează la infinit printre miriadele de îngeri şi în creaţia întreagă. Dar această scenă minunată diferă de cea pe care o găsim în Psalmul 22 . Tatăl este acolo ţinta adorării şi Hristos Însuşi, Omul înviat este cel care rosteşte lauda, El care a putut să înţeleagă, în întreaga ei profunzime, părăsirea lui Dumnezeu, şi în întreaga ei importanţă, o mântuire care, scoţându-L din întunericul mormântului, L-a ridicat în lumina deplină a prezenţei Tatălui Său.

El laudă, dar în mijlocul Adunării, asociindu-i cu El pe toţi fraţii Lui, în bucuria prezenţei Tatălui. A venit ceasul adevăraţilor închinători în Duh şi adevăr, ca urmare a învierii lui Hristos. Acest ceas este vestit aici profetic; la fel ca în Ioan 4:23 , deşi atunci a fost foarte apropiat. Totuşi „acum este”, adaugă Domnul în acelaşi verset, pentru că tot ce ăl constituia era deja pus în lumină deplină: Tatăl era cunoscut, Duhul era descoperit, adevărul venise, în Persoana lui Hristos. Astfel, în Ioan 4 , adevăraţii închinători urmau să vină, dar obiectul, substanţa, puterea adorării erau acolo în Persoana Domnului. În Psalmul 22 , Isus nu este deci mai mult decât în Ioan 4 ţinta adorării, pentru că El Însuşi laudă şi ne asociază cu El într-o cântare al cărei obiect este scăparea Lui, care este scăparea noastră. El este autorul acestei cântări, pentru că numai un om înviat dintre morţi o putea concepe în întreaga ei realitate.

Aceasta este partea noastră în prezent când Îl lăudăm pe Tatăl în Adunare. Când această laudă este adevărată, Hristos, aflându-se în mijlocul nostru, prin Duhul Său, o face să se ivească pe buzele noastre. Aceasta este, să spunem, partea noastră actuală; cu toate acestea, acest psalm, în ciuda măreţiei lui nu depăşeşte limitele comuniunii pe care Vechiul Testament ne-o poate descoperi. Noţiunea de Adunare nu cuprinde aici, nu ne îndoim de aceasta, decât elementele iudaice adunate în timpul Rusaliilor, înainte ca iudeii şi păgânii, taină complet ascunsă sfinţilor vechiului legământ, să alcătuiască Biserica prin unirea într-un singur trup. Totuşi acest prim început iudaic al Adunării ocupă aici un loc unic în Vechiul Testament, loc care nu este menţionat nicăieri în altă parte, dar a cărui menţionare era necesară pentru a prezenta rezultatele lucrării de la cruce în importanţa demnă de o asemenea jertfă.

Avem astăzi deplin această comuniune a lui Hristos şi a Adunării în laudă. Psalmul 145 ne va prezenta câteva noi detalii care se referă la aceasta. Dar ce privilegiu de a cunoaşte eliberarea, aşa cum a cunoscut-o şi a înfăptuit-o Hristos; de a-L slăvi cu El pe Tatăl care ne-a adus această eliberare înviindu-L pe Preaiubitul Lui după ce L-a dat pentru noi, ce privilegiu de a fi obiectele planurilor Sale de dragoste, care sunt de a aduce mulţi fii în glorie, asociindu-i cu Fiul Său!

Rămăşiţa iudaică se va bucura mai târziu de binecuvântări asemănătoare, deşi mult mai puţin măreţe, când Hristos va spune: „De la tine vine lauda mea în adunarea cea mare. Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor care se tem de El” (v. 25). Adunarea cea mare era pentru Israel sărbătoarea corturilor, ea va deveni realitate în mileniu, în timp ce, urmând Paştelui (v. 1-20), sărbătoarea Rusaliilor (v. 22) a avut deja loc pentru noi prin pogorârea Duhului Sfânt care face din noi închinători în Duh şi adevăr. Se poate compara ceva cu comuniunea cu Hristos în lauda Tatălui?

Această asociere cu El în veneraţie este una din trăsăturile cele mai înalte ale comuniunii. Isus Se aşază în mijlocul sfinţilor, adunaţi în Numele Lui pentru a slăvi, şi, oricât de ruşinoasă ar fi ruina Bisericii în ziua de azi, acest privilegiu nepreţuit nu este pierdut, şi aparţine celor care, fie şi numai doi şi trei, se adună în jurul Lui.

Comuniunea

Henri Rossier

Ce este pentru creştin comuniunea? Este, mai întâi de toate, o parte comună „cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”, rod al asocierii noastre cu ei (1. Ioan 1:3 ).Astfel Hristos ni L-a revelat pe Tatăl ca să luăm parte cu El, Fiul, la dragostea Tatălui, ca şi copii ai Săi preaiubiţi; Tatăl ni L-a revelat pe Fiul Său şi, prin jertfa Sa, ne-a făcut parte cu El, Tatăl, la Obiectul desfătărilor Sale şi ne asociază cu Hristos în toate rezultatele lucrării Sale.Dar a avea parte şi asociere cu Hristos nu este decât o parte a comuniunii. Această parte o au toţi credincioşii, fie că o cunosc sau nu. Sunt asociaţi cu Hristos în toate relaţiile Lui cu Dumnezeu: ca Fiu al lui Dumnezeu, născut în această lume (conform Psalmului 2:7), ca Moştenitor, ca Împărat, ca Preot, ca Om înviat şi aşezat la dreapta lui Dumnezeu – ei toţi sunt aleşi în El, pentru a fi sfinţi şi fără vină înaintea lui Dumnezeu, în dragoste; toţi sunt morţi, răstigniţi, îngropaţi, însufleţiţi, înviaţi cu El; toţi, în El, sunt îndreptăţiţi, plăcuţi lui Dumnezeu, aşezaţi în locurile cereşti, uniţi într-un singur Trup cu El; toţi sunt numiţi fraţii Săi, Mireasa Sa.

Deşi este foarte trist să nu cunoşti acestea, creştinii sunt foarte vinovaţi că le ignoră, ele sunt partea tuturor celor răscumpăraţi, fie că ştiu, fie că nu.

Dar comuniunea merge mult mai departe decât această parte şi această asociere. Ea este comuniunea de gânduri, de sentimente, este aceeaşi inimă, acelaşi sentiment, pentru aceleaşi obiecte. Într-un cuvânt, este a te bucura împreună de persoana şi lucrarea la care ai parte.

Această comuniune este pentru noi izvorul unei bucurii căreia nu-i lipseşte nimic şi care este puterea tuturor credincioşilor. Ne bucurăm cu Tatăl şi cu Fiul de gândurile pe care le au Unul faţă de Celălalt, de toate desăvârşirile pe care le găsesc Unul în Celălalt, şi de toate gândurile Lor cu privire la noi. Găsim expresia comuniunii între Tatăl şi Fiul în capitolul 17 din Ioan. Acolo aflăm că tot ce este al Tatălui este al Fiului, că tot ce este al Fiului este al Tatălui, că Tatăl şi Fiul sunt una, Tatăl în El, şi El în Tatăl – dar, în acelaşi timp, lucru minunat, că Isus îi asociază pe ucenicii Lui în această comuniune pentru ca, zice El, „ei să fie una, cum Noi suntem una: Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi spre a fi una” (Ioan 17:22-23 ) – sfinţiţi ca El, trimişi ca El în lume, despărţiţi de lume ca El, iubiţi ca El, având parte de propria Lui glorie – într-un cuvânt, obiecte ale desfătărilor Tatălui şi Fiului, obiecte ale întregii activităţi a dragostei Lor.

Dragostea este, într-adevăr, expresia cea mai înailtă a comuniunii; există reciprocitatea dragostei; a unei dragoste comune lui Dumnezeu şi nouă care, năcuţi din El, avem natura Lui. Fără îndoială, această dragoste este infinit şi nemăsurat mai înaltă din partea Tatălui şi a Fiului decât a noastră fiindcă Dumnezeu ESTE dragoste, ceea ce noi nu suntem; şi mai mult suntem aici jos fiinţe limitate, slabe, supuse greşelii, imperfecte. Numai în cer dragostea noastră se va exprima într-un mod demn de Dumnezeu (ceea ce nu este în starea noastră actuală) nefiind, chiar şi atunci, decât produsul dragostei suverane care ne-a împărtăşit natura divină şi ne-a dat dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu.

Comuniunea dragostei între Hristos şi răscumpăraţii Săi îşi are cea mai dulce expresie în raporturile între Biserică şi El, între Mireasă şi Mire. Trei pasaje din Cântarea cântărilor ne arată dragostea Miresei într-o manieră foarte mişcătoare şi care denotă o anumită gradare în sentimentele ei. – Ea spune, în capitolul 2 versetul 16: „Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui”. Se gândeşte, în primul rând la ceea ce are: „Este al meu”. Nimic mai legitim, doar dragostea Mirelui pentru ea nu ocupă primul loc. În capitolul 6:3, spune: „Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu”. Ceea ce este pentru preaiubitul ei are acum primul loc în inima ei. Îşi cunoaşte propria stare, şi cât de puţin merită o asemenea dragoste, ea care nu şi-a păzit propria ei vie (Cânt. 1:6); cu toate acestea Îi aparţine! Obiect nedemn al unei astfel de afecţiuni, este profund mişcată de ea. În capitolul 7:10, nemaigândindu-se decât la ceea ce este ea pentru El, spune: „Eu sunt a preiubitului meu şi dorinţa lui este pentru mine”. Este ceva uimitor că dorinţa ei este după Cel care este desăvârşit în har şi în frumuseţe? Dar că El o doreşte şi o consideră posesiunea Sa ca şi culme a dorinţelor Sale ar putea să o deconcentreze, dacă nu ar şti că nimic nu va putea niciodată schimba dragostea Sa. -A descoperit-o ca pe un mărgăritar de mare preţ, când nu avea nimic în ea care să o facă de dorit, când era neagră şi arsă de soare (1:6). De câte ori în Cântare îi zice: „Eşti frumoasă!” (Cânt. 1:15; 4:1,7; 6:4,10; 7:1,6), şi vorbeşte despre aceasta şi altora (Cânt. 5:9; 6:1); pe când ea Îi spune o singură dată: „Ce frumos eşti, preaiubitul meu”(Cânt. 1:16). Aceasta arată, nu-i aşa, diferenţa dintre dragostea Lui şi a noastră!

Dar dacă este comuniune de dragoste între Mireasă şi Mire, cum poate fi deci comununea între Tatăl şi singurul Său Fiu, între Fiul, devenit om, şi Tatăl? „Rămân”, spune El, „în dragostea Sa” ( Ioan 15 ). Nici o minte nu va putea pătrunde vreodată asemenea profunzimi ale comuniunii. Dar această comuniune a dragostei nu există numai pentru Tatăl şi Fiul, ci şi pentru noi; totuşi în ce ne priveşte, ea este condiţionată şi o putem tulbura sau întrerupe. De aceea spune Domnul: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea” (Ioan 15:9 ), şi: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi; şi Noi vom veni la el şi vom locui la el” (Ioan 14:23 ). Comuniunea noastră de dragoste cu ei este deci condiţionată.

În ce ne priveşte, bucuria comuniunii este individuală sau colectivă. Comuniunea colectivă este caracterul său cel mai înalt, pentru că din ea decurge lauda, adorarea, veneraţia în comun a copiilor lui Dumnezeu. Apostolii cărora şi se revelase direct partea comună pe care o aveau cu Hristos, o făceau cunoscută credincioşilor, pentru ca aceştia din urmă să poată avea comuniune cu ei, apostolii (1. Ioan 1:3 ), şi să se bucure cu ei de relaţiile intime care există între Tatăl, Fiul şi cei răscumpăraţi.

Dar dacă această comuniune cu Tatăl şi Fiul exista între apostoli şi credincioşi, exista în mod necesar şi între credincioşi. Aveau „comuniune unii cu alţii” (1. Ioan 1:7 ). Se puteau bucura toţi împreună, în virtutea poziţiei binecuvântate în care îi aşezase lucrarea lui Hristos, de relaţiile lor comune cu Tatăl şi cu Fiul.

Este de mare importanţă să nu uităm că Duhul Sfânt, ca Persoană divină, ia întotdeauna parte la comuniune, şi este inseparabil de ea. De aceea este ea numită „comuniunea Sfântului Duh” (2. Corinteni 13:14 ). Ea ni-L revelează pe Hristos, ne face cunoscut că suntem în El, şi El în noi, ne introduce în comuniunea Tatălui şi a Fiului, ne învaţă, ia lucrurile lui Hristos şi ni le aduce, ne conduce în tot adevărul.

Această acţiune a Duhului Sfânt în noi este legată ea însăşi de Cuvântul lui Dumnezeu care este folosit de Duhul pentru a produce şi a întreţine comuniunea, cum ea fusese folosită de El, pentru a produce naşterea din nou (Ioan 3:5 ). Cuvântul ne vorbeşte despre Hristos; ni-L revelează, în cer, chiar pe Cel care ni L-a revelat pe Tatăl; ni-L face cunoscut pe pământ, şi ne asociază Lui, în umblarea şi mărturia noastră. Aplicat de către Duhul sufletului credinciosului, acesta primeşte Cuvântul şi el devine cea mai scumpă comoară a sa. Îl face să cunoască lucrarea lui Hristos şi minunatele ei consecinţe. Creştinul îşi găseşte plăcerea în el, cum Tatăl şi Fiul îşi găsesc plăcerea în a i-l da. Sufletul nostru se hrăneşte cu el, trăieşte cu el, pentru că este Cuvânt viu. El ne pune, prin Duhul, în legătură directă cu Dumnezeu şi cu Hristos. Ne revelează lucrurile profunde ale lui Dumnezeu, şi, scris în inimă, se aplică umblării smerite de fiecare zi, după cum se vede de-a lungul Psalmului 119.

Lumea este absolut străină de comuniune. Ea nu are nici o parte nici cu Tatăl (în afara faptului că este Dumnezeu Creator: Efeseni 4:6 ), nici cu Fiul, nici cu lucrarea Sa, nici cu credinţa care îşi însuşeşte această lucrare, nici cu Duhul Sfânt care ne face să ne bucurăm de ea.

Comuniunea trebuie să fie în această lume ţinta principală a oricărui creştin, pentru că activitatea acestuia din urmă, slujirea lui, roadele pe care le aduce (Ioan 15:4 ), într-un cuvânt, toată viaţa lui, îşi trag tăria din ea.

Comuniunea ne păzeşte de căderi, de greşeli cât priveşte umblarea şi doctrina, ea ne menţine într-o adevărată separare de lume şi de principiile ei, şi ne păstrează în pace şi bucurie aici jos. Comuniunea este sursa cea mai profundă a creştinismului practic. Cât este de dorit să o cultivăm neîncetat ca pe comoara noastră cea mai preţioasă

1.1. Comuniune cu PERSOANA lui Hristos

Comuniunea este, înainte de toate, comuniunea cu o Persoană şi această Persoană este Fiul lui Dumnezeu. De aceea se spune: „Credincios este Dumnezeu, prin care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru” (1. Corinteni 1:9 ). Fără El, nu am putea avea nici o comuniune cu Tatăl, de aceea ne zice: „Cine M-a văzut, L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9 ); „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6 ); şi: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru” (Ioan 20:17 ). Dar această relaţie este stabilită prin moartea şi învierea Sa, fără care nu am putea avea parte cu Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, nici cu Isus Hristos Însuşi. Este deci ţinta pe care Duhul Sfânt o pune, înainte de orice altceva, înaintea ochilor noştri, şi ce ţintă este El, Mântuitorul, Mielul, Mirele Bisericii Sale, Capul Trupului Său, Cel dintâi născut între mai mulţi fraţi, Căpetenia familiei preoţeşti, Păstorul oilor, Domnul, Împăratul! A-L avea, a-L poseda, a-L cunoaşte, înseamnă a fi pus chiar în mijlocul binecuvântărilor eterne. În El ni S-a revelat Dumnezeu; prin El suntem aduşi la Dumnezeu; El menţine comuniunea între sufletele noastre şi Dumnezeu şi o restabileşte când am pierdut-o.

1.2. Comuniunea cu Hristos în rezultatele lucrării Sale

Totuşi nu numai cu Persoana lui Hristos este comuniunea noastră: ea este de asemenea partea şi bucuria pe care le avem cu El în Rezultatele lucrării Sale. Acum a împlinit deja lucrarea pe care Tatăl I-a dat-o s-o facă. Cât despre relaţiile pe care le-a stabilit între noi şi Tatăl, a ajuns la capătul lucrării Sale; ţinta Sa este pe deplin atinsă, astfel încât bucuria Lui poate fi împlinită în noi. Nu-I mai rămâne decât să ne introducă în propria Sa glorie; atunci se va bucura de rodul muncii sufletului Său; va fi deplin satisfăcut de acesta, şi noi vom lua parte la bucuria Sa. Bucuraţi-vă cu Mine, spune, în Luca 15 , Hristos, Păstorul; bucuraţi-vă cu mine, spune soţia (Duhul Sfânt); trebuiau să se bucure, zice Tatăl, invitând toată casa sa, când fiul risipitor a fost găsit. El nu numai ne-a răscumpărat, ne-a adus la Dumnezeu potrivit gloriei propriei Sale desăvârşiri şi celei a lucrării pe care a împlinit-o pentru a ne mântui. După cum este El Însuşi îndreptăţit de păcat şi sfinţit, noi suntem prin El şi cu El; după cum El este înviat şi aşezat la dreapta lui Dumnezeu, noi suntem înviaţi cu El şi aşezaţi în El; după cum El este glorificat, noi suntem în El: „Pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat” (Romani 8:30 ). Ne-a introdus cu El în lumina imaculată a prezenţei lui Dumnezeu!

Comuniunea cu Persoana Sa, implică deci comuniunea cu El în rezultatele lucrării Sale, pentru că luăm parte la ea, fiind aduşi înaintea lui Dumnezeu în desăvârşirea care-I aparţine lui Hristos şi pe care a câştigat-o pentru noi cu preţul morţii Sale pe cruce. De aceea se spune: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?” (1. Corinteni 10:16 ).

1.3. Comuniunea cu Hristos în laudă

Comuniunea cu Hristos în participarea la rezultatele lucrării Sale are ca şi consecinţă comuniunea cu El în laudă. El spune: „Te voi lăuda in mijlocul Adunării” (Evrei 2:12 ). Aici lauda, comună Lui şi alor Săi, se adresează lui Dumnezeu. Astfel de închinători vrea Tatăl. Această laudă are ca subiect eliberarea pe care Hristos a săvârşit-o pentru noi. Tatăl este ţinta acestei laude. La fel, Mielul, în Apocalipsa 5 , este prezentat sfinţilor cereşti ca ţintă a laudelor lor comune şi a bucuriei lor. El Însuşi Îşi va găsi bucuria având, înaintea Lui, rodul lucrării dragostei Sale: „El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie” (Ţefania 3:17).

1.4. Comuniunea cu Hristos în rugăciune

Răspunsul la rugăciunile noastre este şi rezultatul comuniunii; potrivit cu ce spune Domnul: „Dacă rămâneţi în Mine („a rămâne” înseamnă întotdeauna: a fi în comuniune) şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va face” (Ioan 15:7 ). El Însuşi este modelul comuniunii în rugăciune, pentru că putea spune: „Îţi mulţumesc că M-ai ascultat; Eu dar ştiam că întotdeauna Mă asculţi” (Ioan 11:41-42 ). Voinţa unei inimi în deplin acord cu gândul lui Dumnezeu, prezintă cererea şi răspunsul vine imediat: Duhul Sfânt este totodată agentul pentru a formula rugăciunea şi a aduce răspunsul direct, adesea fără intermediar. Dar acest răspuns ne poate fi adus şi prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, aplicat sufletului nostru de către Duhul, şi venind să răspundă nevoii pe care am exprimat-o. Aceste lucruri aparţin experienţelor noastre zilnice.

Dar se întâmplă adesea, şi aceasta se întâmplă în mod obişnuit în Psalmi, ca o rugăciune, deşi fiind un act de credinţă, să nu fie o rugăciune de comuniune. Astfel este cu toate strigătele de durere care se aud în Psalmi şi Profeţi. Nu sunt expresii ale comuniunii mai mult decât strigătul suprem al Mântuitorului nostru preaiubit pe cruce, atunci când, pentru a ne răscumpăra, era părăsit de Dumnezeu, orice comuniune fiind întreruptă. De aceea spunea: „Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu răspunzi, şi noaptea, şi nu este deloc odihnă pentru mine!” (Psalm 22:2).
Formulele de comuniune despre care am vorbit până aici, deşi se manifestă pe pământ, îşi desfăşoară activitatea în locurile cereşti.

1.5. Comuniunea cu Hristos în umblare

Există comunicare în umblare: Hristos a fost aci jos modelul ei desăvârşit şi noi suntem chemaţi să participăm la ea cu El. „Cine zice că rămâne în El este dator şi el însuşi să umble aşa cum a umblat El” (1. Ioan 2:6 ). Enoh, Avraam, au umblat cu Dumnezeu; acum Hristos Omul, în umblarea Sa aici jos, Se prezintă ca modelul nostru. Suntem numiţi tovarăşii Săi, şi nici un cuvânt nu poate să prezinte mai bine ca acesta comuniunea în umblare (*). Suntem numiţi şi prietenii Săi, şi cât se aplică şi acest cuvânt comuniunii! Prieten este cel căruia ne devotăm, care ne spune toate secretele lui (Ioan 15: 15 ), căruia îi spunem toate secretele noastre; cel în care avem o încredere implicită şi care are aceeaşi încredere în noi, cel care nu numai se informează despre treburile noastre, ci ne şi vorbeşte despre ale sale.

(*) Cuvintele: a umbla cu El, şi: a-L urma arată acelaşi gradde comuniune, numai că în primul caz este mai multă intimitate, în al doilea, mai multă dependenţă.

1.6. Comuniune cu Hristos în slujire şi în mărturie

Cât priveşte slujirea, suntem colaboratorii Săi. Asemenea Lui, suntem chemaţi să fim, în mijlocul fraţilor noştri, ca cel care slujeşte. Cum ne spală El picioarele, trebuie să ni le spălăm unii altora, putând să fim astfel unelte pentru a-i restaura pe fraţii noştri în comuniunea pierdută. Acest domeniu al slujirii este cât se poate de vast: nu se mărgineşte la familia lui Dumnezeu, ci se întinde la lumea întreagă: „Cum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume” (Ioan 17:18 ). Aşteptăm ca El, bucuria promisă slujitorului. Coborându-ne ca El, vom ridica sus capul ca El.
Cât despre mărturie, în mijlocul unei lumi în care Mântuitorul nostru nu este recunoscut, este respins, străin şi călător, ea este (vai! Nu trebuie mai degrabă să spunem „ar trebui să fie”) aceeaşi ca a Sa, aceeaşi ca a Duhului Sfânt. Nu a zis El: „Acela va mărturisi despre Mine; şi voi de asemenea veţi mărturisi” (Ioan 15:26,27 ).

1.7. Comuniunea suferinţelor lui Hristos

Mărturia implică în mod necesar suferinţa. De aceea apostolul Pavel dorea să cunoască „comuniunea duferinţelor Lui” (Filipeni 3:10 ). Tot de aceea apostolul Ioan putea spune că era împreună părtaş, cu fraţii lui, la necazul şi răbdarea lui Isus Hristos ( 1:9 ). Şi El putea să spună Bisericii Lui: „Aţi păzit cuvântul răbdării Mele” ( 3:10 ). A suferi cu El este inseparabil de comuniunea şi de bucuria noastră (Fapte 5:41 ).

