Publicat la:
Aprilie 27, 2021
Comerț la negru- ANAF evită controlarea celor 20 de mii de biserici. Banii negri ai Bisericii miliardare, ascunși în sutane! Unde au fost serviciile secrete în timpul jefuirii Ţării?…Asa a fost construit PeSeDe-ul…Fraudă! Foști șefi APIA, reținuți de procurorii DNA… Economia și inșii fertili, buni de muncă grea… Prof. univ. STELIAN DUMISTRĂCEL: „SE VA AJUNGE IARĂȘI LA O SOCIETATE ÎN CARE NUMAI ELITA VA ȘTI SĂ SCRIE ȘI SĂ CITEASCĂ!”…Spuneți NU experimentelor cu plante modificate genetic… Partidele politice, STRUCTURI MAFIOTE extrem de bine organizate…ASASINI ECONOMICI- TERORIȘTI ȘI CRIMINALII NATIONALI SI GLOBALI ne acapareaza si ultima farima din Averea Obsteasca 
Domnilor creştini de pretutindeni, care aveţi inima împărţită şi umblaţi cu un ochi privind la Domnul şi cu altul la Doamna “lume”! Dacă ziceţi că sunteţi în Isus şi El este în voi, de ce nu trăiţi precum a trăit Isus,” divorţat” de amanta lume… (1 Ioan 2/6 etc) De ce nu-l ubiti pe El, nu pe ea? De ce nu vă lipiţi tare de Bine? Acum, când sunt vremurile de pe urmă, aşa iubiti Venirea şi astfel aşteptaţi întâmpinarea Mirelui? De ce n-o rupeţi cu păgânătatea? De ce nu vă faceţi Una cu Domnul, nu cu Doamna Amantă! Nu vă ajunge dezmăţul,curvia ,preacurvia? Va ajunge destrăbălarea! Isus caută oşteni (mieluşei), pentru a-i înrola în Armata Famenilor! Nu mai treceţi nepăsători pe lângă lumea care zace în cel rău (Ioan, cap.5/19)
Guvernul SUA a “născut”… Domnilor creştini de pretutindeni, nu mai practicaţi “comerţul neprihănirii”, al cârpelilor (Matei 9/16-17); În zadar îi cereţi uneori iertare, alteori pocăinţă, milă, dragoste, ori… Faceţi-vă Una cu moartea lui, şi pentru sezualitatea demonică şi primiţi Plinătatea Dumnezeirii…Cine conduce totuși lumea?etc
( CINE CONDUCE LUMEA?) – PIRAMIDA PUTERII -detaliat pe familii, dinastii, institutii internationale etc –Cum manipuleaza presa si mass media omul de rand pentru Noua Ordine Mondiala, Noul iluminism…FOTO Sclavia modernă: OMENIREA SE AFLA IN PLIN RAZBOI MONDIAL CLIMATIC DE CATIVA ANI…Operațiunea Coronavirus funcționează mână în mână cu Agenda Nanotehnologiei…Hotia,minciuna-fesenia are picioare scurte…Clotilde Armand către Ciolacu: „Recuperez fiecare leu pe care l-aţi furat de la cetăţenii Sectorului 1!”FMI distruge suveranitatea statelor si le duce spre faliment economic financiar (pol95)…Libertate vs Sclavie. Iluzie versus Adevar. Suntem neo sclavi muncitori dar traim in iluzia ca suntem liberi. NWO, omul zombie si sclavia moderna (nom)
Planul de mântuire al lui Dumnezeu- Ce este sau ce înseamnă mântuirea? Ce este un plan și de ce era nevoie de un plan de mântuire? Cum definim planul de mântuire a lui Dumnezeu? Ce implică acest plan în viața noastră, a oamenilor secolului XXI? Cum pot să fiu mântuit? Ce trebuie să fac după ce sunt mântuit?…Evanghelia, Evanghelizarea şi Evanghelizatorii …Vorbirea în limbi, de Grant Steidl… ‘MEDITATII -CUVINTE DE MANGAIERE’
…………………………..
Spuneți NU experimentelor cu plante modificate genetic
Români, spuneți NU experimentelor SUA și aprobate de UE cu plante modificate genetic pe teritoriul României! Împotriviți-vă acestor experimente cu plante modificate genetic, plante care au efecte dezastruoase asupra sănătății voastre și a copiilor voștri.
Aceste plante modificate genetic, fie că sunt consumate de om, fie de animale a căror carne intră în alimentația umană, pot genera o serie de boli, inclusiv cancer, scăderea sistemului imunitar și chiar modificări ale ADN-ului uman.
Toate mamele din România care vor să-și vadă copiii crescând sănătoși ar trebui să ia atitudine împotriva acestor acțiuni care ne transformă în COBAII SUA și UE.
Citiți și despre Monsanto, Codex Alimentarius de altfel, căci ei sunt în spatele acestor prostii, scopul fiind reducerea populației la nivel global. Știrile TV sunt o spălare de creiere și manipulare în masă.
Politicienii români sunt doar niște marionete
Oricât de feciorelnic s-ar comporta birocrații de la Bruxelles, trebuie să înțelegem că atomizarea Europei se potrivește de minune scopului proiectului european. Cu națiuni mici, lipsite de putere și fundamente, te poți juca mult mai ușor, poți stabili reguli mult mai stricte și le poți coordona extrem de eficient.
Aceasta s-a dorit de la bun început, iar snoava conform căreia noile națiuni nu vor fi primite în UE este doar o zicere. Nu doar că vor fi primite, dar li se vor face concesii mai mari decât importanța lor.
Atomizarea a fost din start planul secret pentru „unificarea” Europei. De aceea doar Germania s-a unificat, în timp ce alte țări s-au divizat și continuă să fie dezmembrate pe criterii etnice!
Pentru noi lucrurile ar putea arăta foarte urât. Nu este exclus ca, în final, după episodul „Ținutul Secuiesc” să avem de-a face cu secesiunea Transilvaniei, care se pregătește încă din anul 1989. De o groază de timp se desfășoară o propagandă radicală (tot via UE-SUA), care sugerează o superioritate a ardelenilor față de ceilalți români. Mai mult, „superiorul ardelean” este – culmea! – cel asuprit de „nemernicii de sudiști” și „mitici”, obișnuiți să trăiască pe spatele său. O retorică falsă, care poate fi contrazisă cu ușurință de oricine ar vrea să studieze structura PIB-ului.
Dar, în fața propagandei nu poți lupta cu logica! Se vor găsi probabil numeroși isteți gata să demonstreze că este greșit și cum vor trăi ei mai bine dacă se vor despărți de „asupritori”. Este inutil să intri într-o asemenea confruntare. Pentru mulți viermele a fost inoculat și, din nefericire atât pentru ei, cât și pentru noi, „binefacerile” vor deveni vizibile abia după ruptură.
UE și SUA înseamnă distrugerea economiei locale, supraimpozitare, colonizarea României, șomaj și distrugerea clasei de mijloc
Constatăm că situația României se înrăutăţeşte, suntem folosiți doar ca piață de desfacere pentru Occident și forță de muncă ieftină. Se încearcă obstrucționarea agriculturii prin mijloace autohtone, se distrug practic posibilitățile micilor agricultori de a practica agricultura cu mijloace naturale. Un alt exemplu este acela cu rigorile aplicate recoltării laptelui și multe, multe altele.
Voinţa de a intra în UE şi NATO nu a fost a poporului român, ci a politicienilor cumpăraţi de cei din afara ţării. Poporul a fost convins prin acţiuni concertate de propagandă şi manipulare în masă. În primul rând, populaţia habar nu avea despre ce e vorba.
În România, în prezent, legile se fac conform dispoziţiilor de la UE, de la FMI, Banca Mondială şi alte asemenea instituţii mafiote. Un lucru mai puţin cunoscut de populaţie, dar foarte bine cunoscut de unii politicieni, este că, prin Tratatul de aderare la UE, României i se limitează dreptul de a face agricultură, pentru a nu face concurenţă celorlalte state. Pe urmă, legile din România sunt mai puţin importante în raport cu cele europene sau cu directivele europene. Citiţi articolul 148 din Constituţie!
Articolul 148
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) .
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Totuşi, ca soluţie, noi am vedea mai multă solidaritate între români.
România, prin integrarea în structurile UE și NATO, a trebuit să respecte niște clauze care au distrus țara
1. Distrugerea armatei tradiționale românești.
2. Distrugerea industriei sau vinderea pe nimic pentru a nu concura produselor străine.
3. Vinderea marilor companii care administrau bogățiile naturale ale României (Petrom, Electrica, Distrigaz) către marile monopoluri străine, toate profiturile acestor companii plecând către țările de origine.
4. Vinderea pe nimic a bogățiilor solului și subsolului.
5. Închiderea minelor sub motivul fals al nerentabilității.
6. Slăbirea financiară a statului, intenționat, ca să nu poată ajuta economia în concurența cu marile monopoluri străine.
7. Importul corupției generalizate de la imperialiștii americani și vest-europeni (vezi cazurile Bechtel, Microsoft și EADS).
8. Impunerea spre vânzare a tuturor băncilor românești sau falimentarea acestora (cazul Bancorex etc.), astfel încât statul nu mai are nicio pârghie de control și de ajutor, fără a se împrumuta la băncile străine jefuitoare.
9. Creșterea alarmantă a șomajului, dispariția locurilor de muncă, plecarea forței de muncă, în special a celei (super)calificate, în țări bogate, care contribuie implicit la ridicarea bunăstării acelor țări în detrimentul României.
10. Destrămarea a sutelor de mii de familii românești, prin aceste plecări pe meleaguri străine și depopularea forțată a României pentru crearea unui spațiu vital pentru alte etnii.
11. Plata anuală la bugetul UE, FMI, BM, NATO etc. a miliarde de euro. Cheltuirea cu FMI, BM, UE, NATO și corporații occidentale a miliarde de euro anual pentru organismele create artificial, chipurile pentru gestionarea fondurilor europene, organisme de control etc.
12. Datoria actuală, de peste 150 de miliarde de euro, nu poate fi plătită nici în zece generații, deoarece suntem strangulați chiar de cei care ne-au îndatorat pentru interesul lor.
Corupția, importată și ea!
