Pentru că Dumnezeu este şi Dragoste, El nu aşteaptă de la noi ură, ci pocăire, credinţă, iubire Cristică şi… prin care să iradiem mireasma cunoaşterii Lui! El nu are nevoie de viclenii, cereri împănate cu promisiuni, rugăciuni fardate cu dulcegării; De aceea s-a dat pe sine, pentru ca prin botezul în Moartea Lui (Rom. cap 6), să îngropăm toate mădularele satanei din noi, descrise în Romani, cap 1/32, pentru a ne umple cu Domnia Plinătăţii Lui din 1 Corinteni cap. 12, 13 şi Gal.5/22-23) ; Din Carte aflăm că în acest an se “sfinţeşte” chipul idolului globalist, care întrupează Icoana Fiarei din gunoaiele dejecţiilor babilonice ! Porunca a fost dată, urmează dezmăţul, încuscrirea, PRIGOANA şi “ungerea” căpeteniilor încornorate, a duhurilor răutăţilor de tot felul şi… “Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! “(Daniel 3/4- 29)

Publicat la: Aprilie 21, 2021

Nici un comentariu

Conţinutul unei Reforme -Iosif Ţon; Milionarii de azi ai Romaniei sunt foste scursaturi ai clanului Ceausescu si…Planul Kalergi, planul genocidului europenilor.//IATA din cine e formată rețeaua progresistă mondială…Daniel 3… Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” Daniel 3:18… Cuptorul de foc… Câteva clipe în cuptor si etc

Iata citeva Semne premergatoare lui Antihrist…Pentru a compromite Adevarul, Valoarea, Tariceanu nu mai are nicio jena.Stapânii lumii; Deriva Naţiunii;Ilici Iliescu i-a improprietarit si cu aur pe tiganii saiCINE SUNT „JURNALISTII” SI „FORMATORII DE OPINIE” CARE FIGUREAZA PE STATUL DE PLATA AL PUSCARIASULUI SORIN OVIDIU…Acad. Eugen Mihăescu: Vânătorii de români…România, colonia oricui Teroristii lui Iliescu din 89 au fost rasplatiti cu averea obsteasca-la praznicul komunismului… Mafiotii arabi protejati de regimul Ion Iliescu…O gaşcă ce a distrus România: gaşca Ion Iliescu (I)…Caracatita bancara: marile inginerii financiare ale mafiei erei Iliescu…Cum a constituit Ion Iliescu tribunalul exceptional care l-a judecat pe Ceausescu…Pesedistii iau comisioane pentru contractele cu gunoaie si liberalii incaseasa palme… Analiză: România,-groapa EUROPEI, țara care importă deșeuri fără să aibă gropi de gunoi…Pomelnicul mafiotilor lui Ion Iliescu-LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA’ CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDARE

Din Carte aflăm că in acest an se “sfinţeşte” chipul idolului globalist,care intrupează Icoana Fiarei din gunoaiele dejecţiilor babilonice ! Porunca a fost dată, urmează dezmăţul, destrăbălarea, încuscrirea ,PRIGOANA şi “ungerea” capetelor pătrate, căpeteniilor încornorate, a duhurilor răutăţilor de tot felul şi a cârmacilor care au ca tată pe diavol (Ioan 8/44) “Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! “(Daniel 3/4-29)

În clipa când veţi auzi sunetul trâmbitei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadnetar. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbitei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadnetar. Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, câţiva haldei s-au apropiat şi au pârât pe… ÎMPOTRIVITORII închinării la Fiară

Domnilor (ne) pocăiţi şi atei, Tatăl ne cheamă să ne oglindim în Întipărirea Fiinţei Lui, pentru a ne număra clipele HARULUI , pentru a ne analiza în cântarul Cristic şi, să ne antrenăm , ca să mâncăm suferinţa pe piine, căci numai cine suferă din dragoste faţă de Neprihănire, cine îndură din iubire pentru Sfinţire şi, cu placere, pentru Isus, numai acela inflăcărează lovitura mortală a satanei. După cum Suferinţa Cristică i-a zdrobit capul înşelătorului la Golgota, pe noi ne onorează, prin sângele Lui Atotputernic, să-i zdrobim şi coada sub călcâiele noastre

Nebucadnetar a luat cuvântul şi le-a zis: “Înadins oare, Sadrac, Mesac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbitei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Sadrac, Mesac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadnetar: “Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” La auzul acestor cuvinte, Nebucadnetar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat fata, întorcându-şi privirile împotriva lui Sadrac, Mesac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească

Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Sadrac, Mesac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Sadrac, Mesac şi Abed-Nego. Dar aceşti trei oameni, Sadrac, Mesac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul Nebucadnetar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: “Negreşit, împărate!”El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

Apoi Nebucadnetar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: “Sadrac, Mesac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Sadrac, Mesac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

Nebucadnetar a luat cuvântul şi a zis: “Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Sadrac, Mesac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limba ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Sadrac, Mesac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdarii, pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi că El.”Daniel 3/4-29

Oameni de pretutindeni, pentru a nu ne închina Fiarei, să invăţăm lecţia suferinţei de la Daniel cu ai săi,de la Isus şi de la cei de sub altar,” înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră” (Ap 6/9) Ascultaţi şi înţelegeţi: antichrist din incubatorul globaliştilor creşte într-o oră cât un prunc în şapte ani; El încă din faşă păcăleşte lumea, inclusiv cu falsa împăcare, săturare… CU PACEA COSTISITOARE DE BANI ŞI SUFLETE OMENEŞTI “Nebucadnetar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace!…

Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el. Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi înaltă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”… Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea… De aceea, împărate, placă -ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!”… împăratul a luat cuvântul şi a zis: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: “Afla, împărate Nebucadnetar, că ţi s-a luat împărăţia!…

După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam

Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-i zică: “Ce faci?” În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadnetar, laud, înalt şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4/1-31

Ca orice “creştin” idolatru, hrănit cu formalisme şi surogate religioase şi imparatul raului, “a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o da cui vrea”

Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale! De aceea a trimis El acest cap de mâna care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost scrisă: “Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!” Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte: Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi data mezilor şi perşilor!” (Daniel 5/21-28)

Fiecare om se poate goli de sine pentru a se umple cu Plinătatea Dumnezeirii celui Viu şi Adevărat, necartonat- pentru ca răul, suferinţa pusă la cale de Fiară, prin credinţă, să pară că nici nu se atinge de omul născut din nou, precum de Daniel, care “a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul sau”

Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care piraseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele. După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: “Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc că, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” (Daniel 6/23-27)

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” Daniel 3:18

Se pare că cei trei tineri cunoşteau bine valoarea etică în raport cu orientarea comportamentală. Ei considerau că este mai important cum eşti, şi nu cum pari a fi. Pentru ei, caracterul era mai important decât aparenţa personală. Viaţa lor era călăuzită de principii, şi nu de formule comportamentale menite doar să dea bine la privit şi să aducă rezultate şi profit imediat. Ei erau mai interesaţi de câştigul pe termen lung decât de soluţiile ieftine de moment.

Cu siguranţă că în adunarea din câmpia Dura erau o mulţime de oameni care nu erau închinători de bunăvoie ai chipului înălţat acolo, dar considerau că nu trebuiau să genereze prin convingerile lor necazuri pentru alţii şi pentru ei. Aşa că se închinau împreună cu babilonienii autentici, fără să facă notă discordantă.

Aflaţi în faţa unei situaţii limită, cei trei tineri evrei ne oferă una dintre cele mai frumoase lecţii despre valoarea principiilor personale. Credincioşia lor faţă de Dumnezeu nu se baza doar pe principiul cauză-efect. Ei nu se dovedeau ascultători de Dumnezeu numai dacă aveau să fie păziţi de necazuri şi încercări. Chiar dacă fidelitatea lor faţă de Dumnezeu avea să-i coste, ei erau decişi să meargă până la capăt. Nu aşteptau o răsplată imediată şi, de fapt, nici nu aşteptau vreo răsplată, ci au ales să rămână credincioşi lui Dumnezeu orice s-ar fi întâmplat.

Daniel 3

1 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.

Nebucadneţar. Nu se dă nici o dată pentru evenimentele acestui capitol. Numele împăratului este singurul indiciu cu privire la timpul când au avut loc evenimentele acestea. LXX şi traducerea greacă a lui Theodotion plasează evenimentul în cel de-al XVIII-lea an al lui Nebucadneţar. Unii învăţaţi privesc aceasta ca o interpolare. Ei consideră că traducătorii au crezut că statuia colosală a fost înălţată pentru a marca cucerirea finală a Ierusalimului. Cu toate acestea, cetatea aceasta nu a fost nimicită de Nebucadneţar în al XVIII-lea an al său, ci în al XIX-lea (2Regi 25,8-10). Data de 580 î.Hr., de multă vreme dată în notele marginale la KJV, este derivată din cronologia lui Ussher (vezi Vol. I, p. 179, 195) şi nu are o bază istorică corespunzătoare. Ba, unii comentatori au plasat naraţiunea aceasta în perioada de după boala lui Nebucadneţar descrisă în cap. 4, dar poziţia aceasta nu poate fi susţinută, după cum se va arăta.

Atât este sigur, şi anume că evenimentele povestite în capitolul acesta au avut loc mai târziu decât cele din capitolul al II-lea, deoarece cap. 3,12.30 se referă la cap. 2,49. Mai mult, o comparaţie între discursurile de laudă ale lui Nebucadneţar din cap. 3,28-29 şi cap. 4,34-37 arată că nebunia împăratului a fost un eveniment ulterior. Istoria profană nu ne poate ajuta la fixarea datei acestui eveniment, întrucât rapoartele extra-biblice ale vremii nu menţionează nicăieri întâmplarea. Totuşi, un almanah al curţii scris în anul 570/569 î.Hr., exclude anul acesta ca fiind data posibilă şi arată că este foarte improbabil ca evenimentul să fi avut loc recent. Almanahul acesta ne dă o listă a tuturor înalţilor slujbaşi în funcţie în cursul acelui an. Nici Daniel, nici cei trei prieteni ai lui nu sunt menţionaţi. Întrucât evenimentul descris în Daniel 3 a avut ca urmare promovarea celor trei evrei, şi întrucât n-ar părea de crezut ca ei să fie îndepărtaţi din slujbă imediat după promovarea lor – cel puţin nu toţi trei – trebuie să fi trecut o vreme considerabilă între experienţa povestită în capitolul 3 şi data almanahului curţii.

Influenţa pe care visul din cap. 2 a avut-o asupra evenimentelor din cap. 3 (vezi PK 504-505) sugerează cu putere că evenimentele capitolului 3 nu pot fi datate în ultima parte a domniei lui Nebucadneţar. Unii au sugerat anul 594/593, pentru următoarele motive: Data aceasta coincide cu anul al IV-lea al lui Zedechia, care în anul acela a făcut o călătorie la Babilon (Ieremia 51,59). Este posibil ca această călătorie să fi fost întreprinsă ca răspuns la invitaţia lui Nebucadneţar ca toţi guvernatorii şi toate căpeteniile ţinuturilor vasali (Daniel 3,2), să se prezinte la Babilon pentru ca să aducă omagii chipului ridicat de împărat. Zedechia, un caracter slab şi nestatornic, cu greu era de aşteptat să aibă scrupule religioase de felul celor care au făcut cu neputinţă ca Şadrac, Meşac şi Abed Nego să asculte de porunca împăratului. Totuşi, aşezarea acestui eveniment pe vremea lui Zedechia nu este mai mult decât o posibilitate. Vezi mai departe SL 27.

Pentru ce Daniel nu este menţionat în povestirea aceasta este o întrebare la care nu se poate răspunde. Fie că era bolnav, fie că era plecat într-o misiune importantă, nu se poate şti. Unii au presupus că datorită încurcăturii neplăcute că lepădase solia visului, împăratul pusese la cale ca Daniel să fie plecat cu oarecare treburi importante ale coroanei. Totuşi, putem fi siguri de un lucru: dacă i s-ar fi pus proba înainte, Daniel ar fi rezistat şi ar fi stat tot atât de credincios ca şi cei trei tovarăşi ai lui.

Chip de aur. Chipul din cap. 2 reprezenta împărăţia lui Nebucadneţar ca pe un cap de aur (v. 38). Nemulţumit cu simbolul acesta, împăratul a făcut un chip cu totul din aur din cap şi până în picioare, prin care dorea să simbolizeze gloria perpetuă şi universală a împărăţiei sale care să nu fie urmată de alta de o calitate inferioară.

Şaizeci de coţi. Cifrele care dau măsurile chipului dau mărturie cu privire la folosirea sistemului sexagesimal (un sistem bazat pe cifra 60) în Babilonia, folosire atestată şi de izvoarele cuneiforme. Sistemul sexagesimal de calculare a fost o invenţie a babilonienilor. Sistemul are anumite avantaje faţă de sistemul decimal. De exemplu 60 este exact divizibil prin 12 factori, în timp ce 100 este divizibil numai prin 9 factori. Sistemul este încă în uz la anumite măsurători, precum secunde, minute, ore etc. era deci natural ca babilonienii să construiască chipul acesta după măsurătorile sistemului sexagesimal. Menţionarea detaliului acestuia dă o culoare autentic babiloniană naraţiunii.

Criticii au arătat spre proporţiile chipului 60×6 coţi (cam 26,7 x 2,7 m.) (vezi Vol. I, p. 165), ca o dovadă că istorisirea este legendară, deoarece proporţiile chipului omenesc sunt 5 pe 1. Totuşi, nu cunoaştem înfăţişarea chipului. Este destul de probabil că partea omenească era mai mică de 30 x 6 coţi (cam 13,4 pe 2,35 m.) aflându-se pe un piedestal înalt de 30 de coţi sau mai bine, aşa încât construcţia, piedestal şi chip, era înaltă de 60 de coţi. Statuia modernă a Libertăţii are o înălţime totală de 104 m., dar mai mult de jumătate din ea este piedestalul; figura omenească este de numai 38 de m., de la călcâi până la vârful capului. J. A. Montgomery observă că cuvântul aramaic selem tradus aici prin chip, este folosit în secolul al VII-lea î.Hr., într-o inscripţie aramaică de la Nerab, aproape de Aleppo, pentru a descrie o stellă care era sculptată numai în parte. Numai partea de sus este împodobită cu relieful bustului unui corp omenesc. Deci selem, chip, nu este limitat la descrierea unui chip omenesc sau a unei alte asemănări, ci poate include şi un piedestal.

Paralele la chipul acesta enorm se găsesc cu uşurinţă în istorie. Pausanias îl descrie pe Appolo Amyclean, o coloană subţire prevăzută cu cap, braţe şi picioare, în formă de om. Aşa-numiţii Coloşi ai lui Memnon din vechea Teba în Egiptul de Sus, în realitate reprezentări ale împăratului Amenhotep III, erau făcuţi din piatră. Ruinele ambelor statui încă mai există, iar una este înaltă de 19,8 m.. Cea mai bună paralelă din antichitate este probabil Colosul din Rhodos reprezentându-l pe zeul Helios. A fost construit din materialul de război lăsat pe loc atunci când Dem.os Poliorcetes a condus asediul fără succes împotriva insulei în anul 305 î.Hr. Colosul a fost zidit în decursul a 12 ani. A fost construit din plăci metalice care acopereau un schelet de susţinere şi atingea o înălţime de 70 de coţi, cu 10 coţi mai înalt decât chipul lui Nebucadneţar. În anul 224 î.Hr., un cutremur a dărâmat colosul. După aceea a zăcut aproape 900 de ani în ruine, până când Sarazinii l-au vândut ca deşeuri metalice. Evreul care l-a cumpărat l-a făcut bucăţi şi probabil a transformat din nou metalul în arme de război.

Valea Dura. Numele câmpiei acesteia supravieţuieşte în numele unui afluent al Eufratului numit Nahr Dura, care se varsă în Eufrat cam la 8 km mai jos de Hilla. Câteva dealuri învecinate poartă şi ele numele Dura. După o tradiţie care circulă printre locuitorii Irakului modern, evenimentele descrise în capitolul 3 au avut loc la Kirkuk, care acum este centrul terenurilor petrolifere din Irak. Tradiţia a apărut poate pentru că înainte scăpau gaze inflamabile prin crăpăturile pământului din părţile acelea, cum şi pentru că acolo se a găsea o mare cantitate de material combustibil ca petrolul şi asfaltul. Fireşte că tradiţia aceasta trebuie respinsă. Întâmplarea s-a petrecut în apropiere de Babilon. Dura se afla în ţinutul Babilonului.

2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

Dregători. Cuvântul aramaic ‘acaşdarpan, prinţ sau satrap, era considerat anterior ca având origine persană. Această concepţie este acum abandonată, deoarece izvoarele cuneiforme arată că sub forma satarpam cuvântul era folosit chiar şi pe vremea lui Sargon II (722-705 î.Hr.). Acum s-a sugerat o origine huriană. Evident, perşii au împrumutat acest titlu oficial din apus. De unde reiese că folosirea acestui titlu pe vremea lui Nebucadneţar nu este deloc deplasată. Vezi mai departe comentariul la Estera 3,12.

În vremurile persane titlul acesta îi desemna pe slujbaşii care erau în fruntea satrapiilor, cele mai mari diviziuni teritoriale ale imperiului.

Îngrijitori. Cuvântul aramaic segan, este corect tradus aici prin guvernatori, dar poate să însemneze şi prefecţi. Vine de la acadianul şaknec, care are acelaşi sens. Slujbaşii aceştia administrau provincii, diviziuni teritoriale ale satrapiilor.

Cârmuitori. Aramaic pecah, un sinonim al lui signin (vezi comentariul anterior la îngrijitori).

Judecătorii cei mari. Cuvântul aramaic ‘adargazar, judecător, până acum a fost găsit numai în forma persană medie andarzaghar, însemnând sfetnic. Faptul că nu este atestat în texte mai timpurii nu dovedeşte că el nu a existat înainte de perioada persană, deoarece în realitate fiecare inscripţie nouă scoate la iveală cuvinte despre care mai înainte nu se credea că ar fi existat atât de timpuriu.

Vistiernici. Originea cuvântului aramaic ghedabar n-a fost stabilită până acum. Legiuitori. Aramaicul dethabar literal însemnează purtător de lege, deci judecător. Cuvântul este găsit în izvoarele cuneiforme sub forma înrudită de databari. Judecători. Aramaic tiftay, ofiţer de poliţie. Cuvântul este găsit în aceeaşi formă şi cu acelaşi sens în papirusurile aramaice de la Elefantina (cu privire la aceste papirusuri vezi Vol. III, p. 79-83).

Căpeteniile ţinuturilor. Aramaicul şilton, cârmuitori, de la care a derivat titlul de sultan. Termenul îi desemnează pe toţi funcţionarii inferiori de oarecare importanţă.

3 Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.

Atunci dregătorii. Repetarea tuturor titlurilor, atât de caracteristică retoricei semitice, ca şi enumerarea ulterioară de patru ori a instrumentelor muzicale (v. 5, 7, 10, 15), nu se găseşte în originalul LXX, poate datorită faptului că asemenea repetări erau respingătoare pentru gusturile clasice. Totuşi, traducerea grecească de mai târziu a lui Theodotion păstrează repetarea.

4 Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!

Crainic. Aramaic karoz, în general considerat a fi de origine greacă (comp. grecescul kerux). Cu ani în urmă criticii prezentau aceasta ca pe una din dovezile originii mai târzii a cărţii lui Daniel.

H. H. Schaeder, totuşi, a arătat că acest cuvânt este de origine iraniană (Iranische Beitrage I [Halle, 1930], p. 56).

5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.

Trâmbiţa. Un studiu general al instrumentelor muzicale la evrei se găseşte în Vol. III, p. 29

42. Aici, însă, este descoperită o orchestră babiloniană, în care unele instrumente se deosebesc de cele folosite de evreii antici. Caval. Aramaic, mashroqi, care înseamnă fluier sau caval, ca şi acelaşi cuvânt în siriacă şi mandeană.

Chitară. Aramaic, qithros, harpă. Qithros este considerat în general ca derivând de la grecescul kitharis, sau chithara, citeră. Până acum nu este cunoscută vreo dovadă din inscripţii că ar fi derivat din acadiană sau iraniană. Totuşi, n-ar fi de mirare să găsim anumite cuvinte împrumutate de la greci într-o carte scrisă în Babilonia. Din textele cuneiforme ale vremii lui Nebucadneţar ştim că printre numeroşii străini folosiţi la planurile imperiale de construcţie se găseau şi ionieni şi lidieni. Dulgherii şi artizanii aceştia poate că au introdus în Babilonia anumite instrumente muzicale, mai înainte necunoscute acolo. Ar fi numai natural ca, o dată cu acceptarea lor de către babilonieni numele greceşti ale acestor instrumente să fi fost preluate şi ele. În felul acesta existenţa numelor greceşti pentru anumite instrumente muzicale poate fi uşor explicată.

Alăuta. Aramaic, sabbeka’. Sabbeka era un instrument triunghiular cu patru corzi şi un ton viu. Deşi numele apare în greceşte ca sambuke, şi în latină ca sambuca, nu este de obârşie apuseană, aşa cum a arătat Lidzbarski. Grecii şi romanii au preluat numele, împreună cu instrumentele muzicale, de la fenicieni, un fapt atestat şi de Strabo, care zice (Geografia x. 3. 17) că acest cuvânt este de origine barbară.

Psaltire. Aramaic pesanterin, pe care LXX îl redă ca psalterion. Psaltire din limba noastră este derivat din limba greacă prin latină. Psalterion era un instrument cu corzi, de formă triunghiulară, având cutia de rezonanţă la capătul superior al corzilor.

Cimpoiul. Aramaic sumponeyah. Cuvântul apare în greceşte (sumphonia) ca termen muzical, şi ca nume al unui instrument muzical, cimpoiul. Prima referire la instrumentul acesta în literatura din afară de Daniel se găseşte la Polybius (xxvi. 10; xxxi. 4), care descrie instrumentul ca jucând un rol în anecdotele legate de regele Antioh IV. Totuşi, instrumentul este înfăţişat pe un basorelief hitit de la Eyuk, un oraş cam la 30 km. la nord de Boghazkoy în Anatolia centrală, chiar de la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr. Basorelieful pare să indice că, la fel ca în vremurile de mai târziu, cimpoiul era făcut dintr-o pilele de câine.

Să vă închinaţi chipului de aur. Până aici povestirea nu menţionează nimic despre faptul că se va solicita adorarea chipului. Invitaţia trimisă tuturor slujbaşilor principali din împărăţia lui Nebucadneţar de a se aduna în câmpia Dura, conform relatării, vorbea numai de dedicarea chipului

(v. 2), deşi oamenii obişnuiţi cu practicile idolatre ale vremii poate că nu s-au îndoit cu privire la motivul înălţării chipului. Cinstirea chipului urma să dea dovadă de supunere faţă de puterea împăratului, dar în acelaşi timp să arate o recunoaştere că zeii Babiloniei – zeii imperiului – erau mai presus de toţi zeii locali.

6 Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” –

Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ. Împăratul şi sfetnicii lui, aparent aşteptându-se la cazuri de refuz, ameninţau cu pedeapsa cea mai crudă pe oricine ar fi refuzat să asculte porunca. În afară de iudei, ale căror convingeri religioase interziceau plecăciunea înaintea chipului (Exod 20,5), popoarele din antichitate nu ridicau obiecţii împotriva închinării la idoli. Prin urmare refuzul de a se pleca înaintea chipului lui Nebucadneţar ar fi fost considerat o dovadă de vrăjmăşie faţă de Nebucadneţar şi faţă de guvernarea lui. Dacă împăratul şi-a dat sau nu seama dinainte de situaţia dificilă în care îi punea pe slujitorii săi iudei loiali, nu se ştie. Este posibil să-l fi trimis pe Daniel într-o călătorie, ca să-l ferească de încurcătură (vezi comentariul la v. 1). Din legăturile lui cu Daniel împăratul trebuie să fi ştiut că un iudeu credincios va refuza să se închine la chip, şi că un astfel de refuz nu trebuie interpretat ca un semn de necredincioşie.

Cuptor aprins. Deşi nu sunt cunoscute multe exemple din vechime ale acestui mod de administrare a pedepsei cu moartea, totuşi sunt câteva confirmate. Unul vine din al II-lea mileniu î.Hr. în care robii sunt ameninţaţi cu pedeapsa aceasta. Este demn de notat faptul că acelaşi cuvânt pe care l-a folosit Daniel pentru cuptor (’attum) este găsit şi în textele cuneiforme babiloniene (utunum). Al doilea exemplu vine de la ginerele lui Nebucadneţar, Nergal-şar-usur. Într-una din inscripţiile sale imperiale pretinde ca i-a ucis cu foc pe vrăjmaşi şi pe neascultători. Compară Ieremia 29,22.

