După demolarea industriei şi agriculturii, urmează dăramarea primăriilor şi a oamenilor, dacă nu ne unim cu Atotputernicia Lui

Dacă am fi învăţaţi să ne golim de micimea interioară “injectată” de locatarul nepoftit, pentru a ne umple cu Plinătatea Dumnezeiască şi cu Atotputernicia Lui, nu ne-ar învinge nici un demolator. Dar noi, în loc să ne încredem în Făcător, îngenunchem în faţa a tot felul de făcături omeneşti, fotografii mute, surde, deformatoare, care nu pot comprima, cuprinde şi icona pe Creatorul tuturor măreţiilor.

În loc să ne închinăm Lui, Făcătorul tuturora, ne rugăm la făcături idolatre, neputincioase. Iată unde duc acestea:” La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe carel ciopleşte lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat care învăţa pe oameni minciuni, pentru că lucrătorul care l-a făcut să-şi pună încrederea în el, pe când el făureşte numai nişte idoli muţi? Vai de cel ce zice lemnului: “Scoală-te”, şi unei pietre mute: “Trezeşte-te!” Poate ea să dea învăţătura? Iată că este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s-o însufleţească.” (Habacuc2/18-19). Orice om sau popor care se încrede în idoli, se alege praful şi pulberea de el, aşa cum a devenit cenuşa icoanei VIŢELULUI de aur, făcut de Preotul Aaron în pustie… “, ŞI PE CARE AU BĂUT-O! Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii…” (Habacuc 3/16”)… “Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Nu fiţi ca părinţii voştri,… care n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.” (Zaharia 1/2- 4).

Închinarea la idoli muţi surzi, făcători debani este un “ADULTER SPIRITUAL”,dar…”ziua cea mare a Domnului esteaproape, este aproape şi vine în grabă mare!…” (Tefania 1/14)

“Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte… Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului;

 

Cei care ne învaţă lucruri greşite şi ne îndepărtează de Dumnezeu cel Adevărat, sunt “PREOŢII, ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.” (Tefania 3/4)

 

…Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei
Domnului… Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporulDomnului oştirilor. “(Tefania 2/1-15). Icoanele, statuile, cruciuliţele sunt ca nişte IBOVNICI prezentaţi în cap 2, v.16 din cartea Osea.Ca orice infidelitate şi curvie duhovnicească, păcatul este pe măsură” Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de niciun glas, nu tine seamă de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său. Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt nişte lei care răcnesc; judecătorii ei sunt nişte lupi de seară care nu mai lasă niciun os până dimineaţă.” (Tefania 3/1-4)

 

Şi a zis celor ce vindeau porumbei: “… şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu ocasă de negustorie” (Ioan 2/16) -Și aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră” (Marcu 7/13)

 

Bisericile devenite SRL-uri de făcut bani din lumânări, cruciuliţe, poezii-rugaciuni, icoane şi iconiţe, ar trebui să le dea de pomană, dacă tot iubesc pe contribuabili, ca să facă şi ei minuni, să o ducă mai bine. Numai ca acum, oamenii “luminaţi” de lumânări au aflat că Isus este lumina lumii, dar nu sunt învăţaţi să se lase luminaţi şi purificaţi, iertaţi de El. Nu scrie în Biblie, ca becul Renel sau lumânările ne deşteaptă, ne însoţesc spre Acasă, dincolo, ci “În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Lumina aceasta era adevărată Lumina, care luminează pe orice om, venind în lume.” (Ioan 1/4-9) Nu stărui asupra altor necinstiri şi idolatrii impuse de preoţii, ci doar preiau din Biblie câteva referi scrise pentru ei…”. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:”Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15/6-9)…” Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina
aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră… Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7/8-13). De ce “pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan,”, în timp ce Duhul Sfânt se milogeşte de voi, sângerându-i degetele, tot bătând la uşa voastră” (Ap 3/20-22) Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: “Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă saturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştiga o simbrie o pune într-o pungă spartă!“… Pentru ce? – Zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.” (Hagai 1/5-9) “Voi clătina cerurile şi pământul; voi…” (Hagai 2/21-22).