Se vorbeşte mereu despre corupţi, dar niciodată despre cine i-a corupt pe corupţi şi cine i-a urcat în funcţii. Nu e nimic în neregulă cu ADN-ul nostru moral, alte ţări sunt mult mai corupte decât noi. Soluţia ca să trăim mai bine este să ne câştigăm independenţa faţă de UE, SUA şi finanţele occidentale.
Imperialiștii Occidentului, nelegiuiți capitaliști: UE, SUA, NATO, FMI (oculta iudeo-masonică) vor cu orice preț îndobitocirea omului, controlul total și puterea globală pentru a submina și distruge națiunea, cultura, familia, religia, tradiția popoarelor și a forma o babilonie globală antihristică, antiumană: Noua Ordine Mondială.
Pentru asta au inventat două ideologii satanice: capitalismul și comunismul. Capitalismul, societatea de consum – pâine și circ (mai mult circ!) –, a avut succes mai mare decât comunismul pentru că a mizat pe slăbiciunile și viciile omului. Pentru îndobitocirea omului se folosesc mijloacele de control și manipulare a informației, mass-media, pe care au pus monopol (TV, radio, ziare, net) și mijloace financiare si economice (privatizări, liberalizări, investitori, bancheri, asigurări, pensii private), prin corporațiile lor, pentru coruperea guvernelor, pentru acapararea resurselor, și pentru a fi dependenți economic și financiar de politica lor antihristică, cu concursul trădătorilor de neam.
200 de corporații patronate de oculta iudeo-masonică dețin forța economică și politică a 140 de țări sau, altfel spus: 1 la sută dintre oameni dețin mai mult de jumătate din bogăția lumii. Acolo unde nu reușesc îndobitocirea, ocuparea și jefuirea popoarelor, iar acestea își apără prin naționalism și patriotism resursele, economia, cultura, tradiția, familia… nelegiuiții din Occident provoacă revolte, conflicte, războaie pentru a invada și jefui acele popoare – exemple: Ucraina, Serbia, Afganistan, Irak, Siria, Egipt, Libia, Liban etc.
Astfel, omul îndobitocit, bulversat prin „dezbină și stăpânește”, „crize”, „pâine și circ”, grija zilei de mâine, infracțiuni, va fi manipulat și controlat ca un animal, după care ei vor veni ca „salvatori”, dar în condițiile și cu mijloacele lor: „pâine și circ”, cip și card.
Să scăpăm de SUA, NATO, FMI şi UE
Atât timp cât suntem în UE şi NATO şi suntem controlaţi de americani şi FMI, întotdeauna vor fi corupţi. Corupţia este metoda prin care ocupanţii străini ne controlează şi ne jefuiesc ţara.
Lista afaceriștilor români implicați în “Panama Papers”
Rise Project a publicat o listă cu cele mai importante figuri care au achiziționat societăți offshore de la avocații Mossack Fonseca. Pe lista publicată apar nume cunoscute, dar și unele mai puțin cunoscute.
Printre oamenii de afaceri care apar în lista publicată duminică de Rise Project se numără: Corneliu Iacobov — fost politician PSD și fost proprietar al rafinăriei Rafo Onești, Gabriel Comănescu — CEO GSP, Mougel Regis Charles Claude — om de afaceri francez care a adus în România lanțurile de magazine Cora și Auchan, Ion Țiriac, Robert Roșu — fondatorul casei de avocatură Țucă, Zbârcea și Asociații, Ilie Busuioc — patronul Ocean Fish, Ionuț Costea — vicepreședinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, dar și președinte al EximBank, directori OMV Petrom etc.
Aici puteți consulta lista afaceriștilor români care au comandat societăți offshore avocaților Mossack Fonseca.http://www.riseproject.ro/panamapapers/
“Documentele făcute publice de John Doe și analizate de noi au scos la suprafață afaceri subterane care explică astăzi evenimente din ultimii treizeci de ani. Astfel, am înțeles mai bine legăturile din România dintre Țiriac și Klaus Mangold, important om de afaceri german, Remus Truică și Beny Steinmetz, unul dintre cei mai importanți afaceriști israelieni din lume, Elan Schwartzenberg și magnatul media Rupert Murdoch, Jean Claude Gandur și unul dintre cele mai importante zăcăminte de aur din România”, notează publicația.
Rise Project ține să menționeze că nu este ilegal să îți înființezi o firmă în jurisdicții offshore opace ca Belize, Insulele Virgine Britanice, Gibraltar, Samoa sau Isle of Man, iar ăsta e motivul pentru care dezbaterea din jurul scandalului #PanamaPapers s-a purtat mai mult pe câmpul eticii.
Canibalism
Să tot fie vreo șaptezeci de ani de când cultura română se străduiește să-și mănânce, precum miticul Cronos, copiii. Îndată după 1945, le-a pus gând rău acelora care nu avuseseră inspirația de a se devota, avant la lettre, ideologiilor socialiste și comuniste. N-a reușit să-i stârpească, însă le-a interzis să mai publice, le-a îngropat cărțile în fondurile secrete ale bibliotecilor, i-a scos din manualele școlare, condamnându-i la un soi de moarte civilă. După vreo patruzeci și ceva de ani, când s-a produs oarecum o schimbare de regim politic, s-a schimbat și, cum zic sociologii, grupul-țintă, fiind vizați de astă dată creatorii care, din varii motive, au consimțit să fie, în forme mai mult ori mai puțin explicite, purtătorii de mesaj ai ideologiei comuniste.
Au fost scoase de la naftalină scrierile publicate de aceștia în anii 50, căutându-se în paginile lor dovezile de adeziune la tezele autorizate din epocă, au fost scotocite ziarele și revistele vremii, pentru a fi scoase la lumină declarațiile de susținere a regimului instalat după război și, pe baza lor, s-au rostit cuvinte grele și s-au formulat acuzații și condamnări la ștergerea din memoria publică. Nici această a doua dezlănțuire canibalică n-a fost tocmai un succes, însă pe durata ei au fost terfelite o serie de personalități culturale și artistice inter- și postbelice precum Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu sau Marin Preda, învimuite de colaboraționism. Era, ca și în anii 50, modalitatea epocii de a proceda la receptarea critică a moștenirii culturale. În fine, după alte două decenii, tentativele de punere la zid a valorilor noastre naționale s-au îndreptat către altă categorie de creatori, și ei de prim rang, care s-ar fi făcut vinovați în tinerețe de simpatii față de mișcările de extremă dreaptă, ale căror idei le-ar fi îmbrățișat și la ale căror acțiuni ar fi consimțit, dacă nu fățiș, atunci măcar nerostindu-se public împotrivă-le. Principalele victime ale acestei din urmă campanii de devorare a valorilor culturale românești au fost și sunt Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Petre Țuțea, acuzați de legionarism, antisemitism și xenofobie, adică de ceea ce astăzi poartă numele generic de incorectitudine politică.
E interesant de observat că toate aceste dezlănțuiri inchizitoriale nu s-au întemeiat pe o sporită exigență axiologică, ci au avut la bază rațiuni strict ideologice. O creștere a pretențiilor artistice și, deci, o selecție ceva mai drastică a valorilor încă ar fi fost de înțeles, mai cu seamă că ar fi contribuit la temperarea receptărilor entuziaste, de atâtea ori păguboase în istoria culturii noastre. Dar o triere în funcție de conformitatea cu o ideologie politică, prin forța lucrurilor efemeră, reprezintă o viciere a judecății de valoare și, implicit, o întoarcere în timp la faza premaioresciană a cântăririi faptelor de cultură.
SFATURI DE VIAȚĂ DE LA BĂTRÂNII JAPONEZI
Batranii japonezi au facut o lista cu 25 de sfaturi pentru cei tineri care le vor lua locul intr-o zi. Ei spun ca daca iti rezervi macar 10 minute pentru a citi aceste sfaturi vei reusi sa treci mai usor prin viata.
- Sa fii ceea ce esti!
Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat. - Trecutul
Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. - Frica sa gresesti
Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut. - Problemele
Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem. - A minti
Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine. - Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.
esti pregatit … Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa? - Relatii din motive gresite
Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur. - Relatii noi
Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine. - A concura cu toti ceilalti din jurul tau
Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana. - Invidia pe ceilalti
Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: “Ce am eu si toata lumea isi doreste?”. - Mustrarea pentru greselile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina. - Cumpararea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia … Completati voi lista mai departe. - Asteptarea fericirii de la ceilalti
Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva. - A trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te
Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge. - A plange de mila
Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi. - A tine suparari
Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna “Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci iertarea inseamna ” Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare. - Nivelul
Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor. - Explicatii si scuze la nesfarsit pentru greseli
Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect. Frumusetea bucuriilor marunte … Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine. - Sa faci lucrurile perfect
Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit. - Calea usoara
Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar. - Lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt…
Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia – este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou. - A invinui pe altii pentru necazurile tale
Iti vei realiza visurile in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta. - Griji
Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil. - Concentrare pe ce NU vrei sa se intample
Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate. - A fi nerecunoscator
Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.
Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!
Comunicat Yad Vashem: „Nu a fost dovedit amestecul lui Antonescu în evenimentele de la Iași din iunie 1941.”
Așadar, la Jerusalim, unde ființează instituția cea mai bine informată cu privire la suferințele evreilor din perioada 1939-1945, renumitul YAD VASHEM, în urmă cu câțiva ani s-a dat un comunicat care se încheia cu fraza din titlu: „Nu a fost dovedit amestecul lui Antonescu în evenimentele de la Iași din iunie 1941.”
La ceva vreme după acest comunicat, la București, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, deputat, pe numele său AUREL VAINER, făcea cu totul altă declarație, cum că „Antonescu este singurul responsabil pentru pogromul antievreiesc de la 29-30 iunie 1941, atunci când la Iași 13.000 de evrei au fost ucişi ”. Frază care, mai înainte de orice, spune multe despre nivelul intelectual și moral al autorului. Să moară, asasinați, 13.000 de oameni și să existe un singur vinovat?! Unde s-a mai pomenit așa ceva?!
Acuzația proferată de Vainer de la înălțimea funcțiilor sale nu este confirmată de niciun document istoric, de nicio mărturie. Ba dimpotrivă, avem documente clare despre intervenția energică a generalului Ion Antonescu, încă din prima clipă când a aflat ce se întâmplă la Iași! Intervenție care a limitat dimensiunile pogromului, punându-i totodată capăt!