Cuptorul aprins era probabil un cuptor pentru cărămizi. Deoarece toate clădirile erau construite din cărămizi, multe din ele din cărămizi arse, existau numeroase în vecinătatea vechiului Babilon. Săpăturile arată că cuptoarele de cărămidă din antichitate erau asemănătoare cu cele moderne şi erau numeroase în regiunea aceea. Aceste cuptoare sunt de obicei construcţii conice făcute din cărămizi. Cărămizile care urmează să fie arse sunt puse aliniate lângă pereţii interiori. O deschizătură în peretele lateral îngăduie introducerea de combustibil. Combustibilul consta dintr-un amestec de păcură şi pleavă. Astfel se produce o căldură teribilă, iar prin deschizătură se pot observa cărămizile încălzite până la o incandescenţă albă.

7 De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, câţiva haldei s-au apropiat şi au pârât pe iudei.

Câţiva Haldei. Evident membri ai castei magilor, oamenilor de ştiinţă şi a astrologilorastronomi, nu cetăţeni ai poporului haldeu ca fiind în contrast cu cetăţenii de naţionalitate iudaică (vezi comentariul la cap. 1,4). Chestiunea nu ţinea atât de mult de antagonismele rasiale şi naţionale, ci de invidie şi ură profesională. Acuzatorii erau membrii ai aceleiaşi caste din care făceau parte şi cei trei tineri iudei loiali.

Au pârât. Aramaicul ’acalu qarşehon, o expresie plină de culoare, redată prozaic prin au pârât. O traducere literală ar fi au mâncat bucăţile sau au scrâşnit către, de unde, în mod figurat, au calomniat, au defăimat sau au acuzat. Expresia aramaică, cu un sens asemănător, se găseşte şi în acadiană, ugaritică şi în alte limbi semitice.

9 Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate!

Să trăieşti veşnic, împărate. Vezi comentariul la cap. 2,4.

10 Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur;

Verset ce nu a fost comentat.

11 şi după care oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Dar sunt nişte iudei, cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!”

Le-ai dat în grijă. O clară referire la promovarea raportată în finalul capitolului precedent (cap. 2,49). Menţionarea înaltei poziţii oficiale a acestor iudei urmărea să scoată în evidenţă latura primejdioasă a neascultării, cum şi să atragă atenţia la seriozitatea ingratitudinii lor faţă de împăratul lor binefăcător. Pe de altă parte, faptul că haldeii evidenţiau poziţia oficială la care fuseseră ridicaţi iudeii de către împărat sugerează că pâra lor venea ca urmare a geloziei. Cuvintele lor cuprindeau şi insinuări ascunse împotriva împăratului, şi de fapt îl blamau pentru lipsa lui de prevedere politică pentru faptul că pusese în înalte slujbe administrative prizonieri de război de la care era natural că nu se putea aştepta loialitate faţă de împărat şi faţă de zeii lui. Lucrul acesta, lăsau ei a înţelege, împăratul ar fi trebuit să-l anticipeze.

13 Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?

Nu slujiţi voi? Întrebarea cu care începe Nebucadneţar se baza pe prima parte a acuzaţiei haldeilor. Trebuie să fi fost un lucru îndeobşte cunoscut că slujbaşii iudei nu se închinau la idolii babilonieni. Dar întrucât însuşi împăratul recunoscuse că Dumnezeul căruia ei îi slujeau era Dumnezeul dumnezeilor, şi Domnul împăraţilor (cap. 3,47), nu mai existase până atunci un motiv întemeiat ca să-i acuze pe aceşti oameni de acte subversive. Acum, însă, fusese neglijată o poruncă directă, ba chiar fusese dispreţuită, iar refuzul îndrăzneţ de a se supune ordinului împărătesc a fost probabil interpretat ca şi când toleranţa împăratului faţă de aceşti deviatori ar fi dus la sfidare şi rebeliune. Aceasta ar explica turbarea şi furia lui Nebucadneţar.

15 Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”

Care este Dumnezeul acela? Aceasta nu este nevoie să fie considerată ca o hulă directă împotriva Dumnezeului iudeilor. Totuşi, era o provocare adresată lui Iehova într-un spirit de încumetare şi cu un simţământ îngâmfat de forţă superioară. Unii au comparat cuvintele acestea cu acelea rostite de împăratul asirian Sanherib: Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău în care te încrezi (Isaia 37,10). Dar cazul lui Nebucadneţar era oarecum deosebit. Sanherib înălţa pe zeii săi mai presus de Iehova, Dumnezeul iudeilor, dar Nebucadneţar doar declara că eliberarea din cuptorul de foc era o lucrare pe care nici un zeu nu o putea face. În recunoaşterea aceasta el nu făcea altceva decât să-l asemene indirect pe Dumnezeul iudeilor cu proprii săi zei, cu a căror neputinţă el era suficient de familiarizat.

16 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.

N-avem nevoie. De la aramaicul caşac, a fi în lipsă. Unii au interpretat răspunsul acesta ca fiind foarte arogant, şi au prezentat martiri care reacţionau în chip asemănător faţă de persecutorii lor. Dar J. A. Montgomery a arătat că termenul a răspunde trebuie să fie interpretat într-un sens legal. Termenii analogi din limbile înrudite şi din alte limbi arată că sensul este a se apăra, a se îndreptăţi. Întrucât acuzaţii nu tăgăduiau realitatea adevărului acuzaţiei, ei nu vedeau nici o nevoie de a-şi lua apărarea. Cazul lor rămâne în mâinile lui Dumnezeu (vezi v. 17), iar ei şi-au formulat răspunsul în deplină supunere faţă de voia Lui, oricare ar fi fost rezultatul încercării. Că ei nu erau siguri că vor ieşi în viaţă din experienţa aceasta se poate vedea chiar din spusele lor următoare (v. 18). Numai dacă ar fi fost siguri de eliberare răspunsul lor ar fi putut fi interpretat ca dând pe faţă aroganţă spirituală. Aşa cum stau lucrurile, atitudinea lor arăta convingerea lor fermă că purtarea lor era singura opţiune, care nu avea nevoie nici de apărare şi nici de alte explicaţii.

17 Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.

Iată. Sau dacă este aşa [KJV]. Particula introductivă tradusă de [KJV], a fost supusă la multe dezbateri printre comentatori. Atât traducerile mai vechi cât şi cele mai noi reflectă o oarecare incertitudine cu privire la sensul ei corect. Predomină două interpretări: 1) Aceea care reflectă înţelesul , De este aşa, Dumnezeul nostru … poate să ne scape … dar dacă nu etc.; şi 2) A unor comentatori moderni care interpretează pasajul aşa: Dacă Dumnezeul nostru pe care îl servim poate să ne scape din cuptorul aprins şi din mâna ta, împărate, ne va scăpa; dar dacă nu etc. ultima traducere însă nu se armonizează cu credinţa celor trei acuzaţi iudei descoperită în altă parte. Prima traducere pare o mai dreaptă reflectare a credinţei ferme a acestor distinse personaje în atotputernicia lui Dumnezeu şi în înţelepciunea lui de nepătruns. Dumnezeu putea să-i salveze dacă acesta era lucrul cel mai bun pentru ei şi pentru slava Numelui şi cauzei Lui. Acest de (dacă) nu ar trebui să fie luat ca un semn de îndoială în puterea lui Dumnezeu de a salva, ci ca un indiciu al incertitudinii dacă era sau nu voia lui Dumnezeu de a-i salva.

LXX, ca şi traducerea Cornilescu, nu conţine particula introductivă dacă şi are în toată declaraţia (v. 16-18) o atitudine pozitivă: O, împărate, noi nu avem nevoie să-ţi răspundem cu privire la porunca aceasta. Căci Dumnezeu din ceruri este singurul nostru Domn, de care ne temem, şi care să ne scape din cuptorul de foc; şi din mâinile tale, împărate, El ne va scăpa; şi atunci se va vădi înaintea ta că noi nu servim nici idolului tău, nici nu ne închinăm chipului tău de aur. Totuşi, în general, traducătorii preferă varianta textului masoretic (vezi comentariul la v. 16).

18 Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”

Verset ce nu a fost comentat.

19 La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.

De şapte ori. Aramaic, chadshib’ah, însemnând literal unu şapte, cu sensul de şapte ori, este o construcţie oarecum curioasă, dar aceeaşi formă este folosită şi într-o scrisoare aramaică din secolul al V-lea î.Hr., de la Elefantina. Unii experţi în gramatică au considerat că este o abreviere a idiomului aramaic uzual, în timp ce alţii, ca de pildă Montgomery, sunt de părere că ar putea veni din amintirea repetării tablei înmulţirii. Sporirea încălzirii cuptorului s-a produs probabil printr-o extraordinară alimentare cu pleavă şi păcură. Păcura se obţinea din numeroasele puţuri de petrol de suprafaţă din Mesopotamia care, încă din vechime, furnizaseră din belşug produsul acesta, şi cu care sunt încinse şi cuptoarele de cărămidă moderne din regiune (vezi v. 6). Scopul acestei porunci extraordinare n-a fost probabil de a spori pedeapsa. O creştere a căldurii cuptorului n-ar fi sporit tortura victimelor. Împăratul intenţiona să preîntâmpine orice intervenţie posibilă (vezi EGW, Material Suplimentar la versetul acesta).

20 Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.

Cei mai voinici ostaşi. Mai bine, unor oameni puternici sau anumitor oameni tari. Alegerea unor militari de o tărie deosebită urmărea probabil să preîntâmpine posibilitatea intervenţiei din partea zeilor.

21 Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

Mantalele. Cuvintele aramaice care reprezintă mantalele şi ismenele încă nu sunt pe deplin înţelese. Lexicografii sunt de acord că traducerile noastre sunt aproximativ corecte.

Aramaicul karbelah, un cuvânt de origine acadiană, aşa cum se vede din textele cuneiforme, unde apare în forma karballatu, are sensul de acoperitoare de cap. În inscripţia de la Naqsh-i-Rustam a lui Darius I, desemnează coiful, dar în textele târzii babiloniene înseamnă pălărie. Menţionarea diferitelor articole de îmbrăcăminte dintr-un material uşor inflamabil, a fost fără îndoială legată de miracolul care a urmat (vezi v. 27).

22 Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

Cuptorul aprins. După v. 23, manuscrise ale traducerilor mai vechi ale lui Daniel, LXX şi Theodotion, conţin o adăugire apocrifă lungă de 68 de versete, numită Cântarea celor trei. Cântarea constă din trei părţi: 1) Rugăciunea lui Azaria (Abed Nego), formată din mărturisirea şi cererea lui (v. 24-45); 2) un interludiu în proză descriind încălzirea cuptorului şi coborârea îngerului Domnului pentru a stinge flăcările (v. 46-50); 3) binecuvântarea celor trei (v. 51-91). Deşi recunoscută de Ieronim ca necanonică, adăugirea aceasta apocrifă şi-a făcut drum în Biblia romano-catolică drept canonică. Învăţaţii dezbat chestiunea dacă cântarea este de origine creştină sau iudaică. Unii dintre ei cred că lucrarea s-a produs aproximativ pe la 100 d.Hr. Vezi p. 744.

24 Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”

S-a sculat repede. Împăratul evident se dusese la locul execuţiei, fără îndoială ca să se asigure că porunca va fi executată bine. Probabil că el şedea în aşa fel ca să poată vedea victimele atunci când erau aruncate în foc.

25 El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

Seamănă cu al unui fiu de dumnezei. Comentatorii interpretează în mod diferit exclamaţia lui Nebucadneţar înmărmurit de vederea celei de-a patra persoane din cuptorul cu foc. Învăţaţii iudei au identificat-o întotdeauna cu un simplu înger. Concepţia aceasta este reflectată de LXX, care traduce expresia prin asemenea unui înger al lui Dumnezeu. Comentatorii creştini timpurii (Hipolit, Chrysostom şi alţii), pe de altă parte, vedeau în acest al patrulea personaj a doua Persoană a Dumnezeirii. Majoritatea creştinilor conservatori susţin această concepţie, deşi comentatorii critici moderni au părăsit-o acum, după cum se poate vedea din unele traduceri mai moderne, care zic: Asemenea cu un fiu de dumnezei.

Problema este de gramatică şi interpretare aramaică. Aramaicul ’elohim, dumnezei, este pluralul de la ’elah, dumnezeu. În unele cazuri în care se foloseşte ’elohim, se face referire la dumnezeii păgâni (cap. 2,11.47; 5,4.23). Totuşi mai sunt două pasaje în afară de cel în discuţie unde ’elohim poate fi interpretat ca referindu-se la adevăratul Dumnezeu al lui Daniel (cap. 5,11.14). Deci traducerea Dumnezeu pentru ’elohim este îndreptăţită dacă poate fi stabilit că Nebucadneţar folosea termenul ca un nume propriu. Gramatical sunt corecte ambele traduceri: ca fiul lui Dumnezeu şi ca un fiu de dumnezei.

Contextul arată că Nebucadneţar recunoştea superioritatea Prea Înaltului Dumnezeu (vezi cap. 3,26.28.29; 4,2). În declaraţiile acestea împăratul nu se referea la dumnezei în general ci la Dumnezeu în particular. Pentru motivul acesta tâlcuitorii conservatori preferă traducerea în care este identificat Fiul lui Dumnezeu, iar din punct de vedere lingvistic preferinţa lor poate fi apărată (vezi PK 509; Probleme în traducerea Bibliei, p. 170-173).

26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

Dumnezeul Cel Prea Înalt. Recunoaşterea faptului că Dumnezeul celor trei tineri evrei era Dumnezeul Cel Prea Înalt nu implică în mod necesar că împăratul a abandonat concepţiile lui politeiste. Pentru el Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu era singurul Dumnezeu adevărat ci simplu Dumnezeul Cel Prea Înalt, căpetenia tuturor dumnezeilor, în acelaşi fel cum grecii numeau pe Zeus a lor ho hupsistos theos, dumnezeul cel prea înalt. Termenul acesta este atestat şi în Fenicia, şi mai târziu în inscripţiile din Palmyra.

27 Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

Dregătorii. Cu privire la slujbaşii menţionaţi aici vezi comentariul la v. 2.

Haine. Vezi comentariul la v. 21.

28 Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!

Binecuvântat să fie Dumnezeu. Salvarea miraculoasă a celor trei bărbaţi a făcut o adâncă impresie asupra împăratului şi i-a schimbat părerile lui eronate anterioare (v. 15) cu privire la Dumnezeul evreilor. Nebucadneţar vorbeşte acum în termeni elogioşi despre puterea acestui Dumnezeu, proclamând public că acest Dumnezeu îi salvase pe închinătorii Săi, şi decretând că oricine Îl va dezonora pe acest Dumnezeu, va fi pedepsit cu moartea (v. 29). Recunoaşterea lui dovedea un progres în concepţia lui despre Dumnezeu (vezi cap. 3,47; p. 751).

29 Iată acum porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El.”

Porunca pe care o dau. În această manieră neobişnuită mulţi oameni care altfel n-ar fi auzit de Dumnezeul evreilor urmau să fie apropiaţi de El. Totuşi, nu este mai puţin adevărat că Nebucadneţar şi-a depăşit atribuţiile căutând ca prin forţă să impună oamenilor să-L cinstească pe Dumnezeul evreilor (PK 511).

Făcut bucăţi. Cu privire la penalităţile anunţate aici vezi comentariul la cap. 2,5.

30 După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.

Înălţat. Forma verbală tradusă astfel înseamnă în primul rând a face să prospere, şi într-un sens mai larg să promoveze. Cum a avut loc această promovare nu se spune. Cei trei bărbaţi valoroşi, poate că au primit bani, sau mai multă influenţă şi putere în administrarea provinciei, sau titluri mai înalte. Credincioşia în faţa morţii a celor trei distinşi bărbaţi evrei a demonstrat calităţi de caracter care dovedeau că lor li se puteau încredinţa răspunderi şi mai mari decât acelea pe care le purtaseră până atunci. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–30PK 503–513

1 PK 505

1–6SL 36

4, 5 PK 506

4–7ML 68

7 PK 506

9, 12–15PK 507

12–18SL 37

16–185T 43

16–20LS 329

16–22PK 508

17–22ML 68

23 Ed 254; 5T 453

24, 25 ML 256; SL 38; 3T 47; 4T 212

24–26PK 509

25 ML 68, 317

25–27AA 570; LS 330

26–29SL 39

27–29PK 510; 5T 453

Cuptorul de foc- https://sdarm.md/prophecies/profetiregi/regiprofeti42

Visul despre chipul cel mare, ce dezvăluia înaintea lui Nebucadneţar evenimentele care ajungeau până la încheierea timpului, îi fusese dat ca să înţeleagă partea pe care o avea de adus la îndeplinire în istoria lumii şi legătura pe care împărăţia lui trebuia să o menţină cu Împărăţia cerurilor. Prin interpretarea visului fusese în mod clar învăţat cu privire la întemeierea Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu. “Dar în vremea acestor împăraţi”, a zis Daniel, “Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic … Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică” (Dan 2,44.45).

Împăratul recunoscuse puterea lui Dumnezeu când i-a zis lui Daniel: “Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor… şi El descoperă tainele” (Dan. 2,47). După aceea, pentru o vreme, Nebucadneţar a fost influenţat de temerea de Dumnezeu; dar inima lui încă nu fusese curăţită de ambiţia lumească şi de dorinţa după înălţare de sine. Prosperitatea care a însoţit domnia lui l-a umplut de mândrie. Cu timpul a încetat să-L mai onoreze pe Dumnezeu şi şi-a reluat închinarea idolatră cu un mai mare zel şi bigotism.

Cuvintele “tu eşti capul de aur” făcuseră o impresie profundă asupra minţii conducătorului (Dan. 2,38). Înţelepţii din împărăţie, profitând de aceasta precum şi de reîntoarcerea sa la idolatrie, i-au propus să facă un chip asemănător cu acela pe care l-a văzut în vis şi să-l înalţe acolo unde toţi puteau vedea capul de aur care fusese interpretat ca reprezentând împărăţia lui.

Încântat de sugestia măgulitoare, s-a hotărât să treacă la acţiune şi să meargă chiar mai departe. În loc să reproducă chipul aşa cum îl văzuse, el a depăşit originalul. Chipul înălţat de el nu a scăzut în valoare de la cap spre picioare, ci a fost în întregime din aur, ca simbol în tot Babilonul al unei împărăţii veşnice, indestructibile şi atotputernice, care va sfărâma în bucăţi toate celelalte împărăţii şi va rămâne veşnic.

Gândul de a întemeia imperiul şi o dinastie care să dureze veşnic l-a captivat foarte mult pe puternicul împărat în faţa armatelor căruia naţiunile pământului nu au fost în stare să se împotrivească. Cu un entuziasm născut din ambiţie fără margini şi din mândrie egoistă, a început să se consfătuiască cu înţelepţii lui cu privire la modul de aducere la îndeplinire a acestui plan. Uitând providenţele remarcabile legate de visul cu chipul cel mare, uitând de asemenea că Dumnezeul lui Israel, prin slujitorul său Daniel, îi lămurise semnificaţiile chipului şi că în legătura cu această interpretare marii bărbaţi ai împărăţiei fuseseră scăpaţi de o moarte ruşinoasă; uitând totul în afară de dorinţa lor de a-şi întări puterea şi supremaţia, atât împăratul cât şi sfetnicii lui s-au hotărât ca pe orice cale să înalţe Babilonul pe cea mai înaltă treaptă, făcându-l vrednic de supunere universală.

Reprezentarea simbolică prin care Dumnezeu descoperise împăratului şi poporului planul Său cu privire la naţiunile pământului avea să slujească proslăvirii puterii omeneşti. Interpretarea lui Daniel urma să fie lepădată şi uitată; adevărul avea să fie greşit interpretat şi aplicat. Simbolul plănuit de Cer să descopere minţilor oamenilor evenimentele importante ale viitorului avea să fie folosit pentru a împiedica răspândirea cunoştinţei pe care Dumnezeu dorea ca lumea s-o primească. În felul acesta, prin uneltirile bărbaţilor ambiţioşi, Satana căuta să zădărnicească planul divin pentru neamul omenesc. Vrăjmaşul omenirii ştia că adevărul neamestecat cu rătăcirea este o forţă în stare să mântuiască; dar că atunci când este folosit ca să înalţe eul şi să promoveze planurile oamenilor, el devine o putere spre rău.

Nebucadneţar a poruncit ca din tezaurul său bogat să se facă un chip mare de aur, asemănător în trăsăturile generale cu acela pe care-l văzuse în vedenie, cu excepţia materialului din care era făcut. Obişnuiţi cu reprezentările măreţe ale zeităţilor lor păgâne, caldeenii nu făcuseră niciodată mai înainte o statuie atât de impresionantă şi maiestuoasă ca această statuie strălucitoare de şaizeci de coţi înălţime şi şase coţi grosime. Şi nu este surprinzător ca, într-o ţară în care închinarea idolatră avea o răspândire generală, chipul frumos şi scump din câmpia Dura, reprezentând slava Babilonului, puterea şi măreţia lui, să fie consacrat ca obiect de închinare. S-au luat măsuri în acest scop şi un decret a fost dat ca în ziua dedicării, toţi să-şi dovedească loialitatea supremă fală de puterea Babilonului plecându-se înaintea chipului.

A venit ziua rânduită, şi o mulţime imensă “din toate popoarele, naţiunile şi limbile” s-a adunat în câmpia Dura. În armonie cu porunca împăratului, atunci când sunetul muzicii a fost auzit, toată adunarea “a căzut la pământ şi s-a închinat chipului de aur”. În ziua aceea memorabilă, puterile întunericului păreau că au câştigat o biruinţă categorică; se intenţiona ca închinarea la chipul de aur să devină legată permanent de formele de idolatrie instituite şi recunoscută ca religie de stat a ţării. Satana nădăjduia prin aceasta să înfrângă planul lui Dumnezeu de a face prin prezenţa Israelului captiv în Babilon un mijloc de binecuvântare pentru toate popoarele păgânătăţii. Dar Dumnezeu hotărâse altfel. Nu toţi şi-au plecat genunchiul în faţa simbolului idolatru al puterii omeneşti. În mijlocul mulţimii de închinători erau trei bărbaţi care s-au hotărât categoric să nu necinstească în felul acesta pe Dumnezeul cerului. Dumnezeul lor era Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor; ei nu-şi vor pleca genunchiul înaintea nici unei alte fiinţe.

Lui Nebucadneţar, exaltat de succes, i s-a adus vestea că printre supuşii lui se găseau unii care au îndrăznit să nu-i asculte porunca. Unii dintre înţelepţii invidioşi pentru onoarea care fuseseră conferite tovarăşilor credincioşi ai lui Daniel au adus împăratului acum la cunoştinţă încălcarea flagrantă a dorinţelor lui: ”Veşnic să trăieşti, împărate”, au exclamat ei. „Sunt nişte iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oamenii care noi ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi, şi nu se închină chipului de aur pe l-ai înălţat tu.”

Împăratul a poruncit ca oamenii să fi aduşi înaintea lui.” El i-a întrebat: ’ Oare înadins, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?’” S-a străduit să prin ameninţări să-i determine să se unească cu mulţimea. Arătând către cuptorul aprins, le-a reamintit pedeapsa care-i aşteaptă dacă vor persista în refuzul de a nu asculta de voia lui. Dar evreii au mărturisit cu hotărâre supunerea lor faţă de Dumnezeul cerului şi credinţa lor în puterea de a-i salva. Actul de prosternare înaintea era de înţeles de toţi ca un act de închinare. Un astfel de omagiu îl puteau da numai lui Dumnezeu.

Când cei trei evrei stăteau înaintea împăratului, el era convins că ei posedă ceva pe care ceilalţi înţelepţi din împărăţia lui nu-l posedă. Ei fuseseră credincioşi în îndeplinirea oricărei îndatoriri. El urma să-i treacă printr-o altă probă. Dacă îşi vor arăta bunăvoinţa de a se uni cu mulţimea în adorarea chipului, va fi bine pentru ei; “dar dacă nu vă veţi închina”, a adăugat el, “veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins”. Apoi cu mâna îndreptată în sus ca sfidare a întrebat: “Care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”

Zadarnice au fost ameninţările împăratului. N-au putut îndepărta pe bărbaţi de la ascultarea de Împăratul Universului. Din istoria părinţilor lor ei învăţaseră că neascultarea de Dumnezeu este urmată de dezonoare, dezastru şi moarte şi că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, temelia oricărei prosperităţi adevărate. Stând liniştiţi în faţa cuptorului, au zis: “Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. lată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate”. Credinţa lor s-a întărit atunci când au declarat că Dumnezeu va fi proslăvit prin eliberarea lor, şi cu asigurarea biruitoare născută din încrederea deplină în Dumnezeu au adăugat: “Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!”

