Orice om născut din femeie are ca tată pe Diavol (Ioan 8/44), şi toate faptele sunt nedumnezeiești. De aceea trebuie să nu ne mai luăm după el, să divorţăm de el. Dacă ne-am luat după Ceauşescu, Iliescu… şi suferim atât de mult, de ce să nu ne ÎNNOIM şi să ne împăcăm cu Adevăratul Tata-Proprietar.

În Biblie scrie că nimic bun nu locuieşte în omul neinnoit. Doar cine mănâncă Pâinea vieţii şi bea Apă vie, rodeşte fapte Dumnezeieşti. UN OM umplut cu plimatatea Dumnezeirii, adică plin cu Isus, împăciuitorul, VA RĂSPÂNDI PACEA! UN OM PLIN DE IUBIRE, VA RĂSPÂNDI IUBIREA! Să nu uităm că orice intenţie, sau gând, sentiment, privire, vorbire, orice imagine (ne) rostită nu se pierde… Pentru orice intenţie greşită sau orice gând vom răspunde prin însângerarea proprie, dacă îi refuzăm iertarea prin sângerarea lui Isuss. Tot ce iese din om dăinuie şi îl aşteaptă până la “ora bilanţului”. Trebuie să devenim extrem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru că tot ce emitem lasa o urmă.. Să devenim conştienţi că trăim într-un Univers Format de Dumnezeu, dar deformat de oamenii. E bine să participăm la ordonarea, nu la haosul universului, şi să fim conştienţi de faptul că singuri ne compunem filmul vieţii în care jucăm şi ne semnăm SENTINŢA. El scrie în Cartea Vieţii- povestea fiecăruia dintre noi. Să nu mai plătim chiria celui rău din noi şi să-l dăm afară, ca să scăpăm de sursa tuturor relelor, otrăvurilor, toxinelor. Prin transfuzia cu sângele lui Isus, devenit Izvorul cu Apă Vie, omul este curăţat, golit, spălat şi umplut cu viaţa veşnică, pentru armonizarea universală. Acum ne alegem viitorul pe care -l vom trăi o veşnicie. Realitatea construită de noi acum, aici, ne aşteaptă dincolo, pentru a da socoteală când ne întoarcem Acasă, laTatal cel Adevărat, nu la tatăl minciunii. Altfel, “pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. “(Ecl.11:9

Voi care vă lăudaţi că aveţi credinţă, pocăinţă, vă plac faptele voastre?”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Marcu 8/34)

Onoarea de a lua crucea purificatoare, mai biruitoare decât Toiagul lui Moise, este oferită oricui, pentru că prin cruce, omul să moară faţă de lume şi lumea s-o răstignească faţă de el. Dar să nu luăm ca de apucat purtarea Crucii, credinţa, pocăinţa, soarele, lumina, pământul, privirea, vorbirea, simţirea, mântuirea. A fi creştin înseamnă să crezi în Isus, să îl primeşti şi să-I întronezi integral în “templul” tău, pentru a rodi faptele lui Isuss. Dar El nu intra înăuntrul omului nenăscut din nou. El nu poate coabita cu chiriaşul nepoftit, inamicul public şi cosmic numărul unu-satan. Mulţi ne credem creştini, dar nu noi am despicat Marea traversată ca pe uscat. Nu noi am îndurat greul pustiei timp de 40 de ani. Nu omul a dărâmat zidul Ierihonului, transferat şi clădit, din păcate în inimile noastre. Nu noi am trecut prin cuptorul încins de şapte ori mai tare. În carnea noastră au străpuns piroanele, vorbele spinoase şi batjocoritoare?

Dacă Tata l-a aruncat afară din Împărăţia Cerului, noi de ce îl găzduim pe inamicul, gunoierul cosmic numărul unu?

