Tot răul Poporului/omului i se trage de la popismele care, pentru câştiguri mârşave, au înlocuit Învăţătura Dumnezeiască/Biblică/Sfântă, cu una făcătoare de bani-idolatră, omenească, nedumnezeiască! Ei au înlocuit Lumina lumii cu lumânările de afumat/întunecat/incendiat şi de rentabilizat firmele bisericanilor; Au înlocuit Pâinea (Cuvântul înviat, infinit cu unul mort, limitat, cartonat) Vieţii, plămădită din daruri şi roade Duhovniceşti, rumenită în cuptorul încins al suferinţelor de la Golgota-cu pomeni făcute tot în firmele lor-mâncăruri date pentru morţi, de parcă dincolo sunt wc-uri eco! Dacă ar trăi morţii cu „darurile” hotărâte de preoţi, ar fi dezastru în Cer… Tot pentru manipulat şi câştigat bani, au pus monopol pe oasele microboase, să le pupăm ca şi pe fotopicturile iconate, aurite, dar mute, surde, şhioape (Ps 135 +), pentru a-i nivela calea Anticristului şi pentru a pupa Icoana Fiarei (dezinfectantă…) ca să nu ne omoare cu viruşi creaţi în laborator, pentru… „Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: “Aşa vorbeşte Dumnezeu: “Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul şi El vă va părăsi.”2 Cr.24/20)

Si gupa 30 de ani…Deputatul “Mitralieră”,spune  despre Diaspora: “Criminalilor! Come si dice a mămăliga”-Dejectii ideatice – varsate din inima spurcata de satan,cum invatam in Ev. Dupa Matei, cap.15/10-15 …“Miliţienii”, justiţiarii şi alţi ” salvatori” ai Poporului visează să protesteze împotriva pensiilor colosale, întrucât poporul este prea amărât şi nu mai poate duce în cârca lor şi alte raspoveri ( Coarna suna din goarne alegerea lui ca senator-PSD)

uy

Noua Ordine Mondială: Sculptând Chipul Fiarei; Boli luate de la pupatul icoanelor;Care este semnificația jerfei lui isus? Comentarii la Evanghelia lui Ioan; Identificarea Icoanei  Cum sa ne ferim de semnul fiarei’; Avertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine Mondiala (V) – Negarea libertatii de constiinta; Originea Pacatului – De unde a venit Satana, semanatorul raului? Semne in Cer – Marea Lupta dintre Hristos si Satana;Hristos, Pâinea vieţii- din revista „The Christianʼs Friend”; Versete relevante pentru subiectul: Pâinea Vieţii; Lumina lumii,de  Christian Briem;Predicarea și învățătura- Edwin Cross; Lege şi har- F. B. Hole; Odihna- B. Dincescu; „Eu sunt Pâinea vieţii
 Semne in lumea social-stiintifica; Despre cum să înțelegem și să citim cartea Apocalipsa- DENNIS JOHNSON; Statele Unite în profeţia biblică; Semnul fiarei; Legea lui Dumnezeu şi Legea lui Hristos; ASCULTAREA PORUNCILOR LUI IISuS; FORȚA HARULUI; NUMAI SÂNGELE SALVEAZĂ; Idolatria este un păcat care revine pe tot parcursul istoriei poporului lui Dumnezeu; Primul schimb întunecat: Idolatria; 05. Ce este pacatul idolatria si iadul; Invatatura sanatoasa- Idolatria contemporană; Icoanele sunt idoli și închinarea la ele este idolatrie, iar “minunile” lor sunt din iad! De ce nu Îl putem vedea pe Dumnezeu?Scris de Fethullah Gülen

 

piiprh8da

 

pk

Hristos, Pâinea vieţii

 din revista „The Christianʼs Friend”

Iosua 5 .

Voi spune câteva cuvinte cu privire la felul în care Hristos poate fi văzut ca hrana noastră. El poate fi privit ca hrana creştinului în trei moduri.

Mai întâi, ca păcătos salvat; în al doilea rând, în legătură cu poziţia în locurile cereşti în Hristos; şi în al treilea rând, ca străin şi călător aici jos. Însă acest ultim aspect este doar secundar, şi nu partea cuvenită creştinului. Domnul i-a spus lui Israel că El S-a coborât să îi elibereze din Egipt, şi să-i ducă în ţara Canaan. El nu a spus nici un cuvânt despre pustie atunci când a venit să îi izbăvească din Egipt deoarece intervenţia Lui pentru ei era în puterea răscumpărării şi pentru împlinirea promisiunilor Sale. Totuşi, pustia exista, tot aşa precum răscumpărarea din Egipt şi intrarea în Canaan; iar Hristos ne răspunde ca hrană a noastră la toate aceste trei lucruri. Două dintre ele sunt permanente; pentru că suntem hrăniţi de Hristos în două moduri permanent; aceasta în răscumpărare şi în glorie. Al treilea mod este ca mana pe care o avem de-a lungul întregului drum. În aceste trei feluri Hristos îi întâmpină pe ai Săi, şi îi hrăneşte deplin. Două dintre ele rămân, după cum am văzut; însă al treilea încetează atunci când împrejurările pe care trebuia să le întâmpine vor fi trecut. Ei au mâncat paştele şi mana până când au intrat în ţară, iar apoi mana a încetat. Însă ei au continuat să mănânce paştele.

Există două moduri în care este potrivit ca noi să ne hrănim întotdeauna cu Hristos. Mai întâi, ca paşte; pentru că ei au mâncat mielul pascal atunci când pustia s-a sfârşit iar Egiptul fusese demult lăsat în urmă. Atunci când erau în Egipt, sângele era pe pragul de sus şi pe uşiorii uşii, iar israeliţii au mâncat din miel înăuntrul casei. Gândul pe care îl aveau în timp ce mâncau era că Dumnezeu trecea prin ţară ca un judecător răzbunător; iar scopul sângelui de pe uşiori era să Îl ţină pe Dumnezeu afară, care a fost un mare lucru de făcut. Căci dacă ar fi fost adus în prezenţa lui Dumnezeu ca judecător, aceluia în care s-ar fi găsit păcat ar fi fost suferinţa.

Starea unuia care se hrăneşte acum din Hristos este doar potrivit cu cât preţuieşte el valoarea crucii, datorită temerii a ceea ce merită păcatul cu adevărat. Atunci când am pătruns în efectul sângelui mielului pascal, am intrat în Canaan, şi ne bucurăm de pacea ţării ca un popor eliberat, care a trecut Iordanul – nu doar Marea Roşie; aceasta înseamnă că am trecut prin moarte şi înviere – nu ca doar cunoscându-L pe Hristos mort şi înviat pentru noi, cum ne este arătat în Marea Roşie, ci ca fiind morţi împreună cu El şi intrând cu El în locurile cereşti, ca în Iordan. Atunci caracterul lui Dumnezeu este cunoscut ca Dumnezeul lor; aceasta înseamnă Împlinitorul a tot ce El a avut în gând cu privire la ei. Acum Dumnezeu nu mai este ţinut afară, ci se savurează dragostea Lui, nu se priveşte la Dumnezeu ca la cruce, revărsându-Şi mânia în judecată asupra păcatului. În Isus, pe cruce, a fost dreptate deplină şi dragoste deplină. Câtă ascultare de Tatăl şi ce dragoste măreaţă pentru noi! Şi acesta este felul în care sfântul care se află în pace se hrăneşte la cruce. Nu se hrăneşte la cruce ca ştiind că este în siguranţă; pentru Israel ţinerea paştelui după ce au intrat în Canaan a fost foarte diferită de ţinerea când judecata trecea pe lângă ei. În Canaan erau în pace, şi puteau să Îl glorifice pe Dumnezeu în felul acesta, în amintirea răscumpărării lor din Egipt.

În această imagine vedem prezentat nu pe păcătosul care simte că se află în siguranţă, ci pe sfântul care Îl poate glorifica pe Dumnezeu în sentimentele sale, inima revărsându-i-se încrezătoare, şi hrănindu-se cu Hristos ca grâul vechi al ţării – cel de-al doilea Adam, Domnul din ceruri. Acum Îl vedem pe Hristos prin credinţă la dreapta lui Dumnezeu ca Om glorificat, nu doar ca Fiul lui Dumnezeu, ci ca Fiu al Omului; ca şi Ştefan, atunci când cerurile i s-au deschis, şi L-a privit pe Isus la dreapta lui Dumnezeu. Tot aşa Îl vedem şi noi acolo sus. Nu Îl vedem aşa cum este arătat în Apocalipsa, aşezat pe un cal alb, venind din cer. El va veni într-adevăr, şi ne va lua sus acolo unde este şi El, şi vom fi ca El şi pentru totdeauna cu El; însă ne vom hrăni cu El atunci când vom fi acolo ca şi cu grâul vechi al ţării, iar aceasta este partea care ni se cuvine încă de pe acum; mana nu este partea noastră, deşi ne este asigurată pe cale.

Iosua Îl vede pe Iehova ca pe Căpetenia Oştirilor lui Iehova (Domnului), iar Israel se hrăneşte în ţară înainte de a lupta. Şi partea noastră este să ne aşezăm în ea înainte de a lupta, deoarece Dumnezeu ne-a dăruit-o. Ei nu mai mănâncă mana în Canaan, deoarece aceasta era pentru pustie. Mana nu este Hristos în ceruri; este Hristos aici jos. Nu aceasta este partea noastră; partea noastră este grâul vechi al ţării; acesta înseamnă, potrivit planurilor lui Dumnezeu, răscumpărare şi glorie. Însă întreaga noastră viaţă este un exerciţiu aici jos, sau păcat (exceptând că Dumnezeu ne dăruieşte momente de bucurie), deoarece în timp ce aici nu este nimic altceva decât ceea ce acţionează asupra cărnii, sau ceea ce permite prilejul slujirii lui Dumnezeu. Putem falimenta, iar atunci Hristos vine şi ne hrăneşte cu mană; aceasta înseamnă simţirea Lui cu noi aici jos, şi ne arată cum se aplică harul Lui tuturor împrejurărilor vieţii noastre zilnice – iar aceasta este un lucru minunat. De cele mai multe ori, în cea mai mare parte a vieţii noastre, suntem ocupaţi cu aceste lucruri, lucruri necesare şi legitime, fără îndoială, dar nu ne ocupăm cu bucuria cerească în Hristos; iar aceste lucruri sunt capabile să întoarcă inima de la Domnul, şi să împiedice bucuria noastră. Însă dacă dorim să ne alimentăm apetitul cu El ca grâu vechi al ţării, trebuie să avem obiceiul hrănirii cu El ca mană.

De exemplu, ceva poate să mă facă nerăbdător în timpul zilei. Ei bine, atunci Hristos este răbdarea mea; iar astfel El este mană pentru a mă susţine în răbdare. El este izvorul harului, nu doar exemplul pe care l-am arătat. El este mai mult decât atât; pentru că îmi voi lua putere din El, pentru a mă hrăni cu El zilnic; căci avem nevoie de El, şi este imposibil să ne bucurăm de El ca miel pascal, dacă nu ne hrănim de asemenea cu El ca mană.

Cunoaştem că Dumnezeu Îşi găseşte plăcere în Hristos, iar El ne dă putere să Îl savurăm de asemenea. A avea asemenea afecţiuni înseamnă cel mai înalt privilegiu posibil; însă pentru a-L savura, trebuie să ne hrănim cu El în fiecare zi. Aceasta înseamnă a-L cunoaşte pe Hristos coborât pentru a aduce harul necesar, şi pentru a transforma împrejurările periculoase cu care suntem înconjuraţi în ocazii în care ne putem hrăni cu El ca mană pentru a ne susţine şi a ne întări în încercarea noastră.

articol preluat şi tradus de pe stempublishing.com

Versete relevante pentru subiectul: Pâinea Vieţii

Ioan 6:32 [+0/-0]
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,
Ioan 6:33 [+0/-0]
căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața.”
Ioan 6:34 [+0/-0]
„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
Ioan 6:48 [+0/-0]
Eu sunt Pâinea vieții.
Ioan 6:49 [+0/-0]
Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
Ioan 6:50 [+0/-0]
Pâinea care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.
Ioan 6:51 [+0/-0]
Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.”
Ioan 6:58 [+0/-0]
Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”
Ioan 6:35 [+0/-2]
Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

 

Lumina lumii

 Christian Briem

A doua imagine, pe care Domnul o foloseşte, este despre „lumina lumii“. Este o afirmaţie uimitoare a Domnului: în timpul absenţei Sale, ucenicii Lui ar fi şi lumina lumii, pe lângă sarea pământului.

Voi sunteţi lumina lumii; o cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă; nici nu se aprinde o lumină şi se pune sub baniţă, ci în sfeşnic, şi luminează pentru toţi cei care sunt în casă“ (Matei 5:14,15 ).

far pe malul marii in noapte

Ce înseamnă „lumină“?

Aşa cum în primul simbol despre „sarea pământului“ este cuprins gândul despre dreptate, aşa simbolul al doilea vorbeşte despre har. Aceste două gânduri sau principii stau la baza fericirilor de la începutul capitolului. În versetele 3-6 vedem însuşiri care sunt caracterizate prin dreptate. În versetele 7-9 ne sunt prezentate însuşiri care stau în legătură cu harul. Chiar dacă Domnul Isus vorbeşte în continuare despre prigoniri, care vor veni peste ucenicii Săi, El numeşte mai întâi pe cei persecutaţi pentru dreptate (versetul 10) şi apoi pe aceia care prin har vor fi făcuţi capabili să îndure prigoniri şi batjocuri din cauza Lui (versetele 11, 12).

Sarea şi lumina se deosebesc esenţial una de alta. Cu toate acestea, ele au ceva comun: ambele vorbesc despre o mărturie pentru Dumnezeu. Şi deoarece stricăciunea şi întunericul în sens spiritual merg totdeauna împreună, Domnul Isus arată în această pildă responsabilitatea dublă a ucenicilor Săi, dar şi nevoia dublă a oamenilor.

Sarea lucrează împotriva stricăciunii, lumina alungă întunericul. În această privinţă, ambele au un gând comun. Sunt unele locuri din Scriptură care descoperă răul moral din lumea aceasta (de exemplu 1. Ioan 5:19 Galateni 5:19-21 Romani 1:23-32 2. Timotei 3:1-5 ). Sarea lucrează împotriva acestui rău moral. Alte locuri arată mai mult nepriceperea, orbirea spirituală şi nebunia oamenilor (de exemplu 2. Corinteni 4:4 Efeseni 4:18 2. Tesaloniceni 2:10 Matei 24:11 ). Ca să le alunge, Dumnezeu în harul Său lasă lumina să strălucească.

Lumina“ vorbeşte despre ceea ce Dumnezeu revelează despre Sine şi despre gândurile Sale. Şi în Vechiul Testament era deja o oarecare lumină de la Dumnezeu şi cu privire la El. Sfeşnicul de aur răspândea în Israel simbolic lumina Sa în Locul Sfânt al lui Dumnezeu (Exod 27:20 ), şi oamenii credincioşi ai lui Dumnezeu se bucurau de lumina care venea de la Dumnezeu şi Cuvântul Său (Psalm 4:6; 27:1; 36:9; 43:3; 97:11; 112:4; 118:27; 119:105; Proverbe 6:23 ). Dar poporul Israel ca întreg a eşuat ca purtător al mărturiei lui Dumnezeu înaintea lumii. Ei înşişi nu au preţuit lumina dăruită lor şi nici măcar nu s-au gândit să răspândească lumina în afară. Străinii, care au venit dintre naţiuni la Israel, cu greu au putut recunoaşte existenţa luminii acolo. Solomon a constituit o excepţie strălucită în istoria lui Israel, care în rest era obscură. Când împărăteasa din Seba din ţara îndepărtată l-a vizitat, el a înţeles că „cei care intră trebuie să vadă lumina“ (a se compara cu Luca 11:33 ). Ei i s-a tăiat răsuflarea când „a văzut toată înţelepciunea lui Solomon“ ( 10 ). În timpul Noului Testament, iudeii se lăudau, dimpotrivă, că sunt o „călăuză a orbilor“ şi „lumină celor în întuneric“ (Romani 2:19 ), însă lipsea realitatea, ei erau iudei numai în afară (versetele 28, 29).

Când Fiul lui Dumnezeu a fost aici pe pământ, El a fost lumina lumii (Ioan 9:5 ), a fost lumina adevărată (Ioan 1:9 ). El putea spune: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12:46 ). El a revelat în chip desăvârşit cine şi ce este Dumnezeu. În El ca Om pe pământ, noi putem realmente să găsim adevărul cu privire la orice şi la toate. Este un subiect binecuvântat, care conduce la adorare preocupându-ne cu El. Însă cu toate că Hristos era şi este revelarea deplină a lui Dumnezeu, „Chipul lui Dumnezeu cel nevăzut“ (Ioan 1:18 Coloseni 1:15 ), oamenii au urât lumina, deoarece faptele lor erau rele şi ei nu voiau să le vadă date pe faţă (Ioan 3:19,20 ). Ştim că ei nu au avut odihnă, până când nu au adus la tăcere acest glas care atenţiona.

Acum, Hristos spune ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii.“ După ce El a fost lepădat şi a plecat în cer, El a rânduit pe ai Săi să răspândească lumina divină printre oameni în locul Lui. Cu toate că ei înşişi odinioară erau „întuneric“, ei sunt acum „lumină în Domnul“ şi prin aceasta făcuţi capabili să umble ca nişte „copii ai luminii“ (Efeseni 5:8 ). În Epistola către Filipeni, ei sunt comparaţi cu „luminători“, care strălucesc în mijlocul unei generaţii strâmbe şi pervertite, „ţinând sus Cuvântul vieţii“ (Filipeni 2:15,16 ). Astfel, lumina, pe care ei o reflectă, nu este lumina lor proprie; ei o primesc în totalitate de la Hristos, Domnul lor glorificat acolo sus.

Acesta este marele har din timpul actual: că lumina încă mai străluceşte înaintea altora şi pentru alţii. Ea poate fi o lumină de indicare a direcţiei sau o lumină de atenţionare – ea străluceşte spre binele oamenilor. În această privinţă, acţiunea şi caracterul luminii depăşeşte cu mult acţiunea şi caracterul „sării“. „Sarea“ nu poate revela toate, ea nu poate remedia o stare stricată. Însă lumina lui Dumnezeu le poate face pe amândouă. Lumina revelaţiei lui Dumnezeu nu numai dă pe faţă răul, nu, ea aduce şi harul şi îndurarea lui Dumnezeu în ceea ce în sine însuşi nu este decât numai întuneric. Ea luminează întunericul sufletului şi duce la strălucirea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos (2. Corinteni 4:6 ). Nu este acesta un gând măreţ, un gând încurajator pentru noi, că Dumnezeu vrea să folosească pe ai Săi astăzi, ca ei să răspândească în lumea întunericului gândurile Sale cu privire la Hristos? Ce aducător de fericire este să afli că, cu toate eforturile lui satan de a stinge lumina, „întunericul se împrăştie şi lumina cea adevărată deja străluceşte“ (1. Ioan 2:8 )! Şi aici, nu Hristos este lumina adevărată; nu, ai Săi sunt lumina adevărată, deoarece ei posedă viaţa Lui şi o reflectă.

Două imagini

Domnul foloseşte două imagini în pilda aceasta: aceea a unei cetăţi aşezate pe un munte şi a unei lămpi aprinse în casă. Una vorbeşte despre lumina în afară şi cealaltă vorbeşte despre lumina dinăuntru.

În cadrul imaginii unei cetăţi „aşezate pe vârful unui munte“, care din cauza aceasta nu poate fi ascunsă, trebuie să ne gândim în primul rând la o cetate din Orient clădită din pietre albe de calcar, care în Antichitate era deseori pe un deal şi care în lumina orbitoare a soarelui se vedea cu casele, zidurile şi turnurile ei. Ea se putea vedea bine şi noaptea prin numeroasele lămpi aprinse în casele ei.

Deci, ucenicii Domnului se aseamănă cu o astfel de cetate: prin mărturia lor despre Domnul şi Stăpânul lor, ei răspândesc lumina spirituală, pe care ei înşişi au primit-o mai înainte. Această lumină este accesibilă tuturor oamenilor, ea este destinată tuturor, este pentru „lume“, nu numai pentru domeniul limitat al „pământului“. Adevăraţii ucenici ai Domnului nu pot rămâne ascunşi în lume. Aceasta este starea normală. În general, nu ne putem da seama câtă lumină a răspândit creştinismul în lume. Este mai mult decât numai urme – mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru aceasta! – ea este prezentă chiar şi astăzi, într-un timp în care valorile creştine sunt degradate tot mai mult. Cuvintele Domnului nu şi-au pierdut valabilitatea. Aceasta ne încurajează.

Însă Domnul Isus trece apoi la imaginea următoare. Evident, El vedea mai dinainte pericolul că prin necredincioşia omenească lumina ar putea să fie acoperită. Aşa cum sarea putea să-şi piardă puterea, tot aşa influenţa luminii putea fi împiedicată. În ambele cazuri ar fi nefolositoare scopului intenţionat.

Fără îndoială, în domeniul natural, oamenii nu pun lampa aprinsă sub o baniţă sau sub un pat (Marcu 4:21 Luca 8:16 ). Lumina trebuie în cele din urmă să fie folositoare tuturor celor din casă. Oamenii nu trăiesc cu plăcere în întuneric. Când se face întuneric, ei aprind lumina. Nu este numai incomod, ci şi periculos să stai în întuneric şi să te mişti în întuneric. De aceea ei preţuiesc şi sursele de lumină artificială, chiar dacă lumina lor este redusă, aşa cum era în Antichitate. Nu, ei nu vor acoperi cu un vas o lampă aprinsă (Luca 8:16 ), nici nu o vor pune într-un loc ascuns (Luca 11:33 ), ci mai degrabă o vor pune pe suportul de lampă, pentru ca „cei care intră să vadă lumina“.

Însă în domeniul spiritual, ei acţionează deseori cu totul altfel. Lumina spirituală nu este nicidecum la fel de preţuită ca lumina naturală. De aceea există pericolul ca prin activităţi prea mari şi sete de câştig (baniţa) sau prin înclinarea spre comoditate (patul) sau într-un alt fel (vas), lumina primită să fie înăbuşită. Ştim că tocmai aceasta a avut loc în creştinătate. Da, există temere de această lumină, că ea va da pe faţă eşecul propriu şi toată goliciunea sistemului.

Casa“ simbolizează evident un domeniu interior, care ne-a fost încredinţat nouă creştinilor. Este voia lui Dumnezeu, ca în acest domeniu lumina Sa să lumineze scena. Luca ne arată în Evanghelia sa, că Domnul Isus a folosit de două ori imaginea despre lampa aprinsă, în contexte diferite. De două ori, el citează şi cuvintele Domnului: „ …pentru ca cei care intră să vadă lumina“.

Am amintit deja: când împărăteasa din Seba a venit la Solomon, ca să audă înţelepciunea lui, atunci ea a văzut ceva din lumina şi ordinea lui Dumnezeu în casa Sa. Cum este la noi? Când vin străini în casa noastră sau în strângerile noastre laolaltă, vor fi ei atunci impresionaţi de lumina care domină acolo? Când se vine din afară în „casa“ creştinătăţii, probabil nu se mai vede mult din lumina pe care Dumnezeu a dăruit-o la început. Dar Domnul să ne ajute, să avem grijă ca în domeniul în care noi încă mai putem exercita influenţă, lumina divină să aibă conducerea! Cei care vor intra, o vor vedea (a se compara şi cu 1. Corinteni 14:24, 25 ). Şi în ceea ce priveşte pe aceia „care sunt în casă“: lampa îi luminează, în lumina ei se pot mişca în siguranţă. Ce binecuvântare nespus de mare este, când înainte de toate casele credincioşilor sunt călăuzite de lumina gândurilor şi revelaţiilor divine, şi nu prin înţelepciunea omenească sau chiar prin bunul-plac sau prin hazard!

Dar „baniţa“ şi „patul“ sunt şi pentru noi în orice timp un pericol, pe care ar trebui să nu-l subapreciem. Dacă cedăm unei înclinaţii sau alteia, treptat vom pierde lumina.

Fapte bune

Mântuitorul încheie pilda rezumând învăţătura ei în solicitarea următoare:

Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16 ).

Lumina, pe care El ne-a dat-o, trebuie să lumineze înaintea oamenilor. Posedarea „cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos“ este premisa şi totodată obligaţia pentru aceasta. Trebuie însă, fără îndoială, să avem în vedere că lumina îşi face lucrarea şi în ascuns, acolo unde oamenii nu o văd, ci unde numai Dumnezeu, Tatăl nostru, o sesizează – El, Cel care „vede în ascuns“ (Matei 6:6 ). Însă aici avem aspectul exterior.

Noi nu trebuie să lăsăm faptele noastre bune să lumineze înaintea oamenilor, ci lumina noastră. Primul aspect ar devia accentul spre latura falsă şi ar conduce numai la glorificarea omului. Noi nu trebuie să căutăm să dăm la iveală fapte bune, ci importanţa cea mai mare trebuie s-o acordăm mărturiei pentru Domnul nostru. Dacă Dumnezeu ni S-a făcut cunoscut în Fiul Său, El doreşte de asemenea ca noi să-L mărturisim înaintea lumii prin cuvânt şi faptă. Facem noi aceasta? Pentru aceasta nu trebuie să aşteptăm momente mari, deosebite. Viaţa zilnică oferă mii de ocazii să arătăm oamenilor ce înseamnă Domnul Isus pentru noi. O viaţă de părtăşie cu El va fi bogată şi în fapte bune, care apoi vor fi văzute de oameni.

Ce vrea Domnul să spună prin „fapte bune“? Se gândeşte El în privinţa aceasta la ceea ce oamenii lumii înţeleg prin fapte bune, de exemplu fapte ale dragostei pentru aproapele? Dacă ar fi aşa, atunci El i-ar aşeza pe ai Săi pe acelaşi teren cu necredincioşii şi ceea ce este „bun“ ar fi făcut dependent de evaluarea făcută de aceştia. Dacă ei fac acte de binefacere – şi pentru aceasta oameni nobili şi religioşi sunt în stare şi gata să facă -, atunci o fac, deoarece ei consideră că este „bine“ s-o facă. Însă în ochii lui Dumnezeu este bun numai ceea ce corespunde voii Sale şi este făcut din ascultare de El. Numai Dumnezeu face binele, fără să asculte, tocmai pentru că El este Dumnezeu, pentru că El este Suveranul. Într-un sens asemănător a spus Domnul odată tânărului bogat: „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu“ (Marcu 10:18 ).

Nu, nu faptele dragostei pentru aproapele în sine sunt ceea ce Domnul aşteaptă de la ucenicii Săi, ci El caută ceva mai mare: fapte ale credinţei, care rezultă din părtăşia cu El şi care sunt făcute în puterea Duhului Sfânt. Prin „fapte bune“ putem înţelege tot ce în viaţa noastră reflectă voia şi intenţia lui Dumnezeu. Cât de apropiaţi de El trebuie să fim noi atunci, ca să putem face aceasta! Şi ce câmp larg de acţiune ni se deschide aici în situaţiile normale ale vieţii noastre!

Rezultatul unei mărturii credincioase şi ale unei umblări pline de dăruire va fi, că Dumnezeu va fi glorificat, şi nu omul. Oamenii nu vor izbucni în strigăte de admiraţie pentru credincioşi, pentru ceea ce ei văd în credincioşi. Totul se va îndrepta mai degrabă spre Acela de la care a venit: spre Tatăl nostru care este în ceruri. Tot ce este bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus la noi, de la Tatăl luminilor (Iacov 1:17 ), şi totul trebuie să se reîntoarcă cu mulţumire şi adorare spre El, Izvorul. Acesta este felul de a fi al lui Dumnezeu, şi numai acesta este demn de El.

Avertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine Mondiala (V) – Negarea libertatii de constiinta

Negarea libertatii de constiinta

Demnitarii bisericii si ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau pentru a constrange toate clasele de oameni sa cinsteasca duminica. Lipsa autoritatii divine va fi inlocuita cu decretele prigonitoare. Coruptia politica distruge iubirea de dreptate si respectul pentru adevar;  chiar si in America cea libera, conducatorii si legiuitorii, pentru a-si asigura favoarea publica, se vor supune cererii populare dupa o lege care sa impuna pazirea duminicii.

Libertatea de constiinta, care a costat o jertfa atat de mare, nu va mai fi respectata. In lupta care se apropie cu grabire vom vedea exemplificate cuvintele profetului: „Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Isus Hristos“ (Apoc. 12,17).

In contrast cu cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si au credinta Domnului Isus, ingerul al treilea indica o alta clasa. Impotriva erorilor lor este pronuntata o avertizare solemna si teribila: „Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu.“ (Apocalipsa 14, 9.10). O interpretare corecta a simbolurilor intrebuintate este necesara pentru intelegerea acestui mesaj. Ce este reprezentat prin icoana, fiara si semnul ei ?

„Deci, daca biserica catolica reclama dreptul de intoleranta dogmatica cu privire la invatatura ei, este nedrept sa i se faca reprosuri din cauza exercitarii acestui drept… Ea priveste intoleranta dogmatica nu numai ca dreptul ei incontestabil, ci ca si o datorie sfanta… Potrivit cu Romani 8,11, autoritatile lumesti au dreptul sa pedepseasca crimele cele mai grave cu moartea; in consecinta, ereticii pot fi nu numai excomunicati, ci pe drept omorati.“ – The Catholic Encyclopedia, 1911 edition, Vol. 14, pages 766, 768.

Balaurul

Linia profetica in care se gasesc aceste simboluri incepe cu cap. 12 din Apocalipsa, cu balaurul care a incercat sa-l distruga pe Domnul Hristos la nasterea Sa. Se spune despre balaur ca este Satana (Apoc. 12, 9). El l-a indemnat pe Irod sa-L omoare pe Mantuitor. Dar agentul principal al lui Satana in razboiul sau impotriva Domnului Hristos si a poporului Sau in primele secole ale erei crestine a fost Imperiul Roman, in care paganismul era religia prevalenta. Asadar, Balaurul reprezinta in primul rand pe Satana, dar in al doilea rand este un simbol al Romei pagane.

Fiara asemanatoare unui leopard

In capitolul 13 (vers.1-10) este descrisa o alta fiara, „ca un leopard“, caruia balaurul i-a dat „puterea lui, tronul lui si o stapanire mare“. Acest simbol, asa cum au crezut majoritatea protestantilor, reprezinta papalitatea care a urmat puterii, tronului si autoritatii detinute odinioara de Imperiul Roman. Despre fiara care seamana cu un leopard este spus: „I s-a dat o gura care rostea lucruri mari si hule… Si-a deschis gura si a hulit impotriva lui Dumnezeu, Numele Sau si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii, si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.“ (Apoc. 13, 6.7). Aceasta profetie, aproape identica cu descrierea cornului mic din Daniel 7, se refera fara discutie la papalitate.

„I s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.“ Iar profetul spune: „Am vazut unul din capetele ei ranit de moarte“. Si iarasi: „Cel care duce pe altii in robie trebuie sa mearga si el in robie“; „cine ucide cu sabia trebuie sa fie ucis de sabie“. Cele patruzeci si doua de luni sunt acelasi lucru ca o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme, trei ani si jumatate, sau 1260 de zile din Daniel 7 – timpul in care puterea papala urma sa persecute pe poporul lui Dumnezeu. In capitolul precedent ni se spune ca aceasta perioada a inceput cu suprematia papala, anul 538 d.Hr., si s-a incheiat in anul 1798. La data aceasta, papa a fost facut prizonier de catre armata franceza, puterea papala primind rana de moarte. S-a implinit astfel prezicerea ca cine duce pe altii in robie va merge si el in robie. (Apoc. 13, 10).

Libertatea de constiinta, care a costat un sacrificiu atat de mare, nu va mai fi respectata. Aceia care onoreaza Sabatul Bibliei vor fi denuntati ca dusmani ai legii si ai ordinii.

America in profetie

In momentul acesta este introdus un alt simbol. Profetul spune:  „Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel“ (Apoc. 13,11). Atat aparitia acestei fiare, cat si modul in care s-a ridicat arata ca poporul pe care il reprezinta nu se aseamana cu acela reprezentat in simbolurile precedente. Marile imparatii care au stapanit lumea au fost prezentate profetului Daniel ca niste fiare de prada, ridicandu-se atunci cand „cele patru vanturi ale cerului au suflat peste marea cea mare“ (Dan. 7,2). In Apocalipsa 17, un inger a explicat ca apele reprezinta „popoare, multimi, natiuni si limbi“ (Apoc. 17,15). Vanturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vanturi ale cerului sufland pe marea cea mare reprezinta scenele teribile de lupta si revolutie prin care imparatiile au ajuns la putere.

Iesind din pamant

Dar fiara cu coarne ca de miel a fost vazuta „iesind din pamant“. In loc sa distruga alte puteri pentru a o intemeia pe a ei, natiunea reprezentata astfel trebuie sa se ridice intr-un teritoriu neocupat mai inainte si sa se dezvolte treptat si pasnic. Deci, nu putea sa se ridice dintre popoarele in lupta si framantate, din Lumea Veche – acea mare tulburata de „popoare, multimi, natiuni si limbi“ –, ci trebuie cautata in continental apusean.

Care natiune din Lumea Noua crestea in anul 1798 in putere, avand perspectiva puterii si maretiei si atragand atentia lumii? Aplicatia simbolului nu admite nici o indoiala. O singura natiune si numai una implineste toate amanuntele acestei profetii, indicand fara gres spre Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau chiar exact cuvintele profetiei au fost folosite, fara sa fi fost alese, de barbatii remarcabili care au descris nasterea, ridicarea si cresterea acestei natiuni.

Fiara a fost vazuta ridicandu-se din pamant; si, dupa traducatori, cuvantul profetiei redat prin „iesind“ inseamna literal „a creste, a se inalta ca o planta“. Si, asa cum am vazut, natiunea trebuie sa se ridice intr-un teritoriu neocupat mai inainte. Un scriitor renumit, descriind ridicarea Statelor Unite, vorbeste despre „taina iesirii ei din gol“ si spune: „Ca o samanta tacuta ne-am dezvoltat intr-un imperiu“ (G.A. Townsend, The New World Compared With the Old, p.462). O revista europeana din anul 1850 vorbea despre Statele Unite ca despre un imperiu minunat, care „se ridica“ „in tacerea pamantului, adaugand zilnic la puterea si mandria ei“ (The Dublin Nation).

Cele „doua coarne ca ale unui miel“ reprezinta bine caracterul Statelor Unite, asa cum este exprimat in cele doua principii fundamentale – republicanismul si protestantismul. Aceste principii sunt secretul puterii si prosperitatii natiunii Statelor UniteAceia care au gasit intai azil pe tarmurile Americii s-au bucurat ca ajunsesera intr-o tara libera, fara pretentiile arogante ale papalitatii si fara tirania guvernarii regelui. Ei s-au hotarat sa intemeieze o guvernare pe temelia solida a libertatii civile si religioase.

„Zidul de despartire intre biserica si stat este o metafora bazata o pe istorie rea, o metafora care s-a dovedit nefolositoare ca un ghid de judecata. Ar trebui sa fie pur si simplu abandonata.“ William Rehnquist, judecator la Curtea Suprema, Time, 9 decembrie 1991.

O hotarare recenta a Curtii Supreme ale Statelor Unite „declara ca, atunci cand drepturi religioase sunt in conflict cu necesitatea guvernului de a promulga reguli uniforme, curtea va lua parte guvernului.“  Los Angeles Times, 18 aprilie 1990.

Vorbeste ca balaurul

Dar fiara cu coarne ca de miel „vorbea ca un balaur. Si folosea toata puterea fiarei dintai, dinaintea ei si a facut pamantul si pe cei ce locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai a carei rana de moarte fusese vindecata… si a spus celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei care fusese ranita cu sabia si traia“ (Apoc. 13,11-14).

Coarnele ca de miel si glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indica o contradictie flagranta dintre marturisirile si practicile natiunii reprezentate in felul acesta. Vorbirea acestei natiuni reprezinta actiunile puterilor ei legislative si juridice. Prin astfel de actiuni vor fi contrazise principiile liberale si pasnice pe care le pusese odinioara la temelia politicii ei.

Precizarea ca va vorbi „ca un balaur“ si va folosi „toata puterea fiarei dintai“ prezice clar dezvoltarea unui spirit de intoleranta si persecutie, pe care l-au dat pe fata natiunile reprezentate prin balaurul si prin fiara care semana cu un leopard. Iar declaratia ca fiara cu doua coarne „a facut pamantul si pe cei ce locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai“ arata ca autoritatea acestui popor urmeaza sa fie folosita pentru impunerea unei respectari care va constitui un act de omagiu fata de papalitate.

O astfel de actiune va fi direct contrara cu principiile acestei guvernari, geniului institutiilor lor libere, fata de marturisirile solemne si directe din Declaratia de Independenta si din Constitutie. Intemeietorii natiunii au cautat cu intelepciune sa vegheze impotriva folosirii puterii pamantesti din partea bisericii, care are ca urmare inevitabila intoleranta si persecutia. Constitutia prevede ca „Congresul nu poate da nici o lege care sa respecte stabilirea unei religii sau sa interzica exercitarea libera a ei“ si ca „nici o proba religioasa sa nu fie ceruta ca o calificare pentru un serviciu public in Statele Unite“Numai printr-o violare flagranta a acestor garantii ale libertatii natiunii poate fi impusa o lege religioasa de catre autoritatea civila. De altfel, inconsecventa unei asemenea actiuni nu putea fi mai bine exprimata de cum o exprima simbolurile: o fiara care are coarne ca de miel – pretinzandu-se curata, amabila si nevinovata -, dar vorbeste ca un balaur.

Icoana fiarei

A spus celor care locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei.“ Aici este prezentata lamurit o forma de guvernare, in care puterea legislativa apartine poporului, o dovada izbitoare ca Statele Unite sunt natiunea aratata in profetie. Dar ce este „chipul fiarei“ si cum va fi realizat? Chipul este facut de fiara cu doua coarne si este un chip facut fiarei, adica pentru fiara. Mai este numit si chipul fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamana chipul si cum va fi realizat, trebuie sa studiem caracteristicile fiarei insasi – papalitatea.

Unirea bisericii cu statul

Atunci cand prima biserica a decazut, departandu-se de simplitatea Evangheliei, si a primit riturile si obiceiurile pagane, a pierdut spiritul si puterea lui Dumnezeu. Dar, pentru a stapani totusi constiintele oamenilor, a cautat sprijinul puterii pamantesti. Astfel a rezultat papalitatea, o biserica ce a subjugat chiar si puterea statului si a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, indeosebi pentru pedepsirea „ereziei“. Pentru ca Statele Unite sa faca un chip fiarei, puterea religioasa trebuie sa stapaneasca asupra guvernului civil, astfel incat insasi autoritatea statului sa fie folosita de biserica pentru a-si ajunge scopurileApostazia a fost aceea care a condus biserica primara sa caute ajutor la conducerea civila, si aceasta a pregatit calea pentru dezvoltarea papalitatii – a fiarei. In felul acesta, apostazia in biserica va pregati calea pentru chipul fiarei.

Istoria se repeta

Biblia spune ca, inainte de venirea Domnului, va exista o stare de decadere religioasa, asemanatoare cu aceea din primele veacuri. „Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea“ (2 Tim. 3,1-5). „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor“ (1 Tim. 4,1). Cand se va ajunge la aceasta stare de nelegiuire, vor urma aceleasi consecinte ca si in primele secole.

Formarea chipului fiarei

Atunci cand bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra unor puncte de doctrina care le sunt comune, vor influenta statul pentru a impune decretele lor si pentru a sustine institutiile lor, atunci America protestanta va face un chip al ierarhiei Romei, iar aplicarea de pedepse civile asupra disidentilor va fi rezultatul inevitabil al acestor actiuni.

Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.

Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa.

 

Semne in Cer – Marea Lupta dintre Hristos si Satana

Apoc. 12:1-4 – In cer s-a aratat un semn mare: o femeie invaluita in soare, cu luna sub picioare si cu o cununa de douasprezece stele pe cap. Ea era insarcinata, tipa in durerile nasterii si avea un mare chin ca sa nasca. In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu cu sapte capete, zece coarne si sapte cununi imparatesti pe capete. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant. Balaurul a stat inaintea femeii, care statea sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste.

Apoc. 12:5-6 Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile.

Apoc. 12:7-10 Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

„În Apocalipsa, se întâlnesc și se încheie toate cărţile Bibliei. Aici este încheierea cărţii lui Daniel. Una este o profeţie; cealaltă o descoperire.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 585 engl.

Apocalipsa 12 este probabil unul dintre cele mai cuprinzătoare capitole din întreaga Biblie—ducându-ne de la războiul din ceruri până la ultima generaţie de pe pământ. El ne descoperă că adevărata luptă se duce între Hristos şi SatanaÎn primele şase versete şi în ultimul ni se descoperă: (1) un război care începe în ceruri, (2) lupta dusă între biserică şi şarpe înainte de naşterea lui Hristos, (3) conflictul între Hristos şi Satana atunci când Isus era pe pământ, (4) atacul Satanei împotriva bisericii încă din primele zile ale existenţei ei şi până în Evul Mediu şi (5) atacul Satanei împotriva bisericii rămăşiţei în aceste zile de pe urmă.

Apocalipsa 12 slujeşte şi ca un capitol pivotal care separă partea istorică a Apocalipsei, capitolele 1-11, de partea ei escatologică, capitolele 13-22. Acest capitol cuprinzător serveşte nu numai ca o recapitulare a părţii istorice, ci aşează scena pentru a ne putea concentra asupra bisericii rămăşiţei în aceste evenimente ale zilelor de pe urmă, biruinţa finală a bisericii şi învingerea lui Satana şi a adepţilor săi, mia de ani, moartea a doua şi acel iaz de foc, iar în final pământul făcut nou.

O femeie simbolică: “În cer s-a arătat un semn mare” indică faptul că aici sunt folosite simboluri. Toate eforturile de a face să pară cum că această femeie o reprezintă pe Maria se prăbuşesc în faţa luminii desprinsă din realitatea că această femeie continuă să trăiască timp de 1260 de ani (12:6,14), apoi se şi luptă cu mânia lui Satana în zilele de pe urmă (12:17). De-a lungul Scripturii biserica este reprezentată simbolic de o femeie. Vezi Ieremia 6:2; Isaia 54:5,6; Osea 2:19, 20; Ioan 3:29; 2 Cor. 11:2; Apocalipsa 10:7-9. Chiar şi biserica apostaziată este simbolizată de o femeie. Vezi Apocalipsa 17.

Semn în cer: Unii cercetători rămân blocaţi în faţa faptului că această simbolică femeie reprezentând biserica este văzută “în cer”. În primul rând biserica este de origine cerească, şi prin credinţă ea “trăieşte în locurile cereşti”. Vezi Efes. 2:6; Col. 1:13. În al doilea rând biserica este o parte a marii familii a lui Dumnezeu, care include toate oştirile cereşti. Vezi Efes. 3:14,15; Evr. 12:22,23. În plus, atacul împotriva bisericii lui Dumnezeu începe în realitate în ceruri, nu pe pământ.

Învăluită în soareSoarele este sursa de lumină şi deci este un simbol pentru Hristos ca “Soarele Neprihănirii”. Mal. 4:2; Ioan 8:12; 9:5. A fi “învăluit în soare” înseamnă a fi îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hristos. Ca creştini noi trebuie să ne îmbrăcăm cu armura luminii. Vezi Rom. 13:12,14; Gal. 3:27.

Temelia bisericiiÎn Apocalipsa descoperim cel puţin trei puteri—adică papalitatea, ateismul şi islamul—care ies din “fântâna Adâncului”—simbolizând faptul că ele nu sunt întemeiate pe temelia Cuvântului lui Dumnezeu. În contrast, adevărata biserică are luna sub picioare. Aici este reprezentat Cuvântul lui Dumnezeu, care este o reflectare a “Soarelui Neprihănirii”. Luna reprezintă permanenţa. Vezi Psalm 89:35-37. Adevărata biserică a stat de-a lungul veacurilor pe o temelie permanentă a lui Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Stânca veacurilor. Însă nu numai simpla cunoştinţă a făcut din adevărata biserică o biserică puternică. Aşa după cum luna reflectă soarele, cei adevăraţi şi credincioşi sunt împlinitorii Cuvântului lui Dumnezeu, nefiind destul numai să asculţi. Aici se observă dorinţa lor de a reflecta zilnic imaginea lui Hristos.

Cununa celor doisprezece stele: Din moment ce femeia reprezintă biserica din toate timpurile, cele douăsprezece stele simbolizează pe cei doisprezece patriarhi şi pe cei doisprezece apostoli. Lucrarea va fi sfârşită de către cei 144.000—douăsprezece grupe de câte 12.000.

Copilul de parte bărbătească: Acest copil, odrasla, robul nu este nimeni altcineva decât Isus Hristos. La vremea răstignirii Sale şi chiar şi după înălţarea Sa, Isus era încă numit “Robul Tău cel sfânt Isus” Fapte 4:27,30. Chiar de la căderea omului lumea a fost în aşteptarea lui Mesia. Vezi Gen. 3:15.

Balaurul roşuRoşul este adesea folosit pentru a simboliza păcatul. Vezi Isaia 1:18. Balaurii din Scripturi sunt folosiţi pentru a simboliza puteri pustiitoare şi persecutoare.

Şapte capeteŞaptele este simbolul desăvârşirii şi de aceea reprezintă o totalitateÎn Apocalipsa 17:9-12 ni se spune că aceste capete şi coarnele reprezintă împăraţi sau împărăţii. Balaurul cu şapte capete reprezintă acele puteri descrise în cărţile Daniel şi Apocalipsa pe care Satana le-a folosit pentru a duce la îndeplinire eforturile sale de a-i distruge pe cei neprihăniţi. Aşa cum vom vedea mai târziu cele şapte capete reprezintă: Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma, Papalitatea, Statele Unite şi Organizaţia Naţiunilor Unite.

Zece coarnePrima fiară din Apocalipsa 13 şi fiara de culoare stacojie din Apocalipsa 17 au de asemenea şapte capete şi zece coarne. Aici vedem strânsa legătură dintre Satana şi aceste puteri. “Coarnele” reprezintă de asemenea puteri politice în profeţia Bibliei, însă ele reprezintă nişte puteri mai mici decât cele şapte capete. Spre exemplu, cele “zece coarne” cu zece coroane ale primei fiare din Apocalipsa 13, reprezintă cele zece părţi ale Romei. Coroanele de pe aceste zece coarne indică faptul că vorbim aici despre zece naţiuni separate—fiecare având propria sa coroană.