Comuniunea în psalmi

Henri Rossier

Toate formele comuniunii (cel puţin atât timp cât nu cuprind nici revelaţia Tatălui, nici participarea la cele cereşti care aparţin exclusiv Noului Testament), le întâlnim, în Vechiul Testament, ca fiind partea credincioşilor. Psalmii ni le prezintă în mod complet, fără să depăşească vreodată sensul restrâns al relaţiilor lui Hristos cu Israel pe pământ. De aceea, chiar în aceste relaţii iudaice, Îl întâlnim ca Soţ (Psalmul 45 ); ca şi Cap, Mare Preot, Cap al familiei (Psalmul 135 ); ca Viţa, adevăratul Israel (Psalmul 80 ); ca Fiul Omului (Psalmul 8 ); ca Fiul lui Dumnezeu (Psalmul 2 ; 102 ), şi Omul înviat (Psalmul 22 ; 110 ), ca Păstor (Psalmul 23 ); fără a vorbi de demnitatea Sa regală care este unul din subiectele obişnuite ale Psalmilor. El umple tot Vechiul Testament cu Persoana Sa. – Legea nu-L prezentase deja în imagine ca fiind, numai El, adevăratul cort al întâlnirii, chivotul, scaunul îndurării, perdeaua, altarul, mielul, ca şi toate jertfele?Peste tot unde Persoana Domnului este prezentată în Psalmi, le transmite imediat un caracter remarcabil al comuniunii. Găsim acolo, ca nicăieri în altă parte în Cuvântul lui Dumnezeu, expresia unei potriviri de afecţiune, gânduri, bucurie, plăcere, laude, între Dumnezeu şi Hristos, comuniune la care, întotdeauna, Rămăşiţa ia parte.Aceasta este, într-un mare număr de Psalmi, originea acestor minunate convorbiri între credincios şi Hristos, ale acelor dialoguri de dragoste între Dumnezeu şi Hristos, şi al căror subiect sunt credincioşii. Psalmii dialogaţi sunt de obicei cei mai măreţi în seria Psalmilor şi ne dau presimţirea acestor convorbiri cereşti; de aceea le-am dat adeseori acestora titlul restrâns de „Psalmi de comuniune” fără a-i separa cu toate acestea de cei în care comuniunea se exprimă mai degrabă în mod individual.

Câteva pasaje din Profeţi, precum cap. 53 din Isaia, au acelaşi caracter. Dacă ne referim în aceste pasaje mai ales, la psalmii dialogaţi, comuniunea individuală cu Hristos, cât priveşte umblarea, mărturia, suferinţele, ocupă în această carte un loc mult prea important ca să-l putem trece sub tăcere.

Duhul Sfânt, cum am remarcat deja, este întotdeauna indispensabil comuniunii. Îl auzim permanent vorbind în Psalmi prin intermediul oamenilor inspiraţi. Prin El ne sunt transmise cuvintele Domnului sau cuvintele lui Hristos. El prezintă lui Dumnezeu gândurile, dorinţele, laudele psalmistului care sunt în mod profetic cele ale Rămăşiţei.

În psalmii dialogaţi găsim adeseori doar doi interlocutori, dar niciodată mai mult de patru: Domnul, Mesia, Duhul Sfânt (fie singur, fie că foloseşte în mod profetic experienţele psalmistului) şi Rămăşiţa (sau persoana credincioasă) vorbind prin Duhul (*). Lumea nu are niciodată parte la aceste convorbiri. Chiar cei răscumpăraţi, fiinţe slabe şi imperfecte, nu pot intra în bucuria relaţiilor lor cu Hristos decât prin Duhul, şi nu prin sentimentele sau inteligenţa lor, de aceea vedem peste tot în Psalmi, Duhul lui Hristos în Rămăşiţă, având totodată inteligenţa si bucuria gândirii divine. Aceasta ne face să spunem că există, în psalmii despre care vorbim, comuniune perfectă între Domnul, Mesia şi Duhul care exprimă această comuniune în cei credincioşi.

(*) La fel întâlnim, sub economia harului, pe Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, şi Dumnezeu Duhul Sfânt vorbind din partea Tatălui şi a Fiului, sau exprimându-Se fie prin Adunare, fie prin fiecare răscumpărat.

Psalmii de comuniune sunt prin urmare cei mai măreţi dintre psalmi: ei ne prezintă desăvârşirile lui Hristos. Aceasta nu înseamnă nicidecum că în ceilalţi psalmi nu auzim Duhul vorbind prin gura credincioşilor Rămăşiţei. Hristos ia parte la suferinţele lor şi îi poartă înaintea lui Dumnezeu prin Duhul Său care strigă, se încrede, speră şi zice: „Până când”, exprimând totul în chip desăvârşit. Dumnezeu răspunde acestei expresiii a inimii lui Hristos. Rămăşiţa ia parte la aceasta în chip înţelept şi Îl laudă pe Dumnezeu pentru tot ce va înfăptui în favoarea ei. Cea mai mare parte a Psalmilor sunt deci cereri ale sufletului întristat, către Dumnezeu, cu siguranţa de a primi cândva răspuns, lui Dumnezeu fiindu-I plăcute rugăciunile Duhului lui Hristos. Alţii sunt meditaţii ale sufletului solitar, alţii învăţături, iar alţii recapitulări ale căilor lui Dumnezeu faţă de poporul Său etc. Găsim astfel permanent în Psalmi avertizări solemne ale celor răi şi judecăţile lui Dumnezeu asupra lor, dar toate acestea nu sunt comuniunea.

Pe de altă parte, cum am spus deja, lauda actuală şi eternă nu pot fi separate de comuniune şi intră prin urmare în subiectul nostru, dar, cum ar fi imposibil să-l prezentăm în toată întinderea sa, nu ne vom opri prea mult asupra psalmilor de laudă.

Înainte de a termina aceste pagini preliminare, dorim să aşezăm în faţa conştiinţelor un adevăr eminamente practic: Această scriere nu ar fi de nici un folos dacă nu ne-ar face să ne întoarcem la noi înşine şi nu ne-ar îndemna să ne întrebăm în ce măsură sufletele noastre sunt în comuniune cu Domnul.

Să nu uităm că, dacă nimic nu este mai presus decât comuniunea, nimic nu este mai fragil. O adiere o clatină, un gând rău, o mişcare a voii noastre proprii, de care de-abia suntem conştienţi, o distruge. Fără a vorbi de faptele noastre vrednice de mustrare, cum ar avea Dumnezeu comuniune cu o singură dorinţă vinovată? Cât contează deci să veghem continuu asupra noastră înşine pentru a apăra accesul la inimile noastre de orice ar putea să distrugă aici jos această comuniune, care va fi, în cer, bucuria noastră eternă şi puterea laudei noastre eterne.

Iacov nu a găsit comuniunea cu Dumnezeu la Betel decât după ce şi-a îngropat idolii sub terebintul din Sihem. Până atunci, lunga sa viaţă trecuse fără comuniune adevărată cu Domnul, deşi avea preţioasa siguranţă că-I aparţinea. Şi noi facem ca Iacov!

Această fragilitate a comuniunii trebuie să ne facă să ne pierdem curajul şi să ne aducă să renunţăm la dorinţa de a o realiza în chip neîntrerupt? A ceda unui asemenea gând ar fi vrednic de pedeapsă; ar însemna a-i ceda lui Satan, pentru că el ştie că devenim prada lui când consimţim la slăbirea legăturilor noastre spirituale cu Domnul. Ori Isus nu vrea ca bucuria noastră să fie deplină aici jos? (Ioan 15:11 ; 16:24 ; 17:13 ; 1. Ioan 1:4 ).

Dacă am avut nefericirea de a pierde această preţioasă comuniune, să nu uităm că ajutorul nostru desăvârşit este în slujba de Mijlocitor a Mântuitorului nostru preaiubit. El nu aşteaptă să recurgem la acest serviciu, pentru a-l exercita în favoarea noastră. Dacă ar aştepta să ne exprimăm dorinţa pentru aceasta, toată viaţa noastră s-ar putea scurge fără bucuria raporturilor intime cu Tatăl şi cu El. Funcţiunile lui de Mijlocitor se exercită fără ştirea noastră, chiar înainte ca noi să fi comis greşeala, cum a fost cazul lui Simon Petru. Este o slujbă constantă. „Avem (nu: vom avea după ce vom fi păcătuit) un Mijlocitor la Tatăl, Isus Hristos, Cel drept” (1. Ioan 2:1 ). Înţelegem intervenţia Lui, când Îl vedem coborându-Se pentru a ne spăla picioarele prin Cuvânt. Fără această spălare a Cuvântului, oricât de umilitor a fost pentru apostolul Petru să-L vadă pe Domnul gloriei obligat să Se coboare astfel, acest biet ucenic nu ar fi putut avea parte (comuniune) cu El, în locul glorios pe care Îl ocupa atunci în imagine, şi pe care îl ocupă acum în cer. La fel este şi pentru noi. Fără Mijlocitorul nostru, comuniunea întreruptă nu ar putea fi niciodată regăsită. Dar să ne amintim, calea de a o regăsi promt este mărturisirea zilnică sau imediată a păcatelor noastre înaintea Tatălui nostru. Acesta, credincios promisiunilor pe care ni le-a făcut, şi drept faţă de Isus Hristos, Mijlocitorul nostru, care rămâne întotdeauna înaintea Lui, ne va ierta păcatele şi ne va curăţi de orice nelegiuire, prin care comuniunea noastră cu El fusese întreruptă (1. Ioan 1:9 ).

A-L sili pe Domnul să ne spele picioarele ar trebui să ne smerească întotdeauna profund, şi cât de folositor ne este aceasta! Dar să fim atenţi să nu-L obligăm pe Mijlocitorul nostru să ia această atitudine. Avem această comuniune: să nu o pierdem; şi dacă, spre nenorocirea noastră şi din greşeala noastră am pierdut-o, să ne grăbim să ne mărturisim păcatele: avem un Mijlocitor!

Fie ca aceste pagini, drag cititor, să contribuie la a vă face preţuiţi comuniunea cu El, şi să vă facă atent la orice ameninţare de a o pierde. De aţi putea exclama, cu oile, ale căror urme le vom urmări în Psalmul 23 : Îmi înviorezi sufletul; mă duci pe cărările dreptăţii, din cauza Numelui Tău!

Cel care scrie aceste rânduri simte foarte tare că este mai bine să ne bucurăm de comuniune decât să vorbim despre ea. A o păstra trebuie să fie ţinta noastră principală.

Să rezumăm în câteva cuvinte ceea ce tocmai am prezentat: Comuniunea este bucuria intimă a părţii pe care o avem cu Tatăl şi cu Fiul. Comuniunea mai este bucuria oricărui favor pe care Dumnezeu îl pune peste noi, bucuria dragostei Lui nemărginite care ne este revelată în Hristos, cea a dragostei lui Hristos care depăşeşte orice pricepere. Comuniunea este şi sursa întregii noastre activităţi creştine, a tăriei noastre în umblare şi mărturie, a puterii noastre în slujire.

Pe punctul de a aborda maniera în care comuniunea se exprimă în Psalmi, ne uimeşte un lucru: Nu găsim expresia deplină a comuniunii decât în psalmii care nu revelează Persoana Sa, ceea ce Hristos era ca Om aici jos, ceea ce este ca Om la dreapta lui Dumnezeu, ceea ce va fi când va apărea în gloria Sa. Toţi psalmii care exprimă pur şi simplu nevoile, aspiraţiile, dorinţele, speranţele sufletului, oricât de impregnaţi ar fi de o credinţă mişcătoare şi de o deplină încredere în Dumnezeu, toţi psalmii care sunt strigătul sufletului către Dumnezeu, în nelinişti, necazuri şi durere – şi un mare număr de psalmi au acest caracter – sunt excluşi din aceste reflecţii. Cu toate acestea, chiar formulând această restricţie, nu trebuie să uităm, comuniunea nu-şi găseşte în general deplina sa expresie decât în Noul Testament. În Psalmi vedem ce este Hristos pentru Dumnezeu, în Noul Testament, la ce ne asociază pe noi, răscumpăraţii Săi. Când Psalmii vorbesc de asociere cu El, este întotdeauna din punct de vedere iudaic, dar ni se va întâmpla adesea, în cursul acestei scrieri, să vorbim despre asocieri iudaice aplicându-le asocierilor creştine.

Dacă Persoana lui Hristos trebuie să fie prezentată sufletelor noastre ca să se bucure de comuniune, să nu uităm că această Persoană ne este prezentată în primul rând pe cruce; pentru că acolo a fost împlinită lucrarea care este punctul de plecare al oricărei comuniuni.

Psalmii de care ne vom ocupa aparţin, am zis, categoriei celei mai înalte a Psalmilor. Sunt asemenea piscurilor acoperite de o zăpadă imaculată, pe care le vedem deasupra lanţului Alpilor noştri; îi întrec pe toţi cei care conţin confesiunile, strigătele, suspinele, dorinţele şi speranţele revărsate de cei credincioşi înaintea Domnului.

Să adăugăm terminând, că prezentarea pe care o vom face psalmilor din această categorie nu are nicidecum intenţia de a-i cuprinde pe toţi, nici să dea o învăţătură legată de conţinutul lor (alţii au făcut-o mai bine decât vom şti vreodată s-o facem), ci are ca scop să arate în ce constă comuniunea, şi care sunt rezultatele ei. Numai Noul Testament ne revelează asocierea credincioşilor cu Hristos în cer, de aceea va trebui să recurgem la el mai mult de o dată pentru a deduce dintr-un anumit psalm care ne vorbeşte numai de Hristos, comuniunea sfinţilor cu El. Ni se întâmplă adesea să aplicăm Tatălui şi Fiului ceea ce ne spun Psalmii despre Domnul şi Unsul Său, şi Rămăşiţei creştine ceea ce spun ei despre Rămăşiţa iudaică.

Rugăciunea: dialog sau monolog?

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri (Filipeni 4:6).

Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi (Matei 6:7,8).

În Filipeni 4:6 ni se spune să aducem cererile noastre la Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri iar în Matei 6:7,8 să nu vorbim prea mult, repetând fără rost, căci Tatăl nostru ştie de ce avem nevoie înainte ca noi să-i cerem. Ne-am putea întreba de ce să ne mai aducem cererile la Dumnezeu dacă El ştie deja ce avem noi nevoie înainte să-i cerem noi acel lucru?

Rugăciunea este o conversaţie, un dialog între Dumnezeu şi om. Nu este nevoie de repetări întrucât Dumnezeu aude foarte bine şi ştie de ce avem noi nevoie. Problema este la noi, căci noi nu ştim să dialogăm cu Dumnezeu, noi nu ştim ce avem nevoie şi nu ştim ce să-i cerem şi cum să-i cerem. Într-un dialog ambele părţi vorbesc, dar de cele mai multe ori nu respectăm acest principiu şi vorbim numai noi iar lui Dumnezeu nu îi dăm cuvântul, nu Îl lăsăm să spună ce are de spus cu privire la cererea noastră. Dacă am asculta ce are de spus poate ne-am retrage cererea, poate am vedea ca deja avem răspunsul sau poate am reformula cererea. Ne-am întrebat noi oare dacă răspunsul nu ar fi ca cel primit de Pavel când l-a rugat pe Dumnezeu să îi ia ţepuşul iar Dumnezeu i-a răspuns „Harul Meu îţi este îndeajuns”. Să nu ne fi spus oare niciodată Dumnezeu: „Copilul Meu, Harul Meu îţi e deajuns”? Oare să nu ne fi dat Dumnezeu în situaţia respectivă destul har să putem trece prin ea, să putem înfrunta situaţia, să putem învinge?

Din experienţa mea vorbesc că de multe ori când am cerut ceva lui Dumnezeu aveam deja două, trei, patru, zece posibile răspunsuri, rezolvări sau soluţii iar Dumnezeu trebuia să aleagă una din ele. De puţine ori a reuşit Dumnezeu să ajungă la inima şi la mintea mea cu răspunsul Lui şi vă spun sincer că m-a surprins, n-a fost nici unul dintre răspunsurile ce le aveam eu.

Făcând comparaţie între mai multe situaţii, am văzut că El a reuşit să mă facă să pricep răspunsul Său atunci când eu nu am mai avut nici o pretenţie, nici o opinie, iar eul meu era dat la o parte. Aceste situaţii au fost atât de puţine că le pot număra pe degete, mereu îmi aduc aminte de ele şi mă întreb câte să fie oare cererile mele la care nu am niciun răspuns, de multe am uitat, dar Dumnezeu cu siguranţă nu a uitat, căci este scris că El nu lasă cerere, rugăciune fără răspuns. Problema nu poate fi la Dumnezeu, ci la mine, mă uit în urmă şi îmi dau seama că de multe ori nu făceam altceva decât îi dădeam un test grilă Lui Dumnezeu: o cerere, o întrebare sub formă de rugăciune şi mai multe răspunsuri a, b, c…, iar El trebuia să aleagă răspunsul corect, adică acel răspuns care îmi plăcea mie cel mai mult, care era cel mai avantajos pentru mine. Dialogul era între mine şi mine, eu am întrebat, eu am răspuns sau eu am întrebat, El a răspuns, eu am auzit ce-am vrut. Ştiam că rugăciunea mea trebuie să fie un dialog, şi totuşi era un monolog.

Un exemplu clar de situaţie rezolvată şi răspuns dat avem în Matei 6:19-34, unde Isus ne vorbeşte despre îngrijorările noastre cotidiene cu privire la ceea ce vom mânca, ce vom bea şi ce vom îmbrăca. Toate acestea ne sunt promise, dacă grija noastră va fi să căutăm Împărăţia, adică Dumnezeu va purta de grijă de cele ce sunt necesare traiului nostru de zi cu zi, noi având doar grija Împărăţiei în tot ceea ce facem, în orice situaţie, în orice împrejurări. Acesta este Cuvântul Lui Dumnezeu şi răspunsul la una din cererile noastre, Cuvântul Lui este viaţa pentru cei ce îl respectă, pentru cei ce îi dau viaţa, punăndu-L în aplicare în vieţile lor, pentru a avea viaţă din viaţă.

Să ne analizăm; am pus noi la probă pe Dumnezeu în ceea ce priveşte acest răspuns? Dacă DA, analizează situaţia, întreabă-te: Te-a minţit? Dacă ai făcut şi tu ca mine, te regăseşti în aceeaşi situaţie, hai să ne întrebăm împreună şi să aflăm răspunsul: cum am putea vesti o evanghelie pe care nu o trăim, un Dumnezeu pe care nu l-am probat, un Dumnezeu pe care nu l-am gustat?

„Gustaţi şi vedeţi ce bun e Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

Psalmi 34:8

De ce rugăciunea este un Prezent Continuu?

Biserica Speranța

Încep acest articol printr-o provocare, pentru că nu am să scriu definiţia rugăciunii, o să vă las pe dvs. să formulaţi propriul enunţ al acestui cuvânt – rugăciune – o dată cu practicarea acestei activităţi. Pentru cei dintre dvs. care puneţi timp deoparte şi conversaţi cu Domnul Dumnezeu, în rugăciune, vă doresc să continuaţi; pentru cei care nu vă rugaţi, vă încurajez să vă doriţi tovărăşia lui Dumnezeu, rugându-vă, (Iov 33:26).

Plecând de la adevărul că “… nimic nu e nou sub soare” (Eclesiastul 1:9b), adevăr prin care se înţelege că dorinţele, preocupările, scopurile omului firesc rămân aceleaşi, vă propun să faceţi o autoobservare a omului duhovnicesc, spiritual, a căutării lui după Cel care l-a creat, a dorinţei lui după rugăciune.

Ştim că primii oameni, Adam şi Eva, stăteau de vorbă cu Domnul Dumnezeu, nemijlocit, (Geneza 1:26-27), Cain şi Abel s-au închinat Lui aducând jertfe, (Geneza 4:3,4), oamenii din vremea lui Enos au început să cheme Numele Domnului (Geneneza 4:26) şi exemplele continuă pe tot parcursul existenţei omenirii. Ele sunt reale şi în prezent pentru că „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14), VT.

În Noul Testament, ucenicii Îl roagă pe Domnul Isus să-i înveţe cum să se roage (Luca 11 : 1) şi aşa a luat fiinţă rugăciunea domnească Tatăl nostru, rugăciune pe care şi noi, ca şi creştini, o rostim şi prin care exprimăm Slava, Numele, Împărăţia şi Voia Sa, (Matei 6:9-10), recunoaşterea adevărului că numai Dumnezeu se îngrijeşte de nevoile noastre materiale şi spirituale, pâinea, iertarea şi ajutorul Său, (Matei 6:11-12) şi supremaţia lui Dumnezeu, „căci a Ta este împărăţia şi putera şi slava” (Matei 6:13b).

Să continuăm să dialogăm cu Domnul Dumnezeu fie prin rugăciunea personală, în cămăruţa noastră fie prin rugăciunea colectivă, alături de oamenii care trăiesc şi înţeleg frica de Dumnezeu (Proverbe 2:5), Biserica, pentru ca cei aflaţi în grija noastră să-L cunoască personal pe Isus Hristos şi Cuvântul Său, pentru ca Bunul Dumnezeu să-i păzească de rău, sub toate aspectele lui, pentru ca să fie sfinţi în gândire, faptă şi caracter, pentru unitate în credinţă, pentru a aduce şi pe alţii la Hristos, pentru a rămâne în dragostea şi prezenţa lui Dumnezeu până va reveni Domnul nostru Isus Hristos, (Matei 24:42). Amin.

Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Rm. Vâlcea

Probleme de viață

Unde este Dumnezeu când te confrunţi cu suferinţa?

Unde putem găsi forţa interioară pentru a face faţă temerilor, tragediilor, dezastrelor şi atacurilor teroriste? Pentru ce anume ne putem baza pe Dumnezeu?

De Marilyn Adamson

Cât de mult ne putem baza că Dumnezeu va fi cu noi? Este El o persoană la care putem apela… atunci când trecem prin necaz ca şi atunci când suntem liniştiţi?

Unde este Dumnezeu?

Dumnezeu este Creatorul universului, care doreşte foarte mult ca noi să-L cunoaştem. De aceea ne aflăm aici pe pământ. Dorinţa Lui este ca noi să ne bazăm pe El şi să experimentăm puterea, dragostea, dreptatea, sfinţenia şi mila Lui. Prin urmare, El le spune tuturor care doresc: „Veniţi la Mine”.

Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”¹. El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”². Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”³.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”⁴. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”⁵. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”⁶.

Iisus Cristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”⁷. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Voinţa noastră liberă

Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a alege. Aceasta înseamnă că nu suntem forţaţi să intrăm într-o relaţie cu El. El ne îngăduie să Îl respingem şi să comitem şi alte fapte rele. El ne-ar fi putut forţa să fim iubitori. Ne-ar fi putut forţa să fim buni. Dar atunci, ce fel de relaţie am fi avut cu El? Nu ar mai fi fost deloc o relaţie, ci o ascultare forţată şi controlată. Dar El ne-a dat demnitatea umană a voinţei libere.

Fireşte, strigăm din adâncul inimii noastre: „Dar Doamne, cum ai putut lăsa ceva atât de grav să mi se întâmple mie”?

Cum am vrea să acţioneze Dumnezeu? Vrem ca El să controleze acţiunile oamenilor? Care ar fi numărul acceptabil de morţi, pe care Dumnezeu să îl îngăduie, în cazul unui atac terorist? Ne-am simţi mai bine dacă Dumnezeu ar îngădui să moară numai câteva sute de persoane? Am prefera ca Dumnezeu să permită doar moartea unei singure persoane? Dar dacă Dumnezeu ar împiedica moartea unei singure persoane, nu ar mai exista libertatea de a alege. Oamenii aleg să Îl sfideze pe Dumnezeu, să meargă pe calea lor şi să comită fapte oribile unii împotriva altora.

Lumea noastră

Planeta aceasta nu este un loc sigur. E posibil să fim împuşcaţi de cineva sau să fim loviţi de o maşină. E posibil să fie necesar să sărim de pe o clădire atacată de terorişti. Şi mai sunt o mulţime de alte lucruri care ni s-ar putea întâmpla în acest mediu nemilos numit Pământ, locul unde voia lui Dumnezeu nu este întotdeauna urmată.

