Domnilor criminali, vampiri, mizerabili, hoti, corupti, academieni in pacatuire! Daca in 1944 am tradat pe nemti si in 1989 pe rusi, de ce nu ne pocaim ? Domnezeu nu ne mai suporta inca 40 de ani prin pustia fesenismului! Incepind cu Ilici si terminind cu ultimul tortionar, suntem asteptati sa ne nastem din nou (vezi Ioan, cap. 3), impreuna cu preotii cei mai de seama care , precum l-au rastignit pe Isus, (re)rastignesc POPORUL ROMAN prin pomeni, taxe, picturi mute, aurite, iconate si prin atlte surogate, falsuri, manipulari idolatre !


DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT: Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]

d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

e. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]

 

Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]

Mareșal ION ANTONESCU

carte-postala-maresalul-antonescu

Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui.”

Documente:

1

2

3

4

5

6

 

Top 20 drumuri spectaculoase din România

Iată o listă cu drumurile din România pe care nu trebuie să le ratezi, în special dacă vrei să evadezi un pic de pe cele obişnuite pe care se înghesuie toţi turiştii în concediu. Multe dintre ele sunt incluse în listă pentru spectaculozitatea lor, chiar dacă, din păcate, asfaltul nu e prea bun, iar uneori lipseşte complet. Calitatea asfaltului diferă mult de la an la an, unele dintre şosele ieşind cam afectate din iarnă, altele rezistând mai mulţi ani la un nivel acceptabil. Indiferent, ar trebui să păstrezi acest ghid, te va ajuta să descoperi o altfel de Românie, una cu care te poţi mândri.

Top 20 drumuri spectaculoase din RomâniaTop 20 drumuri spectaculoase din România

Evident, lista este una subiectivă. Voi puteţi avea alte preferinţe, ba chiar vă rugăm să ne semnalaţi drumuri pe care noi le-am omis, vrem să facem un „recensământ” cu cât mai multe drumuri pe care merită să intri cu maşina. Iar dacă asfaltul de pe anumite drumuri menţionate de noi s-a distrus între timp, nu uitaţi să menţionaţi şi asta.

Este o variantă extinsă a unui top 10 pe care l-am pregătit în primăvară, după ce am ascultat şi sugestiile voastre.

Acestea fiind spuse, iată un top 20 al celor mai spectaculoase drumuri din România, aşa cum a apărut el în revista ProMotor din Iulie-August 2013:

20. Ostrov – Ion Corvin – Adamclisi – Negru Vodă

Deşi Autostrada Soarelui este acum terminată şi îţi permite să ajungi în două ore la mare (plus sau minus ceva minute cauzate de ambuteiajele de la staţia de taxare de la Feteşti), dacă vrei să mergi relaxat şi să cunoşti un pic sudul Dobrogei, treci cu bacul la Călăraşi şi apucă pe acest drum care şerpuieşte pe şi printre coline pline de vii şi de păduri.

Vei putea vizita şi Cetatea de la Adamclisi, precum şi Monumentul Tropaeum Traiani. Peisajul te va relaxa, iar călătoria poate fi făcută în ritm de plimbare – un drum perfect pentru cabriolete! Asfaltul este bun în general, dar atenţie la zonele cu gropi care apar din senin.

Durata: 3h (fără opriri, idem şi pentru celelalte drumuri). Dificultate: uşoară, dar atenţie la serpentine şi în satele cu copii şi animale în mijlocul drumului.

19. Baia de Aramă – Valea Cernei – Herculane (DN 67D)

În mod normal, Valea Cernei ar trebui să fie în Top 10, însă starea execrabilă a asfaltului de pe anumite porţiuni nu îl recomandă anul acesta decât celor care au SUV-uri. Foarte posibil să fie asfaltat din nou, caz în care ar redeveni unul dintre cele mai frumoase drumuri din România.

Urcă prin pădure spre Pasul Godeanu, la peste 1.000 de metri înălţime, şi te desfată cu privelişti incredibile – de la cascade la pajişti alpine, de la pereţii abrupţi ai Cheilor Cernei la serpentinele care străbat pădurea de un verde nebun. Mare atenţie la gropi, iar dacă preferi bicicleta, este un drum numai potrivit.