Balaurul în expectativă: Satana a aşteptat timp de o mie de ani ca Fiul lui Dumnezeu să devină Fiul omului. Atunci când Hristos a fost născut Satana era pregătit pentru a-L distruge. Din moment ce Satana a folosit Roma ca un mijloc de a-L distruge pe Hristos-copil, înseamnă că balaurul reprezintă în plan secund Roma.

Balaurul văzut în cer: Simbolul marelui balaur roşu, asemeni femeii neprihănite este văzut “în cer”. Aici este un adevăr în primul rând pentru că războiul dus între Hristos şi Satana începe în ceruri. În al doilea rând, chiar dacă bătălia s-a relansat în mica noastră lume, războiul pe care îl ducem se poartă de fapt “în locurile cereşti”. Efes. 6:11-13.

Mai mult decât atât, Satana a fost aruncat din ceruri. Descoperim un dublu sens al adevărului. Primul, Satana şi demonii săi au trecut de limita propriei lor perioade de cercetare şi probă. Când a devenit evident faptul că ei nu mai pot fi determinaţi să se supună din nou deplin lui Dumnezeu, au fost aruncaţi afară din ceruri. Un al doilea sens se desprinde de la momentul răstignirii lui Hristos, când Satana s-a descoperit cu adevărat ceea ce este—un ucigaş. Timp de 4.000 de ani, de la Adam la răstignirea lui Hristos, Satana a camuflat adevăratele sale simţiri şi motive. Crucea i-a demascat aceste intenţii nelegiuite. De la acel moment mai departe lumile necăzute nu au mai fost orbite de căile înşelătoare ale lui Satana. A treia parte din stelele cerului: Dâra cozii balaurului reprezintă înşelăciunea care mătură o treime dintre îngeri. Ni se spune că mulţi îngeri au păcătuit, şi “nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa”. Vezi 2 Pet. 2:4; Iuda 6.

Cum a reuşit balaurul să înşele o treime dintre îngeri? În Isaia 9:15 citim că “proorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada”. Despre diavol găsim că este “un mincinos şi tatăl minciunii”. Prin minciuni şi falsităţi Satana a înşelat şi a atras o treime dintre îngeri.

Originea păcatului: Fărădelegea împotriva lui Dumnezeu, a guvernului Său, a Legii Sale, a început în ceruri. Cauza primară a păcatului este o taină. Cum se poate ca o fiinţă perfectă într-un mediu perfect să devină imperfectă? Este o taină. Ştim însă că temelia căderii lui Lucifer s-a numit lăcomie şi mândrie. Vezi Isaia 14:12-14; Ezec. 28:11-17.

Biruinţa şi sărbătorirea eiMoartea lui Hristos de la cruce a pecetluit soarta Satanei. Victoriosul eveniment al morţii şi învierii lui Hristos au împiedicat accesul Satanei în faţa lui Dumnezeu ca acuzator al sfinţilor. Sărbătorirea a avut loc la momentul în care Isus l-a învins pe Satana la cruce.

Biruinţa noastrăExistă biruinţă pentru fiinţele umane căzute prin sângele vărsat şi acoperitor al lui Hristos. Acceptând moartea Sa răscumpărătoare noi suntem îndreptăţiţi. Prin puterea sângelui care ne acoperă, aplicat vieţilor noastre de zi cu zi, noi putem să învingem ispitirile Satanei. Aceeaşi dragoste a sacrificiului de sine care L-a condus pe Isus la cruce trebuie să fie şi principiul nostru călăuzitor în viaţă. Dragostea noastră pentru Hristos trebuie să fie într-atât de puternică încât mai degrabă să murim decât să nu ascultăm de Mântuitorul nostru. Având o mărturie, împărtăşind această mărturie, noi rămânem puternici în Domnul.

Vai de Pământ: Învins fiind în orice bătălie dusă împotriva lui Hristos, Satana ştie că nu mai are nimic altceva de făcut decât să facă de acum război cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ. Satana ştie că vremea lui se apropie de sfârşit, fiind scurtă. El ştie că într-o zi va fi distrus. La cruce el şi-a dat seama de consecinţele biruinţei lui Hristos de la cruce. Gândul privitor la soarta sa este acela care îl face să fie atât de furios. De aceea el vine cu o mare mânie pentru a distruge cât mai mulţi dintre membrii poporului lui Dumnezeu.

Biserica din pustieBiserica creştină a fugit din faţa furiei lui Satana şi a găsit refugiul în pustie. Sub Roma păgână biserica a experimentat o persecuţie teribilă. Însă în timpul Romei papale biserica adevărată a fost nevoită efectiv să fugă în pustie. Perioada de timp a celor 1260 de ani menţionată în aceste versete reprezintă Evul Întunecat al supremaţiei Papalităţii dintre anii 538 şi 1798.

Pustia devine efectiv un refugiu pentru sfinţi, pentru că credinţa lor a fost atât de mult respinsă şi dispreţuită. Obstacolele şi opoziţia au fost atât de mari încât Dumnezeu a dat bisericii două aripi ca ale unui vultur pentru a putea fugi în pustie. Aici găsim o exprimare a marii nevoi a sfinţilor după o intervenţie divină. Dacă totul ar depinde numai de ei, atunci nu s-ar putea aştepta la nimic altceva decât exterminare. Dumnezeu a fost însă sprijinul lor. El i-a ţinut puternici în vremea “urâciunii pustiitorului”. Daniel 11:31.

Un puternic element de distrugere: Apa” în profeţia Bibliei reprezintă mase de oameni. “Potopul/Revărsările” reprezintă armate de revoltaţi. Vezi Daniel 9:26; 11:22. O revărsare de ape violentă ar indica deci o forţă copleşitoare, distrugătoare. Vezi Psalmi 90:5; 124:4,5. Atunci când reformatorii au început să proclame cele două doctrine privitoare la neprihănirea prin credinţă şi demascarea Papalităţii ca antichristul din profeţia Bibliei, Vaticanul a tunat şi a fulgerat ca replică cu bule papale, armate, masacre şi inchizitori. Încă o dată Dumnezeu a deschis pământul pentru a oferi ajutor femeii. Sunt mai multe moduri prin care pământul putea ajuta pe femeia neprihănită împotriva potopului forţelor papale. În primul rând au fost pustiurile Europei. În al doilea rând, au fost puteri pământeşti care au început să fie de partea reformatorilor protestanţi. În cele din urmă a mai fost un alt pământ, Lumea Nouă—America.

Atacul final: La început diavolul a fost mâniat pe femeie pentru că el a fost învins la cruce. Ca rezultat sfinţii au învins ispitirile sale prin sângele Mielului, prin împărtăşirea mărturiei lor personale, prin dispoziţia lor de a muri pentru adevăr. În acest ultim verset ni se oferă două motive speciale din pricina cărora Satana urăşte biserica rămăşiţei, sau biserica lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Pare evident faptul că aceste două caracteristici ale bisericii rămăşiţei împiedică încercările Satanei de a pune stăpânire pe întreaga lume. Aceste două caracteristici sunt două motive primare pentru succesul lor împotriva forţelor răului. Care sunt acest două caracteristici? Biblia spune şi balaurul, mâniat pe femeie [biserica adevărată a lui Dumnezeu], s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei [cei care vor trăi în zilele de pe urmă], care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (12:17)

Este evident faptul că ultimul conflict se va da în jurul celor Zece Porunci. Un avantaj al rămăşiţei este acela că “ţin mărturia lui Isus.” În partea finală a cărţii ni se spune că “mărturia lui Isus este duhul proorociei.” Apocalipsa 19:10. Darul proorociei este unul dintre darurile Duhului care a fost pus în biserică pentru a aduce “desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Efes. 4:11,12. A avea duhul proorociei înseamnă mai mult decât a avea Biblia, căci până şi creştinii apostaziaţi au Biblia. Ceea ce este indicat aici este darul în sine manifestat în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căci numai acest fapt i-ar putea aduce mânia balaurului.

Satana a fost întotdeauna mâniat pe prooroci şi cei ce au ascultat de cuvintele proorocilor. Prin acest dar profetic Domnul Şi-a făcut cunoscută voia către poporul Său, demascând în acelaşi timp vicleniile diavolului. Este numai normal pentru Satana să urască un grup, o mişcare de creştini care:

 Au o solie de sigilare pentru lume. Apoc. 7
 Sunt ei înşişi sigilaţi de această solie. Apoc. 7
 Au mâncat/asimilat cartea lui Daniel. Apoc. 10
 Au măsurat templul lui Dumnezeu şi au înţeles lucrarea mijlocitoare a lui Isus din sanctuarul ceresc. Apoc. 11:1
 Proclamă iminenta revenire a lui Hristos. Apoc. 10, 11
 Păzesc poruncile lui Dumnezeu. Apoc. 12:17
 Au mărturia lui Isus. Apoc. 12:17
 Refuză să se închine fiarei cu riscul pedepselor civile. Apoc. 13:17
 Refuză să se închine fiarei cu riscul morţii. Apoc. 13:15
 Proclamă o Evanghelie veşnică. Apoc. 14:6
 Se tem de Dumnezeu şi Îi aduc slavă. Apoc. 14:7
 Proclamă faptul că a început judecata. Apoc. 14:7
 Se închină Creatorului prin păzirea Sabatului zilei a şaptea. Apoc. 14:7
 Proclamă faptul că Babilonul spiritual a căzut. Apoc. 14:8
 Avertizează împotriva semnului fiarei. Apoc. 14:9
 Avertizează împotriva închinării aduse fiarei. Apoc. 14:9
 Avertizează împotriva închinării aduse icoanei fiarei. Apoc.14:9
 Păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Apoc. 14:12
 Cheamă poporul lui Dumnezeu să iasă afară din Babilon. Apoc. 18:1-5
 Vor prefera mai degrabă să fie omorâţi decât să se închine fiarei. Apoc. 20:4

Da, dragă cititorule, Satana urăşte rămăşiţa. Iar acest mare conflict dintre Hristos şi Satana, dintre adevăr şi minciună, dintre Legea lui Dumnezeu şi tradiţiile omeneşti—este cu mult mai mare decât ne imaginăm. Dar nu avem a ne teme de nimic, căci Isus deja l-a biruit pe Satana. Responsabilitatea noastră este aceea de a umbla împreună cu Dumnezeu şi de a împărtăşi “cuvântul mărturiei noastre”.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Originea Pacatului – De unde a venit Satana, semanatorul raului?

Originea pacatului

Pentru multe minti, originea pacatului si motivul existentei lui sunt un izvor de mare incurcatura. Ei vad lucrarea raului, cu urmarile lui grozave de vai si distrugere, si se intreaba cum pot exista toate acestea sub conducerea Aceluia care este nemarginit in intelepciune, putere si dragoste.

Este cu neputinta sa explicam originea pacatului pentru a da un motiv existentei. Cu toate acestea, se pot intelege suficient atat originea lui, cat si masurile luate cu privire la soarta finala a pacatului, masuri care descopera pe deplin dreptatea si mila lui Dumnezeu in toate procedeele Sale cu pacatul. Pacatul este un intrus, pentru a carui existenta nu se poate da nici o explicatie. El este tainic, de neexplicat; a-l scuza inseamna a-l apara. Daca s-ar putea gasi o scuza sau vreo cauza a existentei lui, ar inceta sa mai fie pacat. Unica definitie pe care o putem da pacatului este aceea pe care o gasim in Cuvantul lui Dumnezeu; el „este calcarea Legii“.

Contradictie intre dragostea lui Dumnezeu si mandrie

Legea iubirii fiind temelia guvernarii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor create depindea de asentimentul lor desavarsit fata de marile principii ale dreptatii. Dumnezeu doreste de la toate fapturile Sale o slujire din dragoste – un omagiu care izvoraste dintr-o apreciere inteligenta a caracterului Sau. El nu gaseste placere intr-o slujire silita si, ca urmare, da tuturor libertatea de vointa, ca sa-I aduca o slujire de bunavoie.

Dar a aparut cineva care a ales sa perverteasca aceasta libertate. Pacatul si-a avut originea in acela care, dupa Hristos, fusese cel mai onorat de Dumnezeu si care statea in cea mai inalta pozitie de putere si de slava printre locuitorii cerului. Inainte de cadere, Lucifer era primul dintre heruvimii ocrotitori, sfant si nepatat. Vezi Ezechiel 28, 12-15.

Lucifer ar fi putut ramane in gratia lui Dumnezeu, iubit si onorat de ostile ingeresti, punandu-si la lucru puterile nobile pentru a binecuvanta pe altii si a slavi pe Facatorul sau. Dar profetul spune: „Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta” (vers. 17). Putin cate putin, Lucifer a ajuns sa-si ingaduie dorinta dupa inaltare de sine. „Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu… Tu ziceai in inima ta: ‘Imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii… ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt’” (vers. 6; Is. 14,13.14). In loc sa caute sa faca pe Dumnezeu cel dintai in dragostea si slujirea creaturilor, nazuinta lui Lucifer a fost sa le castige slujirea si inchinarea pentru el. Si, ravnind la onoarea pe care Tatal cel vesnic o revarsase asupra Fiului Sau, acest print al ingerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos o putea intrebuinta.

Fiul lui Dumnezeu era recunoscut ca Suveran al Cerului, una cu Tatal in putere si in autoritate; Hristos participa in toate sfaturile lui Dumnezeu, pe cand lui Lucifer nu-i era ingaduit sa patrunda planurile divine. „De ce“, intreba acest inger puternic, „sa aiba Hristos suprematia? De ce este in felul acesta onorat mai mult decat Lucifer?“

Invaluit in mister

Satana fusese atat de mult onorat si toate faptele lui erau atat de invesmantate in taina, incat era greu sa se descopere ingerilor natura adevarata a lucrarii sale. Pana ce n-a ajuns la dezvoltarea deplina, pacatul n-a parut atat de rau precum era. Deoarece pana atunci nu avusese nici un loc in Universul lui Dumnezeu, fiintele sfinte nu aveau nici o idee cu privire la natura si la rautatea lui. Ele nu puteau vedea urmarile teribile care aveau sa se produca in urma lepadarii lui Dumnezeu. In procedeele Sale cu pacatul, Dumnezeu a folosit numai dreptatea si adevarul.

Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea – lingusirea si amagirea. Satana punea pe seama Legii si guvernarii lui Dumnezeu discordia pe care actiunea lui o provocase in ceruri. Toate relele, spunea el, erau urmarea conducerii divine. El pretindea ca scopul lui era sa imbunatateasca lucrarile lui Dumnezeu. De aceea era necesar ca sa demonstreze natura pretentiilor sale si sa arate efectul schimbarilor propuse in Legea divina. Propria lui lucrare urma sa-l condamne. Satana pretinsese de la inceput ca nu se razvratise. Trebuia sa aiba timp sa se manifeste prin faptele sale rele. Universul intreg trebuia sa vada pe amagitor demascat.

Acelasi spirit

Acelasi spirit care s-a dat pe fata in razvratirea din cer inspira si razvratirea de pe pamant. Satana i-a amagit pe oameni in acelasi fel ca si pe ingeri. Satana l-a atras pe om in pacat prin aceeasi reprezentare falsa a caracterului lui Dumnezeu pe care o practicase in ceruri, facandu-L sa fie privit ca aspru si tiranic.

Si a reusit sa ajunga atat de departe, incat sa declare ca restrictiile nejustificate ale lui Dumnezeu au dus atat la caderea omului, cat si la razvratirea lui. Dumnezeu si-a aratat iubirea, dandu-L pe singurul Sau Fiu sa moara pentru neamul omenesc cazut. In ispasire s-a descoperit caracterul lui Dumnezeu. Argumentul cel puternic al crucii demonstreaza Universului intreg ca drumul pacatului, pe care Lucifer l-a ales, nu putea fi pus in nici un fel pe seama guvernarii lui Dumnezeu.

Mai mult decat mantuirea

Dar Hristos nu a venit pe pamant numai sa aduca la indeplinire mantuirea omului, sa sufere si sa moara. El a venit sa „preamareasca Legea“ si „mareata sa fie“. Nu numai pentru ca locuitorii acestui pamant sa priveasca  Legea asa cum ar trebui privita, ci ca sa se demonstreze tuturor lumilor din Univers ca Legea lui Dumnezeu este de neschimbat. Daca cerintele ei puteau fi date la o parte, atunci nu era necesar ca Fiul lui Dumnezeu sa-si dea viata ca ispasire pentru calcarea ei. Moartea Domnului Hristos demonstreaza lucrul acesta.

In aducerea la indeplinire a judecatii finale, se va vedea ca nu exista nici un motiv pentru existenta pacatului. Crucea de pe Calvar, in timp ce declara Legea ca fiind de neschimbat, face cunoscut Universului ca plata pacatului este moartea. In strigatul pe cruce al Mantuitorului „S-a sfarsit“, a batut clopotul de moarte al lui Satana. Lupta cea mare care durase atata vreme s-a hotarat atunci, iar eliminarea finala a raului a fost asigurata. Intregul Univers va fi martor cu privire la natura si la urmarile pacatului.

Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.

Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea

 

Lege şi har

 F. B. Hole

Există două versete care aruncă o asemenea lumină asupra acestui subiect încât trebuie să le cităm îndată:

pentru că legea a fost dată prin Moise; harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” Ioan 1:17

Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub har.” Romani 6:14

Primul ne arată marea schimbare dispensaţională care a avut loc la venirea lui Hristos. Al doilea, rezultatul acelei schimbări, în ceea ce îl priveşte pe cel credincios. Aflat sub o nouă stăpânire, el obţine eliberare din robia păcatului.

Într-un anumit aspect, legea şi harul se aseamănă. Amândouă ne pun înainte un standard foarte ridicat – deşi chiar şi în această privinţă harul întrece legea. În toate celelalte aspecte ele sunt diametral opuse.

Legea lui Moise a fost dată pe Muntele Sinai (Exod 19 , 20).  Dumnezeu – foarte puţin cunoscut, deoarece era încă ascuns în întuneric gros – a stabilit atunci în mod explicit cerinţele Sale drepte şi sfinte. Dacă oamenii se supuneau, erau binecuvântaţi. Dacă nu ascultau, atunci intrau sub blestemul solemn al legii (Galateni 3:10 ). Ca fapt divers, legea a fost încălcată şi blestemul meritat chiar mai înainte ca tablele de piatră ale legii să ajungă la popor (Exod 20 ). Următoarele capitole ne spun cum Dumnezeu s-a purtat faţă de ei cu îndurare. Dacă legea nu ar fi fost îmblânzită de îndurare, ei ar fi trebuit sa piară pe loc.

Pe de altă parte, harul înseamnă ca Dumnezeu ni S-a descoperit pe deplin în Fiul Său. Toate cerinţele Sale drepte şi sfinte au fost împlinite în moartea şi învierea lui Hristos, astfel încât binecuvântarea este accesibilă tuturor. Tuturor celor care cred le este garantată iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfânt, astfel încât să existe putere ca ei să se poată conforma standardului –  care sub har nu este altul decât Hristos Însuşi.

Prin urmare, întreaga esenţă a legii este să ceară, iar esenţa harului este să ofere. Altfel spus, sub lege, Dumnezeu, stă înaintea noastră şi spune „Dă-mi! închină-Mi dragostea şi ascultarea ta supusă”. Sub har El stă cu braţul întins, spunând: „Ia! primeşte din dragostea şi puterea Mea salvatoare”.

Legea spune: „Fă aceasta şi vei trăi”, harul spune: „Trăieşte şi fă”.

Aşa cum am văzut, astăzi noi cei credincioşi nu suntem sub lege, ci sub har. Să privim cum are aceasta loc. Ne spune Galateni 4:4,5 : „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege,  ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea.

Ceea ce a făcut diferenţa, este cuprins într-un singur cuvânt: răscumpărare. Însă aceasta a implicat moartea Răscumpărătorului. El a trebuit să fie făcut blestem pentru noi prin moartea pe lemn (Galateni 3:13 ). De aceea credinciosul este îndreptăţit să se privească pe sine ca fiind „mort faţă de lege” (Romani 7:4 ). El a murit în moartea Celui care l-a înlocuit, Domnul Isus Hristos. Legea nu a murit, ci din contră, niciodată măreţia ei nu a fost afirmată mai puternic decât atunci Domnul Isus a murit sub blestemul ei. S-au întâmplat totuşi două lucruri. Mai întâi, legea fiind glorificată şi blestemul ei fiind purtat, Dumnezeu Şi-a încetat mânia şi a proclamat har pentru întreaga omenire. Al doilea lucru, cel credincios a murit faţă de lege în Persoana măreţului Său Înlocuitor. Ca să folosim limbajul Scripturii, el este „al Altuia, care a fost înviat dintre morţi” Romani 7:4 . El este acum condus de o altă Putere, iar acea putere este într-o Persoană: Fiul cel înviat al lui Dumnezeu.

În legătură cu aceste două lucruri se află două mari adevăruri. Mai întâi, legea nu este temeiul îndreptăţirii unui păcătos. El este îndreptăţit prin har, prin sângele lui Hristos, prin credinţă. Aceasta este pe deplin argumentat în Romani 3 şi 4. În al doilea rând, nu legea este regula de viaţă pentru credincios, ci Hristos. Legăturile noastre sunt cu El şi nu cu legea, după cum am văzut (Romani 7:4 ). Acest lucru este pe deplin arătat în Galateni 3 şi 4.

Creştinii galateni începuseră bine, fiind convertiţi la predicarea Evangheliei harului lui Dumnezeu de către apostol. Apoi au venit acei intriganţi iudaizanţi, care erau „zeloşi pentru lege” şi care învăţau circumcizia şi ţinerea legii. În această capcană au căzut galatenii.

Răspunsul lui Pavel este de fapt acesta, că legea a fost o rânduială provizorie (Galateni 3:17 ), instituită pentru a arăta fărădelegile lui Israel (Galateni 3:19 ) şi acţionând ca un îndrumător „spre Hristos” (Galateni 3:24 ). Hristos venit, răscumpărarea a fost împlinită şi Duhul Sfânt a fost dat,  de aceea credinciosul îşi părăseşte poziţia de copil imatur, sau pe cea de slujitor şi devine un fiu în casa divină, fiind astfel aşezat în libertatea harului (Galateni 4:1-7 ).

În măsura în care poziţia harului la care am fost ridicaţi este mult mai mare decât poziţia legii pe care am părăsit-o, a ne întoarce, chiar şi mental, de la una la cealaltă înseamnă a cădea.  „Aţi căzut din har” sunt cuvintele apostolului cu privire la a face aceasta.

Parabola fiului risipitor ilustrează acest aspect. Cel mai înalt gând al său nu se ridica deasupra legii, atunci când a spus „Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”. El a fost primit totuşi, în har pur, şi i-a fost dat locul dinăuntru de fiu. Să presupunem totuşi, că după câteva zile, din motivul de a-şi atrage afecţiunea tatălui său şi poziţia şi privilegiile atât de generos conferite, el a început să muncească precum un argat al casei şi să se conformeze în mod rigid la legile care îi guvernau pe servitori, ce s-ar fi întâmplat atunci? El ar fi „căzut din har” şi ar fi întristat inima tatălui său, deoarece ar fi fost echivalentul unui „vot de neîncredere” în el.

De aceea, cât de important este pentru noi să avem inimile „întărite prin har” (Evrei 13:9 )

Ce spui despre ideea că harul a venit ca să ne ajute să ţinem legea, astfel încât să putem merge în felul acesta în cer?

Doar atât – această idee este total opusă Scripturii. În primul rând, ideea că legea îndreptăţeşte pe cineva pentru cer este o falsitate. Când învăţătorul legii L-a întrebat pe Domnul: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?”, el se referea la lege şi, pentru a-i da un rezumat corect al cererilor sale, Domnul Isus i-a răspuns: „Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi“ (Luca 10:25-28 ). Acolo nu este niciun cuvânt despre cer. Răsplata pentru ţinerea legii este viaţa pe pământ.

În al doilea rând, harul nu a venit să ne ajute să ţinem legea, ci să ne aducă salvare de blestemul ei prin Altul care să îl poarte pentru noi. Galateni 3 arată aceasta în mod clar.

Dacă totuşi este necesară şi o altă confirmare, citeşte Romani 3 şi vei observa că atunci când legea a condamnat şi a închis gura omului (Romani 3:9-19 ), harul prin dreptate îndreptăţeşte „fără lege” (Romani 3:20-24 ).

Citeşte de asemenea 1. Timotei 1 . Legea este făcută pentru a-i condamna pe cei neevlavioşi (1. Timotei 1:9,10 ). Evanghelia harului Îl prezintă pe Hristos Isus care „a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoşi”. Să remarcăm, nu pentru a-i ajuta pe păcătoşi să ţină legea şi astfel să încerce să se mântuiască singuri.

Dacă legea ne-a fost dată ca să o ţinem şi astfel sa fim îndreptăţiţi, atunci pentru a ce fost dată?

Să lăsăm Scriptura să răspundă singură:

Orice zice legea vorbeşte … pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu” Romani 3:19

Dar legea a intervenit, ca să prisosească greşeala” Romani 5:20

Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza călcărilor de lege” Galateni 3:19

Legea, ca orice altă instituire a lui Dumnezeu, şi-a atins în mod evident scopul. Poate condamna şi reduce la tăcere pe omul religios cel mai îndărătnic şi plin de sine. Doar harul îl poate salva.

Atunci harul a pus deoparte legea şi a anulat-o pentru totdeauna?

Harul, personificat în Hristos, a purtat blestemul legii încălcate, răscumpărând  prin urmare din blestemul ei, pe toţi cei care cred (Galateni 3:13 ). Mai departe, ne-a răscumpărat de sub legea însăşi, aşezând toate relaţiile noastre cu Dumnezeu pe o temelie nouă (Galateni 4:4-6 ).

Deci dacă cel credincios nu se mai află sub lege, ci sub har, nu trebuie să presupunem că legea în sine este fie anulată, fie pusă deoparte. Măreţia ei nu a fost niciodată mai clar arătată decât atunci când Cel drept a suferit ca Înlocuitor sub blestemul ei, şi mulţi vor tremura sub acuzaţiile ei în ziua judecăţii (Romani 2:12 ).

Ce rău este dacă un creştin adoptă legea ca regulă de viaţă?

Este de mare importanţă. Făcând aceasta, el „cade din har”, căci harul atât învaţă cât şi mântuieşte (Tit 2:11-14 ).

De asemenea, el ar coborî standardul divin. Nu legea, ci Hristos este standardul pentru cel credincios. Mai departe el apucă sursa greşită de energie. Teama ar putea să determine pe cineva să încerce, deşi fără succes, să ţină legea, şi să controleze din interior puterea „cărnii”. Duhul lui Dumnezeu este puterea care controlează carnea şi o aduce în conformitate cu Hristos (Galateni 5:16-18 ).

În cele din urmă, el încalcă relaţiile în care este aşezat prin harul lui Dumnezeu. Deşi este un fiu în libertatea casei şi inimii Tatălui, el insistă să se pună sub codul de legi elaborat pentru conducerea casei slujitorilor!

Nu este rău în aceasta? Îndrăznim să spunem că da.

Dacă înveţi faptul că un creştin nu este sub lege, nu ar putea aceasta să ducă la tot felul de păcate?

Ar putea, DACĂ o persoană a devenit creştină fără naşterea din nou, sau pocăinţă, fără să vină sub influenţa harului şi fără să primească darul Duhului Sfânt.

De vreme ce, totuşi, nimeni nu este un creştin adevărat fără aceste lucruri, cazul capătă un aspect diferit, iar a argumenta în felul sugerat nu ar face altceva decât să trădeze o ignoranţă deplorabilă asupra adevărului Evangheliei.

Argumentul se rezumă simplu la aceasta: anume că singura cale de a-i face pe creştini să trăiască vieţi sfinte este să îi ţii sub ameninţarea legii, ca şi cum ei ar avea doar un fel de natură porcină, iar singura cale de a-i ţine departe de noroi, este să îi mâni înapoi cu toiege. Adevărul este că deşi carnea este încă în cel credincios, el are de asemenea natura cea nouă, şi prin aceea el este privit de Dumnezeu. El are Duhul lui Hristos ca să îl călăuzească şi de aceea el poate fi aşezat în siguranţă sub har; căci până la urmă, harul este cel care îl supune. Dacă oamenii vor argumenta cu acest fapt, vor argumenta cu versetul citat la început.

Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub har.” Romani 6:14 .

Oameni care nu sunt născuţi din nou ar putea să încerce să folosească harul ca un înveliş pentru răutate, însă acesta nu este un motiv pentru negarea adevărului afirmat în acest verset. Ce adevăr există care să nu fi fost folosit în mod abuziv de oamenii răi?

Ne arată Scriptura cum îl ţine harul pe credincios în ordine, astfel încât el să Îi placă lui Dumnezeu?

Da. Tit 2:11-15 ne oferă răspunsul. În creştinism harul nu doar salvează, ci şi învaţă, şi ce învăţător eficace este! Nu doar ne umple capul cu reguli sau reglementări reci, ci ne aduce inimile sub influenţa dragostei lui Dumnezeu, care determină supunere. Învăţăm ce Îi este plăcut Lui, aşa cum este arătat în Isus şi, având Duhul,  începem să trăim  viaţa cumpătată, dreaptă şi evlavioasă.

Este o mare diferenţă între o familie de  copiii ţinuţi în ordine prin teama de nuiaua neascultării şi aceia care locuiesc într-o casă unde domneşte dragostea. În prima ar putea domni ordinea, însă va sfârşi într-o explozie puternică atunci când copiii vor creşte mari. În ultima nu există doar ascultare, ci şi un răspuns fericit la dorinţele părinţilor, rodul afecţiunii cordiale.

Dumnezeu Îşi conduce copiii Săi pe principiul dragostei şi nu pe principiul nuielei sau al toiagului.
Domnul să ne ajute să ne trăim vieţile în fericita conştienţă a acestui fapt!

Semne in lumea social-stiintifica

Dan. 12:4 – Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi, si cunostinta va creste.

Iac. 5:1-4 – Ascultati acum voi, bogatilor! Plangeti si tanguiti-va, din pricina nenorocirilor care au sa vina peste voi. Bogatiile voastre au putrezit, si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovada impotriva voastra: ca focul are sa va manance carnea! V-ati strans comori in zilele din urma! Iata ca plata lucratorilor care v-au secerat campiile, si pe care le-ati oprit-o prin inselaciune, striga! Si strigatele seceratorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor.

Cartea lui Daniel sigilata Cuvintele si cartea despre care este vorba aici se refera la lucrurile care au fost descoperite lui Daniel in aceasta profetie. Aceste lucruri urmau sa fie ascunse si pecetluite pana la vremea sfarsitului, adica ele nu urmau sa fie intelese pana in acel timp. Timpului sfarsitului a inceput in 1798. Daca pana in acel timp cartea urma sa fie inchisa si sigilata, concluzia logica este ca in acel timp sau din acel punct cartea urma sa fie desigilata. Oamenii vor fi in stare s-o inteleaga si-si vor indrepta in mod deosebit atentia catre aceasta parte a cuvantului inspirat.

In ultima discutie dintre Gabriel si Daniel, ingerul i-a sugerat profetului ca semnificatia viziunii primite avea cea mai mare relevanta in asociere cu vremea sfarsitului. In Daniel 12,4, ingerul Gabriel mai oferea un indiciu al vremii sfarsitului: ”…atunci cunostinta va creste.” Daniel ne reaminteste ca aproape de sfarsitul timpului vom vedea oameni calatorind oriunde. Cresterea cunostintei in secolul al 20-lea este mai mare decat cunostinta din toate secolele precedente ale istoriei lumii. Numai era atomica ar fi de ajuns sa arate implinirea cuvintelor profetului. Dumnezeu a pregatit calea pentru a raspandi Evanghelia in toata lumea. Revolutiile industriale din ultimul secol au creat acele conditii dintre munca si capital care implinesc la litera profetia lui Iacov.

Aceasta previziune se refera la trei dimensiuni concrete ale ideii de cunostinta. Este vorba de cunostinta stiintifica (descoperiri si inventii la sfarsitul secolului XVIII: 1798 – iluminarea cu gaz; 1807 – vaporul; 1825 – calea ferată; 1837 – telegraful; 1839 – fotografia; 1846 – maşina de cusut; 1868 – maşina de scris; 1876 – telefonul; 1879 – căi ferate electrice; 1883 – motorul pe benzină; 1892 – automobilul; 1895 – razele X; 1903 – aeroplanul; etc.); cunostinta biblica (prin intermediul Societăţilor Biblice şi de Misiune care au luat fiinţă începând cu 1800, Scriptura a fost răspândită în lumea întreagă. Până la această dată, în lume nu existau mai mult de patru milioane de copii, însă la vremea sfârşitului, între 1800-1900, într-un timp record, peste un miliard de copii au fost răspândite); cunostinta profetica (este vorba de o creştere a înţelegerii profeţiilor lui Daniel, înţelegere care multă vreme a fost limitată. Aşa că după 1800, mulţi s-au orientat spre aceste profeţii, ca reper pentru viitorul apropiat si aceasta a condus la redesteptari religioase spectaculoase).

Cresterea cunostintei  Aceasta trebuie sa se refere sau la cresterea cunostintei in general, la dezvoltarea arterelor si stiintelor sau la cresterea cunostintei fata de lucrurile descoperite lui Daniel, care au fost ascunse si sigilate pana la vremea sfarsitului. Aici, din nou oricare din aceste aplicatii isi gasesc implinirea cea mai completa. Priviti la minunatele realizari ale mintii omenesti, rivalizand cu cele mai fanteziste vise ale vrajitorilor care au fost realizate in ultima suta de ani. In acest timp a avut loc o mare inaintare in toate cunostintele stiintifice, un mai mare progres in privinta inlesnirilor si comoditatii, in tranzactiile rapide de afaceri intre oameni in circulatia ideilor si cuvintelor dintr-un loc in altul si chiar de pe un continent pe altul, decat a fost facut in 300 de ani anteriori.

Masini de strans recolta 

Comparati metodele de strangere a recoltei din zilele noastre cu vechile metode manuale in zilele bunicilor nostri. Astazi o singura masina secera si strange, treiera si pune in saci cereale pentru a fi transportate la piata.

Vase de razboi moderne si mijloace de razboi mecanizate 

In razboiul modern se folosesc vase de razboi blindate, submarine si avioane de lupta si bombardament nevisate macar la mijlocul secolului trecut. Tancurile si autocamioanele, tunurile motorizate si alte echipamente inlocuiesc animalele si berbecii de lupta din timpurile vechi.

Caile ferate 

Prima locomotiva americana a fost fabricata in turnatoria West Point, New York si a intrat in functiune in1830. Inprezent imbunatatirile aduse au facut posibila deplasarea trenurilor cu viteze mai mari de 100 mile/ora.

Vapoare cu aburi

Dupa mai putin de 100 de ani de la introducerea vapoarelor cu aburi, cele mai mari nave de pasageri pot traversa Atlanticul in 4 zile si sa asigure tot confortul din cele mai luxoase hoteluri.

Televiziunea

Apoi a aparut ca o minune in 1896 – radioul. In 1921 aceasta descoperire s-a dezvoltat prin introducerea emisiunilor radiodifuzate. Acum televiziunea – transmisia fara fir a imaginilor si a sunetelor, transmiterea pe calea undelor a imaginilor in miscare este o realitate obisnuita in casa.

Automobilul

Cu numai cativa ani inainte automobilul era necunoscut. Acum intreaga populatie a SUA poate conduce la un moment dat, iar automobilele de cursa pot realiza viteze de mai mult de 300 de mile/ora. Autobuze uriase strabat continentele iar in marile orase autobuze cu doua etaje au inlocuit in cea mai mare parte vehiculele electrice.

Masina de scris

Primul model de masina de scris a fost scos pe piata in 1874. Acum masini rapide si silentioase pentru birou si portabile sunt adaptate fiecarui tip de scriere si de diagrama, devenind o componenta indispensabila pentru problemele de afaceri si pentru echipamentul de birou, pretutindeni.

Mijloace moderne de tiparit

Ce contrast intre presa manuala de tiparit a lui Benjamin Franklin si masina rotativa de mare viteza pentru tiparit capabila sa tipareasca literele de doua ori mai repede decat frecventa focurilor de mitraliera.

Aparatul de fotografiat

Prima fotografie a unui chip omenesc a fost facuta de profesorul John William Draper din New York in 1840 prin imbunatatirea metodei lui Draguerre, pionierul francez in domeniul fotografiei. Din 1924 prin intermediul unor lentile imbunatatite s-au putut efectua fotografii de la mari distante, pe mari suprafete si de la mari inaltimi din avion. S-au facut fotografii ale unor obiecte imposibil de vazut cu ochiul prin intermediul razelor X si a razelor infrarosii. Fotografia color a cunoscut un mare progres. Incepand din 1895 cinematograful a exercitat o puternica influenta in vietile a milioane de oameni. Cinematograful a fost perfectionat si a devenit destul de ieftin pentru accesul maselor.

Navigatia aeriana

Cucerirea atmosferei de catre om s-a realizat prin avion in 1903. Acesta a fost unul dintre cele mai remarcabile succese ale secolului. S-au infiintat curse regulate pentru pasageri si pentru serviciile postale intre America de Nord si America de Sud si transoceanice ca Europa si Orientul.

Telefonul

Primul patent pentru telefon a fost acordat lui Alexander Graham Bele in 1876. De atunci retelele complicate ale liniilor telefonice s-au raspandit in toate continentele apropiind pe toti oamenii.

Masini de cules litere

Acestea au realizat o revolutie in arta tiparirii. Prima masina mecanica de ales litere a fost patentata in Anglia in 1822 de Dr. William Church. De atunci au fost introduse multe tipuri insa cele mai utilizate sunt cele Linotip inventate de Mergenthaler in 1878 si Monotip inventate de Lanston in 1885.

Teleimprimatorul

Prin combaterea telegrafului cu masina de ales litere este acum posibil ca un operator aflat la o statie centrala sa actioneze prin telegraf o masina de ales litere aflata la orice distanta sau in mai multe locuri cu care este in legatura. Aceasta permite punerea stirilor sub tipar cu rapiditate crescuta de 50 pana la 100%.

Poduri suspendate   

Primul pod suspendat de renume din SUA a fost construit in 1855 peste Fluviul Niagara. Podul Golden Gate peste intrarea in golful San Francisco, termina in 1937 cu un cost de 35 milioane de dolari, are cea mai larga deschidere din lume – 4200 de picioare. Realizari asemanatoare in constructia de poduri au fost atinse in toate tarile dezvoltate ale lumii.

In continuare prezentam o lista partiala a progreselor in cunostinta din timpul sfarsitului care a nceput in anul 1718. Iluminatul cu gaz 1798ș penita 1803ș chibriturile 1820; galvanoplastia 1837; masina de cusut 1841; anestezia cu eter si cu cloroform 1846, 1848; cablu transoceanic 1858; tunul Gatling 1861; vasul de razboi Monitor 1862; frane automate cu aer la trenuri 1872; seismograful 1880; turbine cu aburi 1883; razele X 1895; radiumul 1898; telefon transcontinental 1915.

Ce pleiada de minuni create intr-un singur secol! Cat de uimitoare sunt realizarile stiintifice ale zilelor noastre asupra carora isi concentreaza lumina toate aceste descoperiri! Privind din acest punct de vedere noi am ajuns cu adevarat secolul cresterii cunostintelor.

Spre onoarea crestinismului este de remarcat in ce tari si prin cine au fost facute aceste descoperiri care au imbunatatit atat de mult inlesnirile si confortul vietii. Acestea s-au facut in tarile crestine, prin barbati crestini. Acest progress nu s-a realizat in veacurile intunecate care ne-au oferit numai o denaturare a crestinismului sau printer pagani, care in ignoranta lor nu cunosc pe Dumnezeu; nici prin acei (din tarile crestine) care-L tagaduiesc. Intr-adevar acesta este spiritul egalitatii si libertatii individuale intiparit in Evanghelia lui Hristos predicata in toata curatia ei care elibereaza facultatile si madularele oamenilor, chemandu-i sa isi  foloseasca in cel mai inalt grad toate capacitatile lor si facand posibil un astfel de veac de gandire si actiune libera in care sa poata fi realizate toate aceste minuni.

Cresterea cunoasterii Bibliei     

Dar daca luam in discutie celalalt punct de vedere si ne referim la cresterea cunostintei cu privire la cunoasterea Bibliei noi putem privi la lumina minunata care a stralucit asupra Scripturilor in ultimii 150 de ani. Implinirea profetiei a fost descoperita in lumina istoriei.

Folosirea unui mai bun principiu de interpretare a dus la concluzia incontestabila ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Cu adevarat sigiliul a fost luat de pe carte si cunostinta cu privire la ce a descoperit Dumnezeu in Cuvantul Sau a crescut in chip minunat. Noi consideram ca si in aceasta privinta profetia s-a implinit , dar numai intr-un veac cu inlesniri nemaiintalnite ca cel in care traim a putut fi implinita. Faptul ca suntem in timpul sfarsitului este aratat in Apocalipsa 10,1-2 unde ingerul puternic este vazut coborand din cer cu o carte mica deschisa in mana sa. Atunci cartea acestei profetii nu va mai fi mult timp sigilata. Ea urma sa fie deschisa si inteleasa.

Toate aceste semne au culminat in perioada 1840-1844, cu asa numita Marea Miscare Adventa, o redesteptare interconfesionala din America de Nord care avea drept obiectiv, nici mai mult, nici mai putin, chiar intampinarea lui Isus Hristos care ar fi trebuit sa revina pe acest pamant pe data de 22 Octombrie 1844. La data aceea se incheia ultima perioada profetica, consemnata in profetia biblica. Ultimul reper temporal. Dupa aceea ar fi trebuit sa se intample marele eveniment. Ce s-a intamplat in 1844? Sau mai corect, de ce nu s-a intamplat?

Atunci cand vorbim de vremea sfarsitului trebuie sa luam in calcul o particularitate speciala a perioadelor eschatologice. De-a lungul istoriei biblice au existat momente cheie ale unui sfarsit local sau general care servesc drept tipologii pentru ultima vreme a sfarsitului. Chiar Hristos a oferit aceste exemple pentru o mai buna orientare pe terenul profetic al viitorului. In predica Sa de pe Muntele Maslinilor, El face apel la trei exemple: Noe, Lot si ucenicii. Mai concret, asa cum a fost pe vremea potopului, cu ocazia distrugerii Sodomei si Gomorei si cand Ierusalimul a fost ras de pe fata pamantului, tot asa va fi si la sfarsitul timpului. Adica a existat o perioada de timp (7 zile in timpul lui Noe, 1 zi in timpul lui Lot si 4 ani in timpul ucenicilor) inaintea sfarsitului propriu-zis. Acesta perioada se numeste vremea sfarsitului care anticipa momentul sfarsitului. Astfel ca dupa anul 1800 vorbim despre vremea sfarsitului. Insa au trecut de atunci peste 200 de ani iar momentul sfarsitului n-a venit.

Nu cumva acesta perioada este prea lunga pentru a fi identificata ca vreme a sfarsitului? Sau sunt cumva gresite calculele? Ori poate semnele sunt fortat interpretate? Ar putea exista o explicatie care sa nu anuleze toata aceasta structura, ba chiar sa confirme semnele si calculele, in ciuda acestei sincope a vremii?

La 1 Ianuarie 1900, viitorul suna bine. Economia era in plina ascensiune, legile mai drepte, conducatorii mai omenosi, muzica mai buna iar comertul infloritor. Cel putin asa se exprima un tanar senator de Ohio din vremea aceea. Adevarul era ca lumea era destul de optimista pe la 1900. Si asta in mare parte datorita asa numitei pax britanica, instaurata de Anglia imperiala in perioada 1815-1914. Avand suprematia maritima mondiala, abolind sclavia si starpind pirateria, imperiul britanic a reusit sa stapaneasca lumea timp de 100 de ani.

Raspandind peste tot sistemul postal universal, democratia parlamentara, tehnologia si unitatile de masura, Anglia a reusit sa tina in echilibru celelalte puteri regionale in asa fel incat pe la 1900 se putea circula liber peste tot, fara pasaport, China era deschisa misionarilor iar in Rusia era liniste. In ciuda acestui optimism, o doamna de 72 de ani, aflata in vizita in Australia, ii indemna pe credinciosii adventisti sa mearga urgent, peste tot, pentru a vesti Evanghelia. De ce? Nu doar oportunitatile acelui timp invita la aceasta misiune. Mai era ceva.  Curând va fi moarte şi distrugere, criminalitatea va spori şi vor avea loc mişcări primejdioase şi pline de cruzime împotriva bogaţilor care s-au considerat mai presus de cei săraci…(Oamenii) vor perfecţiona cea mai puternică maşină capabilă să rănească şi să omoare…(şi astfel nimeni) să nu se mai simtă în siguranţă în nici un loc.” (7)

Si intr-adevar, dupa 14 ani, izbucnea primul razboi mondial. Apoi revolutia bolsevica, al doilea razboi mondial, cortina de fier, razboiul rece iar restul e istorie…Ocazia fusese ratata. Dacă după marea dezamăgire din 1844, adventiştii ar fi rămas statornici în credinţa lor şi ar fi mers uniţi pe căile deschise de providenţa lui Dumnezeu, Hristos ar fi venit mai de mult.” Ellen White a scris aceste cuvinte undeva inainte de 1900. Vremea sfarsitului nu trebuia sa dureze 200 de ani. Si iata-ne acum, inca aici, in prelungirea vremii sfarsitului, asteptand.

Doar atunci cand Evanghelia va fi proclamata la orice fiinta, va veni sfarsitul (Matei 24,14). Pentru asta e nevoie de conditiile necesare inceputului de secol XX, de ultima pax. Iar in prezent pe tabla de sah a lumii se fac miscari interesante si ireversibile. Ultimul imperiu incepe sa stapaneasca lumea si s-o configureze intr-un anumit fel. Lumea nu va mai fi aceeasi dar va fi pregatita pentru ultimul semn al sfarsitului.

http://www.jurnalul.ro/tehnica/topul-tehnologiilor-militare-care-au-schimbat-cursul-istoriei-587933.htm

Sursa: Daniel si Apocalipsacapitolul Punctul Culminant al Istoriei Viitoare scrisa de Uriah Smith

Care este semnificația jerfei lui isus?

