Ei ne-au minţit, pentru bani, dar acum, şi pietrele îi întreabă pe slujbaşi:”… Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mâniaviitoare? Faceţi, dar, roade…” (Matei 3/7-8)

Dacă pe data de 22 decembrie 1989, mă prindea Minciuna transmisă la TVR, ca pe unul dintre cei mai neînsemnaţi preoţi, spuneam contribuabililor: Iartă-mă Popor Român. Mai plătit, dar eu te-am minţit cu false învăţături şi datini nebiblice. Te-am păcălit să te rogi la pereţi văruiţi, devenind tu însuţi un om rece, dur, chinuit, rău. Te-am amăgit să te rogi şi la fotografii aurite, în loc să îţi spun a te închina Tatălui în Duh şi în Adevăr, prin singurul Sfânt, Sfânt, Sfânt Isus Hristos. Ţi-am spus să te rogi la fotografii mute şi surde, pentru ca să o duci din rău în mai rău, să te am la mână cum vreau eu! Acum recunosc că n-am avut nevoie de creştini deştepţi, pentru a le da socoteala la minciunile propovăduite. Altfel ţi-aş fi deconspirat ca toţi cei ce se închină la statui, cruci, icoane mute seamănă leit cu obiectele de cult, de închinat, adică oameni reci, duri, săraci, nevoiaşi, neajutoratori, egoişti, răi. Aşa cum tu nu te închini la fotografia mamei sau tatălui, pentru a-ţi da mâncare, sau mângâiere, ci t e adresezi părinţilor în persoană, tot aşa şi lui Dumnezeu te rogi Lui prin Isus, nu prin fotografii, picturi iconate. Nu fotografia ori sfinţii te ajută.De aceea până la Dumnezeu te MĂNÂNCĂ SFINŢII şi o duci rău, că te rogi la pereţi, la fotografii mute şi surde, la icoane ce nivelează calea Fiarei. Omul devine precum idolul la care se închină-rece, dur, împietrit. În timp ce stă scris negru pe alb în dicţionarul limbii române ca POCĂIT, POCĂÍ, POCĂINŢĂ, ÎNSEAMNĂ a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni, şi a o rupe cu păcătuirea, preoţii dinainte şi de după 89 au făcut o sperietoare din POCĂINŢĂ! Iată de ce hoţia şi golănia, tâlhăria şi lenevia, cârtirea şi avortarea ori alte roade ale NEPOCĂINȚEI, credinţei false, se întronează peste tot în societate, şi înghit adevărul, cinstea, omenia, mila, iertarea, împăcarea, belşugul… Biblia abunda de îndemnul dat de Dumnezeu pentru pocăinţă:” “Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să…” (F A. 2/38). “Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2/4)

” Domnul… doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină

la pocăinţă.” (2 Petru3/9)

În timp ce preoţii cei mai de seamă l-au răstignit pe Isus şi apoi au mituit pe soldaţi pentru a minţi că l-au furat… (pocăiţii s.r.), tot aşa se întâmplă în zilele noastre. Cei mai de seamă slujbaşi fac tot ce pot pentru a păcăli oamenii pe banii lor ca iertarea, împăcarea cu Tata se face prin bani, pomeni, lumânări, pupat oase microboase şi icoane aurite pe dinafară, dar seci, mute şi surde, care nu ajută cu nimic. Aceste false învăţături contribuie la răstignirea oamenilor creaţi de Dumnezeu, dar prostiţi de preoţi idoli şi zei, scursături din puţuri seci, păcătoase! “De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42/6)” Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap 2/5”).

El zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3/2) Vai de tine slujbaş care minţi pe contribuabili pentru câştiguri mârşave și nu cu dragoste (Petru…), Vai de tine Românie… “Vai de tine, Horazine!”, a zis El. “Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşa.” (Matei 11/21)

AR TREBUI CA TOATE INFRACŢIUNILE SĂ FIE ATRIBUITE SLUJBAŞILOR, CĂCI EI AU RĂSTIGNIT ŞI ÎNGROPAT DE VIE POCĂINŢA

Deşi în dicţionar mai scrie că a fi POCĂIT, ÎNSEAMNĂ a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele PREOŢII CEI MAI DE SEAMĂ AU instigat pe oameni la nepocăință, deci la neîmpăcarea cu Adevărul, deci la înteţirea infracţionalităţii! Iată de ce sunt în creştere minciunile, furturile, tâlhăriile, corupţia, nemunca, bârfa, avorturile, crima şi celelalte roade ale falsei credinţe strămoşeşti, scrise în Galateni 5/19-21). Să nu uităm că oricărui preot,” I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de…!” (Ap.2/21). “… Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!” (Ap.3/19).

Ne trebuie: „Pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul Nostru Isus Cristos”, pentru făptuire Duhovnicească (Fapte 20:21)

Fără pocăinţă, iată doar câteva roade ale “creştinului” de duminică, de facebook, de sifoner, surprinse din Cartea Osea: necinste (cap 4/1,2); crime şi vărsări de sânge (cap 5/2,6/8), hoţii la drumul mare săvârşite inclusiv de preoţi (6/9,7/1), imoralitate naţională (4/2,11 şi 7/4), necinste în comerţ şi chiar în justiţie (10/4 şi 12/7), idolatrie demonică, care duce la sărutat de viţei şi omorât de oameni (4/12,13; 8/5; 10/1,5; 13/2), beţie (4/2,7/5) insensibilitate faţă de Creator şi lipsă de pocăinţă (4/4; 13/14) Pocăinţa este “cheia dumnezeiască” dăruită oricui, dar numai cine o caută, o găseşte, o foloseşte, doar prin Uşa Isus întorcându-se Acasă, la Dumnezeu pentru veşnicie. De aceea ne este dată pocainața, pentru iertare, regăsire, împăcare vindecare, eliberare de sub dictatura păcătuirii, mătăniilor, taxelor, formalismului religios şi idolatriilor cultice.

Pocăinţa este o moarte faţă de necredinţă, faţă de păcatul injectat, semănat de -satan, pentru o înviere în credinţa prin Isus… Cine nu crede, acum, aici, până la urmă… „Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3). „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică” (Mat.25:46) „vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică” (2 Tes. 1:9).