Mânia împăratului nu cunoştea margini. “Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego”, reprezentanţii unui popor rob şi dispreţuit. Poruncind ca cuptorul să fie încălzit de şapte ori mai tare decât de obicei a ordonat bărbaţilor puternici din armata lui să-i lege pe închinătorii Dumnezeului lui Israel, pregătindu-i pentru o execuţie rapidă.

“Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego”.

Dar Dumnezeu nu i-a uitat pe ai Săi. Când martorii Lui au fost aruncaţi în cuptorul aprins, Mântuitorul li S-a descoperit în persoană şi împreună mergeau prin mijlocul focului. În prezenţa Domnului căldurii şi al frigului flăcările şi-au pierdut puterea mistuitoare.

De pe tronul său împărătesc, regele privea aşteptând să-i vadă pe bărbaţii care-l sfidaseră mistuiţi de foc. Dar sentimentele lui de triumf s-au schimbat brusc. Nobilii care stăteau aproape i-au văzut faţa pălind când a sărit de pe tron şi a privit atent la flăcările strălucitoare. Alarmat, împăratul s-a îndreptat către căpeteniile lui întrebându-le: “N-am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul focului ? … Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui Fiu de Dumnezeu”.

De unde ştia acest împărat păgân cum arată Fiu lui Dumnezeu ? Robii evrei care ocupau poziţii de încredere in Babilon reprezentaseră înaintea lui adevărul prin viaţa şi caracterul lor. Când li s-a cerut un motiv pentru credinţa lor, ei l-au dat fără ezitare. Lămurit şi simplu ei prezentaseră principiile neprihănirii, învăţând în felul acesta pe cei din jurul lor despre Dumnezeul Căruia se închinau; şi în înfăţişarea celui de-al patrulea din mijlocul focului împăratul a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu.

Iar acum, uitând de măreţia şi demnitatea lui, Nebucadneţar a coborât de pe tron şi mergând până la gura cuptorului a strigat: “ Voi, slujitorii Celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!”

Atunci Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit înaintea imensei mulţimi, arătându-se nevătămaţi. Prezenţa Mântuitorului lor îi ferise de vătămare, şi numai legăturile fuseseră arse. “Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupurilor acestor oameni, că nici perii din capul lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei”.

Chipul cel mare de aur înălţat cu atâta fast a fost uitat. În prezenţa viului Dumnezeu, oamenii se temeau şi se cutremurau. Împăratul umilit a fost constrâns să recunoască: “Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!”

Experienţele din ziua ceea l-au condus pe Nebucadneţar să dea un decret ca “orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi de rău pe Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că nu este nici un alt Dumnezeu”, a susţinut el ca motiv al poruncii, “care să poată izbăvi ca El”.

Cu aceste cuvinte şi altele ca acestea, împăratul Babilonului s-a străduit să răspândească înaintea tuturor popoarelor pământului convingerea lui că puterea şi autoritatea Dumnezeului evreilor erau demne de adorare supremă. Şi Dumnezeu a fost mulţumit de efortul împăratului de a-i arăta respectul şi de a face o mărturisire împărătească de supunere tot atât de larg răspândită cum era imperiul babilonian.

Era numai drept din partea împăratului să facă o mărturisire publică şi să caute să înalţe pe Dumnezeul cerului mai presus de toţi ceilalţi zei; dar în străduinţa de a-i obliga pe supuşii săi să facă o mărturisire asemănătoare a credinţei şi să dea pe faţă acelaşi respect, Nebucadneţar îşi depăşea dreptul de suveran vremelnic. El nu avea dreptul, nici civil şi nici moral, de a ameninţa cu moartea pe oameni pentru că nu se închinau lui Dumnezeu, cum nu avea nici pe acela ca prin decret să dea pradă flăcărilor pe toţi aceia care refuzau să se închine chipului de aur. Niciodată Dumnezeu nu impune omului ascultare. El lasă pe toţi liberi să aleagă cui doresc să slujească.

Prin eliberarea slujitorilor Săi credincioşi, Domnul a declarat că El este de partea celor oprimaţi şi mustră toate puterile pământeşti care se răzvrătesc împotriva autorităţii Cerului. Cei trei tineri evrei au mărturisit în faţa întregului popor al Babilonului credinţa lor în Acela Căruia l se închinau. Ei s-au încrezut în Dumnezeu. În ceasul încercării lor, şi-au adus aminte de tăgăduinţa: “Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde” (ls. 43,2). Şi într-un mod minunat credinţa lor în Cuvântul cel viu fusese onorată înaintea tuturor. Veştile cu privire la eliberarea lor minunată au fost duse în multe ţări de către reprezentanţii diferitelor popoare care fuseseră invitaţi de către Nebucadneţar la festivitatea dedicării. Prin credincioşia copiilor Săi, Dumnezeu a fost proslăvit pe întregul pământ.

Învăţăturile care trebuie scoase din experienţele tinerilor evrei de pe câmpia Dura sunt importante. În zilele noastre, multor slujitori ai lui Dumnezeu, cu toate că nu sunt făcători de rele, le va fi dat să sufere umilinţe şi abuzuri din mâinile acelora care inspiraţi de Satana sunt plini de invidie şi fanatism religios. Mânia omului va fi trezită îndeosebi împotriva acelora care sfinţesc Sabatul poruncii a patra; şi în cele din urmă un decret universal îi va denunţa pe aceştia ca meritând moartea.

Timpul de suferinţă dinaintea poporului lui Dumnezeu va cere o credinţă care să nu se clatine. Copiii Săi trebuie să facă cunoscut că singurul obiect al închinării lor este El şi că nici nu motiv, nici chiar viaţa însăşi, nu-i poate determina să facă cea mai mică concesie închinării false. Pentru inima credincioasă poruncile oamenilor mărginiţi şi păcătoşi se vor prăbuşi fără însemnătate în faţa Cuvântului veşnicului Dumnezeu. Adevărul va fi ascultat chiar dacă urmarea este închisoarea, exilul sau moartea.

Aşa cum a fost în zilele lui Şadrac Meşac şi Abed-Nego, tot aşa şi în perioada de încheiere a istoriei pământului, Dumnezeu va lucra cu putere în favoarea acelora care vor sta neclintiţi pentru dreptate. Acela care a umblat cu demnitarii iudei în cuptorul încins, va fi cu urmaşii Săi oriunde se vor afla. Prezenţa Lui dăinuitoare îi va mângâia şi-i va susţine. În timpul de strâmtorare, o strâmtorare care nu a mai fost de când există naţiunile, cei aleşi ai Săi vor sta neclintiţi. Satana împreună cu toată oştirea răului nu va putea distruge pe cel mai slab dintre sfinţii lui Dumnezeu. Îngerii care excelează în putere îi vor ocroti, şi în favoarea lor Iehova Se va descoperi ca “Dumnezeu al dumnezeilor”, în stare să mântuiască în chip desăvârşit pe aceia care şi-au pus şi îşi pun încrederea în El.

Câteva clipe în cuptor

Mihai Sârbu

”Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:23)

”… dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43:2 b)

”focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1Cor. 3:13).

cuptor Există situații în viață când Dumnezeu îngăduie să trecem prin cuptorul aprins al încercărilor. Copiii lui Dumnezeu nu se aruncă singuri în foc; ei sunt aruncați acolo de alții din cauza mărturiei despre Dumnezeul în care se încred. Dar siguranța relației lor cu El îi face să rămână statornici și liniștiți chiar și în fața cuptorului încălzit de șapte ori mai tare decât în mod obișnuit. Cred că ați realizat că urmează să urmărim pe cei trei tineri evrei (Șadrac, Meșac și Abed Nego) care au sfidat pe împăratul Nebucadnețar. Au refuzat să se închine chipului de aur ridicat în Valea Dura dar în același timp au proclamat credința lor în Dumnezeul Adevărat, Cel care avea să aducă izbăvirea și să fie înălțat ca Domn chiar de împăratul păgân al Babilonului. Trăim vremuri în care istoria se repetă. Se pare că se pregătesc din nou cuptoare aprinse și gropi cu lei pentru copiii lui Dumnezeu. Cum răspundem în asemenea situații? Ce trebuie să știm ca să avem liniște și pace în asemenea clipe? Vă invit să urmărim relatarea biblică din Daniel c.3 și să înțelegem ce se întâmplă când Cel Prea Înalt îngăduie ca urmașii Domnului Isus să aibă parte de cuptorul aprins.

1. Focul testează caracterul. Aurul se încearcă în foc. Flăcările dau verdictul final. Așa spune Scriptura: ”focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” (1Cor.3:13). Tinerii evrei dau dovadă de un caracter de excepție: integru și necompromis. Trebuiau să aleagă între a accepta porunca împăratului și demnitatea de copil al lui Dumnezeu. Au ales să plătească prețul proclamând autoritatea lui Iehova în viața, crezul și decizia lor: ”Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:17-18). Apostolul Petru scrie în prima sa epistolă creștinilor aflați față în față cu persecuția. Îi încurajează să rămână lângă Domnul Isus și să nu renunțe la credința în El. Le îndreaptă privirea la finalul lucrurilor, spunând: ”încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” (1Petru 1:7). Cum răspunzi la provocările în care este testat caracterul tău de pocăit? Ce faci în fața cuptorului aprins? Rămâi loial lui Dumnezeu sau Îl trădezi?

2. Focul arde legăturile. Scriptura consemnează în modul cel mai convingător evenimentul: ”Oamenii aceştia au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.” (Daniel 3:21). Ca să fi aruncat în cuptorul încins trebuie să fi legat mai întâi. Samson a fost legat; împăratul Manase a fost legat cu lanțuri de aramă; Ieremia a fost legat împreună cu prinșii de război ca să fie dus în Babilon; Petru și Pavel au fost legați. Chiar și Domnul Isus a fost legat și pironit pe cruce. Oamenii cred că ei au ultimul cuvânt asupra copiilor lui Dumnezeu dar psalmistul îi contrazice: ”am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos…” (Ps.66:12). Apostolul Pavel ne oferă explicația cea mai clară:”Dumnezeu, care este credincios… împreună cu ispita a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Cor. 10:13). Urmăriți ce se întâmplă în Valea Dura: ”Împăratul a luat cuvântul, şi a zis sfetnicilor săi: “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: “Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului.” (Daniel 3:24-25). Numai Dumnezeul adevărat poate să izbăvească în felul acesta. El își ține cuvântul și onorează credincioșia copiilor Săi. Numai legăturile lumii vor arde. Atâta tot! Se merită să fii gata să plătești prețul și să rămâi cu El până la sfârșit.

3. Focul descoperă pe Cel de-al patrulea. Promisiunea Stăpânului este sigură:”Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Ps. 34:7). Se verifică 100%. Biblia stă mărturie. Sfinții, martirii, creștinii din toate veacurile la fel. Și eu depun mărturie. Dar, haideți să ascultăm mărturia unui împărat păgân: “… văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). Ce tablou! Ce declarație! Ce intervenție supranaturală! Fără replică. Ține minte că ori de câte ori alții vor să te arunce în foc, Cel de-al patrulea va fi lângă tine.

4. Focul înalță pe Dumnezeu. Finalul îți taie respirația! Oare nu este el – Nebucadnețar – acela care a pretins închinarea mulțimilor la deschiderea acelui festival păgân? Urmăriți ”conferința de presă” de la final: ”Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” Dar relatarea nu se oprește aici. Când Dumnezeu este înălţat, sunt înălțați și cei care L-au onorat: ”După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:29-30). Mă gândesc, oare tu vei înțelege ce înseamnă să petreci câteva clipe în flăcări? Mult mai mult decât să petreci o veșnicie în focul iadului. Te provoc să-ți verifici viața și mărturia de creștin. Dacă ceva nu este în regulă, pocăiește-te chiar acum. Dumnezeu te așteaptă!

RUGĂCIUNE

”Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea”! (Ps. 38:21-22)

Să învăţăm din nepocainţa Poporului Evreu (răsplătit cu robia mortală), căci anul 2016 începe cu înflăcărarea robiei globaliste pentru orice ţară, popor şi om ! Poftă bună din “firimiturile” Cuvântului , dăruite pentru învăţătura/ Ieremia, cap. 13 şi 14 — Aşa mi-a vorbit Domnul:

“Du-te de cumpără-ţi un brâu de în şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!”2. Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele.3. Apoi cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel:

4. “Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.”
5. M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
6. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: “Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
7. M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9. Aşa vorbeşte Domnul: “Aşa voi nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului.
10. Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!
11. Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M-au ascultat.
12. De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: “Toate vasele se vor umple cu vin!” Şi ei îţi vor zice: “Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?”
13. Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: “Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beţie.
14. Îi voi sfărâma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.”
15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte!
16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumină, dar El o va preface în umbra morţii şi o va preface în negura adâncă.
17. Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie.
18. Spune împăratului şi împărătesei: “Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărăteasca ce vă slujea ca podoabă.”
19. Cetăţile de la miazăzi sunt închise şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.
20. Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?
21. Ce vei zice când va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile cum apucă pe o femeie la naştere?
22. Şi dacă vei zice în inima ta: “Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale ţi s-au ridicat poalele hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila.
23. Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi care sunteţi deprinşi să faceţi răul?
24. “De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiului.
25. Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
26. De aceea îţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap ca să ţi se vadă ruşinea.
27. Am văzut preacurviile şi nechezaturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut uraciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?”

Ieremia 14
1. Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2. “Iuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite, triste, posomorâte, şi strigătele Ierusalimului se înălţa.
3. Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, îşi acoperă capul.
4. Pământul crăpa, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul.
5. Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă.
6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarba.” –
7. Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8. Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?
9. De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi! –
10. Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: “Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţa picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!”
11. Şi Domnul mi-a zis: “Nu mijloci pentru poporul acesta!
12. Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi, chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciumă.”
13. Eu am răspuns: “Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: “Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.”
14. Dar Domnul mi-a răspuns: “Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat porunca şi nu le-am vorbit; ci ei va prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
15. De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi zic: “Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta.” – Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
16. Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.
17. Spune-le lucrul acesta: “Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioară, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18. Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foame; chiar şi prorocul şi preotul cutreiera ţara fără să ştie unde merg.” –
19. Ai lepădat Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptăm o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!
20. Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
21. Pentru Numele Tău nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi!
22. Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!

Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este fesenie-globalie, adică demonie -mancare, băutură, senzualitate, cârtire, preacurvie etc; Pentru că Dumnezeu este Dragoste, El aşteaptă de la noi pocăire , credinţă,iubirea Cristică si …, prin care să iradiem mireasma cunoaşterii Lui! El nu are nevoie de viclenii, cereri împănate cu promisiuni, rugăciuni fardate cu dulcegării; De aceea s-a dat pe sine, pentru ca prin botezul în Moartea Lui (Rom. cap 6), să îngropăm toate mădularele satanei din noi, descrise în Romani, cap 1/30, pentru a ne umple cu cu Domnia Dragostei, a Plinătăţii Lui din 1 Corinteni 13

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zangănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest “în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam că un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţa în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Cor.13)

Pentru a compromite Adevarul, Valoarea, Tariceanu nu mai are nicio jena. Explica cu seninatate de ce politicienii corupti trebuie sa fie numiti in functii importante din stat

Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului, a facut iar o declaratie aberanta. Acesta a sustinut ca sunt normale numirile in functii de conducere a unor politicieni suspectati de comiterea unor infractiuni prin faptul politicienii acuzati de ilegalitati sunt majoritari, iar cei curati sunt minoritari.

Declaratiile sefului ALDE prin care promeaza politicienii corupti au venit dupa ce judecatorii Tribunalului Dolj au decis sa mentina controlul judiciar in cazul consilierului de stat Darius Valcov, fost primar al Slatinei, la termenul de miercuri al procesului in care a fost trimis in judecata pentru doua infractiuni de luare de mita si trafic de influenta. Totodata, magistratii doljeni au fixat urmatorul termen in acest proces pentru data de 14 martie. In acest dosar, Darius Valcov a fost trimis in judecata in 2015, pentru doua infractiuni de luare de mita si trafic de influenta.

Dupa aceasta decizie a magistratilor, presedintele ALDE, Calin Popescu Tariceanu, a declarat, miercuri, ca Darius Valcov, noul consilier al Vioricai Dancila este un ”om competent”, care i-a facut o impresie foarte buna, afirmand ca 70% dintre oamenii politici au dosare si punand acest lucru pe seama unei ”miscari de epurare a elitelor”.

”Este o decizie la latitudinea primului ministru care are tot dreptul sa isi selecteze grupul de consilieri. Il cunosc pe Darius Valcov. Am lucrat de peste un an de zile cu el direct, nemijlocit, pe programul de guvernare. Il cunosc si din perioada in care a fost ministru de Finante (…) a facut o impresie foarte buna”, a declarat presedintele ALDE, Calin Popescu Tariceanu.

Reamintim ca fostul ministru de Finante Darius Valcov, cercetat in mai multe dosare penale, a fost numit, marti, consilier de stat in aparatul propriu al prim-ministrului, potrivit deciziei Vioricai Dancila, publicata in Monitorul Oficial. Miercuri, in prima zi de cand a fost numit consilier al premierului, Darius Valcov a fost audiat la Tribunalul Dolj, intr-un dosar in care este judecat pentru doua infractiuni de luare de mita si trafic de influenta.

Presedintele ALDE a spus ca Darius Valcov este un om ”competent”. ”E un om competent si sper sa isi poata aduce contributia in cadrul cabinetului doamnei Dancila la elaborarea, rafinarea unor propuneri si urmarirea transpunerii programului de guvernare”, a spus Tariceanu.

Cat priveste priveste faptul ca Darius Valcov a fost trimis in judecata, Tariceanu a afirmat ca ”70% din oamenii politici au dosare si probleme de imagine”.

”Daca stam sa ne uitam bine cred ca 70% din oamenii politici au dosare si probleme de imagine. Dosarele se fac pe banda rulanta. Li s-au facut dosare lui Sevill Shhaideh, Rovanei Plumb, Paul Stanescu, s-au redeschis dosare. Este o miscare de epurare a clasei politice in Romania si a elitelor in general”, a raspuns Tariceanu, intrebat daca Valcov nu are o problema de imagine.

Cum Elveția și-a rezolvat problema gunoiului stradal?

De obicei turiștii care vizitează Elveția sunt impresionați de curățenia orașelor și satelor de aici și nu de puține ori încearcă să afle cum a putut fi realizat acest lucru.

Sortarea gunoiului este o practică preluată de multe țări, însă în Elveția ea a fost dusă până la extrem. Sau poate chiar până la absurd…

Este sortat absolut tot și acest sistem nu cunoaște excepții. În Elveția funcționează o democrație absolută, la care participă toți cetățenii. Dacă nu ești de acord cu ceva – plătești amendă. Aceasta este mentalitatea lor: elvețienii pur și simplu iubesc să trăiască în curățenie!

Faptul că ești bogat nu îți acordă nici un privilegiu, de aceea nu de puține ori poți vedea un bărbat ieșind dintr-o mașină luxoasă în preajma tomberoanelor, aruncând cu grijă, hârtia, plasticul și sticlele în fiecare tomberon separat.

Elveția este în top în ceea ce privește indicele de reciclare. Astfel, 90% dintre sticle nu ajung la groapa de gunoi, ci sunt refolosite!

Există tomberoane pentru fiecare culoare a sticlei: unul pentru sticlă albă, altul pentru verde și tot așa. De asemenea, înainte de a arunca aceste sticle elvețienii sunt obligați să scoată capacele de pe ele. Pentru capace există un tomberon special…

În această țară 60% dintre bateriile (acumulatoarele) uzate merg la reciclare. Restul gunoiului la fel se aruncă separat: aparatele electrice, cutiile metalice, uleiul pentru motor, resturile de animale (este interzis să îngropi un animal decedat), becurile arse, absolut totul se aruncă separat pentru a fi reciclat ulterior. Lista este atât de lungă încât ți se face rău…

Unii ar crede că cei mai șmecheri aruncă gunoiul la nimereală, însă statul elvețian a prevăzut și asta. Astfel, elvețienii plătesc impozit pentru cantitatea gunoiului aruncat, aproximativ 3 euro pentru 1 kilogram. Însă dacă dai gunoiul la reciclare – nu plătești nimic. Bună motivație, nu-i așa?

Există chiar și o poliție a gunoiului! Dacă cineva aruncă la nimereală un lucru, vine poliția și încep căutările. Dacă infractorul este găsit (iar de cele mai multe ori el este găsit) atunci el va fi obligat să plătească o amendă de 10.000 euro! Ai aruncat o sticlă în pădure – 10.000 de euro! Ai lăsat în stradă o coajă de banană – 10.000 de euro! Este o lege foarte dură, dar care funcționează sută la sută.

Însă în ani ’80 situația ecologică în Elveția era cu totul alta. Țara este destul de mică și pe atunci nu dispunea de loc pentru gunoi, de aceea apa râurilor și lacurilor era infectată și poluată cu fosfați iar solul conținea o mulțime de metale grele. Deșeurile menajere erau aruncate la nimereală, de aceea în scurt timp țara a început să se sufoce în propriul gunoi.

Atunci și a fost pusă problema politicilor ecologice și a reciclării. De atunci aceste politici sunt puse în practică cu mult pedantism, iar rezultatele sunt remarcabile. Elveția în prezent este una dintre cele mai curate țări ale lumii. Apa din râuri și lacuri este transparentă, iar cea din robinet poate fi băută fără vreun pericol pentru viață. Care este deci cheia succesului elvețienilor? Răspuns: Este statul elvețian, adică singuri elvețienii! Cetățenii au fost impuși să facă curățenie în propria țară și lor asta le-a reușit!

Concluzia este simplă: dacă vrei cu adevărat să faci ceva – atunci faci!

B-Iata citeva Semne premergatoare lui Antihrist

1. Apostazia

Un semn caracteristic care avertizeaza despre venirea amagitorului este apostazia generala a oamenilor de la credinta in Dumnezeu, dupa cum ne asigura Sf. Ap. Pavel. „Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va veni pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta…” (II Tes.2, 3). Cand lumea se va lepada de Dumnezeu, atunci va veni Antihrist. Se va infatisa, asadar, in mijlocul unui climat anarhic, pacatos si ateu. Atunci „se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii” (II Tes. 2,3), zice Sf. Ap. Pavel. Apoi firesc va urma a doua venire a Domnului, care se va petrece la putin timp dupa venirea lui Antihrist, cand va predomina cea mai rea lepadare de credinta, dupa cum a zis Domnul in chip profetic: „Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti” (Lc. 17, 26-27).

Cu toate acestea poate se gaseste cineva care sa conteste. Nu cumva si in alte epoci a existat apostazie, anarhie, pacate, desfrau ? Deci pentru ce apostazia omului de astazi este unita cu asteptarea lui Antihrist ? Pentru ce apostazia generala si nemaivazuta a omenirii este luat ca semn pregatitor al apropierii venirii lui Antihrist ? Nu cumva de fiecare data cand omul a refuzat invatatura Bisericii, a pregatit sfarsitul ?

Biserica a facut mult bine. Pentru ca aceasta este misiunea ei, ca sa mantuiasca sufletele, ca sa le pregateasca, ca sa le trezeasca, ca sa se ingrijeasca drept de toate oile, pentru ca vremea celei de a doua veniri este necunoscuta, dupa cum necunoscut este si sfarsitul vietii noastre. Asadar pentru aceasta trebuie ca sa se implineasca toate semnele.

Cat priveste apostazia de astazi, nu exista ceva asemanator in istoria neamului omenesc si cu atat mai mult in perioada crestina.

Nu este o apostazie intamplatoare. Ci una generala organizata si nemaivazuta. Omul inainte cunostea apostazia ca pe ceva individual in omul renegat si depravat al veacului douazeci. Si nu spunem aceasta pentru neamurile salbatice, Nu; o spunem pentru oamenii civilizati, care primesc multe invataturi crestine, care au cunoscut adevarul, si cu toate acestea care staruiesc in greseala, in intuneric, in razvratire morala constienta, in razboi, in desfrau, in educatia fizica si morala fara de rusine, in batjocorirea lui Dumnezeu, in lupta cu cele dumnezeiesti. Omul vremurilor noastre neaga usor constiinta lui Hristos si promoveaza venirea lui Antihrist.

Lepadarea de Dumnezeu se percepe mai mult datorita faptului ca omul se alipeste de lucrurile materiale, de cele de jos. Credinta crestina numita intoleranta este inlocuita cu o credinta autonoma, fara Dumnezeu, fara porunci, fara constiinta.

