Domnilor Fermieri, eu, ca agronom de “rezerva”, va intreb: DE CE NU VA FACETI O BANCA AGRO-RURALA?CIT SA MAI MUNCITI PENTRU ALTI RATACITORI SI RISIPITORI?NU V A AJUNS CUTITUL LA OS!

sss
Dupa ce am scapat(intre ghilimele)de dictatura comunista,s-a intronat genocidul bancherist.Si astfel,in anul 2007, BNR a emis reglementări care au ridicat gradul maxim de îndatorare a persoanei fizice, de la 40% la 70%.
Pentru creditele în franci francezi ați permis băncilor să își stabilească singure praguri de îndatorare maxime, prin norme interne, supuse unei aprobări prealabile a BNR. De pildă, bănci ca Volskbank (care a făcut publice raportări cu privire la aceste aspecte) să ridice pragul la 90% și, uneori, să renunțe, pur și simplu, la pragurile de îndatorare, ajungând ca acestea să fie de 100% sau chiar mai mult – ceea ce înseamnă că persoana împrumutată nu numai că nu își mai acoperea din venituri ratele, dar trebuia să aibă resurse adiacente suplimentare. Considerați că ați stimulat apetitul pentru risc al băncilor? Consideră BNR că a permis băncilor ca, prin reclame înfrumusețate, agresive, deceptive, să racoleze un număr enorm de mare de consumatori de credite în franci elvețieni?
2. Când a început BNR să avertizeze asupra creditelor în franci elvețieni că sunt potențial periculoase? Câți bani a cheltuit și cât efort a depus BNR pentru a avertiza populația asupra riscului creditelor în franci elvețieni înainte de apariția crizei în Europa (2008) și în România (2009)?

3. De ce nu a interzis BNR creditarea în franci elvețieni în anul 2008, așa cum a făcut, spre exemplu, Banca Centrală a Austriei? Dl Steven van Groningen, președinte de bancă și vice-președinte (la acea vreme) al ARB, a cerut public acest lucru, în 2008. Creditele în CHF au fost acordate din 2005 până în 2008, cu vârful de volum în 2007; până în august 2008,BNR nu a făcut referire în reglementări la riscul valutar. Chiar și în acest regulament, BNR lasă la nivelul politicii interne a băncilor comerciale luarea în considerare a riscului valutar corelat cu statistica cursului valutei de acordare a creditului vs cursul leu din ultimele 18 luni (deși erau credite pe minim 20 de ani). Pe acest subiect, BRD nu a acordat credite deoarece „Am considerat atunci, analizând atent istoria acestei valute (CHF, nota mea) a unei ţări cu statut de «refugiu financiar» în perioade de criză, că riscurile legate atât de rata de schimb, cât şi de variabilitatea dobânzii de referinţă erau prea mari atât pentru bancă, cât şi pentru clienţi in CHF.”

4. De ce consideră BNR că un contract de credit ipotecar, în care persoana fizică își finanțează cumpărarea sau construcția locuinței familiale, este identic ca structura economică și juridică cu contractele comercianților cu băncile?

5. De ce echivalează BNR un contract de credit ipotecar cu un contract cu privire la riscul valutar (contract aleatoriu, hedging, instrument financiar derivat)? De ce consideră BNR că tot riscul acestui contract trebuie să fie trecut pe capul consumatorului, în timp ce managerii băncilor iresponsabile care le-au pus pe piață rămân nesancționați?

6. Are cunoștință BNR de faptul că multe bănci din România (exemple : OTP, Credit Europe, Bancpost) își exportă contractele la societățile mamă sau la SPV-uri înregistrate în Olanda? Dacă da, de ce permite acest comerț? Dacă nu, de ce nu sunt sancționați responsabilii cu supravegherea sistemului? De ce permite BNR băncilor vânzarea către colectorii de creanță a debitelor neperformante ale consumatorilor, uneori și cu 2% din valoare nominală, în timp ce nu permite ștergeri echivalente ale datoriilor consumatorilor? Cred că BNR ar trebui să ne prezinte un raport referitor la numărul creditelor în CHF acordate persoanelor fizice : câte au fost acordate, câte au fost stinse complet prin neplată și mai ales câte credite active au fost fie transferate către alte sucursale externe ale băncii mamă, fie au fost externalizate la entități nebancare externe/interne.

7. În sistemul judiciar din România s-au pronunțat mii de hotărâri ale instanțelor prin care s-a dispus eliminarea din contracte a clauzelor abuzive, inclusiv clauza de risc valutar. De ce BNR nu a interzis, în virtutea calității sale de autoritate de control și supraveghere a pieței bancare, toate contractele – tip care conțin aceleași clauze abuzive? De ce nu a sancționat BNR acele bănci care au fost condamnate de instanțe la eliminarea din contracte a clauzelor abuzive?

Întrebare pentru ANPC: 
1. Care e cea mai bună practică europeană în protecția prin lege a consumatorilor creditați? Putem îmbunătăți cadrul legislativ în România din acest punct de vedere?

Întrebarea Pentru Guvern: 
1. Impactul bugetar el „electoratei” PSD în noua versiune propusă de ministrul Vâlcov, de 0.1% din PIB cel puțin, echivalează cu creșterea în medie a alocatiei pentru fiecare copil cu aproape 200 de lei pe an.

În final, corectez o ultima informație falsă apărută aici în dezbatere: această audiere a fost inițiată de mine ca membru al biroului permanent al comisiei de buget și cerută public în numele PNL în premiera, în data de 14 ianuarie 2015, după care, solicitarea mea exprimată public, desigur, a fost dublată de ceilalți colegi.

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*