 

Isus a venit ca să fie jerfit pentru toți oameni. Mesajul a fost anuntat înca de la inceputul istoriei umane, în slăvirea Divinităti prin sacrificiul lui Avraam și sacrificiul Pastelor, cu și mai multe delalii predicată în varì profetii în Vechiul Testament. De ce a fost el (Isus) atât de important? Biblia declară că Legia este clară:

Fiincă plata păcatului este moartea:… (Romani 6 : 23)

“Moartea” este literal ‘separarea’. Când sufletul se desparte de trup, omul piere fizic. Întrun mod similar, omul este separat spiritual de Dumnezeu. Aceasta este adevarat pentru că Dumnezeu este Sfânt (fără păcat) în timp ce nou suntem corupți prin păcatul original.

Romanian Slide1

Aceasta lucru poate fi văzut în această imagine, cu omul pe o stâncă în timp ce Dumnezeu este pe o altă stîncă, ca o genune între noi și Dumnezeu. Este ca o ramură uscată, care separată de copac, este moartă, tot așa și noi separați de Dumnezeu, suntem morți spiritual.

Această separare cauzeaza vinovăție și frică. Ceace în mod natural încercăm să facem, este să contruim poduri (de la moarte) la viață, prin Dumnezeu. Pentru noi sunt diferite modalități: unii se duc la biserică sau templu sau moscheie, fiind religioși, făcând lucruri bune, meditând, încercând să fie mai apți la alții, să fie mai rugative, etc. Unii oameni ajung mari prin lucruri bune și repetate. Să vedem o figură în acest sens:

Problema este că eforturile noastre, meritele, sacrificiile și asceza practicată etc., deși este buna, nu este suficientă ca să nu moară, căci ‘păcatul original’ rămâne. Cu toate că vrem să facem poduri, Dumnezeu rămâne separat căci genunea este prea mare. Ce este important e că deși religia sau morala sunt bune, dar rămâne rădăcina problemei. Este ca și cum am încercat să vindecăm cancerul (care ne omoară) mâncând numai vegetale. Da, vegetalele sunt bune dar insuficiente ca să vindece cancerul. Tatamentul adevărat este total diferit.

De aceia Legea înseamnă Știrile Rele – și de multe ori refuzăm să ne gândim, având atâtea de făcut și poate că Legea cumva dispare. Dar mai întâi trebuie să stim că este cancer, că diagnosticul este adevărat; tot așa și Biblia accentuiază că Legea păcatului este moartea și că tămăduirea este simplă dar puternică.

 Fiincă plata păcatului este moartea dar … (Romani 6 : 23)

Acest cuvânt simplu, ‘dar’, este direcția mesajului întoacerii înapoi, Știrile Bune prin evanghelie – tămăduirea.

 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru. (Romani 6 : 23)

Vestea bună este că evanghelia prin sacrificiul lui Isus este suficient ca să facă un podul de la om la Dumnezeu. Stim acum că după 3 zile , Isus a înviat din morți , fizic. Astăzi unii oameni nu cred că Isus a înviat cu adevărat, deși evidențele sunt multiple. Sacrificiul lui Isus a fost profețit precum și sacrificiul lui Avraam și prin inaugurarea sacrificiul Pastelor.

Isus a fost uman dar fără păcat. De aceea omul Isus a putut să facă prin genune, de la om la Dumnezeu. El este Podul spre Viață, ca în exemplul de mai jos

Observați cum prin sacrificiul lui Isus, ‘darul’ este oferit. Indiferent ce dar, ca să fie dar trebuie să nu muncești sau să meriți prin merit. Pînă la urmă, dacă meriți nu mai este dar! În același mod, este imposibil să meriți sacrificiul lui Isus. Este un dar. Simplu.

Și ce este un dar? Este ‘viață eternă’. Înseamnă că păcatul meu și altău care duce la moarte este anulat. Prin Isus ca sacrificiul, podul a fost trecut și Dumnezeu aferă viață veșnică. Isus a făcut acest dar prin învierea din morți, dovada că este Domn. Este atât de puternic.

Eu și cu tu putem să trecem peste Podul Vieții. Încă adată, ca dar, fără să plată. Dar ca să primești darul trebuie să ‘vrei’. Oricine face dar poate să primească (“Da, primesc”) sau nu (“Nu, mulțumesc”). Darul încă trebuie să fie acceptat. În următoarea figură vedem cum putem să ‘umlăm’ pe Podul spre Dumnezeu și oferit nouă.

Sacrificiul lui Isus este un Dar pentru oricine vrea să primească

Și cum primim darul acesta? Biblia spune:

 Fiincă “oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit” (Romani 10 : 13)

Observați că premiza este la ‘toata lumea’. Pentru că Isus a înviat din morți, este viu acum și este ‘Domn’. Dacă accept darul acesta, el răspunde și așteaptă să converezi cu el. Poate nu ai făcut niciodată asta. Uite un ghid cum să vorbești cu el, cum să te rogi.

Doamne incantare magică. Nu există cuvînte specifice care să devină puternice. Este doar încrederea ca precum Avraam va răspunde. Evanghelia este puternică și totuș simplă în același timp. Fiți deci liberi sau dacă vreți ca un ghid, vorbind sau tăcut în spirit ca să primești, prin Isus, darul acesta.

Doamne Isuse ,am înteles că prin faptul că am păcătuit în viața sunt separat de Dumnezeu. Deși am încercat mult ca să fiu bun, ori ce fac rămîn separat de punte. Dar am înțeles că prin moartea Ta sacrificiul a fost spălat – chiar și păcatul meu. Cred că prin învierea din morți tu ai făcut posibil să fie suficient sacrificiul Tau suprem . Te rog să mă speli de păcat și să mă aduci la Dumnezeu și viața veșnică. Nu vreau să rămîn sclav în păcat deci eliberează-mă. Îți mulțumesc Doamne Isuse că ai făcut aceasta pentru mine și te rog să mă ghidezi in continuare toată viața cat o mai am de trait .   Amin

 

Mesajul lui Iisus Christos – II

Raphael, Madonna and Child 

„Din copilărie și până la moartea Sa, a fost o persoană foarte veselă, a întruchipat fericirea, a întruchipat bucuria. A venit pe acest pământ pentru a vă face pe toţi fericiţi, pentru a vă da lumina fericirii, iluminând în voi sursa bucuriei care este Spiritul din inima voastră. Nu a venit numai pentru a vă salva, ci în primul rând pentru a vă da bucuria, fericirea. Pentru că în ignoranţa și în stupiditatea lor, fiinţele umane îşi fac rău în mod inutil şi se autodistrug.

Și El este copilul divin, iar faptul că a venit pe pământ în forma unui prunc este evenimentul care ne aduce cea mai mare bucurie. De aceea pentru noi toţi, pentru întregul univers, Crăciunul ar trebui să fie o celebrare de mare bucurie. Pentru că El ne-a adus lumina prin care am putut vedea că există Cineva numit « Dumnezeu », Cineva care va îndepărta această ignoranţă.

Remarcați cum a mers El şi a vorbit mulţimilor, cum Şi-a deschis braţele către toți cei din jur şi cum a încercat să le dea fericire. El a spus că vă veți naște a doua oară. Cu alte cuvinte, El a trebuit să împlinească această muncă subtilă şi v-a promis că urmează să vă nașteți a doua oară cândva. Christos trebuie să se nască în interiorul nostru.

El a promis că urmează să fiţi botezaţi, să vă nașteți a doua oară. Și astăzi, în Sahaja Yoga, această promisiune este împlinită. Bucuraţi-vă deci că la nivelul chakrei Agnya Christos e născut în voi și rezidă acolo și ştiţi cum puteți să-I cereţi oricând ajutorul.

Dar lucrul fundamental pe care trebuie să-l înţelegeţi este acela că a venit timpul să primiţi tot ceea ce a fost promis în Scripturi. Nu doar în Biblie, ci în toate Scripturile lumii. Astăzi a venit timpul. S-a spus că trebuie să deveniţi un creştin, un brahmin, un pir, doar prin trezirea energiei Kundalini. Nu există o altă cale.”

Shri Mataji Nirmala Devi – Caxton Hall, Londra, 10 decembrie 1979

Glosar

Agnya – Chakra/Centrul de energie subtilă din mijlocul frunții, guvernat și deschis în calea lui Kundalini, în plan cosmic, de Iisus Christos.

Kundalini - energie interioară subtilă, reflectare a Energiei Divine Primordiale/Duhului Sfânt în fiinţa umană ; rezidă în osul sacru de la baza coloanei vertebrale și este vehicolul experienței sacre de conectare a ființei umane cu Divinitatea, experiență promisă de toate religiile şi tradiţiile spirituale.

pir – titlu acordat maeștrilor sufi

Spirit – Spiritul individual, Atman, reflectarea în ființa umană a esenței divine a lui Dumnezeu Tatăl; Spiritul rezidă în organul inimii înainte de Realizarea Sinelui/activarea energiei Kundalini.

Matei 9:9-10Marcu 2:14-15Luca 5:27-29

Și pe când trecea Iisus pe acolo, a văzut un om, numit Matei, șezând la recepția vămii și i-a spus: „Urmează-Mă.” Iar el sculându-se, L-a urmat. (Matei 9:9)

 

Când venim pentru prima dată la Iisus, este imposibil să știm tot ceea ce implică faptul de a-L urma pe El. Nu avem nici un motiv de a ne teme pentru a face un angajament total față de El, deoarece dragostea și grija Lui incontestabilă pentru noi este pe deplin evidențiată de fiecare dată când privim Crucea. Putem abandona totul pentru a-L urma! Din momentul în care luăm această decizie, atunci El începe să trăiască prin noi și vom găsi o putere care nu este a noastră și care este egală cu orice test am putea întâlni (Galateni 2:20). Se numește harul lui Dumnezeu.

Hristos trăind prin noi – acesta este secretul trăirii creștine victorioase. Nu noi trăim pentru Iisus, ci Iisus trăind prin noi. Neînțelegerea acestui simplu adevăr este rădăcina întregului legalism și al mentalității ”performanțelor.” Legea se concentrează asupra omului exterior și ne spune ce trebuie să facem. Harul se concentrează asupra omului interior și ne spune ce este deja terminat în Hristos. Când ne concentrăm asupra a ceea ce trebuie să facem, ne punem sub lege; dar când ne concentrăm asupra a ceea ce a făcut Hristos, umblăm în puterea supranaturală a harului Său.

Viața creștină nu este doar greu de trăit, este imposibilă de trăit în puterea ta omenească. Singura modalitate de a fi ca Iisus și de a face lucrările lui Iisus este de a-L lăsa pe Iisus să trăiască prin tine. Așa cum viața unei rădăcini se găsește în sol, o ramură în vița de vie, sau un pește în mare, adevărata ta viață de astăzi se va găsi doar în unirea cu Iisus.

Sângele de pe casele în care locuiți va fi un semn pentru voi: când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi şi urgia nu vă va distruge… (Exodul 12:13)

 

În noaptea primului Paşte, mulţi dintre copiii lui Israel erau, probabil, îngrijorați. Imaginează-ți că un israelit îl întreabă pe altul, agitat: „Ai auzit că în­gerul morţii va trece pe aici în seara asta?”

„Da! Ni s-a spus să punem sângele mielului pe stâlpii uşii şi totul va fi în regulă. E adevărat?”

Ca şi israeliții, s-ar putea să te întrebi: „Chiar poate sângele să mă protejeze? Cât de mult sânge trebuie să pun pe stâlpii uşii? Mă va prinde îngerul morţii dacă mă tem?”

Prietene, nu adăuga la condiţiile lui Dumnezeu. El a spus: „când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi şi urgia nu vă va distruge”. El nu a spus: „când voi vedea sângele plus înţelegerea ta, eforturile, ascultarea, credincioşia şi refuzul de a ceda în faţa fricii, atunci voi trece pe lângă tine.”

Numai sângele lui Iisus te eliberează. Dacă crezi că este datorită credinţei tale, atunci te vei întreba mereu: „Oare am suficientă credință?” Nu, prietene, numai sângele salvează. Iar când Dumnezeu vede că tu înţelegi că numai sângele salvează, El numeşte această credință în sânge şi orice ciumă va trece pe lângă tine!                                                                                                         ‘

Dumnezeu vrea ca tu să ştii că numai sângele lui Iisus salvează, pentru că, de fiecare dată când crezi că izbăvirea ta depinde parţial de Dumnezeu şi parţial de tine, nu vei avea o pace statornică în inimă. Când ştii, însă, că numai sângele salvează, vei avea o pace de neclintit.

Sângele i-a salvat pe copiii lui Israel de Nimicitor în noaptea de Paşti şi tot sângele salvează şi astăzi. Tot ceea ce trebuie să faci pentru a beneficia de sânge, este să spui: „Tată, Îţi mulțumesc că numai sângele lui Iisus mă acoperă pe mine şi familia mea. Niciun rău, ciumă sau dezastru nu mă va ajunge pe mine sau familia mea, datorită sângelui!”

 

Când ştii că numai sângele lui Iisus salvează, te vei bucura de o pace de neclintit.

– Joseph Prince

Idolatria este un păcat care revine pe tot parcursul istoriei poporului lui Dumnezeu.

Idolatria este un păcat care revine pe tot parcursul istoriei poporului lui Dumnezeu.

NATURA IDOLATRIEI

1 Sam. 12:20-21: „Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră. Nu vă abateţi de la El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic.”
Idolatria este un păcat care revine pe tot parcursul istoriei poporului lui Dumnezeu. Primul înregistrat a fost în familia lui Iacov (Israel); să reţinem faptul că tocmai înainte ca el să fi sosit la Betel, Iacov a poruncit casei lui să scoată chipurile dumnezeilor străini din mijlocul lor (Gen. 35:1-4). Prima istorisire redată în Biblie în care Israel a fost angajat total în idolatrie a fost cea a închinării în faţa viţelului de aur în timp ce Moise era pe Muntele Sinai (Ex. 32:1-6). În decursul perioadei judecătorilor poporul lui Dumnezeu s-a întors în mod frecvent către idoli. Deşi nu există nici o mărturie (dovadă) a idolatriei în timpul domniei lui Saul sau David, în ultimii ani ai împăratului Solomon s-a pus în mişcare un consecvent model de idolatrie în Israel (1 Împ. 11:1-8). În istoria împărăţiei divizate, toţi împăraţii părţii de nord a Israelului erau idolatri, tot aşa după cum erau mulţi şi din împăraţii lui Iuda, din sud. Numai după ce s-a încheiat exilul babilonian, închinarea idolatră la alţi dumnezei încetează în mijlocul Israeliţilor.
PUTEREA DE ATRACŢIE A IDOLATRIEI.
De ce era aşa de atrăgătoare idolatria pentru Israeliţi? în această chestiune erau implicaţi câţiva factori.
(1) Israeliţii erau înconjuraţi de popoare păgâne care credeau că închinarea la mai mulţi dumnezei era superioară închinării la un singur Dumnezeu. Cu alte cuvinte, mai mulţi însemna mai bine. Poporul lui Dumnezeu a fost influenţat de aceste popoare pe care le-a imitat în mod constant în loc să asculte porunca lui Dumnezeu de a se păstra sfinţi şi separaţi de ei.
(2) Dumnezeii celorlalte popoare nu cereau felul de ascultare pe care îl cerea Dumnezeul lui Israel. De exemplu, multe din religiile păgâne au inclus imoralitatea
sexuală cu prostituate la templu, ca parte a ritualurilor lor. Această practică a ispitit în mod incontestabil pe mulţi din Israel. Pe de altă parte, Dumnezeu a cerut poporului Său să se supună standardelor morale, aşa cum sunt definite în legea Sa, cu scopul de a menţine o relaţie mântuitoare cu El. Ei trebuiau să reziste cu consecvenţă tendinţei spre imoralitate şi altor practici trecute cu vederea sau îngăduite de religiile păgâne.
(3)     Din cauza caracterului demonic al idolilor (vezi secţiunea care urmează), idolatria a produs din când în când rezultate veritabile şi demonstrabile pentru cei
care se închinau la idoli. Puterile demonice aflate în spatele idolilor erau capabile, deşi în mod limitat, să acorde beneficii materiale şi fizice. Zeii fertilităţii promiteau
condiţii adecvate pentru recolte îmbelşugate; şi zeii războinici promiteau ocrotire de duşmani şi biruinţă în luptă. Astfel de foloase promise erau atractive pentru Israeliţi şi, din acest motiv, mulţi erau dispuşi să slujească acestor idoli.
CARACTERUL ESENŢIAL AL IDOLATRIEI.
Noi nu putem înţelege puterea de atracţie a idolatriei dacă nu înţelegem adevărata ei natură.
(1) În Biblie scrie simplu că un idol este totuna cu nimic (Ier. 2:11; 16:20). Un idol este numai o bucată de lemn sau de piatră cioplită de mâini omeneşti, care nu are nici o putere. Samuel numeşte idolii lucruri de nimic sau nefolositoare (I Sam. 12:21), şi Pavel afirmă categoric „ştim că în lume un idol este totuna cu nimic” (I Cor. 8:4). Din această cauză, psalmişti! (Ps. 115:4-8; 135:15-18) şi profeţii (de exemplu, 1 Împ. 18:27; Is. 44:9-20; 46:1-7; Ier. 10:3-5) au luat în derâdere frecvent idolii.
(2) Însă, în spatele tuturor idolilor se află demonii, fiinţe spirituale aflate sub stăpânirea diavolului. Atât Moise  (vezi Deut. 32:17, ) cât şi psalmistul (Ps. 106:36-37) pun pe picior de egalitate dumnezeii falşi şi diavolii. Să reţinem de asemenea faptul că Pavel spune în prima sa epistolă către Corinteni despre consumarea cărnii jertfite idolilor: „ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor şi nu lui Dumnezeu” (I Cor. 10:20). Cu alte cuvinte, puterea care stă în spatele idolatriei este puterea şi activitatea demonilor (vezi articolul PUTEREA ASUPRA SATANEI ŞI A DEMONILOR, ). Cu toate acestea, Satana, ca „dumnezeul veacului acestuia” (II Cor. 4;4) exercită o putere îngrozitoare în acest veac rău (vezi I Ioan 5:19, notă; compară cu Luca 13:16; Gal. 1:4; Efes. 6:12; Evr. 2:14). El are putere să producă semne mincinoase şi minuni false (II Tes. 2:9; Apoc. 13:2-8, 13; 16:13-14; 19:20) şi să acorde oamenilor foloase fizice şi materiale. Este de netăgăduit faptul că această putere contribuie uneori la prosperitatea celor răi (cf. Ps. 10:2-6; 37:16, 35; 49:6; 73:3-12).
(3) Relaţia dintre idolatrie şi demoni este văzută mai clar când ne dăm seama cât de strâns sunt legate practicile religioase păgâne de spiritism, farmece, ghicire, vrăjitorie, magie, hipnotism (cf. II Împ. 21:3-6; Is. 8:19; vezi Deut. 18:9-11 ; Apoc. 9:21, ). Potrivit Scripturii, toate aceste practici oculte implică închinarea la demoni.
(4) Noul Testament numeşte lăcomia o formă de idolatrie (Col. 3:5). Legătura este evidentă: din cauză că demonii sunt în stare să dea foloase materiale, oamenii care nu sunt satisfăcuţi cu ceea ce au ei ci sunt lacomi de mai mult nu vor ezita să se supună faţă de principiile şi dorinţele acelor fiinţe spirituale de la care pot obţine ceea ce doresc ei. Deşi astfel de oameni pot să nu se închine zeilor confecţionaţi din lemn şi piatră, ei se închină în realitate demonilor care stau în spatele lăcomiei şi zgârceniei; deci, ei sunt idolatri. Astfel, afirmaţia lui Isus potrivit căreia noi „nu putem sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Mat. 6:24) este, în esenţă, aceeaşi cu avertismentul dat de Pavel credincioşilor care „nu pot să bea paharul Domnului şi paharul dracilor” (I Cor. 10:21).
RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU ÎN FAŢA IDOLATRIEI.
Dumnezeu nu va tolera nici o formă de idolatrie.
(1) Împotriva acesteia El a avertizat frecvent în V. T. (a) în decalog, primele două porunci iau o atitudine directă împotriva închinării acordate oricărui alt dumnezeu în afară de Domnul Dumnezeul lui Israel (vezi Ex. 20:3-4, ). (b) Acest fel de instruire a fost repetat de Dumnezeu şi în alte împrejurări (de exemplu, Ex. 23:13, 24; 34:14-17; Deut. 4:23-24; 6:14; Ios. 23:7; Jud. 6:10; II Împ. 17:35, 37-38). (c) De porunca de a nu sluji altor dumnezei era legată şi cea de a distruge toţi idolii şi de a dărâma chipurile cioplite ale popoarelor păgâne din ţara Canaanului (Ex. 23:24; 34:13; Deut. 7:4-5; 12:2-3).
(2) Istoria Israeliţilor a fost adesea istoria închinării la idoli. Dumnezeu S-a mâniat pe poporul Său pentru slăbiciunea de care a dat dovadă în distrugerea idolilor din ţara promisă şi pentru adoptarea, în schimb, a închinării la dumnezei falşi. Domnul i-a pedepsit îngăduind duşmanilor lor să obţină stăpânire asupra lor. (a) Cartea Judecătorii prezintă un ciclu permanent: Israeliţii începeau să slujească idolilor popoarelor pe care ei nu reuşiseră să-i alunge din Canaan; Dumnezeu îngăduia duşmanilor lor să îi stăpânească; poporul lui Dumnezeu a strigat către Domnul; Domnul îi auzea şi trimitea un judecător ca să-i elibereze, (b) Idolatria din împărăţia de nord s-a dezvoltat nestingherit timp de aproape două secole. Până la urmă, răbdarea lui Dumnezeu a încetat şi El a îngăduit Asirienilor să distrugă capitala Israelului şi să risipească cele zece seminţii (II Împ. 17:6-18). (c) împărăţia lui Iuda, din sud, a avut un număr de împăraţi temători de Dumnezeu, ca de exemplu Ezechia şi Iosia; dar, din cauza împăraţilor răi, ca Mânase, idolatria a ocupat poziţii întărite în poporul lui Iuda (II Împ. 21:10-16). În ciuda acestor avertizări, idolatria a continuat (vezi de exemplu, Is. 48:4-5; Ier. 2:4-30; 16:18-21; Ez. 8), până când, în final, Dumnezeu a împlinit proorocia Sa, folosindu-Se de împăratul Babilonului, Nebucadneţar, care a cucerit Ierusalimul, a ars Templul şi a pustiit cetatea (II Împ. 25).
(3) De asemenea, Noul Testament avertizează pe toţi credincioşii împotriva idolatriei, (a) Astăzi, idolatria se manifestă ea însăşi în diferite forme. Ea apare în mod explicit în religiile false ale lumii, precum şi în vrăjitorii, satanism şi alte forme ale ocultismului. Ea este întâlnită în orice loc unde bărbaţi şi femei se dedau în întregime lăcomiei şi lucrurilor materiale şi nu se încredinţează numai lui Dumnezeu, În sfârşit, ea apare în biserică atunci când oamenii cred că pot sluji lui Dumnezeu şi trăi mântuirea şi binecuvântările Sale participând în acelaşi timp la practicile imorale şi rele ale  lumii, (b) în mod consecvent, Noul Testament ne îndeamnă să nu fim avari, lacomi şi imorali (Col. 3:5; comp. Mat. 6:19-24; Rom. 7:7; Evr. 13:5-6; vezi articolul BOGĂŢIE ŞI SĂRĂCIE, ), ci să fugim de toate formele idolatriei (I Cor. 10:14; I Ioan 5:21). Dumnezeu însoţeşte avertizările Sale arătând că cei care se angajează în vreo formă de idolatrie nu vor moşteni împărăţia Sa (I Cor. 6: 9-10; Gal. 5:20-21; Apoc. 22:15).

 

Postet By : Notar Daniel Ioan
 
 
 marzipandaniele@yahoo.de

Harul spune că Dumnezeu ne iubește fără a cere ceva în schimb; dar dacă Dumnezeu ne iubește necondiționat, cum explicăm acele scripturi care leagă dragostea Lui cu ascultarea noastră, ca aceasta?

 

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. (Ioan 14:15, VDC)

Un legalist citește acest lucru invers: „Tu vei păzi poruncile Mele, dacă Mă iubești.” Cu alte cuvinte, tu trebuie să-ți dovedești dragostea pentru Hristos ascultându-L. Dar cel care umblă în har îl citește așa cum a spus Iisus. El înțelege că ascultarea este un produs secundar al cunoașterii dragostei lui Hristos. La prima vedere, pare o distincție mică; însă, diferența este ca diferența dintre viață și moarte.

Dacă ești confuz în legătură cu dragostea Tatălui tău, vei fi susceptibil la minciuna care spune că relația ta cu Dumnezeu este definită prin ceea ce faci. Aici este vorba de mentalitatea care spune: „Nu-L poți iubi pe Iisus fără să îmbrățișezi un stil de viață de ascultare. Dacă nu asculți, nu ești iubitor. Dacă vrei să fii cunoscut ca unul care Îl iubește pe Iisus, ar fi bine să faci ceea ce El spune.”

Gândirea aceasta este distorsionată. Relația noastră cu Iisus este bazată pe dragoste și nu bazată pe sarcini. Iar ascultarea este o roadă, nu o sursă.

 

De ce a căzut Adam?

Pentru a ajunge la esența ascultării, trebuie să ne întoarcem la început, în Grădina Edenului. Și ca să obținem răspunsul corect, trebuie să punem întrebarea corectă, care este aceasta: De ce a căzut Adam? Majoritatea răspund la această întrebare cu afirmația: „Adam nu L-a ascultat pe Dumnezeu.”

Adevărul este că neascultarea lui Adam nu a fost problema, ci o simptomă a unei probleme mai profunde, care este că el nu a avut încredere în Dumnezeu. Mâncând din pomul interzis, Adam L-a declarat pe Dumnezeu ca fiind de neîncredere. Prin acțiunile sale, el spunea: „Doamne, eu știu mai bine decât Tine. Eu pot decide aceste lucruri pentru mine. Mă descurc mai bine fără Tine.”

La fel ca noi, Adam a trăit într-o lume a incertitudinii. La fel ca noi, el a avut întrebări la care nu putea răspunde – întrebări ca acestea: „De ce mi-a interzis Dumnezeu să mănânc din acest pom?”și „Ce este această ‘moarte,’ despre care El a spus că va veni dacă aș mânca?” Intenționat, Dumnezeu a proiectat lucrurile în felul acesta pentru că voia ca Adam și Eva să aibă încredere în El. Introducând incertitudinea în lumea lor, El îi invita la o relație de dependență de El. Dacă ar fi avut încredere în El, ar fi trăit și s-ar fi bucurat de o viață abundentă. Dar au ales să meargă pe propria cale și astfel au cules consecințele îngrozitoare ale alegerii lor.

Viața este o invitație de a răspunde la ‘avansurile’ unui Creator care ne iubește și dorește să Își împărtășească viața cu noi. Cum a fost la Adam, la fel este și pentru noi. Gândește-te la aceasta: Există mult mai mult la viață decât poți înțelege sau gestiona. Pur și simplu nu știi cum vor decurge lucrurile. Nu știi dacă deciziile tale de astăzi se vor dovedi a fi bune mâine. Ai ales cursul potrivit? Vei mai avea slujba într-un an? Ce se va întâmpla dacă economiile se reduc sau sănătatea ta se deteriorează? Nu știi.

Încearcă cât poți, însă noi nu am fost făcuți să facem față la tot ceea ce viața aruncă înspre noi. Suntem proiectați pentru dependență. Dar în același timp, ne este greu să avem încredere într-un Tată credincios care ne iubește. Însă vestea bună declară că Dumnezeu este Cel care are grijă de noi chiar și în cele mai mici nevoi ale noastre.

Deci, ascultarea autentică urmează încrederea, care se bazează pe dragoste.

 

23Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu,… 24Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele…” (Ioan 14:23a, 24a)

Dacă iubești pe cineva, vei avea încredere în el și acorzi atenție la ce spune el. Însă, dacă nu iubești pe cineva, nu vei acorda atenție la ce spune el.  Aceasta spune Iisus aici. Este evident, nu-i așa?

Numai că nu este prea evident pentru mulți, deoarece majoritatea creștinilor încearcă să se supună lui Dumnezeu din frică și nu din dragoste. De ce teamă? Pentru că li s-a spus că trebuie să asculte, și să evite păcatul și să facă tot ce spune Biblia pentru că, dacă nu, Dumnezeu îi va respinge. Vor fi aruncați deoparte cu buruienile (Evrei 6:8), vor pleca împreună cu caprele (Matei 25:41), și vor arde cu mlădițele neroditoare (Ioan 15:6).

Este întotdeauna o idee bună să eviți păcatul, dar dacă crezi că Iisus a murit pentru a te transforma într-un făcător de bine și că folosește teroarea pentru a-ți impune ascultarea, ai ratat ținta cu un milion de kilometri. Nu există frică în dragoste (1 Ioan 4:18).

 

Care sunt poruncile lui Iisus?

Dacă citești Ioan 14:15 în context, vei vedea că Iisus Se referă la două porunci specifice, cu această ocazie:

  • Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. (Ioan 13:34)
  • Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine… Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. (Ioan 14:1, 11)

Putem fi siguri că acestea sunt poruncile Lui, deoarece Ioan – care a fost acolo când Iisus a rostit aceste cuvinte – spune acest lucru într-una din scrisorile sale: „Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său, Iisus Hristos și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a poruncit El.” (1 Ioan 3:23)

 

Ce Înseamnă Să Păstrezi Poruncile Lui?

Dacă nu cumva diluăm poruncile Sale pentru a le acomoda experienței noastre, Iisus conturează așteptările Sale de ascultare pentru ambele afirmații:

  • „… cum v-am iubit, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34). Cum ne-a iubit Iisus? Dându-Și viața Lui pentru noi (Ioan 15:13). Acesta este un standard ridicat de dragoste! Într-adevăr, nu există o dragoste mai mare.
  • „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…” (Ioan 14:12). Crezi în Iisus și vei face lucrările lui Iisus.

 

Punând totul împreună, cu alte cuvinte Iisus spune aceasta: „Dacă Mă iubești, vă veți iubi unii pe alții, așa cum te-am iubit; iar credința ta în Mine va duce la minuni precum Eu am făcut, și chiar minuni mai mari.” Deci, Iisus a spus că oricine ține poruncile Sale, „va face ceea ce Eu am făcut, ba chiar lucruri și mai mari.”

Ei bine, Iisus a vindecat bolnavi și a înviat morți. De unul singur, este imposibil să faci aceasta; dar este în regulă, deoarece Iisus are un plan. În versetul următor, El începe să ne spună care este:

 

Eu voi ruga pe Tatăl; și El vă va oferi un alt «Ajutor» care să rămână cu voi etern.  (Ioan 14:16, BVA)

Cine este Ajutorul? El este Duhul Sfânt, Cel care ne împuternicește să arătăm și să spunem Evanghelia împărăției (Romani 15:19). Apoi, Iisus le spune ucenicilor că în ziua în care Duhul Sfânt este dat: „…veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi în Mine, și Eu în voi. (Ioan 14:20). Acesta este cel mai grozav, incredibil lucru din lume! Acesta este misterul pe care Pavel a căutat să-l facă cunoscut neamurilor – Hristos este în tine! (Coloseni 1:27). Și tu ești în El!

Iisus a spus că El este adevărata viță, iar noi suntem mlădițele (Ioan 15:1, 5). Există mlădițe care nu fac parte din vița de vie? Vița de vie este mai mare decât orice mlădiță, dar nu există nici o mlădiță care să nu fie și viță. Atinge orice mlădiță și atingi vița de vie.

Iisus știe că nu poți produce roade – „nici o mlădiță nu poate da roade de la sine” (Ioan 15:4) – dar El intenționează să dea rodul Său prin noi. Care este partea noastră în acest proces? El vrea să rămânem în El, ceea ce înseamnă să locuim sau să rămânem așezați. Înseamnă să nu fugi și să încerci să faci propriul lucru prin forța ta. Care este partea Lui? El plănuiește să-Și trăiască viața prin noi și să continue vindecarea bolnavilor, și eliberarea celor asupriți, și să facă toate celelalte lucruri cerești pe pământ, pe care le-a făcut atunci când El a fost aici în trup (Marcu 16:17-18).

Când Iisus a spus: „Dacă Mă iubești, Îmi vei păzi poruncile Mele,” El nu făcea o amenințare, ci o promisiune! El spunea: „Dacă Mă iubești, vei face lucrările, ba chiar lucrări și mai mari pe care Eu le-am făcut, pentru că Eu sunt Cel care le va face prin tine. Ai încredere în Mine! Crede în Mine! Rămâi în Mine!”

Este ca și când Dumnezeu spune, „Cred în tine. Am încredere că vei veni să te odihnești în dragostea Mea, și să-Mi permiți să Mă dezvălui ție și prin tine.” Religia spune că este vorba despre tine și despre credința ta, așa că ar fi bine să produci; dar Evanghelia harului declară că este vorba despre El și credința Lui, așa că odihnește-te! Pavel a înțeles acest lucru, de aceea a spus: „…viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit…” (Galateni 2:20)

 

Ce înseamnă să locuiești sau să rămâi în El?

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. (Ioan 15:4)

Aceasta sună ca și cum Iisus ne pune condiții. Pare că El spune, „trebuie să faci ceva, altfel vei fi aruncat afară și ars.” Dar care este lucrul pe care trebuie să-l facem?

 

Cine va mărturisi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el, în Dumnezeu. (1 Ioan 4:15)

Ai mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Atunci Dumnezeu rămâne în tine și tu în El. Te-ai putea întreba, Dar cum s-a întâmplat aceasta? Tot ce am făcut a fost să mărturisesc. Ei bine, tu nu ai fi putut să crezi și să-L mărturisești pe Iisus ca Domn, decât dacă Duhul Sfânt nu te-ar fi determinat să faci acest lucru (1 Corinteni 12:3). Lucrarea și slava sunt toate ale Sale. Odihnește-te în aceasta!

Problema este că tu nu te poți odihni, deoarece majoritatea dintre noi am crescut cu o mentalitate de sclav care spune că valoarea noastră este determinată de ceea ce facem. Acest lucru era cu siguranță adevărat pentru ucenicii care s-au născut și au crescut sub lege. Ei au fost condiționați să gândească în termeni de performanță. Această mentalitate a faptelor este evidentă și în traducerea acestui verset: Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi…” (Ioan 15:4)

Sună ca și când Iisus spune, „dacă performanța ta de a rămâne în Mine este până la standardul satisfăcător, atunci te voi răsplăti prin faptul că și Eu voi rămâne în tine.” Dar nu este o condiție de a ne face să transpirăm; este o promisiune de a ne face să ne odihnim. În Ioan 15, Iisus face tot ceea ce este necesar pentru a contracara mentalitatea legii din mintea ucenicilor. El face acest lucru dându-le promisiune după promisiune:

 

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. (Ioan 15:9)

Cum Îl iubește Tatăl pe Fiul? Puneți această întrebare: Câte minuni sau lucrări a făcut Iisus când Tatăl a declarat din cer: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit?” (Matei 3:17). Nici una! Tatăl Îl iubește pe Iisus necondiționat, fără nici o referire la performanța sau rodul Său. Aceasta înseamnă că Iisus ne iubește necondiționat! „Vezi cum Mă iubește Tatăl Meu?” spune Iisus. „În felul acesta te iubesc Eu.” El vrea să ne odihnim în dragostea Lui necondiționată.

Dragostea lui Hristos este un fundament solid pe care poți clădi. Dar nu vei avea o viață solidă decât dacă o primești. De aici și îndemnul care urmează:

Rămâi în dragostea Mea. Stai, locuiește, rămâi permanent în dragostea Mea. Afundă-ți rădăcinile adânc și nu lăsa nimic să te îndepărteze de dragostea Mea. Nu lăsa pe cei nesiguri să încerce să-ți vândă dragostea Mea. Uită-te la cruce – ai deja dragostea Mea. Alte iubiri vor dezamăgi, dar dragostea Mea nu dă greș niciodată. Dragostea Mea este singura constantă care îți va ține viața împreună dacă o primești, așa că primește-o. Încălzește-te în ea, scaldă-te în ea, înoată în ea, rămâi în ea. (Ioan 15:9, parafrazare)

 

Atunci, când te vei consolida în temelia versetului 9, poți continua să citești versetul 10: „Dacă vei păstra poruncile Mele, vei rămâne în dragostea Mea, la fel cum am păstrat poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10). Cu alte cuvinte, Iisus spune ceva de genul: „Prin faptul că te încrezi în Mine până în punctul de a face ceea ce spun Eu este un semn că rămâi în dragostea Mea.”

Ai încredere în Dumnezeu, chestiunea rămânerii este soluționată din partea Lui. „Cine mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el.” Dar s-ar putea să nu fie stabilită din partea ta. S-ar putea să te lupți încă cu vechea mentalitate de servitor. În loc de odihnă există nesiguranță. În loc de bucurie există anxietate. Sunt în El? Pot fi tăiat? Dacă acesta ești tu, lasă-L pe Iisus să vorbească nesiguranței tale:

34Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: „Oricine face păcat este robul păcatului. 35Și robul nu trăiește în casă pentru totdeauna, Fiul însă trăiește pentru totdeauna. 36De aceea dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8:34-36)

Realitatea este că tu ești liber într-adevăr pentru că Iisus te-a eliberat. Realitatea este că rămâi în viță de vie, pentru că L-ai mărturisit ca Domn. Dar este posibil să nu experimentezi această realitate. S-ar putea să simți că nu ești liber sau că nu rămâi. Deși ești un fiu cu un loc permanent în familie, este posibil să te gândești și să acționezi ca sclavul care obișnuiai să fii înainte. Există o singură soluție: reînnoiește-ți mintea! Încetează să trăiești după sentimente și începe să umbli prin credință. Tu locuiești în El de fapt, așa că începe să locuiești în practică.

 

Cum se exprimă dragostea în ascultare?

Unii tratează Biblia ca și cum ar fi o carte de reguli pentru a fi căsătorit cu Iisus. Ei cred că vor avea o căsătorie fericită dacă vor face tot ce spune Biblia sau cel puțin tot ceea ce spune Iisus. Dar dragostea nu funcționează așa. Dacă Îl iubești pe Iisus, tu nu ai nevoie de reguli și, dacă nu Îl iubești pe Isus, regulile nu te vor ajuta. Dragostea vine din inimă, nu dintr-o carte.

Și totuși dorim reguli și instrucțiuni. „… Doamne, trebuie să existe ceva ce pot face.” Așa că Dumnezeu, în îndurarea și răbdarea Sa, ne oferă mama tuturor poruncilor:

 

Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții, cum Eu v-am iubit. (Ioan 15:12)

Chiar acolo este harul. Iisus nu ne dă legea care trebuie ascultată. Nici nu ține un bâtă mare peste capul nostru și ne spune: „Iubiți-vă unii pe alții pentru a dovedi că Mă iubiți.” El a spus că dragostea noastră pentru ceilalți nu poate fi decât un răspuns la dragostea Lui pentru noi. El conduce, noi urmăm. El dă, noi primim, și numai atunci putem da ceea ce am primit.

Vezi înțelepciunea lui Iisus aici? Dacă ești acel fel de persoană care dorește reguli, vei găsi aceasta imposibil de ținut. Dacă nu ai experimentat dragostea Lui necondiționată, vei lupta să iubești pe ceilalți și vei eșua din nou și din nou. Citește cuvintele lui Iisus ca și lege, și nevoia ta de har va fi în curând evidentă. „Doamne, ajuta-mă. Nu o pot face.”

Acum, Dătătorul harului te are acolo unde te vrea – la capătul puterilor tale și gata să bei din fântâna dragostei Sale. Tu începi să te concentrezi asupra celei de-a doua părți a poruncii Sale: „…așa cum Eu te-am iubit.” Îți amintești crucea și mormântul gol, și te gândești la tot ce a făcut Iisus pentru tine. El te-a iubit, te-a iertat și te-a luat pentru El Însuși. Toate acestea le-a făcut înainte ca tu să faci ceva.

Harul sare din cuvintele Sale și cade asupra ta într-o îmbrățișare asemănătoare cu a ursului. Într-o clipă, totul se schimbă și devii o persoană diferită. O persoană îmbrățișată. Un copil drag și preaiubit al lui Dumnezeu. Pe măsură ce primești dragostea Tatălui tău, găsești că nu o poți ține pe toată în tine. Tu trebuie să o împarți cu alții sau vei exploda.

„Dragostea lui Hristos ne constrânge,” a spus Pavel (2 Corinteni 5:14). Ne energizează și ne motivează. Când ai fost stăpânit de puterea unei mari afecțiuni, ea îți permite să iubești extravagant. Afli că respectarea poruncii lui Iisus este mai ușoară decât încălcarea ei. Acest lucru nu se datorează faptului că harul ne ajută să păstrăm regulile – poate nici nu știm care sunt regulile – ci pentru că Hristos trăiește în noi; și ceea ce spune Hristos, El face.

Legea lui Dumnezeu şi Legea lui Hristos

Textul de memorat: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10)

În majoritatea statelor lumii există o anumită ierarhie a legilor. Pe poziţia cea mai înaltă în această ierarhie se află legile emise de guvern, care trebuie respectate de întreaga populaţie a statului respectiv. Mai sunt apoi legile teritoriale, care îi privesc pe locuitorii dintr-o anumită regiune. Iar în final, mai sunt şi legile locale, valabile în unităţile teritoriale mai mici. Fiecare subîmpărţire teritorială poate emite legi relevante pentru locuitorii ei, dar nu poate emite o lege care să intre în conflict cu legile naţionale. Există cazuri în care o anumită lege poate fi aplicată diferit în funcţie de context, însă aplicarea nu trebuie să se abată de la spiritul legii.

În calitatea sa de Conducător suprem al universului, Dumnezeul Creator a stabilit anumite legi pentru toate făpturile pe care le-a creat. Când a ales de bunăvoie să Se facă asemenea oamenilor, Domnul Hristos a acceptat să ducă o viaţă de ascultare de Tatăl Său şi de poruncile Sale (Filipeni 2:5-11). De aceea, toate învăţăturile lui Hristos, perspectiva pe care a oferit-o asupra Legii şi chiar porunca „nouă” pe care a dat-o, au fost în armonie deplină cu Legea Tatălui.
_____________________
Un proiect pentru inima ta

Pentru meditaţie şi rugăciune

„Combinaţi afecţiunea cu autoritatea, bunătatea şi compasiunea cu restricţiile hotărâte. Dăruiţi-le copiilor voştri din ceasurile voastre de răgaz. (…) Cultivaţi prietenia cu ei, mai ales cu fiii voştri. În acest fel, veţi fi o puternică influenţă spre bine.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 365
__________&__________

Legea şi Prorocii

Unii sunt de părere că Decalogul, – Cele Zece Porunci date prin Moise la Sinai, – a fost valabil numai pentru israeliţi şi că, după răstignire, în cadrul Noului Legământ al harului, ele au încetat să mai fie obligatorii. Alţii susţin că ele mai sunt valabile şi acum, dar nu pentru creştini, ci numai pentru evrei. După cum am văzut, Biblia arată, într-adevăr, că niciun om nu este mântuit prin faptele Legii, însă nu îi dă nimănui permisiunea de a încălca Legea lui Dumnezeu. Dacă ne-ar da această permisiune, practic, ne-ar da voie să păcătuim, şi atunci s-ar contrazice pe ea însăşi.

Dumnezeu le-a descoperit israeliţilor condiţiile legământului sub forma Decalogului scris pe tablele de piatră. Există însă în Vechiul Testament multe alte porunci, legate de anumite situaţii, care nu se regăsesc în Decalog. În dorinţa lor de a lămuri mai bine voinţa divină, rabinii au formulat 613 legi pe care le-au ancorat în Cele Zece Porunci. Domnul Isus include în voinţa descoperită a lui Dumnezeu şi cărţile profeţilor: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii” (Matei 5:17). Aşadar, Legea lui Dumnezeu este prezentată succint în Cele Zece Porunci, dar este alcătuită din toate poruncile date de El prin profeţi.

1. Compară Matei 19:16-22 cu 22:34-40. Ce ne spun aceste pasaje biblice despre poziţia Domnului Isus faţă de Cele Zece Porunci?

Dumnezeu a dat în Scriptură sute de porunci, însă a oferit în Decalog câteva mari principii care pot fi aplicate oriunde. În discuţia Sa cu tânărul bogat, Domnul Isus a menţionat pe scurt cinci porunci din cele zece. O prezentare şi mai concisă a acestor porunci fundamentale se găseşte în Deuteronomul 6:5 şi Leviticul 19:18 – iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Domnul Isus declară cu privire la aceste principii: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii” (Matei 22:40). Aşadar, observăm că Domnul Hristos şi Dumnezeu Tatăl sunt una în scopuri, întrucât amândoi îi îndeamnă pe oameni să iubească aşa cum sunt iubiţi şi să-şi exprime această dragoste prin ascultarea de Lege.

Cum îţi manifeşti iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de semeni?

„Regulile iubirii” (Ioan 15:10)

Scriptura ne arată prin câteva exemple că Domnul Isus a ascultat de Legea lui Dumnezeu. De pildă, în Luca 2:51 se spune că, după ce a fost găsit de părinţii Lui în templu, la Ierusalim, Isus S-a întors cu ei acasă şi „le era supus”. Mai târziu, când a fost ispitit în pustie, El nu i S-a închinat lui Satana, pentru că porunca spune că închinarea trebuie să Îi fie adusă numai lui Dumnezeu (Luca 4:8). Sunt şi câteva exemple ale modului în care El a păzit Sabatul (vezi Luca 4:16). În Filipeni 2:5-11, apostolul Pavel scrie că viaţa Domnului Isus s-a întemeiat în întregime pe ascultarea de Dumnezeu, iar în Evrei 4:15, se menţionează că El a fost ispitit, dar nu a păcătuit niciodată. De aceea, în ultimele ore din viaţa Sa Domnul Hristos a putut spune: „Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui” (Ioan 15:10).

2. Citeşte Ioan 13:34,35. De ce a spus Domnul Isus că porunca pe care le-o dădea ucenicilor atunci era „nouă”?

Domnul Isus a cunoscut relaţia dintre păzirea poruncilor şi dragoste: dovada iubirii este ascultarea de porunci. Cele Zece Porunci s-ar putea numi şi „regulile iubirii”, întrucât ele ne arată cum doreşte Dumnezeu să ne manifestăm iubirea faţă de El şi faţă de ceilalţi oameni.

Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:16) şi, de aceea, când prezintă porunca Sa cea „nouă” din Ioan 13:34,35, Domnul Isus nu face decât să amplifice legea iubirii care îşi are originea în Tatăl Său (Ioan 3:16). El adaugă o dimensiune nouă la porunca de a-i iubi pe semenii noştri ca pe noi înşine, şi anume aceea de a-i iubi aşa cum ne iubeşte El pe noi.