Omul autonom, zboara in cosmos si se lauda batjocoritor si ironic, ca nu poate sa intalneasca undeva pe Dumnezeu, isi vinde constient sufletul Satanei cu acele erezii, imoralitati nemaivazute, certuri si organizatii antihristice.

Cuvintele rusine, pocainta, credinta, sfintit, biserica sunt considerate anacronice, dar si periculoase, pentru omul eliberat si autarhic al vremii noastre. Pacatul se arata organizat, condus cu metode satanice cu mijloace de influenta in masa si dezastroase.

Satana ne expune sfaturile zilnic in orele noptii, probabil pentru ca „toata coruptia care se savarseste uraste lumina„, dupa cum zice Sf.Scriptura. Iata si un exemplu deosebit al apostaziei nemaivazute si fara limita a omenirii si a comportarii ei cea impotriva lui Dumnezeu. Iata actiunile europenilor, care accepta elocvent caracterul trist si decazut vrednic de plans.

Homosexualitatea este recunoscuta oficial in Anglia si in alte state; mai mult, in unele state sunt celebrate si casatorii de acest gen de catre pastori si preoti. Inca si nudismul se raspandeste printre oameni.

De asemenea cinematografia si teatrul in afara de putine cazuri sunt puse in slujba diavolului si ale inainte mergatorilor lui Antihrist.

Pornografia si presa atee este mobilizata in lupta pentru predominarea raului, pierderii obiceiurilor si limitarea rezistentei morale a individului. Asociatiile homosexualilor si a tuturor genurilor anormale rasar peste tot ca ciupercile. Legalizarea preacurviei si a avortului este impotriva poruncilor dumnezeiesti si inumanitatea acestei legalizari este privita ca retrograda, necivilizata, inapoiata si ca inaplicabila social. Mai mult, in Anglia s-a mers pana acolo incat s-a propus un proiect de lege care sa acorde dreptul la legaturi incestuase, intre parinti si copii si intre frati !

Incestele, perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamnate de Sf. Scriptura, astazi au devenit recunoscute prin lege. Omul decazut al vremurilor noastre striga pe strazi pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cat de orb si constiincios slujeste Satanei.

Un fenomen ingrozitor care mobilizeaza pe atei il constituie si organizatiile satanice ale masoneriei.

Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre sa nu apartina acestei organizatii. In zilele noastre, ale abundentei de democratie, din nefericire, exista oameni, presupusi seriosi, care sa-si vanda sufletul Satanei si care sa se oblige sa slujeasca intr-o organizatie secreta, antisociala si antidemocratica, careia nu i se cunosc secretele.

Alt paradox al zilelor noastre este Satanismul. Lepadarea desavarsita a mastii. Asadar exact adorarea Satanei cu taine, ceremonii, lacasuri de inchinare etc. Satanistii sunt astazi in numar de milioane. Si acestia se afla in tarile „civilizate”.

Culmea nerusinarii si a apostaziei, care caracterizeaza masele de oameni, astazi, este acceptata si in Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox accepta sa i se spuna ca descinde din maimuta, decat sa creada ca este facut dupa chipul lui Dumnezeu. Mai mult, aceasta teorie neghioaba este predata si in scoli copiilor nostri. Astfel scopul antihristilor este departarea crestinilor de Dumnezeu, fiindca oamenii si daca au cunoscut pe Hristos, „au iubit intunericul mai mult decat Lumina” (In. 3, 19).

Profetiile scrise confirmandu-se in zilele noastre, noi tragem alarma. In zilele din urma dragostea se va raci. „lubirea multora se va raci” (Mt.24, 12), zice Sf. Scriptura. Intr-adevar, astazi ura a pus stapanire pe omenire. Omul s-a inchis in cochilia sa, nu se mai increde in nimeni, considera pe vecinul sau dusman, ca pe cineva care va uzurpa interesul sau. Dar mania nu se foloseste numai in aparare, ci mai mult in distrugerea omeniei, semanand dezastru si distrugere cu arme distrugatoare, de nimicire in masa.

Pentru prima oara, omul a simtit amenintarea unui dezastru general, fara ca sa poata sa se opuna. Omul pregateste distrugerea sa in cadrul general al apostaziei care se pune in miscare in vremurile din urma.

Dragostea duhovniceasca s-a racit. Si nu numai a laicilor, ci si a clericilor, a pastorilor, care povatuiesc. Si aceasta pentru ca aseaza sufletul lor mai presus decat al oilor, dupa cum zice dumnezeiasca Scriptura.

Din nefericire, astazi oile sunt rupte in bucati de lupi, iar pastorii nu le vestesc primejdia. Si toate acestea au fost profetite de Sf.Parinti ai Bisericii, de Apostoli si de Insusi Hristos. Din cauza comportarii pastorilor se vor sminti multi, zice Sf. Scriptura. Pentru aceasta si Sf. Chiril al Ierusalimului scrie, sa nu ne ingrijim de cele care produc sminteala, ci de cele prezise de Sf. Scriptura pentru ca sa se pazeasca credinta cea dreapta. Caracteristica apostaziei de astazi este ca foarte putini se mai gandesc la moarte, cu responsabilitate pentru vesnicie. Oamenii vietuiesc numai pentru cele materiale si lucreaza faptele trupului, „si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare, inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, destrabalari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am spus ca, cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Gal.5, 19-21), dupa cum ne spune Sf. Ap. Pavel.

Biserica Ortodoxa, astazi, infrunta pe ereticii si ateii care lupta si distrug ortodoxia cu manie si ura. Si aceasta este un semn prevestitor al venirii lui Antihrist: apostazia generala si organizata. Desigur prigoane si eresuri au existat intotdeauna, dar au existat luptele antihristilor contra martirilor, sfintilor, marturisitorilor. Astazi dusmanul este liber fara un adversar puternic. Conducerea Bisericii noastre trage corul ecumenismului si modernismului, si este amenintata de duhul indiferentei si al fastului.

Pentru aceasta ne si intrebam. Este intamplatoare apostazia aceasta ? Va reveni omenirea risipita din nou la Tatal ceresc ?

2. Infiintarea statului evreu si ocuparea Ierusalimului de catre evrei

„… pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale” (II Tes.2, 7-8)

Un al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist si a celei de a doua venire a Domnului este infiintarea statului evreu in vechea sa matca.

Dar sa luam lucrurile de la inceput, confruntand si coreland profetiile din Sf. Scriptura cu continut eshatologic.

Iisus Hristos, inainte de patima Sa cea de voie, a prevestit in amanunt despre distrugerea Ierusalimului ce urma sa vina si pentru soarta evreilor, omoratorii Fiului lui Dumnezeu. Relatam profetia de baza pentru soarta Ierusalimului si a evreilor. „Si vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24).

Ce semnifica aceasta profetie ? Iisus adresandu-se ucenicilor Sai cu privire la distrugerea templului lui Solomon, din Ierusalim, si despre poporul evreu, care sunt un model al sfarsitului lumii, nu se limiteaza la profetia aceasta, ci vorbeste si de alte semne, care vor prevesti slavita Sa venire, dupa cum parabola pentru inmugurirea smochinului cand primavara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a inceput sa „inverzeasca” dupa reintoarcerea evreilor pe pamantul parintesc, in 1948. De asemenea semnul care va sprijini apropierea sfarsitului lumii, amintit de Domnul, este propovaduirea Evangheliei Sale in toata lumea. „Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea, spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul” (Mt.24, 14). Foarte putini sunt cei care nu cunosc Evanghelia.

Cu toate acestea Iisus, continuandu-si cuvintele Sale profetice, a zis ca sfarsitul se va apropia cand „uraciunea pustiirii„, deci Antihrist, se va aseza in Locul cel Sfant. Asadar in templul lui Solomon. Acelasi lucru il zice si Sf. Ap. Pavel: „… asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2,4). Templul acesta este pregatit in mod insistent ca sa se rezideasca. Toate aceste profetii au oarecare legaturi intre ele si ne ajuta ca sa dam crezare profetiei Domnului despre poporul evreu si statul lor.

„Si vor pieri de ascutisul sabiei …„; evreii vor fi injunghiati, si vor fi luati prizonieri, si vor fi dusi robi la toate neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de diferite neamuri, „pana ce se vor implini vremurile neamurilor„. Aceasta profetie a Domnului are multe sensuri, fiindca s-a implinit deplin, si iata cand.

Cea mai inspaimintatoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut in anul 70 d.Hr., sub imparatul roman Tit. Toate s-au petrecut asa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, care a trait evenimentele, a descris-o foarte amanuntit.

O mama si-a mancat copilul de foame ! Templul a fost distrus din temelii si nu a mai fost refacut, dupa cum ne relateaza intr-un alt capitol. „… nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca” (Mt.24, 2). Evreii erau rastigniti. Erau spintecati de soldatii romani, ca sa li se scoata aurul pe care l-au inghitit, evident pentru ca sa se mantuiasca cei care l-au omorat pe Fiul lui Dumnezeu. „Sangele Lui asupra noastra si a copiilor nostri” (Mt.27, 25). Da, blestemul pe care l-au pronuntat ei insisi asupra lor, cand au predat la moarte pe Cel fara de pacat.

Cata bucurie a fost cand nu s-a mai gasit alt lemn, dupa cum zice istoricul Iosif Flaviu, pe care sa fie rastigniti, vanduti in toate partile lumii, ca sclavi, fara cea mai mica cinste. „Si vor fi dusi robi la toate neamurile„.

De atunci Ierusalimul este calcat in picioare de diferite neamuri, deci „pana ce se vor implini vremurile neamurilor” ? Fraza aceasta a creat si creaza multe dificultati exegetilor, fiindca se arata anevoie de explicat si neclara. Astazi nu trebuie sa ne facem probleme, fiindca s-a implinit asa cum a fost prezisa. Cand ? In 1948, cand evreii s-au intors pe pamantul stramosesc, dupa aproape 2.000 de ani si, practic, au pus stapanire pe Ierusalim. Prin urmare, Ierusalimul a patimit ca sa fie calcat in picioare de neamuri, si acum a cazut in mainile evreilor. Faptele vorbesc !

Astfel, crearea statului evreu si ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru care s-a profetit de Domnul pentru o evolutie de seama. Crearea statului evreu inseamna o evolutie violenta si nemaivazuta de nimeni, fiindca s-au implinit vremurile neamurilor.

Oricat de dificila s-ar prezenta pentru exegeza fraza „pana ce se vor implini vremurile neamurilor„, totusi ea are un inteles. Caci din momentul in care evreii si-au creat statul, Sionismul international si-a luat in serios initiativa si pregateste intens guvernarea mondiala si degradarea morala si spirituala a popoarelor. A patruns pretutindeni. Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul si toate celelalte organizatii antihristice se lupta cu o manie nimicitoare contra Bisericii si a adevarului. Straduindu-se sa propage coruptia in toata lumea. Incearca sa distruga tot ce e sanatos in societate. Stiinta este pusa in serviciul scopurilor lor satanice. Cele doua superputeri, care de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat intreaga omenire.

Dar in esenta duce pana la distrugerea popoarelor. Popoarele flamanzesc, in timp ce aceia fac multe arme si peste orice masura. Ceea ce cu putin timp inainte era de negandit, astazi este o realitate. Ca lumea poate fi distrusa in intregime prin apasarea unui singur buton. Asadar in putin timp va fi pregatit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulata si de aceea se crede stapana pe soarta ei. Ce adevar poate sa reziste cu putere ? Dar si daca rezist nimeni nu poate nega cele ce se asteapta. Cei puternici isi fac singuri dreptate nu dupa Hristos, fiindca pe Hristos l-au lovit fiecare cum a vrut.

Dar sa vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui continent. Despre toata murdaria si putoarea si decaderea morala, Sodoma si Gomora. Este Europa crestina ? Nu a fost educata Europa dupa invatatura Evangheliei ? Si daca va astepta vesnic ce folos ? Din nefericire Europa a ales pe Diavol si a parasit pe Hristos.

Inca si in Grecia, prin excelenta un stat ortodox, au avut loc schimbari sociale. Cine va mai intelege dintre cei mai batrani, ca in Grecia ortodoxa s-au votat legi pentru legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorturilor, dar si atatea altele care sunt in proiect ? Pana si buletinele crestine intentioneaza sa le schimbe cu cele ale Satanei, fara mustrari de constiinta, in numele progresului ! Asadar ce ne foloseste ca asteptam pe Domnul ? Iar daca aceasta nu este prevestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este ? Ca daca nu este prevestire redobandirea statului evreu, incercarea de a reface templul, sodomia, atunci ce sunt ? Popoarele sunt amenintate cu disparitia de hidra cea urata a Sionismului. Lucrarile antihriste urla ca sa inghita tot ce a mai ramas inca sanatos.

Nu incape nici o indoiala ca redobandirea pamantului stramosesc si a Ierusalimului de catre evrei inseamna inceputul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este mare inaintea fiarei. Astazi toate se prabusesc, se egalizeaza, se niveleaza: frontierele, religiile, datinile, traditiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaste toti numarul lui Antihrist.

Si ce daca striga poporul ortodox, iubitii mei ? Ce se are in vedere ? Cu intensificarea protestelor nu se cunoaste lupta, nici cu motiuni si rugaminti. Trebuie sacrificii. Trebuie credinta sincera. Dar nimeni nu se hotaraste ca sa se jertfeasca. Nici macar dintre arhierei. Nici dintre pastori ca sa-si dea sufletul pentru oi. Ce daca striga poporul ortodox ? Se aproba sau nu se aproba proiectui de lege pentru avorturi ? S-a votat sau nu legea pentru efectuarea stagiului militar de catre iehovisti, care sunt slugile Satanei ? Ce daca avertizeaza parintii neamului ? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se inchide gura grecilor ? Si nu intamplator avem in vedere pe aceia care ne sapa mormantul si secatuiesc tara ! Cine isi da seama ca, votandu-se in Camera Deputatilor legea care da fiecarui strain dreptate, „ca sa ocupe functii in Grecia”, si ca sa judece doi ani, este impotriva statului ? Trebuie sa luam masuri, sa nu lasam Parlamentul sa hotarasca impotriva noastra si a credintei noastre. Altfel il vom lasa sa serveasca admirabil scopurile Sionismului international, pentru reducerea la tacere a popoarelor. Niste mijloace asemanatoare folosesc si pentru reducerea la tacere a arhiereilor. Se micsoreaza anii de iesire la pensie, salariul, etc. (cu recenta lege fiscala) cu care ii opresc pe arhierei ! Amenintarile prind teren si impotriva arhiereilor, fiindca astazi este adorat mamona si nu Hristos.

Iata pentru ce ne ingrijoram, iata pentru ce credem ca omenirea merge nepocaita, pe un drum dezastruos pe care si-l traseaza singura. Drumul care va intalni pe Antihrist. Un sfarsit inspaimantator si dezastros. Pentru aceasta sa veghem, sa ne pregatim cu credinta si sa ne hotaram; Dumnezeu nu se lasa batjocorit”.

3. Reconstruirea templului lui Solomon

Dupa cum relatam in primul capitol, Iisus adresandu-se ucenicilor Sai, care admirau templul lui Solomon, pentru splendoarea sa, ii asigura ca templul acesta va fi distrus complet, „inainte de trecerea neamului acestuia„. Mai mult le-a precizat si diferitele semne care vor anunta distrugerea lui. Intre aceste semne a numarat si asediul Ierusalimului. „Iar cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, atunci sa stiti ca s-a apropiat pustiirea lui” (Lc.21, 20). Practic in anul 70 d. Hr. s-a implinit aceasta profetie a Domnului, in timpul domniei lui Tit, in urma asediului. Si daca au cerut asigurarea de la acesti cuceritori sa nu distruga templul, soldatii romani l-au distrus cu manie, l-au incendiat fara sa-i poata impiedica cineva. Tempul a fost pur si simplu distrus din temelii.

In anul 363 d.Hr., pe vremea lui Iulian Apostatul, au incercat iarasi, cu permisiunea aceluia, sa reconstruiasca templul. Cu toate acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut spori nimic. Flacari paradoxale si nisipul infierbantat au impiedicat pe lucratori ca sa sfarseasca lucrarea. Pe multi i-a omorat, dupa cum au marturisit martori oculari. Intre acesti martori se afla istoricul Eusebiu, Sf. Chiril al Ierusalimului, care au verificat in amanunt zadarnicia acelora, scriitorul Ammianus Marcellinos si multi altii. Si ne intrebam, pentru ce atunci nu s-a ingaduit construirea templului ? Si daca atunci nu s-a ingaduit construirea, dupa cum nu s-a ingaduit refacerea statului evreu, astazi se va ingadui construirea templului, dupa cum s-a ingaduit si infiintarea statului evreu ? Daca se incearca refacerea templului, aceasta va fi negresit un semn puternic pentru venirea lui Antihrist, fiindca acelasi lucru ne spune si Sf. Ap. Pavel: „Asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes.2, 4), si o spune clar pentru Antihrist.

Dar sa vedem ce fac acesti evrei dupa ocuparea Ierusalimului, dupa impresurarea popoarelor cu inspaimantatoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului, comunismului ? Ce fac ei cu privire la templu ? Stau ? Nu, nicidecum.

Caci una din primele lor preocupari, care este facuta publica, este pregatirea pentru reconstruirea templului visurilor lor, templul lui Solomon.

Mai mult dupa cum s-a publicat si in presa, evreii au comandat in America pietrele pentru rezidirea templului. Asadar se transporta cu multa precizie pietrele dintr-o cariera din statul Benford, pentru reconstruirea templului. Si s-au adunat miliarde de dolari care sunt destinati pentru reconstruirea templului. Templul, dupa cum spun rabinii, va fi ridicat cum a fost, pentru Mesia al lor, adica pentru Antihrist, care este asteptat in viitorul apropiat. Toti rabinii de astazi ai lui Israel cred ca Mesia al lor, adica Antihrist, are sa se nasca, si sunt aproape douazeci de veacuri. Aceasta o istorisesc monahii veniti de la Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredintei iudeilor. Deoarece, trebuie sa retinem, templul constituie pentru evrei centrul (locul de inchinare) a lui Dumnezeu, impreuna cu Vechiul Testament.

Reintoarcerea la templu inseamna aversiunea fata de Hristos si culmea necredintei, ca si instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care il asteapta evreii. Fiindca reconstruirea templului va fi un semn al necredintei si nu al credintei. Evolutiile sunt foarte rapide si violente, dupa cum: pregatirea guvernarii mondiale, pregatirea buletinului unic cu numarul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea pentru semnul lui Antihrist, pregatirea psihologica, in mod special a tineretului, pentru primirea lui Antihrist, subjugarea mondiala a popoarelor, descurajarea omenirii, razboiul nemaivazut asupra Bisericii, pregatirea planurilor si adunarea materialelor pentru refacerea templului; toate ne descopera vederea exploziva a finalului evenimentelor, si nu credem ca poate fi cineva care sa nu inteleaga semnificatia apostaziei omenirii, incat sa se impotriveasca si in al doisprezecelea ceas.

„Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a mai fost de la inceputui lumii pana acum si nici nu va mai fi” (Mt.24,21).

4. Inventiile si descoperirile din vremea noastra

Dumnezeu „a dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca intru lucrurile Sale cele minunate” (Iisus Sirah 38, 6). In zilele noastre stiinta, cunoasterile, descoperirile s-au apropiat de limitele miracolului si au depasit si cea mai vie fantezie a omului.

Nelinistitor este faptul ca toata desavarsirea stiintifica a exagerat in privirea lumii, incat s-a ajuns sa se creada din aceasta ca omul este autonom, independent, atotputernic si prin urmare poate ca sa supravietuiasca si fara Dumnezeu. Pentru aceasta si omul veacului douazeci se mandreste si se comporta atat de dispretuitor si batjocoritor fata de Facatorul sau. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca sa spunem ca, puterile intunericului in numele progresului stiintific, urzesc legarea omului si pregatesc in chip satanic distrugerea si pieirea lui.

Energia atomica este pusa in slujba Satanei, care o foloseste potrivit scopurilor sale. S-au fabricat atatea bombe atomice incat cu ele se poate distruge intreaga civilizatie de pe pamant. Si in chimie si-a pus mana sa cea rautacioasa. S-au fabricat mii de bombe bacteriologice pentru ca sa se otraveasca intreaga lume. Mai mult, de curand s-a fabricat o bomba, dupa cum a facut cunoscut presa, care poate ucide de la sute de kilometri, prin inocularea cat de mica a substantelor toxice pe care le contine. Si aceasta pentru nefericitui om al planetei noastre.

Fotografia, cinematografia, televiziunea si atatea altele s-au inventat ca sa departeze pe om de Dumnezeu in loc ca sa-l inalte pe om duhovniceste pana la asemanarea cu Dumnezeu. Din nefericire vedem ca acestea sunt prin excelenta mijloace cu care puterile antihristice incearca ca sa indobitoceasca si sa prosteasca complet pe om. Astfel fara o rezistenta morala si duhovniceasca deosebita, omul zilelor noastre va ajunge usor in slujba lui Antihrist, pe care puterile intunericului il asteapta cu nerabdare.

Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decadere in care a ajuns omenirea folosind in rau stiintele si viata destrabalata, departe de Tatal ceresc. In principal dorim – sa remarcam ca formidabilele descoperiri si inventii ale secolului nostru si multimea cunostintelor sunt un semn prin care suntem avertizati despre venirea lui Antihrist si sfarsitul lumii.

Cu aproape 2.500 de ani in urma Daniel a profetit ca spre sfarsitui lumii se va inmulti stiinta. „Iar tu, Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul vremii. Multi vor cerceta-o cu de-amanuntul si va creste stiinta” (Dan.13, 4). Intr-adevar navetele spatiale, platformele spatiale, satelitii, armele spatiale, O.Z.N.-urile, bombele neinchipuit de distrugatoare, puse in miscare pe orbite geostationare, in spatiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fara de minte, sunt un semn al apropierii sfarsitului lumii. In acelasi chip prevesteste si Domnul nostru ca inainte de sfarsitul lumii se vor arata semne ceresti si foamete inexprimabila. „… si vor fi cutremure mari si, pe alocuri foamete si ciuma si spaime si semne mari in cer vor fi„(Lc.21, 11).

Actuala este si profetia St. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfantul Munte. Sf. Nil scrie ca dupa 1900 incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri extraordinare. Iar in timpul predominarii lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca sa grabeasca venirea Domnului si ca sa mantuiasca pe cei alesi. „… si toate acestease vor petrece pentru ca Antihrist doreste sa cucereasca toate, si va face semne si minuni dupa inchipuire, dorind sa dea invataturi rele sarmanului om, de la un capat la altul al pamantului. Atunci vor zbura prin aer ca pasarile si vor strabate fundul marii ca pestii …„. Acestea au fost profetite inainie cu 400 de ani de Sf. Nil. Si mai mult el are dreptate. Asadar descoperirile extraordinare ale veacului nostru ar trebui sa ne faca sa slavim pe Creatorul nostru si sa ne inarmam cu credinta in Dumnezeu, incat venirea lui Antihrist sa nu ne poata insela. Scopul este acela de a avea vestile despre semnele vremurilor. Deci sa veghem, sa stam continuu in priveghere duhovniceasca, fiindca si daca nu este intre noi, inca, dezgustatorul si vicleanul Antihrist, sunt in prezent altii, aghiotantii si inainte mergatorii nedreptatii, Satan si nefericitii lui urmatori. Si acestia vor ca sa ne amageasca, incat fara voie sa devenim uneltele lor si primitorii falsului Mesia al evreilor, adica a lui Antihrist.

„Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mt.24, 35).

5. Anarhia democratiei

Astazi lumea traieste intr-o perioada de anarhie a democratiei. Intre popoare se observa ura, dusmanie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercita si se prezinta sub chipul democratiei. Diferitele conceptii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor, traditiilor, se macina in moara cuvintelor despre democratia popoarelor. Aliantele, coalitiile politice, uniunile economice internationale, congresele si conferintele, intrunirile mondiale si vizitele protocolare, schimburile de pareri si informatii, dar si legaturile organizatiilor secrete formeaza catargul mondial pe care puterile intunericului le urzeste impotriva omenirii.

Popoarele care nici nu gandesc se prind in capcane unul pe altul. Asadar un mod de anarhie, care predomina pe plan mondial, diplomatia si prefacatoria, care tind ca sa defineasca normele de viata ale omenirii, pe dependenta economica si subjugare, popoarele facandu-se prada usoara a puterilor care lucreaza din umbra, care pregatesc nevazut, terenul pentru guvernarea mondiala.