Este adevărat că suntem “creştini”, dar” Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Fil.2/4).. Căci iată, de mii de ani Domnul nu găseşte măcar un om… “Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţara, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” (Ez.22/30) Este adevărat că, teoretic, avem credinţa strămoşească, pentru că” Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Fil.2/21). Pentru nimic în lume nu se merită să găzduim un chiriaş mai periculos decât toate relele şi toxinele lumii la un loc. Nu se merită să ascultăm de Nimicitorul Uzurpator. Vicleanul, mincinosul, pârâşul, cârtitorul, răutăciosul, batjocoritorul, teroristul satan-gunoier al universului. Pentru ca el a a atentat la Atotputernicia Tatălui, dezvăluindu-şi micimea, întunericul, moartea, boala, ceartă şi pustiirea, nu se merită să îl mai purtăm în sânge. Satan este pomul cu fructe otrăvite, dulci pe dinafară şi mortale pe dinăuntru. În locul căderii lui TOT RAIUL a rămas pustiul întunecat şi gol (Geneza 1/2)- pomul pădureţ al curviei.” Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe… Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!” (Ez.28/13-19)

De ce plătim chiria oaspetelui nepoftit, care ne munceşte atât de greu! De ce nu vrem să îl lepădăm la groapa de gunoi pe gunoierul cosmic, pentru a scăpa şi de chin şi de suferinţă şi de moarte şi de judecată şi de sursa tuturor relelor!

Dacă a făcut atâta rău întregului univers, dacă şi-a bătut joc de toţi bunii şi străbuni noştri, de ce nu îl aruncăm afară pe oaspetele nepoftit, mincinosul curvar – luciferic? Pe acest intrus, atât de veninos, de ce îl mai găzduim şi-i fardăm vicleniile, cârtirile, certurile, răutăţile şi urâţeniile? Dacă face atâta rău şi discordie, suferinţa şi sărăcie, de ce mai mergem pe mâna lui? Până când ascultăm de minciunile şi promisiunile lui politicianiste? Dacă ne-a infectat sângele cu viruşi, microbi, otrăvuri şi alte gunoaie, de ce muncim pentru el? De ce nu îl aruncăm, să ne uşurăm de sursa tuturor relelor, infecţiilor, supărărilor, căderilor şi înfrângerilor noastre? Dacă el este întruparea
Oricărei nelegiuiri, curvii, lăcomii, ucideri, certuri, înşelăciuni, bârfe, necredinţe în Dumnezeu, obrăznicii, trufii, de ce nu lepădăm, nu n e golim de aşa încărcătură? Dacă Isus ne-a creat şi recreat (răscumpărat), înviat cu sânge Dumnezeiesc, purificator, de ce nu dăm morţii sângele infect, pentru a primi (GRATIS) prin transfuzie – Gândul, Sângele Dumnezeiesc, iertător, purificator, nemuritor?
Dacă Lucifer este întruparea răului, pustiei, întunericului, minciunii, morţii, păcatului, de ce nu–l basculăm, aruncăm la groapa de gunoi şi de ce nu îl primim pe Isuss, care este Totul Totului Tot, adică Plinătatea Dumnezeirii în care sunt ascunse toate comorile ştiinţei, frumuseţii, bunătăţii şi înţelepciunii! El este Întruparea lui Dumnezeu, este Pâinea vieţii şi Apa vie, Este uşa de ieşire din această mizerie şi uşa de intrare la Tatăl; este Învierea şi Viaţa veşnică, Pacea şi Împăcarea, Iertarea, Dragostea, Milă şi Iubirea Dumnezeiască. Dacă Lucifer ne-a dezbrăcat de Chipul şi Asemănarea Domnului şi ne-a îmbrăcat în costumul lui Adam-al ruşinii, goliciunii şi păcatului, care ne duce în iadul veşnic, de ce nu vrem să ne dezbrăcăm de trupul poftelor, al păcatului, pentru a ne îmbrăca în Isus, care este Nădejdea Slavei, redobândind Chipul şi Asemănarea Neprihănirii!

Cum să nu dai afară răutatea, viclenia, minciuna şi sursa tuturor relelor, pentru
a-l primi pe Isus,” Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Col 2/9-10)

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru că în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El. Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum Prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; Negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.” (Col 1/13-23)

“Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar
n-am puterea să-l fac…

… Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7/18-20). Pentru ca şi cele mai bune fapte sunt ca o cârpă mânjită, să dăm afară pe gunoierul universului, pentru a primi pe Prietenul Păcătoşilor, şi pentru a urca în cel mai sigur loc din univers, căci viaţa noastră este ascunsă cu Isus în Dumnezeu. “În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după bună plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor,… În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte,… Care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.” (Efeseni 1/4-23)