S-au scris mii de pagini despre „duminica aceea”, dar niciun autor nu a susținut că Antonescu ar fi vinovat, ba chiar singurul!… Frază derutantă, căci nu-ți poți da seama ce este mai mare, ticăloșia sau prostia autorului! Iar acest individ se află în fruntea comunității evreiești de ani de zile!… Să mai spună cineva că evreii sunt neam de oameni deștepți! Cum de-l suportă pe impostor?!
Tot din comunicatele YAD VASHEM desprindem altă mențiune importantă privitoare la Ion Antonescu:
„Antonescu a permis, până în vara anului 1942, continuarea legală a activității Organizației Sioniste și a refuzat cererea lui Gustav Richter, unul dintre adjuncții lui Eichman, de trimitere a evreilor din România în lagărul morții de la Belzec ( Polonia ), unde urmau să fie gazați.”
În fine, mai de curând, în urmă cu un an și ceva, la Yad Vashem a fost schimbată o frază cheie privitoare la Transnistria, provincie în care este localizat „Holocaustul făcut de români”. Fraza, cu litere de o șchioapă, afișată acum în văzul tuturor vizitatorilor de la Yad Vashem sună în felul următor:
„În Transnistria AU MURIT deportați două sute de mii de evrei.”
Pandantul acestui înscris se referă la soarta evreilor din Ucraina, aflați la dispoziția autorității ucrainene. Și la Yad Vashem aflăm că
„În Ucraina AU FOST UCIȘI sute de mii de evrei.”
Diferența între au murit și au fost omorîți este evidentă și clară la Yad Vashem! Nu însă și la București, unde Institutul Holocaustului, condus de impostorul Alexandru Florian, și Federația Comunitățior Evreiești din România, condusă de celălalt impostor, mai sus numitul Aurel Vainer, nu au dat niciun semn că au luat cunoștință de poziția Yad Vashem-ului. Cum să catalogăm această atitudine plină de venin și de resentimente anti-românești! Și, mai ales, cum să ne explicăm acest comportament?! Știm bine că purtarea celor doi așa ziși lideri nu e pe placul multor evrei din România, a evreilor „normali” și majoritari! Iar în Israel știm la fel de bine că nu sunt agreate aceste derapaje anti-românești, care ar putea avea efecte nedorite de autoritățile și opinia publică din Israel!
Cele două instituții de la București sunt bugetate de statul român. Dacă nu de dragul adevărului, măcar din recunoștință pentru lefurile în care se lăfăie, Florian și Vainer, dacă ar fi ceva de capul lor, ar trebui să se bucure de orice dovadă care ar micșora dimensiunile Holocaustului din România, ar diminua numărul victimelor evreiești, al suferințelor pe nedrept îndurate!… Ar dimina tensiunile dintre evrei și români!
Din păcate, în mod asemănător, cei doi impostori și instituțiile pe care le conduc nu au reacționat în niciun fel atunci când pe un site oficial din Israel a fost pe larg prezentată povestea piloților evrei căzuți prizonieri la români, cu ocazia raidurilor întreprinse de aviația anglo-americană asupra Bucureștiului și Ploieștiului. Mareșalul Ion Antonescu s-a implicat personal, aflăm de pe site-ul israelian, pentru a se asigura că piloții evrei nu ajung pe mâna germanilor, care îi cereau cu insistență! Consider că era de datoria liderilor evrei din România să fi făcut publicitate intensă acestor fapte de mare omenie prin care imaginea mareșalului Antonescu ar suferi o benefică corectură, o meritată îndreptare! Oricât de mică! S-ar fi bucurat toți cetățenii României să afle că în Israel nu au fost uitate faptele care onorează amintirea părinților noștri! Cumva pe Vainer și Florian tocmai asta i-ar deranja?! Cumva cei doi fac disidență față de Yad Vashem, față de evreii din Israel?!
Voi, Vainer și Florian, de ce nu vă bucurați, așa cum se bucură orice evreu normal când poate să consemneze „scene de mișcătoare solidaritate umană între evrei și români” (l-am citat pe Wilhelm Filderman)?! Ce soi ciudat de antropoizi mai sunteți?!… Căci nu vă pot considera nici evrei, nici români! Nici oameni!…
Să fie clar: în spatele mizeriilor de tot felul semnate de Vainer sau Florian nu se afă nici Israelul, nici evreimea mondială! Nici măcar evreimea din România sau din Dudești! Cei doi, și încă câțiva șmecheri expirați, ca Beriș sau Ioanid, nu reprezintă decât câtimea de rebuturi umane inerente oricărei comunități! Dar se pricep al naibii de bine să-i facă pe fraieri să creadă că au în spate tot sprijinul Israelului, al Ambasadei, al Congresului Mondial Evreiesc, al Mossadului, al Bʼnai Brith-ului etc., etc! Nu mai zic pe al evreilor din România!… Nimic mai fals!… Indivizi de teapa sus-numiților nu se reprezintă decât pe sine, numele lor nu poate fi legat decât de nulitatea propriei persoane…
…Avem legi care pedepsesc anti-semitismul! Foarte bine! Dar anti-românismul nu este pedepsit și incriminat de nimeni în România?! Quousque tandem, Vainere și Floriane, vă mai bateți joc de noi și de evreii de pretutindeni?! Până când, Parlament și Guvern român, nu-ți vii în fire și continui să nesocotești datoriile ce-ți revin ca parlament și guvern român?!
7 mai 2016 Ion COJA
A cui pușculiță era firma Hexi Pharma?
În Afacerea dezinfectanților ne confruntăm cu o implicare a Mafiei românești în Sistemul de sănătate. Cine are interesul ca acest adevăr să fie trecut cu vederea?
Guvernul Dacian Cioloș a luat primele măsuri din Planul decis în stare de urgență pentru a contracara Criza de încredere în Sistemul de Sănătate provocată de Scandalul dezinfectanților.
Asta înseamnă măsuri menite a descoperi spitalele unde sunt folosiți dezinfectanți dubioși pentru a le retrage. Astfel se face ceva pentru ca românii să nu se mai teamă că vor muri cu zile dacă se internează în spitale. Tot Dacian Cioloș a purces și la măsurile pe termen lung, în stare să elimine multe dintre neregulile din Sistem.
Numai că acest aspect – al măsurilor de contracarare a Crizei de încredere, e doar unul dintre aspectele Scandalului dezinfectanților.
Celălalt aspect – după opinia mea cel mai grav, se referă la Mafia care stă în spatele Afacerii.
Scriam în ediția anterioară că Mafia calabreză are două domenii preferate de acțiune în materie de bani publici:
Construcția de autostrăzi și șosele și Sănătatea.
Sunt domenii pentru a căror controlare Mafia e în stare să facă moarte de om.
Spre deosebire de Cosa Nostra, ʼNdrangheta evită confruntarea cu Statul.
Ea preferă subminarea Statului prin infiltrare.
Cazul Francesco Fortugno, vicepreşedinte al Consiliului regional Calabria, asasinat de ‘Ndrangheta, pare a contrazice această teză.
O radiografie a cazului arată însă că asasinarea a făcut parte din operaţiunea de infiltrare.
Francesco Fortugno, vicepreşedinte al Consiliului regional al Calabriei, medic de profesie, a fost ales consilier în 2005 din partea partidului politic efemer (2002-2007) La Margherita, de Centru-Dreapta.
Francesco Fortugno se opunea unor contracte ale Mafiei calabreze pentru achiziţii vizând spitalele din Calabria. A fost ucis nu din răzbunare, ci din calcul rece.
Prin asasinarea lui Francesco Fortugno se lăsa locul liber pentru un om al Mafiei, Domenico Crea, consilier regional din partea Democrat-creştinilor.
Francesco Fortugno a fost lichidat cu cinci gloanţe trase în cap de un trăgător al ‘Ndranghetei chiar în ziua alegerilor primare din partid, din 16 octombrie 2005 la Locri.
Politicianul tocmai votase şi se îndrepta spre ieşire, ca să se urce în maşină.
A căzut răpus sub privirile celor care aşteptau să voteze.
Ancheta şi procesul s-au soldat cu condamnarea la închisoare pe viaţă a patru membri ai ‘Ndranghetei.
Alessandro Marcianò şi fiul său, Giuseppe, angajaţi ai spitalului din Locri, pentru comandarea asasinatului, şi Salvatore Ritorto şi Domenico Andino, complici.
Ancheta şi procesul s-au bazat pe mărturiile unui proprietar de bar din Locri, membru al ‘Ndranghetei.
Acesta a fost declarat Nedemn de ai săi şi obligat să se sinucidă.
În Afacerea dezinfectanților ne confruntăm cu o implicare a Mafiei românești în Sistemul de sănătate. Am spus românești, pentru că la noi pătrunderea în Sistemul de Sănătate nu cere Mafiei să treacă la asasinate de înalți funcționari. Înalții funcționari colaborează cu Mafia și fără a fi măcar amenințați cu moartea. Uneori primind mită, alteori primind ordine.
Dezvăluiri în cascadă ale presei arată că firma Hexi Pharma a fost o abonată a contractelor cu statul în acest domeniu. Potrivit datelor publicate de presă, în ultimii patru ani Hexi Pharma a semnat peste 9.000 de contracte cu spitalele din România. 90% dintre contracte au fost parafate fără licitație. S-a mai dezvăluit că din 2008, de șase ani, deci, firma înșeală statul român cumpărînd dezifectanți din Germania la prețul de 7,9 euro/litru și-l dădea spitalelor din România la prețul de 75–100 euro. Dacă ne gîndim că-l mai și diluează, avem una dintre cele mai mari afaceri din perioada postdecembristă. O afacere făcută însă cu prețul îmbolnăvirii în spitale a mii de oameni, dintre care unii sigur au murit din cauza infecțiilor. Ne aflăm, așadar, în fața unui caz de asasinat și tentativă de asasinat în masă.
În uriașa afacere de corupție sunt implicate în chip inevitabil instituții ale Statului. De ce era preferată firma Hexi Pharma ? Nu cumva, pentru că o parte însemnată din acest profit incredibil mergea în buzunarele altora decît cele ale patronilor?
În buzunarele cui?