Aici vom cerceta anarhia democratiei, ca semn care premerge lui Antihrist, asadar ca semn de avertizare, fiindca din vremea lui Daniel este profetit, ca anarhia democratiei va fi ultima forma a puterii pe planeta noastra, care premerge lui Antihrist, si care va pune capat puterii lui tiranice. Antihrist exploatand confuzia care va predomina prin divizarea omenirii si prin anarhie, pe plan mondial, va lua cu forta puterea, care aproape i se va oferi.

Fiindca, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel: „… si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8), atunci se va arata Antihrist, „pana cand cel care o impiedica va fugi dat la o parte” (II Tes.2,7)

Cu toate acestea merita ca sa dam doua profetii ale proorocului Daniel despre chipul si fiarele care se refera la imparatiile care vor premerge lui Antihrist, in urma carora este anarhia democratiei pe care o parcurgem astazi.

Prima profetie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul Imparatiei sale, si pe care i l-a talcuit apoi Daniel. „O, rege! Tu priveai si iata un chip; acest chip era peste masura de mare si stralucirea lui neobisnuita – statea inaintea ta si infatisarea lui era grozava. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul si bratele de argint, pantecele si coapsele de arama, pulpele de fier si o parte de lut. Tu priveai si iata o piatra desprinsa, nu de mana, a lovit chipul peste picioarele de fier si de lut si le-a sfaramat. Atunci au fost sfaramate in acelasi timp fierul, lutul, arama, argintul si aurul si au ajuns ca pleava de pe arie vara si vantul le-a luat cu sine, fara ca sa se gaseasca locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul” (Dan.2, 31-35). Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar sa dam acum si a doua profetie. „Si patru fiare uriase au iesit din mare, una mai deosebita decat alta. Cea dintai semana cu un leu si avea aripi de vultur. M-am uitat la ea pana ce aripile i-au fost smulse si a fost ridicata de pe pamant si pusa pe picioare ca de om. Si iata o a doua fiara, cu infatisare de urs, stand intr-o rana, cu trei coaste in gura, intre dinti, si asa i s-a poruncit: Scoala-te ! Mananca multa carne ! Apoi m-am uitat din nou si iata o alta fiara, asemenea unui leopard avand pe spate patru aripi de pasare; si fiara avea patru capete, si i s-a dat putere. In urma am privit in vedeniile mele de noapte si iata o a patra fiara inspaimantatoare si infricosatoare si nespus de puternica„, care avea zece coarne, dintre care s-a ridicat unul mic …,”care graia lucruri mari” (Dan.7,2-8). Talcuirea celor doua profetii de catre Daniel este urmatoarea: „Tu rege al regilor, caruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, taria si marirea, si in mainile caruia a dat pe fii oamenilor in orice tinut ar locui, precum si fiarele campului si pasarile cerului si i-a dat stapanire peste toate, tu esti capul de aur. Si dupa tine se va ridica un alt regat mai mic decat al tau, apoi un al treilea regat de arama, care va stapani peste tot pamantul. Si un al patrulea regat va fi tare ca fierul si dupa cum fierul sfarama si zdrobeste totul, asa si el va sfarama si va preface totul in pulbere, ca fierul care face totul in bucati. Iar picioarele pe care le-ai vazut si degetele, unele de lut de olar si altele de fier, inseamna ca va fi un regat impartit si va fi tare ca fierul, dupa cum tu ai vazut fier amestecat cu lut. Si degetele picioarelor, unele de fier si altele de lut, inseamna ca regatul va fi parte tare, parte subred. Si dupa cum ai vazut fier amestecat cu lut, asa se va amesteca prin inrudire, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar in vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat vesnic, care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor; el va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur el va ramane in veci. Dupa cum tu ai vazut ca o piatra a fost desprinsa din munte, nu de mana, si a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul si aurul, Marele Dumnezeu a dat de stire regelui ceea ce va fi in viitor; visul este adevarat si talcuirea lui neindoielnica” (Dan.2, 37-45).

Pentru intelegerea profetiei cu fiarele, Daniel zice urmatoarele: „… Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu si vedeniile pe care le-am avut ma inspaimantau. M-am apropiat atunci de unul din cei de fata si l-am rugat sa-mi spuna adevarul privitor la toate acestea. Si el mi-a vorbit si mi-a facut cunoscut intelesul acestor lucruri. Aceste fiare, patru la numar, inseamna ca patru regi se vor ridica pe pamant, si sfiintii Celui Preainalt vor primi regatul si il vor tine in stapanire in veci si in vecii vecilor. Dupa aceasta l-am rugat sa-mi spuna adevarul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte si care era afara din cale de inspaimantatoare, cu dinti de fier si cu ghiare de arama si care manca, sfarama, iar ceea ce ramanea calca in picioare. … El a raspuns astfel: Fiara a patra inseamna ca un alt rege va fi pe pamant, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va manca tot pamantul, il va calca in picioare si-l va zdrobi. Si cele zece coarne inseamna ca din acest regat se vor ridica zece regi, si un altul se va scula dupa ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui si va dobori la pamint trei regi. Si va grai cuvinte de defaimare impotriva Celui Preainalt si va asupri pe sfintii Celui Preainalt, si isi va pune in gand sa schimbe sarbatorile si legea, si ei vor fi dati in mainile lui o vreme si vremuri si jumatate de vreme. Si judecata se va face si i se va lua stapanirea, ca sa-l nimiceasca si sa-l prabuseasca pentru totdeauna” (Dan.7, 15-19; 23-26).

Deci, cele doua profetii, si prin urmare, si cea cu chipul fiarelor relateaza despre imparatiile lumii care vor premerge lui Antihrist. Vedem, asadar, ca perioada din ultima vreme, perioada anarhiei democratiei, pe care o strabatem in prezent, este simbolizata si caracterizata de legatura imposibila a materialelor din care erau facute degetele chipului (fier si lut) si face cunoscuta nestatornicia si neintelegerea dintre oamenii vremurilor noastre, dupa cum talcuieste insusi Daniel.

In a doua profetie remarcam si trebuie ca sa facem o imagine despre cele „zece coarne” (Dan.7, 7), adica despre zece imparati. De asemenea aceea ca dintre cele zece coarne a crescut „un alt corn mic” (Dan.7, 8), un mic neam, un mic rege, „care graia lucruri mari” (Dan.7, 8), care se impotrivea Celui Preainalt si asuprea pe sfiintii Celui Preainalt. Sigur nu incape nici o indoiala ca aici vorbeste despre Antihrist si sfarsitul lumii. Ca daca cei zece regi sunt guvernatorii masoni, implicati in faradelegile savarsite de Piata Comuna, „cornul cel mic” care va creste de acolo este Israel, de unde va veni Antihrist; timpul va dovedi.

Problema este ca, sub mantia democratiei, in ultimul timp, cu stimularea si presiunile satanicei Piete Comune, chiar si Grecia a recunoscut preacurvia, avortul, divortul, scutirea de stagiu militar a iehovistilor si a votat diferite acte legislative, al caror efect este asemenea unor bombe asezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curad, prin Camera deputatilor se pregateste ca noi sa primim buletinele lui Antihrist cu 666 !

Daniel ne informeaza si prin alta profetie, ca Antihrist se va infatisa si va fi acceptat mai mare peste intreaga lume „cu putin popor” (Dan. 11, 23). In profetia aceasta se relateaza, ca, atunci cand se va intampla aceasta, vor guverna doua state. Statul de la miazanoapte si statul de la miazazi (Dan.ll, 11-15, 20-25). Care este statul cel mic ? Israel, care pregateste drumul pentru venirea lui Antihrist si pe care il asteapta cu nerabdare ? Oare cele doua state sunt Rusia si SUA care conduc destinele omenirii si formeaza cele doua maini ale diavolului, pregatite cu acele arme satanice ca sa semene dezastru si distrugere ? Timpul va decide. Daniel ne relateaza, de asemenea, ca va veni timpul mahnirii, „cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum” (Dan. 12,1), si ca Antihrist va anula jertfa de fiecare zi.

Prin urmare, Antihrist va veni dupa desavarsirea in lume a anarhiei democratiei, fiindca nu va exista nimeni care sa-l poata impiedica. Cat pentru statele cele mai tari si in special Rusia si SUA, putem spune ca sunt supuse organizatiei Sionismului international. Asadar anarhia, tulburarea, apostazia si autoritatea sunt predate usor lui Antihrist, fara mari impotriviri, in numele democratiei anarhice, a ecumenismului, internationalizarii, a colaborarii internationale dintre popoare.

Inca si Biserica este victima ecumenismului. Reprezentantii care supravegheaza in Consiliul Mondial al Bisericilor, au ca scop slabirea ortodoxiei si ca s-o traga spre sincretism, in care toate religiile sunt egale. In acest Consiliu international carturarii si fariseii stut siguri ca vor servi patronilor lor si nu grecilor, vor sprijini Sionismul international si nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale, papei si nu lui Hristos.

Profetul Daniel ne vorbeste inca si despre Imparatia lui Dumnezeu, care se va da sfintilor Celui Preainalt si care este reprezentata de piatra din profetie, care se desprinde dintr-un munte inalt, nu de mana si care lovind chipul l-a sfaramat; o aseamana cu un munte inalt care a crescut si a umplut tot pamantul. Asadar la sfarsit faradelegea va disparea, va fi distrusa prin slavita venire a Domnului si a imparatiei Sale, care va fi, dupa cum zice Daniel, vesnica. „Si imparatia… se va da poporului sfintilor Celui Preainalt; imparatia lui este imparatie vesnica” (Dan.7, 27).

In capitolul de fata relatam semnele acelea care s-au confirmat sau sunt in curs de desfasurare si care desi sunt relatate in Sf. Scriptura, lumea nu este atenta la ele, nici nu le coreleaza cu venirea lui Antihrist si cu a doua venire a Domnului.

Apostazia generala si nemaivazuta a omenirii, multimea cunostintelor, anarhia democratiei, infiintarea statului evreu si apropiata refacere a templului lui Solomon, sumt mai mult decat evidente si ingrijoratoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au loc in vremea noastra si sunt descrise de profeti si de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si de Apostoli, ca semne ale vremii. „… fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti ?” (Mt.16, 3).

Negresit semnele profetite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profetii mincinosi, racirea dragostei, evenimentele ingrozitoare care vor veni si semnele ceresti, propovaduirea evangheliei in toata lumea si razboaie.

Vrednic de atentie este neobisnuitul semn ceresc, care a avut loc in zilele noastre, in anul 1962, alinierea planetelor.

Specialistii in materie, profesori de astronomie au zis ca o aliniere a planetelor a mai avut loc in anul 6 i.d.Hr., deci inainte de nasterea lui Hristos. Multi si-au exprimat opinia ca, probabil, alinierea planetelor din zilele noastre este un semn ceresc pentru nasterea lui Antihrist, fiindca Parintii Bisericii noastre sustin ca Antihrist va avea multe semne asemanatoare cu ale lui Hristos. Astazi toate semnele acestea trec neobservate de oameni. Ei le considera intamplatoare, dupa cum intamplatoare considera si minunile Facatorului lumii. Iar mijloacele de informare in masa si presa incearca sa convinga pe sarmanul om ca el se trage din maimuta si ca nu este facut de Dumnezeu. Asadar,omul care se inalta pe sine si care se inseala amarnic de instrumentele Satanei, nu remarca semnele vremilor, nu se intoarce la pocainta. Si in timp ce se lasa robit de Antihrist, va fi prins in capcana, si va cauta mantuirea, dar nu de la Cel rastignit si inviat. Care va veni sa judece vii si mortii, Domnul nostru Iisus Hristos.

6. Ce-l opreste si cel care-l opreste

Alt semn care prevesteste ca Antihrist este in fata usii este confirmarea din zilele noastre a profetiei Sf. Ap. Pavel pentru venirea lui Antihrist.

Noi zicem ca timpul exact al venirii lui Antihrist este necunoscut. Dar cunoastem semnele care vor prevesti venirea lui, incat este aproape cert ca astazi traim vremea in care Antihrist a aruncat deja dezgustatoarea sa umbra peste omenire, a carui venire se apropie cu repeziciune.

Un asemenea semn caracteristic ne este aratat de Sf. Ap. Pavel, care in a doua sa epistola catre Tesalonicieni ne spune urmatoarele: „Si acum stiti ce-l opreste ca sa nu se arate decat la vremea lui. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte” (II Tes.2,6-7).

Talcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultati. Dar astazi evenimentele confirma profetia, precum s-a confirmat si profetia lui Iisus pentru redobandirea Ierusalimului, si nu trebuie sa ramanem pasivi pentru mantuirea sufletului nostru, amanand pocainta si intoarcerea la Hristos.

Nu este exclus sa-l vedem in zilele noastre pe Antihrist, oricat de desgustator si respingator ni s-ar parea aceasta. Deci, ce-l impiedica ? Cine este ce-l care-l opreste pentru care talcuitorii au scris si scriu atatea si atatea ? Multi zic ca cel care-l opreste a fost puterea romana. Altii zic ca ar fi una din diferitele imparatii sau regimuri, care au asuprit omenirea, si altii zic ca deja „ce-l opreste” a luat diferite forme concrete ale puterii pe pamant, care nu au exisat pana acum, si care i-a permis ca sa raspandeasca pe pamant anarhia democratiei. Dar sa vedem pe Sf. Ap Pavel ce zice despre „ce-l opreste” si „cel care-l opreste”.

Deci Sf. Ap. Pavel scrie tesalonicienilor in a doua epistola despre Antihrist si a doua venire, asa: „Cunoasteti ce-l opreste intrucat v-am spus-o alta data.” (Aici Pavel evita sa numeasca ce-l opreste, fie pentru ca tesalonicienii il cunosteau din alte marturii ale sale, fie pentru ca nu considera nimerit sa numeasca ce-l opreste, ca sa nu creeze dificultati, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sf. Ap. Pavel, cunoasteti ce-l impiedica pe Antihrist, ca sa nu vina acum, desi este ingaduita de Dumnezeu. Puterea raului si a faradelegii este si acum in mai mica masura, si exista cineva care-l impiedica pe cel fara de lege ca sa se arate; si abia se va da la o parte cel care o impiedica si atunci se va arata Antihrist. Si continua asigurand inca odata. „Si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8). Deci o talcuire mai probabila este ca cel care o impiedica, care se va da la o parte, si va permite lui Antihrist ca sa se arate, este retragerea romanilor, pentru vremea lui Pavel, si pentru vremea noastra retragerea diferitelor neamuri care pana acum ocupa pamantul strabun a lui Israel si Ierusalimul, de aproape 2.000 de ani.

Era cu neputinta ca sa se arate Antihrist inainte de a se retrage puterea care stapanea pamantul lui Israel si inaintea celui care-l oprea, asadar purtatorul puterii va parasi Ierusalimul. Din 1948 insa evreii au infiintat statul Israel, pe pamantul strabun si cel care stapanea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber si nu numai liber, ci este pregatit intens de evreii care asteapta cu nerabdare pe Antihrist. Ba mai mult au adunat materialele pentru reconstruirea templului, incat sa aseze pe cel fara de lege in mijlocul lui.

Pentru aceasta si invingatorul razboiului de 6 zile, arhirabinul armatei israelite, a declarat: „am pus stapanire pe cetatea lui Dumnezeu, patrundem in epoca mesianica pentru poporul evreu„.

Sigur, cu toate acestea, Sf. Ap. Pavel a intarit zicand: taina celui fara de lege se lucreaza. Asadar raul si cel fara de lege au existat si exista, dar Antihrist,care in timpul epocii sale se va deda la orgiile faradelegii, nu avea putere ca sa vina in timpul stapanirii romane, care pe vremea lui Pavel alcatuia puterea care-l oprea. Si nici dupa aceea, cand Ierusalimul a fost calcat in picioare de diferite neamuri, dupa cum a prezis Iisus: „Si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana ce se vor implini vremurile neamurilor” (Lc.21, 24).

Caci Antihrist va fi o persoana politica. Va fi om care va guverna pentru scurt timp toata lumea, punand stapanire pe putere. Sigur, pentru ca sa se intample aceasta trebuie cineva care sa lucreze aspru. Astazi evreii prin Sionismul international lucreaza cu rabdare pentru instalarea unui superguvernant mondial, avand in mainile lor capitalurile si mijloacele de productie, incat realizarea acestui scop sa nu se arate o problema greu de rezolvat, ci sa fie o problema simpla, de timp.

De asemenea, numai astazi este liber drumul ca sa se arate Antihrist si ca sa se continue exact cuvintele Sf. Ap. Pavel „si atunci se va arata cel fara de lege” (II Tes.2, 8). Cand ? „Cand cel care o impiedica va fi dat la o parte” (II Tes.2, 7). De asemenea armatele sunt pregatite. Antihrist este inaintea usilor.

Sfarsitul lui Antihrist

Antihrist mai este numit si „fiul pierzarii” (II Tes.2, 3), fiindca la sfarsit va pierde si acesta, dupa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur.

Antihrist si cei doi aparatori ai lui, profetul cel mincinos si diavolul, vor fi aruncati in iezerul cel de foc. Despre aceasta nu incape nici cea mai mica indoiala. Mai mult Apocalipsa completeaza ca „unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor” (Apoc.20,10).

Dar aceeasi soarta vor avea si aceia care se vor inchina lui Antihrist si vor primi semnul lui. „… Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apoc. 14, 11).

Despre infrangerea si pedeapsa lui Antihrist vorbesc multi Parinti ai Bisericii, afara de profeti, cum ar fi Daniel si Apostolii.

Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moartea, cand „moarte nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintai au trecut” (Apoc.21,4), dupa cum zice in Apocalipsa.

Atunci, cei credinciosi vor sluji lui Dumnezeu, care ii va rapi in aer, pentru intampinarea Domnului, si sa fie aproape, foarte aproape in dragoste vesnica duhovniceasca; „cele ce ochiul n-a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Cor.2,9), in dragoste, deci, care pe vremea Sf. Ap. Pavel, ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si mintea omului nu si le poate inchipui, pe care Dumnezeu le-a pregatit celor care-L iubesc. Dar Sf. Ap. Pavel zice, ca, in timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni in viata, care „vor fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampine pe Domnul in vazduh” (I Tes.4, 17).

Sigur de mare cinste este privilegiul de a fi crestin si de a participa cu credinta puternica in lupta pe care o va duce Biserica impotriva stapanirii lumii acesteia, luand exemplul Parintilor Bisericii, ale martirilor, ale marturisitorilor si ale tuturor celor credinciosi din veci, care au stat fara frica impotriva puterilor intunericului.

Opiniile in legatura cu aceea, daca va mai continua pentru un timp viata pe pamant, dupa sfarsitul lui Antihrist sau va urma imediat a doua venire a Domnului, sunt impartite. Mai intai apare argumentul ca ziua celei de a doua veniri este necunoscuta, fiindca va veni ca un „fur noaptea” (I Pt.3, 10). Daca, asadar, a doua venire urmeaza imediat dupa infrlngerea lui Antihrist inseamna ca noi vom cunoaste a doua venire cu 7 ani inainte de a se realiza. Dar va exista o mare problema, generata de faptul ca oamenii acelor vremuri vor fi lenesi spre cele duhovnicesti si indiferenti pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi orbi si inima lor impietrita, ne spune Sf.Scriptura: „ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata pamantului” (Lc.21, 35), a doua venire a Domnului. De asemenea, Hristos a zis, profetic, ca oamenii din vremea lui Antihrist si a celei de a doua veniri, care va urma negresit, incet sau repede, vor fi fara frica de Dumnezeu, dupa cum oamenii din vremea potopului, care au vazut semnele de avertisment si pe Noe construindu-si 120 de ani corabia si chemarea sa la pocainta, au continuat sa traiasca in desfrau, si-l batjocoreau. Ori vor cunoaste cei nepocaiti vremea sfarsitului lor, ori nu, tot nepocaiti vor ramane.

Iata ce zice Domnul: „Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului” (Mt.24, 37-38).

Dupa cum vedem scopul tuturor profetiilor, care relateaza evenimentele de dupa Hristos, se concentreaza asupra persoanei si venirii dezgustatorului Antihrist, fiindca inainte mergatorii lui, instrumente ale Satanei, vor unelti si forta predarea sarmanei omeniri in mainile celui fara de lege, care vor pregati insemnarea celor necredinciosi cu semnul satanic, imposibil de sters. Crestinii credinciosi nu se vor teme de venirea lui Antihrist, dupa cum nu s-au temut si nu s-au inspaimmtat de inainte mergatorii si uneltele lui atatea sute de mii de martiri, sfinti, cuviosi si marturisitori. Zilnic se vesteste credinta lor si fermitatea unitatii glasului lor, ca a militantului ortodox Iosif Vrienie: „Prietene, nu tagadui ortodoxia. Nu minti evlavia stramoseasca; in aceasta te-ai nascut, in ea traiesti si in ea vei adormi„.

„Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus, il va ucide, cu suflarea gurii Sale, si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale” (11 Tes.2, 8). Pe scurt despre planul anticreștin globalist
Devine din ce în ce mai clar faptul că trăim vremuri tulburi în care creștinismul este atacat de Noua Ordine Mondială, globalizare, masonerie, sataniști, anticreștini. În cadrul complexului proiect globalist (dezastruos) există și un plan anticreștin pe care indivizi oculți, diabolici, încearcă să-l implementeze la nivel mondial, într-un mod foarte subtil.Câteva obiective cuprinse în cadrul planului anticreștin:
– promovarea LGBT (gay, lesbian, bisexual, transsexual);
– promovarea agresivă a feminismului prin care se încearcă modificarea – într-un sens contrar Bibliei – rolului natural al femeii;
– interzicerea însemnelor creștine în diverse locuri publice;
– eliminarea orelor de învățătură creștin-ortodoxă din cadrul programei de învățământ;
– discreditarea Bisericii Ortodoxe și a creștinismului prin intermediul mass-mediei;
– mediatizarea excesivă a unor grupuri anticreștine cum ar fi Femen.Complexul plan anticreștin este promovat subtil prin intermediul unor politicieni, persoane publice, vedete, clipuri muzicale, documentare, emisiuni tv, filme, jocuri video.
Globaliștii se folosesc și de organizații globale (ONU ….) și nonguvernamentale, fundații, asociații pentru apărarea drepturilor omului (Amnesty International …), toate acestea ascunzându-și adevăratele intenții sub umbrela unor deziderate nobile cum ar fi umanismul, drepturile omului sau pacea. Aberația numită politically correct, umanismul, egalitarismul, toate acestea sunt folosite asiduu, într-un mod pervers, în lupta anticreștină.

Planul anticreștin include și implementarea biocipului adică însclavizarea totală a oamenilor și însemnarea acestora cu numărul antihristului pe mâna dreaptă sau pe frunte. Când va începe însemnarea (biociparea) atunci va începe cu adevărat și prigoana creștinilor.Elemente oculte încearcă, prin metode subtile, să răstoarne regulile lăsate de Dumnezeu. Astfel femeia capătă rol conducător iar copii ajung să dicteze părinților modul de comportament. Bineînțeles că toate aceste transformări nefirești nu duc decât într-un singur punct: la haos familial, la distrugerea familiei.
Distrugerea familiei este unul dintre scopurile ascunse ale globaliștilor.Femeile creștine nu trebuie să se lase lase corupte de feminismul anticreștin. Dacă acestea vor dori să trăiască creștinește atunci vor urma învățăturile lăsate de Dumnezeu în Biblie. Așa-zisa “emancipare” a femeii promovată de feminism nu este altceva decât o mare înșelare pentru femeile creștine.
Este cunoscut faptul că “femeia ține casa”, ea reprezintă nucleul familiei, de aceea aceasta a și devenit principala țintă a globaliștilor.

Globaliștii vor încerca și unirea tuturor religiilor sub o singură religie mondială care se va numi, cel mai probabil, New Age (noua eră). Unirea tuturor religiilor va fi promovată sub forma unui îndemn pentru “pacea mondială”. Sună foarte frumos, nu? De fapt, adevărul este cu totul altul: în acest New Age nu există Dumnezeu, oamenii având posibilitatea să devină ei înșiși niște mici zei!?
În New Age femeile-”zeițe” dețin puterea, aceasta putând fi și explicația pentru promovarea agresivă a feminismului în zilele noastre. Probabil că acum se pregătește terenul pentru noua “religie”.
Planeta, denumită pompos “zeița-mamă” sau “marea zeiță”, ocupă un loc important în cadrul New Age, oamenii fiind obligați să proslăvească frunze, copaci, flori, ciuperci … Sună ciudat, însă, globaliștii chiar speră să impună o asemenea bizarerie la nivel mondial. Bineînțeles, “în numele păcii”.
Mulți preoți ortodocși au atras atenția asupra acestui New Age păgân, satanist (căutați pe Youtube).
Cine credeți că va fi conducătorul acestei noi “religii” mondiale, sataniste?

