Publicat la:
Septembrie 4, 2013
Una dintre localităţile amplasate prea departe de centru de influenţă al judeţului Ialomiţa, situată, la 50 km de Slobozia şi la 40 km de Urziceni este Colelia.
Această comună născută de când lumea, dar umbrită de fel şi fel de “evenimente” în decursul istoriei…, se luptă să recupereze investiţiile, prestanţa şi timpul pierdut. Nu a fost şi nici nu este o comună bogată. Cea mai mare bogăţie a fost şi rămâne omul şi pământul.De aici plecau până în 1989 munţi de produse agricole. Acum, multor truditori al producţiilor de atunci, li se răsplătesc sacrificiile cu nişte pensii de mizerii.Pe atunci, oamenii acestei zone participau la eliberarea ţării de datorii, iar acum, mulţi dintre ei, ca şi în alte zone ale ţării, au ajuns datori vânduţi. În acele vremuri, Niţă Nichita era preşedinte CAP.Zi de zi, de dimineaţa până seara târziu se achita de sarcinile de producţie şi, nu uita că este consătean şi frate de suferinţă şi de bucurie cu fiecare semen… Parcă de pe atunci, din 1982, de când a absolvit Facultatea de Agronomie de la Iaşi, se pregătea să devină PRIMAR.Pentru că a cest AGRONOM face parte din generaţia de aur a României, generaţie formată din oameni care au 7 ani de acasă. Pentru că avem şi semeni cu numai 5 sau 6 ani de acasă…, insuficienţi pentru cultura generală, pentru omenie, sau pentru alte virtuţi… Ca fiu al satului, nu a putut sta cu braţele încrucişate în faţa lipsurilor şi necazurilor omeneşti. A făcut cât a putut şi n u se va odihni în a face bine pentru comună, pentru aproapele său. Acest specialist nu ştia că avea să devină modelul nedeclarat în minţile şi inimile multora. Dar, până la urmă neprevăzutul s-a întâmplat. Luptându-se cu bolovanii Bărăganului din care numai el ştie sa-I “îmbuneze” în a rostui, lupta l-a ajutat să câştige victorii, inclusiv pe tărâmul administraţiei. Nu ştia că încă de atunci încrederea câştigată de la oamenii locului va face “dobândă”.Dincolo de modelul de specialist, de Om, fără să ştie, se “ucenicea” pentru meseria de primar. După ce a reuşit să se impună ca profesionist în agricultură, acum este “condamnat”, să scoată din anonimat şi primăria. Dintre proiectele sau investiţiile în curs de derulare sau realizate, nu lipsesc: modernizarea sistemului de alimentare centralizată cu apă, construirea bazei sportive, reabilitarea grădiniţei, înfiinţare reţelei de distribuţie a gazelor naturale etc “Nu mai vreau ca în comuna Colelia, să fie străzi neiluminate, nepietruite, ori fără şcoala proprie” declară la început de nou drum acest profesionist.Prin despărţirea de localitatea Cocora, a prins contur prima filă din istoria noii comune Colelia, scrisă de către primarul Nită Nichita. “Colelia a devenit comună în 2005, când am câştigat primele alegeri. Satul Colelia este, oricum mai vechi decât Cocora şi merită să redevină măcar ce a fost… În anii 60′ figuram pe hartă, apoi ne-au mai scos din cărţile finanţării…, rămânând numai comunele măr la masa bogaţilor. Până în 1962 am fost comună de trei ori. În 1962, ne-a afiliat satului Cocora”, menţiona primarul Nichita.Cum a devenit comună, într-un singur an, au fost pietruite toate străzile. Dar câtă apă pe Dunăre trecea pentru pietruire, dacă nu optăm pentru “independenţă”? Cât timp ar mai fi trebuit să lupte cu praful şi cu noroiul aceşti localnici, dacă ar fi acceptat să fie afiliaţi altei comune? Cât ar mai fi făcut naveta dascălii şi elevii, pentru a învăţa în şcoala vecinilor?…De ce să nu merite aceşti oameni ca să aibă dispensarul lor? De ce să nu fie ajutaţi de propria poliţie? De ce… să ne regionalizăm în detrimentul omului?Păcat că, spre exemplu, am avut un proiect pentru gaze, început de pe timpul guvernului Român. Deşi suntem o comună care stă pe o pungă de gaze, şi la ora actuală gazul rămâne o dorinţă… nedecontata! Şi totuşi, împreună cu toţi consilierii, indiferent de orientarea politică, renunţăm la orgolii şi la orice diferenţe, şi credem că împreună vom realiza mult mai multe obiective, decât dacă am fi rămas la umbra fostei comune.