„Atunci când au fost rostite aceste cuvinte, ucenicii nu le-au putut înţelege, dar, după ce au fost martori la suferinţele lui Hristos, după răstignirea, învierea şi înălţarea Lui la cer şi după coborârea Duhului Sfânt peste ei, în Ziua Cincizecimii, au avut o înţelegere mai clară a iubirii lui Dumnezeu şi a naturii acelei iubiri pe care trebuiau să o aibă unul faţă de altul,” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 547

Citeşte 1 Ioan 3:16, ţinând cont de ideile prezentate în secţiunea de astăzi a studiului. Cum putem manifesta o astfel de dragoste? Cum putem „să ne dăm viaţa pentru fraţi”?

„M-am făcut tuturor totul”

3. Studiază cu atenţie referirile la Lege din 1 Corinteni 9:19-23. Ce vrea să spună Pavel aici? De ce insistă el atât de mult asupra Legii?

Dorinţa lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să primească darul vieţii veşnice oferit de El şi să devină cetăţeni ai Împărăţiei Sale. În pasajul din 1 Corinteni, apostolul Pavel descrie metoda prin care încerca să le aducă oamenilor la cunoştinţă vestea aceasta salvatoare. Conştient fiind de faptul că unii nu reuşeau să o primească din cauza barierelor culturale, el se adapta culturii acelei populaţii pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi pentru Evanghelie.

Toţi oamenii care se alătură Împărăţiei lui Dumnezeu se supun implicit Legii Sale. Acest lucru este valabil şi în dreptul slujitorilor Evangheliei. Pavel declară că, deşi foloseşte metode inovatoare de a lucra cu oamenii, urmăreşte de fiecare dată să rămână în perimetrul trasat de preceptele divine. Dorinţa lui de a-i vedea pe oameni mântuiţi nu îl determină să recurgă la compromisuri de ordin moral. El se adaptează la legile unei anumite culturi, dar numai în măsura în care ele nu intră în conflict cu legea supremă, cu Legea Lui Dumnezeu. Principiul după care se ghidează în lucrarea sa este „Legea lui Hristos” (1 Corinteni 9:21).

Expresia „Legea lui Hristos” poate avea şi înţelesul de „metoda folosită de Hristos”. Legea lui Hristos are la bază iubirea faţă de toţi oamenii, nu numai faţă de câţiva privilegiaţi. Pavel nu intenţionează să o înfăţişeze ca fiind distinctă de Legea lui Dumnezeu. Cele două lucrează împreună în mod armonios: Legea dragostei lui Hristos este întrebuinţată pentru a le prezenta celor mântuiţi prin har Legea Dumnezeului iubitor. De altfel, întregul pasaj din 1 Corinteni 9, în care Pavel îşi prezintă cu atâta deschidere dispoziţia de a face tot posibilul pentru a-i câştiga pe cei pierduţi, este o ilustrare perfectă a iubirii care se jertfeşte pe sine, iubire descoperită de „Legea lui Hristos”.

Cât de dispus eşti să renunţi la tine însuţi pentru a-i câştiga pe oameni pentru Hristos? Cât de mult ai renunţat la tine până acum? Cât din Legea lui Hristos ai respectat până acum?

Împlinirea Legii lui Hristos (Galateni 6:2)

Dumnezeu le-a descoperit voinţa Sa tuturor oamenilor capabili să înţeleagă (Romani 1:20; 2:12-16) atât prin textul scris, cât şi prin natură. De aceea, nimeni nu poate pretinde că nu ar avea cunoştinţă despre cerinţele Sale elementare. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23) şi, astfel, au ca destin moartea (Romani 6:23; Ezechiel 18:4). Cu toate acestea, nu avem motive să disperăm: blestemul morţii a fost anulat şi înlocuit cu darul vieţii veşnice oferit prin viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos (Efeseni 2:8). Potrivit apostolului Pavel, harul ar trebui să-i dea credinciosului puterea de a duce o viaţă de ascultare (Romani 6:15; Efeseni 2:10; Tit 2:11-14), deşi, după cum o ştim prea bine, nu suntem întotdeauna atât de ascultători şi de credincioşi cum ar trebui.

4. Ce înseamnă, în mod practic, să împlineşti Legea lui Hristos? Galateni 6:1-5.

Orice om este supus ispitei şi, în momentele lui de slăbiciune, se poate să păcătuiască. Creştinul sensibil va ţine cont de faptul acesta şi nu va sări imediat să-l condamne pe fratele de credinţă căzut în greşeală. Domnul Isus, deşi nu a păcătuit niciodată, a fost dispus să îi ajute pe cei doborâţi de păcat. Ellen G. White nota că „El n-a mustrat cu asprime slăbiciunea omenească” (Hristos, Lumina lumii, p. 353). Pavel i-a îndemnat pe creştini să se ridice unul pe altul cu duhul blândeţii (Galateni 6:1), adică să se încurajeze unul pe altul să asculte din nou de poruncile lui Dumnezeu.

Legea lui Hristos este motivată de îndurare. Dacă Hristos nu Şi-ar fi dat viaţa ca jertfă, nu am avea motive să păzim Legea lui Dumnezeu. Totuşi El ne-a pus la dispoziţie viaţa veşnică şi aceasta ne dă curajul ca, după momentele de slăbiciune, să ne întoarcem la păzirea Legii Sale. Pentru credincioşi, Legea lui Hristos ar trebui să fie mijlocul de a-l aduce pe păcătosul pocăit înapoi, la Legea lui Dumnezeu, legea iubirii Sale.

Gândeşte-te la o situaţie în care ai greşit şi ţi s-a arătat har. Ce poţi face pentru ca, atunci când cineva îţi greşeşte, să îl tratezi aşa cum ai fost tratat şi tu?

Legea şi judecata (Ioan 5:30)

Legea lui Dumnezeu este o lege a îndurării, însă, la sfârşit, El o va întrebuinţa ca standard pe baza căruia îi va judeca pe oameni. El i-a oferit păcătosului multe ocazii de a se pocăi şi de a se angaja să-I fie loial, dar vine ceasul când va spune: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe, cine este întinat să se întineze şi mai departe, cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe” (Apocalipsa 22:11). Prin aceste cuvinte, va fi anunţată judecata finală.

5. Ce ni se spune despre judecată în Apocalipsa 14:7? Dar în Faptele 17:31; 2 Timotei 4:1 şi 2 Corinteni 5:10? Ce ne spune Ioan 5:30 despre rolul îndeplinit de Domnul Isus la judecată?

Domnul Hristos Şi-a păstrat relaţia specială cu Tatăl Său şi după ce a lăsat deoparte prerogativele divine şi a devenit om (Filipeni 2:5-11). Când conducătorii religioşi L-au acuzat de blasfemie, El le-a spus că primise de la Tatăl autoritatea de a îndeplini anumite lucrări (Ioan 5:19-30), printre care şi judecata. Faptul că Tatăl i-a încredinţat Fiului judecata este o dovadă de mare bunătate, fiindcă Hristos S-a făcut om şi este în măsură să ne judece fără părtinire. El a trăit pe acest pământ şi nu va condamna pe nimeni pe nedrept. De fapt, nu El este cel care îl condamnă pe păcătosul nepocăit, ci omul se condamnă singur prin refuzul de a asculta de porunca lui Dumnezeu (Ioan 12:48).

Mulţi oameni ştiu ce cuprinde Legea lui Dumnezeu, dar nu ştiu cum să o respecte. Legea nu este o listă cu obligaţii de îndeplinit, pe care trebuie să le bifăm ca să putem fi primiţi în Împărăţia cerului. Ea este un mijloc prin care ne manifestăm dragostea în diferite forme. Noi nu împlinim Legea pentru a câştiga favoarea lui Dumnezeu, ci pentru a le împărtăşi celor din jur dragostea Sa. Legea indică măsura în care am manifestat dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. La Judecata finală, Hristos va conduce lucrările şi va stabili verdictul în baza „legii slobozeniei” (Iacov 2:12).

Studiu suplimentar

Citeşte capitolele „Disciplina bisericească”, p. 260-264, şi „Stimaţi-vă unii pe alţii”, p. 260-266, din Mărturii, vol. 7, de Ellen G. White.

„«Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos!» Şi aici, datoria noastră este prezentată cât se poate de clar. Cum e posibil ca aşa-numiţii urmaşi ai lui Hristos să privească cu atâta nepăsare aceste îndemnuri inspirate? (…)

Prea puţin ne cunoaştem inimile şi prea puţin de dăm seama de nevoia noastră după îndurarea lui Dumnezeu. De aceea manifestăm într-o măsură atât de mică mila aceea plăcută pe care ne-o arată Isus şi pe care ar trebui să o arătăm unii faţă de alţii. Ar trebui să ne aducem aminte că fraţii noştri de credinţă sunt nişte oameni muritori, slabi şi greşiţi, la fel ca noi. Să presupunem că un frate al nostru, prin neveghere, a fost doborât de ispită şi, contrar felului său de a se comporta de obicei, a comis o greşeală; ce atitudine să luăm faţă de el? Din istoria biblică aflăm că unii dintre oamenii prin care Dumnezeu a făcut o lucrare mare şi bună au comis păcate grave. Domnul nu a trecut pe lângă ei fără să-i mustre, dar nici nu S-a lepădat de ei. Când s-au pocăit, El i-a iertat cu bunătate, le-a descoperit prezenţa Sa şi a lucrat prin ei. Muritorii sărmani şi slabi ar trebui să îşi dea seama cât de mult au nevoie de milă şi de răbdare din partea lui Dumnezeu şi a fraţilor lor şi să fie atenţi cum îi judecă şi îi condamnă pe alţii.” – Ellen G. White, The Signs of the Times, 25 ian. 1883

Întrebări pentru discuţie

1. Meditează la paragraful de mai sus. De ce este atât de important să ne purtăm cu îndurare faţă de cei care cad în păcat?

2. Dă exemple de oameni din Biblie care au căzut în păcat şi pe care Dumnezeu i-a iertat şi a continuat să lucreze prin ei. Ce lecţie importantă desprindem din viaţa lor?

3. Cum putem impune disciplina în biserică, manifestând, totodată, har şi îndurare faţă de cei căzuţi în păcat? Ce motive avem să nu privim disciplina şi harul ca pe două concepte opuse unul altuia?

 

Care sunt cele mai mari porunci de care depinde legea lui Dumnezeu ?

 

Atunci când vei întreba pe oameni, în general oamenii îți vor răspunde ce au auzit și ei de la liderii lor religioși, și anume să iubești pe “Domnul Dumnezeu” și “pe aproapele tău”!

Ei uită însă că Dumnezeu are un Nume: Iehova, Dumnezeu îi precizează lui Moise spunându-i: Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta este numele Meu în etern” – Exod 3:15, Sânta Scriptură 1874.

Una este să iubește  o persoană cu o identitate precisă: Iehova, și alta să iubești un Dumnezeu fără nume, un Dumnezeu vag!

Apoi, ei uită de Cristos și se mai numesc: “Creștini”! Căci Dumnezeu la inspirat pe Pavel să scrie în Biblie: Dacă nu-L iubeşte cineva pe Domnul Isus Hristos, să fie anatema!“ – 1Corinteni 16:22, GBV 2001.

Chiar dacă în legea Vechiului Legământ, făcută de Iehova cu Israel prin intermediul lui Moise, a avut aceste două principale porunci ale legii: să-L iubim pe “Iehova, Dumnezeu” (Deuteronom 6:5), și pe aproapele nostru ca pe noi înșine (Levitic 19:18), în aceste porunci se cuprinde legea lui Moise și cărțile profeților din vechiul legământ, după cum a confirmat Domnul Isus: De aceste două porunci depind toată legea şi profeţii“ – Matei 22:37-40. Legea fiind valabilă până la moartea lui Isus (Efeseni 2:11-22; Coloseni 2:14-17).

Totuși creștinii se află în Noul legământ făcut de Iehova prin Isus Fiul Său (Evrei 8:6-13; 1Timotei 2:5-6), nu prin Moise (Evrei 3:3-6).

Biblia numește legea Noului Legământ după cum urmează: legea lui Dumnezeu (1Corinteni 9:21), legea lui Cristos (Galateni 6:2), legea Spiritului de viaţă (Romani 8:2), legea credinţei (Romani 3:27), legea libertăţii (Iacob 2:12); legea desăvârşită a libertăţii (Iacob 1:25); legea regală (Iacob 2:8), poruncile lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:17; Apocalipsa 14:12); poruncile lui Cristos (Ioan 14:15,Ioan 14:21; Ioan 15:10; 1Ioan 2:3).

Iar legea Noului Legământ, cuprinde toate poruncile date de Dumnezeu prin Domnul Isus (Ioan 8:38; Ioan 10:18; Ioan 12:49; Ioan 15:15) şi care sunt prezentate în Evanghelii.

Legea Noului Legământ, cuprinde şi poruncile date de Domnul prin apostoli, fie cele transmise verbal (Fapte 1:2; Fapte 10:42; Fapte 20:35; 1Ioan 3:23), fie prin inspiraţia Spiritului Sfânt, toate acestea consemnate în cărţile Scripturilor Creștine (1Tesaloniceni 4:2; 2Tesaloniceni 3:6; 2Timotei 3:16-17).

 

LEGEA NOULUI LEGĂMÂNT ARE TREI PĂRȚI, SAU PORUNCI PRINCIPALE, CUPRINZĂTOARE:

  1. Să Îl iubim pe Dumnezeu, demonstrând aceasta prin ascultarea de porunci (1Ioan 5:2-3).
  2. Să Îl iubim sincer pe Isus ca Domn al nostru(Efeseni 6:24;1Corinteni 16:22).

III. Să ne iubim aproapele, ca pe noi înșine (Romani 13:8-10; Galateni 5:14). Porunca de a ne iubi aproapele, adică pe toți oamenii, implică și a ne iubi: a) fraţi de credinţă (Galateni 6:10; 1Tesaloniceni 4:9-11; Evrei 13:1), b) familia (Efeseni 6:1-4; Coloseni 3:18-20; 1Timotei 5:3-4), c) pe oameni în general (Galateni 5:14; 2Petru 1:7), dar şi pe duşmani (Matei 5:38-48).

În componenţa acestei legi a iubirii, sunt implicate şi alte legi după cum urmează, vezi: Matei 7:12; Romani 13:9-10; Galateni 6:2; Efeseni 6:2; Iacob 2:8.

Aceste trei porunci cuprind toată legea Noului Legământ! Adică de cele trei porunci depind cele peste 100 de porunci pe care le găsim în Scripturile Creștine (Noul Testament).

 

Statele Unite în profeţia biblică

Statele Unite în profeţia biblicăLesson 21

Oare o fi adevărat? America în profeţia biblică – absolut! Când te gândeşti, este normal ca naţiunea cea mai puternică şi cea mai influentă de pe pământ să joace un rol vital în ultimile evenimente uimitoare ale încheierii istoriei acestei lumi. Dar chiar mai multe surprize vă aşteaptă pe când Biblia descoperă cum a ajuns la existenţă şi de ce naţiunea conducătoare a lumii! Înainte de a începe acest ghid de studiu, vă rog să citiţi Apocalipsa 13:11-18, deoarece aceste opt versete vă oferă un tablou profetic despre America în zilele care ne stau în faţă.
Fiara din Apocalipsa 13:1-10 simbolizează papalitatea.

Fiara din Apocalipsa 13:1-10 simbolizează papalitatea.

1. Două puteri mondiale sunt simbolizate în Apocalipsa capitolul 13. Care este prima putere?

Răspundeţi:   Fiara cu şapte capete (Apocalipsa 13:1-10) nu este altcineva decât papalitatea romană. (Vezi ghidul studiului 15 ca să ai o viziune completă asupra acestui subiect.) Reţine că fiarele din profeţia biblică simbolizează naţiuni sau puteri mondiale (Daniel 7:17, 23).

În 1798, generalul Berthier i-a făcut o rană de moarte papalităţii când l-a luat prizonier pe papa.

În 1798, generalul Berthier i-a făcut o rană de moarte papalităţii când l-a luat prizonier pe papa.

2. În ce an, s-a prezis că papalitatea îşi va pierde influenţa şi puterea mondială?

“Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.” Apocalipsa 13:5.

Răspundeţi:   Biblia a prezis că papalitatea ăşi va pierde influenţa mondială şi puterea la sfârşitul celor 24 de luni. Această profeţie s-a împlinit în 1798, când generalul lui Napoleon, Berthier l-a luat prizonier pe papă şi puterea papală a primit o rană de moarte. (Pentru toate amănuntele, vezi ghidul studiului 15).

Fiara din Apocalipsa 13:11-18 simbolizează America.

Fiara din Apocalipsa 13:11-18 simbolizează America.

3. Despre care naţiune s-a prezis că se va ridica cam pe la aceeaşi vreme când papalitatea îşi primea rana de moarte?

“Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară,care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.” Apocalipsa 13:11.

Răspundeţi:   Luarea papei ca prizonier amintită în versetul 10 a avut loc în 1798, iar noua putere (versetul 11) a fost văzută ridicându-se cam în acelaşi timp. Statele Unite şi-au declarat independenţa în 1776, au votat constituţia în 1787, au adoptat Legea Drepturilor Omului în 1791 şi au fost recunoscute ca putere în lume prin 1798. Perioada i se potriveşte evident Americii. Nici o altă putere nu s-ar putea compara.

Profeţia a prezis că America se va ridica dintr-o regiune slab populată.

Profeţia a prezis că America se va ridica dintr-o regiune slab populată.

4. Ce înseamnă că fiara “s-a ridicat din pământ”?

Răspundeţi:   Această naţiune se ridică “din pământ” în loc să se ridice din apă aşa cum s-au ridicat celelalte naţiuni amintite în Daniel şi Apcalipsa. Ştim din Apocalipsa că apa simbolizează ţinuturi ale lumii cu multă populaţie. “Apele pe care le-ai văzut pe care şade desfrânata, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Apocalipsa 17:15. Prin urmare, pământul reprezintă opusul. Înseamnă că această nouă naţiune se va ridica într-o regiune a lumii care practic fusese nepopulată înainte de anii 1700. Nu putea să se ridice dintre naţiunile populate şi luptătoare ale Vechii Lumi. Trebuia să apară pe un continent slab populat.

5. Ce simbolizează cele două coarne ca de miel şi lipsa cununilor?

Răspundeţi:   Cornele reprezintă regi şi regate sau guverne (Daniel 7:24 8:21). În acest caz, ele reprezintă cele două principii după care se conduce America: libertate civilă şi religioasă. Aceste două principii de guvernare s-au mai numit “republicanism” (un guvern fără un rege) şi “protestantism” (o bserică fără un papă). Alte naţiuni din vremuri de demult i-au obligat pe oameni să sprijine prin dări religia de stat. Majoritatea au şi asuprit pe disidenţii religioşi, dar America a stabilit ceva cu totul nou: Libertatea de a te închina aşa cum vrei fără ca guvernul să intervină sau să comandeşi cu protecţie guvernamentală. Lipsa cununilor înseamnă o formă republicană de guvernare mai degrabă decât o monarhie. Coarnele asemenea unui miel denotă o naţiune nevinovată, tânără, iubitoare de pace, care nu asupreşte şi spirituală. De 28 de ori se face referire la Domnul Isus în Apocalipsa ca la un miel. Deci, acest guvern nou încerca să-I susţină principiile. Nici o altă putere de pe pământ nu i s-ar fi putut potrivi caracteristicilor şi perioadei de timp fiarei cu coarne de miel, cu excepţia Americii.

Notă specială: Cât ne-am mai dori să putem să ne oprim aici în descrierea făcută de Domnul Isus Americii, dar nu putem, pentru că nici El nu S-a oprit aici. Ceea ce urmează este zdruncinător şi tulburător. America este într-adevăr o ţară marecu libertatea ei de conştiinţă, presă, vorbire şi întreprindere protecţia pe care o oferă, ocaziile ei de aur, simţământul de fair play, simpatia ei pentru cei asupriţi şi puternica ei orientare creştină. Nu este desăvârşită, dar chiar şi acum nenumăraţi oameni din alte ţări se grăbesc să devină cetăţeni americani în fiecare an. Dacă uşile Americii s-ar deschide larg, o mare parte din populaţia lumii s-ar muta imediat în Statele Uniteîn “raiul pe pământ” aşa cum îl percep ei. Trist, dar această ţară bogat binecuvântată se va schimba drastic în zilele care urmează, grăbind încercări şi vaiuri fără pereche pentru poporul lui Dumnezeu. Declarăm asta cu reticenţă şi multă îngrijorare.

În timpul sfârşitului America îi va sili pe oameni fie să se închine, fie să fie pedepsiţi.

În timpul sfârşitului America îi va sili pe oameni fie să se închine, fie să fie pedepsiţi.

6. Ce înseamnă când profeţia din Apcalipsa 13:11 declară că America va vorbi ca un “balaur”?

Răspundeţi:   Aşa cum am aflat în ghidul studiului 20, balaurul este Satana, care lucrează prin diferite guverne ale pământului ca să-şi instaureze împărăţia lui cea rea şi să zdrobească biserica lui Dumnezeu prin persecutarea şi nimicirea poporului Său. Scopul Satanei a fost din totdeauna să uzurpe puterea şi scunul de domnie al lui Dumnezeu şi să-i silească pe oameni să i se închine şi să asculte de el. (Vezi Ghidul studiului 2 pentru mai multe detalii). Aşa că “vorbea ca un balaur” înseamnă că Statele Unite (sub influenţa Satanei) îi vor sili pe oameni, la timpul sfârşitului, să se închine contrar conştiinţei sau vor fi pedepsiţi.

Religia apostaziată şi guvernul civil se vor uni la sfârşitul timpului ca să forţeze conştiinţa oamenilor.

Religia apostaziată şi guvernul civil se vor uni la sfârşitul timpului ca să forţeze conştiinţa oamenilor.

7. Ce va face America anume ca să o facă să vorbească asemenea unui balaur?

Răspundeţi:   Urmăriţi cele patru puncte cruciale:

A. “Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei.” Apocalipsa 13:12. America va deveni o putere persecutoare care îi va sili pe oameni să acţioneze împotriva conştiinţei lor, aşa cum a prcedat Roma papalăcare este zugrăvită în prima jumătate a capitolului 13 din Apocalipsa.

B. “Şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Apocalipsa 13:12. Statele Unite vor conduce naţiunile lumii în a sili închinarea şi credincioşia faţă de antihristul papal. Problema este şi a fost întotdeauna închinarea. Cui i te vei închina şi de cine vei asculta? De Domnul Hristos Creatorul şi Răscumpărătorul tău sau de Antihrist? Orice suflet de pe pământ i se va închina în cele din urmă unuia sau celuilalt. Întreaga abordare va apărea profund spirituală. Vor avea loc minuni incredibile (Apocalipsa 13:14, 15) care vor înşela miliarde (Apocalipsa 13:3).

Aceia care vor refuza să i se alăture acestei mişcări vor fi consideraţi radicali fără de Dumnezeu. Isus numeşte America protestantă din timpul sfârşitului un “prooroc mincinos” (Apocalipsa 19:20 20:10), deoarece va părea demnă de încredere şi spirituală dar în schimb va fi satanică în purtarea ei.

Toate acestea s-ar putea să pară imposibile, dar cuvintele Domnului Isus sunt întotdeauna demne de încredere şi adevărate (Tit 1:2). El a prezis ridicarea şi căderea celor patru imperii universale şi a Antihristului (Daniel capitolele 2 şi 7) într-o vreme când astfel de preziceri păreau ciudate şi incredibile, dar toate s-au petrecut exact aşa cum au fost prezise. Avertizarea Lui pentru noi cei de azi cu privire la profeţie este: “Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.” Ioan 14:29.

C. “Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:14. Statele Unite îi vor face chip fiarei legiferând închinarea religioasă. Vor da o lege care să ceară să te închini şi îi vor sili pe oameni fie să asculte, fie să fie omorâţi. Această acţiune reprezintă o imitaţie sau un chip al alianţei biserică-stat pe care a folosit-o papalitatea în timpul evului mediu, când era în putere, atunci când milioane au fst omorâţi pentru credinţa lor. America va alia guvernul civil şi protestantismul apostaziat într-o “căsătorie” care va sprijini papalitatea. Va influenţa atunci toate naţiunile lumii să-i urmeze exemplul. Astfel, papalitatea va câştiga sprijinul lumii întregi.

D. “Şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” Apocalipsa 13:15. Statele Unite, în calitate de lider al acestei mişcări internaţionale, va influenţa toate naţiunile lumii să impună un decret de moarte universal asupra tuturor celor care refuză să se închine fiarei sau chipului ei. Un alt nume pentru această coaliţie mondială este “Babilonul cel mare.” (Ghidul studiului 22 vă va oferi mai multe informaţii.) Această alianţă mondială, în numele lui Hristos, va înlocui convingerea pe care o aduce doar Duhul Sfânt cu puterea poliţienească şi va forţa închinarea.

8. Asupra căror probleme anume se va folosi forţa şi decretul de moarte?

8. Asupra căror probleme anume se va folosi forţa şi decretul de moarte?

“I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi ţi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.

Răspundeţi:   Punctele finale de controversă vor fi închinarea şi ascultarea de fiară şi primirea semnului ei–duminica drept zi sfântă–în balanţă cu închinarea şi ascultarea de Hristos şi primirea semnului Său–Sabatul Său cel sfânt, ziua a şaptea. (Pentru detalii, vezi Ghidul studiului 20.) Când problemele vor deveni clare şi oamenii vor fi siliţi fie să se închine duminica şi să calce Sabatul sau să fie omorâţi, acei care vor alege duminica în locul Sabatului, în esenţă, se vor închina fiarei. Ei vor fi ales să asculte de cuvântul unei fiinţe create, al unui om, în loc să asculte de cuvântul Creatorului lor, Domnul Isus Hristos. Iată propria declaraţie a papalităţii: “Biserica a schimbat Sabatul în duminică şi se închină în acestă zi printr-o ascultare tăcută faţă de mandatul Bisericii Catolice.” Hartford Weekly Call, 22 Februarie, 1884.

În timpul celui de-al doilea război mondial, vânzarea alimentelor, combustibilului, pneurilor şi a altor necesităţi se făcea prin cupoane de raţie. Cu siguranţă că s-ar mai putea repeta aşa ceva.

În timpul celui de-al doilea război mondial, vânzarea alimentelor, combustibilului, pneurilor şi a altor necesităţi se făcea prin cupoane de raţie. Cu siguranţă că s-ar mai putea repeta aşa ceva.

9. Ar putea oare guvernul să controleze vânzarea şi cumpărarea?

Răspundeţi:   În timpul celui de-al doilea război mondial, cumpărarea era raţionalizată pentru anume articole (cum ar fi zahăr, pneuri şi benzina pentru maşini) necesitând nişte cupoane de raţie. Fără acele cupoane, banii n-aveau nici o valoare. În acest veac foarte informatizat, s-ar putea înfiinţa cu uşutinţă un sistem care să se bazeze pe numărul nostru de identitate. Dacă nu veţi fi de acord să colaboraţi cu coaliţia mondială, numărul dvs., când va fi perforat înaintea unei cumpărături, s-ar putea să vă descalifice. Nu ştim exact cum va avea loc acest lucru, dar putem fi siguri că va avea loc deoarece aşa declară Dumnezeu că se va întâmpla în Apocalipsa 13:16, 17.

Apariţia celor două puteri
din Apocalipsa 13 este clară. La sfârşitul timpului vor exista două supraputeri: Statele Unite ale Americii şi papalitatea. Statele Unite ale Americii vor sprijini papalitatea inducând popoarele lumii să i se închine fiarei (papalităţii) şi să primească semnul ei sau altfel să moară. Următoarele două întrebări vor evalua puterea acestor două supraputeri.

Papalitatea reprezintă cea mai mare putere politico-religioasă de pe pământ.

Papalitatea reprezintă cea mai mare putere politico-religioasă de pe pământ.

10. Cât de puternică şi de influentă este papalitatea astăzi?

Răspundeţi:   Este cea mai mare putere politico-religioasă din lume. Practic orice ţară importantă din lume îşi are un ambasador oficial sau reprezentant de stat la Vatican. Observaţi următoarele declaraţii:

A. Papalitatea este atât de influentă şi puternică încât aproape orice ţară importantă se consultă cu ea înainte de lua o decizie politică majoră. “Marele ei corp diplomatic întreţine relaţii cu peste 100 de naţiuni.” U.S.News and World Report, 30 Octombrie, 1978, p. 24.

B. Ea îşi asumă meritul de a fi ajutat la căderea comunismului, declarând că Maria, mama lui Isus, a călăuzit strategia papei care a dus la căderea comunismului. “Handmaid or Feminist,” Time, 30 Decembrie, 1991, p. 64, 65.

C. Scopul papei este să unească lumea creştină sub conducerea papalităţii către sfârşitul acestui secol. El a făcut peste 40 de călătorii în lume ca să pună temelia pentru acest scop. Gene H. Hogberg, The Plain Truth, Noiembrie/Decembrie 1989, p. 24, 25.

D. Reacţia mondială a fost aproape copleşitoare. În timpul crizei din Iraq, uneori papa şi preşedintele Americii au discutat problemele lumii la telefon săptămânal. U.S. News and World Report, 13 august, 1990, p. 18.

E. Pe data de 7 iunie 1982, fostul preşedinte Ronald Reagan şi papa Ioan Paul II s-au întâlnit timp de 50 de minute la Vatican şi au elaborat un plan pentru a elimina comunismul. Statele Unite au trimis pe apă tone de echipament modern de comunicaţii spre Polonia (locul de pornire) pentru difuzarea informaţiilor necesare maselor. “The Holy Alliance,” Time, Februarie 1992, p.28, 31, 35.

F. Gorbaciov a declarat: “Tot ceea ce a avut loc în Europa de est în ultimii ani ar fi fost cu neputinţă fără eforturile papei şi rolul enorm, inclusiv rolul politic, pe care l-a jucat pe arena mondială.” Mihail Gorbaciov, Toronto Star, 9 martie, 1992.

Papalitatea, care mai înainte îi numea pe protestanţi “eretici,” acum îi numeşte “fraţi despărţiţi” şi sugerează cu iubire ca toţi să lucreze şi să se roage împreună pentru pace şi prezenţa lui Dumnezeu. Milioane de protestanţi sunt profund impresionaţi. De fapt, mai multe denominaţiuni protestante au avut dialoguri oficiale cu papalitatea ca să încerce să înlăture diferenţele provocate de Reformă.

America este puterea militară numărul unu din lume.

America este puterea militară numărul unu din lume.

11. Cât de puternice şi de influente sunt Statele Unite astăzi?

Răspundeţi:   Statele Unite sunt considerate ca puterea militară numărul unu din lume şi ca centru de infuenţă. Remarcaţi următoarele declaraţii:

A. “Singura supraputere care mai rămâne pe planetă [este America].” “The U.N. Obsession,” Time, 9 mai, 1994, p. 86.

B. “Nu se întrevede în viitorul apropiat nici oputere care să rivalizeze cu Statele Unite.” Charles Krauthammer, “The Lonely Superpower”, The New Republic, 29 iulie, 1992, p. 23

C. Yassir Arafat a numit America “noua Romă” deoarece, aşa cum vechea Romă era supraputerea nedisputată a veacului ei, America este acum numărul unu. Newsweek, 12 august, 1991, p. 33.

D. “Puterea Americii va determina acum toate evenimentele majore de pe glob.” Jim Hoagland, “Of Heroes …”, The Washington Post, 21 august, 1991, p. A-23.

Când o grupare marxistă a răsturnat guvernul din Etiopia, Americii i s-a cerut să negocieze. Când Boris Ielţîn a devenit preşedinte al noii Rusii independente,a vizitat mai întâi America. Fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov s-a întors spre America, atunci când a fost în criză.Când Kuwait a fost invadat, guvernul lui a cerut ajutorul Americii. Războiul condus de Statele Unite împotriva Iraqului a reunit sprijinul aproape a întregului pământ. Un corespondent al Radioului Public Naţional l-a numit pe preşedintele american “preşedintele lumii.” Avem acum “o structură mondială foarte neobişnuită cu o singură putere, Statele Unite, în vârful sistemului internaţional.” Krauthammer, The New Republic, p.23.

12. Este clar că influenţa şi puterea atât a Statelor Unite cât şi a papalităţii cresc cu rapiditate. Care alţi factori ar putea ajuta la crearea climatului necesar pentru darea unei legi mondiale ca

12. Este clar că influenţa şi puterea atât a Statelor Unite cât şi a papalităţii cresc cu rapiditate. Care alţi factori ar putea ajuta la crearea climatului necesar pentru darea unei legi mondiale ca toţi cei care refuză să-şi încalce conştiinţa să fie omorâţi?

Răspundeţi:   Nu-i putem numi cu cerititudine, dar câţiva posibili factori ar putea fi:

A. Activitatea teroriştilor.

B. Revolte şi crime fără număr.

C. Războiul drogurilor.

D. O decădere economică majoră.

E. SIDA şi alte epidemii.

F. Ameninţări nucleare de la naţiuni radicale.

G. Corupţie politică.

H. Încălcări flagrante ale dreptăţii de către tribunale.

I. Abuzuri din partea celor cu bună stare.

J. Mărirea impozitelor.

K. Pornografie şi o imoralitate care îţi provoacă silă.

L. Dezastre înspăimântătoare în toată lumea.

M. Grupuri radicale având “anumite interese”.

N. Criza avorturilor.

Un avânt împotriva corupţiei, nelegiuirii, imoralităţii, îngăduinţei a orice, nedreptăţii, sărăciei, a conducătorilor politici slabi şi fără eficienţă şi multe alte vaiuri asemănătoare ar putea precipita cu uşurinţă o cerinţă pentru ca să se dea legi puternice, la obiect, care să fie şi puse în aplicare.

13. Pe când starea lumii se va înrăutăţi, ce va face Satana ca să înşele masele?

“Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i le dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13, 14.

Răspundeţi:   America va trăi o reînviorare contrafăcută şi va insista ca să se decreteze legi care să-i silească pe toţi să ia parte. (Aceasta este reprezentată de “chipul fiarei” din Apocalipsa 13:14.) Oamenii vor fi siliţi să desconsidere Sabatul sfânt al zilei a şaptea dat de Dumnezeu şi să se închine în schimb ziua “sfântă” a fiarei–duminica. Unii vor adera pur şi simplu din motive sociale sau economice. Starea de lucruri din lume va deveni atât de intolerablă încât va părea că singura soluţie este o mişcare mondială de “întoarcere la Dumnezeu şi la rugăciune”, prin care toţi să se alăture închinării şi rugăciunii duminica. Satana va înşela lumea, făcându-i să creadă că ei trebuie să compromită adevărul biblic şi să sfinţească duminica, dar în realitate, ascultarea de fiară şi închinarea la ea le vor închine oamenilor uşa împărăţiei lui Dumnezeu. Nu este de mirare că Domnul Isus accentuează atât de mult în Apocalipsa problema închinării la fiară şi primirii semnului ei!

În ultimile zile de pe pământ, solia de speranţă dată de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului va ajunge la orice om.

În ultimile zile de pe pământ, solia de speranţă dată de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului va ajunge la orice om.

14. În timp ce va creşte interesul pentru reînviorarea contrafăcută, ce se va întâmpla cu adevărata înviorare universală condusă de poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului?

Răspundeţi:   Biblia declară că întreaga lume va fi “luminată” de slava ei (Apocalipsa 18:1). Se va ajunge la orice om de pe pământ (Marcu 16:15) cu întreita solie pentru timpul sfârşitului din Apocalipsa 14:6-14. Biserica lui Dumnezeu din timpul sfârşitului va creşte cu o viteză uimitoare când milioane de oameni se vor alătura poporului lui Dumnezeu şi vor primi darul mântuirii Sale prin harul şi credinţa în Isus, care îi vor transforma în slujitori supuşi Lui. Mulţi oameni şi conducători din toate ţările lumii vor refuza să i se închine fiarei şi să accepte învăţăturile ei false. În schimb, I se vor închina şi vor asculta doar de Isus. Atunci, vor primi semnul Sabatului Său celui sfânt pe fruntea lor (Apocalipsa 7:2, 3), fiind astfel sigilaţi pentru veşnicie.

Creşterea mare va înfuria mişcarea contrafăcută
Această creştere uimitoare a poporului lui Dumnezeu va înfuria mişcarea contrafăcută. Conducătorii ei se vor convinge pe deplin că cei care refuză să colaboreze cu reînviorarea mondială contrafăcută reprezintă cauza tuturor vaiurilor de pe pământ (Daniel 11:44). Nu le vor mai da voie să cumpere sau să vândă (Apocalipsa 13:16, 17), dar Dumnezeu va avea grijă de hrana lor (Isaia 33:16) şi îi va ocroti (Psalmi 34:7).

15. În disperare, coaliţia condusă de Statele Unite va decide să impună decretul de moarte asupra duşmanilor ei (Apocalipsa 13:15). Ce declară Apocalipsa 13:13, 14 că vor face conducătorii ei ca să-i

15. În disperare, coaliţia condusă de Statele Unite va decide să impună decretul de moarte asupra duşmanilor ei (Apocalipsa 13:15). Ce declară Apocalipsa 13:13, 14 că vor face conducătorii ei ca să-i convingă pe oameni că Dumnezeu este cu ei?

Răspundeţi:   Vor face minuniatât de convingătoare încât toţi vor fi convinşi, cu excepţia copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu din timpul sfârşitului (Matei 24:24).Folosindu-se de duhurile (sau îngerii căzuţi) ai Satanei (Apocalipsa 16:13, 14), ei vor lua chipul drag al celor morţi prin vrăjitorie (Apocalipsa 18:23) şi probabil că se vor da drept profeţi ai Bibliei şi apostoli. Aceste duhuri mincinoase (Ioan 8:44) de demoni vor pretinde fără îndoială că Dumnezeu i-a trimis să-i îndemne pe toţi să vină cu ele.

Satana se dă drept Hristos Îngerii lui se dau drept slujbaşi creştini
Îngerii lui Satana vor apărea şi ei drept oameni evlavioşi ai bisericii, iar Satana va apărea ca un înger de lumină (2 Corinteni 11:13-15). Ca minune supremă, Satana va pretinde că este Isus (Matei 24:23, 24). Dându-se drept Hristos, îi va fi uşor să pretindă că el a schimbat Sabatul în duminică şi îi va îndemna pe urmaşii lui să-şi continue reînviorarea universală şi să înalţe ziua lui “sfântă”duminica.

Miliarde de oameni vor fi înşelaţi
Milioane de oameni, care vor crede că Satana este Isus, se vor închina la picioarele lui şi se vor alătura mişcării de contrafacere. “Întreaga lume mergea după fiară cu o uimitoare admiraţie.” Apocalipsa 13:3, NEB.*

Înşelăciunea va de un efect copleşitor, dar poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului nu se va lăsa înşelat, deoarece ei vor verifica totul după Biblie (Isaia 8:19, 20 2 Timotei 2:15). Biblia declară că legea lui Dumnezeu nu se poate schimba (Matei 5:18). Mai declară că atunci când va reveni Isus, orce ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7), iar El nu va atinge pământul, ci va rămâne pe nori şi Îşi va chema poporul să-L întâmpine în văzduh (1 Tesaloniceni 4:16, 17).

*The New English Bible. (C) 1961, 1970 by the Delegates of the Oxford University Press and the Syndics of the Cambridge University Press. Folosită cu permisiune.

16. Cum ne-am putea feri de înşelăciunile puternice din vremea sfârşitului?

Răspundeţi:   A. Verificaţi fiecare învăţătură după Biblie (2 Timotei 2:15 Fapte 17:11 Isaia 8:19, 20).

B.Urmaţi adevărul pe măsură ce Domnul Isus vi-l descoperă. El făgăduieşte că cei care Îi împlinesc voia nu vor sfârşi niciodată prin a îmbrăţişa o minciună (Ioan 7:17).

C.Staţi lângă Isus în fiecare zi (Ioan 15:5).

Reţineţi: Acesta este al şaselea ghid de studiu din seria noastră de nouă cu privire la întreita solie îngerească. Următorul ghid de studiu vă va descoperi cum vor reacţiona la evenimentele sfârşitului bisericile creştine şi alte religii din lumea întreagă.

17. Sunt gata să mă închin lui Isus şi să ascult de El chiar dacă va însemna batjocură, persecuţie şi în cele din urmă decretul de moarte.

Răspundeţi:


Întrebări de meditat


1. Nu pare corect ca, în criza finală, oameni care n-au auzit niciodată de adevărul lui Dumnezeu să aleagă nevinovaţi o contrafacere şi astfel să-şi piardă mântuirea.

Nimeni nu va fi confruntat cu criza finală fără ca mai înainte să fi auzit (Marcu 16:15) şi să fi înţeles (Ioan 1:9) întreita solie a lui Dumnezeu pentru zilele noastre (Apocalipsa 14:6). Oamenii vor alege să primească semnul fiarei atunci doar pentru că nu doresc să plătească preţul pentru a-L urma pe Hristos.

2. Ce este bătălia de la Armaghedon despre care se vorbeşte în Apocalipsa 16:12-16? Când şi unde se va da ea?

Bătălia de la Armaghedon este ultima bătălie dintre Hristos şi Satana. Se va da pe pământ şi va începe chiar înainte de timpul sfârşitului. Bătălia va fi oprită de cea de-a doua venire a Domnului Isus. Va reîncepe după cei 1000 de ani, când cei răi vor înconjura sfânta cetate în speranţa de a o cuceri. Bătălia se va sfârşi când Dumnezeu va trimite foc din cer asupra celor răi şi îi va nimici (Apocalipsa 20:9). (Ghidul studiului 12 explică cei 1000 de ani în amănunţime.)

Ce înseamnă cuvântul “Armaghedon”?
Armaghedon este un nume simbolic pentru “războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” dintre Hristos şi Satana în care se vor implica toate naţiunile pământului (Apocalipsa 16:12-16, 19).

“Împăraţii Răsăritului” sunt Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. “Răsăritul” în Biblie simbolizează împărăţia lui Dumnezeu din ceruri (Apocalipsa 7:2 Ezechiel 43:2 Matei 24:27). În această bătălie finală, practic se va uini întreaga lume (Apocalipsa 16:14) ca să lupte împotriva lui Isus, Mielul şi împotriva copiilor Lui (Apocalipsa 17:14 19:19). Scopul lor va fi să-i şteargă de pe pământ pe toţi aceia care refuză să se închine fiarei şi să primească semnul ei (Apocalipsa 13:15-17).

Cei care resping adevărul vor fi înşelaţi
Cei care vor refuza să primească întreita solie dată de Dumnezeu pentru aceste ultime zile (deşi ştiu sigur că este adevărată), vor fi puternic înşelaţi aşa că vor ajunge să creadă o minciună (2 Tesaloniceni 2:10-12). Vor începe să creadă sincer că ei susţin marea împărăţie a lui Dumnezeu în încercarea lor de a nimici poporul lui Dumnezeu. Ei îi vor considera pe sfinţi drept nişte fanatici înşelaţi fără nici o nădejde care duc la rău întreaga lume prin refuzul lor de a colabora cu reînviorarea contrafăcută.

ea de-a doua venire a Domnul Isus opreşte lupta
Lupta însăşi va fi mondială. Guvernele vor încerca simultan să-i nimicească pe copiii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu va interveni. Fluviul simbolic Eufrat va seca (Apocalipsa 16:12). Apa reprezintă oameni (Apocalipsa 17:15). Secarea fluviului Eufrat înseamnă că oamenii care au sprijinit fiara (împărăţia lui Satana) subit îşi vor retrage sprijinul. Astfel, sprijinul fiarei se va seca. Coaliţia aliaţilor ei (Apocalipsa 16:13, 14) se va despărţi (Apocalipsa 16:19). Cea de-a doua venire a Domnului Isus va opri această luptă şi va salva poporul Său (Apocalipsa 6:14-17 16:18-21 19:11-20).

Bătălia se va relua după cei o mie de ani
După cei o mie de ani, Satana se va arată pe faţă ca fiind conducătorul forţelor împotriva lui Dumnezeu şi a copiilor Săi. El va relua bătălia împotriva lui Dumnezeu încercând să cucerească sfânta cetate. Atunci Satana şi urmaşii lui vor fi nimiciţi prin foc din cer (vezi Ghidurile studiilor 11 şi 12). Fiecare urmaş al lui Satana va fi nimicit. Fiecvare urmaş al lui Isus va intra în împărăţia Lui veşnică.

3. Biblia declară: “Va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” Ioan 16:2. Credeţi că ar fi cu putinţă ca acest text să se împlinească literal în vremea noastră?

Da. Coaliţia sfârşitului formată din guvernele şi religiile lumii vor pierde în cele din urmă orice compasiune faţă de copiii lui Dumnezeu, care refuză să se alăture înviorării contrafăcute sau să-i adopte simbolul (închinarea la duminică). Ei vor crede că minunile care însoţesc reînviorarea lor îi dovedesc autenticitatea–minuni cum ar fi blnavi vindecaţi sau convertirea unor mari atei, vedete de cinema cunoscute pentru imoralitatea lor, stăpâni ai cartelurilor de droguri şi bine cunoscuţi criminali. Coaliţia va insista ca nimănui să nu i se îngăduie să denigreze această reînviorare mondială care atrage toate religiile. Toţi vor fi îndemnaţi să lase deoparte sentimentele lor personale şi “învăţăturile fanatice” (Sabatul, de exemplu) şi să se alăture restului lumii în reînviorarea ei sinceră pentru pace şi frăţie. Orice altceva în afara reînviorării va fi considerat minor. Aceia care nu vor dori să colaboreze vor fi consideraţi lipsiţi de patriotism, lealitate, anarhişti şi în cele din urmă, fanaticii periculoşi nu trebuie toleraţi. În acea zi, aceia care îi vor omorî pe copiii lui Dumnezeu vor crede că Îi fac o favoare lui Dumnezeu.

4. Când studiez profeţiile lui Daniel şi Apcalipsa, mi se pare că adevăratul vrăjmaş este întotdeauna cel rău. Sunteţi de acord?

Absolut! Aveţi 100% dreptate! Satana este întotdeauna adevăratul vrăjmaş. Satana lucrează prin conducătorii şi naţiunile pământului ca să-i facă rău poporului lui Dumnezeu şi astfel să-I îndurereze pe Domnul Isus şi pe Tatăl. Atât de uşor uităm că Satana este vrăjmaşul. El poartă raăpunderea pentru toate relele. Să dăm vina pe el şi să fim atenţi cum îi judecăm pe oamenii sau organizaţiile care fac rău poporului lui Dumnezeu şi bisericii. Uneori sunt neinformaţi sau chiar total inconştienţi că fac rău cuiva. Dar lucrul acesta nu este valabil în dreptul lui Satana. El este întotdeauna perfect conştient. El Îi face rău intenţionat lui Dumnezeu şi copiilor Săi.