Cine sunt acești globaliști diabolici? Marea majoritate a acestora sunt masoni de grad superior, însă, există și bancheri, miliardari dezaxați, politicieni corupți, membri ai unor familii regale, sataniști, indivizi oculți de alte confesiuni sau indivizi care urăsc creștinismul.
Acestor tulburați le place să creadă că reprezintă o elită. Dacă aceștia fac parte dintr-o elită aceasta nu poate fi decât o elită a răului.

Cea mai mare parte a televiziunilor este controlată de globaliști. Nu vă lăsați influențați de mesajele sau emisiunile prezentate la tv – majoritatea televiziunilor românești sunt controlate astăzi de globaliști, direct sau prin publicitate. Prin contracte televiziunile nu mai pot dezbate anumite subiecte sensibile. Nu mai poți critica o firmă dacă aceasta te finanțează, nu? Nu veți auzi vorbindu-se la televizor de existența vreunui plan anticreștin – televiziunile vor deveni principalele instrumente pentru denigrarea creștinilor și a creștinismului.

Informați-vă de pe internet, singura zonă rămasă – încă – liberă.

Ochiul lui Horus și alte însemne masonice (piramida, soarele …) vor fi din ce în ce mai vizibile peste tot, mai ales în media.

Cele de mai sus și alte elemente ale planului anticreștin vor fi dezvoltate pe larg în diverse postări. Pe blog vor mai fi postate diverse materiale cu subiect creștin: miracole, învățături, interviuri cu preoți ortodocși, diverse video, filme, știri.

Noua Ordine Mondiala este – potrivit teoriilor moderne ale conspiratiei – o conspiratie mondiala condusa de grupuri de putere financiara si politica.

Ideea centrala in teoriile conspiratiei despre o „noua ordine mondiala” este ca o elita mondiala oculta ar conspira cu telul constituirii in final a unui guvern mondial, care ar inlocui rapid guvernarile statelor nationale suverane si ar pune capat luptelor pentru putere pe plan international. Despre diverse evenimente semnificative din politica si finante s-a speculat ca au fost si sunt orchestrate de o clica foarte influenta prin intermediul multor organizatii de fatada. Numeroase evenimente istorice sau contemporane sunt vazute ca etape ale unui plan in curs de desfasurare pentru a ajunge la dominarea lumii.

In secolul al XX-lea, multi sefi de stat, in frunte cu Woodrow Wilson si Winston Churchill, au folosit termenul noua ordine mondiala pentru a se referi la o noua perioada a istoriei care atesta schimbarea dramatica in gandirea politica a lumii si schimbarea echilibrului de putere dupa Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial. Ei au vazut toate aceste perioade ca posibilitati de a pune in aplicare propunerile idealiste sau liberale pentru o guvernarea mondiala numai in sensul unor eforturi colective noi pentru a identifica, intelege si solutiona problemele curente care depasesc posibilitatile statelor individuale. Aceste propuneri au condus la crearea unor organizatii internationale, intre care Organizatia Natiunilor Unite si NATO, precum si unele acorduri internationale, ca sistemul Bretton Woods si Acordul General pentru Tarife si Comert, ca initiative atat pentru mentinerea unui echilibru intre puterile internationale, cat si pentru a reglementa cooperarea intre natiuni, pentru a inaugura o faza pasnica a capitalismului. Aceste initiative, precum si conceptiile unui internationalism in general au fost mereu criticate vehement de fortele ultraconservatoare nationaliste.

Dupa cele doua razboaie mondiale, fortele politice cu orientare de stanga au salutat aceste organisme internationale nou infiintate, dar au sustinut ca ele sufera de deficit democratic si ca, prin urmare, au fost insuficiente nu numai pentru a preveni un alt razboi mondial, dar au fost si incapabile sa promoveze o justitie globala. In consecinta, activisti din intreaga lume au format o miscare federalista cu scopul de a crea o noua ordine mondiala reala.

In 1940, scriitorul britanic de anticipatie Herbert George Wells a mers mai departe prin insusirea si redefinirea termenului de noua ordine mondiala ca sinonim pentru crearea unui stat mondial administrat stiintific si avand un sistem economic de tip socialist.

In anii 1947-1957, in care Razboiul Rece ajunsese la paroxism, teoreticienii conspiratiei dreptului american secular si crestin au amplificat unele temeri nefondate fata de francmasoni, Iluminati si fata de evrei ca ar constitui forta motrice a unei conspiratii comuniste internationale. Amenintarea comunismului mondial, sub forma unui stat ateu cu guvern mondial birocratic colectivist, demonizat ca Amenintarea Rosie, a devenit principala preocupare a conspirationistilor apocalipsei milenare

De aproape doua milenii, teologii crestini si mirenii se tem de o conspiratie globalista care sa duca la indeplinirea profetiilor despre Sfarsitul lumii din Biblie, in special din Cartea lui Ezechiel, Cartea lui Daniel, predica lui Iisus de pe Muntele Maslinilor, din Evangheliile sinoptice, precum si din Cartea Apocalipsei. Ei sustin ca agentii umani si demonici ai diavolului sunt implicati intr-un complot primordial de a induce in eroare omenirea cu scopul acceptarii unei teocratii satanice care sa domine lumea, teocratia satanica a Nesfintei Treimi – Satana, Antihristul si prorocul mincinos fiind baza unui cult imperial. In multe teorii ale conspiratiei contemporane crestine, profetul mincinos va fi ultimul papa al Bisericii Romano-Catolice (inscaunat prin tradare sau de o conspiratie iezuita), un guru carismatic din miscarea New Age sau chiar un lider al unei organizatii fundamentaliste crestine, cum ar fi Fellowship, in timp ce Anticristul va fi un presedinte al Uniunii Europene, ori secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite sau un actor virtual care serveste drept figura pentru un supercomputer.

Francmasoneria

Francmasoneria (sau „masoneria“), ca institutie, este un ordin initiatic ai carei membri sunt infratiti prin idealuri comune morale, spirituale si sociale (si in unele cazuri chiar politice), prin initierea conforma unui ritual comun, prin juramantul depus pe una din cartile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) si, in majoritatea ramificatiilor, de credinta intr-o „fiinta suprema“, un „Mare Arhitect al Universului“. Organizatiile masonice, prezente in majoritatea tarilor, se regasesc sub forma obedientelor autonome, ele insele compuse din loji albastre (zise si ateliere) de cate 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).

Potrivit lucrarii The New Encyclopedia Britannica, francmasoneria este cea mai vasta societate secreta (sau „societate discreta”) din lume, raspandindu-se indeosebi in secolul al XIX-lea odata cu dezvoltarea Imperiului Britanic.

Illuminati

Ordinul Iluminatilor („illuminati”) a fost o societate secreta fondata la 1 mai 1776, in Ingolstadt, in regatul Bavaria, de Adam Weishaupt, un profesor de teologie. Miscarea era formata din liber-cugetatori, liberali, republicani si feministi, recrutati din lojile masone germane. In 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat si suprimat de autoritatile Bavariei pentru un presupus complot indreptat impotriva tuturor monarhiilor si religiilor de stat din Europa. Weishaupt a primit azil la curtea unui print german mason.

Protocoalele Sionului

Protocoalele inteleptilor Sionului (Протоколы Сионских мудрецов) este un text care a circulat la inceputul secolului al XX-lea in Europa si care descrie asa-zisele planuri de dominare a intregii lumi puse la cale de evrei. A fost publicat pentru prima oara in foileton intre 28 august si 7 septembrie (stil vechi) 1903 in ziarul Знамя (Znamia) din Sankt Petersburg.

Masa rotunda

Omul de afaceri Cecil Rhodes, promotor al Imperiului Britanic, a militat pentru ideea ca Marea Britanie sa reanexeze Statele Unite in vederea realizarii unei viitoare federatii imperialel care sa domine lumea pe plan militar si economic. In primul sau testament din 1877, scris la varsta de 23 ani, si-a exprimat dorinta de a finanta o societate secreta (cunoscuta sub numele de societatea electorilor), care ar promova acest obiectiv

Conspiratia la vedere a lui Wells

In cartea sa din 1928, The Open Conspiracy, scriitorul britanic Herbert George Wells a facut apel la intelectualitatea din toate statele lumii de a se organiza in vederea stabilirii unei viitoare federatii la nivel mondial in scopul intaririi democratiei, acordarii unei cetatenii mondiale, a asumarii autoritatii internationale intre agentii separate la nivel mondial, cu scopul de a construi o lume social-democrata.

Supraveghere in masa

Teoreticienii conspiratiei cred ca Noua Ordine Mondiala este implementata prin programe de supraveghere in masa, precum si prin utilizarea de coduri numerice personale pentru persoane, codul de bare pentru produse, codul universal de marcare a marfurilor, si, mai recent, identificarea prin frecventa radio folosind implanturi cu microcipuri de tip RFId. Dupa 11 septembrie 2001, serviciile secrete americane inregistreaza zilnic 1,5 miliarde de convorbiri telefonice.

Scepticii avertizeaza asupra promovarii consumului, ca de exemplu Katherine Albrecht si Liz McIntyre. Ei sustin ca guvernele si marile companii comerciale planifica urmarirea fiecarei miscari a consumatorilor si a cetatenilor cu RFID, ceea ce ar reprezenta ultimul pas spre statul totalitar care isi supravegheaza cetatenii ca in romanul 1984 scris de George Orwell. De aceea crestinii ar trebui sa se impotriveasca, intrucat – afirma scepticii – bazele de date si tehnologiile moderne de comunicatii, impreuna cu comercializarea echipamentelor sofisticate de captare a datelor si identitatilor si a sistemelor de autentificare, fac posibil astazi sa se solicite date biometrice asociate sau un semn pentru a putea face achizitii. Ei se tem ca aceste posibilitati tehnice noi seamana mult cu numarul fiarei prevestit in Cartea Apocalipsei.Unde îşi va avea locul Fiara?I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.(Apocalipsa 13:7-8)Teologii creştini susţin pe baza acestui verset că Anticrist va domni asupra întregii lumi. David Reagan scria: „Ultimul imperiu al neamurilor va uni întreaga omenire sub acelaşi sistem politic, social, economic şi spiritual. Toate ţările vor fi incluse. („The Gentiles in Prophecy”)Joel Richardson nu este de acord, arătând că folosirea cuvântului „toate” în scriptură este uneori o hiperbolă sau exagerare. Un astfel de exemplu poate fi găsit în Ezra 1.2: Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda. Citând un alt verset care utilizează aceeaşi figură de stil, continuă: „Dacă facem apel la puţin bun simţ, ştim deja răspunsurile la următoarele întrebări, însă, în lumina versetelor de mai sus, evident, ne întrebăm:Cezar a impus taxe, în mod literal, în toată lumea (Luca 2.1-3)? Oare chiar toţi bărbaţii, femeile şi copiii din Iudeea şi Ierusalim au fost botezaţi în Râul Iordan (Marcu 1.15)? Nebucadneţar sau Cirus, chiar au domnit, în mod literal, peste tot pământul (Daniel 2.36-38, Ezra 1.2)? Evanghelia a fost predicată lumii întregi, în mod literal, în timpul vieţii ucenicilor (Romani 10.18)? Noi ştim că răspunsul la fiecare din aceste întrebări este „Nu”. Este ca şi cum ai spune „toată lumea a vizionat duminică meciul din Super Bowl”.Autorul subliniază că în versetele care cuprind expresia „tot pământul” – cum ar fi cele din Apocalipsa13.3-4, 13.8, 13.12, 13.17 şi 17.8 – cuvântul „pământ” este tradus din grecescul „ge” care, deseori, desemnează „o ţară, teritoriu cu graniţe bine stabilite, ţinut, regiune”. El afirmă că din Orientul Mijlociu va ieşi Anticristul, zonă binecunoscută (familiară) proorocilor evrei, ce cuprinde ţările din jurul Israelului şi Ierusalimului, care va fi centrul de interes al conflictului din zilele din urmă (vezi Zaharia 12:2, 14:14, Ioel 3.11-12). Toate aceste ţări au un singur numitor comun – religia islamică.În Daniel 2 şi 7 ni se descoperă cele patru imperii – imagine din visul lui Nabucadneţar care a fost tălmăcit de Daniel – şi viziunea lui Daniel cu cele patru fiare care ies din mare, ceea ce, în general se interpretează ca fiind o succesiune a imperiilor babilonan, persan, grecesc şi roman care au domnit peste Israel. Potrivit cărţilor Daniel şi Apocalipsa, în zilele din urmă, din cea de a patra fiară va mai ieşi o alta, condusă de Anticrist. În Apocalipsa 17, Ioan scrie despre şapte regi, unul care „este” şi unul care „trebuie să vină”. Cel care nu a venit încă este „fiara” sau Anticristul. Cel care „este” constituie Imperiul Roman care exista în vremea lui Ioan, când a scris Apocalipsa.Acesta este şi motivul care a determinat comentatorii Bibliei să coreleze venirea lui Anticrist de ceva ce va ieşi din Imperiul Roman. Un punct de vedere popular afirmă că Anticristul va veni din Uniunea Europenă.Originile Uniunii Europene se trag din Tratatul de la Roma şi a unit un număr de ţări ale fostului Imperiu Roman. Chiar şi acum ţările zonei euro urmăresc o uniune mai strânsă pentru a rezolva problemele create de lichiditatea monedei euro (vezi articolul din secţiunea Semnele Vremurilor).Dacă avem în vedere că Imperiul Roman a ajuns şi în Orientul Mijlociu, după care s‑a divizat în Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma şi Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (Istambul), este posibil ca cel „care urmează să vină” să apară din răsărit, partea islamică de astăzi a fostului imperiu.Daniel 8:23 vorbeşte despre un rege care se va ridica, un împărat fără ruşine şi viclean, iscusit în uneltiri. (Daniel 8.23).Majoritatea interpreţilor atribuie versetul ca fiind o referire la Anticrist, care, după cum se observă, se ridică din „împărăţia lor” în zilele din urmă. În context, „împărăţia lor” este regiunea imperiilor grec şi persan. Niciunul din aceste imperii nu s-a extins spre Europa de vest, ci înspre est, în ţările care formează astăzi inima islamului.Viziunea lui Zaharia din capitolul 5 este centrată pe un „sul care zbura” şi o femeie aşezată într‑o efă (vasul care măsoară o efă). Despre sulul care zbura, un înger îi spune lui Zaharia: Acesta este blestemul care este peste toată ţara (care se întinde peste toată ţara).Despre femeia din vas, îngerul îi spune lui Zaharia că reprezintă nelegiuirea. În finalul viziunii, femeia este dusă să construiască o casă în ţara lui Şinear (Babilon). Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.” Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei şedea o femeie. El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer. Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.” (Zaharia 5:5-11)Imperiul babilonian se întindea peste zona care astăzi constituie epicentrul islamului. În plus, un aspect interesant al acestui text este cuvântul „blestem” care, în ebraică, se scrie chiar după modul în care este pronunţat, adică „alah”. „Babilon” este conexiunea ce o foloseşte Joel Richardson pentru a lega textul din Zaharia 5 cu versetele din Apocalipsa 17. El subliniază că numele Babilon, scris pe fruntea „femeii” descrisă în Apocalipsa 17, provine din cuvântul ebraic „Babel” care înseamnă „confuzie” (prin amestecare).Islamul este un amestec de povestiri biblice evreieşti şi creştine, suprapuse peste religia existentă în Arabia.Mahomed a luat dumnezeul Allah din cei 365 dumnezei veneraţi de triburile arabe în templul Kaaba din Mecca şi l‑a proclamat ca fiind singurul dumnezeu adevărat, acelaşi Dumnezeu la care se închină evreii şi creştinii. Această declaraţie respinsă de evreii şi creştinii vremii, a făcut ca Mahomed să se întoarcă împotriva lor şi să scrie pasajele din Coran care îndeamnă la subjugarea evreilor şi creştinilor.Joel Richardson concluzionează că închinarea la Allah în regiunea fostului Imperiu Babilonian şi acceptarea islamului de către majoritatea copleşitoare a populaţiei Orientului Mijlociu reprezintă semnul că această regiune este scaunul de domnie a lui Anticrist.Semnul FiareiŞi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este 666. (Apocalipsa 13:16-18)Cea mai cunoscută interpretare a acestui pasaj este aceea că Anticristul va pune în mod literal un însemn pe oameni, fără de care ei nu vor putea vinde sau cumpăra. Potrivit unui articol de pe site‑ul Rapture Ready http://www.raptureready.com „anticristul se va autoproclama Dumnezeu, îşi va expune imaginea în Templu şi va obliga pe toată lumea să i se închine. El va cere tuturor să primească un semn cu numărul 666, fără de care nimeni nu va putea vinde sau cumpăra”.Joel Richardson nu este de acord cu această perspectivă şi afirmă că semnul Fiarei nu trebuie neapărat să fie, literal, un semn sau un număr imprimat pe mână sau pe frunte. El scrie: „Semnul fiarei va fi mai curând un semn spiritual, după cum şi semnul lui Cristos asupra aleşilor lui este unul spiritual. Apocalipsa 7:3 şi 14:1 descriu pe cei care au pecetea lui Dumnezeu pe fruntea lor. Majoritatea interpreţilor o percep ca semnul alianţei spirituale cu Domnul şi proprietate a Lui. Aşadar, de ce nu am asocia semnul din Apocalipsa 13 ca fiind unul spiritual?” Mai departe, susţine că, deseori, în Scriptură, atunci când un credincios face o alianţă cu Dumnezeu, accentul cade pe minte (cap) şi acţiune – înfăptuire (mână), ceea ce subliniază supunerea totală faţă de Dumnezeu, aşa cum este scris în Deuteronom 6:5-8:Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
(Deuteronomul 6:5-8)Acceptarea islamului înseamnă renunţarea la Dumnezeul Bibliei şi la Domnul Isus Cristos. Potrivit islamului, toţi cei care cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om pentru noi şi a murit pe cruce pentru păcatele lumii, comit cel mai mare păcat posibil numit „shirk”.În Islam, acesta este un păcat pe care Allah nu îl va ierta niciodată.În credinţa creştină Domnul Isus Cristos este calea spre mântuire şi viaţă veşnică.Islamul învaţă că Isus este o fiinţă creată, unul dintre profeţi şi nu Fiul lui Dumnezeu şi că El nu a murit pe cruce şi nici nu a înviat din morţi.Potrivit cu 1Ioan 2.18-23, afirmaţiile de mai sus califică islamul ca „anticrist”: Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru. V-am scris nu că n‑aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. (vezi şi 1Ioan 4.1-3 şi 2Petru 2.1)

Interesant, Dome of the Rock (Cupola Stâncii) – sanctuar (altar) islamic ce a fost construit pe Muntele Templului (alături de Moscheea Al Aqsa), deasupra locului unde a fost ridicat cel de al doilea Templu Evreiesc (distrus de romani în anul 70d.C) – are inscripţionat de jur‑împrejurul cupolei, în limba arabă, proclamaţia că Allah este singurul dumnezeu şi că nu are nici un fiu. Despre Domnul Isus, în inscripţie se afirmă că El este mesagerul lui Allah şi nu Fiul lui Dumnezeu, iar cei care cred în Sfânta Treime trebuie să piară. Astfel, autorul cărţii, susţine că deja există o inscripţie a lui Anticrist în locul sfânt, în locul unde se afla odată Templul lui Dumnezeu.Joel Richardson argumentează că închinarea la Allah face ca omul să primească un „semn spiritual” prin care se identifică cu islamul şi se supune lui Allah şi profetului Lui, ceea ce este echivalentul semnului fiarei.

Obiecţiunea ce poate fi ridicată este aceea că un astfel de semn ar trebui să fie vizibil – din moment ce va fi obligatoriu pentru a putea vinde sau cumpăra.Joel Richardson răspunde astfel: După cum afirmă dr. Labib Mikhail, fost profesor la Faith Mission Bible College din Cairo, Egipt, „când este vorba de mediul din ţările islamice în care trăiesc creştinii, sărăcia este unul dintre motivele ce‑i forţează pe oameni să îmbrăţişeze islamul. Dacă nu îmbrăţişezi islamul, nu vei găsi de lucru, nu vei găsi un apartament şi vei avea mereu probleme financiare”

Dr. Labib Mikhail continuă să descrie modul de funcţionare a societăţilor din ţările dominant musulmane: „Deseori creştinii sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua sau chiar mai rău. Mulţi dintre ei nu‑şi găsesc un loc de muncă şi nici nu pot să‑şi dezvolte o afacere proprie. Datorită faptului că musulmanii devin mai radicali în credinţele şi practicile lor, acest tip de tratament devine din ce în ce mai rău. În multe părţi ale lumii musulmane, creştinii sunt ameninţaţi că vor fi executaţi dacă nu se convertesc la islam. În alte părţi, zi de zi, ei sunt discriminaţi. Când începem să înţelegem condiţiile sociale şi economice cu care se confruntă zilnic creştinii din ţările islamice, începem să înţelegem că, pe măsură ce islamul radical pune stăpânire pe aceste ţări, creştinii care refuză să se supună islamului – în minte (frunte) şi în faptă (mâna dreaptă) – nu vor mai putea să vândă şi să cumpere şi vor deveni ţinte de atac pentru islamişti. Această situaţie grea se va înrăutăţi odată cu instaurarea fundamentalismului islamic în aceste ţări”.

Joel Richardson atrage atenţia că în limba greacă, cuvântul „arithmos” – pe care îl găsim şi în cartea Apocalipsa – nu înseamnă doar „număr” ci şi „mulţime”. Acest cuvânt este folosit deseori în scripturi, atunci când se face referire la un grup de oameni. El scrie: „Acest detaliu este important, ca urmare, textul grecesc devine „…numărul fiarei (mulţimea fiarei), pentru că este numărul unui om (mulţimea de oameni) – mulţimea de oameni este aceeaşi cu mulţimea fiarei. Mai departe, autorul cărţii susţine că „mulţimea de oameni” nu se referă la Anticrist în persoană, ci la Mahomed, fondatorul şi profetul islamului, deoarece nu poţi deveni musulman dacă nu îl recunoşti pe Mahomed ca profet. „Mulţimea Fiarei”, totuna cu „mulţimea de oameni”, este sortită pieirii, căci a acceptat să primească semnul Fiarei.

În contrast cu aceşti oameni, există un număr de oameni care aparţin Mielului (Apocalipsa 7:17, 14:4) şi care sunt pecetluiţi pe frunte cu sigiliul lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:3, 14:1) şi care, prin urmare, sunt destinaţi răscumpărării (Efeseni 4:30)”.

Războiul lui Gog şi Magog

Nu este un secret faptul că forţele islamiste din Orientul Mijlociu doresc să elimine Israelul şi să preia controlulul asupra Ierusalimului. Abed Shehade, un lider musulman salafist radical din Iordania declara recent: „Netanyahu pregăteşte-te, armata lui Mahomed vine după tine!”

În Psalmul 83 citim despre ţările vecine Israelului, care spun:„Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” (Psalmi 83:4)

În Ezechiel 38-39 citim şi despre alte ţări – astăzi islamice – care plănuiesc să atace Israelul, dorind să şteargă ţara de pe faţa pământului. Potrivit multor comentatori ai proorociiilor, războiul lui Gog şi Magog (Ezechiel 38-9) din zilele de pe urmă, descrie o invazie a unei alianţe a ţărilor musulmane din Orientul Apropiat condusă de Rusia, împotriva Israelului. Această luptă va precede cu mai mult sau mai puţin timp Necazul cel Mare. Acest punct de vedere continuă cu intervenţia lui Dumnezeu în bătălie, a cărui putere distruge armatele aliate. Anticrist se va ridica din „Imperiul Roman renăscut” (Europa sau ONU/Noua Ordine Mondială). Acesta va semna tratatul de pace cu Israel ce va dura şapte ani, timp în care poporul Israel va reconstrui Templul. Anticrist va pângări Templul cu „urâciunea pustiirii”, după care tratatul de pace va fi rupt şi toate aceste evenimente vor conduce spre conflictul final şi revenirea lui Mesia.