Răspunsul ni-l dă o ciudățenie.
Asistăm în prezent la un efort vizibil al Autorităților statului de a face să fie neglijat de opinia publică aspectul mafiot al Scandalului.
Desigur, Dacian Cioloș nu-și putea permite să se pronunțe public asupra aspectului mafiot al Scandalului.
La asta trebuia să se refere Klaus Iohannis.
Vă mai amintiți?
A doua zi după tragedia de la Colectiv, Klaus Iohannis și- a exprimat convingerea că ancheta va dezvălui vinovații, ba mai mult, a și lansat teza Corupția ucide. L-ați auzit în aceste zile vorbind de vreo anchetă, vorbind despre aspectul de corupție al Scandalului?
Imediat după Tragedie, DIICOT și DNA s-au grăbit să anunțe deschiderea unei anchete in rem.
Ați auzit zilele aceste de deschiderea unei anchete a DNA?
Da, DNA a deschis vineri o anchetă.
Nu, nu pentru a descoperi Mafia care a stat în spatele Afacerii, ci pentru a descoperi dacă Marian Vanghelie a falsificat listele de semnături!
Dincolo de faptul că asta confirmă interesul DNA doar pentru acțiunile de Poliție Politică, tăcerea DNA ne atrage atenția că firele Afacerii duc în locuri pe care Codruța Kovesi nu îndrăznește să le deranjeze.
Cum de altfel nici Klaus Iohannis nu îndrăznește să le deranjeze. A cui pușculiță era firma Hexi Pharma?
Ion CRISTOIU (http://www.cristoiublog.ro/)
Prof. univ. STELIAN DUMISTRĂCEL: „SE VA AJUNGE IARĂȘI LA O SOCIETATE ÎN CARE NUMAI ELITA VA ȘTI SĂ SCRIE ȘI SĂ CITEASCĂ!”
Cercetător științific al Institutului de Filologie Română „A.Philippide” și cadru didactic la Departamentul de Jurnalism al Universității „Al. I. Cuza”, prof. univ. Stelian Dumistrăcel este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați lingviști români. În privința transformărilor prin care trece limba, consideră că e nevoie de o delimitare a nivelurilor de utilizare a acesteia. „Noi privim limba română ca pe o pîine, din care toți trebuie să mănînce și toată trebuie să fie bună. Nu. Unii trebuie să știe mai mult, alții mai puțin, pe grade, în funcție de profesia la care aspiră”.
Domnule profesor, este evident faptul că noua generație vorbește mai mult. Totuși, mulți afirmă că limba română este mai săracă. Dumneavoastră, în calitate de specialist în lingvistică, apreciați limba ca fiind acum mai săracă?
Trebuie să ne gîndim, în primul rînd, la procentajul tinerilor printre vorbitorii limbii române. Nu știu dacă sunt mai mult de o treime. Deci, dacă ne-am referi numai la vorbirea lor, am putea spune că este oarecum unidirecțional sărăcită, într-adevăr, pentru că au și un vocabular mai simplu și pentru că este aglomerat cu inovații lingvistice, cu anglicisme.
Dar trebuie să ne gîndim că acești tineri se înțeleg și cu părinții lor, și la școală, cu profesorii, și cu prietenii. Spre exemplu, un tînăr student la Fizică are un vocabular mai simplu cînd vorbește cu prietenii și un anumit vocabular cînd susține un examen. Acolo vorbește despre motorul în patru timpi și află că anumite cuvinte au o altă semnificație.
Dacă ar fi o lume exclusivă a tinerilor, acest lucru ar fi o catastrofă. Oamenii își schimbă limbajul pe măsură ce cresc și trec prin diverse experiențe, aici referindu-ne și la jargon profesional.
Odată cu era digitală, limba română a fost inundată de foarte multe cuvinte preluate din limba engleză. Vă supără aceste așa numite englezisme?
Nu. Depinde însă unde sunt folosite. Pe mine nu mă deranjează anglicismele pe care tinerii le folosesc între ei, pentru că eu nu sunt obligat să fiu în mediul lor. Dar, dacă un tînăr mi s-ar adresa mie prin anglicisme („eu nu fac asta pentru că nu e cool”), l-aș suspecta de lipsă de inteligență.
Există o zonă geografică între Italia, Franța și Elvetia în care oamenii vorbesc trei limbi. Așadar, dacă ei pot vorbi trei limbi, oare noi nu putem folosi două registre ale vorbirii, unul pentru un interlocutor și altul pentru alt interlocutor? Asta înseamnă, de fapt, capacitatea lingvistică și inteligența.
„Pentru a te integra total într-o societate trebuie să-i cunoști foarte bine vocabularul, inclusiv înjurăturile”
Tinerii nu numai că utilizează frazări din limba engleză, dar adoptă și folosesc și înjurături din engleză. Cum înjură tinerii de astăzi în comparație cu celelalte generații?
Eu nu știu cum înjurau tinerii înainte, cu atît mai puțin cum înjură acum în limba engleză. Dar știu că limba română a fost caracterizată ca fiind o limbă cu un foarte bogat inventar de înjurături, foarte vulgare.
Spre exemplu, nemții nu pot înjura nici pe departe atît de colorat precum o fac românii. În orice caz, pentru a te integra total într-o societate trebuie să-i cunoști foarte bine vocabularul, inclusiv înjurăturile.
Internetul și televiziunile sunt pline de indivizi care nu vorbesc corect. Ce influență credeți că au aceste personaje asupra tinerilor?
Depinde tot de inteligență, de capacitatea lor de analiză și de reacție lingvistică. Eu cunosc mulți tineri care, ascultînd o emisiune la radio sau la televizor, cînd cineva vorbește incorect reacționează și își dau seama de greșeală, pe cînd alții pot să o adopte și să găsească o justificare: „Așa se spune și la televizor”.
Cu siguranță că tinerii au interesul de a vorbi corect. În cazul în care susții un interviu și nu vorbești corect, te pică imediat. Și atunci tu te interesezi: e bine așa sau nu? Așadar, ține de personalitatea vorbitorului dacă adoptă sau nu aceste forme incorecte din spațiul public.
Pe lîngă persoanele care nu scriu și nu vorbesc corect, spațiul public a fost invadat și de manele. Dacă acest curent nu ar fi existat, considerați ca tinerii ar vorbi mai corect ?
Influența manelelor este relativă. Eu detest exprimarea aceea și genul acela de muzică, fără nici o armonie. Arta înseamna sugestie, ceea ce te face să guști un lucru, să meditezi asupra a ceva sau să apreciezi frumusețea, nu golănia și vulgaritatea. Dacă sunt unii pe care i-ar putea influența, se poate. Nu-i putem apăra pe toți de toate necazurile.
În ultimii ani, rezultatele tinerilor la proba de limba română a bacalaureatului au fost foarte slabe. Majoritatea specialiștilor susțin că rezultatele sunt cauzate de utilizarea excesivă a internetului, platformele de socializare transformînd modul în care tinerii vorbesc și modul în care gîndesc. Sunteți de acord cu această teorie ?
Da, aceasta este într-adevăr decăderea limbii uzuale. Mi s-a întîmplat ca o studentă să îmi scrie o întreagă lucrare fără să folosească nici un semn diacritic; trei pagini de mînă fără diacritice. Deci, este o deformare.
Însă toate limbile au avut momente ca acesta. Dar, dincolo de asta, se păstrează nivelurile. Rămîne nivelul superior al limbii, nivelul public formal, care este exemplar, urmat apoi de vorbirea neîngrijită a diferitelor medii.
În principal, aici vorbim de adecvare, de abilitatea de a vorbi și de a scrie, în funcție de mediul în care te afli și, bineînțeles, de interlocutor.
„Mi se pare corect ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator, dar să scrie corect”
Deși în România internetul este considerat cauza greșelilor de scriere și de vorbire ale elevilor, în Finlanda există o propunere ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator. Cum apreciați această propunere a finlandezilor?
Este foarte bună această propunere. Cînd scrie marele public de mînă? Niciodată. Eu învăț jumătate din școala primară să scriu de mînă, după care nu mai scriu niciodată. Deci, mi se pare corect ca elevii să învețe să scrie direct pe calculator, dar să scrie corect.
E foarte bine să învețe direct ce trebuie și scrierea de mînă să rămînă ca un lux, al unor inițiați, al unei elite; îmi place ideea aceasta. Nu toată lumea a scris. Mulți domnitori români nu știau să scrie, foloseau inelul cu stampilă. Așadar, și scrisul de mînă poate deveni o ocupație de elită.
Utilizarea calculatorului, a internetului, presupune asimilarea, chiar involuntară, a unei mase de informații. Vrînd-nevrînd tinerii citesc ceva pe ecranul unui dispozitiv. Putem considera că citesc astfel mai mult?
Există tineri și tineri, unii care citesc mai mult și folosesc internetul pentru dezvoltarea cunoștințelor și pentru inteligență și alții care nu fac asta.
Pe internet poți găsi o mulțime de lucruri, mai multe decît poți găsi în toate cărțile dintr-o bibliotecă. Este o posibilitate de informare incomparabilă, este o minune și această apreciere vine de la un om care o mare parte a vieții a citit cărți. Însă totul depinde de modalitatea în care această tehnologie este folosită
”Avem o presă de titluri”
În general, oamenii sunt influențați de presă. Ce părere aveți despre limbajul din presa de astăzi?
Limbajul din presă este unul simplificat, din păcate. Avem o presă de titluri, multe ziare s-au tabloidizat și de asta vedem 20 de titluri pe prima pagină. Poate sunt pesimist, dar, după modul în care decurg lucrurile, putem vorbi despre teoria evoluției în spirală, a lui Jean-Baptiste Biot. Peste foarte mulți ani se va ajunge iarăși la o societate a brahmanilor, în care numai elita va ști să scrie și să citească, iar restul vor primi doar comenzi sonore și vizuale, o societate care a funcționat în trecut.
Cum se poate proteja un tînăr de acești factori care îi transformă, îi sărăcesc limbajul?
Ei se protejează, dacă îi interesează. Nu există o rețetă unică, însă, în general, tinerilor ar trebui să li se inculce sentimentul răspunderii personale. Să nu fie total finanțați de părinți, pentru a deveni competenți și performanți în orice fac, inclusiv în vorbire.