Durata: 1h:30-2h. Dificultate:  medie, atenţie la pietrele care pot cădea pe drum!

18. Lunca – Albac (DN75) – Huedin (DN 1 R)

Deşi este marcat ca drum naţional, acesta este, de fapt, un drum de macadam în mare parte (pe secţiunea Albac – Huedin). Totuşi, el merită, pentru că urcă pe o culme care îţi va oferi privelişti superbe asupra Munţilor Apuseni, apoi străbate păduri încă sănătoase.

La capătul lui poţi vizita Cetatea Bologa de la Huedin, care arată ca desprinsă din Indiana Jones – plină de vegetaţie şi mister. Drum potrivit pentru SUV-uri, cu macadam în stare bună, ce permite viteze relativ mari. Asfaltul, acolo unde există, nu este în stare prea bună.

Durata: 2h-2h:30. Dificultate: uşoară, cu ceva atenţie la viteza pe macadam.

17. Tulcea – Murighiol – Valea Nucarilor – Enisala (DJ222C)

Recent asfaltat, drumul îţi permite o tură interesantă pe dealurile de lângă Delta Dunării, cu peisaj specific şi într-o atmosferă relaxată. Potrivit pentru cabriolete şi plimbări, dar şi pentru cei care vor să facă o tură cu motocicletele sau cu bicicletele – indiferent de ritmul ales, ai de toate, de la linii drepte interminabile la serpentine care apar parcă de nicăieri.

Dacă în Tulcea nu trebuie să ratezi Muzeul Deltei Dunării, la capătul drumului nu trebuie să ratezi cetatea de la Enisala, cea mai romantică cetate din România.

Durata: 1h-2h, depinde de ritm. Dificultate: uşoară.

16. Drumurile din Mărginimea Sibiului

Sibiul este, fără îndoială, cea mai interesantă bază de plecare în ture pe cele mai frumoase drumuri din România. Pe lângă Transfăgărăşan şi Transalpina, există o sumedenie de alte drumuri pentru toate gusturile, pe care nu trebuie să le ratezi, numai potrivite pentru cabriolete şi motociclete. Dar şi pentru restul…

 a. Sibiu – Cisnădie – Sadu – Tălmaciu (DJ 106A, 106D, 106C);

Apucă pe acest drum pentru a ocoli aglomeraţia de la intrarea în Sibiu, dar şi pentru a te plimba prin nişte locuri numai bune de picnic. Munţii se văd în zare, pădurile fac loc unor sate cu aspect medieval (nu rata biserica fortificată din Cisnădie!), iar drumul te va relaxa cum se cuvine înainte de a aborda Valea Oltului. Sau după…

Durata: 30 min. Dificultate: uşoară

b. Sibiu – Răşinari – Gura Râului – Sălişte – Poiana Sibiului – Jina – Şugag (DJ106A, 106E, 106 J)

Cum urci spre Păltiniş (care poate fi un obiectiv în sine), faci dreapta pe un drum îngust ce duce spre Răşinari şi intri instantaneu într-un mic paradis în care muntele şi poienile din pădure lasă loc pajiştilor cu aspect elveţian.

Pe măsură ce urci spre Poiana Sibiului şi Jina, îţi vine greu să crezi că eşti în România. Drumul este în stare bună şi nu doar că urcă deasupra acestor sate extrem de bogate, dar te duce direct în Transalpina, coborând pe serpentine proaspăt asfaltate spre Dobra, o plăcere pentru şofer!

Durata: 1h. Dificultate: uşoară şi medie până la Jina, mare pe mici porţiuni cu serpentine şi pante accentuate spre Dobra.

Mai sunt şi alte drumuri în mărginime, dar vă lăsăm să le descoperiţi singuri…

15. Curtea de Argeş – Sălătrucu – Câinenii (DN 7D)

Deşi e marcat ca DN pe hartă, drumul este neasfaltat cum treci de Sălătrucu şi cere ori un SUV, ori o maşină cu gardă mai mare la sol pentru a-l parcurge liniştit. Practic se aruncă pe versantul estic al Văii Oltului şi cere atenţie sporită din partea şoferului. Şi satisfacţiile sunt pe măsură, căci peisajele sunt sălbatice, pe măsura dificultăţii drumului. Enduro, anyone?