Joel Richardson nu este de acord cu acest punct de vedere şi situează războiul lui Gog şi Magog la sfârşitul perioadei de timp cunoscută sub denumirea de Necazul cel Mare. El plasează Magog în regiunea Turciei moderne şi arată înspre Gog ca lider islamic care va ieşi din această regiune. Subliniază că Ezechiel 39:17-20 vorbeşte despre „o mâncare de jertfă” pentru „păsările de toate felurile” care vin să se hrănească cu carnea armatelor înfrânte ale lui Gog şi Magog. În Apocalipsa 19.17-18 se observă că păsările sunt chemate să mănânce carnea armatelor distruse în bătălia de la Armaghedon. Acesta este şi motivul care leagă războiul lui Gog şi Magog proorocit în Ezechiel cu scena finală de la Armaghedon menţionată în Apocalipsa.

La sfîrşitul pasajului din Ezechiel 39 în versetele 21-29 citim: Îmi voi arăta slava între neamuri; şi toate neamurile vor vedea judecăţile pe care le voi face şi pedepsele cu care îi va lovi mâna Mea. Cei din casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor din ziua aceea şi de atunci înainte.Şi neamurile vor cunoaşte că din pricina nelegiuirilor ei a fost dusă casa lui Israel în robie, din pricina fărădelegilor ei săvârşite de ea împotriva Mea; de aceea le-am ascuns faţa Mea şi i-am dat în mâinile vrăjmaşilor lor, ca să piară toţi ucişi de sabie. Le-am făcut după necurăţiile lor şi după fărădelegile lor şi le-am ascuns faţa Mea.”De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt. Atunci îşi vor uita ocara şi toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor şi când nu-i tulbura nimeni.Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acoloşi nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Când Domnul intervine să distrugă armatele care se ridică împotriva Israelului, Duhul Sfânt este turnat peste casa lui Israel şi ca urmare nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.Mai departe Ezechiel (cap. 40-48) îl descrie pe Domnul aflat în mijlocul poporului Său şi clădirea Templului, scaunul Lui de domnie timp de o mie de ani.Din moment ce lupta lui Gog şi Magog va fi bătălia finală ce se va desfăşura înainte de împărăţia milenară, atunci, acest eveniment se derula în momentul reîntoarcerii lui Mesia pe pământ. Pe această bază, Joel Richardson argumentează că islamul nu va fi înfrânt înainte de perioada finală a Necazului cel Mare. Anticristul se va ridica din rândul islamului şi va deveni forţa conducătoare a acelor vremuri de mare necaz.

Evoluţiile actuale din Orientul Mijlociu

Este important faptul că islamiştii radicali aşteaptă venirea lui Mahdi, mesia cel aşteptat pentru zilele din urmă, care va curăţa şi va restaura credinţa islamică în puritatea ei originală, va uni lumea musulmană şi va instaura o epocă de aur de şapte ani chiar înainte de sfîrşitul lumii. Ei văd evenimentele curente din Orientul Mijlociu în care islamiştii preiau controlul guvernelor arabe ca semne ale „venirii lui Mahdi”. Pe baza acestor date există posibilitatea ca cel care se va pretinde Mahdi, să fie de fapt Anticristul.

Naţiunile vestice au încurajat protestele din ţările arabe cunoscute sub denumirea de „primăvara arabă” în speranţa că înlocuirea dictatorilor ca Mubarak, Gaddafi şi Assad va aduce societăţi democratice, cu guverne ce vor promova libertatea şi dreptatea.Realitatea a demonstrat că acest proces a fost preluat de mişcarea transnaţională „Frăţia Musulmană” şi islamiştii radicali cu scopul final de a crea un Califat islamic care va cuprinde Orientul Mijlociu.

După moartea lui Mahomed, expansiunea islamică a făcut ca hotarele Califatului să includă întreg Orientul Mijlociu. Califii – cei desemnaţi ca urmaşi ai lui Mahomed – au ajuns să conducă un imperiu care, la apogeul său, cuprindea Peninsula Iberică (Portugalia, mare parte a Spaniei) Africa de Nord, Peninsula Arabică, o parte a Asiei Centrale – până la graniţele cu China şi India. Religia islamică era impusă cu sabia. Evreilor şi creştinilor, ca „oameni ai cărţii” li se permitea să‑şi păstreze credinţă, însă ca „dhimmi” aveau un statut inferior musulmanilor, fiind forţaţi să plătească taxa „jizya” pentru „a fi protejaţi” de musulmani.

Popoarele secularizate care au pornit revoluţiile din Egipt şi Tunisia se trezesc acum că au schimbat dictaturile conduse de lideri secularizaţi cu alte dictaturi ale religiei islamice. În Siria, regimul Assad se luptă într‑un război brutal cu rebelii ce în majoritate sunt motivaţi de islamul radical. Aceste forţe cuprind luptători din alte ţări musulmane şi au ca scop impunerea unui regim islamist. Ahmed al-Khatib, liderul Coaliţiei Naţionale siriene –forţa politică a opoziţiei siriene, recunoscută de puterile occidentale- a făcut apel la formarea unui stat islamist şi a strîns legăturile cu Frăţia Musulmană. În zone din Siria controlate acum de rebeli, creştinii sunt alungaţi din casele lor, iar bisericile sunt distruse.

Iordania este îngrijorată de faptul că, după înlăturarea regimului Assad, islamiştii fundamentalişti vor folosi armatele bine pregătite pentru a destabiliza ţara. Frăţia Musulmană din Iordania mobilizează opoziţia împotriva regelui Abdullah pentru a prelua puterea. Noi informaţii arată că Hamas planifică deja o lovitură de stat în Cisiordania pentru a prelua controlul asupra Autorităţii Palestiniene.

Până nu demult, Turcia era o republică seculară, aliniată valorilor vestului, parte a NATO şi aliată cu Israel. Acum are un prim‑ministru islamist, dl Erdogan, care transformă ţara într-un regim islamist ostil Israelului. Erdogan a declarat că „…în acelaş spirit, trebuie să păşim pe urmele strămoşilor noştri care au fondat Imperiul Otoman…”

În Kuweit, femeile şi toţi membrii partidului liberal au pierdut aproape toate locurile din Parlament cu ocazia alegerilor recente, locuri care au fost câştigate de islamiştii radicali. Ei au promulgat o lege prin care orice „ofensă” adusă lui Mahomed şi islamului se pedepseşte cu moartea.

Clericii musulmani din Kuweit cer şi interzicerea construirii de biserici, inspiraţi probabil şi de Marele Muftiu al Arabiei Saudite care a declarat: „este necesar ca toate bisericile să fie distruse”.

Un raport din Daily Telegraph afirma recent că religia creştină este ştearsă din toate „teritoriile biblice” din Orientul Mijlociu din pricina persecuţiei suferite de creştini, cea mai mare ameninţare a creştinilor fiind islamismul militant. Raportul susţine în continuare că opresiunea creştinilor din ţările musulmane este ignorată deoarece există teama că astfel de critici împotriva islamului vor fi catalogate drept „rasism”. Cei care îmbrăţişează credinţa creştină sau părăsesc islamul riscă să fie ucişi în Arabia Saudită, Iran şi Mauritania, iar în majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu riscă sancţiuni juridice severe.

Se estimează că aproximativ 200 milioane de creştini din întreaga lume suferă diferite forme de violenţă din cauza credinţei. Un procent ridicat din acest număr de creştini oprimaţi trăieşte în ţările musulmane.

Concluzie

Deci, Anticristul va veni dinspre islam sau islamul este Anticristul?

În mod evident, unele aspecte din societatea islamică se potrivesc cu proorociile despre Fiară, aşa cum, trebuie subliniat, există unele care nu se potrivesc. Perspectiva lui Joel Richardson reflectă o adoptare mai puţin literală a anumitor aspecte din Apocalipsa, în special cele cu privire la Fiara care are putere peste toate seminţiile şi ţările – după cum afirmă textul din Apocalipsa 13:7,8 – şi la semnul fiarei care este impus şi fără de care oamenii nu vor putea vinde sau cumpăra (Apocalipsa 13:16-18).

De‑a lungul secolului 20 s‑au perindat societăţi care au avut trăsăturile lui Anticrist – Germania nazistă, sovietele şi comunismul lui Mao. Acestea au avut conducători demonizaţi – posedaţi de o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună (2Tesaloniceni 2), au persecutat creştinii şi evreii – „duşmani ai statului” – interzicându‑le orice activitate economică (Apocalipsa13).

Au ridicat imagini ale liderilor lor, ca falşi dumnezei cu scopul de a fi slăviţi de oameni.

Este posibil ca islamiştii să implementeze un alt „sistem anticrist”, care va pregăti terenul Anticristului ce va ieşi din UE sau ONU? Ori, dat fiind faptul că regiunea care înconjoară Ierusalimul şi Israelul, predominant musulmană, fiind punctul nodal al proorociilor pentru vremurile din urmă, va face ca Fiara să se ridice din Orientul Mijlociu? Trebuie să ne rugăm şi să vegem, ştiind că toate aceste evenimente anunţă venirea Domnului Mesia Isus cu mare putere şi slavă. El va pune capăt războaielor şi va judeca lumea cu dreptate. Cei care se pocăiesc acum de păcatele lor şi cred în singura cale de mântuire dată prin Domnul Isus Cristos, vor intra cu bucurie în Împărăţia Lui.

Profetul Isaia vorbea de ziua în care Mesia va domni peste lume dintr-un Ierusalim reconstruit şi va pune capăt războaielor. Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea (unul din cele popoare), unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. (Isaia 19:24) Ca să avem parte de împărăţia lui Dumnezeu trebuie să ne pocăim de păcatele noastre şi să credem în Domnul Isus Cristos, Mesia, care a murit ca jertfă pentru păcatele noastre pe cruce, a fost îngropat şi a înviat din morţi ca să ne dea viaţa veşnică tuturor celor care credem în El. Surse

http://blogortodox.blogspot.ro/2013/06/pe-scurt-despre-planul-anticrestin.html ,http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/Profetii_despre_Antihrist/20.htm ,http://luminaultimelorzile.wordpress.com/2013/01/29/fiara-din-orientul-mijlociu/

După 1989, ne-am făcut de „Panama”

„Amarnicele vremuri pe care grosul românilor este obligat să le trăiască”

Fatidicul decembrie din 1989 a împărţit românii, i-a amplasat în spatele unor baricade opuse, situaţia fiind la fel de actuală şi în primăvara lui 2016. Undeva, sub textul unui articol în care este comentat aspectul „dispariţiilor” umane, înainte şi după „decembriadă”, cineva comentează subiectiv, dar reprezentativ pentru un grup de oameni a căror gândire s-a oprit în timp[1]. O analiză obiectivă cât mai apropiată de realitate ne impune compararea multiplelor aspecte ale celor două „regimuri” (ante şi post decembriste) – cu bunele şi relele lor -, analizarea cu obiectivitate nu doar a decorurilor „convenabile” pentru aruncat cu pietre şi ouă clocite de după gard, ci şi imaginea din tranşeele războiului invizibil. Proporţiile diferă! Comentariul scris „cu adresă” sub textul publicat de un cunoscut şi foarte controversat mânuitor al condeiului virtual mă obligă să evidenţiez câteva repere. Pretenţia deţinerii ipoteticului „adevăr absolut” fiind exclusă, vă propun un sumar exerciţiu de imaginaţie:

1. Starea economiei româneşti până în 1990

Prima piatră aruncată de comentator: „agricultură dezastruoasă, industrie doar pe ici, pe colo performantă, comerț pe sub mână etc.” – afirmaţie jenantă şi fără suport real, pentru elucidarea căreia este necesară o „disecţie” eficientă şi un „bisturiu” neutru:

Industria

De la prima „incizie” se poate observa că autorul comentariului subscrie cu sârg aberaţiei „terminatorului” direct interesat, Petre Roman – „… industria românească, un morman de fiare vechi”. Oricine a trăit acele vremuri ştie că „prăpădită” cum se mai vrea încă să se creadă că ar fi fost industria „ceauşistă” era industrie şi, în anumite sectoare/ramuri, concurenţială chiar la nivel mondial. România era entitate economică respectată şi chiar incomodă; exporta în peste 140 de ţări ale lumii. Acum, marii bogătaşi – asasini economici, de fapt -, exportă banii Ţării în paradisuri fiscale externe, în timp ce românii supravieţuiesc cu salarii de mizerie, ce le ajung de azi pe mâine. După evenimentele din decembrie 1989, economia a fost „subtilizată”, exportată la preţ de fier vechi, iar cea rămasă, adusă în stadiul de ruină. Ce produce „industria” românească a anului 2016? Fumigene, piei de cloşcă şi „găuri negre”! Deşi sunt circumspect, trăiesc cu speranţa că aceşti „profitorii de război” fără scrupule vor fi strigaţi la catalog cât mai curând, la şcoala de „bani murdari din Panama”.

Agricultura

Pe timpul „dictatorului”, România era grânarul Europei, românii mâncau „salam cu soia”, dar ştiau ce mănâncă. Şi mâncau sănătos. Acum mânâncă seminţe de cancer. Ingurgitează „rumeguşuri” de import concepute după criminalul „Codex Alimentarius”, la a cărei aplicare experimentală în România şi-a adus vinovata contribuţie şi actualul premier-„tehnocrat”. Din grânar al Europei, exportatoare de produse alimentare naturale, România a ajuns importatoare de otrăvuri şi „alimente” nocive. Reţeaua de irigaţii din România „ceauşistă” a fost furată şi vândută străinilor. În prezent, multe zone agricole ale Ţării – cele nevândute încă străinilor -, au ajuns în pragul „saharizării” (vezi Bărăganul şi Câmpia Olteniei).

Comerţul

În România nu mai există producţie! Toată lumea face „Comerţ”. „Înainte”, comerţul intern era lamentabil. Acum, comerţul este sinonim cu specula şi furtul „facultativ” din buzunarul cetăţeanului. Chiar şi statul face comerţ cu cetăţeanul. După criteriul: „venituri româneşti, preţuri occidentale”, îi ia şi pielea de pe el şi îi bagă pe gât cele mai stufoase, cele mai numeroase şi mai mari taxe din conglomeratul numit (ne)Uniunea Europeană!

2. Siguranţa socială şi individuală

Înainte de 1989, un absolvent de şcoală (profesională, liceu, facultate etc.) avea, bun sau mai puţin bun, un loc de muncă asigurat prin repartiție, o locuinţă şi mijloace de subzistenţă. Începând cu 1990, pentru că şomajul este unul dintre rarissimele elemente care a crescut exponenţial, tinerilor absolvenţi li se „asigură” numai „dorul de ducă” pentru a lucra în condiţi, nu de puţine ori, discriminatoare şi umilitoare, în străinătate. Există şi un alt aspet al siguranţei sociale (simplist formulat) al celor două regimuri: Ceauşescu scotea oamenii din puşcării şi îi punea la muncă. Postdecembrismul a desfiinţat locurile de muncă, iar pe oameni i-a aruncat în şomaj, în puşcării sau i-a „expatriat”. Desigur, şi în puşcării există diferenţe: pe de o parte se află „găinarii”, „prostimea” cărora li se aplică executare integrală a pedepsei. De cealaltă parte, ne sfidează pe toţi, grangurii -„scriitori” cadorisiţi cu excutarea sentinţei la termen redus (sau la domiciliu), fără confiscarea averii… Când ies, „Cayman” şi/sau „Panama” îi cheamă!

3. Asasinarea cultural-spirituală

Semnatarul comentariului în discuţie întreabă tendenţios despre perioada ceauşistă, aruncând ostentativ altă piatră: „sterilizarea culturală și moral-spirituală nu este o crimă de proporțiile unui genocid?” Omite însă că „sterilizarea”, la nivelul anului 2016, s-a transformat într-un real şi premeditat „genocid cultural și moral-spiritual”. Un singur argument de necontestat şi ridicat la rang de lege organică este Fără-de-legea 217/2015 comparativă, deşi au trecut 70 de ani de atunci, cu sentinţele „Tribunalului Poporului” din 1946. Şcoala din România celui de-al doilea deceniu al secolului al XXI-lea a ajuns – asemenea televizorului – instrument de îndobitocire a tinerei generaţii. Orele de limba română se „rarefiază”, astfel încât ajung „bacalaureaţi” care nu ştiu să scrie o banală cerere. „Istoria Românilor” s-a transformat în „Istorie”… şi atât, în schimb se predă Istoria Holocaustului. Fără a comenta „calităţile” materiilor opţionale, constatăm că au apărut „discipline” impuse de genul lecţiilor de „învăţământ politic”: educaţia interculturală, educaţia pentru cetăţenie democratică, educaţia socială, educaţia financiar-economică şi antreprenoriatul…, adică acţiuni programate pentru îndobitocire avansată, în vederea supunerii unui control total! Norocul este că, rezultat al educaţiei „dinainte”, există încă „olimpici” dotaţi şi instruiţi – nu de şcoală, ci de familii – care fac cinste României. Nu toţi vor putea fi transformaţi în zombie controlabili. Şi încă ceva: în perioada interbelică, tinerii români studiau în străinătate, iar după absolvire, cei mai mulţi se întorceau şi practicau în Ţară. Acum fenomenul este total invers: se formează, se instruiesc în România, după care, recomandat cu căldură chiar de instituţiile statului, se practică exportul gratuit de materie cenuşie.

„Securitatea” versus „Serviciile secrete” actuale a căror apartenenţă reală nu se cunoaşte

Precizare obligatorie: „Securitatea” a parcurs mai multe „etape” distincte, din care evidenţiez doar trei, oarecum reprezentative:
– 1945-1948, instituţia criminală copie a modelului sovietic „Smerş”, condusă, până în 1948, de colonelul N.K.V.D. Boris Grünberg (Alexandru Nicolski);
– 1948-1964, cea înființată oficial prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., sub control sovietic, continuatoare a celei precedente şi la fel de condamnabilă;
– 1964-1989, Departamentul Securităţii Statului, care s-a debarasat de K.G.B. şi de o parte a agenţilor sovietici. Cu bunele şi cu relele sale, D.S.S. a slujit interesele României, nu ale altora, cum se întâmplă acum. Ca şi „serviciile” actuale, aceste structuri au funcţionat şi vor funcţiona întotdeauna dincolo de limitele legii în acel „No mans land” al războiului invizibil. Este valabil pentru toate: C.I.A., N.S.A., F.S.B., G.R.U., M.I.5, D.S.T., B.D.S., A.V.O… etc. Toate au comis-comit crime şi ilegalităţi, sub scuza şi pavăza decizionalilor politici, potentaţi ai vremii! TOATE! Cât despre metodele de lichidare a incomozilor, acestea se adaptează prin „modernizare” din mers; acum sunt mult mai „rafinate” decât în timpul vechiul regim. Să-i întrebăm pe „cei care nu mai sunt” cum au plecat „dincolo”, după decembriadă. Oricum, „dosarele «revoluţiei»” deşi, de ochii lumii au fost repuse pe rol, sunt prea generos ambalate cu machiavelisme de protecţie, pentru a putea fi lizibile și vizibile prea curând.

„Securitatea” asculta convorbiri, fila, intimida, aresta… Serviciile actuale procedează „legal”: Legea 298/2008 „Art. 1. – (1) stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave. Toţi operatorii de telefonie fixă şi mobilă, sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni datele convorbirilor telefonice ale românilor”. Deşi dificil de înţeles, este posibil ca unii dintre dumneavoastră să răspundeţi că nu vă deranjează, că nu aveţi ceva de ascuns. Marşând pe această eventuală ipoteză, sper să nu vă deranjeze nici atunci când se vor monta camere de luat vederi în dormitor, la toaletă, când veţi fi urmăriţi prin satelit, prin drone sau prin cip-uri implantate, când vă veţi plimba animalul de companie, când vă veţi scobi în nas, ori când veţi aprinde ţigara sau pipa într-un spaţiu închis… Voia dvs., dar pe mine mă deranjează! Infinit mai grav şi mai sofisticat decât în „ceauşism”, mi se încalcă cele mai elementare drepturi ca OM.

În încheiere, citez concluzia care aparţine – totodată, şi contrazice – propriile afirmaţii ale comentatorului în discuţie: „[…] lamentabila prestație a serviciilor secrete de după decembriadă « ne obligă să le ducem dorul securiștilor de odinioară » […] « dor » întreținut și dezvoltat de amarnicele vremuri pe care grosul românilor este obligat să le trăiască”. Un enunţ mai potrivit chiar că nu se putea da!
——————————————–
[1] http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/04/06/asasinatele-politice-inainte-si-dupa-22-decembrie-1989/

Autor: Ion Maldarescu

Sursa: Art-Emis

Cade TENCUIALA de pe SCENARIUL ÎNGROPĂRII României! Românii au DREPTUL la ADEVĂR! NU suntem PIGMEII LOR!

Toți tac. Sau șușotesc cu subînțeles, pe la colțuri. Ca de obicei în România. Țara adevărului șușotit, niciodată asumat transparent și, mai ales, legal. Uite că noi avem coaie și independență să vă spunem lucruri. Să unim bucățelele de puzzle! Să vă clarificăm niște întrebări legitime. Fără a avea însă pretenția că suntem deținătorii marilor dedesubturi ale acestor măgării făcute de niște indivizi care ne consideră pe toți niște pigmei. Ignorând, nenorociții, că noi suntem cei mulți și niciodată atât de proști cum ne cred ei.

După toate amănuntele apărute în spațiul public în ultimul an și jumătate niște lucruri au devenit evidente și ele trebuie spuse fățiș. Mai mult, ele ar trebui asumate printr-un raport oficial făcut transparent de o comisie parlamentară a viitorului Parlament. În cazul fericit, sperăm, al alegerii unui Parlament care să facă posibilă o asemenea comisie.

Fie și numai zbaterea/zvârcolirea disperată a unora din presă din ultima săptămână despre despărțirea așa-zisului Binom DNA-SRI ar trebui să dea de gândit și să arate că sunt grupuri mari de interese, din interiorul și din afara Serviciilor, care fac jocuri politice. Dar nu ăsta era subiectul principal.

Ci modul în care a venit, în primăvara lui 2012, USL la putere. Valul uriaș de dezinformare revărsat asupra României, cu mijloace specifice serviciilor secrete. Atacul banditesc asupra instituțiilor pe care stă statul de drept, schimbarea paradigmei electorale, care a condus la un Parlament cu un număr uriaș de parlamentari. Este, acum, mai mult decât evident faptul că „succesul” în alegeri al PPDD/Dan Diaconescu a fost rezultatul unui plan bine pus la punct. Și, mai apoi, ruperea subită a aceluiași USL și apariția, la fel de subită, a actualului președinte Klaus Iohannis în postura de lider PNL și candidat la funcția supremă în stat. Să nu mai vorbim despre retragerea mai mult decât suspectă a lui Crin Antonescu…

Cine sunt cei din interiorul și din afara Serviciilor Secrete care i-au păpușat pe Ponta și Antonescu? Și, mai ales, de cine sau de ce s-au temut pentru a genera o astfel de situație tragică în istoria recentă a României? Întrebarea principală este CINE a vrut să ÎNGROAPE România?

Ceea ce vedem zilnic la televizor, audierea politicienilor la DNA, din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai importanți, ar fi un semn. Unde au fost organele abilitate ale statului cu rol de stopare, din fașă, al marilor tunuri și scheme de fraudare? Nu cumva SRI, DIPI, așa-zisul Doi ș-un sfert, STS și DGIA n-au fost decât liantul dintre acești infractori?

N-au știut Serviciile că deputatul Florin Iordache este cel care, în numele și la ordinul lui Victor Ponta, după cum s-a și exprimat în fața imbecililor care au votat în comisia juridică, a venit cu textul modificărilor legislative la ceea ce numim acum Marțea Neagră? Nu era o problemă de siguranță națională ciuntirea unor instituții fundamentale ale statului de drept? Nu știau serviciile nimic despre Nicolae Păun la momentul la care făcea amendamente prin care propunea grațierea unor fapte de care chiar el se face vinovat acum?

N-au știut serviciile despre JAFUL de la ANRP? Sau, uite acum, cu Walter/Bușcă, micul dispărut taman când DIICOT-ul îl căuta pe acasă să-l salte?

Vă mai aduceți aminte cum asistam, ca niște spectatori-miei/pigmei, la bătălia dintre Sorin Ovidiu Vântu și Sebastian Ghiță pe hoitul Realitatea TV? Și cum, peste noapte, a mai apărut o televiziune, România TV, total ilegal, preluată în grila de programe de toate rețelele? Noi am redat dialogurile dintre Ghiță, un necunoscut atunci, și Vântu. Doi infractori. Unul a făcut deja niște pușcărie. Celălalt, devenit între timp prințul contractelor IT, este în continuare deputat și membru al comisie de control a SRI… Să nu uităm însă pe mâna cui a ajuns Realitatea TV. Pe mâna lui Gușă și Rareș Bogdan, oamenii cu care actualul președinte a făcut, mulți ani, în perioada de „primariat” la Sibiu, afaceri FOARTE PROFITABILE DE AMBELE PĂRȚI.

