Nici un om nu pate ierta sau milui Dumnezeieşte, dacă nu îl are pe Isus,din care sa izvorasca iertarea,mila. Nimeni nu poate iubi ori sluji Duhovniceşte dacă nu îl are înăuntru pe Isuss,plămădit din asemenea bunătăţi. El care este Dragostea dăruită pentru noi fără pomeni sau bani, poate totul. Căci “dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.
Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţă va avea sfârşit. Dar…” (1 Cor 13/4-8) De ce să nu ne lăsăm încoronaţi cu bunătatea, sfinţirea, frumuseţea Lui? Căci” El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru că în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Col 1/18) Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Col 2/9-10)” El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.” (Fil.3/21)
Pentru ca trupurile noastre moarte să nu zacă” în piaţa cetăţii celei mari” (Ap 11/8), şi având în vedere că Trupul lui IIsus se frânge pentru noi, căci este Pâinea vieţii, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” (1 Cor 10/17)
Fiecare dintre noi putem deveni pentru semeni, cum se zice-omul-piinea lui Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie să ne innoim,adică lăsăm plămădiţi din floarea fainii şi din virtuţile, roadele Duhovniceşti… Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsură de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” (Romani 12/1-5) Să nu împovărăm omul, să nu condiţionăm încreştinarea, pocăinţa, naşterea din nou prin fel şi fel de dogme, teorii, fapte ale Legii. Pentru că,” Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii… Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Gal 2/16-21