Totuşi, Dumnezeu nu stă la mila oamenilor, ci lucrurile stau exact invers. Din fericire, noi suntem la mila lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care a creat universul cu mulţimea lui de stele, prin simpla rostire a cuvintelor: „Să fie nişte luminători pe întinderea cerului”⁸. Acesta este Dumnezeul care spune că El „domneşte peste naţiuni”⁹. Puterea şi înţelepciunea Lui sunt nelimitate. Deşi problemele ni se par de netrecut, avem un Dumnezeu extraordinar de capabil, care ne reaminteşte: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva cu neputinţă pentru Mine?”¹⁰ El poate să le lase oamenilor libertatea de a alege şi totuşi să Îşi ducă la îndeplinire voia. Dumnezeu spune foarte clar: „Eu am plănuit şi eu voi înfăptui”¹¹. Dacă vieţile noastre Îi sunt supuse, putem sta liniştiţi, ştiind toate aceste lucruri. „Căci Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”¹²

Unde este Dumnezeu acum?

Mulţi dintre noi – nu, noi toţi – alegem uneori să-L respingem pe Dumnezeu şi căile Lui. În comparaţie cu alţii, şi în mod cert în comparaţie cu un terorist, ne-am putea considera persoane respactabile şi iubitoare. Dar dacă ar fi să stăm înaintea lui Dumnezeu în toată sinceritatea, am fi conştienţi de păcatele noastre. În momentul în care începem să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, nu ne cuprinde oare acel sentiment că El ne cunoaşte foarte bine gândurile, acţiunile şi egoismul noastru? Prin vieţile şi prin acţiunile noastre ne-am distanţat de Dumnezeu. Adesea am trăit ca şi cum ne-am conduce foarte bine vieţile şi fără El. Biblia spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”¹³.

Consecinţa? Păcatul nostru ne-a separat de Dumnezeu şi afectează nu numai această viaţă. Pedeapsa pentru păcat este moartea sau separarea veşnică de Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu a pregătit o cale prin care noi să fim iertaţi şi să Îl cunoaştem.

Putere interioară prin dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a ne salva. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”¹⁴.

Dumnezeu cunoaşte durerea şi suferinţa cu care ne confruntăm în această lume. Iisus a părăsit siguranţa casei Sale şi a intrat în acest mediu nemilos, în care trăim noi. Lui Iisus I S-a făcut foame şi sete, a obosit, a înfruntat acuzaţii din partea altora şi a fost ostracizat de familie şi de prieteni. Numai că Iisus a exeprimentat mult mai mult decât greutăţi de zi cu zi. Iisus, Fiul lui Dumnezeu în trup omenesc, a luat de bună voie păcatele noastre asupra Sa şi a plătit pedeapsa cu moartea în locul nostru. „Dragostea stă în faptul că El Şi-a dat viaţa pentru noi.”¹⁵ A fost torturat, a murit de o moarte lentă şi umilitoare, sufocându-se pe cruce, pentru ca noi să putem fi iertaţi.

Iisus le-a spus celorlalţi cu mult înainte că va fi crucificat. El a mai spus că va învia după trei zile, demonstrând că este Dumnezeu. Nu a spus că se va reîncarna. (Dacă s-ar fi reîncarnat, cine ar ştii că este El cu adevărat?) El a spus că după ce va sta în mormânt trei zile, se va arăta fizic celor care L-au văzut crucificat. A treia zi, mormântul lui Iisus a fost găsit gol şi mulţi oameni au depus mărturie că L-au văzut înviat.

Acum ne oferă viaţă veşnică. Nu o merităm. E darul pe care Dumnezeu ni-l oferă, dar pe care-l primim atunci când Îi cerem să intre în viaţa noastră. „Darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Iisus.”¹⁶ Dacă ne pocăim de păcatele noastre şi ne întoarcem la El, putem avea darul vieţii veşnice prin Iisus Cristos. E foarte simplu. „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său. Cine Îl are pe Fiul are viaţa; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”¹⁷ El doreşte să intre în viaţa noatră.

Putere interioară prin planul lui Dumnezeu

Ce putem spune despre cer? Biblia spune că Dumnezeu a „pus în om gândul veşniciei”¹⁸. Poate că asta înseamnă că ştim, în inimile noastre, cum ar arăta o lume mai bună. Moartea celor pe care îi iubim ne convinge de faptul că ceva nu e bine cu viaţa şi cu lumea aceasta. Undeva în adâncul sufletului nostru ştim că trebuie să fie un loc mai bun, lipsit de dureri şi dificultăţi chinuitoare. Fără îndoială, Dumnezeu chiar are un loc mai bun, pe care ni-l oferă. Va fi o lume complet diferită, în care voia Lui se va face în permanenţă. În acea lume, Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii oamenilor. Nu va mai fi jale, plâns, moarte sau durere.¹⁹ Iar Dumnezeu, prin Duhul Său, va locui în inimile oamenilor în aşa fel, încât aceştia nu vor mai păcătui niciodată.²⁰

Atacurile teroriste sunt înfricoşătoare. Dar a refuza o relaţie veşnică cu Dumnezeu, pe care ţi-o oferă Iisus, este şi mai rău. Şi aceasta nu numai în lumina vieţii veşnice, pentru că în această viaţă nu există nicio altă relaţie care să poată fi comparată cu cunoaşterea lui Dumnezeu. El este scopul nostru în viaţă, sursa noastră de mângâiere, înţelepciunea noastră în vremuri tulburi, puterea şi speranţa noastră. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Binecuvântat este omul care se încrede în El.”²¹

Unii au spus că Dumnezeu este doar o cârjă. Dar e foarte probabil că El este singura pe care te poţi spijini.

Iisus a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte”²². Iisus a spus că cei care se încred în El în timpul vieţii sunt ca cei ce îşi zidesc casa pe Stâncă. Indiferent de dificultăţile cu care te confrunţi în viaţă, El te poate ţine tare.

Putere interioară prin Fiul lui Dumnezeu

Îl poţi primi pe Iisus în viaţa ta chiar acum. „Tuturor celor care L-au primit, adică celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.”²³ Prin Iisus Cristos ne putem întoarce la Dumnezeu. Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”²⁴. Iisus ne mai spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el”²⁵.

Chiar acum Îl poţi ruga pe Dumnezeu să între în viaţa ta. Poţi face acest lucru printr-o rugăciune. Prin rugăciune vorbeşti deschis cu Dumnezeu. Chiar în acest moment Îl poţi chema pe Dumnezeu, spunându-I în mod sincer ceva de genul acesta:

„Dumnezeule, m-am îndepărtat de Tine, dar vreau să schimb acest lucru. Vreau să Te cunosc. Vreau să Îl primesc pe Iisus Cristos şi iertarea Lui în viaţa mea. Nu mai vreau să fiu despărţit de Tine. Fii Dumnezeul vieţii mele de azi înainte. Mulţumesc, Doamne”.

L-ai rugat chair acum în mod sincer pe Dumnezeu să între în viaţa ta? Dacă da, te aşteaptă multe lucruri frumoase. Dumnezeu a promis că îţi va da o satisfacţie şi mai mare în viaţă prin faptul că Îl cunoşti pe El.²⁶ Unde este Dumnezeu? El a promis că va face din inima ta casa în care va locui.²⁷ Şi El îţi dă viaţă veşnică.²⁸

Indiferent de ce se întâmplă în jurul tău, Dumnezeu poate fi acolo lângă tine. Cu toate că oamenii nu urmează căile lui Dumnezeu, El poate folosi circumstanţele oribile pentru a-Şi împlini în final planul Său. Dumnezeu este în ultimă instanţă în control peste evenimentele din lume. Dacă Îi aparţii lui Dumnezeu, te poţi bucura de promisiunea că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”²⁹.

Iisus Cristos a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”³⁰. El promite că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată.³¹

Pentru a creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a voii Sale pentru viaţa ta, citeşte cărţile Matei, Marcu, Luca şi Ioan din Biblie.

De ce a trebuit Isus să moară pe cruce?

Cum a fost răstignirea lui Isus diferită decât orice altă jertfă din Vechiul Testament?

Scris de Milenko van der Staal

Dumnezeu este sursa vieții; El este lumină și în El nu există întuneric. (1 Ioan 1:5). Opusul lui Dumnezeu este Satan, al cărui tărâm este întunericul și păcatul. De la început Dumnezeu a spus cu putere că păcatul va duce la moarte. (Geneza 2:17, Romani 6:23).

Păcatul ne separă de Dumnezeu

Când Satan cu decepțiile lui a reușit să o înșele pe Eva, iar Adam a fost neascultător, păcatul a intrat în natura lor. Acest păcat a intrat între Dumnezeu și ei, ca un voal, separându-i de sursa vieții. Spiritual vorbind, ei au devenit morți prin păcatul lor. (Efeseni 2:1). Păcatul intrase în lume, care era blestemată, și împreună cu ea, toate creaturile vii au fost nevoite să suporte o moarte fizică.

Păcatul care a intrat în natura lui Adam și Eva a fost transmis descendenților. Acest „păcat din fire,” nu reprezintă vină pentru păcat înfăptuit, ci o înclinație puternică de a face voia noastră și nu voia lui Dumnezeu. Dacă urmăm această tendință, atunci păcătuim când suntem ispitiți. Pentru a-și ajuta oamenii de a sta pe calea corectă, Dumnezeu le-a dat legi – le-a scris voia Lui pe table de piatră.

Din păcate, oamenii erau incredibil de slabi și nicio persoană nu a reușit să se păzească curată de păcat. De fapt, chiar și cei mai evlavioși dintre ei păcătuiau în gând, cuvinte sau fapte. Cu alte cuvinte, toți oamenii erau vinovați, iar Satan folosea acest lucru împotriva lor, cerând ca ei să moară. (Romani 5:12). În templu – casa simbolică a lui Dumnezeu pe pământ, atârna o perdea groasă și mare în fața locului Preasfânt, simbolizând păcatul din fire care îi separa pe oameni de Dumnezeu. Oricine trecea de acea perdea murea instantaneu, căci niciun păcat nu putea suporta prezența lui Dumnezeu.

Iertare prin sacrificiu

Dumnezeu, în răbdarea Lui, a dat oamenilor o șansă: prin sacrificarea unui animal fără vină, oamenii puteau primi iertare. O dată pe an, marele preot intra în locul preasfânt, cu sângele jertfei, pentru a obține înpăcare pentru oameni. Prin vărsarea sângelui unui animal inocent, plata păcatului putea fi plătită. (Leviticul 17:11; Evrei 9:22)

Totuși, sângele animalelor nu putea înlătura rădăcina problemei – păcatul din natura umană. După ce păcatele le erau iertate, oamenii continuau să păcătuiască, ceea ce însemna că ei erau nevoiți să se întoarcă din nou cu jertfa lor, an după an. Nici măcar marele preot nu putea să-i ajute, căci și el era un păcătos, și jertfa era și pentru el, la fel de mult cât era și pentru oameni. (Evrei 10:1-4)

Dumnezeu ura această stare în care erau lucrurile. Dorința Lui era să aibă părtășie cu oamenii și să-i salveze. El a căutat pe cineva care să-i poată conduce pe oameni afară din acest cerc vicios: păcat și iertare la nesfârșit. Dar, deși au fost mulți oameni drepți de-a lungul istoriei, niciunul nu era fără pată, și nimeni nu putea „sta în spărtura” dintre Dumnezeu și om. Așa că Dumnezeu Și-a trimis propriul Fiu ca să îndeplinească cea mai mare sarcină din toată istoria. (Ezechiel 22:30, Isaia 41:28, Isaia 60:16, Ioan 3:16-17).

Isus: un om în tot sensul cuvântului

Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar de bună voie „S-a smerit și a devenit Fiul Omului” – un om în tot sensul cuvântului, cu aceeași natură umană ca noi toți. Aceasta a însemnat că Isus era ispitit ca noi toți, dar El era născut și din Duhul lui Dumnezeu, iar Duhul L-a însoțit în toată viața Lui, dându-i putere să ducă la îndeplinire sarcina care i-a fost dată. (Luca 1:30-35; Filipeni 2:5-8; Isaia 61:1-3)

„La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:8. Isus a trebuit să învețe ascultare, ca om, pentru că, odată devenit om, El a primit o voie proprie, sau păcat în fire, și a fost ispitit. Acolo El a învățat să Se nege pe Sine, să-Și ia crucea în fiecare zi” și să omoare păcatul. Rezultatul a fost că nu a păcătuit niciodată. (Evrei 2:18, Evrei 4:15, Evrei 5:7-8).

Când Isus a vorbit împotriva păcatului și a ipocriziei conducătorilor religioși din acel timp, a vorbit cu autoritate și convingere. Dar, datorită faptului că moartea păcatului avea loc în omul lui interior, ascuns de privirea oamenilor, a fost neînțeles de aproape toți contemporanii Lui, până acolo încât, la final, a fost arestat și răstignit. Acel bărbat pur, drept, fără vină a murit ca un criminal, pedepsit pentru păcate pe care nu le comisese niciodată. De ce?

Împăcare – și o cale de urmat

Isus a fost singurul care S-a putut „pune în spărtură”, singurul pe care Satan nu l-a putut revendica pentru că era fără pată și curat. El a fost singurul care nu a meritat moartea, nici fizică și nici spirituală. Dar, pentru a îndeplini scopul pentru care venise pe pământ, Isus S-a jertfit. El a fost jertfa supremă – fără vină și fără cusur. El a murit ca Mielul lui Dumnezeu, jertfa de împăcare pentru toată omenirea; a purtat pedeapsa pentru toate păcatele noastre, și a murit – un drept pentru cei nedrepți. (Romani 5:10; 2 Corinteni 5:21; 1 Petru 3:18) Nu doar că a murit o moarte fizică, dar a experimentat și separarea de Dumnezeu cât timp a stat atârnat pe cruce. (Matei 27:46; Marcu 15:34) Prin jertfa Sa, toți cei care cred în El, pot primi iertare.

Moartea lui Isus de pe crucea de la Golgota, deși unul dintre cele mai semnificative și grandioase evenimente ce au avut loc pe pământ vreodată, este, de fapt, doar o parte din povestea creștinismului. Prin puterea Duhului Sfânt care a fost în El de la naștere, Isus a „suferit în fire,” prin aceea că a negat păcatul și nu a cedat în fața tendințelor spre păcat care locuiau în natura lui omenească. Astfel, păcatul din firea Lui a fost condamnat și El „a omorăt” sau „răstignit”, poftele și plăcerile, iar astfel, deși a fost ispitit în toate ca noi, nu a păcătuit niciodată. (Evrei 2:18, Evrei 4:16).

Când Isus a murit pe cruce, a strigat: „S-a terminat!” În acel moment, orice rămășiță din păcatul pe care-l moștenise în natura lui omenească a fost răstignită, și lucrarea Lui de pe pământ a fost terminată. Când Isus a murit, perdeaua groasă din templu s-a rupt de sus până jos. Datoria fusese plătită; calea înapoi către Tatăl fusese deschisă.

Victoria lui Isus asupra păcatului a fost și o biruință asupra morții. El nu a rămas în mormânt, ci S-a ridicat din moarte cu un trup de slavă, în care era toată plinătatea din natura lui Dumnezeu. Patruzeci de zile mai târziu El S-a ridicat la cer, iar acum stă la dreapta Tatălui Său. (Filipeni 2:5-11, Coloseni 2:9).

Frații lui Isus!

Deci cum a fost răstignirea și sacrificiul lui Isus diferit față de jertfele de animale din Vechiul Testament? Cum poate moartea lui Isus de pe cruce să ne îndepărteze păcatele din firea noastră? De ce suntem încă ispitiți? Motivul este că iertarea nu era scopul final al vieții lui Isus, și nici scopul final al vieții unui creștin. De fapt, iertarea este doar începutul. Însuși Isus a indicat foarte clar: „Apoi a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” Luca 9:23.

Scopul lui Isus nu era doar să ispășească păcatele oamenilor. El dorea ucenici, oameni care să-L urmeze. Noi nu-L putem urma la moartea de pe crucea de la Golgota, dar putem să ne luăm crucea zilnic!

Urmându-L pe această cale, noi devenim ucenicii Lui, și El Își trimite Duhul Sfânt ca să ne dea aceeași putere pe care El a avut-o când a biruit păcatul. Și noi suferin în fire, și noi răstignim firea cu poftele și dorințele ei, și noi omorâm „faptele trupului” prin Duhul. Noi nu mai păcătuim, noi devenim „mădulare în trupul Său”, devenim frații lui Isus și primim parte în natură divină” (1 Petru 4:1-2; Galateni 5:24; Romani 8:13; 1 Corinteni 12:12-14; Evrei 2:11; 2 Petru 1:2-4)

Moartea lui Isus de pe crucea de la Golgota a fost puncrul culminant al unei lucrări incredibile a dragostei pentru noi, oamenii. Prin moartea Sa, El a împăcat cu Dumnezeu pe cei care cred în El, iar prin viața Lui, a deschis o cale înapoi către Tatăl pentru cei care-L urmează. Prin moartea asupra păcatului, Isus a biruit moartea. (Evrei 2:14-15) Prin viața Sa, El ne-a dat viață.
Să nu fie sacrificiul Lui în zadar, ci El să primească mulți ucenici, oameni de care nu se va rușina să-i poată numi frați!

1. Eva – “visul” lui Adam

Florin Ianovici

„Si omul a zis: „Iata, în sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie*, pentru ca a fost luata din om**.” Genesa 2:23

Undeva în gradina Edenului statea un om si suspina. Primul om, Adam avea din când în când momente de melancolie. O stare de apasare pe care nu o putea descrie.

Animalele veneau si plecau perechi. Lucrând pentru Dumnezeu, a observat ceva. Ca pentru el nu s-a gasit cineva cu care sa faca pereche. Si în inima s-a nascut un dor, o asteptare, o dorinta de a avea pe cineva lânga el. Era atât de frumos când umbla cu Dumnezeu, dar El nu era întotdeauna acolo, în Gradina.

Singuratatea este dureroasa. Avem nevoie sa împartasim visele noastre cu cineva pe care sa îl iubim. Cineva lânga care sa stam si sa îmbatrânim frumos. Lipsa perechii noastre naste un gol dureros, o singuratate apasatoare. Si privim spre cer!

Se poate face ceva, Doamne? Dumnezeu din cer a privit si a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur”. Am sa fac … ceva în aceasta privinta! Din dorul lui Adam s-a nascut Eva, pe care a adus-o la Adam. Framântarea dureroasa a lui Adam a primit un raspuns: Eva! Eva s-a nascut în procesul împletirii dorului cu nevoia unei iubiri împartasite în inima lui Adam.

Iubitii Domnului, sotia îsi gaseste sensul si locul în iubirea sotului. Iubirea sotului o completeaza, o face sa înfloreasca, sa devina generoasa, iertatoare. Dumnezeu „a adus-o” la tine pe sotia ta. În iubire, Eva s-a simtit unica. O declaratie de dragoste de o frumusete inegalabila a tâsnit din inima si de pe buzele lui Adam. Neînvatata din carti, simpla, naturala. Iata „în sfârsit aceea…” Totul este la vedere!

Vorbele noastre pot fi meste- sugite. Pot suna frumos, dar nu însala pe cea de lânga noi.

O vorba magulitoare din când în când nu mai convinge pe nimeni. Mai mult irita, deranjeaza pentru ca are aspect mercantil. Nu folosi vorbe ca moneda de cumparare. Purtarea, felul de a fi, hranirea de zi cu zi da sens cuvintelor noastre.

“E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune
Însirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune…”

spunea poetul Mihai Eminescu.

Dragostea impartasita da putere, motiveaza si aduce bucurie.

Dar Adam nu a ramas consecvent. Problema este ca Adam a tradat. Darul primit din partea lui Dumnezeu a devenit in ochii lui pricina necazului sau. ,,Femeia pe care mi-ai dat-o…!” In aceste cuvinte sunt reprosuri.

Femeia nu mai este ,,…aceea care este os din oasele mele si came din carnea mea”. Nu mai este visul implinit.

Nu mai este cea dorita si asteptata.

Este scuza esecului lui. Este pricina falimentului lui, mai mult, este un repros si la adresa lui Dumnezeu: ,,mi-ai dat-o!”. Adica Tu, Doamne, ai o parte de vina, ca a venit adusa de Tine!

In cate familii se intampla astazi la fel? Sotii traiesc cu gandul ca siau ratat viata. Cea, cel de langa fiecare din noi nu mai este un dar de la Dumnezeu, ci o cauza pentru esecul nostru lamentanbil.

Ne-am tradat rugaciunea! Da-ne, Doamne, o sotie. Am primit-o si acum tradam.

Asuma-ti astazi greseala. Asuma-ti responsabilitatea vinei tale.

Fa un cadou trumos partenerului tau vorbindu-i ca un pocait, ca un om ce se smereste. E atata putere in smerenie, ea convinge si tamaduieste iubirea tradata si ranita. Cere putere ca ochii tai sa vada din nou pe partener ca pe darul lui Dumnezeu. Ajuta-ne Doamne! Dumnezeu spune ca la inceput nu a fost asa. Nu erau divorturi. Nu era atata impietrire!

Du-te dragul meu la inceputuri, aminteste-ti ca tu ai cerut o sotie si Dumnezeu ti-a raspuns. Ai promis iubire si fidelitate, credinciosie la bine si la rau. Nu arunca vina pe umerii celuilalt dar nici nu o tine in tine ca sa te im- povareze si sa te otraveasca. Mergi la Dumnezeu, marturiseste-ti vina, cere-I iertare si apoi cu un suflet Tnnoit vino la partenerul tau si smerindu-te castiga-1 in dragoste.

2. Eva – o mama fara mama

Mama fara copilarie. O mama care nu a mai vazut vreodata un copil. 0 mama care nu a avut niciodata mama, o mama care nu a avut niciodata langa ea alte mame, fara carti, fara sfaturi omenesti, fara doctor, fara gradinita, fara pampersi, fara Milumil… 0 mama care a trait miracolul nasterii lui Cain. 0 mama care s-a uitat cu speranta la copilul ei si a zis: ,,am capatat un om cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Aici este raspunsul: cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sa ne amintim ai cui suntem. Suntem copiii lui Dumnezeu.

El ne poate ajuta. Ungerea Duhului Sfant ne invata toate lucrurile. cum sa ne purtam, cum sa reactionam. Mai ales cand constatam ca visul nostru se spulbera, ca fiul nostru Cain este rau. Ca are un caracter urat. Ca sperantele noastre sunt inselate. Sa invatam sa umblam prin credinta. nu prin vedere. Cu ochii deschisi vedem lucruri care doboara sufleteste. Am crezut ca vom avea o relatie speciala de prietenie cu copiii nostri. Dar comportamentul lor ne omoara cate un pic in fiecare zi. Ne omoara visul. speranta. asteptarile.

Dar aceasta inseamna maturizare, inseamna sa invatam ca totul se rezuma la: …..ajutorul lui Dumnezeu”. Luptati pentru vietile fiicelor voastre, ale fiilor vostri. Luptati pentru sotul vostru, sotia voastra. pentru casele voastre. ..Cu ajutorul lui Dumnezeu totul poate fi vindecat”. Accepta realitatea. Nu construi ceva ce viata va darama. Invata sa supui realitatea lui Dumnezeu. Nu incerca opusul. Visurile noastre sunt intotaeauna roz.

Viata foloseste si alte culori Dar ,.cu ajutorul lui Dumnezeu” se poate ca lumina fetei lui Dumnezeu -sa ne lumineze si inima sa radieze de bucurie. Sa ne pocaim de tradarile noastre si sa ne intoarcem smeriti cu fata unul spre celalalt.

Sa privim cu maturitate spre greutatile vietii si sa nu ne lasam tarati de visarile noastre si sa luptam spunand cu incredere: ..cu ajutorul lui Dumnezeu.

“ Adam a pus nevestei sale numele EVA* : caci ea a fost mama tuturor celor vii.” Genesa 3:20

Ce fel de mireasma esti? – Nicu Butoi

Fiecare purtăm cu noi o umbră, iar această umbră poate fi produsă fie de Soarele Neprihănirii, fie de Lucifer. Nu există ființă omenească care să rămână aceeași după ce a întâlnit pe cineva sau după ce a trecut printr-o anumită situație.