Durata: 1h:30-2h:30. Dificultate: medie în general, mare pe zonele rupte, care cer atenţie la praguri.

 

 

14. Târgu Jiu – Valea Jiului – Haţeg – Deva (DN 66)

Dacă asfaltul ar fi refăcut 100%, acesta ar fi nu doar un drum de tradiţie, ci şi unul pe care să-l putem recomanda împătimiţilor de şofat. Aşa însă el rămâne în top doar datorită peisajelor şi a faptului că scurtează mult drumul spre Transilvania, fiind mai puţin circulat decât celelalte treceri ale Carpaţilor. Porţiunea Haţeg – Deva este în stare excelentă şi arată absolut fabulos.

Durata: 2h-3h. Dificultate: uşoară în general, medie în Valea Jiului

13. Valea Izei: Vadu Izei – Bârsana – Moisei (DN 17C) şi Valea Vişeului: Moisei – Vişeu de Jos – Sighetu Marmaţiei

Cei în căutarea spiritului (încă) autentic al satelor româneşti pot face această buclă din nordul ţării. Asfaltul este, în general, suficient de bun, dar e de preferat abordarea unei viteze moderate, la care să poţi evita gropile. În plus, te vei putea bucura astfel de peisajul deluros şi împădurit, dar şi de detaliile caselor şi porţilor maramureşene.

Durata: 1h:30-2h. Dificultate uşoară, dar cu multe porţiuni de drum prin sate.

12. Vatra Dornei – Gura Humorului – Suceava (DN 17)

Deşi este intens circulat, drumul este refăcut la nivel european şi reuşeşte cumva să te facă să crezi că eşti mult mai spre Vest – cel puţin în Pasul Mestecăniş te vei delecta cu serpentinele late, în timp ce priveliştile îi vor fermeca pe pasageri. De aici pornesc tot felul de trasee spre o sumedenie de obiective turistice – cetăţi, mănăstiri, pensiuni etc.

Durata: 1h:30. Dificultate: uşoară, cu porţiuni de dificultate medie pe serpentine.

11. Târgu Mureş – Praid – Cheile Bicazului – Bicaz (DN13, 13A, 13B)

Ar fi fost mai sus în top dacă drumul n-ar fi fost rupt parţial exact în Chei, acolo unde trebuie mare atenţie, mai ales în sezonul turistic. De prisos să mai spunem cât de spectaculoase sunt peisajele şi cât de multe cere de la un şofer acest drum. Nu rata o oprire la Lacul Roşu!

Durata: 2h:40-3h. Dificultate: medie în general, mare pe serpentinele de lângă Cheile Bicazului

10. Cernavodă – Capidava – Saraiu – Topolog – Horia – Măcin – Tulcea (DJ 223, DN 22A, DN22D, DN22)

Porţiunea până la Capidava oferă peisaj de Deltă, iar întreg circuitul Topolog – Tulcea (DN 22A, DN 22D, DN 22) este în stare foarte bună şi trece brusc de la linii drepte lungi şi rapide (de tipul Route 66) la serpentine şi peisaj montan. Porţiunea Măcin – Tulcea este un Nürburgring românesc deschis circulaţiei publice, cu serpentine şi viraje de toate felurile, combinate cu un peisaj unic aflat spre nord: începutul Deltei Dunării.

Durata: 3h:30 fără opriri. Dificultate: uşoară pe ruta Cernavodă – Măcin; medie pe serpentinele dinspre Tulcea.

9. Buzău – Nehoiu – Întorsura Buzăului (DN10)

Este unul dintre cele mai libere drumuri asfaltate care traversează Carpaţii spre Braşov. Practic abordezi serpentinele care urcă spre lacul de baraj Siriu, într-un peisaj iniţial piemontan destul de ars de soare, dar care devine repede unul montan plin de verdeaţă.