Nici învățămîntul nostru nu este performant din acest punct de vedere, pentru că elevilor nu li se oferă posibilitatea de a alege, alegeri care să îi facă să devină competitivi încă de la început.
Dacă v-ați afla în poziția în care să puteți modela limba română, cum ați schimba-o?
Aș merge foarte mult pe ceea ce se cheamă funcționalitate. Aș fixa niveluri de însușire și de utilizare a limbii române. Meseria de lingvist mi-a arătat că jumătate dintre formele discutate de noi astăzi se trag din vechime. Așadar, funcționalitate.
Noi privim limba română ca pe o pîine, din care toți trebuie să mănînce și toată trebuie să fie bună. Nu. Unii trebuie să știe mai mult, alții mai puțin, pe grade, în funcție de profesia la care aspiră. Dacă eu aspir la un post în diplomație, trebuie să știu româna de gradul unu, dacă vreau să fiu administrator, româna de gradul II, iar dacă vreau un post de portar, pot să știu româna de gradul V.
CARTE DE VIZITĂ
Reputat lingvist român, Stelian Dumistrăcel este cercetător științific de gradul I în cadrul Instiutului de Filologie Română „A.Philippide” din Iași profesor la Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării al Universității „Al. I. Cuza”. Principalele sale domenii de interes sunt dialectologia, etnolingvistica, sociolingvistica şi psiholingvistica, frazeologia, pragmatica lingvistică. Printre multiplele contribuții în domeniile mai sus enumerate se numără și reevaluarea, din perspectiva retoricii clasice şi a pragmaticii moderne, a statutului „stilurilor funcţionale” ale limbii române, pornind de la analiza limbajului publicistic.
Autor: Vlad Mihaila
Sursa: Cuza.net
Economia și inșii fertili, buni de muncă grea…
„Economia are nevoie de emigranți, pentru că sunt mai fertili”. Este declarația lui Jeb Bush, un posibil viitor președinte al Statelor Unite, țara cu un asemenea nivel ridicat al democrației, implicit al libertății de a alege și a fi ales, încât președinții se desemnează dintr-un club exclusivist, din rândul unei elite bine determinate, unei adevărate aristocrații, atunci când nu se aleg din anumite familii predestinate. Jeb Bush este fratele fostului președinte republican George W. Bush și fiul altui fost președinte republican, George H. W. Bush.
Oamenii sunt reduși la funcția de producători-consumatori și puși exclusiv în slujba unui sistem economic în care 1% din populație deține 40% din întreaga bogăție, iar 80% dețin doar 7%. Ei nu mai sunt subiectul economiei, ci obiectul. În aceste condiții, devine normal ca acești „indivizi”, „inși”, „persoane”, „forță de muncă”, „unități statistice”, „subiecți” atât de nesemnificativi pentru clasa bogată și conducătoare să ajungă să fie priviți ca animale de prăsilă de care economia are nevoie, precum agricultura primitivă odinioară de animalele de povară și de plug. Mai rămâne să fie căutați la picioare și la dinți. Puțin altfel se întâmplă deja…
Fost guvernator al statului Florida și candidat cu șanse reale al Partidului Republican pentru președenție în 2016, Jeb Bush a declarat că Statele Unite trebuie să facă o reformă în emigrație, pentru că economia țării are nevoie de emigranți tineri, care sunt „mai fertili”, dotați fizic și apți pentru munca grea.
„Emigranții fac mult mai multe afaceri decât americanii nativi. Emigranții sunt mult mai fertili și iubesc familiile, au familii mult mai compacte și aduc o populație mai tânără. Emigranții crează un motor pentru prosperitatea economică”.
Să nu avem îndoieli, nu poate fi vorba despre prosperitatea celor peste 50.000 de oameni care caută zilnic un loc unde să înnopteze pe străzile „celebrului” New York, dintre care peste 20.000 sunt copii, nici despre cele 44 de milioane de americani care au nevoie de asistență alimentară din partea guvernului, în vreme ce cei cu o situație mai bună, „de mijloc”, sunt educați într-un spirit al individualismului și egotismului închistat, într-o indiferență proprie condiției, sunt obișnuiți să nu le pese, cu excepția cazurilor în care fac „muncă socială”, adică (își) dovedesc că sunt „umaniști”, și nu umani, că au virtuți personale și sociale neostoite.
„Dacă nu o vom face, vom intra în declin, pentru că productivitatea în această țară este dependentă de oamenii tineri care sunt dotați pentru a fi apți să muncească din greu („young people that are equipped to be able to work hard”).
Tineri atât de bine dotați fizic încât sunt apți să muncească din greu. De ei are nevoie economia americană, economia celor 1% sau cel mult economia celor 20% care dețin 93% din întreaga bogăție a țării. Restul, așa cum ne spune foarte clar acest reprezentant al elitei economice și politice, sunt doar mijloace pentru atingerea unor obiective economice, producători și consumatori, mașini-unelte, animale de prăsilă, mici unități economice care trebuie să dea randament. Li s-ar mai putea spune totuși și „alegători”, dacă asta ar avea vreo importanță, în condițiile în care aceeași elită le pune la dispoziție candidații săi, potențând financiar, prin donații, și propagandistic, prin mass-media pe care o dețin, pe cel care trebuie să câștige.
Ce este și mai cutremurător: un asemenea punct de vedere, pragmatic și utilitarist până la paroxism și dobitocie, care trece nu numai dincolo de sensibilitate, dar și de rațiune, care reduce la asemenea condiții omul, a ajuns să treacă, să fie privit cu un firesc ciudat, să intre într-o oarecare normalitate, pe când ar trebui cel puțin să șocheze.
Americanii care comentează aceste declarații pe site-urile ziarelor se dovedesc „fertili” în aceleași speculații politice stupide privind câștigătorul alegerilor, aceleași dispute și contre politice dedicate, aceleași mondenități despre familia amintită sau alți politicieni cu care, la fel ca în țara noastră, sunt îndopați și uzați de mass-media ”liberă” din țara lor, și le scapă și ansamblu, și esențialul, așa cum numai aceeași mass-media poate ajuta atât de mult să se întâmple. Dintre toate, unul singur mi-a atras atenția: „Sadly, Jeb’s father was fertile, too” (Din păcate, și tatăl lui Jeb a fost fertil).
Declarația progeniturii de președinte se produce în 2013, an în care averile celor mai bogați 400 de americani, dintre care fac parte și cei din familia amintită, atingeau o valoare record, 2,2 trilioane de dolari, cu 19% mai mult decât în 2012, dar este și anul în care numărul de săraci din SUA ajunge la 46 de milioane de oameni, 15% din populație.
Economia elitei însă este cea care trebuie să meargă înainte, iar oamenii de rând vor trebui să o urmeze, în orice condiții, oricum va fi nevoie, iar dacă aceste mașini-unlte producătoare de profit nu vor funcționa în parametrii optimi, dacă animalele de povară care trebuie să poarte prișpileala bogaților mai departe nu vor da randamentul scontat, nu vor da urmași capabili să poarte povara, vor fi, pur și simplu, înlocuite cu altele, dotate și apte fizic și fertile.
„Immigrants create far more businesses than native-born Americans”.
„Immigrants are more fertile, and they love families, and they have more intact families, and they bring a younger population. Immigrants create an engine of economic prosperity”.
„If we don’t do it, we will be in decline, because the productivity of this country is dependent upon young people that are equipped to be able to work hard”.
Cristian Pătrașcu
sursA: anonimus.ro
Asa a fost construit PeSeDeul…Fraudă! Foști șefi APIA, reținuți de procurorii DNA…
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând de la data de 06 octombrie 2015 a inculpaților: Benu Dorel Gheorghe, Kerekeș Melinda Klara și Giminadis Anton. Benu Dorel Gheorghe este acuzat de abuz în serviciu asimilat infracțiunii de corupție în formă agravată și continuată și spălarea banilor. La vremea aceea era director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).
KEREKEȘ MELINDA KLARA, director general adjunct al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), la data faptelor, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
– abuz în serviciu asimilat infracțiunii de corupție în formă agravată și continuată,
– instigare la spălarea banilor,
GIMINADIS ANTON, șef serviciu la Direcția Măsuri de Piață și membru al Comisiei de evaluare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), la data faptelor, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
– abuz în serviciu asimilat infracțiunii de corupție în formă agravată și continuată,
– spălarea banilor.
Angajati(i) de la APIA, hraniti din banii nostri se lafaie in salarii , dotari si gusturi de lux, fura ,smenuiesc fonduri , dar hotii trecuti prin “NUFARUL” Justitiei romanesti, sunt scosi cirpe curate; Iata de ce nu se ocupa de agricultorii pe care ii mulg pina la singe
Unde au fost serviciile secrete în timpul jefuirii Ţării?…
Dr. Virgiliu Gheorghe este bioetician, secretar ştiinţific al Institutului pentru cercetări psihosociale şi bioetică
Ovidiu Niculescu–Hai să nu mai permitem să fie totul degeaba !!!
