Isus NE ARE ÎN INIMĂ, şi satan ne are la mână… Pentru a divorţa de tatăl minciunii-diavolul, trebuie să n e golim de toate învăţăturile idolatre, false ale PREOTILOR  SI ale  gunoierului satan , pentru a primi Plinătatea Dumnezeirii, pe Isuss.Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1/12-13. Noi doar trebuie să ne comportăm pe măsură înfierii Dumnezeieşti. Din cauza condiţionărilor bisericeşti şi formalismelor cultice, înfiinţate nu cu vrerea Domnului, ci a omului – pentru făcut bani, se apropie clipa în care vom fi eliberaţi prin Isus, pentru că datinile, tradiţiile, formalismele idolatre sunt mai periculoase decât lanţurile, conditionările pe care, greşit, le VENERĂM.

În loc de insulte, scuipări, bârfe, pironiri, palme, pumni, însângerare/încoronare cu spini, ne-a dăruit GRATIS mântuirea, iertarea, împăcarea, înfierea şi totul, fără lumânări, fără bani, pomeni, icoane –idoli

Ceea ce am scris în numărul anterior pe aproape două pagini, sintetizez şi aici, pentru cei care m-au mustrat.” Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, (pupat oase/moaşte/icoane, aur, pomeni-idolatrii n. r) ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos...”(Galateni 2/16). Dumnezeu a iubit toată lumea, pe toţi oamenii albi, negri, buni, răi, peste care dă soare şi ploaie; Pentru toţi tâlharii,

pornografii, mincinoşii, clevetitorii, criminalii a sângerat Isuss,… “care a fost dat… şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” (Romani 4/25) Ce ne rămâne nouă, fiecăruia de făcut?” Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţă din inima se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,…: (Romani 4/9-10). Aşadar, frate de păcătuire, uneşte-te, împacă-te cu Isus, Prietenul păcătoşilor,” Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. Şi ne învaţa s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi…” (Tit 2/11-12) Dacă nu ne pocăim azi, suferim o veşnicie. Dacă refuzam unica oportunitate şi facem zadarnic harul lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţa greşit “Sfinţii părinţi”, care ne condiţionează ca “neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni 2/21)

Omul scoate din el, ce mănâncă; dacă este “hrănit” cu învăţături idolatre, scoate toxine…” Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile, mincinoase, hulele “(Matei 15/19)

Pentru că nimic bun nu locuieşte în om, căci “din tălpi până în creştet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1/6), omul scoate din sine roadele pomului pădureţ din Grădina Eden, scrise şi în Romani 1/29-32. Pentru că şi cele mai bune fapte ale omului sunt ca o cârpă mânjită, orice om întrupat din minciună – păcat, trebuie să se lepede de sine, prin naşterea din nou. Oricine se umple cu Plinătatea Dumnezeirii, tot ce făptuieşte este dumnezeiesc. Ţara care vrea să aibă oameni responsabili, care să făptuiască totul impecabil, cu un comportament ireproşabil, fără vreun rabat, cred în Dumnezeu cel Viu, necartonat, neiconat. Cine-şi lăsa ţarina inimii semănată cu învăţături false, formale, idolatre, culege ce a semănat. Una este să crezi în Atotputernicul şi infinitul Făcător, şi alta este să crezi în făcături pictate, deformate de minţi limitate, statui făcute de oameni lINGUSTI, morţi în păcat. Nimeni nu poate reda într-o icoană Perfecţiunea Dumnezeiască. Una este să crezi în Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute şi alta este să crezi în comprimări iconate, fotografiate. Una este să n e rugăm la zidul plângerii sau la păreţi pictaţi, până devenim ca pareţii văruiţi, morţi, reci, şi alta este să ne rugăm lui Dumnezeu, prin Isuss cel viu, până devenim ca Isus. Una este să credem în oase moarte şi moaşte şi alta este să credem în Isuss cel viu, prin care înviem şi nu mai murim niciodată dacă îl primim. Dacă preoţii cei mai de seamă nu au reuşit să- l răstignească pe Isus, pentru a ieşi basma curată, răstignesc prin idolatrii omul, lumea creată de Dumnezeu.

Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse ICOANA FĂCĂTOARE DE  MINUNI-IDOLUL MORTAL – vițelul făurit de Aaron” (Ex.32/35)

Pentru poporul facator de rele, s-a rugat cu lacrimi şi – Ezra.” Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit… Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu şi am zis: “Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. Din zilele părinţilor noştri am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, prada sabiei, robiei, jafului şi ruşinii care ne acoperă astăzi fata…” (Ezra 9/3-8)… Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi, şi din această pricină nu putem sta înaintea Ta.” (Ezra 9/15)

Acesta este rodul închinării la icoane, sfinţi, statui, pomeni, lumânări şi la alte “nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani, cap.1)

…” In adevăr,… Aşa că nu se pot dezvinovăţi; Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat… De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciuna adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; Tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori. Bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi. Fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani1/20-32)

“Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept” (1Petru2/19)

Moise, care a fost alungat de fraţii săi când a vrut să le facă bine, Moise care era să fie linşat că i-a scos de la “praznicul prazului” din Egipt acest om rănit de răutatea semenilor… se roagă pentru popor:” A doua zi, Moise a zis poporului: “Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.” Moise s-a întors la Domnul şi a zis: “Ah! Poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!” (Ex.32/30-34)