După lacul de acumulare vei trece şi prin Cheile Buzăului, iar de aici până la Braşov mai ai doar o oră de mers. Asfalt în general bun, de aici poţi vizita şi Vulcanii Noroioşi, iar de întors poţi folosi ruta Braşov – Cheia – Ploieşti.

Durata: 1h:30-2h. Dificultate: medie în zona montană

8. Braşov – Sighişoara – Târgu Mureş (DN 13)

Deşi intens circulat, îţi oferă plăcerea unor serpentine gândite ca la carte pe mai multe porţiuni, precum şi o sumedenie de cetăţi medievale care pot fi vizitate – ai la îndemână cetăţile Feldioara, Rupea, Saschiz, satul Viscri e la câţiva kilometri de drum, apoi te vei delecta şi tu ca şofer pe bucata dintre Sighişoara şi Târgu Mureş. Mănâncă la Hanul Cetăţii de lângă Saschiz, nu vei regreta!

Durata: 3h-4h, fără a lua în calcul opririle. Dificultate: medie, atât din cauza traficului, cât şi a schimbărilor repetate a tipului de drum

7. Autostrada Transilvania: Câmpia Turzii – Gilău

Este una dintre cele mai frumoase autostrăzi din Europa. Perfectă pentru amatorii de viteză, dar şi de drumuri virajate, cu condiţia să manifeşti moderaţie. Traficul este extrem de scăzut, vizibilitatea este maximă, iar într-o zi cu soare şi nori satele şi peisajele care se văd mai jos, în lateralele autostrăzii, te lasă mut de uimire.

Tot aici vei pune maşina la grea încercare, căci vei aborda rampe susţinute la viteză mare, iar apoi va trebui să ţii maşina sub control în pante la fel de susţinute, unele dintre ele virajate.

Durata: 20-25 de minute ar trebui să ajungă… ;)

6. Brezoi – Voineasa – Vidra – Obârşia Lotrului (DN7A)

Scapă de nebunia de pe Valea Oltului cu un drum care urcă pe lângă trei lacuri de acumulare, staţiuni montane bine dotate sau în curs de reamenajare şi care rămâne relativ pustiu pe porţiunea Voineasa – Obârşia Lotrului. Ai aici parte atât de serpentine prin pădure, cât şi de ieşiri în golul alpin (din păcate, ajutat şi de defrişările masive în zonă), iar asfaltul a fost reparat de curând, deşi pe anumite zone trebuie mare atenţie, pentru că reparaţiile nu au ţinut…

Durata: 2h. Dificultate medie în zona montană, unde trebuie să fii atent la serpentinele fără parapeţi pe alocuri.

 

5. Sinaia – Cuibu Dorului – Piatra Arsă – Babele (DJ 713A) – TRANSBUCEGI

Este un drum secret, pe care sperăm că-l veţi ţine pentru voi. Noi doar l-am menţionat, vom lăsa selecţia naturală să-şi spună cuvântul, iar acest drum să fie găsit doar de către cei care-l merită :)

Este foarte indicat să vă echipaţi maşina cu anvelope de iarnă dacă vreţi să urcaţi pe acest drum în perioada septembrie – mai, căci zăpada vine aici repede şi dispare târziu. De asemenea, nu vă grăbiţi pe el, chiar dacă porţiunea alpină vă poate îmbia la aşa ceva. Priveliştile sunt mult mai bine apreciate la viteză mică.

Durata: 1h, dificultate mare pe porţiunea piemontană. Nerecomandat începătorilor.

4. Gura Humorului – Solca – Marginea – Suceviţa – Sadova (DN 2E-DN17A-DN17)

Este probabil unul dintre cele mai frumoase drumuri uşor accesibile din România, mergând pe înălţimile Bucovinei printre unele dintre cele mai spectaculoase sate româneşti. Starea asfaltului este în general foarte bună, iar peisajul răvăşitor este completat de sumedenia de obiective turistice (mănăstirile Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa etc).

Ai parte de toate pe acest drum: şoseaua se aruncă pe dealurile care urcă până la comuna Clit (!), apoi coboară pe serpentinele Suceviţei până în Vatra Moldoviţei şi urcă din nou spre Pasul Paşcanu, aflat la 1.040 m altitudine. Locuri de picnic pretutindeni, aer curat şi privelişti fenomenale spre văile din jur.