Nu trebuie să lăsăm flăcările din Colectiv să treacă lăsând doar lacrimi și lamentări în urmă peste care să se așeze uitarea și ignoranța ca de atâtea ori.E momentul să ne trezim, să înțelegem profund, până în ADN că responsabilitatea o poartă întregul sistem, întreaga societate românească, obișnuințele noastre de zi de zi, felul în care “supraviețuim”, fiecare în universul lui, împăcați cu ideea că la noi “nimic nu se poate schimba” și d-aia ne adaptăm contextului de șpăgă, de “te înțeleg frățioare”, de “lasă mă că merge și așa”, de “asta e, n-ai ce-i face”. Toți suntem vinovați, exact, noi toți ăștia care simțim și înțelegem drumul greșit dar tăcem dar îngăduim să trăim într-o astfel de țară. O țară în care nimeni nu e la locul unde ar trebui să fie ca să ne meargă bine. O țară cu tineri geniali, unii dintre ei cu studii înalte dar care nu-și găsesc locul confiscat de cine știe ce pilă la nivel politic sau de nu știu ce amantă de doi bani, în care trebuie să fii rudă cu cineva sau să “ungi” pe cineva cu influență ca să deschizi o afacere sau să te exprimi sau să fii băgat în seamă, în care mediocritatea e promovată și valoarea îngropată, în care orice reper de bun simț este dat peste cap și totul e fațadă. O țară de compromisuri dezastruoase care duc la consecințe tragice în orice fel de direcție. Tinerii ard de vii din lăcomia patronilor, patronii “se apără” invocând “economia” și neglijența criminală în construcții ce le-o impune lăcomia birocrației și a șpăgilor care le afectează bugetul, primarii se spală pe mâini ca Pilat din Pont cuprinși de veșnicul joc de leapșa menit să facă totul să dispară, “e vina lui, ba a lui dar în niciun caz a mea !”. Urmând această formulă, acest lanț al delăsării, observăm că el se întinde ramificat în toate părțile, în toate domeniile, în toate păturile sociale, în toate meseriile, relațiile și conștiințele. Suferim de ignoranță și iresponsabilitate, de funcții, de poziții, de reduceri la orice produs, de admirația față de “șmecheri”. Înțeleg, față de alte nații mult mai mature, noi suntem adolescenții rebeli, cu noi nu te plictisești, antitezele sunt mult prea cuceritoare dar totuși, pe bune, destul ! Am luat bacalaureatul la Marea Unire, am intrat la facultate cu Carol I, am rămas vreo 45 de ani peste vară din cauza comunismului, în sfârșit ne-am dat examenul de absolvență cu decembrie ’89, pe urmă ne-am “distrat” încă 25 de ani că deh, la noi ține mult bairamu’, nu credeți că a venit timpul să intrăm în câmpul muncii ? Să ne maturizăm, să începem să ne asumăm responsabilități, să ne scuturăm de nisipul de pe față, să ne trezim din mahmureală, să ne primenim, să ne însănătoșim și să punem roțile la căruță ca să ieșim din șanț. Să renunțăm la orgoliile ce ne țin șcindați, dezbinați și egoiști, să nu mai fim rockeri și hipsteri, maneliști sau punkeri, medici și pacienți, acuzator și acuzat, stăpân și sclavi, hai să fim “Români” și acest cuvânt să însemne pentru tot universul ceva frumos, armonios, respectabil și exemplar. Hai să schimbăm țara asta, acum e momentul, să ne fie flăcările în care au ars tinerii aceștia nevinovați dușul rece care ne deșteaptă. Hai să facem din această tragedie națională o renaștere, să fie ca o întoarcere binefăcătoare în timp la tinerii care au murit împușcați în 89 pentru libertate, o a doua șansă ca de data asta să ne iasă cum fiecare adânc în noi ne dorim să fim ca popor. Hai să nu ne mai moară alți tineri, gata, ne-am trimis destui îngeri în cer de unde sunt convins că ne veghează așteptând să vadă că am înțeles, că nu ne mai batem joc de noi înșine, că ne urnim odată ș-odată din lene și că punem osul la treabă pentru că SE POATE ! Se poate să fie minunat o dovedesc cozile de la centrele de donat sânge, medicii- eroii noștri prost plătiți, hai să nu mai fie nevoie de moarte ca să ne solidarizăm. Hai să nu mai permitem să fie totul degeaba !!!
Puterile de vindecare ale pisicilor confirmate de un nou studiu stiintific!
Pisicile nu sunt doar dragute si tovarasi de viata prietenosi. Se pare ca pisicile sunt bune pentru starea de sanatate a organismului tau. Sigur, comportamentul lor amuzant reuseste sa ne faca sa zambim uneori, dar stiai ce beneficii iti poate oferi o pisica?
Stiai ca o pisica poate reduce riscul de atac de cord? Un studiu impresionant desfasurat pe o perioada de 10 ani asupra unui numar de 4.000 de americani, proprietari de pisici, a aratat un risc de deces mai mic cu pana la 30% in urma unui atac de cord in comparatie cu cei care nu aveau un astfel de prieten necuvantator. Participantii au avut niveluri mult mai reduse de stres si o tensiune arteriala mult mai redusa.
Alte studii au descoperit ca proprietarii de pisici sunt mult mai putin susceptibili de a suferi de depresie, de tensiune arteriala, de niveluri ridicate de trigliceride si de colesterol si au in medie mult mai putine vizite la cabinetele medicale. Detinatorii de caini au avut cele mai mari beneficii pentru sanatate, dar orice animale de companie are efecte benefice asupra sanatatii organismului, mai mult sau mai putin. Mai mult decat atat, torsul pisicilor este declarat a fi terapeutic.
Potrivit unui studiu publicat in Scientific American, torsul pisicilor are un tipar consistent situat intre 25 si 150 Hz. Aceasta frecventa promoveaza vindecarea si sanatatea oaselor. O pisica fericita te poate ajuta sa ai un sistem osos puternic.
Chiar si WebMD observa ca persoanele care sufera de Alzheimer sufera mai putin de pe urma acestei afectiuni daca au un animal de companie, iar detinatorii de animale de companie care sufera de SIDA sunt mult mai putin susceptibili sa sufere de depresie. Persoanele care sufera de tensiune arteriala crescuta sunt capabile sa navigheze cu o mult mai mare usurinta situatiile stresante, iar pacientii care au suferit un atac de cord si care detin animale de companie traiesc mai mult.
Băi, Sistemule (daca nu poti,daca nu vrei sa te schimbi,te ajutam noi…)
Cine naiba esti tu, Sistemule? De unde ai aparut si incotro vrei s-o apuci? Cine sunt parintii tai si de ce te porti ca si cum ai fi nemuritor? Sunt intrebari la care putini cunosteau raspunsul pina la nenorocirea de la Colectiv. Iti spuneau Sistem pentru ca nici nu stiau cum sa-ti zica altfel. Un tinerel de la mitingul din Piata, unul din aia care urla acum impotriva ta si te vrea mort, ingropat adinc undeva la margimea pamintului, sa nu mai auda nimeni de tine, sa nu se mai simta mirosul tau puturos, imi spunea ca ii aminteai de o imagine din filmul „2012“. Sigur l-ai vazut, e vorba de filmul ala american de propaganda, dar cu efecte speciale faine. Incepe cu farfuria aia zburatoare imensa care intuneca tot cerul pina la linia orizontului si arunca o umbra neagra pe pamint, care se lateste, se tot lateste inspaimintatoare, invaluind ca un lintoliu tot ce misca. Asa te vedeau multi pina acum, Sistemule. Fara chip, fara identitate, o masinarie uriasa, in matele careia fosgaiau mii de creaturi, si ele fara chip. Ceva atit de mare si de puternic, incit lupta devenea inutila, nu-ti raminea decit s-o iei la goana incotro vezi cu ochii sau sa te intinzi la pamint, sa-ti acoperi capul cu mainile si sa speri ca se va intimpla o minune. Cam cum au facut tinerii aia arsi la Colectiv, Sistemule. Pe unii ai reusit sa-i omori, altii insa ti-au scapat. Sa-ti dau o veste proasta, Sistemule, in clipele alea au apucat sa te vada cu adevarat, nu doar mutra, ci pina in maruntaie. Au inteles cine esti, care-ti sunt puterile si pe ce te bazezi. Au mai inteles si ca pot lupta cu tine, ca nu esti de neinfrint. Ei, scapatii din ghearele tale, au spus altora si uite asa, Sistemule, te-ai trezit ca zeci de mii de oameni vor sa-ti ia gitul.
Stiu, Sistemule, ca-ti spui ca nu sunt chiar atit de multi, ca vei reusi pina la urma sa-i pacalesti, sa-i prostesti, ca masinaria de propaganda pe care ai hranit-o ani de zile te va sluji la ananghie, la fel si creaturile din burta ta. Iti spui ca toti cei care depind de tine, si sunt milioane, se vor mobiliza pentru ca tu sa ramai in viata asa cum esti. Neschimbat. Crezi can daca i-ai aruncat pe Ponta, Oprea, Piedone si citiva altii prada multimii, te vei scoate. Ca trebuie doar sa ai rabdare si sa fii abil ca sa obtii ce vrei. Adica sa-i inlocuiesti pe unii cu altii aproape la fel, mai din umbra, mai curatei, mai putin aroganti, hoti si ticalosi, dar tot de-ai tai. Spuin Sistemulen ca altii nici n-ar prea fi, te folosesti dibaci chiar de ceea ce-ti striga cei din Piata, „aceeasi mizerie“. Toti, din Sistem sau nu, sunt la fel, ca asa-i poporul si tu, Sistemule, n-ai fi decit oglinda lui, creatia lui. Ai lansat chestia asta cu multi ani inainte si ai facut tot posibilul sa prinda consistenta. Cind era la vot, punea-i pe liste doar creaturi de-ale tale, oamenii, ce sa faca, alegeau din ce era, „raul cel mai mic“, cunosti expresia, mai ales daca ii si cumparai inainte, stii tu bine metoda. Altii, tot mai multi, preferau sa stea acasa scirbiti de tine, Sistemule. Cind era vorba sa numesti oameni in functii, de sus pina jos, tot numai de-ai tai punea-i. O spaguta, o pila, un client al nu stiu cui. Putini reuseau sa se strecoare prin plasa ta. Te-ai facut ca organizezi concursuri pe functii, dar in comisii ai avut tu grija sa fie tot de-ai tai, ca sa iasa cine trebuie. In partide, ce sa mai vorbim, aici ai dat lovitura, Sistemule. Ele sunt copiii tai de suflet. N-au intrat decit cei dupa chipul si asemanarea ta, pe toti cei din afara ta fie ai reusit sa-i alungi cu picioare in fund, fie sa-i marginalizezi. Partidele mici incerci sa le sugrumi din fasa sau le populezi tot cu de-ai tai. Si faci pe nevinovatul, pe inocentul, reprosind oamenilor ca nu vor sa intre in politica. Pai, clasa politica e emanatia ta, Sistemule! Ce om normal, cinstit, profesionist, care se respecta se mai inhaiteaza cu tine? Nu auzi ce striga aia in Piata? Nu te mai vrea nimeni. Nu asa cum esti acum. Sa dispari nu se poate, asta e clar. Paradoxal, dar tu esti parte a democratiei. Asa-i, fara tine nu se poate. Dar niciunde in lumea democratica nu exista unul atit de netrebnic ca tine. Sistemule, asa cum esti tu azi, pervertesti insasi ideea de democratie.
