În urmă cu aproape două decenii, Food and Drug Adminitration (FDA) din SUA a aprobat utilizarea, în scopuri zootehnice, a hormonului de creştere recombinat de la bovine, pentru umflarea producţiei de lapte, cu până la 20%. Hormonul a fost obţinut prin inginerie genetică pe Escheria coli de Monsanto şi s-a dovedit că rBGH stimulează producţia hepatică de IGF (insulin-like growth factor), care se excretă prin lapte, concentraţia fiind de zece ori mai mare, faţă de cea a vacilor care nu au beneficiat de rBGH. Identic cu cel uman, IGF nu se distruge prin pasteurizare. Nu au existat îndoieli că hormonul de creştere a fost dezvoltat iniţial cu scopul unic de a mări producţia de lapte. Timpul şi numeroase cercetări ulterioare au demonstrat totuşi că acest hormon proliferează dezvoltarea cancerului. Funcţionarea sistemului endocrin (îndeosebi tiroida şi suprarenalele) fiind stimulată de prezenţa rBGH, influnteaza echilibrul hormonal, creşterea şi alţi factori dezvoltatori ai vacilor de lapte. Studii de specialitate au evidenţiat, în ultimele decenii, existenţa riscurilor dezvoltării anumitor forme de cancer pentru consumatorii de produse lactate, în condiţiile utilizării laptelui provenit de la vaci stimulate prin administrarea de hormoni. Este astfel dificil de prognozat viitorul utilizării hormonilor în alimentaţia animală şi în zootehnie, în general. Pentru hormonii obţinuţi prin biotehnologii există argumente, atât în favoarea avantajelor oferite de utilizarea acestora, cât şi în sensul multiplelor rezerve şi a interdicţiilor, faţă de utilizarea lor.

De ce unii interzic, dar nouă ni se dau hormoni pe pâine?

În afara hormonilor utilizaţi pentru creşterea producţiei d lapte sau carne, noi ne hrănim şi cu alte produse împănate cu hormoni! În prezent, legislaţia multor ţări interzice administrarea preventivă a antibioticelor, la animalele sănătoase. Interdicţia este susţinută, în condiţiile în care antibioticele şi hormonii au făcut obiectul administrării greşite de către fermieri, fiind folosite ca stimulente de creştere. Dar administrarea antibioticelor este permisă, exclusiv animalelor bolnave. Este cunoscut ca o creştere a frecvenţei mastitelor, la vacile astfel stimulate, impune un consum sporit de antibiotice pentru tratamente, conducând implicit la creşterea concentraţiei de substanţe reziduale de antibiotice din lapte. În ţările Uniunii Europene este total interzisă folosirea hormonilor pentru stimularea producţiei de lapte. Motivele acestei delimitări nu par să fie de prisos.

Lista hormonală gri

În relaţie directă cu anumite stări fiziologice ale vacilor, laptele poate conţine peste 20 de substanţe (peptide, hormoni), cu rol în multiplicarea unor celule, printre care: bombesina (implicată în producerea cancerului mamar, de prostată, cerebral, de pancreas), gastrin-releasing peptide (cu risc de cancer ovarian, mamar, pulmonar, leucemii), triiodothironine (creşte numărul receptorilor estrogeni) s.a. În Australia, Noua Zeelandă, Canada şi Japonia a fost interzisă procesarea laptelui din fermele în care se foloseşte rBST, ca urmare a riscului apariţiei unor forme de cancer printre consumatori, dar şi datorită unei creşteri a numărului de celule somatice în laptele produs de vaci stimulate prin rBGH. Zeranolul, stimulator de creştere estrogenic nonsteroidal, este produsul chimic al zearalenonei. A fost folosit pe scară largă ca stimulator de creştere a animalelor de fermă, pentru îmbunătăţirea conversiei hranei şi pentru limitarea stresului vacilor. Proprietăţile intrinsece ale hormonilor şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice au dus la interzicerea folosirii zeranolului şi a metabolitului sau primar (taleranolul), de către Uniunea Europena. Catecolaminele, substanţe chimice produse de glandele suprarenale, formează un grup de compuşi cu efecte hormonale, denumit beta-agonisti. Conform legislaţiei europene, pot fi folosiţi doar în scop terapeutic (bronhodilataţie la viţei şi tocoliza vacilor). Folosirea beta-agonistilor, pe lângă acţiunea de bronhodilatator şi tocolitic, eficientizează conversia furajelor. În martie 1996, UE a extins interzicerea folosirii hormonilor betaagonisti, ca promotori de creştere (Directiva 96/22/CE). Stilbenele şi derivaţii au fost pentru prima dată sintetizate, în anul 1938. Dietilstilbestrolul (DES) este cel mai cunoscut hormon de sinteză, confirmat însă de efectele progresului ştiinţific (abia în anii ’70) ca genotoxic şi cancerigen. Prima aplicaţie pe bovine, în care hormonii au fost folosiţi ca stimulatori de creştere, a fost realizată în 1947, când s-a folosit un implant subcutanat DES, pentru acţiunea dietilstilbestrolului asupra junincilor.

Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o creştere accelerată a animalelor, dar şi o creştere a riscurilor cancerigene

Ulterior, stimularea creşterii şi rata de îmbunătăţire a utilizării hranei, precum şi o scădere a efectelor secundare, au fost observate la bovine, dar implantul cu DES la aceste animale a fost interzis, în 1957. Cercetările ulterioare au ridicat o doză minimă de optimism, pentru administrarea orală. Reziduurile de DES, depistate întâmplător, au determinat totuşi reprezentanţii US Food and Drug Administration să scoată definitiv hormonul de pe piaţă, în 1981. Hormonii steroizi sunt sintetizaţi la nivelul placentei şi în partea corticală a glandelor suprarenale, dintr-un precursor comun: colesterolul. În urma scindării catenei laterale a colesterolului, se formează pregnelonul, care (în funcţie de complexul enzematic şi ţesutul prezent) poate fi transformat în progesteron sau testosteron, oferind astfel alternativa aromatizării pentru formarea diferiţilor estrogeni (estrona, estradiol). Folosirea hormonilor steroizi aduce cu sine o creştere accelerată a animalelor. De asemenea, efectele sinergice ale acestora, abilitatea de a reduce retenţia azotului şi creşterea conţinutului de grăsime reprezintă elemente confirmate de studiile de specialitate. Sicorticosteroizii sunt încă folosiţi ilegal pentru îngrăşarea animalelor, îndeosebi datorită efectului sinergic pe care îl deţin, în combinaţie cu alţi steroizi anabolizanţi sau chiar beta-agonisti. Întrucât normele sanitare veterinare nu prevăd efectuarea unor analize pentru determinarea steroizilor şi a substanţelor antitiroidiene, a fost deseori şi intens solicitată, de către organizaţiile fermierilor, procesatorilor şi ale consumatorilor, completarea legislaţiei naţionale şi o înăsprire a controalelor preventive. Pe lângă aceste aspecte de ordin legislativ, se impune promovarea aspectelor ştiinţifice deja elucidate, înlăturând perceperea acestora ca simple suspiciuni privind riscurile derivate din consumul de lapte provenit de la vaci stimulate hormonal.