Durata: 1h:30-2h. Dificultate: medie în zona montană dintre Vatra Moldoviţei şi Suceviţa

3. Oraviţa – Cazanele Dunării – Drobeta Turnu Severin (DN57)

Proaspăt refăcut în mare parte, îţi va oferi un traseu de vis, cu zone care par a fi rupte din Scandinavia, nu din România. Cel mai bine este să îi dedici o zi întreagă, pentru a te bucura cum se cuvine de peisaje. Amatorii de viteză vor fi şi ei satisfăcuţi, pentru că pe porţiunea de drum dintre Eşelniţa şi Moldova Nouă traficul este mic, iar radarele lipsesc, însă mare atenţie la turişti, la curbele fără vizibilitate şi pietrele căzute în mijlocul drumului.

Este un drum care merită apreciat în ritm de plimbare, pentru că Dunărea se vede maiestuos şi cere opriri dese pentru a o admira. Serpentinele dinspre Oraviţa vor schimba brusc peisajul, iar asfaltul mai are ceva probleme în zonele mărginite de versanţi abrupţi, aşadar atenţie! Poţi lua masa la pensiunile de la Cazanele Dunării, acolo unde te şi poţi relaxa peste noapte, dacă e cazul.

Durata: 3h-6h, în funcţie de ritm. Dificultate: uşor pe mare parte, medie în zonele cu serpentine de lângă Pojejena. Ar fi bine să alimentezi la Oraviţa, Moldova Nouă sau Orşova, în funcţie de unde pleci.

 

 

2. Transfăgărăşan. Cârţa – Curtea de Argeş (DN7C)

Numit „cel mai frumos drum din lume” de către britanici, este totuşi doar pe locul doi în topul nostru, şi asta nu pentru că nu ar fi extrem de spectaculos, ci pentru că o mare parte din el se află în stare proastă – porţiunea dintre Barajul Vidraru şi începutul ascensiunii alpine spre tunelul Bâlea este distrusă în fiecare primăvară, iar plombarea acestei porţiuni nu rezolvă problemele decât parţial. Un alt motiv este faptul că  vara drumul este foarte aglomerat, iar coloanele de maşini şi meltenii opriţi la un grătar pe marginea drumului cu micii pe capotă te vor împiedica să te bucuri realmente de dificultatea traseului.

Foto: Ioan Panaite – Shutterstock

Este un drum abordabil de către şoferii care au acumulat deja ceva experienţă, care va cere concentrare maximă din partea ta, dar care te va şi răsplăti pe măsură. Dacă îl vei aborda în afara sezonului (dar în perioada 15 iunie – 1 septembrie, când zăpada de la Bâlea Lac este în mare parte topită şi poţi trece prin tunel), te vei bucura de zonele excepţionale de la coada Lacului Vidraru, cu asfalt proaspăt, care îmbină viteza cu abordările tehnice, precum şi de asfaltul foarte bun dinspre Sibiu.

Foto – Andrei Pop – Shutterstock

Atenţie la pietrele căzute în mijlocul drumului, dar şi la acele de păr care cer moderare în abordare. Poţi face picnic (fără grătar) pe traseu sau poţi lua masa la Bâlea Lac ori la pensiunile dinspre Sibiu.

Durata: 2h-4h, în funcţie de ritm, fără a lua în calcul opririle. Dificultate: medie în zonele piemontane, mare în zona golului alpin. Alimentează cu carburant înainte de a pleca din Curtea de Argeş sau din zona Sibiului. Verifică prognoza meteo înainte de a te aventura pe el, aici poate ninge în mijlocul verii, furtunile sunt violente, iar ceaţa poate fi o problemă.

1. Transalpina. Sebeş – Novaci (DN67C)

Deşi încă nu e finalizat cu toate elementele de siguranţă, deşi este încă oficial închis circulaţiei auto pe porţiunea Obârşia Lotrului – Rânca, Transalpina este nu doar cel mai înalt drum asfaltat din România (ajunge la 2.154 metri altitudine în Pasul Urdele), ci şi cel mai dificil, atât prin complexitatea virajelor sale, cât şi a diferenţei de altitudine, dar şi a lungimii sale (circa 140 km).