Câte din firmele asociate cu numele actualului deputat Sebastian Ghiță au beneficiat de fonduri netransparente ale SRI. Câte, dintre aceste firme, sunt de fapt firme care aparțin SRI?

Mai vreți întrebări? Ia uitați-vă la evoluția unui singur personaj, Dan Mihalache. A devenit penelist la scurt timp după formarea USL. Mai mult, a lucrat la cabinetul și a fost plătit de la cabinetul de europarlamentar al soției lui Crin Antonescu. Marele pesedist și anti-american Dan Mihalache. Personajul care făcea declarații de o josnicie fără perdea la adresa aliatului strategic al României în plin avânt USL. Acum este de-a dreapta președintelui României, Klaus Iohannis…

Eduard Hellvig, mâna dreaptă a lui Crin Antonescu. Omologul lui Liviu Dragnea în timpul Refendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, din postura de co-secretar general al USL. A ajuns șeful SRI… Cine i-a păpușat pe acești indivizi, cine a avut grijă de ei?

Traian Băsescu e prea orgolios să recunoască faptul că în ultimul an și jumătate de mandat a fost complet izolat. Și că a fost jucat pe degete de SRI prin Elena Udrea. Care era cultivată atât de Maior cât și de Coldea și Ghiță. Credeți că blondina vopsită minte când spune chestiile ălea cu Coldea și Cocoș, cu banii pentru televiziunea lui Ghiță? Nu minte, proasta, dar cine s-o creadă acum când vorbește de sub maldărul de dosare?

Asistăm acum la căderea tencuielii de pe un scenariu care a vrut să ÎNGROAPE/ACAPAREZE România. Separarea DNA de SRI în activitatea anticorupție va scoate la iveală lucruri inimaginabile. Noi am scris mai demult despre faptul că, inerent, s-a ajuns la firmele controlate de SRI. Acum se merge și mai departe…

Să fie oare adevărat zvonul care circulă ca o injecţie cu steroizi prin arterele mediatice că, îndată ce a fost instalat, guvernul Cioloş a fost supus „supravegherii tehnice” de către Direcţia de informaţii şi protecţie internă a Ministerului de Interne, club de agenţi ascultători care voiau să-i vadă şi să-i audă pe tehnocraţi cum gândesc mai ales în legătură cu lupta cu anticorupţia? Principala ţintă ar fi fost Corpul de control al primului ministru, direcţie care pregătea caii cei mari să înceapă propriile „supravegheri tehnice” pe teme de mare corupţie în diferite instituţii de stat…

România, colonia oricui

Se spune în presă că americanii, în bună înţelegere cu grangurii de la UE ce s-au remarcat în special prin binefacerile migraţiei arabe pe care ne-au adus-o pe cap în ultimul timp, ar fi stabilit între ei viitorul României pentru ani înainte. Anume că, pentru asigurarea stabilităţii unui stat extrem de important în perspectiva unei confruntări cu vecinul de la Răsărit înarmat până în dinţi şi mânat de cele mai belicoase porniri din anii ’40 încoace, regimul ideal va fi acela al continuării unei guvernări tehnocrate – de ale cărei ponoase ne-am cam lămurit deja noi, beneficiarii direcţi –, susţinută de cele două mari partide, PNL şi PSD, indiferent de rezultatele alegerilor care urmează.

Aşa să fie oare? Dovezi peremptorii nu există deocamdată. Dar, ca să ne lămurim, putem face o scurtă trecere în revistă a evoluţiei noastre începând cu ’90 încoace din acest punct de vedere, mai precis din perspectiva închinării noastre la o Poartă sau alta.

Începutul îl face Ion Iliescu prin solicitarea ajutorului armat sovietic în confruntarea cu teroriştii ce „trag din toate poziţiile”. Practic, bolşevicul nostru cu ambiţii de „despot luminat” nu făcea decât să se supună înţelegerii de la Malta, prin care Gorbaciov primise mână liberă de la americani să facă ordine la noi. Că se supunea cu exagerare e altă mâncare de peşte şi ţine de o foarte plauzibilă racolare a sa în anii luminoşi ai studenţiei la Moscova, în armonie deplină cu antecedentele familiale ale „emanatului” revoluţiei. De atunci şi până la debarcarea lui odată cu alegerile prezidenţiale din ’96 nu a existat nicio umbră de îndoială asupra politicii sale promoscovite, semnalul eclatant fiind recunoaşterea independenţei de stat a noii republici moldoveneşti, în loc ca, în acel moment deosebit de favorabil, să fi denunţat pactul Ribbentrop-Molotov care a făcut posibil raptul basarabean din 1940 şi declanşarea demersurilor pentru reunificare, ce părea atunci o simplă formalitate.

Schimbarea radicală de orientare a fost făcută de un alt preşedinte, Emil Constantinescu, care, de dragul unei iluzorii intrări în NATO, a renunţat din nou la Basarabia şi Bucovina de Nord bătând în cuie lipsa oricărei pretenţii teritoriale faţă de vecinii răsăriteni şi a autorizat bombardamentele alianţei militare în Serbia prin traversarea spaţiului nostru aerian. În rest mare lucru nu a făcut, tot ce mişca în ţară şi el însuşi în primul rând fiind sub controlul serviciilor secrete, de care s-a declarat învins până la urmă, renunţând chiar la a doua candidatură. O asemenea probă de laşitate nu mai dăduse nimeni la noi până atunci, dar să trecem, pentru că tot acestea îl învinseseră în prealabil şi pe bolşevicul luminat, de care se săturaseră până şi ele.

A urmat din anul 2000 un nou mandat Iliescu, în timpul căruia însă jocurile au fost făcute nu de el, ci de „arogantul” prim-ministru Adrian Năstase, în mandatul căruia s-au înfăptuit în sfârşit mult visata intrare a României în NATO şi principalele demersuri pentru aceea în UE, ambele prin negocieri în genunchi şi costuri pe care le vom mai simţi încă ani mulţi. Au fost puse la cale alte afaceri oneroase printre care se remarcau Microsoft, EADS-ul şi privatizările Sidex Galaţi şi Petrom, fregatele englezeşti ca şi contractul Bechtel, o altă sugativă de bani contra nimic, doar de dragul partenerului american şi, la toate, un puternic miros de şpagă internaţională, de ne muta nasul din loc.

Nu degeaba a venit la putere Traian Băsescu pe baza luptei cu „sistemul ticăloşit”, deşi singura lui realizare notabilă a fost perfecţionarea în continuare a acestuia. În plus, a tăiat în sfârşit nodul gordian al problemei închinăciunilor alegând pentru totdeauna sucţiunea „licuriciului” celui mai mare, american desigur, şi inventând ad-hoc „axa Bucureşti – Londra – Washington” ca un Hitler în miniatură şi pe alte coordonate istorice, vorba lui G. Liiceanu. Marinarul, mai viteaz decât croitoraşul din poveste, a subordonat cu totul România nu numai licuriciului transatlantic, ci şi celui bruxellez în egală măsură, abia astfel scăpând nevătămat în cel de al doilea referendum de demitere căruia altfel i-ar fi fost victimă sigură.

În fine, iată-l şi pe cuirasatul german Klaus, a cărui ultimă consoană din prenume ar putea fi uşor înlocuită cu una nazală, dacă până a ajunge la Cotroceni nu şi-ar fi îndreptat tunurile de mare calibru spre afaceri de succes precum intermedieri de vânzări pe piaţa ilicită a copiilor şi spre cele privind însuşirea prin fraudă de imobile retrocedate. S-a bucurat şi el din plin de sprijinul occidental, astfel încât astăzi România este înfeudată sută la sută vânturilor mai mult sau mai puţin înmiresmate ce vin dintr-acolo. A şi făcut pe 24 ianuarie la Iaşi o declaraţie de pomină, spunând că decât slugă la ruşi mai bine să fii slugă la americani, pentru a înlătura orice umbră de îndoială cu privire la statutul nostru de colonie. Dar din nou marele responsabil pentru înclinarea definitivă a steagului este SRI, secondat cu succes de SIE, servicii fraterne unul cu celălalt, nu şi cu interesul naţional, compromis pe veşnicie de fâlfâitul izmenlor răpănoase ale unui cunoscut general de carton.

La cârma pur simbolică a celor două servicii stau două umbre în venele cărora nu prea curge pic de sânge românesc, dar asta nu are importanţă, de vreme ce jocurile nu le fac ei nici cât negru sub unghie. Căci iată, totul la noi e pur simbolic, mai puţin steagurile negre ale maghiarilor şi secuilor sau ale statului vecin pe care le arborează ei, nederanjaţi de nimeni, cu prilejul sărbătorilor naţionale ale noastre ori ale lor.

Cacealmaua uriaşă a USL care s-a fâsâit atât de jalnic până la urmă ne-a lăsat cu un parlament de oi rătăcite, astfel încât voinţa poporului suveran, atât de des şi zadarnic invocată de un senator cu prilejul ultimului referendum antibăsist, pare o utopie pentru mulţi ani încolo. Partidele pupă poala diverşilor popi externi prin liderii lor, şi nu degeaba penalul Dragnea s-a dus până în Israel să ia binecuvântare şi lumină, fiindcă tot nu e deranjat de justiţia română ce, după cum se vede, nu a primit încă semnalul imperial în privinţa lui.

„Colonie, colonie, cât de dragă-mi eşti tu mie!” e ultimul şlagăr al întregii noastre clase politice. Să fie primit! Măcar vom şti ce alegem.

Autor: Radu Ulmeanu

Sursa: Cotidianul

Acad. Eugen Mihăescu: Vânătorii de români…

Am aflat că Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, a adăugat pe “lista sa neagră” un nume: academicianul Ion Petrovici. Poate a aflat că acesta a locuit înStrada Vasile Conta, în “blocul eminenţelor”, construit de Casa Corpului Didactic în 1940. Florian tot dă târcoale pe acolo încercând să sperie preşedintele Asociaţiei proprietarilor ca să-l determine să dea jos placa în memoria lui Nichifor Crainic şi să prevină poate instalarea uneia în amintirea profesorului Ion Petrovici, născut în 1882, studentul lui Titu Maiorescu şi al lui Nicolae Iorga, ministru al educaţiei şi al culturii trimis de comunişti la puşcărie pentru 15 ani…

Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel” nu a adus în faţa justiţiei sau a opiniei publice nici una dintre persoanele care au conceput, au semnat sau au pus în practică legile anti-evreieşti din perioada 1940-1942. Unele sunt încă în viaţă! Legile acestea au permis discriminarea sau chiar deportarea evreilor din România în lagăre de exterminare. Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”, instituţie guvernamentală plătită din bani publici, se încăpăţânează să hăituiască intelectualii judecaţi şi trimişi în puşcării de Tribunalele Poporului în anii ’45-46.

În anul 2007, regimul comunist a fost condamnat în plenul Parlamentului României ca fiind ilegitim şi criminal. Tribunalele Poporului şi sentinţele lor nu sunt şi ele ilegitime şi criminale? Câţi nevinovaţi au fost trimişi în lagărele morţii de comunişti? Câte dosare s-au inventat persoanelor care s-au opus făţiş instaurării regimului comunist în România? Avem încă un institut: Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care cercetează pe banii noştri tocmai asta. Se pare că nu are la dispoziţie o legislaţie la fel de eficientă pentru a-i putea condamna pe cei găsiţi vinovaţi. Şi se pare că nimeni nu s-a gândit să-i urmărească şi să-i pedepsească pe intelectualii care au sprijinit, au predat în şcoli şi facultăţi o ideologie criminală. Acuzatoarea publică din dosarul ziariştilor judecaţi de Tribunalul Poporului în perioada mai-iunie 1945, Alexandra Sidorovici — soţia lui Silviu Brucan —, spunea despre Nichifor Crainic că “este vinovat pentru că a dus o campanie de otrăvire a sufletelor, mai cu seamă a celor tinere, deoarece ca profesor universitar avea putinţa influenţei asupra tineretului!”. Conform legii din 2007, Radu Florian şi fiul său Alexandru, profesori de socialism ştiinţific la Universitatea din Bucureşti — primul timp de 50 de ani! —, se fac vinovaţi de “otrăvirea sufletelor tinere”. Cum de nu se regăsesc pe lista lui Tismăneanu din raportul pe care Băsescu l-a citit în Parlamentul României?

Dar nu numai memoria academicianului Ion Petrovici tulbură liniştea directorului de la Institutul pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel”. Alexandru Florian a pornit o acţiune de desfiinţare a memoriei singurului scriitor român căruia i s-a decernat de către francezi premiul pentru literatură Goncourt, Vintilă Horia, al cărui centenar s-a sărbătorit în decembrie anul trecut. Bazându-se pe un dosar falsificat de Securitate în 1960, Florian a îndrăznit să pretindă retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat post-mortem scriitorului cu acest prilej de Primăria oraşului Segarcea. “Vânătorul de legionari” invoca tot o sentinţă a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946 deşi se ştie că persoana condamnată atunci era vărul scriitorului care şi-a ispăşit pedeapsa murind în puşcăriile româneşti. Vintila Horia însă trebuie pedepsit să dispară din memoria românilor şi sentinţa trebuie să fie rostită de un “urmaş” al Alexandrei Sidorovici pentru că a spus: “Eu sunt un anticomunist!” sau “Nu simt nici un fel de nevoie de a-mi justifica non-legionarismul. Ruşine e să fi fost român şi comunist!” sau “Pe mine nu m-au atacat reprezentanţii nu ştiu cărei etnii sau ai nu ştiu cărui regim politic. M-au atacat duşmanii omului!”. Alexandru Florian citează un articol scris de Vintilă Horia în revista “Sfarmă piatră” în care acesta pomeneşte de faptul că, în timpul retragerii armatei din Basarabia, după dictatul impus în 1940, comuniştii evrei au ucis ofiţeri români. Un fapt înscris în istorie. Şi tot istoric este faptul că trupele române au ocupat oraşul Budapesta pe 8 august 1919, atunci când soldaţii români şi-au atârnat opincile în vârful parlamentului maghiar. Oare câţi români ştiu astăzi că, în acel moment, ţara vecină se numea Republica Sovietică Ungaria? În acel moment, românii au reuşit stăvilirea răspândirii bolşevismului în Europa. Oare asta nu vor să uite Alexandru Florian şi toţi ai săi? Pentru asta trebuie ca românii să rămână fără istorie, să nu mai ştie importantul rol pe care l-au îndeplinit timp de secole în acest loc de pe harta lumii? Pentru asta ne sunt scoşi din morminte şi scuipaţi strămoşii?

Celor care se grăbesc să spurce totul aruncând anatema antisemitismului le voi cita, în încheiere, din interviul acordat de filozoful italian Giorgio Agamben revistei franceze “Nouvel Observateur” în septembrie 2015. Autorul italian se referea la caietele filozofului Heidegger spunând: “Este important să lămurim utilizarea şi semnificaţia cuvântului ‘antisemit’. Din motive istorice pe care le cunoaştem cu toţii, acest cuvânt desemnează ceva ce are a face cu persecuţia şi exterminarea evreilor. Nu ar trebui însă folosit acelaşi cuvânt pentru opiniile asupra evreilor — oricât de eronate sau debile —, dar care nu au nici o legătură cu acele fenomene. Or, tocmai asta se întâmplă neîncetat. Şi nu numai în legătură cu Heidegger. Dacă orice cuvânt critic sau negativ despre iudaism, chiar conţinut în note private, este condamnat ca antisemit, aceasta ar scoate iudaismul în afara limbajului”.

Autor: Acad. Eugen Mihaescu

Sursa: Cotidianul

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” Daniel 3:18

Daniel 3

Cuptorul de foc- https://sdarm.md/prophecies/profetiregi/regiprofeti42

Câteva clipe în cuptor

Pentru a compromite Adevarul, Valoarea, Tariceanu nu mai are nicio jena. Explica cu seninatate de ce politicienii corupti trebuie sa fie numiti in functii importante din stat

Cum Elveția și-a rezolvat problema gunoiului stradal?

B-Iata citeva Semne premergatoare lui Antihrist

După 1989, ne-am făcut de „Panama”

Cade TENCUIALA de pe SCENARIUL ÎNGROPĂRII României! Românii au DREPTUL la ADEVĂR! NU suntem PIGMEII LOR!

România, colonia oricui

Iadul ”sclavelor” românce din Ragusa: Agromafie, petreceri sexuale și ”omerta”

agromafia.jpg

Interviul acordat RFI de Miruna Căjvăneanu, ziarist român stabilit în Italia, președinte al asociației Europaeus:

Aproape jumătate din aceste femei au între 20 și 40 de ani și provin din nordul Moldovei

Un preot a dezvăluit adevărul despre ”petrecerile sexuale” cu românce

Unele femei acceptă rolul de victimă pentru a câștiga 20 – 30 de euro pe zi

Ajutorul, greu de cerut

Recuperarea victimelor, anevoioasă

Arderile de gunoi

Gropile de gunoi din București

Afacerea deșeurilor

Unde ajunge gunoiul

Proiectele sau lipsa lor

Probleme și cu gropile de gunoi din țară

Nu sunt gropi, dar importăm deșeuri

Adauga un comentariu

Editorial

Opinia cititorului

Agropedia

Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!” Daniel 3:18

Daniel 3

Cuptorul de foc- https://sdarm.md/prophecies/profetiregi/regiprofeti42

Câteva clipe în cuptor

B-Iata citeva Semne premergatoare lui Antihrist

După 1989, ne-am făcut de „Panama”

Cade TENCUIALA de pe SCENARIUL ÎNGROPĂRII României! Românii au DREPTUL la ADEVĂR! NU suntem PIGMEII LOR!

România, colonia oricui

Acad. Eugen Mihăescu: Vânătorii de români…

Dragi compatrioti, Romanii au nevoie de adevar , si nu de mai multe minciuni,care aduc pierderi colosale acum,dar moartea vesnica…

https://asociatiagenesis.wordpress.com/2016/08/01/care-sunt-jurnalistii-si-formatorii-de-opinie-care-figureaza-pe-statul-de-plata-al-puscariasului-sorin-ovidiu-vantu/

Ana Blandiana a ținut la Cluj un discurs fulminant împotriva MULTICULTURALISMULUI și ÎMPOTRIVA GLOBALIZĂRII ATEE practicată de ELITELE PROGRESISTE MONDIALE. Mircea Toma abonatul la banii lui Soros a calificat discursul drept “LEGIONAR”

Ana Blandiana: “Astăzi nu se cunosc numele celor care au hotărât amestecul (etnic): în mod paradoxal democratizându-se și liberalizându-se, noțiunea de putere a devenit tot mai ocultă, iar dimensiunile ei, care nu mai sunt la scară umană, o împiedică să se personalizeze”

Discursul doamnei Ana Blandiana – ISTORIA CA VIITOR

Pe vremea pătrunderii creștinismului, Roma se pare că nu avea mai mult de 60.000 de romani la o populație de un milion de locuitori , ceilalți erau veniți din alte regimuri ale globului.

Nu mă refer aici la popoarele migratoare, ci la procesul chimic de amestec al raselor și etniilor. Astăzi 50% din populația Londrei este neengleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa

Astăzi nu se cunosc numele celor care au hotărât amestecul: în mod paradoxal democratizându-se și liberalizându-se, noțiunea de putere a devenit tot mai ocultă, iar dimensiunile ei, care nu mai sunt la scară umană, o împiedică să se personalizeze

Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva

Aproape religie și mai mult decât politică, corectitudinea politică a trecut drepturile omului de la condiția de credință la aceea de dogmă, o dogmă care, ca orice dogmă, evoluează în afara spiritului critic și poate deveni, în situații neobișnuite, amenințătoare

Political correctness este pur și simplu un ordin care nu se discută, ci se execută, iar cei ce nu o fac trebuie să se pregătească să tragă consecințele

Political correctness nu era pentru estici decât o altă formă a cenzurii interioare, pe care am considerat-o întotdeauna mai periculoasă decât cenzura pur și simplu

“Islamismul ține de ideologia politică nu de credința religioasă – scrie Thierry Wolton

Societățile tradiționale aveau memoria în centrul devenirii lor. O generație călca în urmele pașilor generațiilor precedente Erau niște societăți tradiționale în care fiii făceau ceea ce făcuseră părinții și părinții ceea ce făcuseră bunicii

Una dintre cele mai citate fraze în ultimul deceniu al secolului trecut a fost fraza lui André Malraux despre secolul 21 care „va fi religios sau nu va fi deloc”. Se va fi gândit Malraux la religia islamică?

Soljenițîn – cel care reușise să declanșeze nu numai sfârșitul comunismului ca sistem, ci și sfârșitul comunismului ca iluzie – vorbea despre declinul curajului în Occident „un declin sensibil mai cu seamă în pătura conducătoare și predominant în lumea intelectuală”.

Cele 2 brate inarmate ale masoneriei cosmice sunt la cutite,inainte de …”impacare”

LOVITURĂ PENTRU REȚEAUA PROGRESISTĂ DE LA ONU. Donald Trump vrea să reducă fondurile alocate ONU. SUA contribuie anual cu 10 miliarde de dolari. Analiză: Din cine se compune Rețeaua Progresistă Mondială?

IATA din cine e formată rețeaua progresistă mondială ?

1. Puterea Politică Progresistă

2. Rețeaua de Propagandă Progresistă din Massmedia

3. Rețeaua Financiar Bancară Progresistă

4. Rețeaua Multinaționalelor Progresiste

5. Rețeaua de ONG-uri şi de organizații progresiste ce formează aşa zisele “societăți civile” din diverse țări.

6. Organizațiile politice informale care coordonează de fapt întreaga rețea

7. Justiția Progresistă

8. Rețeaua de activiști progresiști și neomarxiști din Universitățile de Stat

II. Cine se opune rețelei progresiste mondiale ?

1. America condusă de Donald Trump

2. Israelul lui Benjamin Netanyahu

3. Turcia lui Erdogan

4. Grupul de la Vişegrad, îndeosebi Ungaria şi Polonia

5. Partide din diferite țări

Iadul ”sclavelor” românce din Ragusa: Agromafie, petreceri sexuale și ”omerta”

agromafia.jpg

Interviul acordat RFI de Miruna Căjvăneanu, ziarist român stabilit în Italia, președinte al asociației Europaeus:

Aproape jumătate din aceste femei au între 20 și 40 de ani și provin din nordul Moldovei

Un preot a dezvăluit adevărul despre ”petrecerile sexuale” cu românce

Unele femei acceptă rolul de victimă pentru a câștiga 20 – 30 de euro pe zi

Mai avem 47 de milioane de sclavi în lume. Victimele exploatării prin muncă ajung să fie exploatate sexual

Ajutorul, greu de cerut

Recuperarea victimelor, anevoioasă

REGIMUL ILIESCU – PARADIS AL TERORISMULUI INTERNATIONAL-a sponsorizat terorismulFILIERA HAMAS

Ilici Iliescu i-a improprietarit si cu aur pe tiganii sai

Lovitura de stat valutara data de Ion Iliescu si gasca sa de KGB-isti

Revelion fără gașca lui Ion

Conţinutul unei Reforme -Iosif Ţon

Iosif Ţon

Milionarii de azi ai Romaniei feseniste sunt foste scursaturi ai clanului Ceausescu si…

Anunt infricosator facut de miliardarul ce detine ALIBABA „În următorii 30 de ani lumea va cunoaşte mai mult durere”

Teroristii lui Iliescu din 89 au fost rasplatiti cu averea obsteasca-la praznicul komunismului… Mafiotii arabi protejati de regimul Ion Iliescu…

Pomelnicul mafiotilor lui Ion Iliescu-LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA’ CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDARE

O gaşcă ce a distrus România: gaşca Ion Iliescu (I)…

Caracatita bancara: marile inginerii financiare ale mafiei erei Iliescu…

Cum a constituit Ion Iliescu tribunalul exceptional care l-a judecat pe Ceausescu…

Pesedistii iau comisioane pentru contractele cu gunoaie si liberalii incaseasa palme… Analiză: România,-groapa EUROPEI, țara care importă deșeuri fără să aibă gropi de gunoi

Arderile de gunoi

Gropile de gunoi din București

Afacerea deșeurilor

Unde ajunge gunoiul

Proiectele sau lipsa lor

Probleme și cu gropile de gunoi din țară

Nu sunt gropi, dar importăm deșeuri

Adauga un comentariu

Editorial

Opinia cititorului

Agropedia

Dragi compatrioti,
Romanii au nevoie de adevar , si nu de mai multe minciuni,care aduc pierderi colosale acum,dar moartea vesnica…