"În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii și printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață." – 1 Corinteni 2:15-16

Tu ce fel de mireasmă ești? De viață spre viață sau de moarte spre moarte? Fiecare cuvânt, fiecare faptă, fiecare expresie a noastră se va încadra în unul din aceste cuvinte. Să purtăm cu noi această întrebare oriunde mergem: Ce fel de mireasmă sunt eu?

Umbra lui Petru a adus vindecare. Umbra lui Iosif a adus viață în Egipt! Doctorul Semmelweis a fost numit mântuitorul mamelor. Ce lasă umbra ta în urmă? Cum te numește lumea pe tine?

Puterea influenței tale va scăpa oameni de la moarte sau va duce oamenii la moarte.

“Oamenii văzând viața voastră să slăvească pe Dumnezeu”. Indifferent ce profesie avem, datoria noastră este să fim ambasadorii lui Dumnezeu. Indiferent ce a făcut umbra ta în trecut, tu trebuie sa predai trecutul tău lui Dumnezeu și ai să vezi ce poate face din el. Reabilitarea lui Dumnezeu se numește nașterea din nou.

"... purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru că, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei." – Filipeni 1,27

Mireasmă de viață, de Carolyn Sutton …

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? – 2 Corinteni 2:14-16

Dumnezeu alege de multe ori să ne vorbească prin intermediul lucrurilor pe care le-a creat.

Odată, o prietenă de-a mea a urmărit nişte albine bâzâind şi zburând voioase într-un cadru natural primăvăratic şi i-a venit ideea să cumpere un produs pentru împrospătarea aerului din locuinţă cu parfum de lămâie; parfumul a umplut toată casa.

Mai târziu, când i-am făcut o vizită, parfumul de lămâie m-a trimis cu gândul la un alt parfum care a umplut o casă. S-a întâmplat în ziua în care Hristos a acceptat invitaţia la masă a unui conducător iudeu. Scriptura ne relatează următoarele: „Când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: «Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.»

DE ACELAȘI AUTOR

La cumpăna dintre ani

Când a auzit, Isus le-a zis: «De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.»” (Matei 26:6-13)

Este un sentiment absolut extraordinar să-L vedem pe Dumnezeu la lucru în natură, pentru că ea ne îndreaptă privirea către El.

Cu cât mai extraordinar este faptul că El a binecuvântat un act de altruism făcut în Numele Său şi devenit parte integrantă a Evangheliei! Pavel spune că şi noi putem fi „o mireasmă a lui Hristos” printre cei ce sunt pe calea pierzării. Pe cine vei înmiresma astăzi cu dragostea lui Dumnezeu?

Yan Siew Ghiang

Autor: Gicu Cotlet

O mireasmă a lui Hristos (2 Corinteni 2:15)

Într-una din zile mă plimbam, cu bicicleta pe o alee special amenajată din preajma oraşului din care locuiesc. Era o după-amiază frumoasă de vară şi oameni de toate vârstele au ieşit la o plimbare de agrement. In timpul plimbării mele am întâlnit tot felul de oameni, unii îmbrăcaţi mai sumar alţi mai decent dar lucrul care mi-a tras atenţia a fost mireasma răspândită în jur de unele persoane. De la unii puteai simţi mirosul puternic  de tutun, de la alţi cel de alcool, de la alţi cel de parfum  iar de la alţi nici un fel de mireasmă. Poate unii dintre ei nici nu-şi dădeau seama ce fel de miresme răspândeau în jur deoarece erau obişnuiţi cu mirosul toxic al ţigării, alcoolului sau parfumului preferat.

Curiozitatea ma făcut să întorc capul sa văd cine sunt  persoanele de la care veneau acele miresme puternice. Personal mi-am continuat mai departe plimbarea mea de agrement dar în acelaşi timp m-am întrebat singur: Oare eu ca şi creştin, ce miresme răpândesc în jurul meu? Se aseamănă mireasma de copil al lui Dumnezeu cu mireasma lumii din afară? Câţi dintre oamenii pe care i-am întâlnit în acea zi au întors capul să vadă cine sunt?

Un creştin adevărat trebuie întotdeauna să răspândească în jurul lui mireasma plăcută de copil al lui Dumnezeu. El trebuie să fie sensibil la voia lui Dumnezeu şi să dorească pe orice cale să fie o mărturie pentru cei din jurul lui. Faptele şi viaţa lui trebuie să vorbească mai mult decât vedem noi în aparenţă. El trebuie să caute pe orice cale să trăiască în adevăr şi-n curăţie. Un  copil al lui Dumnezeu care caută să trăiască după principiile Biblice nu „se duce la sfatul celor răi, şi nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Ps. 1:1-3) El trebuie să caute cu orice preţ să-şi protejeze familia şi biserica de infuienţele lumii de afară. Plăcerile lui nu sunt în aur sau mărgăritare ci el caută cu orice preţ să-şi împodobească sufletul cu roadele sfinte ale Duhului Sfânt care sunt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrînarea poftelor.” (Galateni 5:22) Adevărata frumuseţe a copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie cea interioară izvorâtă dintr-o inimă curată şi predată în întregime Domnului Isus.

Bunătatea şi credincioşia fac parte şi ele dintre miresmele şi vituţiile plăcute ale creştinului care trebuie să-l însoţească toată viaţa. Înţeleptul Solomon ne spune: „Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scriele pe tăbliţa inimi tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Prov. 3:3-4) Astăzi tot mai mulţi oameni şi chiar uni care poartă numele de creştini au înlocuit aceste virtuţi creştine  cum ar fi „bunătatea şi credincioşia” cu podoabe de aur sau alte obiecte de valoare.  Ei nu ştiu că „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.” (Prov. 15:33) Bunătatea este o limbă pe care şi cel surd o aude şi cel mut o înţelege.

O veche legendă evreiască spune că doi fraţi locuiau undeva la ţară iar ogoarele lor erau despăţite doar de un hotar mic. Unul dintre ei avea familie mare iar celălalt nu avea pe nimeni şi locuia singur. Într-o noapte fratele mai mare se trezi din somn şi începu să se gândească la fratele lui care este singur şi nu are nici soţie nici copii care sa-l ajute, aşa că într-o noapte când el doarme cel mai bine mă voi scula şi voi muta din snopii mei de grâu pe pământul lui. În acelaşi timp fratele mai mic se gândi şi el: Fratele meu mai mare are famile mare si are nevoi mai mari decât am eu. Aşa că atunci când el doarme adânc mă voi scula şi voi muta din snopii mei pe ogorul lui. Fără să treacă prea mult timp cei doi farţi au ieşit amândoi pe ogor în toiul nopţi încercând fiecare să mute snopii de pe ogorul lui pe ogorul fratelui său. Astfel dintr-o dată s-au întâlnit faţă-n faţă la hotarul care despărţea ogoarele lor. Amândoi au lăsat snopii jos şi s-au înbrăţişat şi au plâns înpreună. Nu după mut timp cei doi fraţi sau întânlnit la altarul Templului din Ierusalim plini de bucurie. Mireasma de dragoste şi credincioşie a cuprins viaţa celor doi oameni iar jertfa lor a fost primită de Dumnezeu ca o jerftfă de bun miros.

Un alt exemplu de credincioşie este exemplul Mariei care „a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.” (Ioan 12:3) Putem deduce că Maria a cunoscut foarte bine valoarea mirul curat şi cu toate că era o femeie simplă a fost gata să-şi sacrifice toate economiile ei pentru a cumpăra mirul de nard curat ca să ungă picioarele Domnului Isus. Este demn de remarcat cum mirosul plăcut al mirului a cuprins întrega casă dar nu a reuşit să pătrundă şi-n inima lui Iuda. Cu toate că şi el era unul din ucenicii Domnului Isus dar inima lui era cuprinsă de valorile lumii şi nu de valorile cerului. Din perspectiva lui Iuda acest mir putea fi vândut şi bani daţi săracilor. Mireasma amară a lăcomiei a cuprins întreaga fiinţă a lui Iuda şi mirosul mirului nu a avut nici un efect asupra lui.

Atunci când simţi că miresmele plăcute şi dulci ca bunătatea,i credincioşia, dragostea  încep să te părăsească trebuie sa-ţi verifici starea ta spiritală înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ţi verifici dacă paşi tăi calcă pe  urmele  Domnului Isus.  „Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, se aseamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită cum era.” (Iacov 1:23-24)

Aşa cum alcoolul, ţigara sau parfumul răspândesc în jur o mireasmă  puternică care atrage atenţia celui din jur, aşa este şi păcatul. De cele mai mute ori şi el răspândeşte în jur un miros greu şi neplăcut. Prin neveghere el poate pătrunde şi-n viaţa credinciosului de aceea trebuie multă veghere şi atenţie pe cale. De cele mai multe ori el pătrunde ca şi omiziile la mărul în floare. Spre exemplu atunci când alegem mărul pe care vrem să-l mâncăm găsim uneori câte o gaură mică de vierme. Teoretic suntem tentaţi să credem căci viermele a intrat in măr din exterior spre miezul mărului. În general nu acesta este adevărul.  Procesul este cu totul opozit de ceea ce vedem noi la suprafaţă. O omidă mică vine şi depune oule atunci când mărul este în floare şi incubează în interiorul ei până când se formează mărul, apoi omida ia forma unui vierme şi atunci începe să facă gaură în miezul mărului pentru a putea ieşi afară. Acest vierme mic în cele mai multe cazuri distrug complet mărul dulce şi parfumat. În locul mirosului plăcut al mărului apare mirosul de putregai care duce la distrugerea completă a fructului.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi-n viaţa creştinului. Păcate mici se cuibăresc treptat în inimă care apoi caută să iasă înafară. Uneori  fără să-şi dea seama îşi pierde adevărata mireasmă de copil al lui Dumnezeu şi poate deveni o piedică pentru mulţi care caută calea mântuirii. Pe neobservate miresmele firii pământeşti pot pune stăpânire pe viaţa lui de zi cu zi.

Fie ca toţi cei care citesc aceste rânduri să fie „o mireasmă al lui Hristos printre cei ce sunt pe calea pierzării.” (2 Cor. 2:15)

Diavolul s-a nascut in laborator: Apocalipsa virala

Alexandru Safta

Diavolul s-a nascut in laborator: Apocalipsa virala     apocalipsa, sfarsitul lumii, apocalips, armaghedon, supravietuire, virus, gripa spaniola, bacterii, gripe, stephen king, moartea neagra Cu toate ca, la nivel instinctual, ne este frica de ideea de sfarsit al lumii, rational, privim ideea de Apocalipsa drept un concept relativ iluzoriu, care apartine unei alte realitati: un eveniment pe care specia noastra nu-l va infrunta vreodata. Cu toate acestea, in realitate, nu numai ca exista sanse consistente ca, in viitor, sfarsitul lumii sa vina aievea, intr-o forma sau alta, dar, nu de putine ori, evenimente catastrofale, aflate la un pas de o asemenea magnitudine, au avut loc in trecut. Din secolul XX, cea mai eficienta apocalipsa in imaginarul colectiv este cea virala. Diavolul a luat forma unui devastator virus ucigas, deformat intr-o pandemie, si a reusit, de cateva ori, sa ne ameninte specia cu extinctia, cauzand sute de milioane de decese.

Cruda si necrutatoare

Nu se stie cu exactitate ce le produce. Cand ucid in masa, se banuieste ca isi au originile in laboratoarele ultrasecrete ale organizatiilor care conduc lumea din umbra si conspira pentru controlul populatiei mondiale. Sunt mai controversate si mai ucigatoare decat orice arma de distrugere in masa din arsenalul oricarei armate de pe Pamant. Oamenii religiosi le privesc precum niste aspre pedepse divine sau perfide atacuri diavolesti, in vreme ce pragmaticii le gasesc motive mai pamantene. Cert este ca, atunci cand izbucnesc, bolile virale si pandemiile fac ravagii, luand tribut milioane de oameni.

Poate cel mai sumbru si concludent astfel de episod din istoria moderna a omenirii este cel care a avut in rol principal – pe atunci letala si neiertatoare – variola. Estimarile, cele mai pesimiste e drept, spun ca aceasta boala ar fi distrus, in cadrul pandemiei starnite, aproximativ o treime din populatia mondiala. Boala contagioasa, variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorand si desfigurand un numar imens de persoane de-a lungul secolelor. Numai in secolul XX, virusul a rapus intre 300 si 500 de milioane de oameni. Intr-un singur an, 1967, s-au imbolnavit de variola circa 15 milioane de indivizi, dintre care doua milioane au murit.

Variola a cauzat, in secolul al XVIII-lea, decesul a peste 60 de milioane de europeni, intre care s-au numarat si cinci monarhi in exercitiu. Pana la 30% dintre cei infectati si 80% dintre copiii cu varsta de pana la cinci ani suferinzi de variola au murit din cauza bolii, iar o treime dintre supravietuitori a orbit. Dar, poate cel mai mare dezastru demografic l-a pricinuit varsatul nativilor americani, in urma contactului cu europenii si africanii. Unii sunt de parere ca 90 pana la 95 de procente din totalul indigenilor Lumii Noi si-au inscris mortile in “palmaresul” bolilor Lumii Vechi. Se crede chiar ca variola se face direct raspunzatoare de uciderea a aproape tuturor locuitorilor originari ai Americilor, ramasi la momentul sosirii bolii pe cele doua continente.

In Mexic, in secolul al XVI-lea, atunci cand aztecii au pornit o rebeliune impotriva conquistadorului Cortes si spaniolii, depasiti numeric, au fost fortati sa plece, unul dintre soldatii europeni, bolnav de variola, a murit in inclestare. Dupa batalie, aztecii au contractat virusul din cadavrul invadatorului. Atunci cand Cortes a revenit cu forte proaspete pe continent, boala deja decimase populatia bastinasa. Ucisese mare parte din armata azteca, pe imparat si 25% din restul populatiei. Acest lucru i-a inlesnit spaniolului victoria asupra aztecilor si patrunderea in Tenochtitlan, unde a descoperit ca boala Lumii Vechi a doborat mai multi oameni decat tunurile. Asadar, se poate considera, pe buna dreptate, ca variola a reprezentat, propriu-zis, inceputul sfarsitului lumii pentru cel putin o civilizatie.

Neagra si mortala

Nu degeaba i s-a spus ciumei bubonice “Moartea Neagra”. Un nume atat de tenebros si de rasunator este un titlu binemeritat pentru o boala adesea chiar mai ingrozitoare decat variola, chiar daca, poate, cu mai putine victime consemnate. Este vorba despre una dintre cele mai distrugatoare pandemii din istoria umana. A inceput in sud-vestul sau in centrul Asiei si s-a raspandit prin Europa pana la finele anilor 1340. Numarul total de morti provocate de ciuma, in lumea intreaga, este estimat la 75 de milioane, numai 20 de milioane in Europa. Se spune ca Moartea Neagra ar fi ucis intre una si doua treimi din populatia totala a Europei.

Cele trei forme ale molimei au adus o intreaga plaja de semne si simtpome celor infectati. Ciuma bubonica se manifesta prin inflamarea dureroasa a ganglionilor limfatici, aflati la baza gatului, in axile si vintre. Dar unele forme se concretizeaza in septicemie, o forma de otravire a sangelui si pneumonie, care ataca plamanii bolnavului. Totusi, semnele clasice ale ciumei bubonice constau, mai ales, in apritia bubelor mari, cat portocalele uneori, in pantece, pe gat si la subsori, care supurau puroi si sange. Victimele sufereau de distrugerea pielii si a tesuturilor mai profunde, pana cand ajungeau sa fie acoperite de pete si coji negre. Cei mai multi mureau in patru pana la sapte ore de la infectare. Atunci cand ciuma a ajuns in Europa, a lovit mai intai orasele portuare si apoi a urmat rutele comerciale, atat pe mare cat si pe uscat. Ciuma bubonica a fost forma cea mai intalnita in timpul Mortii Negre, cu o rata a mortalitatii de 30 pana la 75% si simptome ca temperatura ridicata, migrene, dureri ale incheieturilor, greata si stare generala bolnavicioasa. Dintre cei care au contractat virusul ciumei bubonice, 4 din 5 aveau sa moara intr-un interval de opt zile.

Se crede ca aceeasi boala s-a intors in Europa cu fiecare generatie, prezentand o virulenta si o mortalitate variabile, pana prin anii 1700. Pe durata acestei perioade, mai mult de 100 de epidemii de ciuma au maturat Europa. La intoarcerea sa din 1603, boala a ucis 38.000 de londonezi.

Alte carnagii notabile europene ale secolului al XVII-lea au fost molima italieneasca din 1629-1631, Marea Ciuma din Sevillia, in 1647-1652, Marea Molima din Londra, 1665-1666, si Marea Molima din Viena, in 1679. Exista o oarecare controversa asupra parcursului bolii, dar, in forma sa virulenta, dupa Marea Ciuma din Marsilia in 1720-1722 si dupa molima moscovita din 1771, pare sa fi dinsparut din Europa in secolul al XVIII-lea. Eruperea din secolul 14 a Mortii Negre a avut un efect catastrofal asupra populatiei Europei, transformand irevocabil structura sociala a Batranului Continent. A reprezentat, de asemenea, o grea lovitura pentru Biserica Romano-Catolica si a rezultat in persecutarea extinsa a minoritatilor precum evrei, straini, cersetori si leprosi. Incertitudinea supravietuirii zilnice a creat o stare generala de morbiditate, influentandu-i pe oameni sa “traiasca clipa”, asa cum se ilustreaza in Decameronul, din 1353, al lui Giovanni Boccaccio.

Razboiul contagios

Prin toamna anului 1918, un val gripal, ce nu parea diferit de cel din anii precedenti, a degenerat in ceva atat de mortal si a instaurat o asemenea stare de panica si haos in comunitatile de pe intreg globul, incat multi oameni au crezut ca lumea se apropie de punctul sau final. Virusul a lovit cu viteza uimitoare, ucigandu-si adesea victimele in numai cateva ore de la primele semne de infectare. Virusul noii gripe cauza o hemoragie interna incontrolabila, de natura sa umple plamanii cu sange, pacientii ajungand sa se innece in propriile fluide.

Gripa Spaiola – asa cum a ajuns sa fie cunoscuta – pare sa fi fost aceeasi boala cu gripa porcina de astazi. Nu numai ca era extrem de virulenta, dar manifesta si o neobisnuita preferinta in a-si selecta victimele, tinzand sa se instaleze in sistemele imunitare ale adultilor tineri si sanatosi, mai degraba decat in cazul celor mai slabi, precum copiii, batranii sau infirmii. Distribuirea normala a varstei pentru mortalitatea cauzata de gripa devenise, brusc, complet inversata, avand ca efect eliminarea din infrastructura societatii a factorilor cheie, responsabili de buna sa functionare cotidiana. Nu e de mirare ca oamenii au inceput sa creada ca orginea sociala se dadea peste cap, deoarece aproape s-a si intamplat acest lucru.

Fiind declansata chiar dupa Primul Razboi Mondial, Gripa Spaniola a ajuns in multe tari odata cu intoarcerea soldatilor acasa, ucigand intre 50 si 100 de milioane de persoane in toata lumea, intre 1918 si 1919. Se crede ca a fost una dintre cele mai letale pandemii din istoria umanitatii.

Semnele bolii s-au observat prima oara in Fort Riley, Kansas, SUA, pe 11 martie 1918. Aliatii din Primul razboi mondial au numit-o Gripa spaniola, pentru ca a primit mai multa atentie in ziarele spaniole decat in restul Europei. Spania nu a fost implicata in conflicat, iar presa de aici nu era cenzurata asa cum se intampla in restul continentului.

Nu se stie cu exactitate rata mortalitatii pandemiei din 1918-1919, dar se estimeaza intre 2,5 si 5% din populatia de pe Terra din acel moment si ca 20% au suferit boala. Gripa a putut ucide 25 de milioane in primele 25 de saptamani; in comparatie, SIDA a ucis 25 de milioane in primii 25 de ani. In India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populatia din acea epoca, atingand o rata a mortalitatii de 20% in unele zone. In armata indiana, cel ptin 22% dintre soldatii care s-au imbolnavit au murit. In Statele Unite, aproape 28% din populatie a suferit gripa si 500-675 mii au murit. In Marea Britanie au murit 200.000 de oameni, iar in Franta peste 400.000. In Alaska si in Africa de Sud au murit comunitati intregi, in timp ce in insulele Fiji 14% din populatie a decedat in doar. Spania a fost una dintre tarile cele mai afectate, cu 8 milioane de infectati si aproximativ 300.000 morti.

Chiar daca Primul razboi mondial nu a cauzat gripa, totusi, miscarile masive de trupe au ajutat la extinderea ei. Cercetatorii cred ca sistemele imunitare ale soldatilor au fost dezabilitate datorita tensiunii luptelor, atacurilor chimice, marind probabilitatea de a se contagia boala. Cantiatea de calatori soldati si modernizarea sistemului de transport a facut posibila propagarea pandemiei intr-un evantai mare de comunitati. Totusi, sfarsitul nu a venit, ci a ramas strict sub forma amenintarii, in urma tuturor acestor pandemii ingrozitoare. Intr-adevar, poate ca nu ne-au eradicat specia, dar au schimbat, cu siguranta, fata planetei, au distrus sute de milioane de destine si au insemnat, totusi, sfarsitul pentru atat de multi.

Fata in fata cu dusmanul

Virus, infectie, focar, moarte, incinerare, carantina… Cuvinte care, repetate obsesiv de luni de zile, ne-au bagat in cap imaginea terifianta a unei omeniri in pragul extinctiei. Cat de rau a fost, este sau poate fi?

Trei mari epidemii de gripa au lovit omenirea in ultimii 100 de ani. Cea mai grava dintre ele, marea pandemie de gripa – asa-numita gripa spaniola – din anii 1918-1919, a provocat moartea a milioane de oameni. Cu atat mai tragic, cu cat noul flagel a lovit o umanitate deja greu incercata, abia iesita din oribila criza a Marelui Razboi. Virusul care a produs gripa spaniola apartinea subtipului numit H1N1. O a doua pandemie, gripa asiatica, produsa de subtipul H2N2, a bantuit Pamantul intre anii 1957-1958, iar a treia – gripa Hong Kong -, produsa de virusul H3N2, a circulat intre anii 1968-1969. Iar la toate acestea s-au adaugat gripa aviara si cea porcina, care desi cumulat au facut mai putine victime decat oricare alta gripa, au fost intens mediatizate.

De-a lungul vietii sale, mai scurte sau mai lungi – cum ii e datul -, organismul uman poate avea de-a face cu o multitudine de entitati patogene. Cele mai raspandite sunt, de departe, bacteriile si virusurile. Bacteriile sunt organisme unicelulare (alcatuite dintr-o singura celula). Ca toate celulele, au nucleu, citoplasma, membrana celulara si, mai ales, un perete celular cu o structura foarte complexa, alcatuit in cea mai mare parte din polizaharide.

Bacteriile sunt peste tot: in sol, in aer, in apa (chiar in izvoarele termale fierbinti) si in alte organisme – animale sau plante. Ele sunt capabile sa sintetizeze “personal” proteine ori alte substante complexe si sa se autoreproduca. Numeroase bacterii traiesc in simbioza cu organisme vegetale sau animale, prelucrand substante din mediu spre folosul acestora din urma. Exista, evident, si o multime de bacterii patogene, acelea care produc boli numite bacterioze. Ciuma, holera, tuberculoza, angina streptococica sunt exemple de astfel de boli. Vestea buna este ca bacteriile (si numai ele) sunt sensibile la substantele numite antibiotice. Exista sute de antibiotice care actioneaza selectiv asupra diferitelor specii bacteriene.

Cavalerul Apocalipsei lipsit de nucleu

Spre deosebire de bacterii, virusurile nu au o structura celulara. Ele sunt lipsite si de nucleu, si de perete celular. Tot ceea ce au sunt niste segmente de acizi nucleici – ADN (la dezoxiribovirusuri) sau ARN (la ribovirusuri) – protejate de un invelis proteic sau lipoproteic. Virusurile nu sunt capabile sa se reproduca singure. Ele infecteaza celulele altor organisme – plante, animale, chiar bacterii – si folosesc “facilitatile” celulei-gazda pentru a sintetiza proteine ori alte substante necesare si pentru a se reproduce. Relatia lor cu lumea vie este un soi de parazitism, fiindu-le absolut necesara prezenta unor celule in care sa se inmulteasca.