Transalpina

Foto – Porojnicu Stelian – Shutterstock

Dinspre Transilvania, urcuşul se face la început lin, printr-o vale interminabilă mărginită (deocamdată) de păduri sănătoase. Poţi aborda Transalpina şi dinspre Sibiu, urcând prin Poiana Stânii şi coborând prin Dobra, pe un drum despre care am vorbit pe îndelete în revista din iulie-august 2013. Dinspre Muntenia urcă dinspre Novaci.

Nu aborda drumul cu uşurinţă – pe mare parte nu există parapeţi, iar prăpastiile se cască sute de metri mai jos. Peisajele se vor schimba brusc în golul alpin, iar aici vei avea parte de zeci de kilometri care amestecă serpentinele cu drumul mai drept de creastă, cu privelişti ameţitoare de-o parte şi de alta, inclusiv cu lacuri glaciare. Senzaţia când ajungi sus, în cele două porţiuni ale drumului aflate la peste 1.900 de metri, este euforică. O rugăminte, totuşi: ai mare grijă de natura înconjurătoare, nu ieşi cu maşina de pe drumul asfaltat, nu porni un grătar şi nici să nu arunci vreun gunoi în preajmă. Platoul alpin se reface extrem de greu.

Pentru un şofer cu experienţă, indiferent de maşină, acest drum va fi o încântare, o experienţă pe care va dori să o repete cât mai repede posibil. Pentru pasageri, zecile de serpentine nu vor fi la fel de plăcute, dar peisajul va compensa. Meltenii sunt rugaţi să o ia prin Valea Oltului. Mâncare se găseşte la pensiunile din Rânca sau lângă Lacul Oaşa Mică. Alimentaţi din Sebeş sau din Novaci, în rest nu vei găsi nicio benzinărie (cu excepţia localităţii Şugag, ni se şopteşte în cască).

Durata: 4h-6h, în funcţie de ritm. Încearcă să-l parcurgi mai repede şi îi vei pierde farmecul. Dificultate medie pe zonele subalpine, mare şi foarte mare în zonele golului alpin. Atenţie mare la prognoza meteo, aici ninge şi în miez de vară!

Imagini de arhivă, publicate pentru prima dată

 

Se spune că o imagine poate valora cât o mie de cuvinte și de multe ori fotografiile de laNational Geographic ne lasă fără cuvinte! Cunoscuți pentru imaginile lor captivante de zi cu zi, acești fotografi ne oferă de data aceasta oportunitatea de a pătrunde într-o arhiva de imaginivechi,nepublicate până acum.


Proiectul denumitGăsite” a fost inițiat în 2013, pentru a onora aniversarea a 125 de ani de la înființarea National Geographic. Echipa proiectului spune că misiunea lor este de a readuceimaginile la viață prin prezentarea lor unui public nou. Chiar dacă la unele dintre ele datele saulocurile unde au fost făcute lipsesc, imaginile surprind momente inedite, făcându-leatemporale.


Fotografiile sunt adunate de „paznicul” colecției National Geographic, William Bonner, care le găsește încă pline de inspirație și după anii petrecuți în arhivă. Împreună cu editorul JannaDotschkal au reușit să redea acestor fotografii strălucirea de epocă într-o lumină nouă.

unpublished-photos-national-geographic-found31__880Perete de piatră în vestul Australiei, septembrie 1963

unpublished-photos-national-geographic-found1__880Olanda, 1931

unpublished-photos-national-geographic-found3__880Elevi la Grădina Zoologică din Londra, 1953

unpublished-photos-national-geographic-found17__880Mombassa, Kenia, 1909

unpublished-photos-national-geographic-found29__880Taietori de lemne în California, 1892

unpublished-photos-national-geographic-found-51__880Garda regală în Londra, 1966

unpublished-photos-national-geographic-found-62__880California, 1915

tumblr_o181jrZXkn1s7f3fyo1_1280Puerto Rico, 1951

unpublished-photos-national-geographic-found-76__880California, 1926

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*