5. Cum va fi afectată profeţia despre America din Apocalipsa 13:11-18 prin moartea papei sau alegerea unui nou preşedinte?

Profeţia se va împlini indiferent de cine este papă sau preşedinte. Un nou preşedinte sau un nou papă s-ar putea să grăbească sau să încetinească împlinirea pentru un timp, dar rezultatul final este asigurat de profeţia biblică.

6. Sunt fiara cu coarne de miel din Apocalipsa 13:11-18 şi “proorocul mincinos” din Apocalipsa 16:13 aceeaşi putere?

Da. În Apocalipsa 19:20, unde Dumnezeu aminteşte de disturgerea fiarei antihristice, Se referă la distrugerea proorocului mincinos. În acest pasaj, Dumnezeu identifică proorocul mincinos cu puterea care “făcea minuni” înaintea fiarei şi “îi înşela pe cei care primiseră semnul fiarei şi pe cei care se închinau chipului ei.” Avem aici o referire foarte clară la activitatea fiarei cu coarne de miel, care este descrisă în Apocalipsa 13:11-18. În acest ghid de studiu, am identificat fiara cu coarne de miel ca fiind Statele Unite ale Americii. Aşa că fiara cu coarne ca de miel şi proorocul mincinos sunt evident aceeaşi putere.


Întrebări test


1. În profeţia biblică, America este simbolizată prin (1)

_____   Un om îmbrăcat într-o haină roşie, albă şi albastră.
_____   Un vultur cu un calculator pe spate.
_____   O fiară cu două coarne ca de miel.

2. Ce reprezintă cele două coarne? (1)

_____   Bogăţie şi putere militară.
_____   Benjamin Franklin şi George WAshington.
_____   Libertate civilă şi religioasă.

3. Ce înseamnă că “ieşea din pământ”? (1)

_____   Că americanilor le place să stea la ţară.
_____   Că această nouă ţară va apărea dintr-un ţinut slab populat.
_____   Că unii din primii americani vor locui în peşteri.

4. În această profeţie, coarnele ca de miel înseamnă că America va (1)

_____   Fi timidă şi inhibată.
_____   Fi o ţară care va creşte oi.
_____   Apărea ca o naţiune iubitoare de pace şi spirituală.

5. Cam pe la ce timp indică profeţia din Apocalipsa capitolul 13 că se va ridica America? (1)

_____   1492.
_____   1798.
_____   1620.

6. Apocalipsa capitolul 13 arată că America va vorbi în cele din urmă “ca un balaur” Ce înseamnă asta? (1)

_____   Locuitorii ei vor fi furioşi şi greu de înţeles.
_____   Va folosi arme de distrugere de foc.
_____   Îi va sili pe oameni să se închine contrar conştiinţei sau îi va aştepta moartea.

7. Semnul sau simbolul puterii lui Dumnezeu este (1)

_____   Un miel.
_____   O fiară cu două coarne.
_____   Sabatul, ziua cea sfântă dată de Dumnezeu.

8. Cum îi va face America “un chip fiarei”? (1)

_____   Pictând şi vânzând multe tablouri cu fiara.
_____   Făcându-i o statuie fiarei care să fie expusă în Washington, D.C.
_____   Alcătuind o alianţă biserică-stat (cu papalitatea având supremaţia) care să decreteze închinare religioasă.

9. De care fel de pedeapsă vor avea parte cei care refuză semnul fiarei, conform cu textul din Apocalipsa 13:15-17? (2)

_____   Nu li se va îngădui să cumpere sau să vândă.
_____   Vor fi exilaţi în spaţiul extraterestru.
_____   Vor fi trimişi la moarte.
_____   Vor fi siliţi să-i ceară iertare personal fiarei.

10. Care două puteri de pe pământ vor avea cea mai mare influenţă la timpul sfârşitului? (2)

_____   Europa unită.
_____   Japonia.
_____   China.
_____   Statele Unite.
_____   Papalitatea.

11. Care din următoarele ne spun adevărul despre bătălia de la Armaghedon? (6)

_____   Este ultima bătălie de pe pământ.
_____   ‘Împăraţii Răsăritului’ sunt Japonia şi China.
_____   Scopul fiarei în această luptă este să nimicească poporul lui Dumnezeu.
_____   Va fi mondială.
_____   Începe înainte de cea de-a doua venire a Domnului Isus şi se sfârşeşte după ce cei răi înconjură sfânta cetate la încheierea celor o mie de ani.
_____   Armaghedon este un nume simbolic pentru bătălia finală dintre Hristos şi Antihrist, adică Satana.
_____   Secarea Eufratului înseamnă că fiara sau Antihristul îşi va pierde în cele din urmă sprijinul majorităţii urmaşilor lui.
_____   Se va da doar în Palestina.

12. Cât de reuşită va fi reînviorarea adevărată, a lui Dumnezeu, din timpul sfârşitului? (2)

_____   Întreaga lume se va converti.
_____   Toţi oamenii de pe pământ vor auzi solia.
_____   Milioane de oameni o vor accepta.
_____   Nu va reuşi. Cel rău o va împiedica.

13. Cât de reuşită va fi mişcarea de contrafacere din timpul sfârşitului? (1)

_____   Multe ţări nu o vor sprijini.
_____   Va avea succes doar în America şi în Europa.
_____   Toţi oamenii de pe pământ–cu excepţia copiilor lui Dumnezeu din timpul sfârşitului–i se vor alătura şi o vor sprijini.

14. Cât de puternice vor fi minunile reînviorării contrafăcute? (2)

_____   Nu prea mari, oamenii le vor considera ca o păcăleală.
_____   Destul de puternice încât să înşele practic întreaga lume.
_____   Doar cei fără şcoală le vor crede.
_____   Atât de puternice încât doar cei aleşi ai lui Dumnezeu nu vor fi înşelaţi.

Despre cum să înțelegem și să citim cartea Apocalipsa

DENNIS JOHNSON

În cartea Apocalipsa găsim câteva chei importante care ne pot ajuta să înțelegem promisiunile lui Dumnezeu. Am rezumat numărul acestor chei la 7, toate fiind introduse în primul capitol.

 

PRIMA CHEIE: REVELAȚIA ESTE DATĂ PENTRU A DESCOPERI, A DEZVĂLUI ANUMITE LUCRURI, PENTRU A ÎNFĂȚIȘA O REALITATE.

Am crescut într-o biserică în care eram încurajat să citesc cartea lui Hal Lindsey, Codul Apocalipsei (en. „The Late Great Planet Earth”). În vremea aceea biserica avea chiar și un diafilm cu vedeniile din Apocalipsa și îmi aduc aminte că, fiind copil mic, aveam coșmaruri pentru ca nu doream să fiu unul din cei care rămân după Răpire. Astfel am rămas cu impresia că această carte ar trebui de fapt să se numească Enigmă sau Confuzie, orice altceva, dar nu Apocalipsa ( din gr. apokalipsys care se referă la îndepărtarea unui văl, a descoperi). Titlul pe care îl dă Iisus cărții în primul verset este „descoperirea”. În Matei 10:26 Iisus folosește același termen: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.” Apocalipsa ne arată lucruri pe care altfel nu le-am observa, o persepctivă asupra istoriei lumii, a propriei experiențe, pe care nu am vedea-o dacă am privi lucrurile superficial.

Atunci când ești bolnav, mergi la doctor. El îți poate spune câte ceva despre boala pe care o ai doar privindu-te, după simptomele exterioare pe care le manifești. Sunt unele simptome însă care nu se văd decît prin procedee speciale precum RMN sau CT. Apocalipsa se aseamănă cu o tomografie computerizată a istoriei; arată ce se petrece dincolo de suprafața lucrurilor, are scopul de a descoperi. Așadar, deducem că Dumnezeu ne-a dat o carte ca aceasta tocmai pentru că nu putem înțelege ce se petrece în lume doar prin observarea de suprafață a evenimentelor, a trendurilor pe care le remarcă sociologii, cercetătorii și a rapoartelor jurnaliștilor; avem nevoie ca Dumnezeu să îndepărteze vălul pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă, care este format din toți acei factori vizibili.

Este o revelație a lui Iisus Hristos din mai multe puncte de vedere: în primul rând Îl revelează pe El.

Remarcăm lucrul acesta pe măsură ce citim cartea Apocalipsa. În acest capitol Îl vedem ca Fiu al Omului, o imagine din Daniel, capitolul 7, apoi Îl vedem ca Miel jertfit, apoi înviat și biruitor, care este Leul lui Iuda (Apocalipsa 5) – un ecou al Vechiului Testament. Este despre Iisus, sămânța femeii (Apocalipsa 12). Iisus Mesia, Cel hotărât de Dumnezeu, care conduce națiunile cu un sceptru de fier, tot Apocalipsa 12. Este despre Iisus care poartă Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum găsim aici, în prima vedenie, apoi această temă reapare în capitolul 19; despre Iisus care este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, după cum citim în capitolul 1 și capitolul 22.

Apoi, este revelația lui Hristos într-un alt sens, El este Cel care o transmite lui Ioan, după cum este menționat în versetul 1 și 2. Iisus și-a făcut cunoscută revelația prin trimiterea îngerului Său lui Ioan, care apoi a vorbit bisericilor. Dumnezeu o transmite lui Iisus, Iisus îngerului, îngerul lui Ioan, iar Ioan, prin scrierea acestei cărți, ne vorbește nouă. E ca un lanț prin care ne este transmis mesajul acesta.

În Apocalipsa 4 și 5 vedem primul pas al acestui lanț, când Dumnezeu, așezat pe tron, înmânează sulul Mielului care este vrednic să îl deschidă, iar în capitolul 10 vedem că sulul a fost deschis de Fiul, ajunge în posesia unui înger, care mai apoi îl dă lui Ioan, căruia i se poruncește să îl mănânce și să îl mărturisească. În primele două versete ne este sugerat lucrul acesta, iar mai apoi în alte vedenii reluat. Iisus este cel care revelează, dar nu doar ca un poștaș, El poate revela viitorul pentru că are autoritate și control asupra viitorului. Acesta este mesajul capitolului 5, El primește sulul, apoi începe să rupă pecețile, iar pe măsură ce le rupe, evenimentele încep să se desfășoare.

Iar pentru a se asigura că suntem încurajați ne este făcută acea promisiune minunată în versetul 3: „ Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!” Primii ascultători ai cărții nu aveau, precum noi Biblia, ci un sul era transmis de la biserică la biserică și citit, așa era primită binecuvântarea. Nu aveau tabele și schițe.

Așadar, primul principiu este că ne apropiem de această carte cu așteptarea de a o înțelege, așteptând ca Dumnezeu să ne binecuvinteze pe măsură ce o auzim și luăm aminte la ea, abordând-o fiind concentrați pe Iisus, căci e revelația Lui.

 

CEA DE-A DOUA CHEIE: APOCALIPSA ESTE O CARTE CARE TREBUIE VĂZUTĂ.

Cuvintele acesteia trebuie văzute. Este subliniat lucrul acesta de câteva ori în capitolul 1, în versetele 1 și 2. Dumnezeu a dat această revelație lui Iisus Hristos pentru a arăta slujitorilor Săi lucruri care vor avea loc în curând. Iisus folosește cuvinte pentru a picta pe pânza imaginației noastre aceste imagini vii, pentru a arăta ce dorește ca noi să știm. De fapt, tot în versetul 1 este scris: „le-a făcut-o cunoscut”, în traducerea pe care o avem, termenul „cunoscut” nu surprinde pe deplin ideea comunicată de autor, care face referire la o revelație transmisă prin semne și simboluri, la a da un semn. Cuvântul în greacă e înrudit cu „semn” (esemanen). Vedem mai încolo în Apocalipsa anumite semne mari precum: femeia din cer, marele dragon (12), îngerii cu vasele de mânie (15), și alte semne numite astfel în carte.

Ioan vorbește despre faptul că a fost martor la tot ce a văzut, vs.2, apoi de două ori în vedenia despre Fiul omului, lui Ioan îi e poruncit să scrie ce a văzut Unele simboluri sau semne sunt identificate astfel, alte ilustrații, deși nu sunt numite așa în carte, sunt în mod evident simbolice, un exemplu găsim în acest capitol unde Iisus explică ce sunt cele șapte stele și sfeștnicele între care se află. Stelele sunt îngeri, reprezentanții sau îngerii păzitori ai fiecărei biserici -unii cred că este vorba despre păstorii bisericilor, nu vom intra în detalii, dar ce știm este că sunt lideri care reprezintă viața bisericii-, iar sfeștnicele sunt bisericile. Acestea nu sunt numite semne, dar sunt interpretate ca simboluri.

În capitolul 5, bătrânii din curtea cerească au potire cu tămâie, și ne este explicat că ele reprezintă rugăciunile sfinților. În capitolul 17, Ioan vede o prostituată îmbracată în haine frumoase numită Babilon, descrisă ca marea cetate care controlează pământul cu împărații săi, care șade pe o fiară care are șapte capete, ce reprezintă șapte împărați și șapte munți. Este evident că femeia și fiara sunt simboluri. Aceste simboluri sunt întrețesute cu alte elemente care nu sunt interpretate clar, și totuși faptul că sunt parte dintr-o vedenie care-și redă mesajul în mod ilustrativ, înseamnă că interpretarea trebuie să fie în întregime simbolică.

În altă parte ne este prezentată femeia care se află în cer, ce dă naștere unui baiat, descris în limbajul Psamului 2: „Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier”, iar asta ne amintește că din Geneza 3:15, după ce Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu îi spune șarpelui că un urmaș al femeii va veni și îi va zdrobi capul. Femeia fuge în deșert de teama dragonului. Putem întreba: este vorba aici de un deșert adevărat, sau ni se aduce aminte despre ceea ce deșertul simbolizează în Biblie? Din gura dragonului curg ape pentru a înneca femeia – peste tot în cartea Apocalipsa ce vine din gura reprezintă puterea cuvintelor, fie că e sabia care iese din gura Fiului Omului care judecă sau minciunile lui Satan care ies din gura Sa. Prin cuvinte Satan încearcă să înnece și să distrugă oamenii lui Dumnezeu. Femeia, înconjurată de soare, lună și stele, amintește de vedenia lui Iosif din Geneza 37.

În carte sunt multe semne și simboluri, iar modul în care am fost învățat să interpretez Apocalipsa este literal oriunde se poate, acest sfat a venit din intenția de a evita devierile propriei imaginații. Trebuie într-adevăr să nu ne grăbim să oferim imediat o semnificație, dar acest sfat nu e de prea mare ajutor în cazul acesta. Mai degrabă, interpretarea cărții trebuie să fie simbolică acolo unde se poate, trebuie privită ca o carte plină de simboluri interpretate împreună cu alte simboluri. Simbolismul este modul și limbajul prin care Apocalipsa își prezintă mesajul. Presupunerile noastre ar trebui să fie în favoarea simbolismului.

Cu câțiva ani în urmă, am avut oportunitatea de a discuta cu câțiva păstori și, în dragoste, să port o dezbatere cu un frate drag și tată în Domnul pe care îl respect foarte mult, care este un dispensaționalist devotat. În pregătirea pentru pentru dezbatere i-am citit cele două volume de comentarii asupra Apocalipsei și am remarcat chiar de la început faptul că susținea că în carte nu este nici un număr care să nu fie literal. Am început dezbaterea vorbind despre cele șapte duhuri care se află înaintea tronului lui Dumnezeu, din primul capitol, iar acel număr l-a interpretat ca număr simbolic pentru Duhul Sfânt, reprezentând plinătatea Dumnezeirii Sale, a puterii etc. Mai încolo, Duhul Sfânt este portretizat ca fiind cei șapte ochi ai Mielului, arătând omnisciența Sa deplină. M-am liniștit. Tatăl meu în Domnul este trinitarian.

Așadar, cu toții știm că în unele locuri sau aș putea spune, în multe locuri, ar trebui să oferim o interpretare simbolică, de aceea, de două ori în cartea Apocalipsa (13:18 și 17:9) este semnalat faptul că pentru lucrurile acestea este nevoie de înțelepciune, trebuie să reflectezi asupra acestor lucruri, deoarece simbolismul este viu și pictează imagini în imaginația noastră, de asemenea este o carte puțin ambiguă și avem nevoie de un ghid. Cum facem legăturile? Uneori viziunile din Apocalipsa au mesaje paradoxale: capitolul 5 – Leul lui Iuda este biruitor și gata să deschidă cartea. Ioan e nerăbdător să afle mai mult despre acest Leu, dar ce vede? Un Miel jertfit, dar care stătea în picioare, care este lăudat: „ Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” Victoria Leului este jertfirea Mielului, așa a dobândit victoria, iar noi nu ne-am fi dat seama. Avem nevoie de ceva care să ne ghideze în înțelegerea acestei cărți pentru a risipi enigma, anume cea de-a treia cheie.

 

A TREIA CHEIE: VECHIUL TESTAMENT ASIGURĂ VOCABULARUL SIMBOLIC AL APOCALIPSEI.

Cuvintele lui Ioan din primul capitol sunt un bun exemplu. El aude o voce ca o trâmbiță, ca o cascadă, ca valurile care se izbesc de țărm, lucruri similare cu viziunile din primele capitole din Ezechiel, apoi Ioan se întoarce și vede pe cineva ca Fiul Omului (Daniel 7). La începutul capitolului, Daniel a văzut patru mari imperii simbolizate prin fiare ieșind din mare, apoi îi este dată o vedenie prin care vede Curtea Cerească unde se află Cel îmbătrânit de zile, cu părul alb, stând pe tron, și cineva ca Fiul Omului venind pe nori în prezența lui Dumnezeu Tatăl, iar Tatăl îi oferă o Împărăție Veșnică asupra tuturor națiunilor. El este Fiul Omului, care și-a stabilit Împărăția, care a intrat în prezența Tatălui, tot El este cel care a învins fiara. Dar acest Fiu al Omului este neobișnuit. Am spus că Cel îmbătrânit de zile avea părul alb în vedenia lui Daniel, dar în Apocalipsa Fiul Omului are părul alb ca lâna, ca zăpada, lucrul acesta arătând spre divinitatea lui Hristos, El este acest domnitor uman care este totodată Dumnezeu pe deplin. Toate lucrurile acestea sunt legate. Cele patru fiare din Daniel 7 sunt introduse în Apocalipsa 13 ca o singură fiară. Daniel vede fiare ieșind din mare: un leu, un urs, un leopard și încă o fiară care nu poate fi asemănată cu nici un animal, care are dinții de fier și zece coarne. Din interpretarea pe care o găsim în Daniel cunoaștem că acestea reprezintă marile împărății ale lumii: Babilon, Imperiul Medo-Persan, Grecia și Roma. În Apocalipsa 13 însă toate fiarele sunt combinate în fiara care are zece coarne, este ca un leopard, ca un urs, ca un leu. Toate împărățiile lumii sunt puse împreună, tot ce poartă război împotriva lui Hristos.

Mai sunt și alte ecouri în Apocalipsa ale Vechiului Testament, de exemplu capitolul 11, aici Ioan vede doi măslini și două sfeștnice care se aseamănă cu viziunile date lui Zaharia, în capitolele 3 și 4 în care Iosua, Marele Preot și Zorobabel, împărat în vremea lui Zaharia, un preot și un împărat, acești doi martori care sunt sfeștnici, făcând minuni ca Moise și Ilie, transformă apa în vin și distrug dușmanii cu foc, ei reprezintă biserica în care membri sunt chemați să fie preoți și împărați, vedem asta în primul capitol, precum și aici, este peste tot în carte.

Vocabularul și simbolismul vine din Vechiul Testament. Uneori este puțin schimbat, datorită modului în care Iisus a împlinit ce s-a scris acolo. Astfel Leul învinge prin faptul că devine mielul care este jertfit – Leul lui Iuda ne aduce aminte de binecuvântarea rostită de Iacov asupra fiului său, Iuda, care va deveni tatăl împăraților, în Geneza 49. Sau Apocalipsa 7 în care Ioan este informat despre oamenii păziți de mânia finală, teribilă a lui Dumnezeu, care au pecetea lui Dumnezeu, sunt 12.000 de oameni din 12 seminții, adică 144.000. Cele 12 seminții însă nu se potrivesc cu nici o enumerare din Vechiul Testament, nu sunt fiii lui Iacov, nu sunt exact cele 12 seminții care au moștenit țara, nu se potrivesc chiar așa de bine, nici nu respectă ordinea obișnuită, Iuda e primul, fiindcă e seminția lui Mesia, dar apoi semințiile femeilor roabe sunt enumerate primele înaintea semințiilor care aparțin soțiilor lui Iacov, Lea și Rahela. De ce așa? Celor care nu sunt luați în seamă le este dată întâietate, asta e ceea ce aude Ioan, iar apoi vede o mulțime dintre toate națiunile care nu poate fi numărată – noul Israel-, care nu e format doar din cei 144.000, nu cei a căror arbore genealogic pornește de la Avraam, ci este format din oameni din toate popoarele, care nu pot fi numărați.

Așadar pornește de la imagistica Vechiului Testament, dar fii pregătit ca Dumnezeu să o folosească într-un mod surprinzător în cartea Apocalipsa.

 

A PATRA CHEIE. RECAPITULAREA UNOR EVENIMENTE DIN MAI MULTE PERSPECTIVE

Este ca atunci când te uiți la fotbal și un moment important din joc este redat din diverse perspective, de mai multe ori. În Apocalipsa 1:19 Iisus îi spune lui Ioan: „Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.” Este un indiciu despre cum este schițată cartea: lucruri care sunt și lucruri care vor avea loc după. Ajungi la capitolul 4, iar după scrisorile adresate bisericilor, care sunt un diagnostic a stării lor prezente, Ioan este chemat în Cer unde i se vor arăta lucrurile care vor avea loc după. Capitolele 2 și 3 au de-a face cu lucrurile care au loc în zilele lui Ioan, iar de la capitolul 4 sunt lucurile care vor fi în viitor, cel puțin pentru primii ascultători ai epistolei. Ajungi apoi la capitolul 12 și Ioan are viziunea cu femeia care dă naștere lui Mesia, lucru care a avut loc în zilele lui Ioan, care este un ecou al Genezei. Așadar ni se arată ceva ce s-a întâmplat mai înainte ca Ioan să primească vedeniile sau plantarea acelor biserici.

Apocalipsa 12:1-6 portretizează prima venire a lui Mesia într-un mod minunat: îl vedem pe Satan care este acolo să distrugă, copilul este vulnerabil, și totuși, dorința lui Satan de a distruge este zădărnicită. El nu e distrus, dar nu poate realiza ceea ce-și dorește, femeia fugind în deșert. În a doua parte din Apocalipsa 12 este o altă vedenie, aceiași istorisire este reluată dintr-o altă perspectivă. Acum îngerul Mihail împreună cu alți îngeri luptă împotriva lui Satan – Dragonul, Șarpele cel Vechi, Diavolul. Acesta îl alugă pe Satan din cer pentru a nu-i mai acuza pe frați, e alungat din curtea cerească. Ce face apoi Satan? Încearcă să distrugă femeia, poporul lui Dumnezeu, dar nu poate face asta. Este învins, dar nu distrus. Efortul lui Satan de a distruge biserica este zădărnicit.

O altă perspectivă a aceluiași eveniment se găsește în capitolul 20 unde, din nou, îl vedem pe Satan învins, dar nu distrus, înlănțuit, și împiedicat din a continua să înșele națiunile care se aflau în întuneric. Și vedem că după această perioadă lungă de 1000 de ani – mai mult de 1000 de ani, dar acesta este un simbol care le arată contemporanilor că lucrul acesta se extinde dincolo de generația lor-, Satan va fi eliberat pentru o vreme scurtă.

Așadar, putem deduce că legarea lui Satan a avut loc în același timp cu venirea lui Mesia pe pământ și înălțarea Sa la mâna dreaptă a Tatălui. Venirea lui Mesia, a doua scenă din capitolul 12, oprește puterea lui Satan de a ne acuza, fiindcă acum suntem biruitori prin sângele Mielului. Aici începe totul, iar acum Evanghelia este răspândită în toată lumea, Satan nu mai poate înșela națiunile. De asemenea, în alte părți din Noul Testament Iisus aseamănă legarea lui Satan și eliberarea oamenilor de sub dominația lui cu legarea unui om puternic pentru a jefui ceea ce se află în proprietatea lui. Apostolii, în predicile din cartea Faptele Apostolilor, au anunțat că a fost o vreme când Dumnezeu a lăsat națiunile în întuneric, urmându-și propria cale (Pavel în Listra în capitolul 14, în Atena, capitolul 17). A fost acea perioadă când Dumnezeu s-a concetrat asupra poporului Israel și a lăsat popoarele în întuneric, dar nu și acum, Satan nu mai poate ține națiunile sub înșelăciunea lui. De trei ori în capitolele 16, 19 și 20 unde sunt descriși Satan, Dragonul și Fiara înșelând națiunile puternice cu scopul de a se aduna pentru a distruge poporul lui Dumnezeu, aceste popoare sunt adunate de fapt pentru a fi distruse de mânia lui Dumnezeu, bătălie numită în capitolul 16: „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”, care are loc după cei 1000 de ani, Apocalipsa 20. Aș sugera că în aceste trei capitole este vorba despre același eveniment, relatat din trei perspective, care este viitor chiar și pentru noi, având loc chiar înainte de venirea lui Hristos.

 

A CINCEA CHEIE. APOCALIPSA SE PREOCUPĂ CU CEEA CE VA AVEA LOC ÎN CURÂND.

Apoi versetul 3 spune că „vremea este aproape”. Michael Brown a menționat preterismul care plasează tot ce scrie în Apocalipsa în trecut și futuristii care plasează totul în viitor. Faptul că Apocalipsa spune că unele evenimente vor avea loc în curând îi pune în dificultate pe futuriști, vedem asta atunci când acest limbaj este folosit din nou în ultimul capitol din carte, unde în 22:6 și 22:10 se face referire la lucrurile care vor avea loc în curând, iar acolo i se spune lui Ioan să nu pecetluiască profețiile din carte pentru că vremea este aproape. Lucrurile acestea sunt în contrast cu instrucțiunile date lui Daniel, în ultimul capitol, lui i s-a spus să pecetluiască profeția primită pentru că are în vedere o vreme îndepărtată față de el și popor. Cred că la această poruncă dată lui Daniel face referire Petru în 1 Petru 1 unde spune: „Prorocii (…) cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi”. Profetul Daniel și alții au înțeles că le-a fost arătat ceva îndepărtat, în profeția lui Daniel era vorba despre unele lucruri au loc în prezent, altele care se vor petrece în viitorul apropiat, iar altele în viitorul îndepărtat.

Ioan spune că tot ce vede privește viața sa și viețile celor din poporul lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că sunt preterist. Unele lucruri se vor petrece în viitorul îndepărtat față de Ioan, dar și de noi, precum: cea de-a doua venire a lui Hristos, eliberarea Fiarei după o lungă perioadă în care Evanghelia se răspândește, dar Iisus are o modalitate prin care ne arată lucrul acesta, și anume spunându-ne că din momentul legării lui Satan, la prima venire a Sa, până în momentul eliberării lui, cu puțină vreme înaintea celei de-a doua veniri, vor trece 1000 de ani. Asta transmite lui Ioan și generației sale că nu toate evenimentele vor avea loc în generația lor, dar mult din ceea ce Ioan vede și ne transmite are legătură cu generația lor. Ei nu trebuie să aibă cunoștință despre politicile din Orientul Mijlociu din secolul XX și XXI – fie că e vorba despre Israel, Sudan, ISIS, Y2K, războiul de șase zile – nu trebuie să cunoască tehnologia militară pentru a înțelege mesajul. Simbolismul vorbește despre o bătălie spirituală continuă. În Apocalipsa este vorba despre ce va avea loc în curând, aruncând câteva priviri de asemenea spre ce va avea loc în viitorul îndepărtat.

 

A ȘASEA CHEIE: APOCALIPSA ESTE SCRISĂ PENTRU O BISERICĂ AFLATĂ SUB ATAC.

Nu este scrisă pentru creștini comfortabili care cred că nu se află în pericol, care stau în tihnă dezbătând unii cu alții toate problemele. E adevărat că trebuie să avem dezbateri, sa ne confruntăm ideile, dar Apocalipsa este dată cu un scop practic, și vedem foarte clar aici atunci când Ioan se identifică în versetul 9: „Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos”. Apocalipsa este modelată pentru a oferi încurajare, discernământ, încredere și îndrăzneală în Hristos, nu creștinilor care își permit luxul de a se cufunda ore întregi în studiu liniștit asupra ei, ci pentru credincioși care știu că se află într-o luptă împotriva Celui Rău.

Putem vedea asta în cele șapte binecuvântări răsfirate în carte, citim una din ele aici: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea!” Capitolul 14:13 „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!”, capitolul 16:15 „ Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol”, care urmează vestirea adunării popoarelor și împăraților pentru bătălia din ziua cea mare a Domnului Cel Atotputernic. Capitolul 19:9 „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Capitolul 20:6 „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere!” 22:7 „ Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!” 22:14 „Ferice de cei ce îşi spală hainele” – cunoaștem din capitolul 7 că își spală hainele în sângele Mielului, cei care se încred în Hristos – „ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!”.

Așadar, sunt 7 binecuvântări pe parcursul cărții care corespund la șase promisiuni care încheie fiecare scrisoare către bisericile din capitolele 2 și 3. Promisiunile se adresează celor care biruiesc, celor care înving, termenul folosit in greacă este νικάω (nikao) de unde avem marca NIKE care înseamnă victorie. Aceasta presupune luptă, iar unor biserici le este promisă binecuvântare pentru că sunt perseverente în luptă. Bisericile din Smirna și Filadelfia sunt persecutate sever, unele biserici nici nu realizează că se află în luptă, Sardes consideră că totul este în regulă, unii din această biserică realizează lupta, dar în mare parte Sardes e o biserică adormită. Laodicea se vede bogată, sănătoasă, dar nu vede că e falimentară din punct de vedere spiritual, nu vede conflictul.

Este necesar să vedem conflictul. Putem fi tentați ca citind Apocalipsa și apoi citind despre persecuția violentă a bisericii să ne gândim că este o mare încurajare pentru frații și surorile din locurile unde există persecuție: Asia, Sudul Asiei, Estul Asiei, Indonezia, Orientul Mijlociu. Ce mângâiere să știi că poți învinge prin perseverența în mărturisirea pe care au făcut-o și încrederea în sângele Mielului, că Satan însuși poate fi învins, nu prin război militar, ci prin credință și mărturie. Pentru ei e un mesaj minunat. Dar cum e acest mesaj în ce te privește sau mă privește? Suntem conștienți că nu trecem prin ceea ce trec frații noștri din Smirna și Filadelfia, cei din Nigeria cu atacurile lui Boko Haram, sau Estul Africii cu atacurile lui Al-Shabab.

Este așadar mesajul acesta și pentru tine? Cu siguranță, fiara are 3 arme, iar acestea sunt personificate, simbolizate, printr-o fiară care iese din mare, capitolul 13 care are o putere  militară și politică, în vremea lui Ioan aceasta este Imperiul Roman. Apoi este o fiară de pe pământ, numită mai apoi Profetul Fals care îi îndeamnă pe oameni să se închine fiarei din mare. În vremea noastră ar fi toți cei care privesc la un guvern sau o învățătură falsă pentru salvare. Așadar, avem de-a face cu persecuții, înșelăciune, iar apoi este femeia, prostituata care reprezintă luxul, plăcerea, urmarea poftelor ilegitime. Ea șade pe fiara din mare. Din punct de vedere economic Roma era marele consumator al lumii mediternaneene, care consuma nu doar recolte, dar și oameni, de fapt, ultima parte a marfei adusă Romei sunt oamenii. Prostituata este pentru noi astăzi probabil cea mai periculoasă armă.

Predicam din carte Apocalipsa duminica seara in biserica noastră și am ajuns la căderea Babilonului în duminica de dinainte de 11 Septembrie și m-am întrebat care a fost ținta teroriștilor în America? Atacul nu a fost împotriva clădirilor de biserică, probabil că știau că noi nu locuim în aceste clădiri, ci doar ne adunăm aici. Ținta lor a fost simbolul prosperității materiale, cele două turnuri, și simbolul militar, Pentagonul – puterea noastră ca națiune, pe care de multe ori o folosim spre bine, dar nu întotdeauna. Ispita de a te încrede în acele lucruri este avertismentul vedeniei lui Ioan. Noi suntem atacați. Care ar trebui să ne fie răspunsul? Apocalipsa spune să răbdăm atunci când ne confruntăm cu suferința și să ne păzim de orice formă de compromis. Apocalipsa nu este un puzzle, o formă de divertisment care să ne distreze în timpul liber. Nu este o carte complicată de Sudoku. Este un manual de luptă pentru biserica lui Dumnezeu care trebuie să știe că suntem cu toții sub atac, iar noi nu trebuie să simplificăm modalitățile prin care Satan atacă biserica.

 

A ȘAPTEA CHEIE. VICTORIA ÎI APARȚINE LUI DUMNEZEU ȘI LUI HRISTOS.

În Apocalipsa 1 Ioan Îl vede pe Fiul Omului căruia Dumnezeu Îi oferă popoarele lumii, de aceea Evanghelia se răspândește chiar în locuri unde este persecuție intensă. Fiului Omului îi este oferită o Împărăție veșnică, iar toate popoarele Îl vor sluji, asta se întâmplă pe măsură ce Evanghelia se răspândește. Ca și copil am greșit prin faptul că din această carte am rămas doar cu coșmaruri din cauza viziunilor. Pentru mine viziunile erau mult mai intense decât cântecele de laudă care sunt presărate pe parcursul cărții acesteia. De exemplu, în capitolele 4 și 5 unde Îl vedem pe Cel care stă așezat pe tron, Dumnezeu Tatăl, Cel îmbătrânit de zile, lăudat pentru toate atributele Sale divine, El este sfânt pe deplin, pe deplin Măreț și Etern, care a fost, este și va veni. El este lăudat de cele patru făpturi, iar apoi corul se lărgește. Cei 24 de bătrâni care îl laudă pe Dumnezeu pentru lucrarea de creație (sfârșitul capitolului 4). În capitolul 5 este prezentat Mielul, iar cele 4 făpturi și bătrânii cântă: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu.” Mielul este lăudat din nou nu doar de cei 28, ci și de mulțimi de îngeri, El este vrednic să fie slăvit. Apoi toate făpturile de peste tot: din cer, de pe pământ și de sub pământ Îl laudă pe Tatăl și pe Fiul. Acesta este unul din cântece.

Un altul este la sfârșitul capitolului 11 care vestește sfârșitul istoriei, iar la începutul capitolului 12 începem din nou și privim totul dintr-o altă perspectivă: împărățiile lumii devin împărățiile Domnului nostru și ale lui Hristos. Dumnezeu este lăudat: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii (nu mai spune vei veni, fiindcă deja este prezent în toată slava Sa), că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti. (…)  a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Aceste cântece ne duc la Apocalipsa 19 unde se anunță victoria Cuvântului lui Dumnezeu și Ospățul nunții Mielului. Urmează capitolele 21 și 22, unde găsim acea cetate minunată a lui Dumnezeu, care suntem noi, unde Dumnezeu locuiește în mijlocul poporului Său. El șterge orice lacrimă din ochii noștri, iar noi Îl sărbătorim pentru totdeauna. El este biruitor. Nu subestima dușmanul, dar fii încrezător în Biruitorul Tău.

 

Parte din seria de prelegeri a conferinței despre Sfarsitul Veacurilor, organizată de Christ United Reformed Church din Santee. Mesajul în limba engleză este disponibil accesând linkul de mai jos:

http://www.christurc.org/conference-lectures/

Odihna

 B. Dincescu

Cum așteptăm să vină week-endul! Să vină vineri, să ajungem în seara zilei de vineri, pentru ca sâmbăta și duminica să nu mai trebuiască să mergem la serviciu sau la școală și să ne odihnim. Nu-i așa că ne pare chiar ciudat că prima dată când a fost menționată săptămâna de lucru, odihna era chiar o poruncă? Și era numai o zi în care omul nu trebuia să lucreze și nu erau două zile, cum avem noi acum! Dar să citim din cartea Exod pentru ca să vedem exact cum anume suna acea poruncă: „Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca s-o sfinţeşti. Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toată lucrarea ta; dar ziua a şaptea este sabat pentru Yahve Dumnezeul tău: să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici animalul tău, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale. Pentru că în şase zile Yahve a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ele şi în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea Yahve a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o“ (Exod 20:8-11 ).

Adică șase zile israelitul trebuia să lucreze și să facă tot ce era de făcut, iar a șaptea zi să nu facă nimic. Și putea el să facă totul atât de bine încât în ziua a șaptea să nu mai rămână chiar nimic de făcut? Sigur că nu. Doar știm bine că mereu este câte ceva de făcut, că niciodată nu sunt rezolvate toate problemele perfect în așa fel încât să nu mai rămână nimic care să se ceară a fi făcut. Și atunci, în week-end noi ne odihnim pentru că am obosit, nu pentru că nu ar mai fi multe lucruri de făcut, chiar atât de multe… Cu Dumnezeu însă lucrurile au fost altfel. Aceasta ne spune cartea Geneza: „Şi Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi, iată, era foarte bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. Şi cerurile şi pământul şi toată oştirea lor au fost terminate. Şi, în ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea pe care o făcuse; şi, în ziua a şaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse. Şi şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S-a odihnit de toată lucrarea Sa, pe care a creat-o Dumnezeu, făcând-o“. El este Acela care s-a odihnit pentru că toate erau foarte bune.

Dar noi? Niciodată nu putem spune că toate sunt foarte bune și întotdeauna mai este ceva de făcut, ba chiar, dacă stăm să socotim în succesiune ce ar fi de făcut, ajungem să nu mai terminăm șirul lucrărilor pe care ar fi să le facem, pentru că odată rezolvată o problemă apare alta. Chiar că „ce lipsește nu se poate număra“! (Eclesiastul 1:15 )

Și atunci, cum se face că Dumnezeu le-a dat israeliților o poruncă atât de imposibilă? Le-a dat-o tocmai pentru ca ei să-și dea seama cât de incapabili sunt. Ei se angajaseră: „Tot ce a zis Yahve vom face“ (Exod 19:7 ) aceasta fără ca să fi întrebat mai întâi exact ce anume să facă. Și atunci Domnul a procedat față de ei cam așa cum procedează un tată față de copilul care vrea să facă ceva mult peste puterile lui: i-a lăsat să încerce pentru ca ei să se convingă că nu pot să facă toate lucrurile foarte bune, așa cum făcuse Dumnezeu.

Și atunci, Israelitul credincios lăsa lucrul la sfârșitul zilei a șasea pentru că așa era porunca lui Yahve. Și cred că nu se putea ca în ziua a șaptea să nu se gândească deloc la lucrurile care așteptau începutul noii săptămâni pentru a fi rezolvate, și, dacă cugeta ceva mai adânc, nu se putea să nu-și zică: „iată că eu nu sunt ca Dumnezeu, care în șase zile a făcut toate lucrurile foarte bune“. Și gândind așa ajungea la concluzia pe care o prezintă apostolul Pavel în Epistola către Romani: „toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu“. Și, deci, omul păcătos, care a preferat să nu aibă încredere în Dumnezeu și ascultat de sugestia vrăjmașului că „va fi ca Dumnezeu“, dacă este sincer, vede cât de departe este de a fi ca Dumnezeu. Prin neascultare, omul a atras blestemul asupra pământului (v. Geneza 3:17-19 ) și de atunci „creaţia suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere“ (Romani 8:22 ). Cât de absurd este deci ca omul să-și imagineze acum, pe pământul stricat în urma păcatului, că ar mai putea avea acea odihnă de sabat! Exagerez? Dacă eu poate exagerez, să vedem ce are de spus în privința aceasta Domnul Isus. În mai multe situații Domnul Isus a fost acuzat că a vindecat bolnavi în zi de sabat. Într-o situație El le-a dat prezentat iudeilor următorul argument pentru a face o lucrare în sabat, așa cum făceau și ei: „Cine este omul dintre voi care are o singură oaie şi, dacă aceasta cade în groapă în sabat, n-o va apuca şi n-o va ridica? Cu atât mai de preţ este deci un om decât o oaie! Aşa că este permis a face bine în sabat“ (Matei 12:11-12 ). Deci, nemaifiind toate foarte bune, este bine să faci bine. Dar, poate va spune cineva că este doar un accident, că altfel el ține sabatul și nu face nici o lucrare.

Dar, în altă situație, Domnul Isus dă un exemplu de lucrare făcută chiar de regulă în sabat, care nu este deloc ceva accidental: „Fiecare dintre voi, în sabat, oare nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi-l duce şi-l adapă? Şi aceasta, care este o fiică a lui Avraam, pe care Satan o legase, iată, de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului“ (Luca 13:15-16 ). De data aceasta chiar era o regulă. Și de ce oare era această regulă? Evident, deoarece dacă măgarul era liber putea să se rătăcească, să-l fure cineva sau să-l omoare o fiară sălbatică. Dar lucrurile vor fi altfel când Domnul Isus va împărăți pe pământ și va face ca totul să fie bine: „Și plăcerea Lui va fi temerea de Yahve; şi nu va judeca după cele văzute de ochii Săi, nici nu va hotărî după cele auzite cu urechile Sale, ci îi va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire pentru cei blânzi ai pământului, şi va lovi pământul cu nuiaua gurii Lui, şi-l va ucide pe cel rău cu suflarea buzelor Sale. Şi dreptatea va fi brâul rărunchilor Săi, iar credincioşia, brâul coapselor Sale. Şi lupul va locui cu mielul şi leopardul se va culca lângă ied; şi viţelul şi puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş. Şi vaca va paşte cu ursoaica, puii lor se vor culca împreună, şi leul va mânca paie ca boul. Şi pruncul care suge se va juca la gura scorburii năpârcii, şi copilul înţărcat îşi va întinde mâna în vizuina viperei. Nu vor face răni, nici nu vor nimici pe tot muntele Meu cel sfânt. Pentru că pământul va fi plin de cunoştinţa lui Yahve, aşa cum apele acoperă marea“ (Isaia 9:3-9 ). Da, atunci va fi ținut sabatul cu toată sfințenia.

Dar până atunci? Domnul a spus: „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez“. Cât timp este păcat, care aduce boală și moarte, Dumnezeu nu poate avea odihna de sabat. Și atunci, am putea avea noi o asemenea odihnă? Nu este oare evident că nu se poate? Și chiar în perioada legii, în sabat Domnul prevăzuse ca unii să lucreze. Astfel, față de obiecțiile aduse de iudei, Domnul Isus le-a spus „Sau n-aţi citit în lege că, în sabat, preoţii din templul profanează sabatul şi sunt nevinovaţi?“ Adică, dacă pentru israeliți era regula ca în sabat să nu fie aprins foc în casele lor, în schimb, și în sabat, ca în orice altă zi, preoții întrețineau focul pe altar și aduceau jertfa de dimineață și jertfa de seară. Pentru ce era acea jertfă? Pentru ce altceva decât pentru că păcatul cerea să fie adusă o jertfă. Iar acele jertfe erau numai imagini simbolice ale jertfei desăvârșite a Domnului Isus, care urma să fie adusă o singură dată pentru totdeauna.

Acum însă, creștinii țin în mod special ziua de duminică, ziua Domnului, ziua de după sabat, ziua întâi a săptămânii. Aceasta deoarece este ziua învierii Domnului și este și ziua coborârii Duhului Sfânt. Este corect să înțelegem că duminica a înlocuit sabatul? Și, de fapt, când au început creștinii să aibă ziua întâi a săptămânii ca o zi specială? În scriptură, prima indicație că ziua întâi a săptămânii ajunsese să fie o zi deosebită o avem în capitolul 21 din Faptele apostolilor, când vedem că apostolul Pavel a stat șapte zile la Troa pentru ca să frângă pâinea în ziua întâi a săptămânii. Și a stat șapte zile și nu a dispus el, folosindu-se de autoritatea lui de apostol ca să frângă pâinea în altă zi, deși ni se spune că se grăbea să ajungă la Ierusalim. De unde rezultă că pentru creștinii din acea vreme ziua întâi a săptămânii era o zi specială pentru că era ziua în care aveau obiceiul să frângă pâinea. Însă, în această privință Noul Testament se remarcă prin aceea că nu avem scrisă nici o poruncă în legătură cu frângerea pâinii, nici în legătură cu ziua întâi a săptămânii, spre deosebire de porunca extrem de dermă dată în Vechiul Testament. În legătură cu frângerea pâinii avem numai îndemnul Domnului „faceți aceasta în amintirea Mea“ (Luca 22:19 ). Dar despre ziua întâi a săptămânii nu avem nici un fel de indicație că acea zi ar trebui să fie considerată cum era sabatul pentru evrei. Și nici nu se putea să fie o zi de odihnă poruncită deoarece în Imperiul roman nu exista vreo lege care să prevadă o zi specială de repaus pentru toți și, cum mulți dintre creștini erau sclavi, pentru cei mai mulți dintre aceștia era imposibil să aibă libertatea de a-și rezerva o zi de odihnă.

Doar după ce creștinismul a ajuns să fie religia Cezarului și religia oficială a Imperiului a ajuns duminica să ia locul sabatului ca zi de odihnă. Și aceasta, fără-ndoială, prin influența iudaizanților, cărora nu a mai avut cine să li se împotrivească cu autoritate apostolică, cum vedem, în special în epistola către Galateni, că a făcut apostolul Pavel. Și cei care au căutat să impună duminica în locul sabatului au adăugat și blesteme de genul celor din Vechiul Testament pentru cei care ar lucra duminica. Ca și cum creștinii nu ar mai fi sub har ci sub lege și ca și cum creștinii i-ar fi înlocuit pe evrei și ei ar fi mai buni decât evreii și capabili să facă ceea ce evreii nu au putut face.