Virusurile sunt, dupa parerea multor savanti, niste “chestii”, nu niste organisme. Fiind lipsite de una dintre insusirile esentiale ale materiei vii – capacitatea de a se autoreproduce -, ele sunt considerate nevii; sunt insa “entitati infectioase”, capabile sa determine la organismele superioare maladii numite viroze.

Virusurile reprezinta o descoperire de data recenta, motiv pentru care sunt inca putin cunoscute. Se afla peste tot si, cu toate acestea, stim asa de putin despre ele… Daca bacteriile au putut fi studiate la microscop si crescute pe medii de cultura inca din secolul al XIX-lea, virusurile sunt prea mici pentru a putea fi vazute la microscoapele optice si nici nu cresc pe mediile de cultura obisnuite folosite pentru dezvoltarea bacteriilor. Abia microscopul electronic si metodele de cultivare de ultima generatie au permis progrese in virologie.

Virusurile nu sunt sensibile la actiunea antibioticelor; este o mare greseala ca la orice raceala usoara sa luam astfel de medicamente, intrucat, pur si simplu, ele nu au efect asupra virusurilor. Antibioticele sunt prescrise doar pentru a preveni sau a trata o eventuala complicatie a virozei, care consta in suprainfectarea cu bacterii. Altminteri, nu sunt necesare, ba devin chiar daunatoare. Virusurile nu sunt sensibile decat la medicamente specifice, numite antivirale. Vestea proasta este ca exista foarte putine asemenea medicamente. Asa cum am spus deja, studiul virusurilor este mult in urma celui al bacteriilor, din motive obiective, desigur, dar asta nu prea ne consoleaza…

Una dintre cele mai raspandite boli virale este gripa – o viroza caracterizata de un mare grad de contagiozitate. Desi, pana in anii ’30, nu a putut fi identificata prin cercetari specifice de virologie, ci doar prin simptome, se crede ca gripa, sub forma de epidemii grave, a lovit omenirea de cel putin zece ori in ultimele trei secole. Cea mai veche consemnare istorica a unei posibile epidemii de gripa ar putea data din secolul V d.Hr. Marile epidemii poarta numele de pandemii – boli care ataca toti oamenii (pan demos, in limba greaca).

Gripa nu este o boala “foarte mortala”, ca sa zicem asa, in sensul ca mortalitatea este, in cazul ei, de 0,1-2%, comparativ cu mortalitatea de 20-25% in cazul variolei si de aproape 100% in cazul rabiei. Ceea ce face insa gripa foarte periculoasa este rata mare de atac. Cand e vorba de milioane de oameni care se imbolnavesc, o mortalitate de 1% inseamna zeci de mii de morti, iar asta nu mai inseamna putin.

Virusul gripei are si fascinanta, dar foarte ingrijoratoarea insusire de a-si schimba cu usurinta structura si prin urmare si proprietatile patogenice, putand astfel sa treaca de la o specie la alta si sa scape actiunii specifice a unui vaccin, fapt care face ca gripa sa fie practic imposibil de eradicat.

Cel mai afurisit virus care produce gripa este virusul tip A. Genomul acestuia este alcatuit din 8 segmente de ARN. Importante pentru caracteristicile virusului sunt doua glicoproteine de suprafata: hemaglutinina (HA) si neuraminidaza (NA). Prezenta si structura acestor proteine determina subtipul de virus. Glicoproteinele, instabile, pot suferi schimbari la nivelul structurii lor moleculare. O singura inlocuire a unui aminoacid cu altul in structura uneia dintre glicoproteine – si iata un nou tip de virus, aparut prin mutatie. De asemenea, virusul A de un anumit subtip se poate intalni, in celulele infectate, cu o particula virala de un alt subtip. Are loc o recombinare genetica – un schimb de fragmente de ARN – si iata aparand un nou subtip de virus, cu proprietati noi, care poate starni o noua epidemie. Acesta este scenariul de care ne temem: virusul gripei aviare, care deocamdata se transmite la om doar prin contactul cu pasari infectate, ar putea suferi o astfel de schimbare care il va face capabil sa se transmita de la om la om.

Rezervoare naturale de virus gripal A sunt omul si diferite specii de pasari salbatice. Porcul poate fi infectat atat cu gripa aviara, cat si cu gripa umana, oferind astfel posibilitatea amestecarii a doua tulpini virale si sansa funesta a recombinarii genetice care a dus la gripa porcina.

Asia este considerata punctul de origine cel mai probabil al unei noi epidemii de gripa. Acolo predomina un mod de viata care favorizeaza raspandirea bolii si recombinarea genetica: oamenii traiesc in sate dens populate si in stransa apropiere cu porcii si pasarile domestice. La drept vorbind, nici in Romania, in mediul rural, lucrurile nu stau altfel.

Vine apocalipsa! Ce semnal de alarmă trag cercetătorii în privința insectelor

Apocalipsa insectelor se apropie. Oamenii de știință trag un semnal de alarmă asupra numărului de insecte care este în scădere rapidă iar 41% din speciile de erori se confruntă cu dispariția.

Un profesor de biologie de la Universitatea din Sussex din Marea Britanie, Dave Goulson, susține că trei sferturi din culturile noastre depind de polenizatorii de insecte, iar multe culturi vor dispărea, cum ar fi căpșunile. Semnalul de alarmă este de a reduce pesticidele dar și de a face agricultura mai prietenoasă cu animalele sălbatice, informează cnn.com

În Sichuan, China, fermierii polenizează pomii cu mână. Utilizarea intensă a pesticidelor înseamnă că fermierii trebuie să facă munca albinelor, deși polenizarea manuală crește, de asemenea, productivitatea și permite polenizarea încrucișată.

În Germania și în Puerto Rico au fost raportate colaps în populațiile de buburuze. Și o revizuire științifică globală publicată la începutul acestui an a estimat că, în medie, numărul insectelor este în scădere cu 2,5% în fiecare an, cu peste 40% din speciile de insecte amenințate cu dispariția.

În America de Nord, cinci specii de buburuze au suferit scăderi masive în ultimii 25 de ani, una dintre ele, pălăria lui Franklin, dispărând. În Ohio, populația de fluturi a scăzut cu o treime.

În raport se sugerează o serie de lucruri pe care oamenii le pot face pentru a ajuta populațiile de insecte:

* Cosește-ți gazonul mai rar. Ai grijă de păpădia – care sunt minunate pentru albine – iar flori sălbatice lăsați-le să crească.

* Cultiva plante care atrag polenizatorii precum albinele și fluturii.
* Săpați un iaz și urmăriți cum vin libelulele și alte insecte.
* Îndemnați autoritățile locale să planteze copaci autohtoni care înfloresc pe străzi și parcuri.
* Evitați utilizarea pesticidelor și încurajați autoritățile să facă același lucru…

(Hristos cel necasatorit a fost rastignit in pielea goala,ca sa vada toata lumea ca a avut tot o punguta cu 2 bani,dar fara de pacat- Mat.5/27-32) Casatorit sau necasatorit????

Stiu ca la subiectul acesta primesc de obicei mustrari din cele mai aprige, dar pentru ca nu am nimic de pierdut o sa ma arunc inainte si o sa spun adevarul fie ca place sau nu, cineva trebuie sa il spuna si vad ca mai nimeni nu face asta.

De-a lungul multor ani a trebuit sa incurajez, sa stau si sa ascult, sa incerc sa ajut nu mai stiu cate prietene sau persoane necunoscute care aveau probleme in casatorie. Prietenele mele din adolescenta o parte au divortat, altele au rezistat si isi duc crucea. Eu nu m-am maritat si nu stiu exact cum sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Odata casatorit, nu mai poti sa faci nimic, cale de intors inapoi nu exista din punctul de vederea a lui Dumnezeu. Si faza aia cu divortul din pricina de curvie, e discutabil. Daca e sa luam tehnic ce inseamna casatoria, e de fapt un legamant pe care nu il mai rupi si gata, indiferent ce se intampla. Ce se intampla pe parcurs e bine cunoscut daca vrei sa deschizi ochii larg si sa vezi si daca nu vrei sa traiesti in iluziile telenovelelor si aparentelor de pe la televizor sau din societate.

Biblia ne vorbeste clar despre casatorie, desi nu foarte mult, dar extrem de clar. La inceput Adam era singurul pamantean, Dumnezeu vede ca nu e bine sa fie singur pe pamant, o face pe Eva. Totul bine si frumos, oamenii erau in gradina Eden, o duceau bine, nu tu cearta, nu tu hartuiala, nu tu probleme, inca nu cazusera in pacat, nu tu adulter, erau dezbracati dar nu erau macinati de pofte. Cei care nu vad decat pofte inaintea ochilor ar fi surprinsi sa vada ca abia dupa ce au fost alungati din gradina Eden, Biblia spune ca Adam s-a impreunat cu Eva. In gradina Eden, casatoria lui Adam cu Eva era perfecta, dar in momentul in care Eva a mancat din fructul interzis, s-a dus totul pe apa sambetei, a disparut perfectiunea, din momentul ala casatorie perfecta fara probleme nu a mai existat decat in filme, romane si iluziile temporare ale oamenilor, pentru ca fiinta umana a fost pervertita si conceptul de dragoste s-a alterat pana sa ajunga aproape sinonim cu egoismul.

Casatoria a devenit o comuniune intre oameni imperfecti, pe care in mare ii intereseaza de propria persoana si nu de persoana de langa, a devenit un legamant pe care nu ai voie sa il rupi si tre sa duci pan la moarte o legatura cu bune si rele.

Societatea in care traim este modelata in foarte mare masura de televizor, oamenii isi cladesc conceptiile despre casatorie din filme, de la televizor, isi doresc un partener ca x-lescu, isi doresc sa aiba o casatorie ca Andreea Marin si Stefan Banica, sunt invidiosi ca nu sunt in pielea lor, sunt fascinati de cat de minunata e legatura dintre ei, suspina, plang, sunt frustrati ca ei nu au asa ceva si nu mai conteaza ca totul e o aparenta la televizor, si nu mai conteaza ca dupa 3 ani cei doi divorteaza, oamenii raman in iluziile pe care imaginea inselatoare a televizorului le-a format-o.

Si atunci ea, domnisoara fiind se uita dupa unu ca Stefan Banica, si pan la urma il gasesti daca tot cauti, si are asteptari ca el va fi un fel de Jose Armando combinat cu Banica si io mai stiu care, si el ii va rezolva nevoia de dragoste, si el va fi atent, si el o va tine in puf, si el va fi sensibil la sensibilitatile ei, si el va lasa totul pentur ea, el chiar se va schimba pentru ea, vor umbla de mana non stop pe campii, va fi ca in rai, adica la fel ca in telenovelele pe care ea le-a urmarit de mica si dupa care si-a cladit asteptarile. Si se marita, iar dupa o perioada desi vede ca ceva nu e in regula, i se pare ca nu vede bine, mai trece ceva timp si semnalele ca nu e cum se astepta sa fie devin din ce in ce mai clare si incepe chinul. El nu e atent, el nu baga in seama sensibilitatile ei ba mai mult il enerveaza, el e preocupat de latura fizica a relatiei si ea poate trai o mie de ani linistita si fara asta, vrea altceva. Si se deprima, cand e singura acasa plange, cand vine el acasa, incearca sa mai destinda atmosfera si mai incearca doar doar romantismul visat va iesi la iveala. Si dupa o vreme, ea cedeaza, ca nu mai poate, si iese scandal. Si atunci se plange prietenei cele mai bune, sau prietenelor cu rusinea maxima cum ca ea o duce mizerabil si in conceptia ei la restu e raiul pe pamant. Si din pacate va da de prietene care intentionat o sa o faca sa se simta si mai mizerabil, si sa mai continui?….Vor aparea copiii, si surpriza nici asta nu e numa cu bucurii, e si cu multe multe multe si nenumarate probleme, cu frici, cu ingrijorari, cu neajunsuri si el nu intelege ca ea e cu nervii la pamant din cauza copiilor, el nu o consoleaza, si e greu, enorm de greu.

Dupa o vreme unii nu mai rezista si probabil va interveni divortul cu ideea total gresita ca ea il va intalni totusi pe el ala scos din telenovele, nu a avut sansa de prima data, dar a doua oara sigur o sa il intalneasca, sau daca va aparea un copil, isi va da seama ca tre sa renunte la asteptari, ca nu are rost sa inebuneasca din cauza ca el nu vine in intampinarea asteptarilor si lasa de la ea cat se poate ca sa se poata convietui si copiii sa nu ramana pe drumuri, si se ajunge cu timpul la o intelegere tacita pana la adanci batraneti.

In mare asta e povestea, o spun din perspectiva femeii pentru ca am vb in special cu femei casatorite care aveau probleme si cam asta e traseul.

Acuma, ce ma dispera pe mine e ca desi realitatea e cum e, si doar daca nu esti sincer cu tine o sa ma contrazici, ma dispera ca nimeni nu vorbeste despre alternativa

Incredibil dar adevarat atat Isus cat si Pavel au spus intr-un mod foarte evident ca e mai bine sa ramai singur decat sa te casatoresti. Daca ar sti predicatorii cate vieti ar salva daca ar predica adevarul despre asta, daca ar sti cate destine naruite ar fi salvate daca s-ar citi ce spune Biblia si s-ar oferi alternativa. Am auzit de multe ori oameni spunand ca predicatorii vor fi trasi la raspundere ca nu au spus adevarul, si sunt de acord, multi vor fi trasi la raspundere pentru ca nici la subiectul asta nu au predicat tot adevarul, nu au prezentat alternativele, nu au insistat pe un subiect extrem de important. Nu am citit niciodata o carte, o brosura acolo cu cateva idei de baza, care sa spuna ce spune Biblia, si anume ca e mai bine sa ramai necasatorit decat sa te casatoresti. Nu am auzit nici o predica in viata mea despre subiectul asta. Se asteapta ca oamenii sa se casatoreasca cu gramada, sa divorteze cu gramada, sa chinuie cu gramada, sa ramana copii pe drumuri, si uite asa, nu ne pasa. Cel mult ii bagam consiliere pana nu mai putem, ca acuma am inceput sa ne pricepem la consiliere.

Adevarul e ca am traume, pentru ca am suferit nu odata sa vad cum oameni pentru care Dumnezeu avea un destin minunat,si puteau sa ramana singuri, s-au casatorit pentru ca nu li s-a spus ca se poate si altfel, si faza e ca pe mine si pe sfaturile mele nu au dat nici doi lei, au ajuns in impas, unii au divortat, altii sunt pe muchie de cutit, altii regreta dar nu mai au ce face. Multi din cei care ar fi dus-o regeste singuri, s-au casatorit pentru ca nimeni nu le-a prezentat alternativa. In mentalitatea colectiva a ramane singur e moarte curata, cand de fapt si asta e o minciuna inoculata de habar nu am cine, de cultura, societate, etc, dar nu de Biblie.

Eu sunt singura, am 36 ani, si nu sufar de singuratate, asta e o binecuvantare pentru mine. Habar nu am cum m-am prins dar m-am prins ca mi-e mult mai bine asa. Stiu bine, mi-e clar ca lumina zilei ca nici un om nu poate sa imi dea dragostea pe care o vreau, si cum nu ma multumesc cu jumatati de masura, nu vreau jumatati de masura. Si mai cunosc persoane singure care nu au treaba cu singuratatea. Sufar din alte cauze, dar nu din cauza singuratatii, sufar ca lumea in care traiesc e dusa cu pluta, ca oamenii nu gandesc si se lasa dusi de instinctul de turma, sufar ca nu pot sa am incredere mai in nimeni chiar si pentru lucruri marunte, sufar chestii inerente existentei pe pamant, dar nu sufar de singuratate.

Stiu ca o sa primesc critici, mustrari etc, poate daca ar mai fi unii care sa vb despre asta, as tacea, dar nu pot, nimeni nu vorbeste despre asta. Oare de ce? Frati si surori in varsta, dumneavoastra stiti adevarul, spuneti-l tinerilor, nu va fie rusine de adevar, o sa aveti o satisfactie extraordinara daca veti scoate oameni dintr-un eventual dezastru. O parte dintre oameni trebuie sa se casatoreasca cu problemele de rigoare, dar o parte ar putea sa scape de greutatile inerente casatoriei.

Oare ma aude cineva? Cineva cu autoritate caruia ii pasa de tineri, cineva care stie ca pofta nu se rezolva prin casatorie ci prin transformarea facuta de Hristos, oare ma aude cineva , un pastor, doi, cineva care sa predice in biserica asta??? Eu pot sa spun aici pana nu mai pot ca nu stiu cati ma baga in seama, dar unii dintre dumneavoastra puteti sa salvati suflete de la distrugere. Trebuie doar sa predicati si alternativa, si omul sa hotarasca, dar predicati tot adevarul.

https://isusedomnul.wordpress.com/2013/11/24/casatorit-sau-necasatorit/

(Dumnezeu a ingaduit casatoria,dupa ce Adam si Eva s-au facut una cu satan…dar Hristos ne-a invatat Famenia in Mat.19/8-12- Is.56/3-5,iar Pavel a pus bomboana pe coliva casatoriei in 1 Cor.cap.7)………Sa ma casatoresc sau nu???? Ce e mai bine? Ce spune Biblia?

Daca l-ai intreba pe Pavel: “Pavele tu ce crezi, e mai bine sa ma casatoresc sau mai bine sa nu ma casatoresc?” Pavel iti va da un raspuns clar, nu are indoieli, si raspunsul lui e: “mai bine sa nu te casatoresti”. 1 Corinteni 7:1-40

Daca l-ai intreba pe Isus, si i-ai spune: “Isuse, am auzit ca nu e chiar usor sa fi insurat, maritat, vad ca tu nu accepti divortul, nici recasatorirea, ce zici sa ma casatoresc sau nu?” Isus iti va spune: “nu toata lumea poate sa faca asta, dar daca poti…. ai scapat de problemele de care auzi ca ar aparea in cazul casatoriei.” Matei 19:3-12

Pavel explica bine de tot cum stau lucrurile. Nu cred ca cineva din vremea noastra se ridica la autoritatea si intelegerea pe care o avea Pavel despre lume, despre relatia cu Dumnezeu si viata in general, asa ca nu putem sa punem la indoiala judecata lui, omul a scris o mare parte din Noul Testament. Si daca suntem incantati de invataturile lui ar trebui sa stam sa meditam si ce a spus despre casatorie.

Pavel dorea ca toti sa fie la fel ca el, si anume necasatoriti. Pavel a vorbit despre subiect, nu l-a lasat la sertar, nu s-a rusinat, nu s-a lasat intimidat de trendul societatii, a spus clar: “as vrea ca voi toti sa fiti ca mine, lipsiti de griji si concentrati total pe Dumnezeu, vreau sa nu aveti probleme lumesti, vreau sa o duceti bine, dar daca nu va puteti infrana pofta, atunci exista o solutie, va casatoriti. 1 Cor 7:8. Celor neinsurati si vaduvelor le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine.9. Dar, daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca; pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda.

Pavel nu spune doar unuia dintr-o mie: sti e mai bine daca poti sa ramai necasatorit. Pavel se adreseaza multimilor, si se asteapta ca un numar mare de oameni sa ii urmeze sfatul. . 1 Cor 7:8. Celor neinsurati si vaduvelor le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine.

Pavel da acest sfat multimii, si le spune: e mai bine sa ramaneti necasatoriti dar in cazul in care nu va puteti infrana atunci casatoriti-va. Pavel se astepta ca oamenii sa marseje la mesajul lui, pentru ca le dorea binele, nu se adresa unei minoritati, le spune tuturor.

In conceptia lui Pavel, neputinta de ati infrana pofta era cam singurul argument care inclina spre casatorie. Pavel era complet in Isus, nu cauta sa fie completat de o femeie sau sa completeze o femeie, stia ca nu poate sa faca asta. Isus a spus la fel, cei care pot sa isi infraneze poftele, e foarte bine, sa nu se casatoreasca, o sa scape de momentele in care ar vrea sa divorteze ceea ce nu e bine, o sa scape de momentele de regrete care sunt regrete tardive ca nu se mai poate schimba nimic, daca ai darul asta sau prin vointa statornica si exercitiu spiritual reusesti sa dobandesti asta, dupa conceptia lui Isus si a lui Pavel nu exista motiv sa te casatoresti.

Stiu ca sunteti socati, stiu ca sunteti tentati sa imi spuneti ca vorbesc aiurea, dar nu am facut decat sa iau ce a spus Isus si Pavel despre casatorie. Pavel a stiut ca vor fi oameni care vor protesta si le-a spus 1 Cor 7:35. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici.

Am auzit destui care se casatoresc pentru ca sunt disperati dupa relatia sexuala, si au senzatia ca obsesia lor cladita de ani de zile, pervertirea mintii pe care au alimentat-o iar ani de zile, se va rezolva prin casatorie. Asta iar e o iluzie si o minciuna nu stiu de unde. Eventual se trece de la curvie la adulter, pentru ca pacatul nu se trateaza prin casatorie, pacatul, pofta se trateaza prin inoirea facuta de Duhul Sfant. O sa te insori si acuma o sa sti si mai bine cum stau lucrurile si o sa ajungi si mai rau la nivelul mintii sau a faptelor, daca Dumnezeu nu rezolva problema din inima ta.

Una din cele mai mari minciuni pe care diavolul le-a inoculat in mintea omului este ca omul poate fi implinit prin alt om. Asta e motorul care conduce lumea asta, si de aici cele mai mari suferinte si dezastre in vietile oamenilor. E o capcana grozava de tot la mijloc. El sau ea nici macar nu au capacitatea sa rezolve problemele partenerului, barbatii parca nu au neuronii necesari sa inteleaga ce e in inima femeilor, si femeile la fel. Parca cineva a facut cu intentie asta. Si a facut-o. Si stiu si cine. Chiar Dumnezeu. Dumnezeu a creat omul sa fie implinit prin El si orice altceva pentru El e idolatrie, ii starneste gelozia. Dumnezeu a creat omul sa fie satisfacut pe deplin cu dragostea Lui, doar cu dragostea Lui, acele ascunzisuri ale inimii pe care barbatii si femeile nu le detecteaza unii altora si de acolo scandaluri peste scandaluri, nici macar nu sunt facute sa fie detectate de oameni, sunt facute sa fie rezolvate doar de Dumnezeu. Casatoria ideala ar fi cea in care el si ea sunt completi in Isus, sunt saturati de dragostea lui Dumnezeu si dragostea lui Dumnezeu din ei da peste si ajung sa se iubeasca unii pe altii cumva cu surplusul dragostei lui Dumnezeu din ei. Asta ar fi casatoria ideala, daca tot e sa ii dam o definitie sau sa o caracterizam. Poate ati vazut voi asa ceva, eu nu am vazut pana acuma nici macar o exceptie de felul asta in viata reala.

Am zis si in articolul precedent: daca vreun pastor sau cineva cu autoritate in biserica citeste randurile astea, va rog din suflet, oferiti alternativa tinerilor, explicati-le adevarul, fratii si surorile mai in varsta, dumneavoastra stiti adevarul, nu il mai ascundeti, spuneti-l tinerilor, nu ii lasati sa se arunce orbi inainte in ceva ce dumneavoastra v-a adus suferinta si probleme peste probleme. Explicati tot ce spune Biblia, oferiti ambele variante si spune-ti ce e mai bine, ce spune Biblia ca e mai bine. Ajutati generatia tanara, ajutati fetele care nu inteleg nimic din viata asta decat ce le spun telenovelele, ajutat-i sa nu isi distruga vietile.