Trebuie sa te schimbi, Sistemule. N-o vei face de buna voie, nici prin cap nu-ti trece. Vestea proasta pentru tine si creaturile tale e ca vei fi fortat s-o faci. Va fi o lupta lunga, nu te vei preda usor, dar ceea ce nu pricepi tu e ca ai inceput deja sa pierzi. Stii de ce? Ai un adversar. Pentru prima oara dupa multi ani, cineva e dispus sa se lupte cu tine. Asta pentru ca, acolo, la Colectiv, victimele tale te-au vazut si au inteles cine esti, cit esti de nemernic si ce raspundere imensa porti.
– See more at: http://www.nasul.tv/bai-sistemule/#sthash.hSOuEX8h.dpuf
Confiscarea averilor și închisoare pe viață pentru corupți, este respinsa de Hotii Nationali,dar aceasta noua lege va salva România
În plin scandal iscat de tragedia de la Clubul Colectiv care a dat naștere unei adevărate mișcări de revoltă popular, senatorii au respins aproape în unanimitate cea mai dură lege anti-corupție din România ultimilor 25 de ani.
Legea propusă Parlamentului de liderul Partidului România Unită, deputatul Bogdan Diaconu, propunea închisoarea pe viață pentru corupție mai mare de 100.000 de euro, confiscarea totală și extinsă a averii, muncă în folosul comunității pentru cei condamnați, dar stabilește și faptul că faptele de mare corupție nu se prescriu niciodată, la fel ca și crimele.
113 senatori s-au speriat însă de aceste pedepse și au respins legea la Senat, nefiind nici un vot favorabil legii propuse de liderul PRU, ceea ce era de așteptat având în vedere duritatea pedepselor. Rămâne de văzut ce vor spune cetățenii în fața acestui nou act de autoprotejare a politicienilor față de lupta anti-corupție!
Ce ţară ati cladit, aia avem!
Ce ţară e asta?!
Ce ţară e asta în care o mână de politicieni, organizaţi în Parlamentul României, îşi jefuiesc propriii cetăţeni? Ce ţară e asta în care parlamentarii măcelăresc legile pentru a-şi organiza raptul naţional?! Ce ţară e asta în care cetăţenii trimit, în cunoştinţă de cauză, hoţi în Parlamentul României?
Ce ţară e asta în care politicienii cu dosare penale atacă Justiţia şi în asta sunt ajutaţi de jurnalişti? Ce ţară e asta în care premierul şi vicepremierul sfidează sistemul de Justiţie, transmiţând astfel mesajul că a încălca Legea nu este ceva grav?! Că politicienii sunt deasupra Legii?! Ce ţară e asta în care jurnaliştii scriu la comandă, poartă războaiele personale ale politicienilor, îşi organizează redacţiile în tabere de război contra Justiţiei şi găsesc justificări halucinante corupţilor? ”De ce abia acum? Las` că ştim noi!”. ”Măiestria” jurnalistică cea care a făcut saltul de la găina cu pui vii la Binomul SRI-DNA, măiestria jurnalistică în slujba găinii cu puii de aur, să curgă banul, să se înmulţească, principiile pot să moară de foame.
Ce ţară e asta în care corupţii dau vina pe şobolani că au ros fibra optică a sistemului de management al traficului din Bucureşti? Ce ţară e asta în care regiile de servicii către populaţie jăcmănesc cetăţenii umflând preţurile de zeci de ori mai mult? Ce ţară e asta în care instituţii întregi formate din cetăţeni români pun la cale jaful banilor europeni şi a bugetului de stat?! Ce ţară e asta în care primarii sunt hoţii cei mai neruşinaţi?! Ce ţară e asta în care autostrăzile nu pot fi construite pentru că se fură banii, materialele şi se recepţionează lucrări care pun în pericol siguranţa cetăţenilor? Ce ţară e asta în care se fură pe faţă şi cetăţenii asistă pasiv votând-i în continuare pe hoţi?!
Ce ţară e asta în care cetăţenii fură cot la cot, în scheme elaborate şi arborescente, pe verticală, de sus până jos, până la ultimul salariat dintr-o primărie de ţară, pe orizontală, toţii angajaţii unui departament, făcându-şi cu ochiul unii altora, acoperindu-se unii pe alţii, imaginând cele mai inimaginabile scheme de furat?! Creativitatea pusă în slujba furtului naţional?! Ce ţară e asta în care pentru fiecare şurub se găseşte un hoţ care nu rezistă tentaţiei de a nu îşi însuşi ceva ce nu îi aparţine?! Ce ţară e asta în care persistă justificarea ”las` că Statu` are de unde, nu se simte că fur un şurub”?!
Ce ţară e asta în care auzi ”dă ceva şi se rezolvă!”, „las` că ştiu eu pe cineva care te rezolvă, da` ungi cu ceva, nu pe de-a moaca!”?!
Ce ţară e asta unde complicitatea dintre corupţi şi cei care abia aşteaptă să fie corupţi e atât de vădită, iar cei care abia aşteaptă să fie corupţi le sticlesc ochii-n cap trimiţând semnale că ei sunt gata să fie corupţi, că în ei se poate a avea încredere, că şi gura lor vrea să halească ceva mai mult, mai bun, orice, dar să fie ceva să le pice pleaşcă?! Semnale că ei s-au săturat să fie cinstiţi pentru că cinstea ”nu ţine de foame”?!
Ce ţară e asta în care sociologii măsluiesc sondaje deformând realitatea/percepţia publică/sănătatea mentală a unui popor doar de dragul banilor pentru că şi ei vor să trăiască mai bine, să halească o friptură mai bună, să îşi cumpere ceasurile cu care să se fudulească, maşinile scumpe şi excursiile în care să se arate ce plini de ei sunt? ”Cinstea nu ţine de foame, avem rate, avem copii, avem dorinţe, nu putem rămâne mai prejos de alţii care se fâţâie cu maşini de lux, ceasuri scumpe, haine de firmă. O viaţă am!”.
Ce ţară e asta în care unii de îşi spun moderatori de televiziune, iar alţii realizatori, directori de programe, aduc în faţa camerelor curvele, hoţii, evazioniştii, criminalii, politicienii corupţi şi îi prezintă drept modele răsturnând scara valorilor unei societăţii? Aruncând la coş decenţa, bunul simţ, performanţa, având tupeul să se justifice spunând că nu se creşte nivelul de cultură cu televizorul. Aşa e, dar televiziunea este oglinda care reflectă viaţa unei societăţi, iar tot ce pui în oglinda aia e luat drept model pentru că trăim vremurile astea în care vizualul e un fel de mediator între diferite medii, clase sociale, mesaje social-politice-economice, popularizează chiar şi cele mai sofisticate mesaje, uşurează, sau ar trebui, deschiderea spre tot ce este diverit/divers. Ce ţară e asta în care consumatorii de programe tv se complac în pasta asta mediatică abjectă, putridă, fetidă, sufocantă, care pune pe soclu prostituţia, hoţia, corupţia, prostul gust, mizeria?!
Ce ţară e asta în care universitarii stau cu mâinile-n sân lipsiţi de reacţie la felul în care Universitatea a fost călcată în picioare, un întreg sistem de învăţământ e târât în noroiul abject al furtului promovat drept mijloc de ascensiune profesională şi în cele din urmă recompensat cu bani de la buget, oficializând furtul?! Ce ţară e asta în care două jurnaliste, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, sau profesorul universitar Marian Popescu, sunt lăsaţi singuri pe frontul luptei împotriva plagiatului?!
Ce ţară e asta în care preşedintele unei astfel de ţări care pare că se destructurează valoric îşi vede doar de vizitele de pe agendă fără să simtă urgenţa unei strategii naţionale de reconstrucţie a conştiinţei naţionale?! Ce ţară e asta în care cuplul prezidenţial, ambii profesori, nu depun toate eforturile salvării sistemului Educaţiei din deriva în care se află?!
Ce ţară e asta în care partidul care îşi spune” cel mai mare”, urmaşul PCR-ul, nu înţelege că ”cel mai mare partid” nu ar trebui să însemne ”cel mai corupt partid”, că acest ”cel mai mare” este de fapt un atentat la siguranţa naţională prin politica constantă de jefuire a României?!
Ce ţară e asta în care Serviciile au asistat, dar şi au pus umărul la construcţia unui dintre cele mai corupte state din Europa?! Ce ţară e asta în care Serviciile duc războaie între diferite grupări doar pentru acapararea Puterii?!
Ce ţară e asta în care cetăţenii, fie că activează în Servicii, lucrează în Administraţia locală sau centrală, în Justiţie, Sănătate, Educaţie, Apărare, Transporturi, nu se simt covârşiţi de vinovăţie pentru fiecare ilegalitate pe care o comit în folosul lor sau al altora, pentru că închid ochii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii oneşti nu reuşesc prin modul lor de comportament social să ofere un model demn de urmat, să îi ruşineze pe ceilalţi?! Sunt prea puţini oameni oneşti? Sunt prea tăcuţi? Prea pasivi? Cred că nu îi afectează raptul naţional?
Cu acest gen de întrebări se poate continua la nesfârşit ceea ce dovedeşte că suntem într-o derivă morală profundă. Îmi revine în minte o imagine văzută acum două săptămâni undeva pe şosele patriei. Şosele pe ale cărora margini zăreşti leşurile contorsionate ale animalelor lovite-n plin de maşinile în viteză, biete creaturi care îşi găsesc astfel sfârşitul. Maşina în care eram rula pe banda întâi cu o viteză rezonabilă astfel că am şi acum în minte imaginea unui câine cu blana lucioasă neagră aplecat cu botul în hoitul unui animal mort pe marginea şoselei.
Cum maşina în care eram rula fără viteză am văzut momentul în care câinele şi-a ridicat privirea şi botul plin de sânge din hoitul din care se înfrupta. Privirea aceea cu ochii galbeni în care erau amestecate frica, plăcerea intensă a sângelui, a cărnii, a oaselor zdrobite, dezorientarea şi indecizia dacă să fugă sau să rămână lângă pradă. A calculat în fracţiune de secundă realizând că maşina va trece pe lângă el fără să îl lovească, fără să oprească, fără ca nimeni să îl gonească pe el de la hoitul-pradă pe care îl stăpânea.