După ce am văzut că sabatul nu a putut fi ținut și că este absurd să gândim că am putea avea acel gen de odihnă pe care a avut-o Dumnezeu în a șaptea zi din Geneza, are sens să gândim că acum duminica ar trebui să înlocuiască sabatul? Duminica este doar prima zi a săptămânii, simbolizând începutul unei noi creații. Această creație nouă a început cu omul nou, cel născut din nou, născut „din apă și din Duh“, „nu din carne și sânge, nici din voia unui om, ci din Dumnezeu“. Dacă primul om, Adam, a fost așezat pe un pământ unde toate erau foarte bune, omul cel nou, care are Duhul Sfânt locuind în el, este într-o lume plină de păcat și de consecințele păcatului, astfel încât „creaţia aşteaptă cu dorinţă viei descoperirea fiilor lui Dumnezeu deoarece creaţia a fost supusă deşertăciunii“ și ea „suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere“. Poate oare credinciosul să aibă atunci odihnă? Sigur că nu. Dacă Domnul Isus nu a avut odihnă în această lume, atunci cei care au Duhul lui nu pot avea nici ei odihnă. Dacă El a spus „Tatăl Meu până acum lucrează, și eu lucrez,“ atunci și ucenicii săi trebuie să lucreze. Adevărata odihnă de sabat nu poate fi duminica, ci ea va fi pe pământ numai atunci când Domnul Isus va împărăți pe pământ. Altfel, credincioșii Domnului au odihna sufletului care nu mai este chinuit de teama că vor fi judecați de Dumnezeu spre a fi condamnați pentru eternitate pentru că știu că au fost răscumpărați prin sângele Domnului Isus.

Dar dacă credincioșii nu pot avea pe pământ un sabat, ci trebuie să lucreze, totuși Domnul nu este un stăpân aspru, ci a rânduit și timp în care ei să-și refacă forțele și să-și încarce bateriile. „El le-a spus: «Veniţi voi înşivă deoparte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin». Pentru că erau mulţi care veneau şi care plecau şi ei nu aveau timp nici să mănânce“ (Marcu 6:31 ). Și aceasta tocmai în Evanghelia după Marcu, unde Domnul Isus este prezentat mai ales ca fiind robul Domnului, Cel care în primul rând slujește și face „îndată“ ceea ce Îi este plăcut Domnului. Da, Domnul dorește ca ai Săi să aibă ceasuri de odihnă, și, mai ales, ceasuri în care să fie singuri cu El, în comuniune cu El, netulburați de lume. Dar ai Săi sunt în lume pentru a sluji, după cum și El a fost în lume pentru a sluji, deoarece „nu este rob mai mare decât stăpânul său, nici trimis mai mare decât cel care l-a trimis“ (Ioan 13:16 ). Apostolul Pavel ne spune că este timpul „să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12:1-2 ). În ceea ce privește odihna aceea desăvârșită „promisiune de a intra în odihna Lui“, dar până atunci trebuie „să ne străduim să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare“ (v. Evrei 4 ).

 

Duhul vă va călăuzi în tot adevărul

Expresia „a călăuzi în adevăr” reia o veche metaforă cunoscută în iudaism, pentru care adevărul și dreptatea erau considerate ca un drum pe care trebuie să mergi, fără să te abați nici la dreapta, nici la stânga. Să ne amintim, de exemplu, de rugăciunea psalmistului: „Arată-mi, Doamne, căile tale… călăuzește-mă întru adevărul tău și învață-mă…” (Ps 24,4-5).

Atâta timp cât Isus era cu  discipolii săi, El era călăuza lor. La plecarea sa, discipolii vor avea nevoie de altcineva să-i conducă. Duhul Adevărului va îndeplini această sarcină și îi va conduce la „tot” adevărul. Aceasta nu înseamnă că Isus nu le-a spus totul (In 15,15). Nu este El oare Adevărul în persoană (14,6), cuvântul lui Dumnezeu întrupat (1,14)?  În consecință, El este cel care le aduce Adevărul total și definitiv. Însă discipolii sunt încă departe de a fi înțeles în întregime mesajul și persoana sa: în acel moment, ei nu au înțeles unele cuvinte (2,20-22) și unele dintre semnele sale (12,16; 13,6) și, mai ales, nu au văzut că în toate faptele sale Isus nu făcea decât să împlinească Scriptura, al cărei centru și scop era (1,45; 5,39; 12,40; 19,28; 20,9). Așadar, Adevărul spre care îi va conduce Duhul Adevărului nu este diferit de Isus însuși. Venind, Duhul va lumina deplin misterul lui Isus, doctrina și lucrarea sa. (…)

Misiunea Duhului Adevărului nu va fi de a aduce o revelație nouă, ci de a revela sensul profund al misterului lui Cristos. Discipolii vor înțelege atunci limpede ceea ce Isus le spusese în asemănări (16,25). În același timp, această revelație va privi lucrurile ce se vor întâmpla – și nu este contradictoriu – în sensul în care Duhul Adevărului va da discipolilor, în lumina cuvintelor și faptelor lui Isus, înțelegerea unei ordini a lucrurilor, instaurată prin plecarea lui Isus.

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 377-378

Teologia simțurilor spirituale

În episodul ungerii lui Isus de către Maria (cap. 12), Ioan acordă o mare importanță limbajului senzorial. El vorbește despre o masă (v.2), despre mireasma parfumului (v.3), despre ungerea picioarelor și ștergerea lor (v.3), despre a asculta (v.9) și a vedea (v.9).

Acest fel de a vorbi este în linia teologiei lui Ioan. Acesta insistă asupra Întrupării Cuvântului, în care slava lui Dumnezeu a devenit vizibilă, și asupra renașterii de care are nevoie fiecare om. Revelația divină a venit la oameni pe calea simțurilor, dar, în același timp, omul care se deschide la mântuire poate avea parte prin credință de o recreație a simțurilor spirituale. (…)

Omul are nevoie de o educare a vederii: simpla percepție vizuală trebuie să se înalțe până la contemplație, și apoi, până la o adevărată comuniune cu Isus… Numai inima, pătruns de  lumina de sus (3,21) poate să depășească exterioritatea și să ajungă la această prezență tainică. Cine refuză această lumină se expune pericolului de a pretinde că vede, când de fapt este orb (9,41).

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 284-285

Publicat în Manns Frederic | Etichetat 

Iudeii credincioși

Deci a spus Isus iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei” (…) Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeți. (8,31.45)

Să remarcăm în sfârșit că pentru Ioan există iudei credincioși. Mai multe texte afirmă explicit acest lucru (8,31; 11,45; 12,11). Ioan 8,31 ne spune că unii iudei au crezut în Cristos. Participiul perfect al verbului folosit în greacă ne transmite că au rămas credincioși până în momentul în care se desfășoară dialogul cu Cristos despre privilegiile poporului lor: noi suntem copiii lui Abraham și nu sclavi.

Isus le reproșează lipsa lor de credință în In 8,45. Să fie oare o contradicție internă, datorată unei adăugiri tardive (8,31) la textul evangheliei? Nu credem acest lucru. (…) Afirmația condițională „Dacă rămâneți…” ne arată că iudeii erau tentați să renunțe la credință. Mai mult, insistența asupra „cuvântului meu” ne permite să precizăm că tentația consta în a reveni la cuvântul părinților lor.

Pe scurt, In 8,31 evocă drama iudeo-creștinilor: credința lor în Cristos a fost supusă unei încercări grele și erau în fața unei alegeri fundamentale. Dacă nu îl urmau pe Cristos, rămâneau iudei. Dacă îl acceptau, urmau să devină credincioși autentici, precum orbul care își recăpătase vederea și recunoscuse dumnezeirea lui Cristos, și să fie expuși în consecință urii iudeilor.

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 181

Publicat în Manns Frederic | Etichetat 

Paștele iudeilor. Purificarea iudeilor

Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor. (2,6)

Mulți comentatori au considerat expresiile „Paștele iudeilor” sau „purificarea iudeilor” drept afirmații neutre, lipsite de o încărcătură polemică. Însă, dacă evanghelia lui Ioan menționează confruntarea dintre Sinagogă și comunitatea creștină, este foarte probabil ca aceste expresii să aibă totuși valențe polemice.

Ioan scrie „Paștele iudeilor” (folosind genitivul „iudeilor”) pentru a-l diferenția de Paștele creștinilor (…)

În același fel, expresia „purificarea iudeilor” nu este lipsită de nuanțe polemice. Tema apei destinate purificării are un rol simbolic în evanghelia lui Ioan. Ioan contestă însuși principiul riturilor de purificare iudaice, și îl înlocuiește cu un nou tip de purificare. Riturile de purificare ale iudeilor sunt simbolizate de cele șase vase de piatră. Or, șase este simbolul neîmplinirii.

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 106

Publicat în Manns Frederic | Etichetat 

Adorația în duh și în adevăr

Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”. (4,21-24)

A adora în duh și în adevăr nu înseamnă numai a adora într-un fel spiritual. Duhul despre care vorbim nu este spiritul omului. Penuma despre care vorbește Isus este Duhul lui Dumnezeu, cel pe care Dumnezeu îl împărtășește omului. Cultul în duh este suscitat în inima credincioșilor de Duhul Sfânt. Cultul timpurilor mesianice este inspirat de revelația lui Cristos, care este adevărul, sub suflul Duhului. Acest cult are deci o dimensiune trinitară, întrucât se adresează Tatălui. Isus este noul Templu, care înlocuiește atât sanctuarul de pe Garizim, cât și cel de la Ierusalim.

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 138

Publicat în Manns Frederic | Etichetat 

Revelația dată samaritenilor – 7 titluri ale lui Isus

În evanghelia sa, Ioan se arată interesat în primul rând de a prezenta identitatea lui Isus. În capitolul 4 (Isus și samariteana), dialogul nu este în primul rând despre apa vieții, ci despre Isus: „Ești tu mai mare decât părintele nostru Iacob?” Este o întrebarea care revine de mai multe ori în evanghelie, în diferite forme. 

În episodul întâlnirii cu femeia samariteană (cap. 4) sunt enumerate șapte denumiri cristologice: Doamne (Kyrios: v. 11 și 15); Profet (v.19); Mesia (v. 25); Cristos (v. 25 și 29); Omul (v. 29); Rabbi (Învățătorule: v.31); Mântuitorul lumii (v. 42). Astfel înțelegem că scena este centrată pe revelarea lui Isus samaritenilor. Cristos cere de la ei credință (v. 39-42), la fel cum ceruse și de la iudei. Perspectiva autorului este cristologică înainte de toate. Întrebarea caută să răspundă la întrebarea: „Cine este Isus?”

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 127

Publicat în Manns Frederic

Importanța perseverenței în rugăciune

Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zi: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus a spus slujitorilor: „Faceți tot ce vă va spune”. (2,3-5)

Funcționarului regal de la Cafarnaum, care îi cere lui Isus să-i vindece fiul, Isus îi răspunde printr-un aparent refuz, la fel cum face și pentru Maria la Cana. Funcționarul însă, la fel ca Maria, nu se lasă descurajat de acest comportament paradoxal al lui Isus: insistă și își va vedea rugăciunea împlinită. Primește mai mult decât își dorise. La fel este și pentru Maria, la Cana. Prima grijă a lui Ioan nu este psihologia personajelor, ci de a explica sensul misiunii supranaturale a lui Isus.

Frederic Manns, OFM, L’evangile de Jean a la lumiere du Judaisme, p. 97

Publicat în Manns Frederic

Sf. AUGUSTIN, Cuvântul și creația

„Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (In 1,3)

În inima ta poți purta un cuvânt, ca un gând născut în spiritul tău, ca un gând născut de spiritul tău și care rămâne în el ca un rod al minții tale, ca un fiu al inimii tale… Gândul de a ridica o clădire, o construcție pe un teren, se naște mai întâi în inima ta. Acest gând există și lucrarea încă nu e făcută. Tu știi ce vei face, dar nimeni din ceilalți nu o poate admira înainte ca tu să o realizezi… Când e gata, oamenii privesc minunata clădire și admiră gândul constructorului… Dacă pornind de la o clădire putem lăuda gândul unui om, atunci pentru a cunoaște gândul lui Dumnezeu, care este Domnul Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, să privim această lucrare care este lumea. Privește la ce a fost făcut prin Cuvânt și vei cunoaște atunci ce este acest Cuvânt. (Predici la Evanghelia lui Ioan, I,9).

Publicat în Augustin

Sf. AUGUSTIN, Despre cuvântul interior

„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” (In 1,1)

Care este acest Cuvânt care e spus și nu trece? … Deoarece noi vorbim toată ziua, cuvintele și-au pierdut valoarea pentru noi. Deoarece ele răsună și apoi se sting, noi nu le acordăm mare importanță, le considerăm simple vorbe. Dar există în om un cuvânt care rămâne înăuntrul lui, nu ca sunetul care e produs de gură. Există un cuvânt care e într-adevăr spus de spirit: nu este sunetul, ci ceea ce înțelegi atunci când auzi sunetul. (…) Sunetul, literele și silabele sunt spuse și trec. Cuvântul pronunțat dispare. Dar ceea ce semnifică sunetul și care se află în mintea celui care a vorbit și în a celui care a ascultat, rămâne… (Predici despre Evanghelia lui Ioan, I,8)

Publicat în Augustin

MD PHILIPPE, Isus – Pâinea vieții

„Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la mine nu va flămânzi și cel ce crede în mine nu va înseta niciodată.” (In 6,35)

Iată marea și noua revelație, noua prezență a lui Dumnezeu pentru poporul său, felul nou în care Dumnezeu se dăruiește. Cristos nu este numai Mielul, El este Pâinea cea adevărată. El este numai dar, se dăruiește pe de-a-ntregul, tuturor și fiecăruia, ca și pâinea. Alimentul se transformă în cel care îl consumă, e unit cu acesta. La fel, Isus se unește cu fiecare, însă El însuși îi transformă subtanțial în Sine pe cei care îl mănâncă, întrucât această pâine este Pâinea cea adevărată. Isus ni se dăruiește, în iubirea sa, pentru a ne transforma în El însuși, pentru ca să unească substanțial viața Sa cu viața noastră. „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). (M.-D. PHILIPPE, Charte de charité, pag. 10)

Publicat în MD Philippe

 

Boli luate de la pupatul icoanelor

 Pupatul de icoane ar putea ajunge cu siguranță o nouă probă de triatlon, pe lângă zecile de kilometri înotați sau parcurși pe jos și cu bicicleta. Dar de ce spun asta? O scriu pentru că sunt numeroase cazuri în care pupatul icoanelor și moaștelor devine o treabă mult mai complicată decât cineva s-ar putea aștepta.

Și dacă ar fi să enumeri puțin ce boli se pot lua de la ele, nu cred că cineva ar putea termina o asemenea probă. Dar nu e treaba mea să spun asta, ci a medicilor care deja o fac:

 

“Igiena nu are nicio treabă cu credinţa. Atunci când tuşim sau strănutăm este la fel. Contactăm microbi. Cel care intră în contact cu flora microbiană poate primi cu mare uşurinţă aceste mici organisme. Acest fapt, indiferent că este în biserică se poate transmite astfel de boli. Bătrâne ajung la spital des cu stări de rău, chiar la urgenţe, ele care merg la biserică. Este bine să aveţi grijă la acest regim alimentar de post. Trebuie să ţinem cont de toate că altfel ne punem sănătatea în pericol şi sunt sigur că divinitatea va accepta aceste lucruri. De la boli virale, la herpesuri, boala sărutului poate fi luată sau o întreagă serie de ciuperci.Contactul cu secreţiile altuia nu e sănătoasă. Flora microbiană supravieţuişte ceva timp. Trebuie să fie respectate aceste reguli de igienă chiar şi la obiectele de cult.”

 

Acestea sunt concluziile la care un medic specialist a ajuns în timpul unei emisiuni televizate la Antena Stars.

 

Noua Ordine Mondială: Sculptând Chipul Fiarei

Ce vei învăța din acest articol:

  • Ce doresc Statele Unite și papalitatea
  • Dezastrele care vor captura lumea
  • A fost prezis acum 2000 de ani
  • Cum poți evita să devii victima acestor
new world order - john paul ii

new world order - george bush

Index

Introducere

Lumea noastră se va confrunta în curând (ca și în anii ultimii zeci de ani), cu o criză la nivel mondial, care va anunța sfârșitul său. Pentru că oameni din întreaga lume trebuie să fie pregătiţi, transmitem acest mesaj în multe țări, printr-un mare efort şi cu mulă cheltuială.
Pentru cei care îndrăznesc să îşi continue lectura, World’s Last Chance (Ultima Şansă a lumii) poate suna absurd, dacă nu chiar nesăbuit, pentru că în mod natural sperăm într-o pace și prosperitate mondială, și cu siguranță nu într-o criză universală ce va cuprinde lumea și va duce la sfârşitul ei.

Noi am încercat să anticipăm reacțiile și întrebările dumneavoastră și vom începe această călătorie în viitor răspunzând întrebărilor dumneavoastră pe care le împărtăşim, de ce această lume se holbează în faţa ultimei ei şanse!


Biblia ca Ghid

1. Cine sunt oamenii din spatele acestui articol?

Facem parte dintr-un mic grup de oameni răspândiţi în întreaga lume, care iau Biblia ca singură regulă de credinţă. După ce ne-am dedicat un timp considerabil pentru a studia Biblia, în special capitolele referitoare la viitorul nostru, ne-am dat seama că trebuie să vă împărtășim ceea ce am învățat. Aceste cunoaștinţe sunt atât de importante încât suntem dispuși să îndurăm greutăți și să ne sacrificăm chiar viața, pentru a vă pune în temă. Mari puteri se luptă din greu să reducă la tăcere aceste informații.

2. De ce să luăm Biblia atât de în serios?

Inițial nu am luat Biblia atât de în serios până când am fost uimiți să descoperim cât de exactă este. Atât de exactă, încât chiar și profeţiile făcute cu mii de ani în urmă s-au împlinit adliteram, exact în ziua prezisă. Aceasta ne-a obligat să concluzionăm că există un Eloah atotcunoscător ce se află în spatele Bibliei, care nu este legat de timp, și cunoaște sfârșitul de la început.

De asemenea, am aflat că Eloah, Creatorul nostru ne iubește atât de mult încât ne-a pregătit un loc în ceruri. Cu toate acestea, din moment ce suntem infectaţi c u boala păcatului și în prezent sunt nepotriviţi pentru a trăi cu Yahuwah în ceruri, Yahuwah a pregătit un tratament pentru boala păcatului.
Noi nu am fi luat Biblia atât de în serios, dacă Yahuwah nu ne-ar fi demonstrat un astfel de control și o astfel de cunoaștere completă a viitorului. Aceste lucruri sunt descoperite cel mai clar în două cărți: Daniel din Vechiul Testament și Apocalipsa din Noul Testament. >index

Profeţiile Bibliei Împlinite

3. Dă un exemplu de profeţie a Bibliei care s-a împlinit.

daniel 2 statue nebuchadnezzarÎn cartea lui Daniel, capitolul 2, Yahuwah îi prezintă într-un vis regelui babilonian faptul că începând din vremea sa, până la sfârșitul timpului, vor exista doar patru imperii mondiale. Istoria a dovedit că ceea ce Yahuwah a spus s-a împlinit. (Notă: În Biblie Yahuwah a luat în calcul și a preofeţit doar despre acele imperii care au avut un anumit impact asupra oamenilor lui Yahuwah.) Cele patru imperii mondiale au fost: Babilon (605 BC-538 BC), Medo-Persia (538 î. Hr-331 î. Hr) , Grecia (331 î. Hr -168 î. Hr), și cel Roman (168 î. Hr -476 d. Hr). În continuare, El i-a arătat că Roma ar fi împărțită în zece teritorii și că, în timpul acestor teritorii va veni sfârșitul. Istoria a dovedit acuratețea cuvântul lui Yahuwah. Pentru că prin 476 AD,Imperiul Roman a fost împărțit în zece națiuni din care a apărut Europa de astăzi.Mai mult decât atât, Yahuwah a relevat caracteristicile unice ale fiecărui imperiu, cum ar fi, modul în care au ajuns la putere și cum au dispărut, precum şi principala caracteristică a fiecărei guvernări. A se vedea Daniel 7 și 8. Au fost oferite destul de multe detalii pentru ca un cercetător onest atât al istoriei, cât şi al Bibliei să nu poată să afirme altceva decât că există un Eloah în ceruri care domnește peste lumea noastră.

4. Care este scopul profețiilor biblice?

Scopul profeției este acela de a ne avertiza cu privire la crizele viitoare. De exemplu, Yahuwah l-a avertizat pe Noe despre potopul ce avea să vină, pe Avraam și pe Lot despre distrugerea orașelor Sodoma și Gomora și El i-a vorbit lui Moise despre plăgile din Egipt. Toți au trebuit să se supună în credință solemnelor avertizări. Aceste evenimente au fost consemnate pentru ca să ne învețe că ceea ce Yahuwah prezice se întâmplineşte exact așa cum a fost spus. Prin urmare, nu ne putem permite să ignorăm niciuna dintre profețiile Sale care încă nu s-a îndeplinit, deoarece acestea ne servesc drept atenţionări cu privire la faptul că, dacă ne supunem, vom fi protejaţi de crizele ce vor urma.

De aceea, profețiile biblice servesc unui scop dublu – de a impresiona mintea noastră cu existența lui Yahuwah, care este la cârma tuturor evenimentelor și, pentru a ne avertiza asupra unei situații de criză. >index

Cea mai Înfricoşătoare şi Solemnă Avertizare

5. Există în Biblie un avertisment profetic care încă nu s-a împlinit?

De fapt, cel mai solemn avertismentul profetic aşteaptă încă să se împlinească. Nimic nu este mai important pentru noi astăzi, decât să înțelegem această profeție, pentru că evenimentele au loc într-o succesiune rapidă care indică împlinirea ei iminentă.

6. Transmite, împreună cu mine, cel mai solemn avertismentul profetic, ce este pe cale să se împlinească.

666 mark of the beast„Și îngerul al treilea i-a urmat, spunând cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul mâniei lui Yahuwah, care este turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului: şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor: și nici ziua, nici noaptea, nu au odihnă cei care se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui său. Aici este răbdarea sfinților. aici sunt cei care păzesc poruncile lui Yahuwah, și credința lui Yahushua.” Apocalipsa 14: 9-12.

Această avertizare înfricoșătoare descrie două grupuri de oameni. Primul grup este avertizat să nu se închine fiarei și icoanei ei, ceea ce îi conduce să primească semnul fiarei; în timp ce al doilea grup este privit în mod pozitiv ca păstrător al poruncilor lui Yahuwah. În plus, descrierea celei de a doua veniri a lui Hristos urmează în mod direct acest avertisment. Prin urmare, noi știm că acesta este ultimul avertisment dat înainte de a doua venire a lui Hristos.

7. Cum pot evita închinarea la fiară și la icoana ei și să nu primesc semnul ei?

Bună întrebare. Pentru a putea răspunde, trebuie să identificăm fiara,chipul fiarei, și semnul fiarei. Este logic să presupunem că Yahuwah nu ne-ar avertiza cu privire la astfel de entități periculoase, fără a ne ajuta să le identificăm în mod concludent. Eloahul nostru iubitor nu ne-ar lăsa să facem speculaţii, atunci când este în joc destinul nostru etern. Atunci, fără surprindere, găsim o descriere a fiarei și a icoanei ei în capitolul anterior unde mai multe simboluri sunt date pentru a debloca identitatea lor. >index

Identificarea Fiarei

Singura motivație care ne împinge să răspândim acest mesaj de salvare a sufletului este iubirea lui Yahuwah. Sperăm să eliminăm prejudecățile, întrucât toate entitățile la care se face referinţă în acest articol, sunt denumite sisteme, și cu siguranță căutătorii sinceri după adevăr nu aparţin acestor sisteme. Ne rugăm ca acest mesaj să fie acceptat de către toți cititorii ca un apel care să le mişte inima pentru a studia profețiile din Biblie, întrucât Cuvântul lui Yahuwah este singurul nostru ghid şi o protecție sigură împotriva înșelăciunii.
8. Cum descrie Biblia această fiară?

1 “Și am stat pe nisipul mării, și am văzut o fiară ce se ridică din mare, având șapte capete și zece coarne, și pe coarne zece coroane, iar pe capete avea nume de hulă. 2 Și fiara, pe care am văzut-o semăna cu un leopard, iar picioarele ei erau ca picioarele unui urs, și gură ca gura unui leu și balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui și o mare autoritate 3 şi am văzut unul din capetele ei părea rănit de moarte, iar rana de moarte fusese vindecată și toată lumea se mira după fiară 4 şi s-au închinat balaurului care a dat puterea lui fiarei și s-au închinat fiarei, spunând: Cine este ca fiara, cine este capabil să facă război cu ea? 5 Şi i s-a dat o gură şi vorbea lucruri mari și hule?Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni 6 şi şi-a deschis gura în blasfemie împotriva lui Yahuwah, ca să hulească numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer 7 şi i s-a dat să facă război cu sfinții, și să ăi învingă: și i s-a dat putere peste toate semințiile și limbile și națiunile. 8 Și toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii … 16 Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui său. 18 Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei: căci este numărul unui om; Și numărul lui este: șase sute șaizeci și șase” Apocalipsa 13: 1-8, 16-18.

beasts of daniel 7
9. Pasajul de mai sus este plin de simboluri. Cum pot să îl înțeleg?

Trebuie să îi permitem Bibliei să interpreteze propriile sale simboluri. Ar trebui să credem că pentru binele nostru Yahuwah, a dezvăluit în Biblie semnificația acestor simboluri. Prin urmare, ceea ce avem nevoie este un studiu atent pentru a găsi interpretarea lor în Biblie. Printr-o astfel de metodă, să evităm toate presupunerile și speculațiile umane.

De fapt, Biblia condamnă presupunerile şi speculațiile umane pentru că “nici o profeție … nu se tâlcuiește singură” Petru 1: 20. Biblia definește propriile sale simboluri. De exemplu, cartea Apocalipsei conține 404 versete. Dintre aceste 404 versete, 278 se găsesc aproape cuvânt cu cuvânt în alte cărți ale Biblie, unde înțelesul lor este expus.

Prin urmare, vă recomandăm să urmaţi exemplul credincioşilor din Berea (vezi Fapte 17:10, 11) și să cercetaţi fiecare învățătură prin testul Scripturii. Astfel că oricine va studia Biblia cu rugăciune, dorind să cunoască adevărul pentru a se supune lui, va înțelege Scripturile. “Dacă voiește cineva să facă voia Lui, va cunoaște … dacă vorbesc de la Yahuwah, sau dacă vorbesc de la Mine.” Ioan 7:17.

10. Care sunt simbolurile profetice de care avem nevoie pentru a identifica fiara și semnul ei?

Există mai multe simboluri în profeţiile biblice asociate cu fiara: cu toate acestea, ne vor fi suficiente cele care ne vor ajuta să identificăm cu ușurință fiara. Aceste simboluri profetice sunt: “fiara”, “balaur”, “marea”, “patruzeci și două luni”, și” hula “.

lion with wingsFiara: În profeția biblică, o fiară este un simbol al unui rege sau a unei împărăţii. “Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru regi … cea de-a patra fiară va fi a patra împărăție …” Daniel 7:17, 23. Cu această fiară, studiem un regat unic, întrucât nu este doar o putere politică, ci este de asemenea şi una religioasă, pentru că oamenii “s-au închinat fiarei” Apocalipsa 13:4.

dragonBalaurul: Conform Bibliei, dragonul este un alt nume pentru Satana, tatăl minciunilor și al înşelăciunii, “Balaurul cel mare … numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume.” Acest lucru ar însemna că, atunci când Satana a dat “puterea lui, scaunul lui și o mare autoritate” fiarei, ne putem aștepta ca fiara să aibă un comportament la fel de înşelător ca al lui Satana. Astfel, o mare parte din înșelăciunile acestuia vor fi regăsite în lucrările fiarei. Apocalipsa 12:9; 13:2

seaMare: În profeția biblică, marea, este simbolul unei multitudini de oameni diferiți.”… Apele … sunt popoare, gloate, neamuri și limbi” Apoc. 17:15. În consecință, acest regat unic care s-a ridicat din mare, înseamnă că a venit dintr-o locație a lumii care a fost dens populată cu oameni de diferite naționalități.

calendarPatruzeci și două de luni: Această perioadă este echivalentă cu trei ani și jumătate (42 împărțit la 12 luni). Și Biblia a fost scrisă având la baza calendarul evreiesc, unde în fiecare an biblic sunt 360 de zile (30 de zile pentru fiecare lună). Așa că, perioada de trei ani și jumătate și cea de patruzeci și două de luni sunt ambele egale cu 1260 de zile. Motivul pentru care lunile se transformă în echivalentul lor în zile este că, atunci când Yahuwah a dat profeți legate de timp, El a echivalat adesea o zi pentru un an “… chiar și patruzeci de zile, în fiecare zi, timp de un an, veți purta nelegiuirile voastre, chiar patruzeci de ani …” “Ţi-am numit o zi, pentru un an “ Numeri 14:34; Ezekiel 4:6.

Prin urmare, cele patruzeci și două de luni profetice reprezintă o perioadă de 1260 de ani în care i-a fost dat fiarei, o “gură vorbind lucruri mari și hule”și”va face război cu sfinții şi are să-i biruiască și i s-a dat putere peste toate semințiile, limbile și națiunile”Apoc. 13:5, 7.. Ceea ce înseamnă că, în această perioadă fiara va huli, îi va persecuta pe creștini, și va avea o mare autoritate.

Blasfemie: În Biblie, blasfemia este definită în două moduri. Primul mod este atunci când o persoană pretinde a fi Yahuwah sau reprezentantul său “… nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru o hulă, pentru că tu un om, Te faci Eloah” Ioan 10:33. Așa că fiara, această împărăţie, această putere politico-religioasă, l-a hulit pe Yahuwah, pretinzând că este locţiitorul lui Yahuwah pe pământ. A doua modalitate de a comite blasfemie este prin acordarea absolvirii de păcate (a pretinde puterea de a ierta păcatele altora). “De ce vorbește omul acesta, hule? Cine poate să ierte păcatele decât numai Yahuwah?” Marcu 2:7.

Fiara, această putere regească, politico-religioasă, L-a hulit pe Yahuwah nu doar prin faptul că s-a pretins locţiitorul Său pe pământ, ci și prin ritualul absolvirii de păcate. Nu e de mirare că fiara are “numele de hulă” și vorbește “blasfemie împotriva lui Yahuwah, şi huleşte numele său”; acest lucru se datorează faptului că fiara pretinde acele puteri care reprezintă prerogative ale lui Yahuwah.Apocalipsa 13:1, 6. >index

Nouă indicii

După ce am permis Bibliei să deblocheze sensul propriilor sale simboluri putem evidenția acum cele nouă indicii majore de identificare a fiarei pentru a determina care este puterea istorică ce îndeplinește aceste caracteristici. Acestea nu sunt singurele indicii: în Biblie sunt mult mai multe. Sperăm că această culegere de indicii de identificare să vă conducă la un studiu mai aprofundat al Bibliei.alt1. Fiara combină în același timp puterea religioasă cu cea politică, “ei se închină fiarei …” Apocalipsa 13:4.

alt2. Fiara a venit la putere într-o zonă a lumii dens populată,”am văzut … o fiară ce se ridica din mare” Apocalipsa 13:1.

alt3. Fiara a obţinut puterea și autoritatea sa de la Satana, aşa cum ne-am aștepta istoria conține o mare înșelăciune,”balaurul i-a dat [fiarei] puterea sa, scaunul său, și o mare autoritate” Apocalipsa 13:2.

alt4. Și fiara a condus fără milă având hegemonie absolută (dominația) timp de 1260 de ani. Această perioadă trebuie să aibă un punct de plecare clar și să se termine cu o “rană de moarte”. “I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două luni.” “Și am văzut că unul din capetele ei părea rănit de moarte.” “Și i s-a dat putere peste toate popoarele, limbile și națiunile” Apocalipsa 13:5, 3, 7.

alt5. Fiara i-a persecutat pe creștini de-a lungul a 1260 de ani.”Și i s-a dat să facă război cu sfinții, și să îi biruiască” Apoc. 13:7.

alt6. Fiara se va recupera pe deplin după “rana de moarte “ce a suferit-o, iar lumea se va minuna după ea,”rana de moarte fusese vindecată și toată lumea se mira după fiară” Apocalipsa 13:3.

alt7. Fiara are o taină, 666, care identifică funcţia și numele său,”să socotească numărul fiarei: căci este numărul unui om, și numărul ei este: șase sute șaizeci și șase” Apoc. 13:18.

alt8. Fiara aduce blasfemie prin faptul că pretinde a fi Eloah și că îşi arogă calitatea de a acorda absolvire de păcat (puterea de a ierta păcatele altora).

alt9. Fiara şi-a însuşit şi alte pretenţii blasfemiatoare, întreprinzând acțiuni care sunt prerogativa exclusivă a lui Yahuwah.”I sa dat o gură mare și hule” Apoc. 13:5. Dragă cititor, care este în istorie puterea ce îndeplinește toate aceste indicii după care este identificată ? Pentru o inima sinceră, nu există decât un singur răspuns: Biserica Romano-Catolică. Biserica Romano-Catolică este fiara despre care, din dragoste, Yahuwah ne avertizează. Scopul acestui articol nu este de a-i ataca pe romano-catolici, ci acela de a dezvăluii adevărul despre sistemul catolic. Nimeni nu trebuie să fie jignit, ci mai degrabă să fie încurajați să cerceteze faptele și să se convingă.

11. Vă rugăm să sprijiniţi această concluzie cu dovezi și fapte istorice.

Să luăm fiecare idendiciu ca să vedem dacă într-adevăr istoria arată, în mod exclusiv, către Biserica Romano-Catolică.

(1) Biserica Romano-Catolică combină putere religioasă și politică în mod simultan:
Sfântul Ioan a văzut această unire într-o viziune profetică cu privire la a patra și ultima împărăție a lumii și a descris-o ca fiind “o femeie șezând pe o fiară de culoare roșu aprins” Apocalipsa 17:3.

În Biblie, o femeie este simbolul unei ekklesia (biserici), “ca o soție necredincioasăde soțul ei, așa ați fost necredincioși cu mine, casa lui Israel, zice Yahuwah.” “Căci Eu … Eu v-am logodit cu un bărbat, ca să vă prezint ca pe o fecioară curată lui Cristos Ieremia 03:20; 2 Corinteni 11:2.
In plus, este unanim înțeles în profeție că o fiară este o națiune. Chiar și în lumea de azi, națiunile sunt simbolizate ca fiare. SUA este văzută ca un vultur, Rusia se aseamănă cu un urs, iar China poartă emblema unui dragon.

Cu mai mulți ani în urmă, Yahuwah i-a dezvăluit lui Daniel toate imperiile lumii până la sfârșitul timpului. Într-o viziune, Daniel a văzut că ultima fiară are să fie “diferită de toate celelalte” Daniel 7:19. Dar, în ce sens va fi ea diferită? În conformitate cu Apocalipsa 17:3, așa cum se vede mai sus, această fiară (națiune), va avea o femeie (ekklesia / biserică) ca formă de guvernământ.

Există astăzi, o biserică şi un stat care lucrează împreună ca o singură putere recunoscută la nivel mondial? Singura entitate din lume care a realizat aceasta este Biserica Romano-Catolică.

Papa romano-catolic este liderul religios absolut de peste un milion de adepți din întreaga lume.
“Pontiful Roman, ca succesor al lui Petru, este sursa perpetuă și vizibilă, și fundamentul unității atât a episcopilor cât și a întregii societăți a credincioșilor.” Conciliul Vatican II (1962-65)

“Fiecare cleric trebuie să se supună Papei, chiar şi atunci când el poruncește ceva ce este rău. Căci nimeni nu îl poate judeca pe Papa.” Papa Inocențiu al III (1198-1216)

În același timp, papa este rege peste națiunea independentă a oraşului Vatican. Vaticanul este o națiune în miniaturăcu proprie suveranitate, cu toate că se află în interiorul Italiei. Astfel, papalitatea reprezintă o putere unică, care combină puterea religioasă cu cea civilă.

(2) Biserica Romano-Catolică a venit la putere într-o zonă dens populată a lumii:

Acest lucru ilustrează perfect Biserica Romano-Catolică ca ea a crescut în mijlocul diferitelor puteri și națiuni ale Europei.

(3) Istoria Bisericii Romano-Catolice este plină de înșelăciune:

Catolicii confirmă cu ușurință înşelăciunea ca un mod de viață al papilor. Hans Kung, un preot și teolog catolic, care a fost consultant la Conciliul Vatican II (1962-1965), a declarat că încă din secolul al cincilea, papii “au extins în mod decisiv puterea lor prin falsuri explicite.” The Catholic Church: A Short History ( tradusă în engleză de John Bowden), p. 61
Unul dintre cele mai bune exemple este documentul Donația lui Constantin, din 30 martie, 315 d. Hr, prin care Biserica Romano-Catolică a forțat extinderea propriei puteri și autorităţi. Prin acest document fals, în secolul al VIII-a, papa Ștefan al III-lea, l-a convins pe Pepin, regele francilor, că teritoriile lombarzii au fost donate de către Constantin Bisericii Romano-Catolice. Acest lucru l-a determinat pe Pepin să lupte împotriva lombarzilor și să le distrugă cetățile, pentru papa. În 1440, un consilier papal numit Lorenzo Valla, a dovedit că acest document este un fals, dar papă după papă nu au recunoscut niciodată acest fals. Pînă în ziua de azi, în Baptisteriul Sf. Ioan din Lateran din Roma există o inscripție care perpetuează acest document falsificat.

Papa cere o nouă ordine mondială: “Oraşul Vatican (AP) – joi, de Anul Nou, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut iarăşi, un apel pentru … crearea unei noi ordini mondiale bazate pe respectul pentru demnitatea omului și egalitatea între națiuni “. Joi, Ianuarie 1, 2004 Publicat: 09:21 EST (1421 GMT)

“”Marea caracteristică a întregului sistem al lui Antichrist- Noua Ordine Mondială – este o înșelăciune flagrantă. De fapt, cei care au scris despre Noua Ordine Mondială se lăuda cu înşelăciunile lor planificate, întrucât ei cred cu trufie că majoritatea populației lumii este mult prea incultă și leneșă ca să cunoască ce este cel mai bine pentru ea. Doar cei care planifică Noua Ordine Mondială știu ce este cel mai bine pentru lume, iar ei au stabilit că îşi pot atinge scopurile doar prin înșelarea deliberată a maselor sărace.” Bill Cooper, ” Behold A Pale Horse” p.49

(4) Biserica Romano-Catolică a dominat fără milă timp de 1260 de ani; stăpânind în mod absolut asupra altor națiuni. Această perioadă a are un punct de plecare clar, și o “rană de moarte” la sfârşitul ei:

general berthierBiserica Romano-Catolică a primit rana de moarte în 1798, când [Papa Pius al VI-lea], care a fost luat prizonier în Franța, la cererea lui Napoleon.

“În 1798, generalul Berthier a intrat în Roma, a abolit guvernul papal, și a stabilit un guvern laic.” Encyclopedia Britannica, ediția din 1941

După ce am stabilit că perioada profetică se sfârșeşte în 1798, mergând înapoi 1260 de ani, vom ajunge la anul 538 d. Hr. Pentru ca papalitatea să îndeplinească această caracteristică de identificare, trebuie ca în anul 538 d.Hr. să fi avut loc un eveniment important, care să marcheze începutul perioadei de 1.260 de ani.
Dovezile istorice evidențiază că în 533 d.Hr. împăratului roman Iustinian a recunoscut suprematia ecleziastică a papei ca “șef” al tuturor bisericilor din estul și vestul Imperiului Roman. Cu toate acestea, până în 538 d.Hr când papalitatea s-a eliberat efectiv de ultimul său adversar arian, ostrogoții (care guvernau Italia la acea vreme) papalitatea nu a fost o putere de conducere în Occident. Astfel, în anul 538 d.Hr., a fost ultima etapă prin care s-a stabilit ascendența treptată, dar constantă a papalității.

“Vigilius … a urcat pe scaunul papal (538 d.Hr.), sub protecția militară a lui Belisarius.” Istoria Bisericii creștine, vol. 3, p. 327

Pe măsură ce papalitatea a crescut în putere, ea nu a subjugat doar pe adepții ei, ci şi pe conducătorii și regii Europei. În acest scop, papii au emis mai multe bule papale pentru a consolida autoritatea lor asupra regilor Europei:
“Este la ordinea zilei pentru papalitate să călce în picioare regi și împărați.”J.H. Ignaz Dollinger, The Pope and the Council, (London), p. 35

“Temeţi-vă atunci de mânia și tunetele răzbunării noastre, pentru că Isus Hristos cu gura lui ne-a făcut [papii] judecătorii absoluţi ai tuturor oamenilor numiți, iar regii înșiși sunt subordonaţi autorității noastre.” Papa Nicolae I (858-867 d. Hr.)
În bula papală a papei Grigore al XI-lea, datată din 1372 d. Hr și intitulată În Cina Domnului, papa a pronunțat stăpânirea papală asupra întregii lumi creștine, laice și religioase, și i-a excomunicat pe toți cei care nu au vrut să se supună papilor și să le plătească impozite. Această bulă papală, care a confirmat de către papi ulterioare și, în 1568 d.Hr., Papa Pius al V-a a promis că a jurat că va rămâne în legea eternă.

O demonstrație practică a afirmației de mai sus a fost modul în care papa Grigore al VII-lea l-a tratat, în 1077 d.Hr., pe regele Henric al IV-lea, împăratul Germaniei. Când regele a discreditat autoritatea Papei, acesta l-a excomunicat și l-a detronat. Henry a decis să facă pace cu papa și a traversat Alpii pe jos în mijlocul iernii ca să se smerească. Când a ajuns la castelul papei, Henry a trebuit să aștepte permisiunea de a îl vedea pe papa, în curtea exterioară, așteptând cu picioarele goale, cu capul descoperit, și îmbrăcat într-o cămaşă mizerabilă. A fost nevoie de trei zile de post și de mărturisire înainte ca papa să-l ierte pe acest rege.

Această afirmație a supremației asupra liderilor lumii continuă să fie și astăzi susținută de papalitate:

“Primul Scaun [papalitati Romei] nu este judecat de nimeni. Este doar dreptul Pontifului Roman însuși să judece … cei care dețin cea mai înaltă funcție civilă într-un stat… Nu exista nici o contestație, nici un recurs împotriva vreunei decizi sau decret al Pontifului Roman. ” Codul de drept canonic (Paulist Press, 1985), pp. 951, 271

(5) Biserica Romano-Catolică i-a persecutat pe creștini în timpul perioadei de 1260 de ani:

dark ages torturePe parcursul acestei perioade din istorie (cunoscută de asemenea, sub numele de Evul Mediu), Biserica Romano-Catolică a exercitat o puternică dominația asupra Europei, și fiecare cetățean trebuia să fie un romano-catolic. Orice nesupunere totală față de papă era pedepsită cu tortură sau moarte. Acest lucru, în conformitate cu Vicars of Christ: the Dark Side of the papacy, by Peter de Rosa, p. 180, a condus sistemul romano-catolic să devină cea mai persecutantă dintre religiile pe care lumea le-a cunoscut vreodată.

“Pentru credința marturisită, diferită de cea a Bisericii Romei, istoria consemnează martirajul a mai mult de o sută de milioane de oameni.” Brief Bible Studies, p. 16

“Ar trebui să clasăm Inchiziția… printre cele mai întunecate fapte degradante din istoria omenirii.” Will Durant, The Story of Civilization, vol. 4, p. 78

“Faptul că Biserica Romei a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituție care a existat vreodată în omenire nu va fi pus la îndoială de nici un protestant care are o cunoaștere completă a istoriei. Este imposibil de a ne forma o concepție completă a multitudinii victimelor acesteia, și mai mult ca sigur că nimeni nu îşi poate imagina pe deplin suferințele lor. ” W. E. H. Leeky, History of the Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe, Vol. 2:32, 1910 edition

În Enciclopedia Catolică, vol. 12, pagina 266, cititorul va putea găsi un lung articol care descrie autoritatea Bisericii Romano-Catolice cu privire la pedepsirea “ereticilor”, a căror unică crimă era faptul că ei în calitate de credincioși creștini credeau în Biblie.

(6) Biserica Romano-Catolică va recupera pe deplin de la ei “rana de moarte” și întreaga lume se va mira după ea:

Atunci când, în 1799, Papa Pius al VI-lea a murit în captivitate, în Franța, lumea s-a așteptat ca aceasta să fie sfârşitul Bisericii Romano-Catolice. Cu toate acestea, Yahuwah ne-a spus acum 2000 de ani, că fiara se va recupera din rana de moarte. Iată cum a raportat New York Times vindecarea fiarei, a papalităţii:

RANA MORTALĂ S-A VINDECAT: Roma, 7 iunie ora 11 .– începând cu această dimineață, există, în lume, un nou stat independent, suveran. La acea vreme premierul Mussolini … schimba cu Cardinalul Gasparri, secretarul statului, care l-a reprezentat pe Papa Pius XI, tratatele ratificate şi semnate la Palatul Lateran, pe data de 11 februarie. Prin acel simplu act, a luat fiinţă, statul suveran independent al Vaticanului.” New York Times, 7 iulie 1929

The San Francisco Chronicle a raportat “recuperare” papalității astfel:

“Mussolini și Gaspari (Cardinalul) Semnarea Pactului istoric … Vindecarea rănii ce a durat mai mulți ani.” The San Francisco Chronicle, 7 iulie 1929

Este lumea din zilele noastre, așa cum a prezis Biblia, “uimită”, după papalitatea,?

“Cel mai bun mod de a îl onora pe Papa Ioan Paul al II-lea, într-adevăr unul dintre marii oameni, este de a îi lua în serios învățătura; de a-i asculta cuvintele și a pune în acțiune cuvintele și învățăturile sale aici, în America. Aceasta este o provocare pe care trebuie să o acceptăm. ” Președintele George W. Bush, 21 martie, 2001

“Papa Ioan Paul al II-lea este unul dintre cei mai mari lideri morali și spirituali ai acestui secol.” Billy Graham în Saturday Evening Post, Ian-Feb. 1980

“Îl admir enorm pe Papa Ioan al XXIII-lea. Am simțit că a adus în lume o nouă eră “. Billy Graham, Chicago Tribune, 8 iunie, 1963

“Miercuri seara în timp ce Sfântul Părinte mergea împreună cu vicepreședintele Gore de-a lungul pistei de avion … pentru a se urca la bordul navei ” Shepherd I “ca să se întoarcă la Roma, oamenii au plâns, au fluturat batiste și au ovaționat” Ioan Paul al II-lea, noi te iubim! “… A fost o vizită scurtă a Papei în St. Louis, dar foarte emoționantă și cu impact. ” 28 ianuarie 1999 (EWT News)

“Nu există nici o îndoială că Paul al VI, împreună cu Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, vor fi amintiţi ca fiind cei trei mari papii ai păcii, pionieri ai importantei transcendențe a Bisericii Catolice către New Age.” Robert Muller, fostul Secretar General Adjunct al Naţiunilor Unite.