 

Decât pustiite biserici şi catedrale, mai bine construim şi “vindecăm” spitale

 

Contrastul dintre ceea ce scrie Duhul Sfânt în Biblie şi datinile, tradiţiile, taxele, lumânările, mătăniile şi alte condiţionări dumnezeieşti; înlocuirea aceluia care a făcut totul cu făcături, creaţii limitate deformate, îi îndepărtează, mai ales pe tineri – de biserici. Aceste false învăţături, reguli şi condiţionări nebiblice, fac loc păcatelor, în locul neprihănirii.Ca şi în vremea Turnului Babel, oamenii de azi depăşesc orice pisc al păcătuirii. Dar, dacă Faraon, după multe împotriviri, până la urmă s-a predat în faţă Creatorului, de ce noi, fiecare în parte, începând cu guvernanţii, consilierii, ghicitorii în stele, vrăjitorii şi ateii, nu punem la inimă învăţătura de minte?” Şi vrăjitorii au zis lui faraon: “Aici este degetul lui Dumnezeu!” Chiar nu vedem prezenţa Creatorului şi durerea Lui faţă de păcătuirea noastră?Toate acestea pe mine mă dor”, spune Tatăl Nostru, şi noi nu vrem să luăm aminte. Chiar nu vrem să înţelegem că nu mai încap în inima lui Dumnezeu atâtea dureri, şi că nu poate vedea ochii Lui păcătoşenia Poporului Român?!” Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?” (Habacuc1/13)

 

Nici un om sau un popor care îşi “detronează” conducătorul, nu va avea linişte, belşug, armonie

 

Omul este creat de Dumnezeu, şi numai El dă şi tot El are dreptul să ia, să facă ce vrea cu viaţa omului. Dacă în ultimi ani ne-au plecat 7 milioane de tineri şi încă alte milioane de prunci au fost avortaţi; Dacă după încetarea celui de al doilea război mondial, ne-am omorât spuma ţării şi i-am prigonit pe…” imperialişti”, de ce nu ne-am vindecat prin Pustia Comunismului? De ce şi după 89 am fost chemaţi la instigare? De ce am fost hărăţiţi unii împotriva altora? De ce au fost chemaţi muncitorii împotriva intelectualilor? De ce am adus bătăuşi, puşcăriaşi, mineri şi borfaşi din ţară pentru a omorî pe tinerii golani şi intelectuali? Şi dacă trădătorii de neam şi ţară, călăii, o duc mai bine decât martirii neamului, de ce nu ne hrănim din cea mai DUMNEZEIASCĂ Pâine, plămădită din iertare, milă iubire, căire? Acum, când după Ceauşescu se dărâmă rând pe rând toate castelele clădite pe nisipuri mincinoase, să luăm aminte şi noi, români…” căci din pricina nelegiuirii…, din pricina păcatelor noastre!…

 

Poporul care se roagă unui Dumnezeu iconat, aurit-cartonat-idolatrizat, după ce îşi omoară conducătorul,
îşi devoră viitorul

 

Dacă pe conducător, fără a avea voie, l-am executat pentru… păcat, dar milioanele de prunci, de ce le-am avortat?
Dar cu privirea-vorbirea de ce am omorât, judecat şi condamnat vieţi nevinovate? Ce religie permite aceste deviaţii mortale? Numai cine crede într-un Dumnezeu cartonat, iconat, face aşa ceva. Şi dacă omorâm viaţa pe care nu noi am creat-o, ăsta nu e păcat? Dar de ce nu am invitat la “praznicul comunismului” şi pe robi, ci numai pe boieri?… De ce unora le-am dat cartoane de valoare, iar alţii şi-au împărţit munca noastră, fără să ne dea măcar firimituri?”… De aceea, pentru că pe sărac îl călcaţi în picioare… Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum spuneţi voi! Urâţi răul, şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii;… Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe
de mulţumire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată! (Amos 5/7-23).

 

Ascultaţi, căpetenii ale României, şi mai mari ai casei: Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea, adevărul, mila, iertarea, competenţa, pocăinţa, credinţa în Singurul Creator, nu în creaţii iconate?

 

“Şi totuşi voi urâţi binele, şi iubiţi răul, le jupuiţi pielea şi carnea de pe oase! După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea şi-i sfărâma oasele, îl fac bucăţi… Ascultaţi, dar, capetenii ale casei rătăcite şi mai mari ai ţării, voi, cărora vă este scârbă de dreptate şi care suciţi tot ce este drept; Voi care zidiţi private de carton cu sânge, şi cu nelegiuire! Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învăţa pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: “Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!” De aceea, din pricina voastră, Poporul va fi arat ca un ogor, şi ţară va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului, o înălţime acoperită de păduri. (Mica 3/1-12)

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*