De ce in trecut casatoriile durau mai mult si divortul nu era asa frecvent ca acuma? Bine, lumea nu era atat de nebuna ca acuma, dar unul dintre motive e ca nu exista televizorul, revistele, vedetele de muzica si tot ce tine de industria mediatica. Pe vremuri fetele stiau ca e obligatoriu sa te mariti, nu aveai cum sa scapi, asa era mentalitatea, dar nu li se bagau in cap asteptari cu Jose Armando si Catalin Botezatu. Multe casatorii erau planificate de parinti, era un legamant pe care nu il rupi, ca nu ai voie, femeia stia ca a te casatori inseamna anumite responsabilitati nu usoare, si ca barbatul poate ca o sa o cadoriseasca uneori cu o palma peste cap, dar trebuie sa indure sa se supuna, sa isi duca casatoria la capat, si sunt sigura ca femeia nu era surprinsa foarte tare cand lucrurile incepeau sa nu mai fie tocmai roz, pentru ca societatea nu i-a cladit asteptari aiurea si garantez ca femeia era mai echilibrata si mai linistita pentru ca nu isi consuma nervii ca el nu se ridica la asteptarile pe care ea si le-a dezvoltat din filmele de dragoste.

Acuma asteptarile sunt ceva de groaza si realitatea dupa o vreme se dovedeste ca nu se potriveste cu asteptarile.

Sa vorbesc despre viata sexuala? Sunt nemaritata asa ca poate ar trebui sa nu vorbesc, dar daca cei casatoriti nu pot, nu au curajul sa spuna public ce traiesc in particular, o sa zic eu. Toate femeile care mi-au povestit situatiile grele din casatoria lor, mi-au spus ca pot sa traiasca fara sex linistite, si ca nu e ceea ce pare, ba unele ar fi incantate daca nu ar mai trebui sa isi faca datoria de sotie la capitolul asta. Mai demult am crezut ca nu aud bine, nu intelegeam nici eu de ce spun asta, din moment ce exista o asteptare uriasa la acest capitol, dar dupa ce tot am auzit din nou si din nou si din nou si o sa mai aud, nu mi-a ramas decat sa fac un exercitiu de logica si sa imi dau seama ca asa e. Vorbesc din perspectiva femeilor, cu barbatii o fi poate altfel dar nu cu mult. Daca asta ar fi secretul fericirii, lumea acuma ar fi un fel de rai, problema e ca nu e deloc asa, iar o logica elementara ma face sa inteleg niste lucruri simple.

Daca generatiile mai in varsta ar prezenta adevarul cap coada despre casatorie, dar asa fara teama de adevar, ceea ce e foarte greu stiu, si s-ar interesa cu compasiune de tineri sa ii faca sa inteleaga ce inseamna casatoria pe sleau, daca parintii nostri ar fi sinceri si ne-ar spune de cate ori au regretat ca s-au cunoscut, de cate ori au planuit sa se desparta, si cum doar existenta noastra a copiilor a facut ca asta sa nu se intample, daca ar spune limpede care sunt provocarile, ce e bine ce e rau, care sunt avantajele si care sunt dezavantajele, asta ar salva o gramada de destine, cei care s-ar casatorii nu ar mai visa cai verzi pe pereti si ar sti la ce trebuie sa se astepte, si cei care nu pot sa suporte greutatile si provocarile casatoriei nu s-ar mai casatorii si nu ar fi obligati dupa o vreme sa divorteze. Nu e nici o rusine sa spuneti adevarul, toata lumea a trecut prin naruirea iluziilor initiale, eventual pentru mine sunteti niste oameni foarte puternici ca ati ramas impreuna in ciuda tavalugului de probleme. E atat de important sa se spuna adevarul, adevarul aduce libertatea, te face sa umbli pe un teren sigur, iluziile te mint, te fac sa te duci direct in groapa.

Inca astept sa aud prima predica despre faptul ca Biblia spune ca e mai bine sa fi necasatorit, inca astept sa citesc prima carte despre subiectul asta, prima brosura, prima dezbatere. E dubios de ciudat ca nimeni nu trateaza subiectul, e scris in Biblie si pe cateva pagini, Pavel, dragul de Pavel pe care il citam toata ziua, a spus lamurit cum stau lucrurile. Oare toata lumea sa fuga de adevar???

Nu sunt impotriva casatoriei sunt doar impotriva iluziilor nerealiste cu privire la asta, si a faptului ca nu se prezinta adevarul, tot adevarul

https://isusedomnul.wordpress.com/2013/11/25/sa-ma-casatoresc-sau-nu/#comment-61

Neo-nazistul kaghebist-idiotist – CEO-ul unei mari companii aeriene susţine că nevaccinaţii sunt “idioţi” care ar trebui să fie ostracizaţi de societate

Michael O’Leary, CEO-ul companiei aeriene Ryanair, a declarat că oricine rămâne nevaccinat ar trebui să fie complet izolat de societate, inclusiv să i se interzică să călătorească, să meargă la supermarket pentru a cumpăra alimente, sau la farmacie.

„Dacă nu eşti vaccinat, nu ar trebui să îţi fie permis să intri în spital, să zbori, să mergi cu metroul londonez şi să intri în supermarketul local sau în farmacie”, a afirmat directorul companiei aeriene, conform publicaţiei The Telegraph.

„Poţi să stai acasă şi ştii, să-ţi comanzi medicamente şi alimente. Dar nu ar trebui să îţi fie permis să mergi la muncă sau cu transportul public decât dacă ai un certificat de vaccin”, a clarificat O’Leary.

O’Leary a recunoscut că vaccinarea obligatorie este „o încălcare a libertăţilor voastre civile”, dar a adăugat că dacă oamenii nu fac asta, „pur şi simplu îşi fac viaţa atât de dificilă. Ajungeţi în situaţia în care nu puteţi face o mulţime de lucruri decât dacă vă vaccinaţi”.

Numindu-i pe cei nevaccinaţi „idioţi”, şeful Ryanair a mai adăugat: „Nu cred că guvernele ar trebui să permită celor care nu sunt vaccinaţi să meargă să îi infecteze pe toţi ceilalţi”.

O’Leary a declarat sardonic: „Recunoaştem dreptul tuturor de a decide să nu se vaccineze dacă doresc. Dacă vă opuneţi personal vaccinării, pentru că este o uriaşă conspiraţie guvernamentală sau a industriei farmaceutice, eşti, în mod evident, un idiot, dar îţi respectăm dreptul de a fi idiot.”

https://epochtimes-romania.com/news/ceo-ul-unei-mari-companii-aeriene-sustine-ca-nevaccinatii-sunt-idioti-care-ar-trebui-sa-fie-ostracizati-de-societate—322348

China apride torta Apocalipsei…Vinovată de această evoluţie este China comunistă,pentru ca ea continuă să stocheze cereale la niveluri record, producând creşterea preţurilor globale – Nikkei

Mai puţin de 20% din populaţia lumii a reuşit să stocheze peste jumătate din producţia de porumb şi alte cereale de pe glob – evoluţie care a generat creşteri masive ale preţurilor pe întreaga planetă, conform Nikkei Asia.

Vinovată de această evoluţie este China comunistă.

Grupul COFCO, un important procesator de alimente aparţinând regimului comunist chinez, conduce una dintre cele mai mari baze de stocare a alimentelor din China, în portul Dalian, în partea de nord-est a ţării. Depozitează fasole şi cereale – din ţară şi din străinătate – în 310 silozuri uriaşe. De acolo, alimentele îşi fac drum în toată China pe calea ferată şi pe mare.

China îşi menţine stocurile de alimente la un „nivel istoric ridicat”, a declarat reporterilor în noiembrie Qin Yuyun, şeful rezervelor de cereale la Administraţia Naţională pentru Alimentaţie şi Rezerve Strategice. „Stocurile noastre de grâu pot satisface cererea timp de un an şi jumătate. Nu există nicio problemă cu aprovizionarea cu alimente”.

Potrivit datelor Departamentului pentru Agricultură al SUA, China va ajunge să deţină 69% din rezervele de porumb ale globului în prima jumătate a anului culturii 2022, 60% din orezul şi 51% din grâu.

Proiecţiile reprezintă creşteri de aproximativ 20% faţă de ultimii 10 ani, iar datele arată clar că regimul de la Beijing continuă să stocheze cereale din toată lumea.

China a cheltuit 98,1 miliarde USD importând alimente (fără a include băuturile) în 2020, în creştere de 4,6 ori faţă de anul 2010 potrivit Administraţiei Generale a Vămilor din China.

În ultimii cinci ani, importurile Chinei de soia, porumb şi grâu au crescut cu 200% până la 1200% din cauza achiziţiilor agresive din SUA, Brazilia şi alte ţări. Importurile de carne de vită, porc, lactate şi fructe au crescut de două până la cinci ori.

Unele dintre importurile Chinei sunt facilitate de companii chineze de achiziţii. Principalul procesator de carne WH Group a achiziţionat un competitor european în iunie, în timp ce Inner Mongolia Yili Industrial Group a achiziţionat o companie lider de produse lactate din Noua Zeelandă în 2019.

Preţurile alimentelor sunt în creştere în întreaga lume. Indicele preţurilor la alimente, calculat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură, a fost în noiembrie cu aproximativ 30% mai mare decât cu un an în urmă.

„Stocarea de alimente de către China este un motiv pentru creşterea preţurilor”, a declarat Akio Shibata, preşedintele Institutului de Cercetare a Resurselor Naturale din Prefectura Tochigi, la nord de Tokyo.

China importă mai multe cereale şi alte alimente, deoarece producţia internă nu poate ţine pasul cu consumul. În timp ce necesarul de hrană pentru porci şi alte animale este în creştere pe fondul creşterii economice, numărul consumatorilor care caută produse de înaltă calitate din străinătate este, de asemenea, în creştere.

Producţia Chinei de grâu şi alte alimente de bază, precum şi aria de teren folosită pentru agricultură au crescut în 2015. „Productivitatea agricolă în China este scăzută din cauza dispersării terenurilor agricole şi a contaminării solului”, a declarat Goro Takahashi, profesor emerit la Universitatea Aichi şi expert în agricultură chineză. „Cantitatea producţiei agricole va continua să stagneze pe măsură ce fermierii migrează în zonele urbane”.

Liderul comunist chinez Xi Jinping continuă să sublinieze importanţa securităţii alimentare. Congresul Naţional al Poporului, legislatura naţională a Chinei, a adoptat în aprilie o lege privind risipa alimentară care interzice risipa excesivă a alimentelor.

La sfârşitul lunii octombrie, Partidul Comunist Chinez şi Consiliul de Stat au organizat şedinţe de instruire cu cadrele, instruindu-i cum să reducă risipa de alimente.

https://epochtimes-romania.com/news/china-continua-sa-stocheze-cereale-la-niveluri-record-producand-cresterea-preturilor-globale-nikkei—322675

Excrementele umane nu au limita… Şeful PSD Iaşi îi cere demisia lui Chirica: Dosarele în care e anchetat cresc de la o lună la alta

Senatorul PSD Maricel Popa a declarat, vineri, că, primarul municipiului Iaşi, Mihai Chirica, plasat de DNA sub control judiciar pe o durată de 60 de zile, ar trebui „să facă un pas în spate”. În plus, senatorul le-a transmis liderilor PNL de la Consiliul Judeţean şi Primărie să se întrebe dacă mai pot să facă lucruri pentru ieşeni.

„Liderii locali ai PNL au reuşit să mai dea o lovitură Iaşului. Cel mai important municipiu al ţării, capitala culturală a României a rămas fără primar pentru 60 de zile, exact în perioada în care se lucrează la bugetul pentru acest an. Situaţia juridică a primarului municipiului Iaşi se complică de la o zi la alta. Dosarele în care acesta este cercetat cresc de la o lună la alta. Este o situaţie extrem de gravă care nu face cinste Iaşului şi care pune în pericol proiectele de dezvoltare ale municipiului.

Firesc ar fi ca primarul să facă un pas în spate şi să lase organele de cercetare penală să îşi finalizeze verificările, iar justiţia să îşi spună cuvântul. Nu văd cum liberalii de la Primăria municipiului şi de la Consiliul Judeţean îşi mai pot face treaba pentru care i-au ales ieşenii. Ambii au mandate de la ieşeni să îi reprezinte pentru patru ani, dar, mă întreb, oare ieşenii mai vor acum să fie reprezentaţi de oameni acuzaţi într-o multitudine de dosare penale şi care sunt acuzaţi de fapte care îndepărtează de Iaşi orice investitor?

Cred că, dincolo de disputele politice, este timpul ca liderii liberali de la Consiliul Judeţean şi Primărie să se gândească serios dacă mai pot face lucruri bune pentru ieşeni, acele lucruri pentru care ieşenii le-au dat încrederea!”, a scris Maricel Popa, preşedintele PSD Iaşi, pe pagina sa de Facebook.

Reamintim că procurorii DNA l-au pus sub control judiciar pe Mihai Chirica pe o durată de 60 de zile, interval în care îi este interzis să îşi exercite funcţia de primar. Edilul este acuzat de fals intelectual în formă continuată (două acte materiale) şi instigare la uzurparea funcţiei.

https://epochtimes-romania.com/news/seful-psd-iasi-ii-cere-demisia-lui-chirica-dosarele-in-care-e-anchetat-cresc-de-la-o-luna-la-alta—323888

De pupat Fecioara nascatoare de matusi komuniste/kaghebiste – Sindromul ”mătușa Tamara” se extinde. Cum au fost ajutați ”săracii” politicieni de rudele ”înstărite”: De la bunica Ghizela și soacra Flavia, la micuțul Ștefan, afacerist la doar 11 luni …

Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, are iar probleme. Inspectorii Agenției Naționale de Integritate au constatat că acesta nu poate justifica suma de 2,7 milioane de lei și au decis să sesizeze procurorii. În apărarea sa, edilul a găsit o scuză nu tocmai originală: a primit o donaţie de un milion şi jumătate de euro de la mama lui.

”Pe parcursul a un an, un an şi ceva, mama mea mi-a acordat împrumuturi până la incidenţa sumei de 1,5 milioane de euro. În 2009, în baza unui contract notarial, respectiv a unui act notarial de donaţie, aceşti bani, 1,5 milioane de euro proveniți dintr-o vânzare a unui imobil, au fost certificați ca fiind donație”, a declarat Cătălin Cherecheș.

Edilul din Baia Mare a urmat astfel modelul altor politicieni:

Fostul premier Adrian Năstase a justificat suma de 400.000 de dolari din contul soției sale prin vânzarea unor bijuterii, tablouri și alte bunuri de valoare de către mătuşa Danielei Năstase, pe nume Tamara Cernasov.

La rândul său, fostul viceguvernator BNR, Bogdan Olteanu, a transmis că sumele uriașe pe care le deţine în conturi se datorează… bunicii Ghizela. ”Principala componentă financiară a moștenirii provenite de la mama doamnei Olteanu a fost reprezentată de compensația pe care aceasta a primit-o, prin intermediul fundațiilor specializate ale comunitații evreiești, de la statul german, ca urmare a trimiterii acesteia în lagăr în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, a explicat avocatul său, Florin Durgheu.

Pe fostul trezorier al PNL, Vlad Moisescu, l-a îmbogățit soacra Flavia. Mai precis, Flavia Ciocodei și-a împrumutat fiica, adică pe soția liberalului, cu ”modesta” sumă de 670 de milioane de euro. Evident, procurorii au bănuit că acest împrumut este unul fictiv şi ar fi încercat să mascheze mita primită de gruparea Moisescu – Chiliman (fostul primar al Sectorului 1), în urma unor contracte din bani publici de la respectiva primărie. Banii ar fi fost sustraşi în urma lucrărilor de asfaltare, de reabilitare termică şi consultanţă fictivă.

Flavia Ciocodei nu este, însă, singura soacră înstărită. Mai este și soacra lui Mircea Geoană. Presa scria, în 2005, că aceasta deține două case de lux în Primăverii și o a treia în localitatea ilfoveană Snagov.

Nici baronul PSD de Vrancea, Marian Oprișan, n-o duce prea rău. Îl ajută mămica lui, bineînțeles, care, din pensia de fostă angajată la Fabrica de Confecții Focșani, a reușit să-i cumpere o mașină de ”doar” 118.000 de euro.

Situația este similară și în cazul lui Mihai Chirica, primarul din Iași. La doar 11 luni, fiul său,Ștefan Chirica, a reușit incredibila performanță de a-și ”cumpăra” un imobil în valoare de 250.000 de euro.

”Sumele necesare pentru achiziția unui teren în valoare de 250.000 de euro provin, pe de o parte, din vânzarea unui teren deținut de 11 ani de părinții mei în zona Copou, teren care a fost vândut, urmând procedurile legale, pentru suma de 100.000 de euro. Diferența de bani a fost pusă de familia mea din sumele deținute conform Declarației de Avere din anul 2018 și anii anteriori, declarații care sunt publice și afișate pe site-ul Primăriei Municipiului Iași, în conformitate cu legislația în vigoare”, a explicat Mihai Chirica.

Agenția Națională de Integritate a început verificarea averii lui Mihai Chirica.

https://www.b1tv.ro/politica/catalin-chereches-marian-oprisan-mihai-chirica-mircea-geoana-adrian-nastase-fenomenul-tamara-donatii-rude-bogate-283592.html https://www.national.ro/news/matusa-tamara-a-prestat-cu-succes-si-la-pnl-607649.html

Nu doar satana are mai multe fete si numeroase capete,ci si medicamentele … Big Pharma, noul balaur cu şapte capete

( https://www.national.ro/news/matusa-tamara-a-prestat-cu-succes-si-la-pnl-607649.html)

Scris de: ZIUA NEWS0

Ce înseamnă „Big Pharma” ? Înseamnă industria farmaceutică sau, mai precis, primele 5 sau 10 (depinde de natura clasamentului) cele mai mari companii farmaceutice mondiale, producători de medicamente adică. Aceste mari companii (sau laboratoare) sunt organizate într-un lobbying farmaceutic la care participă organisme de reglementare, politicieni din toată lumea, finanţaţi din miliardele coloşilor Pharma, ONG-uri, foarte mulţi medici sponsorizaţi, cumpăraţi.

Printre cele mai mari scandaluri care au lovit Big Pharma au fost Vioxx (antiinflamator de la Merck and Co – îi sunt atribuite 40 000 de decese în SUA) şi Mediator (de la Servier – derivat de amfetamine, cu riscuri cardiace, medicament retras de pe piaţă în 2009). Aceste scandaluri şi încă multe altele au demonstrat că „efectiv, industria farmaceutică are câteodată strategii împinse la extrem ca să ocolească adevărul asupra produsului ei, pentru a-l menţine pe piaţă cu toate efectele secundare periculoase” (Tatiana Chadenat – „Les laboratoires pharmaceutiques sont-ils aux mains du „Big Pharma” ?”, 19.06.2019).

Spre deosebire de România, unde comentatorii medicali sunt aproape în totalitate sponsorizaţi de Big Pharma şi sunt până la urmă doar propagandiştii acesteia, în ţările occidentale, anchetele jurnaliştilor de investigaţie se ocupă cu precădere de partea dubioasă, întunecată a industriei Pharma. Pentru că subiectele sunt dintre cele mai sensibile – e vorba de sănătatea oamenilor. În ultimele opt luni de pandemie, Big Pharma a fost alături de OMS, pe care îl şi controlează, de ONU (un simulacru de viitor guvern mondial) şi de alte forţe globale anonimizate, preocupate de desfăşurarea şi de consecinţele pandemiei. Desigur, Big Pharma e prima interesată de vaccinurile care vor însemna foarte multe miliarde. Big Pharma lucrează discret, prin interpuşi, prin doctori influenţi, pe care-i putem vedea pe sticla televizoarelor şi în toată mass-media. Doctori care sunt întotdeauna interesaţi de soarta populaţiei şi recomandă numai tratamentul „care trebuie”. Ei îşi declară arareori sumele încasate din surse colaterale, şi mai niciodată obligaţiile asumate şi adevăratele lor ţinte.

Subiectul Big Pharma e practic inepuizabil şi poate fi actualizat zilnic. Dar puţina presă care mai mişcă la noi nu pare deloc interesată. Şi nu e vorba doar de presa prostituată. Ce e evident pentru toţi comentatorii de aiurea e că preocuparea principală a Big Pharma nu e în nici un caz sănătatea populaţiei, aşa cum pretinde ea cu orice ocazie, prin orice interpus, ci doar marele profit. Industria Pharma e cea care are cea mai mare rată de multiplicare (7) pe toate pieţele.

În ultimii zece ani, Big Pharma pare să fi preluat de la producătorii majori de petrol, aflaţi în dificultăţi diverse, rolul de sponsor principal al politicienilor de peste tot. Poate fi aici una dintre explicaţiile multiplicării aproape instantanee a măsurilor de închidere (confinement, lockdown) şi chiar de terorizare a populaţiei prin mass-media complet aservită (şi prostituată !). Dar, dincolo de câştigurile aduse de producţia de medicamente şi de instrumentar sanitar, pot exista şi interese cu bătaie mai lungă, care ţin de noua ordine mondială ce vrea să se instaleze. Oricum, perspectiva de profit cu vaccinurile este gigantică şi oameni ca Bill Gates sunt foarte implicaţi.

Numele de producător de medicamente cel mai citat în 2020 a fost al Gilead (Gilead Sciences – companie cotată în Bursă), cu al său Remdesivir. Remdesivir-ul a fost opus frontal protocolului profesorului marseiez Didier Raoult (hidroxiclorochină + azitromicină). Tratamentul profesorului Raoult costă câteva zeci de lei în România, dar e greu de procurat (mai ales Plaquénil-ul). În schimb, tratamentul propus de Gilead, şi promovat în România de dr. Alexandru Rafila (OMS), costă în jur de 2 500 de dolari. Mai mulţi doctori francezi sponsorizaţi de Big Pharma şi direct de Gilead l-au atacat în fel şi chip pe marele şi cinstitul savant francez. A fost chiar ameninţat cu moartea din biroul unui alt doctor, abundent sponsorizat, printre alţii şi de Gilead („Laurii îi aparţin prof. François Raffi din Nantes. 541 729 de euro, dintre care 52 812 euro de la Gilead. Este o întâmplare dacă aflăm că telefonul anonim de ameninţare la Didier Raoult, dacă insista să continue cu hidroxiclorochina, venea de la un mobil din serviciul de infecţiologie al Centrului Spitalicesc Universitar de la Nantes, unde François Raffi e şef de serviciu ?” – „Top 13 des revenus annuels récents versés par l’industrie pharmaceutique”, francesoir. fr). La fel ca în România, justiţia din Franţa nu a făcut deocamdată nimic în acest caz sau în alte cazuri de conflict de interese dovedite. Până şi un ministru al Sănătăţii (Agnès Buzyn) pare să fi fost recrutată, împreună cu soţul său (Yves Lévy), directorul unei importante instituţii de control al sănătăţii populaţiei.