(7) Biserica Romano-Catolică are misteriosul număr 666:

Titlul oficial al papei este “Vicarius Filii Dei”, care tradus înseamnă “Reprezentantul Fiului lui Dumnezeu”. Pentru a confirma aceasta, ziarul catolic Our Sunday Visitor din 18 aprilie, anul 1915 stă scris: “Mesajul gravat pe Mitra papei este următorul:” Vicarius Filii Dei ‘”. Din moment ce anumitor litere latine le corespund valori numerice, trebuie doar să le adunaţi pentru a obţine 666.

666 mark of the beast - vicarius filii dei
Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu
(8) Biserica romano-catolică huleşte pretinzând a fi “Dumnezeu” și acordând iertarea:” Pe acest pământ, noi ținem locul Dumnezeului cel Atotputernic.”Papa Leon al XIII-lea, într-o scrisoare enciclică, din data de 20 iunie 1894

“Papa nu este doar reprezentantul lui Isus Hristos, ci el este Isus Hristos, ascuns sub un văl de carne.” The Catholic National, iulie 1895

“Dar profesorul suprem în Biserică este Pontiful Roman … [care] cere …predarea completă și supunerea voinței … ca lui Dumnezeu însuși.” Papa Leon al XIII-lea, Great Enciclica Letters, p. 193

“Se pare că Papa Ioan Paul al II-lea prezidează acum din locul său asupra Bisericii universale pe crucea lui Hristos.” Luate dintr-un articol intitulat “Auckland Bishop Says Pope Presides From the Cross” AUCKLAND, New Zealand, SEPT. 20, 2004, Zenit.org

“Într-adevăr, nu este o exagerare,având în vedere desăvârşirea funcţiei lorpreoții sunt o mulţime de dumnezei.” Papa Inocențiu al III-a

Biserica Romano-Catolică a creat pe pământ o “piață” vastă pentru o marfă unică, pentru care nu avea concurență iar cererea era de nestins. Ea a pretins că are dreptul de a vinde harul lui Yahuwah, iertarea Sa ce este oferită gratis, pentru păcătoși. Până în ziua de azi, această putere blasfemiatoare, deţine puterea de a ierta păcatul.

“Această autoritate judiciară va include chiar puterea de a ierta păcatul.” The Catholic Encyclopaedia Vol. 12, -Articolul “Papa”, pag. 265

“Și Dumnezeu însuși este obligat să respecte hotărârea preotului său și să ierte sau să nu ierte, după cum acesta refuză să dea dezlegare, cu condiția ca penitentul să fie capabil de aceasta.”Dignity and Duties of the Priest, p. 27, New York: Benziger Brothers, Printers to the Holy Apostolic See, 1888

(9) Biserica Romano-Catolică a făcut şi alte afirmații blasfemiatoare întreprinzând acțiuni care aparțin doar lui Yahuwah:
În continuare sunt redate exemple ale revendicărilor blasfemiatoare și ale învățăturilor Bisericii Romano-Catolice:
“Preotul are puterea cheilor, sau puterea de a oferi păcătoșilor din iad demnitatea pentru paradis, și de a îi schimba din sclavii lui Satana în copiii lui Dumnezeu. Și Dumnezeu însuși este obligat să respecte judecata preoților săi … Suveranul maestru al universului nu face altceva decât îl urmează pe servitorul Său prin confirmarea în cer, a tot ceea ce acesta decide pe pământ. “ Liguori, “Duties and Dignities of the Priest”, pp. 27, 28

Astfel, preotul poate într-un anumit sens, să fie numit, creatorul Creatorului său…

“Astfel, preotul poate într-un anumit sens, să fie numit, creatorul Creatorului său, din moment ce prin rostirea cuvintelor consacrării, el Îl creează pe Isus în sacramente, dându-I o existență sacramentală, și-l crează ca o jertfă oferită Tatălui veșnic … puterea preotului, este puterea persoanei divine, pentru transubstantierea pâinii este necesară la fel de multă putere ca și pentru crearea lumii “.Sfântul Bernadine de Sienna

„Preoţii sunt salvatorii lumii.” Sfântul Ieronim

În ceea ce privește acțiunile sale blasfemiatoare, Biserica Romano-Catolică a comis cel mai hulitor lucru posibil. Ea a alterat însăși legea lui Yahuwah- Cele Zece Porunci. Ea a îndrăznit să anuleze în întregime cea de a doua poruncă, căci condamna practicile și ritualurile sale. Și mai rău decât atât, ea a schimbat calendarul prin care este calculată ziua de închinare în porunca a patra, instituind propriul calendar, în care a înălțat Duminica. Acest lucru a fost făcut, deși Yahuwah i-a dat lui Adam această poruncă perpetuă de la creaţiune și ne-a confirmat astfel “Nu voi rupe legământul Meu, nici nu voi schimba ceea ce a ieşit de pe buzele Mele”Psalms 89:34.

Cele Zece Porunci constituie singura porţiune din Biblie pe care Yahuwah a rostit-o în prezenţa întregii adunări. Şi pentru a se asigura că Moise nu va omite nici o literă, Yahuwah a scris-o cu propriul deget şi a înmânat-o lui Moise. „Aceste cuvinte [Cele zece porunci] le-a vorbit Yahuwah către toată adunarea voastră, … şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a scris pe două table de piatră…”Deuteronom 5:22

Mai mult decât atât, Hristos a declarat imutabilitatea Celor Zece Porunci atunci când a afirmat că:„este mai uşor să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o frântură de literă din lege.” Luca 16:17. Soarele strălucind în ceruri, pământul solid pe care locuieşti reprezintă mărturia lui Yahuwah că legea Lui este veşnică şi de neschimbat. Chiar dacă ele vor trece, preceptele divine nu vor trece. Hristos a confirmat mai departe,”Să nu gândiţi că am venit să stric legea şi proorocii; nu am venit să stric ci să împlinesc. Adevărat, adevărat vă spun că până cerul şi pământul vor trece, o iotă sau o frântură nu va trece din lege, până se va împlini tot.”Matei 5:17, 18.

Biserica Catolică nu se jenează să recunoască faptul că ea a schimbat ziua de închinare. De fapt ea chiar s-a mândrit cu acest lucru, arătând spre aceast ca fiind „semnul” autorităţii şi superiorităţii ei asupra altor „biserici” sau religii.

“Sabatul, cea mai cunoscută zi a legii, a fost schimbat în ziua Domnului. Aceasta și altele nu au încetat din cauza instrucțiunilor primite de la Hristos, (pentru că el însuși spune, eu n-am venit să stric Legea, ci să o împlinesc), ci din cauza autorității bisericii prin care au fost schimbate. “Arhiepiscopul de Reggio, Cuvântarea de pe 1-18-1562, Mansi XXIII, p. 526

“Duminica este o instituție catolică, iar pretenţia sa de sacralitate poate fi apărată doar pe baza autorităţii catolice … În Sfânta Scriptură de la început până la sfârșit, nu găsim nici măcar un singur text, care să justifice transferul serviciului de închinare săptămânal public de la ultima la prima zi a săptămânii. ” Catolic Press, Sidney, 8-25-1900

“Nicăieri în Biblie nu este afirmat că închinarea trebuie să fie schimbată de la Sâmbătă la Duminică. Adevărul este că Biserica a existat cu multe secole înainte ca Biblia să fie dată lumii. Biserica a făcut Biblia,.. şi nu Biblia, Biserica.” Things Catholics Are Asked About, by Martin J. Scott, 1927 ed, p. 136

“Noi sărbătorim Duminică în locul Sâmbetei, pentru că Biserica Catolică a transferat sacralitatea de la Sâmbătă la Duminică, la Conciliul de la Laodicea în anul 364 AD.” The Converts Catechism of Catholic Doctrine, from P. Geiermann, the work of Pope Pius X, on 1-25-1910

În conformitate cu Biserica Romano-Catolică “duminică estesemnul lor distinctiv de autoritate.

“Duminica este semnul autorităţii noastre. Biserica este mai presus de Biblie, iar acest transfer al pazirii Sabatului este o dovadă a acestei afirmaţii.” The Catholic Record, London, Ontario, September 1, 1923

Respectarea Duminicii de către protestanți este un omagiu pe care ei îl plătesc, în ciuda lor înșiși, autorităţii Bisericii (catolice).”Plain Talk About the Protestantism of Today, by Monsignor Segur, p. 213

“Dar mintea protestantă nu pare să realizeze că … observând Duminica … ei acceptă autoritatea purtătorul de cuvânt al bisericii, papa.” Our Sunday Visitor, Catholic weekly, Feb. 5, 1950

“Desigur Biserica Catolică pretinde că schimbarea a fost realizată de ea … un semn al puterii sale ecleziastice și a autorităţii în chestiuni religioase Office of Cardinal Gibbons, through Chancellor C. F. Thomas, Nov. 11, 1895

Din greutatea covârșitoare a dovezilor, putem concluziona în mod decisiv că fiara din Apocalipsa 13 și 14 este Biserica Romano-Catolică, și că marca sa (semnul fiarei), este respectarea Duminicii.

De ce este acest semn atât de important? Ați semnat vreodată un document pentru a valida sau confirma autenticitatea? V-ați dat vreodată “sigiliu de aprobare” asupra unui lucru? Aceasta este obligatoriu în orice stat. Un document este autentificat numai prin semnătură. Declarațiile guvernului trebuie să poarte întotdeauna o marcă sau un sigiliul oficial. Care sunt caracteristicile acestor mărci sau sigilii guvernamentale? O marcă sau un sigiliu oficial trebuie să includă trei caracteristici:

Îndrăzneaţa Schimbare
Legea lui Yahuwah Legea lui Yahuwah Schimbată de Om
I
Să nu ai alţi elohimi (dumnezei) afară de mine.
II
Să nu faci nici un chip sau asemănare a lucrurilor din ceruri, de sub pământ sau din apele pământului: Să nu te inchini lor, să nu le slujeşti; pentru că sunt un Eloah gelos, care pedepseşte nelegiurile părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie a celor ce mă urăsc; şi mă îndur până la a mia generaţie a celor ce mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
III
Să nu iei în deşert Numele lui Yahuwah; pentru că Yahuwah nu consideră nevinovat pe cel ce ia numele Său în van.
IV
Adu-ţi aminte de ziua sabatului, să o păzeşti. Şase zile să lucrezi şi să faci tot lucrul tău: Dar a şaptea zi este sabatul lui Yahuwah, Eloahul tău: să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici
vitele tale, nici străinul care este în casa ta : Pentru că în şase zile Yahuwah a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce e în ea, şi s-a odihnit în ziua a şaptea: de aceea a binecuvântat-o şi a sfinţit-o.
V
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta: ca să se lungească zilele tale în ţinutul pe care Eloah ţi l-a dat.
VI
Să nu ucizi.
VII
Să nu comiţi adulter.
VIII
Să nu furi.
IX
Să nu marturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
X
Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici servitorului, nici servitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nimic din ce aparţine aproapelui tău.

Exod 20:3-17

Sigiliul Creatorului Eliminat
I
Eu sunt Yahuwah Eloahul tău. Să nu ai elohimi străini înaintea mea. (A doua poruncă a fost omisă)
II (de fapt III)
Să nu iei în deşert numele lui Yahuwah Eloahul tău.
III (de fapt IV)
Aduţi aminte să păzeşti ca sfântă ziua Sabatului. (Porunca a IV-a a fost alterată în mod radical)
IV (de fapt V)
Cinsteşte pe Tatăl şi pe mama ta.
V (de fapt VI)
Să nu ucizi.
VI (de fapt VII)
Să nu curveşti.
VII (de fapt VIII)
Să nu furi.
VIII (de fapt IX)
Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
IX (de fapt X, prima parte)
Să nu pofteşti soţia aproapelui tău.
X (de fapt X, a doua parte)
Să nu pofteşti bunurile aproapelui tău.

Catehismul Catolic General

1. Numele funcționarului
2. Titlul oficial
3. Teritoriul sau domeniul autorității sale
seal of the united states presidentDe exemplu, dacă președintele Statelor Unite aprobă un proiect de lege, el trebuie să-l semneze astfel George Washington (nume), Președinte (din titlu) al Statele Unite ale Americii (teritoriu). Fiecare document trebuie să fie semnat în acest mod pentru a deveni oficial și legal.

Privind spre Creator Atotputernic, ne dăm seama că El are un regat ceresc. Și documentul care conține legea Împărăției Sale este documentul Celor Zece Porunci. Cautati direct în mijlocul lor şi veți găsi sigiliul viului Eloah! “Căci în șase zile a făcut Yahuwah cerul, pământul, și marea …” Exodul 20:11.

Notice the three distinct features:

Observați cele trei caracteristici distincte:
1. Numele: YAHUWAH (“Eu sunt Yahuwah: acesta este numele meu” Isaia 42:8)
2. Titlu: CREATOR (“a făcut Yahuwah”)
3. TeritoriulCERUL PĂMÂNTUL (Cerul și pământul)

În mod clar, sigiliul Creatorului se găsește în porunca Sabatului din Legea Sa. Este o recunoaștere a autorității Sale ca fiind Creatorul nostru. Atunci când păzim Sabatul Său, ne exprimăm recunoaștinţa că El este Creatorul nostru.

În ziua de Sabat, avem posibilitatea de a ne închina lui Yahuwah onorându-L ca Făcătorul nostru. Când sfințim ziua pe care Yahuwah a ales-o, noi proclamăm întregii lumi că Făcătorul universului este Eloahul nostru! Diavolul, “Lucifer”, a atacat Sabatul, pentru că el vrea să fie adorat “ca Cel Prea Înalt” Isaia 14:14. Creatorul doreşte să I te închini în ziua Lui sfântă a Sabatului, iar Satana, căutând să fie asemenea Creatorului, vrea să te închini în ziua duminicii. Ce vei alege?

“Sfințiți Sabatele Mele, căci ele vor fi un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Yahuwah Eloahul vostru” Ezechiel 20:20. >index

Idendificarea Icoanei Fiarei

12. Atunci, care este icoana fiarei, pe care Yahuwah ne avertizează să nu o venerãm?

Pentru a fi în măsură să identificãm fiarei, trebuie mai întâi să identificãm fiara cu două coarne care ajută la formarea chipul fiarei:
„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată… 14 … spunând locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: 17 Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:11-12, 14-17.

image of the beastAceastă fiară cu două coarne are următoarele semne de identificare:
1. Această fiară a început sã existe în preajma momentului în care papalitatea şi-a primit rana mortalã, în 1798, “ridicându-se din pământ o altă fiară”Rev. 13:11.
2. Această fiară a venit din pământ, spre deosebire de prima fiară, care a ieșit din mare. În cazul în care “marea” reprezintă mulți oameni și multe națiuni, atunci ‘pământ’ reprezintă o regiune nepopulată. Astfel, această națiune se va dezvolta într-o regiune cu puţini locuitori.
3. Această fiară are două coarne ca de miel. Potrivit Bibliei, un corn reprezintă putere. “El avea coarne … și acolo era ascunsã puterea lui” Habakkuk 3:4. Prin urmare, această națiune are două puteri separate, distincte una față de cealaltã. De asemenea, un miel este un simbol al lui Hristos; prin urmare, putem deduce că această națiune a fost fondată pe principii Creştine pure și nobile.
4. Cu toate acestea, fiara vorbește ca un balaur; o națiune “vorbește” prin intermediul autorităților legislative și judiciare. “Coarnele ca de miel” și “vocea de dragon” indică un contrast izbitor între profesiile pașnice și practicile acestei națiuni. Dragi cititori ne întrebăm din nou, care este națiunea ce îndeplinește aceste semne de identificare? Nu există decât un singur răspuns: Statele Unite ale Americii.

1. SUA a apărut în jurul anului 1798: Există o singură națiune care s-aridicat în lume la momentul în care papalitate, în 1798 şi-a pierdut puterea. Această profeţie aratã direct cãtre Statele Unite ale Americii. SUA a fost organizată în 1787 ca republică federală, în conformitate cu Constituția.
2. SUA a apărut într-un ținut puţin populat:
 SUA nu s-a ridicat în Lumea Veche, ce era aglomeratã de mulțimi migratoare, ci în Lumea Nouă, cu relativ puținii sãi locuitori.
3. SUA are două puteri separate, fondate pe principii Creștine:
 SUA are o forma unicã de guvernare, unde ekklesia și statul se bucură de libertățile garantate de Constituție. Din cauza acestui sistem de guvernare, SUA este într-adevăr, o Republică (un regat fără rege) și Protestantă (ekklesia fără papă), cu ambele puteri complet separate. De asemenea, calitățile sale de miel a făcut SUA un refugiu pentru cei persecutați și asupriți ai multor națiuni.

“Creatorul doreşte închinarea ta în ziua Lui sfântă de Sabat, iar Satana, căutând să fie ca şi Creatorul, vrea închinarea ta în Duminica lui. Ce vei alege?”

4. SUA vorbește ca un balaur: Legea fundamentală a SUA, scrisã în constituție, garantează libertatea individuală a conștiinței. Nimic nu este mai preţios sau mai esenţial. Cu toate acestea, SUA deja a început să deadă, iar în curând va abandona pe deplin orice principiu al Constituției sale. Și ceea ce conferă o şi mai mare importanță acestei mișcãri este faptul că obiectivul principal este impunerea respectării Duminicii.
O astfel de acțiune va fi direct contrară principiilor acestui guvern, geniului instituțiilor sale libere, Declarației de Independență și Constituției. Constituția prevede că, “Congresul nu va face nici o lege referitoare la stabilirea unei religii sau interzicerea exercitării libere a acestora,” și că “niciun test religios nu va fi cerut vreodată ca o calificare la orice birou de încredere publică în conformitate cu Statele Unite ale Americii.” Inconsistența unei astfel de acțiuni nu este mai mare decât este reprezentată în simbol. Este fiara cu coarne de miel ca și – de principiu pur și inofensiv – care vorbește ca un balaur. Doar observând ce se întâmplă, în știri și în trecutul recent, confirmã această descriere biblică.

“Și susțin cu tărie inițiativa bazată pe credință, pe care o propunem, pentru că nu cred că încalcă linia de separare a bisericii de stat, iar eu cred că va face din America un loc mai bun. “George W. Bush, făcând o referire încâlcitã la Clauza Stabilimentului, citat de la Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001) de la Ateii Americani. Această declarație a atacat Cartea Drepturilor din Constituţie, care interzice guvernului nostru “sã respecte instituirea unei religii.”

“Prioritățile noastre sunt credința noastră.”
George W. Bush, Greensboro, North Carolina, 10 Octombrie, 2000, citat din Jacob Weinberg, “The Complete Bushisms”

“Mesajul simplu transmis de către noua administrație este că America lui George W. Bush este o națiune Creștină și că non-Creștinii sunt bineveniţi în cort atâta timp cât acestia sunt de acord să accepte statutul lor ca minoritate tolerată, mai degrabă decât cetățeni ca fiind pe deplin egali. ” Alan M. Dershowitz, în “Bush Începe Prin Sfidarea Constituției,” Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001 >index


Profeţia se va Împlini Curând

13. Este clar cã fiara cu două coarne este SUA. Dar, care este relația dintre SUA și icoana fiarei?

Cu toate că SUA a fost fondată pe principii opuse papalitaţii, observăm astãzi modul în care SUA și Vaticanul lucrează mai strâns pentru a face influența lor mai proeminentã. Biblia ne spune că intr-o zi, în viitorul nu prea îndepărtat, SUA va legifera o lege care va cere cetățenilor săi, iar mai apoi lumii, să se închine fiarei dintâi, papalitatea. “Ea [SUA] lucra cu toată puterea fiarei dintâi [papalitatea] înaintea ei şi făcea ca pământul [mai întâi SUA, apoi întreaga lume] şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi [onorând Duminica papalã], a cărei rană de moarte [1798] fusese vindecată [1929]. zicând locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [duplicarea papalitãţii atunci când ea a folosit puterea civilă pentru a pune în aplicare dogma religioasa], care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:12, 14.

image of the beast - sunday blue lawÎn curând SUA va renunța la libertatea religioasă pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Acest lucru înseamnă că bisericile Protestante vor controla guvernul pentru a-şi realiza scopul. Atunci când se va întâmplă acest lucru, SUA işi va fi făcut o imagine în Biserica Romano-Catolicã, unind astfel, ekklesia cu statul. Apoi, Statele Unite ale Americii va vorbi “ca un balaur” și va exercita “toată puterea fiarei dintâi” Apocalipsa 13:11, 12; ea va avea același spirit de intoleranță și persecuție, care s-a manifestat prin prima fiarã, papalitatea.

Prin urmare, libertatea religioasă fiind pierdută, persecutarea minorităților dizidente va fi inevitabilă și va exista o repetare a intoleranței religioase din Evul Mediu: “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei [legile Duminicii adoptate] … şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei [onorând adevăratul Sabat al zilei a șaptea a lui Yahuwah, care nu este Sâmbăta și poate fi găsit doar în calendarul Lui]. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta [cei care cinstesc adevãratul Sabat, le va fi interzis să cumpere și să vândă], adică numele fiarei.” Apocalipsa 13: 15-17

Unii vor primi semnul “pe frunte”, pentru că ei au ales să “creadă o minciună” 2 Tesaloniceni 2:11. Alții, deşi convinși că Duminica nu este adevaratul Sabat, vor fi de acord sã-şi pãstreze traiul primind astfel marca “pe mâna dreaptă” (un simbol al muncii.)

14. Pentru ca acest lucru să fie adevărat, trebuie să existe dovezi că papalitatea urmărește în prezent înãlţarea zilei de Duminică, în SUA, și că protestanții din SUA (dusmani istorici ai Romei), şi-au schimbat atitudinea și își exprimă disponibilitatea de a colabora în adoptarea legilor Duminicii. Există astfel de dovezi?

Astãzi, cei mai mulți dintre protestanți sunt în favorea papalitãţii, iar acest lucru a încurajat papalitatea să caute agresiv respectarea legilor Duminicale:

“Toti americanii ar trebui să ceara Preşedintelui şi Congresului sã facã o lege federală – un amendament la Constituție, dacă este nevoie – pentru a restabilii Sabatul (fals) ca Zi nationala de Odihnã.CATOLICE TWIN CIRCLE 25 august 1985, articolul “ Sacking Sunday “

“În această chestiune, predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea … vorbea despre odihna de Duminicã, ca fiind dreptul unui lucrătorpe care Statul trebuie să i-l garanteze.” Papa Ioan Paul al II-lea-DIES DOMINI, 31 mai 1998.

“De aceea … Creștinii se vor lupta în mod firesc să se asigure că legislația civilă respectă datoria de a păstra Duminica sfântă. În orice caz, ei sunt obligați, în cuget, să-şi organizeze odihna duminicala într-un mod care sã le permitã să ia parte la Euharistie, abținându-se de la muncă și activități care sunt incompatibile cu sfințirea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

“…Creștinii [pretutindeni] ar trebui să caute recunoașterea Duminicii și a zilelor sfinte ale Bisericii ca fiind sărbători legale.” Catehismul Bisericii Catolice, ediția populară și definitivă, 2000, par 2188

Majoritatea liderilor Protestanți din SUA sunt gata să îngroape securea războiului cu Catolicii:

“Șefii bisericilor Americane Protestante și Ortodoxe, care au fost la întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea, vineri, au salutat prima lor discuție reprezentativă la scară largă ca un punct de reper pe drumul spre o mai mare unitate … Rev. Donald Jones, metodist solidar și președinte al departamentului de studii religioase din cadrul Universitãţii Carolina de Sud, a calificat-o drept ‘cea mai importantă întâlnire ecumenică a secolului.’ Rev. Paul A. Crow Jr., din Indianapolis, ofițer ecumenic al Bisericii Creștine (Discipolii lui Hristos), a numit-o ‘o nouă zi în ecumenism’ deschizând un viitor în care Dumnezeu ‘ne atrage împreună.‘ ” The Montgomery Advertiser, 12 septembrie 1987

billy grahamBilly Graham: “Am constatat că ale mele convingeri sunt în esență aceleași ca și cele ortodoxe ale romano-catolicilor.” McCall, ianuarie 1978. El, de asemenea, l-a numit pe Papa Ioan Paul al II-lea: “. Cel mai mare lider religios al lumii moderne” The Saturday Evening Post, ianuarie-februarie 1980 paul crouchPaul Crouch: “Eradichez cuvântul protestant chiar şi din vocabularul meu … Eu nu protestez … [e] timpul pentru Catolici și non-Catolici să vină împreună ca unul în Duh și în Domnul.”“Praise the Lord”, programul, Trinity Broadcasting Network, 17 Oct 1989
robert schullerRobert Schuller: “Este timpul pentru Protestanți să meargă la păstor [papa] și sã spune: “Ce trebuie să facem să venim acasă? “Los Angeles Herald Examiner, 19 Septembrie 1987, pagina Religie david wellsDavid Wells: “Dacã, Catolicismul este despre a deveni mai Catolic în viitor, ceea ce mă şi aștept sub actualul Papă, atunci diferențele teologice vor deveni mai clare, dar alianțele noastre cu Catolicii, împotriva culturii seculare, pot deveni mai profunde. Eu, unul, sunt pregãtit pentru acest schimb”. Eternity Magazine, septembrie 1987

J. L. Packer: “Învățătura carismatica Protestantă și Catolică, despre viața creștină, este identicã în toate privințele. Nu este, acest lucru, semnificativ pentru viitorul creștin?” J. I. Packer, Christianity Today, 22 iunie 1992

Neal C. Wilson: “Deși este adevărat că a existat o perioadă în viața Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea când confesiunea a avut un punct de vedere distinct, anti-Romano-Catolic … acea atitudine … acum a fost dată la coşul de gunoi al istoriei, atât de preocupată este Biserica Adventistã de Ziua a ŞapteaNeal C. Wilson, fostul presedinte al Conferinței Generale Adventiste de ziua a Șaptea, 1974 >index

Cum se poate Evita Semnul Fiarei

15. Cum pot atunci evita primirea semnului fiarei?

Aceasta este cea mai importantă întrebare. Yahuwah, în iubirea Sa infinită, ne-a avertizat să nu ne închinãm fiarei și, prin urmare, să nu primim semnul ei. Cel care va primi semnul fiarei “va bea şi el din vinul mâniei lui Yahuwah, turnat neamestecat [fãrã milã] în paharul mâniei lui; şi va fi chinuit în foc … cei ce se închină fiarei [onorând papalitatea prin respectarea Duminicii] şi icoanei ei [SUA impunând respectarea Duminicii] şi oricine primeşte semnul numelui ei!” Apocalipsa 14:10, 11.

Acestea sunt cuvinte solemne din partea lui Yahuwah. Mânia Lui este proporțională cu ofensa. Onorând, Duminica, originarã Satanei prin papalitate, vă pregătiți să primiţi semnul fiarei. Satana vrea să înșele cât mai mulţi cu putinţã ca ei sã onoreze această zi contrafăcutã. Pentru a perfecționa înșelăciunea, el a ales Duminica, ziua învierii lui Hristos, știind că cei mai mulți oameni ar crede că respectarea Duminicii este mai potrivită decât adevărata zi a şaptea a Sabatului lui Yahuwah, determinată de calendarul Lui, din moment ce onorează învierea lui Hristos. Dar singura modalitate de a nu primi semnul fiarei este de a refuza onorarea unei zile care nu a fost aleasã de Yahuwah. Singura zi pe care Yahuwah a rânduit-o ca sfântã este Sabatul adevăratului Sãu calendar divin și prin onorarea lui veți primi “sigiliul viului Eloah” Apocalipsa 7: 2.

Dacă doriți să onoraţi moartea și învierea lui Hristos, Biblia spune clar sã faceţi acest lucru prin botez (imersiune totală). Vezi Romani 6:3-5. Prin intrarea în apă (fiind scufundat) recunoașteți moartea Lui. Venind din apă (ridicându-vã) recunoașteți învierea Lui.

16. Cum rămâne cu miliardele de Creștini din trecut care au onorat duminica în locul adevăratului Sabat de ziua a șaptea, determinat de calendarul său divin – au primi fără să știe semnul fiarei? Dar despre creștinii de azi care cred cu sinceritate cã Duminica este Sabatul biblic?

Majoritatea Creștinilor din generațiile anterioare au ţinut Duminica, crezând cã au ţinut Sabatul Biblic; și astăzi există Creștini adevărați în fiecare “biserică”, inclusiv Biserica Romano-Catolică, care cred că Duminica este “Ziua Domnului. “Nimeni nu este responsabil pentru erorile sale deoarece lumina nu le-a fost arãtatã. Pentru cã Yahuwah “nu ţine seama de” momentelor noastre de ignoranță. Vezi Faptele 17:30. Noi suntem judecați doar pentru lumina pe care am avut ocazia de a o primi. Dar, în cazul în care legea Duminicii este pusă în aplicare in mod universal, rezultatul va fi clar și apoi, oricine va călca porunca lui Yahuwah, şi se va supune unei percepţii care nu are nicio autoritate mai mare decât cea de la Roma, va primi semnul fiarei. (Pentru mai multe detalii cu privire la semnul fiarei.

Curând, fiecare persoană se va confrunta cu acest test cu mizã veșnicã, să păzesc poruncile lui Yahuwah sau ale papalității. Pe ce poziţie vã veţi afla? >index

Nu este Loc pentru Neutralitate

17. De ce ar trebui să-mi pase, de ce nu-i pot lãsa pe oamenii religioși sã rezolve aceasta chestiune?

Avetismentul solem al lui Yahuwah în Apocalipsa 14 nu lasă loc pentru indiferență. Yahushua a spus: “Cine nu este cu mine este împotriva mea” Luca 11:23. Yahuwah contează pe toți oamenii ca fiind hotărâţi pentru adevăr sau împotriva lui. Acest avertisment nu este părtinitor faţă de persoană, clasă, condiție sau religie. El se adresează întregii omeniri.

Nu este necesar pentru noi, în mod deliberat, să alegem împărăția întunericului cu scopul de a ajunge sub stăpânirea ei. Trebuie doar să neglijam în a ne alinia cu împărăția luminii. Nimic din ceea ce privește bunăstarea eternă a sufletelor nu ar trebui să fie privit cu indiferență. Yahuwah detestă indiferența în ceea ce priveşte problemele religioase.

Întrucât neutralitatea nu este acceptatã de Yahuwah, pentru a evita primirea semnului fiarei trebuie să onorez adevărata zi de Sabat, determinată pe calendarul divin, chiar și atunci când Duminica este impusă de lege prin pedeapsa cu moartea. >index

Ce Trebuie sã Fac?

18. În etape practice, care ar trebui să fie primul meu pas după ce am acceptat toate cele de mai sus?

Yahuwah este cel mai dornic să intre într-o relație serioasă cu tine. De fapt, El vrea ca tu să fii fiul sau fiica lui. Gândește-te ce privilegiu ar fi ca tu să fi fiul sau fiica Regelui regilor, și Stăpânul stăpânilor. Această posibilitate reală îţi este acordată, El așteaptă cu nerăbdare să dăruiască această cea mai mare onoare. Cu toate acestea, cuvântul Lui pentru tine este: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16 Cum se împacă Templul lui Yahuwah cu idolii? Căci noi suntem Templul Eloahului celui viu, cum a zis Yahuwah, Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Eloahul lor şi ei vor fi poporul Meu. 17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Yahuwah, nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. 18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Yahuwah cel Atotputernic. 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Yahuwah.” 2 Corinteni 6: 14-18; 7:1.

Cel mai important pasaj Biblic conține următoarele principii:

1. Yahuwah nu permite nici un amestec între adevăr şi eroare (chiar dacă 99% este adevărul său). Numai Satana amestecă adevărul cu eroarea, pentru a maximiza înșelăciunea. Astfel, orice sistem de religie care încorporează erori (spre exemplu Duminică fiind “Ziua Domnului), împreună cu adevărul nu este de la Yahuwah. Căci “ce legãturã are lumina cu întunericul?” “Yahuwah este lumină, și în El nu este întuneric” 2 Corinteni 6:14; 1 Ioan 1:5. Adevărul este adevăr 100% sau nu este adevăr. Nu există niciun loc pentru învățăturile sau tradițiile făcute de om.

“Separarea reprezintă primul pas practic pe care-l puteţi face pentru a fi copilul lui Yahuwah”

2. Datoria unei persoane care aspiră să fie în armonie cu Yahuwah nu este de a fi membru al unei biserici sau a unui sistem de religie care este construit pe fundația lui Satan: amestecul de adevăr cu eroare. Această separare reprezintă primulpaspractic pe care-l puteţi face pentru a fi copilul lui Yahuwah, și să vã bucuraţi de El ca Tatăl vostru iubitor.

După se ne separãm, putem devenii fii și fiice ale lui Yahuwah. Căci am demonstrat cã înţelegem faptul cã există doar două sisteme de religii în lume: a lui Yahuwah și a lui Satan și, prin urmare, am ales de bună voie să rupem orice legătură care ne leagă de un sistem de religie fondat de Satana.

3. Știind că atunci când părăsiţi sistemele religioase ale lui Satan, aţi pierdut prieteni, familie, influenta, muncã, etc … Yahuwah vã liniștește: “Eu sunt Cel Atotputernic.” Aceasta înseamnă că El va compensa şi mai mult faţã de tot ceea ce aţi pierdut. Yahushua vă promite: „Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” Marcu 10:29, 30.

4. După ce ieșim din sistemele religioase ale lui Satan, Yahuwah ne poate conduce, prin influența Duhului Sfânt, cãtre curãţare și să ne păzească de păcat, această comunicare poate fi deschisă între Yahuwah și om. Cu toate acestea, Yahuwah dorește să ne supunem și să-L slujim, nu prin constrângere, ci de bună voie. Dragostea pentru Yahuwah, din cauza recunoștinței pentru ceea ce a înfãptuit fãcând această reconciliere posibilă, este însăși temelia religiei. Pentru a vã angaja sã-L slujiţi pur și simplu din speranța de a fi recompensaţi sau din teama de pedeapsă, nu vã va folosi la nimic. >index

Reconcilierea cu Yahuwah

19. Ce este “reconcilierea cu Yahuwah”, și de ce este nevoie de ea?

Atunci când Yahuwah i-a creat pe Adam și Eva, ei erau perfecți în caracter și dorinţe și au trăit în ascultare de Legea lui Yahuwah. Pentru a face firesc ca ei să-L asculte, Yahuwah a imprimat în inimile lor cele Zece Porunci. De asemenea, el le-a dezvãluit că încălcarea Legii Sale este pedepsită cu moartea. “Plata păcatului este moartea” Romani 6:23. Toate guvernele cer legi clare și pedepse bine definite pentru încălcarea acestor legi. Imaginați-vă starea lumii dacă pedepsele ar fi fost absolvite. Am fi în siguranță dacã am trăi într-un loc în care cei care încalcă legea nu fac obiectul unei sancțiuni?

În timp ce Yahuwah a dezvăluit Legea Sa cãtre Adam și Eva și a făcut firesc pentru ei să se supună imprimând-o în inima lor, El nu le-a înlăturat libertatea de alegere. Yahuwah ar fi creat omul fără puterea de a încălca Legea Lui; dar, în acest caz, omul nu ar fi fost un agent moral liber ci o simplă automatizare. Fără libertatea de alegere, ascultarea lui nu ar fi fost voluntară, ci forțată.

Din păcate, Adam și Eva au ales să nu se supună lui Yahuwah şi astfel, păcatul a creat o barieră între om și Yahuwah. Au fost supuşi pedeapsei cu moartea pentru încălcarea legii lui Yahuwah. Ei au trebuit să moară. Mai mult decât atât, înclinația pură pe care au avut-o în a-L asculta pe Yahuwah a fost alteratã după ce au ales să nu se supună legii Sale. Inimile lor au căpătat acum o tendință opusă și puternicã pentru a nu se mai supune.

Confruntându-se cu păcatul lui Adam și al Evei, ce ar fi trebuit să facă iubitorul nostru Eloah? Sã-i lase pe amãndoi să moară pentru încălcarea Legii Sale? Părinții pământești iubitori îşi abandonează copiii după ce ei aleg să nu-i asculte? Sau, mai rău, sã fi eliminat El pedeapsa pentru încălcarea Legilor Sale, doar ca sã-i ajute? Poate un guvern, pământesc sau ceresc, sã îndure și sã prospere fără pedepse bine definite? Cu siguranta nu.

Pe scurt, dacă Adam și Eva ar fi trebuit să plătească ei înşişi pentru fărădelegile lor, acest lucru ar fi condus la sfârșitul rasei umane. Sau, dacă Yahuwah ar crea din nou un alt Adam și Eva, nu ar exista nicio garanție că aceştia, la fel ca şi predecesorii lor, nu are alege calea nesupunerii, iar întregul proces s-ar repeta. Este evident că trebuia să fie conceputã o soluție externă (din afara lumii păcătoșilor). Acest plan ceresc a fost pregãtit de Yahuwah cu mult înainte de a fi fost nevoie sã se întãmple.

Biblia spune că este “taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor lui” Coloseni 1:26. Planul lui Yahuwah a încorporat soluția de a aduce rasa umană din nou în armonie cu El, fără a submina legea sau autoritatea Sa, pentru că la fel de mult cum Yahuwah urăște păcatul El îl iubește pe păcătos.

Această soluție a însemnat că cineva nevinovat trebuie să plătească pedeapsa cu moartea; prin urmare, moartea lui ar fi în numele păcătoșilor. Prin moartea sa, păcătosul care a crezut s-ar fi împãcat cu Yahuwah ca și cum el nu ar fi păcătuit, și astfel dreptatea și dragostea lui Yahuwah pentru rasa umană nu ar fi în conflict una cu alta. Fără a plăti pedeapsa, nu ar mai fi reconciliere între om și Yahuwah. Și reconcilierea este necesară pentru a fi în armonie cu Yahuwah și pentru a trăi cu El în cer, veșnic.

În plus, de această persoană din afarã, care urma să moară în numele păcătoșilor, trebuia să arate omului cum să trăiască pe pământ fără să păcătuiască, şi astfel sã fie în reconciliere permanentă cu Yahuwah. Care este rostul de a fi reconciliat doar pentru a cãdea din nou în păcat și a avea nevoie de o altă reconciliere? Evident, planul lui Yahuwah a inclus un mijloc de a întari omul pentru a putea trăi victorios asupra păcatului! Astfel că, deși prin încălcarea Legii lui Yahuwah, Adam a pierdut paradisul, ascultând de legea Tatălui și prin credința în sângele ispășitor al acestei persoane externe, paradisul poate fi recâștigat.

20. Vreau să fiu împăcat cu Yahuwah; Vreau să înving păcatul din viața mea. Ce trebuie să fac mai întâi?

Trebuie să vă amintiți două puncte importante. În primul rând, inima mândră se străduiește să câștige mântuirea; dar atât aspiraţia cãtre cer cât și dorinţa pentru reconciliere se găsesc în neprihănirea acestei persoane externe. În al doilea rând, Yahuwah nu poate face nimic spre o reconciliere până când, convins de propria slăbiciune și dezbrăcat de toatã auto-suficiența, vă veţi putea supune stãpânirii lui Yahuwah.

Cu toate acestea, întrebarea dumneavoastrã indică faptul că sunteţi deja convins de păcatul personal. Nu sunteţi fericit cu starea dumneavoastră. Primul pas care trebuie luat în seama de toți cei care se întorc la Yahuwah este pocăința. „Pocăiţi-vă … dar şi întoarceţi-vă, pentru ca să vi se şteargă păcatele” Fapte 3:19. Ne întristãm des când faptele noastre rele aduc consecințe neplăcute pentru noi înșine; dar acest lucru nu este pocăințã. Adevărata pocăință este mai mult decât întristare pentru păcat. Este o cotiturã fermă departe de rău. Nicio pocăință nu este autentică dacã nu este urmată de o schimbare. Cu toate acestea, poate omul să se pocăiascã de el însuși? Nu mai mult decât se poate ierta sau ispãşii pe sine. Pocăința nu este mai prejos decât darul lui Yahuwah de a ierta și nu poate fi experimentatã decãt cu excepția cazului în care este oferită sufletului.

Cand inima se caieşte complet, cedând influenţei Spiritului lui Yahuwah, păcătosul va începe să discearnã sfințenia Legii sfinte a lui Yahuwah. Va exista o dorință de a trăi o viață curată și sfântă și de a fi în pace permanentã cu Yahuwah. Și, după cum ne străduim zilnic să mergem mai aproape de Yahuwah, “El se va apropia”, iar personajele noastre se vor reflecta în El din ce în ce mai mult pe mãsura ce vor “muri în fiecare zi” faţă de vechile noastre căi păcătoase. Iacov 4:8; 1 Corinthians 15:31 >index

Biruinţã Asupra Pãcatului prin Hristos

21. Vă rugăm să studiaţi în continuare identitatea persoanei externe despre care am vorbit; este cu adevărat posibil ca prin el să obțineţi victoria asupra păcatului în timp ce trăiţi pe acest pământ?

A existat doar o singură persoană care a putut îndeplini cu succes această misiune. Persoana a fost nimeni alta decât Fiul lui Yahuwah. De ce a fost Fiul lui Yahuwah singura persoanã care s-a calificat pentru această misiune? Pentru că Fiul este Creatorul tuturor lucrurilor, ” El este chipul lui Eloah cel nevăzut… pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile.” Iar Fiul posedă toate calitățile și capacitățile lui Yahuwah pentru că El este “întipărirea expresă a persoanei Sale.” Hristos are viață în Sine, care este mai mult decât egal cu toți oamenii care vor fi vreodată născuți și în nevoie de moartea Lui, ispãşitã pentru ei. Astfel, sacrificiul Său va împlini dreptatea lui Yahuwah pentrutoți păcătoșii care vor accepta moartea Lui pentru faptele altora, în timp ce arată mila și dragostea Lui. În Fiul, “Mila și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat reciproc.” Și fiind egal cu Yahuwah, Fiul este cu adevărat singura persoană care ar putea dezvălui omului frumoasele calitãţi ale lui Yahuwah și îl poate împãca pe om cu Yahuwah. Coloseni 1:15, 16; Evrei 1: 3; Psalms 85:10.

Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, și pentru ca dreptatea lui Yahuwah să se împlinească, Fiul a trebuit să ia asupra Sa natura noastră umană decăzută, cu înclinaţia ei cãtre rău. „Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.” Numai printr-un astfel de pas ar fi corect ca Fiul să fie exemplul nostru perfect. „Şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui: El n-a fãcut pãcat.” Pe de o parte, prin divinitatea Sa, El îl atinge pe Yahuwah și, pe de cealaltă parte, prin natura Sa omenească El atinge omul. Astfel, nimeni altul, decât Fiul, nu ar fi putut acorda acest dar prețios al reconcilierii. „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El [Fiul] Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele” „Yahuwah era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” „Căci .. dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Yahuwah, prin moartea Fiului Său”. Hristos a luat asupra Sa natura noastră umană cu toate slăbiciunile ei, totuși El a trăind o viață fără păcat. Este această viață de biruință asupra păcatului pe care Hristos este dornic să ne permită să o trăim. Evrei 2:16; 1 Petru 2:21, 22; Evrei 02:14; 2 Corinteni 5:19; Romani 5:10.

Idealul lui Yahuwah pentru copiii Săi este mai mare decât unde poate ajunge cel mai înalt gând uman. „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” „…după cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” „Ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Yahuwah, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat …” Toate poruncile Lui sunt împuterniciri. Yahuwah nu face nicio rugãminte fără a prevedea împlinirea ei. Matei 5:48; 1 Petru 1:15; Filipeni 2:15; Evrei 12:14.

“Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” – Matei 5:48

Nimeni nu trebuie să eşueze în atingerea desăvârșirii caracterului creștin. Prin sacrificiul lui Hristos, a fost făcută pregãtirea pentru ca fiecare credincios sã poatã primi din abundenţã tot ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv dorit. Yahuwah ne cheamă să atingem standardul de perfecțiune și sã punem înaintea noastră exemplul caracterului lui Hristos. În umanitatea Sa, desăvârșită printr-o viață de rezistență constantă împotriva răului, Hristos a arătat că, prin cooperarea cu Divinitatea, ființele umane pot atinge perfecțiunea caracterului, în această viață. Aceasta este asigurarea lui Yahuwah pentru noi, ca noi, de asemenea, vom putea obține victoria.

Îi mulțumim lui Yahuwah, cel care “ne dă biruința prin Yahushua Domnul nostru” 1 Corinteni 15:57.

22. Cum a fost Hristos capabil să trăiască o viață fără păcat în această lume rea?

Nici o alta viatã nu a fost la fel de aglomeratã cu muncã și responsabilitate așa cum a fost cea a lui Hristos; totuși, cât de des a fost El găsit în rugăciune! Cât de constantă a fost comuniunea Lui cu Yahuwah! În istoria vieții Sale pământești se găsesc povestiri cum ar fi acestea: “A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo.” „Iar El se ducea în locuri pustii şi se ruga.” „În zilele acelea, El S-a dus în munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Yahuwah.” Marcu 1:35; Luca 5:16; 06:12.

Comuniunea neîntreruptă cu Tatăl Său era indispensabilă pentru Hristos. Așa că, astãzi ar trebui să fie cu noi. Fiind una cu noi, ca părtaș la nevoile și slăbiciunile noastre, El a fost cu totul dependent de Yahuwah, iar în locul tainic al rugăciunii El a căutat tărie divină ca să meargă mai departe pentru împlinirea datoriei și judecãţii. Într-o lume a păcatului, Hristos a îndurat lupte și chinuri sufletești. În comuniune cu Yahuwah, El îşi putea destăinui necazurile care îl zdrobeau. Aici, El a găsit mângâiere și bucurie. Ca om, El a implorat tronul lui Yahuwah până când umanitatea Sa a fost încărcată cu o aurã divinã care lega umanitatea Sa cu divinitatea. Prin comuniune continuă, El a primit puterea de a trăi o viață fără păcat. Experiența lui poate fi a ta.