„Marile firme farmaceutice au ca finalitate nu sănătatea populaţiilor, ci profitul. Dacă pandemia de Covid-19 este trăită în toată lumea ca o catastrofă sanitară, ea e percepută de laboratorul Gilead ca o promisiune de a avea acces la o piaţă planetară şi de a obţine beneficii colosale. Gilead aştepta această mană cerească de mulţi ani şi se pregătea pentru o vastă operaţiune comercială pentru a-şi promova antiviralul propriu, Remdesivir. Cu Covid-19 i s-a ivit o splendidă ocazie, laboratorul trebuia să-şi impună Remdesivir-ul prin toate mijloacele. Avea nevoie mai întâi să-şi asigure susţinerea marilor instituţii. În ianuarie 2020, Gilead obţine susţinerea OMS ; din februarie deja, în Statele Unite, susţinerea lui National Institute of Allergy şi a celebrului său director, Anthony Fauci ; în Franţa, în martie, membrii cei mai influenţi din Consiliul Ştiinţific, apoi cei din Înaltul Consiliu al Sănătăţii Publice au cauţionat Remdesivir-ul. La 25 iunie, Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) recomandă Remdesivir-ul. […]

Dar există o problemă : hidroxiclorochina. Această bătrână doamnă din farmacopeea noastră, promovată de profesorul Raoult, riscă serios să sfărâme visele lui Gilead. Cu atât mai mult cu cât preţul său e derizoriu comparativ cu cel al Remdesivir-ului : doza de hidroxiclorochină costă în jur de 10 dolari, iar Gilead a fixat preţul unui flacon de Remdesivir la 390 de dolari în ţările dezvoltate, adică 2 340 de dolari pentru un tratament normal cu şase flacoane administrate în cinci zile. Numărul de persoane depistate ca pozitive cu coronavirus în lume depăşeşte 10 milioane, beneficiul potenţial se cifrează deci în zeci de miliarde de dolari. […] În acelaşi timp, diferite studii arată efecte nedorite ale Remdesivir-ului şi o eficacitate foarte relativă. […]

Putem urmări meciul Remdesivir-hidroxiclorochină prin fluctuaţiile acţiunii Gilead pe Bursă. La începutul pandemiei, Gilead, companie estimată la 100 de miliarde de dolari, a beneficiat de o valorizare de 30 de miliarde de dolari. De atunci, acţiunea fluctuează în funcţie de anunţuri. Când Universitatea din Chicago comunică rezultate promiţătoare pentru Remdesivir şi când consilierul lui Donald Trump, Anthony Fauci, susţine medicamentul, acţiunea îşi ia zborul. Scăderile acţiunii se corelează cu publicaţiile de la IHU (Institutul Spitalicesc Universitar) Marsilia (condus de prof.dr. Didier Raoult – n.n.). Amploarea acestor fluctuaţii este de ordinul a 10 miliarde de dolari. […] Şocul dintre Gilead şi IHU din Marsilia, personalizat prin Didier Raoult, a scos în spaţiul public manevrele frauduloase care cangreneză medicina noastră. Fenomenul nu datează de ieri” (Laurent Vercoustre – „Quand Big Pharma prend notre santé en otage”, 12.07.2020).

Petru Romosan

https://www.ziuanews.ro/editorial/big-pharma-noul-balaur-cu-apte-capete-1520620

Pentru ca si in SUA au votat mai multi morti decat inviati… Întrebare: Cine-a pus America să-l facă mare pe Putin și să propulseze China? Răspuns: Tot cei ce l-au dat jos pe Trump!

Sunt departe de a-l fi considerat pe Trump vreun mare om politic, l-am întâlnit întâmplător acum 25 de ani și impresia deloc pozitivă pe care am avut-o atunci față de el nu mi s-a schimbat între timp. E lesne însă să observăm că în mandatul său America încă era lider mondial și se vorbea pe planetă mai mult despre pace și prosperitate, pe când acum analizăm doar iminența războiului, pandemia, pierderea democrației și a libertăților în lumea euroatlantică.

În doar doi ani de zile alianța dintre Rusia și China s-a consolidat și vectorizează mișcările geopolitice ale celorlalți, Putin a devenit liderul ale cărui vorbe sunt ascultate și analizate atent peste tot, Xi Jinping își savurează statutul de președinte al celei mai puternice țări din punct de vedere economic, iar SUA se chinuie să se mențină în top prin mijloace rudimentare de manipulare și impunere forțată, cu un președinte ca Biden care atunci când nu ațipește în public, sfârșește prin a mai spune câte-o prostioară de care râde toată planeta.

Desigur că a fost un proces îndelungat prin care s-a ajuns în această situație atât de proastă pentru omenire, una în care fiecare familie de oameni normali își face mari griji pentru viitor, dar e limpede că involuția accelerată a avut un factor declanșator pe care mulți putem azi să-l identificăm. Iar acesta este legat de disperarea globaliștilor, ce-și pierdeau treptat din puterea discreționară în timpul mandatului lui Trump, de a-l da jos pe acesta cu orice preț.

S-a început acum vreo 4 ani prin vectorizarea presei mondiale, controlate prin bani corporatiști, înspre o direcție unde nu mai conta revelarea adevărului faptelor, ci doar deservirea strategiilor de manipulare grosieră ce s-au permanentizat azi, prin care ni se zice că albul e negru, și viceversa. Numai că nu era suficientă manipularea pentru îndeplinirea scopului, și-atunci a fost pus în aplicare planul bulversării mondiale prin declanșarea unei pandemii induse prin virusul creat artificial, generarea astfel de panică și ceață cognitivă, la adăpostul cărora să se poată acționa discreționar și fără drept de apel. Și-așa a decurs campania electorală din 2020 din SUA, adăugate fiind lupte de stradă fratricide, panică alimentară, și tot n-a fost suficient. A fost nevoie și de furtul major de voturi în defavoarea lui Trump, simulacru la care au achiesat rapid și democrațiile occidentale, iar Rusia și China au asistat bucuroase, legitimându-și astfel autocrațiile unde alegerile libere sunt mimate sau nu există.

Azi, către finalul pandemiei induse artificial, știm precis că principalul beneficiar economic al perioadei a fost China ca țară, respectiv corporațiile multinaționale din Big Pharma și IT, care-au buzunărit economiile și cetățenii planetei de câteva mii de miliarde de dolari, ce le îngrașă azi conturile. Retragerea în devălmășie din Afganistan a șifonat decisiv prestigiul militar al Americii, războiul declanșat verbal în Ucraina, și pierdut deja, poziționând în următoarea perioadă SUA în postura lamentabilă de LAME DUCK (rață șchioapă, sau figurativ/peiorativ, om fără noroc). Referitor la Rusia, decizia americană de ridicare a sancțiunilor pentru North Stream 2 (fără alte impuneri sau negocieri vizibile!), a dat acesteia posibilitatea de a-și impune ușor GEOPOLITICA GAZPROM în Europa, făcându-ne conștienți de dependența motorului european, Germania, de gazul rusesc. Azi e limpede că Ucraina a fost condamnată chiar atunci, „baletul” de ajutor NATO în caz de război care se joacă de vreo câteva luni, fiind doar pentru ageamii. Putin a luat scena diplomatică mondială, evoluează nederanjat, sigur de sine și precis (cum s-a văzut marți la întâlnirea cu Orban), iar azi va lua și toate aplauzele, la finalul întâlnirii cu președintele chinez la Beijing.

N-am nici un motiv să afirm că acest proces, cu efectul descris în titlu, a fost natural, bazat doar pe măiestria ruso-chineză și pe prostia/blegeala Americii, ba cred dimpotrivă că există un acord subteran al stăpânilor jocului mondial, aceiași care s-au îmbogățit peste măsură din ascensiunea Chinei din ultimii 30 de ani, și care i-au netezit drumul spre putere și exercitarea acesteia lui Putin, în aceeași perioadă, de la Rothschild, Kissinger, Schwab sau alții, așa cum s-a dovedit chiar prin mărturiile lor apărute (deloc întâmplător!) în ultimele luni.

America a decăzut pe mâna ei, China și Rusia s-au ridicat prin contrabalans firesc, pentru oamenii normali însă nu-i nici un motiv de bucurie, tocmai pentru că de-acum înainte nu mai este despre democrație, adevăr și libertăți, ci dimpotrivă. PUNCT!

Cozmin Gușă

https://www.ziuanews.ro/editorial/ntrebare-cine-a-pus-america-s-l-fac-mare-pe-putin-i-s-propulseze-china-r-spuns-tot-cei-ce-l-au-dat-jos-pe-trump-1568366

Cea mai vaccinată localitate din România are cea mai mare rată de infectare din țară!

Scris de: ZIUA NEWS0

Cea mai vaccinată localitate din România are cea mai mare rată de infectare din țară!

Un număr de 283 de orașe și 1.479 de comune au vineri incidență a cazurilor de Covid de peste 3 la mie. Cea mai mare rată de infectări din țară, de peste 40 la mie, se înregistrează într-o comună din Timiș.

Potrivit datelor prezentate vineri de Grupul de Comunicare Strategică, în comuna Dumbrăvița din județul Timiș incidența este de 41,74 la mie, cea mai mare din țară. Dumbrăvița e și cea mai vaccinată comună din țară, conform datelor GCS.

Alte patru localități din Timiș au incidență de peste 30 la mie. Este voba de Moșnița Nouă (39,91), Sânmihaiu Român (33,13), Giroc (32,79) și Ghiroda (31,99). În total, peste 24 de comune au incidențe peste 20 la mie. În ceea ce privește orașele, cele mai mari incidențe sunt în Dej (29,78), Cluj-Napoca (24,51) și Timișoara (22,97).

https://www.ziuanews.ro/stiri/cea-mai-vaccinat-localitate-din-rom-nia-are-cea-mai-mare-rat-de-infectare-din-ar-1568245

A inflorit grija fata de Tara,fata de …Popor- Lista lui Mencinicopschi: mâncărurile periculoase pentru sănătate pe care le consumă românii

Doctorul Gheorghe Mencinicopschi a prezentat lista alimentelor pe care românii le consumă cel mai des și a explicat că unele dintre acestea trebuie evitate, în vreme ce altele trebuie consumate cu moderație.

Pâine albă – nu se recomandă, pentru că are mult amidon şi un index glicemic mare. Consumul de pâine albă de grâu sau cea din făină albă, cu malț torefiat poate fi la fel de dăunător ca excesul de zahăr;

Pâinea neagră – trebuie să fie din măciniș, total sau integral, fără aditivi alimentari;

Făina – se recomandă doar cea integrală;

Mălai – se recomandă mălaiul integral din porumb. Atenție la mălaiul instant pentru că are un indice glicemic ridicat;

Orez – este bun orezul prefiert, cu bobul lung, brun. Atenție la orezul alb pentru că are un indice glicemic mare;

Lapte – este recomandat laptele de dozator, fiert, UHT;

Iaurt – este recomandat doar iaurtul natural, alb. A se evita produsele lactate; care au zahăr, fructe sau arome;

Brânză – este bună brânza de vaci, dulce, nu și cea topită sau înlocuitorii de brânză;

Ouă – sunt indicate cele ecologice, mai ales că ouăle de rață pot avea salmonella;

Caşcaval – este bun cel natural, făcut din lapte. Evitaţi cașcavalul feliat pentru sandvișuri sau cel care seamănă cu brânza topită;

Salam – se poate consuma cu moderație, nu mai mult de 10 g pe zi, din sortimente superioare, gen salam de Sibiu. Evitați salamurile cu E-uri, conservanți coloranți, potențatori de gust, gelifianți, grăsime peste 20%; se recomandă citirea etichetei;

Cârnați – sunt buni cei făcuți în casă şi se recomandă a fi consumați cu moderație.

Smântâna – se poate consuma cu moderație smântână naturală, cu maxim 24% grăsime. Evitaţi acele produse care au substanțe de îngroșare sau smântâna vegetală;

Margarina – consumul acestui produs nu este recomandat;

Gem – doar cel făcut în casă dar consumat cu moderație. Atenție la produsele din comerț care conţin arome, E-uri, îndulcitori și conservanți;

Portocale – Consum cu moderaţie, portocalele de afara pot conține bifenil (un compus care păstrează coaja proaspătă);

Dulceaţă – doar cea făcută în casă consumată cu moderație. Atenție la dulcețurile din comerț cu arome, E-uri, îndulcitori și conservanți;

Peşte – este recomandat peștele proaspăt, nu și cel recongelat, cu glazură;

Carne de pui – doar cea proaspătă, nu și preparatele industriale din pui;

Roșii sunt recomandate doar cele din UE, însă fiindcă nu au etichetă, este greu de spus ce conțin aceste legume;

Ciocolată – se consumă cu moderație ciocolata cu un conținut de minim 70% cacao; Atenție la produsele cu mult zahăr sau grăsimi hidrogenate;

Biscuiți – pot fi consumați cei din făină integrală, bogați în fibre, fără E-uri. Biscuiții din făină albă, sărați sau dulci, cu creme și aditivi sunt nocivi. Citiți cu atenție etichetele.

Murături – sunt recomandate conservele în saramură, cum este varza murată, dar făcute în casă; Atenție legumele conservate în oțet;

Zahăr – se va consuma cu moderație, alb sau brun; fără îndulcitori artificiali, aspartam, zaharină, sirop de porumb;

Ulei – se recomandă cel presat la rece, iar pentru prăjit, uleiul de porumb; nu sunt indicate uleiurile hidrogenate, nerezistente la prăjit;

Paste – acestea trebuie să fie din grâu dur, integral, fierte al dente (adică mai crude); nu cumpărați paste din făină albă;

Măsline – cele mai bune sunt măslinele naturale, uscate și conservate în ulei de măsline. Evitați măslinele în saramură, deoarece au fost tratate cu E-uri;

Ciuperci – sunt bune cele proaspete, gen Champignon, funghi porcini. Evitați ciupercile la conservă;

Vin – cel mai bun este vinul roșu, natural, fără sulfiți. Atenție la vinul ieftin, ambalat în plastic poate fi contrafăcut;

Sucuri- doar sucurile de fructe făcute în casă, diluate cu apă plată. Nu cumpărați sucuri din comerț, au aditivi periculoși, mai ales coloranți;

Cereale – Alegeţi cereale integrale şi evitaţi sortimentele cu glazură, expandate sau cu zaharuri.

https://www.ziuanews.ro/stiri/lista-lui-mencinicopschi-m-nc-rurile-periculoase-pentru-s-n-tate-pe-care-le-consum-rom-nii-1568387

(Nimeni nu-I opreste sa ne pricopseasca si cu alte…”daruri ”Medicul-șef al Planetei Bill Gates profețește o pandemie și mai gravă decât cea de …

Scris de: ZIUA NEWS0

Medicul-șef al Planetei Bill Gates profețește o pandemie și mai gravă decât cea de COVID

Pe măsură ce cazurile de Covid-19 cauzate de varianta Omicron cresc în întreaga lume, Bill Gates a avertizat despre pandemii mai grave decât cea actuală, transmite Financial Times.

Comentariile acestuia au venit în contextul în care Fundația Bill & Melinda Gates și organizația britanică de caritate biomedicală Wellcome Trust au promis marți câte 150 de milioane de dolari fiecare către Coaliția pentru Inovare în Pregătirea Epidemică (CEPI) în lupta împotriva Covid și pentru a se pregăti pentru viitoarele pandemii.

Bill Gates a îndemnat guvernele să contribuie cu miliarde de dolari pentru a preveni răspândirea viitoarelor pandemii, care ar putea fi mult mai grave decât pandemia de Covid. El a adăugat că revine filantropilor și guvernelor bogate să abordeze inechitățile în materie de vaccinuri și a îndemnat guvernele să contribuie mai mult la ajutarea țărilor sărace.

„Când vorbim despre cheltuirea de miliarde pentru a salva… trilioane de daune economice și zeci de miliarde de vieți, este o poliță de asigurare destul de bună”, a spus Gates, citat de ziarul Financial Times.

Jeremy Farrar, directorul Wellcome, a declarat la conferința de presă că este nevoie de „un răspuns cu adevărat global” și a îndemnat guvernele să-și sporească contribuțiile.

Directorul executiv al CEPI, Richard Hatchett, a declarat că răspândirea variantei Omicron „în ultimele două luni exemplifică modalitățile în care trebuie să fim pregătiți, atât în ceea ce privește viteza, cât și amploarea răspunsului nostru, pentru a răspunde amenințărilor viitoare”.

https://www.ziuanews.ro/stiri/medicul-ef-al-planetei-bill-gates-profe-e-te-o-pandemie-i-mai-grav-dec-t-cea-de-covid-1568071

Profesorul Didier Raoult raspunde la întrebarea: “Are vaccinarea vreun rost?” Răspunsul: “Nu! Imbolnavirile si mortalitatea sunt la fel ca acum un an!”

Scris de: ZIUA NEWS0

Profesorul Didier Raoult raspunde la întrebarea: “Are vaccinarea vreun rost?” Răspunsul: “Nu! Imbolnavirile si mortalitatea sunt la fel ca acum un an!”

Eminentul profesor Didier Raoult tulbură din nou apele in Franța. Vineri seară, în populara emisiune a lui Cyril Hanouna, celebrul infecționist pune la îndoială utilitatea vaccinării împotriva Covid-19.

Celebrul profesor Didier Raoult, director al IHU din Marsilia, a fost invitatul emisiunii TPMP a lui Cyril Hanouna, vineri seară, la C8. Și cel puțin putem spune că nu s-a menajat în privința vaccinului anti-Covid. Didier Raoult a provocat deja controverse în această săptămână, exprimându-și îndoielile cu privire la eficacitatea vaccinurilor, scrie La Depeche.

“Avem impresia că scade de la vârsta de 54 de ani. Adică riscurile de a face ceva mai grav începând cu vârsta de 54 de ani sunt semnificative. Știm că atât vârsta, cât și obezitatea sunt factori care cresc riscul de apariție a acestei boli. În al doilea rând, în ceea ce privește epidemia, există vreo dovadă că vaccinarea generală are un scop? Îmi pare rău că nu sunt de acord cu autoritățile, dar răspunsul este nu. Nu controlează epidemia. Nu controlează epidemia. Nu o controlează deloc. Țările în care s-au făcut cele mai multe vaccinări sunt cele care au cele mai multe cazuri.”

În timpul emisiunii, Didier Raoult își susține comentariile privind vaccinarea: “Lucrările publicate în prezent despre Omicron nu arată o eficacitate semnificativă a vaccinului. Iar până la vârsta de 50 de ani, nu există niciun loc în care să se fi înregistrat o mortalitate excesivă în ultimii doi ani legată de acest virus. Poate face parte dintr-o strategie de combatere a epidemiei, dar nu poți să le spui oamenilor: “Vă puneți în pericol dacă nu vă vaccinați”. Raoult a mai spus: “Pe planeta, intr-un an, s-au administrat peste 8 miliarde de doze de vaccin iar imbolnavirile sau mortalitatea sunt la fel ca acum un an, ba chiar mai multe, deci: unde e eficienta acestui vaccin?!”

Profesorul Didier Raoult a publicat, de asemenea, un nou videoclip în care face un bilanț al epidemiei de Covid din Franța. Vizualizat deja de peste două milioane utilizatori ai platformei YouTube, videoclipul demonstrează că profesorul dorește să își păstreze libertatea de exprimare și în 2022. Aparițiile sale sunt mai rare, dar profesorul Raoult se bucură în continuare de audiență. Noul videoclip face un bilanț al epidemiei Covid. Are 2.350.000 de vizualizări în patru zile. Filmat în biroul său, profesorul Didier Raoult dedică cea mai mare parte a discursului său de treizeci de minute propagării fulgerătoare a variantei Omicron.

„Varianta Omicron devine dominantă și provoacă mai multe cazuri de infectare decât variantele anterioare”. Didier Raoult recapitulează pe scurt evoluția variantelor (ieri mai mortale, astăzi mai contagioase) înainte de a se lansa într-o analiză a eficacității vaccinurilor. „Vaccinurile dezvoltate pentru alte variante nu funcționează foarte bine în cazul variantei Omicron. Lumea nu reușește să controleze noua variantă prin vaccinuri”. Însă subliniază că, după răspândirea Omicron, au fost „mai multe cazuri, dar mai puține decese”. „Eficacitatea nu este totală, ci este relativă, în funcție de sensibilitatea oamenilor”.

„Mortalitatea în grupa de vârstă 0-19 ani este de 0,0013%”, explică el. „Chiar dacă există cazuri excepționale” – un copil a murit la Marsilia – consideră că vaccinarea copiilor nu este necesară. El citează în special cuvintele „directorului ANSM în fața Senatului, care analizează efectele vaccinului în raport cu protecția oferită. Riscul individual poate fi calculat. Vaccinarea copiilor nu este justificată. Nu sunt singurul care spune asta, o spune și OMS”. Pentru el „este din ce în ce mai greu să faci știință, din cauza pasiunii politice care există în prezent. Vaccinul a devenit religie. Există preoți. Se pare că este un război religios”.

„Realitatea nu contează prea mult, este convingerea. Datele sunt mai puțin importante decât ceea ce te preocupă. Vaccinarea obligatorie nu este știință, este o viziune asupra lumii (…) la care trebuie să fim atenți pentru că știm unde duce. Când credem că știm ce e bine pentru alții, începe să fie periculos. Când ne confruntăm cu o nouă boală, a prezice cum se va transforma reprezintă o formă de vrăjitorie”, a mai spus profesorul.

DIN ACEEASI CATEGORIE…

Lista lui Mencinicopschi: mâncărurile periculoase pentru sănătate pe care le consumă românii

Cum rămâi fără permis de conducere conform noului Cod Rutier. 10 fapte care duc la suspendarea dreptului de a șofa

Descoperire de senzație a cercetătorilor din Franța: Apa a fost în spațiu, înaintea formării Pământului

Nici distanțarea socială nu mai ajută: Omicron se poate transmite fără ca persoanele să fie în contact!

Imagini nemaivăzute de omenire vreodată: Obiecte cosmice invizibile ochiului uman descoperite de NASA

https://www.ziuanews.ro/stiri/profesorul-didier-raoult-raspunde-la-ntrebarea-are-vaccinarea-vreun-rost-r-spunsul-nu-imbolnavirile-si-mortalitatea-sunt-la-fel-ca-acum-un-an-1567820

Dupa modelul balaurului cu 13 capete…Matusa Tamara, varianta Bogdan Olteanu: Cum a moştenit averea de la bunica Ghizela Vass, comunista de pe tancurile sovietice

Matusa Tamara, varianta Bogdan Olteanu: Cum a moştenit averea de la bunica Ghizela Vass, comunista de pe tancurile sovietice

Fostul viceguvernator al Băncii Naţionale Bogdan Olteanu a fost scos astăzi din arest ca să poată aduce dovezi procurorilor că a primit o moştenire importantă de la bunica lui. Oamenii legii îl acuză că ar fi primit un milion de euro de la Sorin Ovidiu Vântu şi au observat diferenţe între averea declarată şi cea reală.

Într-un răspuns transmis presei, avocatul lui Bogdan Olteanu precizează că averea moştenită de fostul viceguvernator provine, în cea mai mare parte, de la bunica sa, Ghizela Vass. Femeia a fost un important membru şi activist al Partidului Comunist. Arestată de nazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi trimisă într-un lagăr, ea a fost despăgubită, ulterior, de statul german. Din acea despăgubire ar proveni averea lui Bogdan Olteanu.

Bogdan Olteanu a ajuns în faţa procurorilor pentru a da explicaţii în legătură cu modul în care a dobândit averea, dar şi pentru a justifica în ce condiţii a primit moştenirea din partea bunicii sale Ghizela Vass.

Bunica lui Bogdan Olteanu a fost o persoană importantă în perioada regimului Comunist. S-a înscris în partid în 1933. După ce comuniştii au ajuns la putere, Ghizela Vass a devenit membru al Comitetului Central al PCR. A deţinut mai multe funcţii importante în partid: a fost şef al secţiei organizatorice, şef al secţiei relaţii internaţionale, dar a condus şi un grup de sprijin pentru lupta antiteroristă. După pensionare, în 1984, bunica lui Bogdan Olteanu a fost vicepreşedinte al Crucii Roşii. Ghizela Vass a murit în 2004, la 91 de ani.

Un milion de euro e suma care, potrivit procurorilor, lipseşte din declaraţia de avere a lui Bogdan Olteanu. E, de altfel, milionul considerat mită primită de acesta de la Sorin Ovidiu Vântu. Potrivit declaraţiei de avere, fostul şef al Camerei Deputaţilor nu deţine terenuri şi nu are bijuterii sau opere de artă. Are, în schimb, o casă de 1000 de metri pătraţi, o maşină din 2007 şi 14.000 de lei în conturi. La capitolul datorii, fostul viceguvernator al BNR a declarat cinci credite bancare ce însumează peste un milion de lei.

https://www.ziuanews.ro/stiri/matusa-tamara-varianta-bogdan-olteanu-cum-a-mo-tenit-averea-de-la-bunica-ghizela-vass-comunista-de-pe-tancurile-sovietice-515998

PREGATIREA!!! A INVIAT CORNUL CEL MIC-APOCALIPTIC… Parteneriat strategic nelimitat între Rusia şi China. Ce înseamnă „nelimitat”?

Sursele care alimentează de câteva săptămâni piaţa informaţiilor au previzionat corect, m-am făcut oglinda ştirilor respective, într-adevăr a fost semnat un parteneriat strategic aprofundat între China şi Rusia. Aşteptat şi poate surprinzător doar prin semnificaţiile potenţiale ale acestui termen „nelimitat”, destul de neobişnuit în jocurile diplomaţiei. DE ACELASI AUTOR Mizele de securitate ale Rusiei şi Chinei se îmbină şi în mătasea noil… „Scăpate” în presă, răspunsurile SUA şi NATO pentru Rusia care se preg… Credibilitatea Guvernului Graţioasei Sale Majestăţi este pusă sub semn… Poate să însemne doar că Preşedinţii Xi şi Putin au dorit să transmită lumii că ”nu există niciun fel de limite” în cooperarea la noul nivel început acum, aşa cum se specifică în declaraţia comună în care cele doi spun că alianţa de acum dintre cele două ţări este superioară oricărei alianţe politice şi militare din perioada Războiului Rece: „Prietenia dintre cele două state ale noastre nu are limite, nu există domenii de cooperare ”«interzise»”. Context în care ambii preşedinţi îşi declară în mod deschis dubla opoziţie deschisă şi asumată, pe de o parte împotriva extinderii NATO în Europa şi pe de altă parte asumând total principiul „unei singure Chine” şi susţinând poziţia Beiingului care spune că Taiwanul este parte integrantă a Chinei. De aici începe deschiderea mai precisă spre ce ar putea însemna statutul viitor al colaborării nelimitate, în acest moment când „unele forţe care reprezintă o minoritate pe scară mondială continuă să susţină demersuri unilaterale în încercarea de soluţionare a problemelor internaţionale şi recurg din nou la politica militară… Părţile semnatare se opun unei viitoare extinderi a NATO şi cer NATO să abandoneze demersurile ideologice ale perioadei Războiului Rece”. Era de aşteptat o asemenea evoluţie şi, ca atare, poate de notat este doar tonul foarte dur al declaraţiei comune şi exprimarea extrem de precisă a formulei de alianţă de tip bloc politico-militar, cel mai important semnal de alarmă al acestei perioade, cu indicaţia la fel de limpede a formulei în care se repolarizează puterile mondiale. În acest sens, spunea preşedintele chinez, „această decizie strategică de acum are o influenţă pe termen lung asupra Chinei, Rusiei şi întregii lumii”. Şi este extrem de posibil să aibă dreptate dacă acesta este semnalul nu numai pentru repolarizarea hărţii de putere a lumii la vârful său unde se poziţionează americanii versus alianţa sino-rusă. Întrebarea de fond este dacă va urma o reacţie în lanţ în urma căreia diversele ţări membre ale unor alianţe politico-militare se vor repoziţiona la rândul lor, recalculând avantajele şi dezavantajele în perspectiva nevoii lor de supravieţuire. În opinia mea, asta este marea provocare pe care o lansează noua formulă de alianţă extinsă anunţată la Beijing. Iar chestiunea este extrem de complicată şi diversele variante de răspuns conţin tot atâtea perspective pentru dezvoltarea internaţională a lumii. Parteneriatul strategic sino-rus este oare numit „nelimitat” doar pentru că, pur şi simplu, acoperă domeniile cunoscute acum şi cele care urmează să fie anunţate în viitor sau, conform modelului oriental de concepere a mesajelor, cel mai important este ce nu a fost spus şi, de fapt, dă forţa şi credibilitatea mesajului real? În acest sens, este posibil ca termenul ”nelimitat” să fie o indicaţie pentru tipul de acţiuni din nivelele următoare de cooperare strategică, atunci când este de presupus că fiecare dintre parteneri va încerca să mobilizeze noi ţări din zona lor tradiţională de influenţă, îndemnându-le să se alăture acestui parteneriat şi, eventul, recalibrând ambiţiile şi mijloacele puse la dispoziţia actualelor organizaţii de cooperare paralele şi care oricum au zone suprapuse de lucru în multe domenii, principalele fiind Organizaţia de cooperare de la Shanghai (foto 1) şi Comunitatea Statelor Independente (foto 2). Reunirea lor într-o organizaţie de tip Alianţă politico-militară cu reguli şi angajamente precise aşa cum este NATO sau o piaţă comună reglementată cum presupune UE, ar însemna o schimbare de intensitate planetară şi ale cărei consecinţe le putem doar întrevedea ca fiind uriaşe şi schimbând în totalitate peisajul de securitate aşa cum îl cunoaştem azi. Dar există oare asemenea motivaţii care să unească această piaţă uriaşă şi extrem de diversă, divizată de conflicte istorice şi interese divergente şi care grupează patru state posesoare de arme nucleare (Rusia, China, India şi Pakistan)? Aici cred că urmează cea mai interesantă din dezvoltările-semnal care au însoţit semnarea ieri a Declaraţiei comune sino-ruse. Cei doi preşedinţi au semnat şi alte înţelegeri, de data asta privind domeniul energetic, strategic vorbind cel mai sensibil pe plan global şi care relansează statutul pe pieţele internaţionale nu numai al Chinei şi Rusiei, dar al foarte multora dintre statele membre în cele două organizaţii de cooperare de care vă vorbeam, fie ca pieţe de producţie, fie ca uriaşe pieţe consum. Valoarea contractelor semnate ieri este de aproximativ 117,5 miliarde $, cea mai aşteptată veste fiind valoarea noului contract de aprovizionare cu 10 miliarde metri cubi gaz natural pentru China prin sistemele de conducte „Forţa Siberiei”, valabilitatea contractului fiind de 25 de ani. În afară de asta, compania rusă ROSNEFT a semnat cu chinezii de la CNP un acord în valoare de 80 miliarde $ pentru livrarea către China a 100 milioane tone petrol prin Kazahstan pe perioada următorilor 10 ani, asta în extensia acordului existent în acest moment. Şi mai este important de spus că aceste livrări nu afectează contractele europene ale Rusiei deoarece se fac din zona Insulei Sahalin, sistemul de conducte de acolo nefiind legat de cel care alimentează Europa. În acest context, este de aşteptat o următoare etapă a cooperării strategice care să încerce extinderea pieţei energetice comune şi o ofertă conjugată în acord cu extinderile de investiţii strategice în linii de transport deja existente sau în lucru în cadrul Noului Drum al Mătăsii. Nu este deloc simplu, dar nici total imposibil, iar nevoia pieţelor de stabilitate şi predictibilitate este extrem de mare, limitele de suportabilitate fiind deja atinse prin evoluţiile înnebunitoare ale preţurilor. Să vedem ce va urma şi, mai ales, dacă, din partea lumii occidentale, se va reuşi să fie păstrat un front unit, la nivel de NATO în primul rând, dar şi în Uniunea Europeană. Chiar şi pentru acest nivel, declaraţia sino-rusă reprezintă un foarte serios „test de stres” al instituţiilor de securitate şi economice comune dar şi, în definitiv, al voinţei politicea liderilor occidentali. Forte greu de spus dacă prudenţa va învinge sau, dimpotrivă, jocul declaraţiilor inflamate va continua pentru a pune o presiune constantă pe adversari în aşteptarea unei noi etape de negocieri. Negocierile de până acum au fost între SUA şi Rusia, pe baza documentelor şi răspunsurilor pe care deja le cunoaşteţi. În noua etapă, dacă de partea SUA au fost statele din NATO, noul „parteneriat strategic nelimitat” va face să apară de acum înainte binomul Rusia-China, inclusiv în discuţia despre Ucraina şi estul Europei în general, inclusiv spaţiul de securitate din Marea Neagră? Dacă da, atunci lucrurile devin extrem de complicate şi oarecum imprevizibile.

Citeste mai mult: adev.ro/r6toeo

https://adevarul.ro/international/in-lume/parteneriat-strategic-nelimitat-rusia-china-inseamna-nelimitati-1_61fe39d25163ec42719342a8/index.html?utm_source=historia&utm_medium=https://adevarul.ro/international/in-lume/parteneriat-strategic-nelimitat-rusia-china-inseamna-nelimitati-1_61fe39d25163ec42719342a8/index.html&utm_campaign=CrossPromo

Recomandare de documentar: Istoria lumii cu Andrew Marr

Autor Ciprian Plăiaşu

BBC Knowledgeva difuza, începând de miercuri, 15 octombrie, de la ora 23:00, seria documentară Istoria Lumii cu Andrew Marr, prezentând schimbările, conflictele și realizărilecare au conturat istoria umanității timp de 70 000 de ani.

Primul episod din cele opt ale seriei documentare începe printr-o călătorie în timp, pe întreg globul, Andrew Marr prezentând modul în care forțele naturii și ingeniozitatea minții umane au transformat și au definit omenirea, așa cum o știm în prezent. De la începutul civilizației în Africa, Marrurmărește povestea strămoșilor nomazi și ocuparea de către aceștia a teritoriilor din întreaga lume, dezvăluind primele semne ale civilizației de pe teritoriul european – amprentele de pe pereții peșterilor ce datează de mai bine de 30 000 de ani.

Seria documentară Istoria Lumii cu Andrew Marrprezintă lupta primelor civilizații cu forțele naturii, precum și similitudinile care există între viața cotidiană din Egiptul antic și poveștile dramatice din prezent, de pe micile ecrane. Toate acestea conturează o poveste despre oameni, despre adarptare si despre eforturile lor neîncetate pentru supraviețuire.

Cu ajutorul imaginilor spectaculoase și al reconstruirilor dramatice, seria documentară reușește să recreeze înfiecare episod atmosfera lumilor pierdute de-a lungul timpului. Sunt prezentate evenimente istorice, momente de decizie și întrebări care, la acel moment, au schimbat cursul istoriei. Incluzând scene din locuri incredibile, precum Valea Regilor și geoglifele din deșertul Nazca, Istoria Lumii cu Andrew Marraduce în prim-plan experiențele care au contribuit la formarea civilizației umane.

Despre BBC Knowledge.BBC Knowledge este o revoluţie în ceea ce priveşte divertismentul de documentare. Printr-o variată grilă de programe de non-ficţiune şi divertisment ştiinţific, ne inspirăm telespectatorii să privească lumea în care trăim dintr-o perspectivă nouă şi spectaculoasă. Cultivăm varietatea şi diversitatea şi de aceea oferim una dintre cele mai largi game de programe:de la natură şi ştiinţă până la tehnologie, aventură şi istorie. Prin pasiunea şi carisma prezentatorilor noştri, animăm discuţiile şi conversaţiile telespectatorilor, stârnindu-le imaginaţia cu ajutorul unor experienţe incredibile. Considerăm cunoaşterea o călătorie fascinantă a descoperirilor împărtăşite, de aceea BBC Knowledge nu încetează să surprindă, să inspire şi să uimească asupra universului în care trăim.

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/recomandare-de-documentar-istoria-lumii-cu-andrew-marr

(Pentru a putea manipula,exploata si debusola pe toata lumea,se perfectioneaza …)Criminalitatea organizată în contextul globalizării şi al globalităţii

http://revista.universuljuridic.ro/criminalitatea-organizata-in-contextul-globalizarii-si-al-globalitatii/

De Ovidiu Predescu

„Cu cât vom înțelege mai bine felul cum conducătorii pierd contactul cu realitatea sau motivul pentru care revoluțiile produc dictatori mai frecvent decât produc fericire sau pentru care unele regiuni ale lumii sunt mai bogate decât altele, cu atât ne va fi mai ușor să ne înțelegem propriile vremuri”.

(Andrew Marrr, Istoria lumii)

„Trăim într-o lume complexă, integrată, care pe deasupra se schimbă dinamic și pare tot mai greu de cuprins. Trăim în vremuri de transformări exponențiale”, ne spune cunoscutul psiholog Reiner Neumann în cartea sa Puterea puterii[1].

În completare, vin și arăt că trăim într-o lume care pășind dincolo de pragul geopoliticii (ca știință a cuceririi planetei, nu a implicării pașnice în ea[2]), a unui singur centru de putere mondială, maximum două până la sfârșitul Războiului Rece, își caută în prezent unitatea. Și aceasta pe fondul globalizării – ca proces de expansiune a comerțului și a investițiilor – care se derulează de câteva decenii bune în sfera globalității sau mondializării, ca să ne referim la termenul folosit pentru aceasta de francezi[3], globalitate care este o stare sau o conduită, o realitate dincolo de globalizare, ce implică din start apariția mai multor centre de putere.

Cu referire la globalizare, fostul secretar general al O.N.U., Kofi Annan, declara că aceasta „este o sursă de noi provocări pentru umanitate. Numai o organizare mondială este capabilă să facă față provocărilor la nivel planetar. Când acționăm împreună, suntem mai puțin vulnerabili față de catastrofele care ne lovesc pe fiecare dintre noi[4]”.

În acest cadru, apar mai multe întrebări care necesită răspunsuri rapide și adecvate, și anume: cum se conduc societățile în condițiile globalizării și mai ales cum este gestionată globalitatea[5], sau mai bine zis geomodernitatea cea care reflectă gradul contemporan de civilizație în plină eră a informaticii și a tehnologiilor înalte? De asemenea, care este în aceste circumstanțe rolul statului modern, al statului de drept, în situația în care acesta nu mai este considerat actor principal al globalizării[6] (după unii autori[7] – nu puțini – fiind vorba chiar despre dispariția treptată a statului, după alții, statul social și-ar fi încheiat misiunea istorică, fiind de preferat ca o țară să fie condusă asemenea unei corporații, adică să se adapteze exigențelor dinamismului și forței antreprenoriale[8])?

Referitor la acest din urmă subiect și apreciind că statul de drept nu și-a încheiat misiunea, alte două întrebări pretind răspuns. Una privește limita inferioară sau pragul până la care statul și instituțiile sale pot ceda din atribute și răspunderi, iar cea de-a doua este adresată sarcinilor sale noi, impuse de globalizare sau de noile înfățișări pe care interesele sale ireductibile le iau în noul context al lumii.[9]

Referindu-ne, aici și acum, doar la ordinea internă și aplicarea justiției, susținem – alături de alți autori[10] – că globalitatea nu le poate asigura, astfel că statele și instituțiile lor sunt chemate încă o dată să facă față la sfidări mai mult sau mai puțin noi: trafic de arme, spălarea banilor, crimă organizată, corupție, trafic de droguri și de persoane, terorism, criminalitate informatică etc. Totodată, chiar dacă multe din atribuțiile care revin astăzi centrului, adică statului, vor fi preluate de autoritățile regionale și locale, totuși sistemul piețelor nu poate funcționa decât în interiorul unui stat de drept, unde domnește ordinea, unde legea este aplicată și unde infractorii sunt pedepsiți, altfel ar fi un derapaj inevitabil spre sistemele mafiote[11].

Astăzi suntem martori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai unor acțiuni, tot mai numeroase și mai bine organizate, atât pe plan local, cât și internațional îndreptate împotriva instituțiilor statului național – stat de drept pentru slăbirea rolului și forței lor, care au ca scop chiar dezagregarea acestora prin transferul puterii către grupuri de interese transnaționale cu o natură complexă politică, economică și financiar-bancară. Acestea urmăresc instaurarea unei noi ordini – ordinea lor –, ce nu are nimic în comun cu ordinea și legea specifice unui stat de drept – fundament al unei democrații solide, cu un sistem politico-economic stabil. „Toată lumea este de acord că trebuie să existe un stat de drept puternic”, spunea laureatul premiului Nobel pentru economie în 2001 Joseph E. Stiglitz în cartea sa „Prețul inegalității”, publicată în S.U.A. în anul 2012. Și tot el continua: „dar contează și ce fel de legi există și cum sunt ele aplicate[12]”.

Referindu-se la S.U.A., celebrul economist remarca faptul că „legile și reglementările, precum și modul în care sunt ele implementate și aplicate reflectă interesele păturii de la vârful societății mai mult decât pe cele ale oamenilor aflați la mijlocul și la baza piramidei sociale. Inegalitatea crescândă, combinată cu un sistem viciat de finanțare a campaniilor electorale, riscă să transforme sistemul juridic… într-o mascaradă de justiție”. Chiar dacă unii pot să-l numească în continuare „stat de drept”, ceea ce cândva însemna „dreptatea pentru toți’’ este azi înlocuită de sintagma „dreptății pentru cine și-o poate permite”. Iar numărul celor care și-o pot permite se diminuează cu repeziciune, concluzionează același Stiglitz[13]. Mutatis mutandis, dacă trecem Atlanticul și analizăm situația din Europa, inclusiv din țara noastră, lucrurile nu stau deloc mai bine.

Percepută, nu demult, ca o amenințare locală, criminalitatea organizată s-a transformat în epoca postmodernă, caracteristică primilor 15 ani ai acestui secol, într-un fenomen internațional și deosebit de alarmant din cauza urmărilor negative pe care le produce pe toate planurile vieții politice, economice, sociale și culturale. De pildă, deschiderea granițelor dintre statele membre ale U.E., pe lângă aspectele pozitive pe care le-a adus în viața cetățenilor europeni, a facilitat, din nefericire, și activitățile organizațiilor criminale care operează pe teritoriul european.

Prin eliminarea controalelor de la frontieră s-a produs internaționalizarea crimei, fostele organizații criminale naționale și-au extins cu celeritate activitățile criminale pe teritoriul altor state fie prin simpla expansiune a grupului structurat, fie prin realizarea de legături cu alte organizații criminale, dar și prin unirea mai multor astfel de organizații din state diferite[14]. Totodată, creșterea volumului comerțului internațional, precum și dezvoltările fără precedent în domeniul tehnologiei și al informației au influențat, la rândul lor, sporirea considerabilă a criminalității organizate, care amenință siguranța și prosperitatea pretutindeni și lovește în securitatea și stabilitatea globală. Astfel, criminalitatea organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenței, stabilității și continuității societăților statale.[15]

În raportul lansat în iunie 2010, intitulat „Globalizarea criminalității: Evaluarea pericolului crimei organizate transnaționale”, Antonio Maria Costa, directorul executiv al Biroului Națiunilor Unite de luptă împotriva drogurilor și a criminalității (UNODC) afirma: „Crima organizată s-a globalizat și a devenit una dintre principalele puteri economice și armate ale lumii[16]”.

Cu privire la U.E., această globalizare a fost facilitată nu numai prin fenomenul de globalizare și de deschiderea frontierelor dintre statelor membre, dar și prin lipsa unor mijloace efective de prevenire și combatere a criminalității organizate la nivel internațional, prin inexistența unor instrumente care să faciliteze colaborarea între instituțiile statelor.

Concluziile raportului „Globalizarea criminalității…” cu referire la continentul european sunt elocvente în ceea ce privește necesitatea colaborării statelor, a coordonării acestor activități de la nivelul central al U.E.

Aceste concluzii sunt justificate dacă privim la realitatea din teren. Astfel, Europa a devenit cea mai dezvoltată piață regională pentru heroină (cu o valoare de 20 de miliarde de dolari). De pildă, Rusia este acum națiunea cu cel mai mare consum de heroină de pe planetă (70 de tone), iar, așa cum susținea Costa, „Drogurile ucid 30.000-40.000 de tineri ruși în fiecare an, de două ori mai mult decât numărul soldaților din Armata Roșie care au fost uciși în timpul invaziei din Afganistan în anii ᾽80”. Totodată, în Europa sunt aproximativ 140.000 de victime ale traficului de persoane exploatate sexual, care generează exploatatorilor un venit anual brut de 3 miliarde de dolari. Același Antonio Maria Costa aprecia că „Pe plan mondial, există milioane de sclavi moderni al căror preț este negociat la valori reale, practica nefiind mult diferită de cea utilizată în urmă cu secole[17]”.

Relevăm că enumerarea și analiza măsurilor și instrumentelor de prevenire și combatere a criminalității adoptate atât la nivelul O.N.U., cât și la cel al U.E. nu fac obiectul acestui editorial. Considerăm că acest lucru revine specialiștilor domeniului – teoreticieni și practicieni – care vor aborda aceste subiecte în contextul evoluției, tendințelor și perspectivelor devianței și criminalității pe plan național, european, precum și internațional, cu prilejul unor conferințe, dezbateri, mese rotunde etc. cu caracter național și internațional. Mă aștept ca materialele elaborate de aceștia să conțină atât propuneri pertinente de îmbunătățire a legislației în materie, cât și soluții de perfecționare și eficientizare a acțiunilor de prevenire și combatere a criminalității organizate.

P.S.: Cele menționate mai sus, din păcate, sunt confirmate de recentele atentate teroriste de la Paris, din 13 noiembrie a.c., revendicate de Statul islamic. Acestea sunt cele mai sângeroase din Europa, de la cele din Madrid, 2004. Astfel, la Paris (de pildă, în zona Bataclan, la sala de concerte, au fost omorâți peste 80 de tineri care asistau la un concert rock) au murit cel puțin 129 de oameni (printre care și doi români) iar 352 au fost răniți (doi dintre aceștia sunt români)[18], cu precizarea că aceste nedorite date nu sunt definitive, multe dintre persoanele rănite fiind în stare gravă. Însă, mai ales, trebuie subliniat caracterul premeditat și bine organizat al acestor atentate. Astfel, în seara de 13 noiembrie a.c., au avut loc explozii lângă Stade de France, unde se desfășura meciul amical de fotbal dintre naționalele Franței și Germaniei, în prezența președintelui francez, François Hollande, și a unor oficiali germani, dar și a unui număr mare de suporteri, exploziile fiind provocate de kamikaze care s-au detonat cu această ocazie. În același timp, s-au produs incidente armate în zonele Fontaine au Roi, Charonne și Bataclan, soldate, de asemenea, cu morți și răniți.

Prin urmare, o dată în plus, apreciem că este imperios necesar să se adopte urgent reglementări cu caracter juridic la nivel național, regional (în special la cel al U.E.), cât și internațional (a se vedea O.N.U.) care să vizeze întărirea statului de drept, precum și o mai bună și eficientă organizare și funcționare a instituțiilor sale fundamentale în beneficiul ocrotirii democrației și a valorilor sale. În plus, pentru a face față unor asemenea provocări la nivel planetar – criminalitatea organizată ocupând un loc de frunte – trebuie ca statele de drept, prin instituțiile lor abilitate, să acționeze împreună pentru prevenirea și combaterea unor catastrofe, cum ar fi cele rezultate din acțiunile teroriste, din actele extremiste, precum și din cele care promovează ura pe criterii etnice, religioase, culturale ș.a.

* O parte din conținutul acestui editorial se regăsește în cuprinsul comunicării autorului susținută cu prilejul Conferinței naționale cu participare internațională „Devianță si criminalitate. Evoluție, tendințe și perspective”, Bacău, 19 noiembrie 2015.

[1] R. Neumann, Puterea puterii, Ed. Baroque Books & Arts – Colecția Savoir-Vivre, București, 2015, p. 24.

[2] M. Malița, Zece mii de culturi, o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului XXI, ed. a II-a revăzută, Ed. Nemira, București, 2001, p. 121.

[3] Ibidem, p. 145.

[4] A se vedea F.D. Cășuneanu, Măsuri de combatere a grupului criminal organizat adoptate la nivelul Uniunii Europene, în Dreptul nr. 3/2012, p. 196.

[5] M. Malița, op. cit., 140.

[6] Ibidem, p. 123.

[7] Ibidem, p. 123 și p. 331-332 (Note – Capitolul IX).

[8] R. Zink, Instalarea fricii, Editura Humanitas, București, 2015, p. 96.

[9] M. Malița, op. cit., p. 124.

[10] Ibidem, p. 128.

[11] Ibidem, p. 146.

[12] J. Stiglitz, Prețul inegalități. Cum societatea divizată din ziua de astăzi ne pune în pericol viitorul, Ed. Publica, București, 2013, p. 338.

[13] Ibidem, p. 339.

[14] F.D. Cășuneanu, op. cit., p. 196.

[15] L.C. Kövesi, Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal (Teză de doctorat), Timișoara, 2011, p. 7.

[16] F.D. Cășuneanu, op. cit., p. 196.

[17] Ibidem, pp. 196-197.

[18] C. Pescaru, D. Robu, D. Toea, F. Necula, Atentate teroriste la Paris: Masacru cu 129 de morți și 352 de răniți…, disponibil la adresa www.ziare.com, accesată la data de 15 noiembrie 2015.

http://revista.universuljuridic.ro/criminalitatea-organizata-in-contextul-globalizarii-si-al-globalitatii