Înainte de toate, este minunatã posibilitatea de a fi ca Hristos, ascultător de toate principiile legii lui Yahuwah. Dar, pe cont propriu, nu putem. Această sfințenie nu este obținută prin noi înșine, ci pregãtindu-ne permanent să ne supunem influenţelor stãvilitoare ale Duhului Sfânt. Puterea lui Hristos ne va ajuta să perseverăm în depășirea oricãrui defect. Ne rugãm mereu lui Hristos, așa cum El cu Tatăl Său comunicau în mod continuu, pentru a ne ajuta să depășim inerentele slăbiciuni. Acest proces care ne curățește de slăbiciuni este unul continuu. Zi de zi, noi trebuie să cooperãm cu Yahuwah depunând eforturi pentru cultivarea obiceiurilor corecte. Hristos ne va da, cu bucurie, puterea necesară și binecuvântarea în lupta noastră împotriva relelor de care suntem asaltaţi. >index

Credinţa în Hristos Împreunã cu Efortul Personal

23. Credința în Hristos nu va înlocui eforturile mele personale pentru a câştiga lupta constantã împotriva păcatului? Nu pot doar să cred în Hristos și ceea ce a făcut El pentru mine și acest lucru să fie suficient pentru a fi salvat?

Oricine primește pe Hristos ca Mântuitor personal are privilegiul de a poseda atributele Sale. Cu toate acestea, cei care așteaptă să vadă o schimbare magică în personalitatea lor, fără un efort hotărât de a învinge păcatul, va fi dezamăgit. Noi trebuie să fim vigilenți ca nu cumva vechea noastră latură să obțină din nou supremația, prin care vrăjmașul elaborează niște curse care ne-ar putea face din nou captivi. Noi trebuie să lucrăm la “mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Yahuwah este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” Filipeni 2:12, 13.

Hristos nu ne-a dat nicio asigurare că atingerea desăvârșirii caracterului este un pas ușor. Un caracter nobil şi complet nu este moștenit. Nu vine la noi din întâmplare. Un caracter nobil este câștigat de efortul individual, prin meritele și puterea lui Hristos. Yahuwah ne dă talentul, puterile minții; noi ne formăm caracterul. Acesta este format prin lupte serioase şi grele cu sine. Conflict după conflict, trebuie purtat împotriva tendințelor ereditare.

Va trebui să ne criticãm îndeaproape, și să nu permitem ca vreo trăsătură defavorabilă să rămână necorectată. Aceasta este uneori un lucru foarte dureros și descurajator pentru că, așa cum vedem deformări în caracterul nostru, continuãm sã ne uitãm la ele în loc să ne uităm la Yahushua. Dar, toți cei care intră pe porțile de mărgăritar ale orașului lui Yahuwah vor intra ca nişte cuceritori, iar cea mai mare cucerire va fi fost cucerirea de sine.

Nimeni să nu zică, eu nu pot remedia defectele de caracter. Dacă cineva ajunge la această concluzie, el nu va reuși cu siguranță să obțină viață veșnică. Imposibilitatea se aflã în voința proprie a fiecãruia. Adevărata dificultate provine din stricăciunea unei inimi nesfințite precum și din refuzul de a ne supune controlului lui Yahuwah.

Ascultarea de Yahuwah este extrem de importantă atunci când păşiţi alături de El. Cele două caracteristici principale ale unui credincios sunt ascultare față de Legea Sa și credința lui Hristos. A se vedea Apocalipsa 14:12. Așa că pur și simplu “a crede” în Hristos nu este suficient. Dacă ar fi fost, atunci Satana însuși ar câștiga Raiul, căci este scris, “diavolii cred, și tremură”, Iacov 2:19.

De exemplu, ce este ceea ce a cauzat alungarea lui Adam și a Evei din Eden? Ei nu au avut nicio problemă în a crede în Yahushua, pentru că El a umblat cu ei în liniştea zilei. A se vedea Geneza 3: 8. A fost neascultarea cea care i-a costat scump. Deci, suntem mântuiți prin fapte? “Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci pentru îndurarea Lui El ne-a salvat” Tit 3:5. Nu păstrăm legea pentru a deveni mântuiți. Respectarea poruncilor înseamnă fructele de care Hristos a spus cã urmașii Săi le vor expune.

Legea dovedește că avem nevoie de un Mântuitor. Uitându-ne la lege ca la o “oglindă” pentru Creștini putem vedea, mai clar, defectele noastre. Vezi Iacov 1: 23-25. Ea ne face să ne dăm seama că nu putem obține perfecțiunea fără Hristos. Legea nu poate salva. Aceasta ne poate doar indica nevoia noastră pentru un Mântuitor. Pentru a ilustra, dacã ar fi sã cãdeţi într-o baltă de noroi, în picioare în fața unei oglinzi, veţi vedea murdăria dumneavoastrã. Poate oglinda sã vă cureţe? Nu, nu se poate. Aceasta poate indica numai nevoia ta de a fi curățat.

24. Este cu adevărat posibil ca, dacă am încredere în puterea lui Hristos împreunã cu războiul personal împotriva tuturor defectelor mele, caracterul meu sã fie desăvârșit?

Îngerii cerești vor lucra cu oricine caută perfecțiunea caracterului. Tuturor celor implicați în această lucrare Hristos le spune: Eu sunt la dreapta ta pentru a te ajuta “pentru că fără Mine [Yahushua] nu puteți face nimic Ioan 15:5. Ţineţi minte acest lucru. Să fim drepţi, ca acul față de pol, astfel încât nicio ispită sã nu ne poatã corupe. Fie ca sã nu-L dezamăgim, cel care ne-a iubit, astfel încât a dat propria Sa viață pentru a ierta păcatele noastre.

Dacă ați făcut greșeli, veţi câștiga cu siguranță o victorie dacă veţi vedea aceste greșeli și le veţi considera ca semnale de avertizare. Astfel, veţi transforma înfrângerea în victorie, dezamăgind inamicul și onorarându-L pe Mântuitorul dumneavoastră. Apoi, în timp ce voinţa dumneavoastrã cooperează cu voința lui Yahuwah, aceasta va devenii atotputernicã. >index

Reparatorul Spãrturi

25. Întrucât perfecțiunea ar fi imposibilă dacă aş fi fost înșelat sã încalc legea lui Yahuwah, apreciez importanța înțelegerii identităţii fiarei, a semnul ei și a icoanei sale. Ce pot face acum?

Acum am ajuns să știm că duminica este semnul papalității (fiara), și că Satana va face ca în curând sã fie aproape imposibil pentru oameni să onoreze ziua a șaptea sfântă de odihnã a lui, prin utilizarea SUA de a impune legi universale legate de ziua de Duminică. Noi ar trebui să începem să onorăm Sabatul (sã ne instruim cât timp vremurile sunt uşsoare) și să împărtășim acest adevăr cu alții pentru a încerca să câștigãm cât mai multe suflete cu putinţã.

Porunca este datã, “Strigă în gura mare, nu te opri, înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui…” Nu lumea este păgână, ci aceia pe care Yahuwah îi desemnează ca fiind “poporul meu”, care vor fi condamnaţi pentru fărădelegile lor. El spune mai departe: „În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Eloahului său.” Isaia 58: 1, 2.

Aici este o clasă de oameni care se cred drepți, și par să manifeste un mare interes în slujba lui Yahuwah; dar mustrarea aspră a lui Yahuwah îi condamnă pentru disprețuirea preceptelor divine.

Profetul Isaia, aminteşte atunci despre legea care a fost părăsitã: “… și vei fi numit, Dregător de spărturi … Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Yahuwah, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării: atunci te vei putea desfăta în Yahuwah” Isaia 58:12-14.

În curând, prin legile universale de Duminicã, Satan va face din ascultarea lui Yahuwah, o crimã.

Acest lucru este valabil și pentru tine. Spărtura a fost făcută în legea lui Yahuwah când Sabatul a fost schimbat de către Biserica Romano-Catolică. A sosit timpul pentru acea instituție divină să fie restabilită. Spãrtura trebuie să fie reparată. Noi am ales să fim printre cei care vor repara acea spărtură. Ai vrea să devii un Reparator de spãrturi?

Doriți să începeți sã ţineţi adevărata Sa zi sfântã a şaptea a Sabatului (care este determinată de calendarul Său divin), prin abținerea de la propria muncă, a nu caută propria plăcere și a nu vorbii despre propriile activităţi în timpul orelor sacre ale zilei Sabatului lui Yahuwah? >index

Unde sã ne Închinãm

26. Da, aș fi onorat să fiu un reparator al încălcării Legii lui Yahuwah. Cu toate acestea, eu nu știu nicio “biserică”, care onorează cu adevărat Sabatul, urmãrind numai Biblia și care să demaşte papalitatea. Așa că, unde ar trebui sã mã închin?

Vă asigurăm că nu vã confruntaţi singur cu această dilemă. Cei implicati în acest proiect, s-au confruntat cu exact aceaşi situație. A trebuit să părăsim bisericile noastre odată ce am descoperit cât de puțin iubesc ceilalţi adevărul. Chiar și bisericile care pretind să onoreze Sabatul rostesc doar vorbe goale. Ei țin Sabatul cel sfânt când este posibil sau convenabil să facă acest lucru. Atunci când apar circumstanțe care interzic acest lucru, făcând dificilã respectarea Sabatului, aceste biserici dispensează membrii de la obligația lor de a păstra Sabatul sfânt. Dar, cuvântul lui Yahuwah ne spune: “Trebuie să ascultăm mai mult de Yahuwah decât de oameni” Fapte 05:29.

În curând, prin legi universale de Duminică, Satana va face din ascultarea lui Yahuwah, o crimă. Trebuie să fim pregătiți pentru a fi puşi în rândul infractorilor din cauzã cã pastrãm ziua Sabatului Său cel sfânt, mai degrabă decât să fim de acord cu legea omului, dar vinovaţi de nesupunere față de Yahuwah. În scurt timp, fiecare de pe Pământ se va confrunta cu această dilemă: cui mă supun, omului sau lui Yahuwah? Am ales să ne supunem lui Yahuwah indiferent la ce presiuni sau pedepse vom fi supuși, pentru cã noi căutăm o împărăție cerească.

Între timp, după ce am părăsit toate bisericile și religiile care se opun adevărului lui Yahuwah, vom începe să ne închinãm în casele noastre încercând să atragem familia, prietenii și vecinii cãtre adevăr, până atunci când vom forma grupuri mici de credincioși. Astfel putem pretinde făgăduința lui Hristos „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 18:20.

Mărturisim că, atunci când ne-am separat de bisericile și religiile false pentru a asculta de porunca lui Yahuwah (vezi întrebarea 18), ne-am bucurat de libertate și de eliberare. “Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi” Ioan 8,32. Dorim să împărtăşiţi bucuria noastră, pe măsură ce sunteţi determinat să vă separaţi pentru a deveni un copil al lui Yahuwah. “Cel ce va birui, va moșteni toate lucrurile” Apocalipsa 21:7.

Ne rugăm sã alegeţi să fiţi un reparator al încălcării Legii lui Yahuwah și cã vã veţi angaja în salvarea a cât mai multor oameni care sunt dispuși sã fugã de înșelăciunea care a acaparat lumea; lume care se confruntă cu ultima șansă înainte de a doua venire a Domnului si Mântuitorul nostru Yahushua cel Uns. AMIN.

Cum sa ne ferim de semnul fiarei

Apoc. 14:9-11 – Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Apoc. 7:2-3 – Si am vazut un alt inger, care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri, carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea, zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!

Cum putem sa evitam sa primim semnul fiarei? Aceasta este cea mai importanta intrebare. Dumnezeu, in infinita Sa iubire, ne-a avertizat sa nu ne inchinam fiarei si, deci, sa nu primim semnul ei. Cei ce primesc semnul fiarei ,,vor bea din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat [fara mila] in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si pucioasa…cel ce se inchina fiarei [cinstesc papalitatea prin respectarea duminiciisi icoanei ei [SUA legalizand respectarea duminicii], si oricine primeste semnul numelui ei”  Apocalipsa 14:10,11

Acestea sunt cuvinte foarte grave rostite de Dumnezeu. Mania Sa este pe masura pacatului. Prin respectarea duminicii ca zi de inchinare, initiata de Satana prin intermediul Papalitatii, va pregatiti sa primiti semnul fiarei. Satana vrea sa insele pe cat mai multi, pentru ca acestia sa respecte aceasta falsa zi de inchinare. Pentru a-si desavarsi inselatoria, el a ales duminica, ziua invierii lui Hristos, stiind ca multi oameni vor crede ca respectarea duminicii ca zi de inchinare este mai potrivita decat respectarea sambetei, pentru ca ea cinsteste invierea lui Hristos. Dar singura cale de a evita primirea semnului fiarei este sa refuzati sarbatorirea unei zile care nu a fost aleasa de Dumnezeu. Singura zi hotarata de Dumnezeu ca zi sfanta este sambata, Sabatul, si daca o veti respecta veti primi ,,pecetea Dumnezeului celui viu”, Apoc.7:2.

Daca vreti sa cinstiti moartea si invierea lui Hristos, Biblia afirma distinct ca faceti acest lucru prin botez (cufundarea totala in apa). Vezi Romani 6:3-5. Prin cufundarea in apa (ingropare), recunoasteti moartea Sa. Iar prin iesirea din apa (inaltarea) recunoasteti invierea Sa.

Dar ce s-a intamplat cu miliardele de crestini din trecut care au sarbatorit duminica in locul sambetei – au primit, fara sa stie, semnul fiarei? Si ce se intampla cu crestinii de astazi care cred in mod sincer ca duminica este Sabatul din Biblie?

Majoritatea crestinilor din generatiile trecute respectau duminica crezand ca tin Sabatul din Biblie; iar astazi sunt adevarati crestini in fiecare Biserica, inclusiv in Biserica Romano-Catolica, ce cred ca duminica este Ziua Domnului. Nici unul nu este raspunzator pentru aceste greseli, avand in vedere ca inca nu au primit lumina. Pentru ca Dumnezeu ,,inchide ochii” la timpurile de nestiinta. Vezi Fapte 17:30. Noi vom fi judecati numai pentru lumina pe care am primit-o. Dar cand va fi adoptata legea privind respectarea universala a duminicii, lucrurile se vor limpezi pentru toti si atunci oricine va incalca porunca lui Dumnezeu, pentru a se supune unui ordin venit de la o autoritate nu mai inalta decat cea a Romei, va primi semnul fiarei. In curand, fiecare persoana va avea de trecut aceasta proba a eternei mize: sa respecte poruncile lui Dumnezeu, sau pe cele ale papalitatii. Unde ne vom situa?

Nu exista situatie de neutralitate  De ce sa ne facem griji, de ce sa nu lasam ca acest lucru sa fie rezolvat de oamenii bisericii? Avertismentul grav al lui Dumnezeu din Apocalipsa 14 nu lasa loc indiferentei. Isus a spus: ,,Cine nu este cu Mine este impotriva Mea” Luca 11:23. Dumnezeu socoteste toti oamenii ca fiind categoric pentru adevar sau impotriva adevarului. Acest avertisment nu tine cont de persoana, categorie, stare sau religie. Ci este adresat intregii umanitati. Nu este neaparat necesar sa alegem de bunavoie imparatia intunericului, pentru ca sa ajungem sub domnia sa. Ajunge sa neglijam sa ne aliem cu imparatia luminii. Nimic din ceea ce priveste bunastarea eterna a sufletului nu trebuie privit cu indiferenta. Dumnezeu detesta indiferenta in aspecte ce tin de religie.

Ce trebuie sa facem? Avand in vedere ca neutralitatea nu este acceptata de Dumnezeu si stiind ca pentru a evita sa primim semnul fiarei trebuie sa respectam sambata ca zi de inchinare chiar daca duminica este impusa de lege sub pericolul pedepsei cu moartea:

Care trebuie sa fie primul pas pe care trebuie sa il facem, in practica, dupa ce am acceptat cele de mai sus? Dumnezeu este foarte nerabdator sa intre intr-o relatie serioasa cu noi. De fapt, El vrea ca noi sa fim fiii sau fiicele Sale. Ganditi-va ce privilegiu poate fi sa ne numim fiul sau fiica Imparatului Imparatilor si Domnului Domnilor. Acum ni se ofera aceasta adevarata ocazie, El ne asteapta cu nerabdare sa ne acorde aceasta inalta cinstire. Totusi, iata care este cuvantul Sau pentru noi: ,,Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi: caci ce legatura este intre dreptate si faradelege? Sau ce partasie are lumina cu intunericul? Ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Ce intelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului Celui Viu, dupa cum a zis Dumnezeu: ,,Voi locui si voi umbla in mijlocul lor. Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei”, zice Domnul, ,,nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi” ,,Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, ducand pana la capat sfintirea in frica de Dumnezeu. 2Cor. 6:14-18; 7:1

Acest pasaj important din Biblie contine urmatoarele principii: 1. Dumnezeu nu permite nici un amestec intre adevar si greseala (chiar daca proportia de adevar este de 99%). Numai Satana amesteca adevarul cu greseala, pentru a-si desavarsi inselaciunea. Astfel, orice sistem religios care contine greseli (cum ar fi ca duminica este Ziua Domnului) laolalta cu adevarul, nu vine de la Dumnezeu. Pentru ca, ,,ce partasie are lumina cu intunericul?” ,,Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” 2 Corinteni 6:14; 1 Ioan 1:5. Adevarul este 100% adevar sau nu este adevar. Nu exista loc pentru invataturi sau traditii omenesti.

2. Datoria oricarui om care aspira la armonie cu cu Dumnezeu este sa nu fie membru al nici unei biserici sau sistem religios constituit pe fundamentul Satanei: amestecul intre adevar si greseala. Aceasta separatie reprezinta primul pas practic pe care putem sa il facem pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu si a ne bucura in Domnul ca Tatal Nostru iubitor. Atunci cand ne vom separa, vom putea deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu. Pentru ca am demonstrat intelegerea ca exista doar doua sisteme religioase in lume: religia lui Dumnezeu si religia Satanei, si astfel am ales de bunavoie sa taiem orice legatura cu ce ne poate uni cu un sistem religios intemeiat de Satana.

3. Stiind ca atunci cand parasim sistemul religios al Satanei vom pierde prieteni, familie, influenta, loc de munca, etc… Dumnezeu ne linisteste: ,,EU SUNT Cel Atotputernic.” Aceasta inseamna ca El te va rasplati mai mult decat speri pentru tot ceea ce ai pierdut. Isus ti-a promis: ,,Nu este nimeni care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau sotie, sau copii, sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sa nu primeasca acum, in veacul acesta, de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu progoniri, iar in veacul viitor viata vesnica” Marc. 10:29,30

4. Dupa ce vom iesi din sistemul religios al Satanei, Domnul ne va conduce cu ajutorul Duhului Sfant pentru a ne curata si a ne feri de pacate, astfel incat comunicarea intre Dumnezeu si om sa fie deschisa. Totusi, Dumnezeu vrea ca noi sa ne supunem Lui si sa-L slujim nu din obligatie, ci de buna voie. Iubirea de Dumnezeu, ca semn de recunostinta pentru ceea ce El a facut pentru ca aceasta impacare sa fie posibila este chiar fundamentul religiei. A te angaja sa-L slujesti pe Dumnezeu doar in speranta unui castig sau din teama de pedeapsa nu este de nici un folos.

Identificarea Icoanei / Semnului Fiarei

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Care este icoana fiarei, careia Dumnezeu ne avertizeaza sa nu ne inchinam? Pentru a identifica icoana fiarei, trebuie mai intai sa identificam fiara cu doua coarne care ajuta la formarea icoanei fiarei. Aceasta fiara cu doua coarne are urmatoarele semne de identificare:

1. Aceasta fiara s-a nascut in perioada in care papalitatea a primit rana de moarte, in 1798. Apoc. 13:11

2. Aceasta fiara s-a ridicat din pamant, spre deosebire de fiara dintai care s-a ridicat din mare. Daca marea reprezinta multe popoare si natiuni, atunci pamantul reprezinta o regiune mai slab populata. Astfel, aceasta natiune se va impune intr-o regiune cu putini locuitori.

3. Aceasta fiara are doua coarne ca de miel. Conform Bibliei, cornul reprezinta puterea. ,,Avea coarne… si acolo este ascunsa taria lui”  Habacuc 3:4. Prin urmare, aceasta natiune are doua puteri separate, distincte una de cealalta. De asemenea, mielul este simbolul lui Hristos; deci, putem deduce ca aceasta natiune s-a intemeiat pe principiile crestine pure si nobile.

4. Totusi, aceasta fiara vorbeste ca un balauro ,natiune ,,vorbeste” prin autoritatile sale legislative si judiciare. ,,Coarnele ca de miel” si ,,vocea de balaur”  indica un contrast izbitor intre declaratiile pacifiste si practicile acestei natiuni.

Care natiune corespunde acestor semne de identificare? Nu exista decat un singur raspuns: Statele Unite ale Americii.

1. SUA s-au infiintat in jurul anului 1798: O singura natiune era in formare in perioada in care papalitatea isi pierdea puterea, in anul 1798. Deci, aceasta profetie indica direct Statele Unite. SUA s-au organizat ca republica federala, pe baza adoptarii Constitutiei, in anul 1787.

2. SUA au fost create intr-o zona slab populata: SUA nu s-au dezvoltat in Lumea Veche, care era o aglomeratie de multimi super-numeroase, ci in Lumea Noua, unde traiau relativ putini locuitori.

3. In SUA exista doua puteri separate bazate pe principii crestine: SUA au o forma unica de guvernamant, unde Biserica si Statul se bucura de libertati garantate de Constitutie. Datorita acestui sistem de guvernamant, SUA sunt o adevarata republica (o imparatie fara imparat) unde functioneaza Biserica Protestanta  (Biserica fara Papa), ambele puteri fiind complet separate. De asemenea, calitatile sale similare celor ale mielului au facut din SUA un refugiu pentru persecutatii si oprimatii mai multor natiuni.

4. SUA vorbesc ca un balaur: Legea fundamentala a SUA, inscrisa in Constitutie, garanteaza libertatea de constiinta a individului. Nici un alt drept nu este mai de pret sau mai fundamental. Totusi, SUA au inceput deja si in curand vor ajunge sa repudieze complet fiecare principiu al Constitutiei. Iar ceea ce confera o si mai mare semnificatie acestei miscari este faptul ca principalul tel este generalizarea respectarii duminicii ca zi de inchinare. O astfel de actiune este direct contrara principiilor acestui sistem de guvernare, spiritului institutiilor sale libere, Declaratiei de Independenta si Constitutiei. Constitutia prevede ca ,,Congresul nu va adopta nici o lege privitoare la infiintarea unei religii sau interzicerea practicarii libere a unei religii” si ca ,,nici o proba religioasa nu va fi impusa niciodata pentru calificarea pentru orice post intr-o institutie publica din cadrul Statelor Unite.”

Incompatibilitatea unei astfel de actiuni nu este mai mare decat incompatibilitatea reprezentata in simbol. Este fiara cu doua coarne ca de miel – pura si nevinovata, potrivit marturiei – care vorbeste ca un balaur. Chiar si simpla observare la stiri a ceea ce se petrece in prezent ca si in ultima vreme confirma aceasta descriere biblica.

,,Sustin cu tarie initiativa bazata pe credinta pe care o propunem, pentru ca nu cred ca incalca linia de separatie dintre Biserica si Stat si mai cred ca va face ca America sa devina o tara mai buna.”  George W. Bush, facand o referire stangace la Clauza de Infiintare a unei Religii, citat din Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001), din publicatia Ateisti Americani. Aceasta declaratie ataca Declaratia Drepturilor din Constitutie, care interzice guvernului ,,referirea la infiintarea unei religii.”

,,Prioritatile noastre sunt credinta noastra.” George W. Bush, Greensboro, Carolina de Nord. 10 octombrie 2000, citat din Iacob Weinberg,  ,,Bush-ism complet”

Mesajul clar transmis de noua administratie este ca America lui George W. Bush este o natiune crestina si ca ne-crestinii sunt bineveniti in ,,casa SUA” atata vreme cat sunt de acord sa accepte statutul de minoritate tolerata, mai degraba decat cel de cetateni pe deplin egali.” Alan M. Dershowitz, in ,,Bush isi incepe mandatul sfidand Constitutia” , Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001

Profetia se va implini curand  Este evident ca fiara cu doua coarne reprezinta SUA. Dar care este relatia dintre SUA si icoana fiarei? Desi SUA au fost create pe principii opuse papalitatii, in prezent observam cum SUA si Vaticanul conclucreaza mai strans pentru a-si spori influenta. Biblia ne spune ca intr-o zi, in viitorul nu prea indepartat, SUA vor pune in aplicare o lege care va impune cetatenilor sai, si apoi intregii lumi, sa se inchine fiarei, respectiv, papalitatii. ,,Ea [SUA] lucreaza cu toata autoritatea fiarei dintai [papalitatea] inaintea ei si face ca pamantul [mai intai SUA si apoi la nivel mondial] si cei care locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai [prin respectarea duminicii, impusa de papalitate], a carei rana de moarte [1798] fusese vindecata [1929]… Ea a zis celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei [imitand papalitatea atunci cand a folosit puterea civila pentru a pune in aplicare dogma religioasa] care avea o rana de sabie si traia.”  Apocalipsa 13:14,14

In curand SUA vor renunta la libertatea religioasa pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Aceasta inseamna ca Biserica Protestanta va controla guvernul in indeplinirea programului sauCand se va intampla acest lucru, SUA vor fi realizat o icoana a Bisericii Romano-Catolice, unind Biserica cu Statul. Apoi SUA vor vorbi ,,ca un balaur” si isi vor exercita ,,intreaga autoritate a fiarei dintai” Apoc. 13:11,12; si vor demonstra acelasi spirit de intoleranta si persecutie manifestat de fiara dintai, papalitatea.

Prin urmare, intrucat libertatea religioasa se va pierde, persecutia minoritatilor dizidente va fi inevitabila si va urma o repetare a intolerantei religioase din Evul Mediu. ,,I s-a dat sa dea suflare icoanei fiarei [adoptarea legii respectarii duminicii]…, ca sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina fiarei [care respecta sambata ca zi de inchinare si nu duminica]. Si face ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte: Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta [celor ce respecta adevaratul Sabat li se va interzice sa cumpere sau sa vanda], sau numarul numelui ei…”  Apocalipsa 13:15-17

Unii vor primi semnul ,,pe frunte” pentru ca au ales sa ,,creada o minciuna” 2 Tesaloniceni 2:11. Altii, desi convinsi ca duminica nu este adevaratul Sabat, se vor supune pentru a-si salva agoniseala si vor primi semnul ,,pe mana dreapta” , care este simbol al muncii. Pentru ca toate acestea sa fie adevarate, trebuie sa existe dovada ca papalitatea urmareste in prezent ca SUA sa instituie ca zi de inchinare duminica, si ca Protestantii din SUA, (dusmani istorici ai Romei), si-au schimbat atitudinea si isi exprima disponibilitatea de a colabora la adoptarea legilor privind respectarea duminicii. Exista o astfel de dovada? In prezent, multi Protestanti sunt favorabili papalitatii, ceea ce incurajeaza papalitatea sa incerce cu agresivitate sa impuna legislatia privind respectarea duminicii:

,,Toti americanii ar trebui sa ceara Presedintelui si Congresului sa adopte o lege federala – un amendament la Constitutie, daca va fi cazul – pentru ca (falsul) Sabat sa fie instituit ca Zi Nationala de Odihna.”  Publicatia CATHOLIC TWIN CIRCLE, 25 august 1985, Articolul ,,Duminica zi libera”

,,In acest sens predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea… vorbea despre repausul duminical ca despre un drept al muncitorilor pe care Statul trebuie sa-l garanteze.”  Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Ca urmare… crestinii vor lupta in mod firesc pentru a se asigura ca legislatia civila le respecta regimul de lucru cu tinerea duminicii ca zi sfanta. In orice caz, este o obligatie de constiinta sa le asigure repausul duminical astfel incat sa le permita sa ia parte la Euharistie, abtinandu-se de la lucrari si activitati incompatibile cu sanctificarea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Crestinii [de pretutindeni] trebuie sa ceara recunoasterea duminicilor si zilelor de sarbatori religioase drept sarbatori legale.” Catehismul Bisericii Catolice, editia populara finala, 2000, par. 2188  Majoritatea liderilor Protestanti din SUA sunt gata sa ingroape securea disensiunilor cu catolicii:

,,Conducatorii bisericilor Protestante Americane si ai celor Ortodoxe de Rasarit care s-au intalnit cu Papa Paul al II-lea vineri au salutat prima lor discutie larg reprezentativa drept un punct de reper pe calea realizarii marii uniri… Reverendul Donald Jones, adept al Bisericii Metodiste Unite si presedinte ale facultatii de studii religioase din cadrul Universitatii Carolina de Sud, a denumit aceasta intalnire ca ,,cea mai importanta intalnire ecumenica a secolului.” Reverendul Paul A. Crow Jr. din Indianapolis, reprezentant ecumenic al Bisericii lui Hristos (Discipolii lui Hristos), a numit evenimentul ,, o noua zi a ecumenismului”, deschizand un viitor in care Dumnezeu <<ne aduna impreuna>>”  The Montogomery Advertiser, 12 septembrie 1987

Billy Graham: ,,Am constatat ca toate convingerile mele sunt, in esenta, aceleasi cu ale drept-credinciosilor Romano-Catolici” McCall, ianuarie 1978. El l-a numit de asemenea pe Papa Ioan Paul al II-lea: ,,cel mai mare lider religios al lumii moderne.”  The Saturday Evening Post, ianuarie -februarie 1980     

Paul Crouch: ,,Voi eradica cuvantul Protestant chiar si din vocabularul meu… nu mai protestez impotriva a nimic… [a sosit] timpul pentru ca atat catolicii cat si ne-catolicii sa devina unul in Spirit si unul in Domnul.” Programul ,,Praise the Lord”, Reteaua de radiodifuziune Trinity, 17 octombrie 1989

Robert Schuller: ,,A sosit timpul ca Protestantii sa mearga la pastor [papa] si sa-i spuna ,,Ce trebuie sa facem pentru a ne intoarce acasa?”  Los Angeles Herald Examiner, 19 septembrie 1987, pagina religioasa

David Wells: ,,Daca Catolicismul va deveni si mai catolic in viitor, ceea ce ma astept sa se intample sub actualul Papa, atunci diferentele teologice vor deveni mai evidente, dar aliantele noastre cu catolicii, impotriva culturii seculare, vor fi mai temeinice. In ceea ce ma priveste, sunt pregatit pentru acest compromis.” Eternity Magazine, sept. 1987  

J. L. Packer: ,,Invatatura charismatica protestanta si catolica asupra vietii crestine este identica atat ca intentii cat si ca sens. Oare acest lucru nu este semnificativ pentru viitorul crestinismului?” L. I. Packer, Crestinismul astazi, 22 iunie 1992  


Conţinut Asemanator:

 

“Miliţienii”, justiţiarii şi alţi ” salvatori” ai Poporului visează să protesteze împotriva pensiilor colosale, întrucât poporul este prea amărât şi nu mai poate duce în cârca lor şi alte raspoveri ( Coarna suna din goarne alegerea lui ca senator-PSD)

Protest al politistilor la bilantul MAI. Ministrul Vela acuza o manevra politica a "pensionarului" Coarna
Ministrul interimar al Afacerilor Interne, Marcel Vela, sustine ca in spatele protestului care a avut loc marti in paralel cu prezentarea bilantului MAI “este o manevra politica”prin care Coarna suna din goarne alegerea lui ca senator-PSD  si acuza ca sindicalistii care protesteaza sunt condusi de un pensionar care are venituri mai mari decat salariul ministrului si care are “preocupari electorale”.

El s-a referit astfel la Dumitru Coarna, liderul Sindicatului National al Politistilor. Vela acuza ca unii sindicalisti din MAI cer doar drepturi banesti spunand ca acestia “ar trebui sa se intrebe ce fac ei pentru Romania si pentru minister, in afara de a baga vuvuzele cand se canta imnul national”.

Ulterior, Coarna a respins acuzatiile ministrului spunand ca acesta nu intelege sistemul si ca minte.

“Sunt un adept al dialogului si incurajam dreptul la libera exprimare, desi vreau sa precizez ca astazi, acum, aici, politisti care trebuie sa aplice legea si care va dau dumneavoastra amenzi atunci cand faceti un protest care nu are autorizatie, tocmai ei au facut un protest neautorizat, ca sa subliniem caracterul, devotamentul si profesionalismul unor politisti care fac proteste fara a fi autorizati”, a afirmat Marcel Vela referitor la manifestatie.

Acesta a spus ca a dorit sa discute cu protestatarii – pe care i-a numit “colegi” si nu “angajati” -, insa a acuzat “o opacitate” din partea sindicatului.

“Exista o opacitate din partea conducerii acestui sindicat, vreau sa stie lumea; sunt 16 sindicate in MAI, acest sindicat condus de un pensionar, pentru ca nu este angajatul MAI, este un pensionar al MAI, convinge intr-un mod mai mult sau mai putin profesionist anumiti lideri de sindicat din tara care au venit astazi aici sa ceara un lucru care ieri era stabilit intr-o discutie din cadrul ministerului”, a mai spus Vela.

Solicitarile sindicalistilor necesita un guvern cu atributii complete

El a precizat ca solicitarile sindicalistilor necesita un guvern cu atributii complete.

“Ei stiu ca e imposibil, dar ceea ce face aici pensionarul acesta care conduce sindicatul si care are un salariu la sindicat mai mare decat ministrul Afacerilor Interne, are preocupari electorale si veti vedea, peste doua luni, ca viata imi va da dreptate, va fi un frumos candidat politic pentru Parlamentul Romaniei.
Asadar, este o diversiune si, din pacate, au cazut in aceasta capcana membri de sindicat onesti care au venit aici sa strice un moment frumos chiar al activitatii lor”, a adaugat ministrul interimar.

Vela a acuzat ca la nivelul MAI “este o increngatura intre sindicate, prin care ei cer doar asa: salarii marite, pensii enorme, iesit la pensie mult mai devreme”, el spunand ca dincolo de aceste cerinte “ar trebui sa se intrebe ce fac ei pentru Romania si pentru minister in afara de a baga vuvuzele cand se canta imnul national”.

Raspunzand unei intrebari, Marcel Vela a spus ca “e o manevra politica in spatele acestui protest”.

“Eu le-am spus si domniilor lor (…) inainte de a sti ca exista pe pamant unul Coarna, care a fost sef de post in comuna Vilcele sau nu stiu care din judetul Calarasi, prieten cu actualul presedinte de Consiliu Judetean din Calarasi, la care a si lucrat, la firmele lui, si ca el ar fi liderul maximo din tot ministerul asta (…) dansii reprezinta doar un segment, nu tot ministerul”, a mai sustinut Vela, adaugand ca protestatarii ar fi trebuit sa-si prezinte revendicarile la IGPR.

Zeci de politisti au protestat, marti, la sediul MAI, zi in care ministrul Marcel Vela a prezentat Evaluarea activitatii Ministerului Afacerilor Interne desfasurate in anul 2019.

Presedintele SNPPC, Dumitru Coarna, spune ca exista decizii ale instantei care nu sunt aplicate de actualul ministru, motiv pentru care doi politisti care lucreaza in acelasi loc beneficiaza de salarizare diferita.

“Vrem sa tragem un semnal de alarma cu privire la nerespectarea legii de catre Vela. Sa ne fereasca Dumnezeu de democratia asta. Mie mi-e tare teama de atitudinea asta. Acest Vela nu respecta deciziile instantelor judecatoresti.

Avem extrem de multe drepturi salariale castigate in instanta (…), prin care il obliga pe acest Vela sa egalizeze toate salariile la nivel maxim”, a spus liderul de sindicat.

1.200 de poliţişti locali protestează în Capitală  

Executivul ia în calcul reducerea vârstei de pensionare pentru angajaţii Poliţiei Locale. Aproximativ 1000 dintre aceştia, veniţi din mai multe judeţe ale ţării, au protestat, astăzi, în capitală, semnalând faptul că deşi prestează o muncă similară cu a cea lucrătorilor din Poliţia Română, ei nu beneficiază de încadrarea în condiţii speciale, ceea ce le-ar permite să se pensioneze mai devreme.

Liderul Sindicatului ProLex, Vasile Lincu, a explicat ce promisiuni au obţinut protestatarii de la guvern:

  Ei cer reducerea vârstei de pensionare. Sindicaliștii sperau să nu se ajungă la miting, deoarece Senatul a adoptat un proiect de modificarea a legii care rezolvă problema, însă parlamentarii din comisiile Camerei Deputaților și Guvernul Cioloș nu susțin proiectul, spune liderul Sindicatului Pro Lex, Vasile Lincu:

Avem o singură revendicare, cea de a reduce vârsta de pensionare. Polițiștii de la Ordine Publică din Poliția Națională au redus vârsta de pensionare. De asemenea, cei de la Juridic și de la Contabilitate din Poliția Națională ies la pensie cu cel puțin 10 ani înaintea polițiștilor locali de la Ordine Publică și Rutier.”

Unii dintre manifestanţi poartă bărbi albe prin care vor să sugereze că astfel ar putea arăta un poliţist local în preajma vârstei de pensionare, în condiţiile în care această profesie nu este încadrată ca muncă în condiţii speciale, iar vârsta de pensionare este de 65 de ani.
Sindicaliștii din poliția locală se întâlnesc la această oră cu Ministrul muncii, Dragoș Pâslaru.

Cristina Bulbescu, Rodica Boariu

Protest inedit al polițiștilor în fața IJP Mehedinţi

mihai-badescu

 Foto: Arhivă.

Protest inedit cu tobe în fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți. Câteva zeci de politiști, membri ai Sidicatului Europol din mai multe județe ale țării s-au strâns în fața poliției din Mehedinți pentru a-și susține un coleg cercetat disciplinar.

Tânărul, agent la ordine publică, a fost băgat în cercetare disciplinară după ce a criticat pe o rețea de socializare, neregulile care se produc în IPJ Mehedinți, numirea pe durata determinata și criterii politice a șefilor IPJ și probleme legate de lipsa bazei materiale și degradarea autospecialelor cu care lucrează polițiștii.

În luările sale de poziție, polițistul a criticat și activitatea Ministerului de Interne. În urma aparițiilor sale publice, conducerea IPJ a început o cercetare disciplinară împotriva sa, care este în curs de desfășurare.

 

Si gupa 30 de ani…Deputatul “Mitralieră”,spune  despre Diaspora: “Criminalilor! Come si dice a mămăliga”-Dejectii ideatice – varsate din inima spurcata de satan,cum invatam in Ev. Dupa Matei, cap.15/10-15 

PSD Argeş a anunţat, joi, că se delimitează de declaraţiile deputatului Cătălin Rădulescu referitoare la românii care revin în ţară în contextul pandemiei, apreciind că afirmaţiile parlamentarului social-democrat sunt “inacceptabile şi iresponsabile”

“PSD Argeş se delimitează de declaraţiile deputatului Cătălin Marian Rădulescu, declaraţii pe care le consideră inacceptabile şi iresponsabile privind cetăţenii români care revin în ţară pe fondul pandemiei generată de noul coronavirus. Mai mult ca oricând, e nevoie acum de unitate, de empatie şi solidaritate pentru a trece cu bine peste greaua încercare cu care ne confruntăm. Noul coronavirus reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii şi securităţii globale”, se precizează într-un comunicat al PSD Argeş.

Conform aceleiaşi surse, conducerea PSD Argeş a înaintat Biroului Permanent Naţional propunerea de suspendare a lui Cătălin Rădulescu din cadrul Biroului Permanent Judeţean, pe o perioadă de 12 luni.

Cătălin Rădulescu a postat, pe contul său de Facebook, un mesaj în care îi acuză pe cetăţenii români care revin din străinătate în această perioadă, pe care îi numeşte “diasporezi Iohanişti şi votanţi ai dreptei”, că îi pun în pericol pe cei din ţară. Mesajul este semnat “Dep Dr Cătălin Rădulescu, sau cum vă plăcea vouă şi securiştilor ‘de peste tot’ ‘deputatul mitralieră'”.

Redăm, în continuare, postarea completă scrisă de deputatul PSD pe Facebook:

“I’ m back ! Cât de criminali puteți fii , diasporezilor Iohanisti și votanți ai dreptei , ca sa ne spuneti ani de zile “ ciuma rosie” și “ m..e Psd “ , și acum sa fugiți din zonele carantinate , ca sa veniți sa îmbolnăviți 14-15 milioane de romani care trăiesc aici in aceasta țara . Ati adus cu voi virusul coronavirus , nu cadouri pentru copiii și familiile voastre , cărora le dădeați telefoane sa voteze cu Iohanis , Usr și Pnl , împotriva “ ciumei roșii “ ; nu v-ati gândit niciun moment “manipulaților “ca aduceti moartea in țara din care ati plecat , mințind ca veniți din alte zone din Italia sau din alte tari , voi care veneați la mitinguri și tipati cât de tare va pasa de țara asta ! Sunt romani plecați din aceasta țara de care suntem mândrii , care sunt responsabili și își protejează familiile din țara și prietenii , dar nu voi 20 % din cei plecați , care de fiecare data când veniți de-abia mai știți sa vorbiti românește , intrati cu ochelari de soare ,pe ochi prin restaurante și spuneti “ come si dice a mămăliga “ ( pe care o mâncați înainte sa deveniți mari smecheri europeni) și apoi mergeați și făceați hore la sectiile de votare ! Acum luați din plin , ca , surpriza ,la putere sunt tocmai cei pe care i-ati votat voi , și acum va repudiaza ca ati venit sa îmbolnăviți toti romanii ! Sau cum spuneau câțiva olteni” smecheri “ ce ati făcut Bobita ? O sa va urască toti romanii , ordinarilor , pentru ca nu prețuiți nimic in țara de unde ati plecat , voi prețuiți mitingurile și pe Iohanis , nu romanii pe care o sa ii infectați și omorâți pentru ca ati fugit din zonele carantinate, unde trebuia sa stați ! Știu ca sunteți liniștiti ,pentru ca in partidul nostru, nu mai are cine sa va combată , unii sunt ocupati cu “ prostii din partid “ , alții cu cei care s-au opus abuzurilor procurorilor și care , au fost condamnati “ la comanda “ nevinovați și care ar trebui sa dispară , iar altele sa își facă imagine pe la emisiuni tv ca vor sa candideze pe la primarii , dar va spun ceva , țara fierbe , partidul fierbe , și la un moment dat și voi și cei care făceați mitinguri la comanda , și cei care v-au susținut , vor plăti pentru fiecare roman mort !Toti veți plăti , romanii din țara “ ciuma rosie “ nu vor uita , ca , știind la ce ii expuneți , ati venit sa ne omorâți bunicii , părinții , copii ! Cine sunteți voi 1 milion de romani ,care vreți sa votați 3 zile , iar 14-15 milioane de romani care stau in țara sa voteze o zi , cine va legitimează pe voi ,care nu plătiți taxe și asigurări in România ,sa hotărați in defavoarea celor care muncesc in aceasta țara , care își plătesc impozitele pe salarii , pe proprietăți și care au ales sa rămână aici și sa își protejeze , traditiile , religia , jocurile și portul popular , mâncarea românească și familia tradiționala , și acum fugiți din zonele carantinate și vreți sa îmbolnăviți un popor , o țara , netrebnicilor ? Credeți , ca dacă ati fost manipulați de niște securiști pensionați , o sa fiți iubiți de romani ? Niciodată . Câți ati fost la mitinguri ? 10.000-100.000 ? Ce putini sunteți ! Romanii nu vor uita niciodată , dacă din cauza voastră vor muri bătrânii nostrii ,părinții nostrii , copii nostrii ! Criminalilor ! Dep Dr Catalin Radulescu , sau cum va plăcea voua și securiștilor “ de peste tot “ “ deputatul mitraliera “”.

Peste 9.000 de români primesc pensii speciale. Cea mai mare pensie este de 18.716 lei și este primită de un magistrat


Numărul de beneficiari de pensii de serviciu era, la finele lunii decembrie 2019, de 9.359 persoane, în creştere cu 1,9% (plus 175 de persoane) faţă de perioada similară din 2018, conform datelor centralizate de Casa Naţională de Pensii Publice, anunță Agerpres.

Cei mai mulţi, respectiv 3.878, erau beneficiari ai Legii 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, în cazul acestora înregistrându-se şi cea mai mare pensie medie, respectiv 18.716 lei, din care 17.409 lei cota suportată din bugetul de stat, iar diferenţa din bugetul asigurărilor sociale de stat.

De Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României beneficiau 840 de persoane. Pensia medie era de 5.538 lei, din care 3.076 lei suportaţi de la bugetul de stat.

În ceea ce priveşte beneficiarii Legii 215/2015 pentru modificarea şi completarea Legii 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, numărul acestora era de 792 de persoane, pensia medie ridicându-se la 4.547 de lei (2.595 lei de la bugetul de stat).

Potrivit sursei citate, de Legea 83/2015 pentru completarea Legii 223/2007 privind statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România beneficiau 1.440 de pensionari, iar pensia medie se ridica la 10.891 lei, din care 7.359 lei suportaţi din bugetul de stat.

Pensii de serviciu pentru beneficiari de la Curtea de Conturi s-au acordat unui număr de 609 persoane, media fiind de 7.800 lei, din care 3.844 de lei cota suportată din bugetul de stat.

De asemenea, de Legea 130/2015 pentru completarea Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor beneficiau 1.800 pensionari, pensia medie fiind de 4.439 lei, din care 2.525 lei suportaţi din bugetul de stat.

Liderul deputaţilor PNL, Florin Roman, a anunţat la finele săptămânii trecute că propune convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru votarea proiectului privind tăierea pensiilor speciale.

“În calitate de lider al deputaţilor PNL, am propus colegilor mei să solicităm convocarea unei sesiuni extraordinare în care să supunem votului proiectul de lege al PNL privind tăierea pensiilor speciale. Din economia rezultată din tăierea pensiilor speciale, guvernul ar avea resursele financiare necesare pentru plata alocaţiilor majorate, în urma votului de la sfârşitul lunii decembrie, din Parlament. Tot în decembrie, Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor a dat un raport de adoptare a proiectului PNL care prevede tăierea pensiilor speciale pentru parlamentari, magistraţi, personal aeronautic, diplomaţi, funcţionari ai Curţii de conturi etc. Proiectul de lege al PNL alocă pensii de serviciu doar pentru militari şi poliţişti. În mod surprinzător, raportul de adoptare nu a fost ‘ridicat’ pe site-ul Comisiei de muncă şi nici nu a fost trimis plenului, astfel încât el nu a putut fi supus votului în ultima săptămână din sesiunea parlamentară. Urgenţa adoptării acestui proiect de lege este determinată de necesitatea finanţării legii adoptată de Parlament, privind dublarea alocaţiilor pentru copii”, a scris Roman pe Facebook săptămâna trecută.

El a cerut PSD şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, să voteze proiectul privind tăierea pensiilor speciale în sesiune extraordinară.

Comisia pentru muncă a Camerei Deputaţilor a amânat în decembrie luarea unei decizii privind pensiile speciale.

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*