Privirea mai conţinea ceva. Sfidarea. Privirea aia a câinelui sălbăticit devorând hoitul unui alt animal (fie că era tot un câine sau altceva) e aceeaşi privire a corupţilor care ies din arest, de la DNA, a corupţilor care tronează în studiouri de televiziune ţinându-ne prelegeri de victimizare, plângându-se că ei sunt nevinovaţi şi hăituiţi. Frica aia pe care o zăreşti în ochii lor e frica vinovată, nu e frica nevinovatului hăituit, e frica hoţului prins. Neruşinarea cu care se uită în camerele de luat vederi şi ţin lungi discursuri sforăitoare despre cât au muncit ei pentru patrie, e neruşinarea cu care îşi ocupă fotoliul în Parlamentul unde pun la cale furtul şi crima, e sfidarea din ochii câinelui ăluia cu botul plin de sânge.
Astea sunt amestecate în privirea lor: frica de lege, frica că vor fi prinşi, sfidarea la adresa noastră, plăcerea de a fura, disonanţa cognitivă ca un duh rău care le dictează discursul autojustificării pentru că fură cu neruşinare, dar ei au acest drept fiind deasupra legii. Privirea complice dintre primarul Bucureştiului şi fostul său şofer e privirea câinelui cu botul plin de sânge, e ceea ce îi uneşte pe toţii, această complicitate vinovată. E semnul Elenei Udrea în plin Parlament al României, felul în care se privesc ei cu toţii, felul în care se acoperă unii pe alţii, felul în care joacă teatrul taberelor politice diferite, dar împreună în rapt, este codul complicităţii, codul crimei. Plăcerea crimei. Ce ţară e asta? România în 2015.
Daniela Raţiu
A fost Ion Antonescu un erou sau un criminal? 
„Din dezbaterile de după decembrie 1989 s-a desprins, decisivă, concluzia că, imediat după război, adversari în perioada anterioară prin poziţia faţă de alianţa cu Germania, Antonescu şi Regele sunt de aceeaşi parte a baricadei. Pe perioada guvernării sale, Mareşalul fusese un duşman al ruşilor şi al comunismului. Campania din Est a fost pornită pentru redobândirea unui teritoriu luat în contextul expansiunii ruseşti.
Mareşalul a protejat într-un fel partidele democratice, deşi regimul său nu recunoştea pluralismul politic. Răsturnarea lui Antonescu şi ieşirea României din alianţa cu Germania nu erau posibile fără o alianţă a Regelui, a partidelor tradiţionale cu comuniştii. Toate încercările forţelor pluraliste din România de a trata separat cu Aliaţii au eşuat. Americanii şi englezii au pus de fiecare dată condiţia negocierilor directe cu sovieticii.
Forţele conducătoare s-au aliat cu comuniştii
Şi bulgarii, şi ungurii, conştienţi de faptul că războiul e pierdut de Germania, au încercat o pace separată cu occidentalii. Şi lor, ca şi românilor, li s-a spus însă că trebuie să trateze mai întâi cu ruşii. Ori, una din condiţiile negocierilor cu Moscova consta în recunoaşterea comuniştilor drept unul dintre principalii parteneri de discuţie. Ca şi în cazul Bulgariei, ca şi în cel al Ungariei, forţele conducătoare s-au văzut obligate să se alieze cu comuniştii pentru a putea duce tratative cu Stalin.
Alianţa Regelui cu Partidul Comunist împotriva lui Antonescu a fost impusă de conjunctura istorică. Era de aşteptat, aşadar, ca alianţa dintre Rege şi comunişti să se rupă imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944. Chiar de la constituirea guvernului Sănătescu, s-a văzut că între ruşi şi comunişti, pe de o parte, şi Rege şi partidele istorice, pe de alta, este o incompatibilitate. Această incompatibilitate, rapid transformată în adversitate, a reflectat la nivelul României, procesul petrecut la nivelul alianţei împotriva Germaniei naziste.
Comedia împăcării
În planul ţării noastre războiul rece s-a concretizat în bătălia dintre comuniştii, care întruchipau interesele Moscovei, şi forţele democratice în frunte cu Regele, care întruchipau interesele Occidentului. Chiar dacă deja adversari la încheierea războiului, foştii aliaţi – URSS şi puterile occidentale – s-au străduit, un timp, să joace comedia împăcării.
Divergenţele însă deveneau tot mai clare. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în România. Deşi se ducea o luptă, în planul vieţii publice, comuniştii, pe de o parte, şi Regele, pe de alta, s-au străduit să lase impresia unui armistiţiu. Comuniştii vor declara în numeroase rânduri că, deşi republicani, ei nu pun în discuţie monarhia. La rândul lui, Regele Mihai, deşi guvernul Petru Groza îi fusese impus de către ruşi, a căutat să aibă, un timp, relaţii normale cu acesta.
Greva regală din vara lui 1945 a dat însă pe faţă prăpastia dintre cele două forţe. Deşi, prin acordul miniştrilor de Externe din decembrie 1945, s-a ajuns la o soluţionare a crizei politice din România – soluţionare vizând intrarea în guvernul Groza a unor reprezentanţi ai opoziţiei –, adversitatea dintre Rege şi comunişti nu putea fi pusă la îndoială. Comuniştii nu-şi făceau nici o iluzie asupra poziţiei Regelui Mihai. Atât ruşilor, cât şi lor, le era limpede că Regele reprezintă, pe plan intern, interesele partidelor istorice, şi, pe plan extern, interesele puterilor occidentale. De aceea, în clipa în care războiul rece devenise o realitate dramatică, comuniştii din România au trecut la înlăturarea a ceea ce ei considerau ultima redută: monarhia constituţională.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, Regele preia stindardul anticomunist purtat de Antonescu de-a lungul guvernării sale. În bătălia sa împotriva comunismului, Regele ar fi pierdut enorm dacă ar fi arătat cea mai mică simpatie faţă de omul pe care nu numai ruşii, dar şi occidentalii îl considerau criminal de război. De altfel, înaintând Regelui cererea de graţiere, comuniştii i-au întins o veritabilă capcană. Dacă ar fi semnat-o, mai mult ca sigur monarhia ar fi luat sfârşit în România în vara lui 1946, şi nu pe 30 decemrie 1947.
Regele a amânat pe cât posibil, mai mult decât s-a întâmplat în ţările din jur, preluarea definitivă a puterii de către comunişti. Refuzând cererea de graţiere, Monarhul s-a situat de aceeaşi parte a baricadei cu Antonescu, asumându-şi riscul de a fi etichetat, mai târziu, drept călău. Aceasta e esenţa tragică a relaţiei dintre Antonescu şi Regele Mihai în perioada imediat postbelică.“
Det pe http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost-ion-antonescu-un-erou-viii
ASASINI ECONOMICI- TERORIȘTI ȘI CRIMINALII NATIONALI SI GLOBALI ne acapareaza si ultima farima din Averea Obsteasca
Un banc din “epoca de aur” descria astfel comerţul nostru cu URSS-ul: “ruşii ne iau grâul şi noi le dăm în schimb uraniul”. Se pare că între timp am reuşit o afacere şi mai bună: ne-am vândut suveranitatea, ca să avem bani de şpagi pentru Occidemt. Şi, desigur, pentru câţiva şmecheri autohtoni.
Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…”
Uitaţi-va numai câtă democraţie au adus americanii în Afganistan sau Irak. Nouă ne-au adus un record mai paşnic: cea mai scumpă autostradă virtuală din lume. Pentru 50 de kilometri de şosea am plătit, deja, 1,3 miliarde de dolari. Şi mai avem de plătit nişte sute de milioane, numai ca să reziliem contractul înrobitor cu Bechtel. Compania de suflet a lui Dick Cheney ne-a dat o ţeapă cam cât o tranşă de la FMI.
Cică n-aveam încotro, aşa am cumpărat, de fapt, bunăvoinţa Washingtonului. La fel ni s-a spus când a izbucnit scandalul fregatelor luate de la fier vechi la preţ de capodopere ale tehnicii militare. Vezi, Doamne, altfel nu eram destul de simpatici la Londra. Trebuia să-şi ia şi englezii “tainul”… Un mizilic, de altfel, în comparaţie cu privatizările din energie… Vânzarea Petrom ar fi fost o condiţie a aderării României la Uniunea Europeană. A mărturisit-o chiar preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfen.
Cu asemenea prieteni, chiar nu mai are rost să ne temem de duşmani. Ce să ne facă mai mult? Prost nu e însă cine cere, prost e cine dă. Prost sau ticălos. Fiindcă în spatele tuturor contractelor dezastuoase pentru România s-au ascuns comisioane uriaşe. Să revenim o clipă la cazul Bechtel. Pentru a negocia cele mai păguboase clauze din jurisprudenţa noastră comercială, Ministerul Transporturilor a apelat la o firmă privată (şi obscură) de avocatură. Care a încasat rapid o “primă de success” în valoare de multe milioane de dolari. S-a întors, oare, statul român împotriva imbecililor care au girat (pe bani grei) un jaf cu acte în regulă? Da de unde! Nu-i nevoie, nu ne cere FMI-ul aşa ceva… Or, la Bucureşti, doar ce vrea FMI-ul pare să conteze. Acum ne obligă, iată, la alte privatizări controversate: CFR Marfă, Poşta Română, Oltchim… Guvernanţii noştri dau neputincioşi din umeri. De parcă e de la sine înţeles că sintagma “stat suveran” din Constituţie a devenit, de mult, o gogoriţă.
Astăzi vorbim despre cel mai puternic politician din România. Nu este Traian Băsescu şi nici premierul Victor Ponta. Asemenea teatrului de păpuşi în politică trebuie să vezi sforile din spatele marionetelor. În toţi aceşti ultimi ani cel mai puternic politician român a fost ,de fapt, un american pe nume Mark Gitenstein, fostul ambasador SUA la Bucureşti.
Gitenstein, la fel ca şi amicul său, generalul NATO Wesley Clark, despre care am vorbit ieri, este de profesie lobbyist. O meserie frumoasă şi profitabilă. Activitatea diplomatică a lui Gitenstein la Bucureşti a fost însă una prodigioasă: în repetate rânduri a vorbit despre respectarea statului de drept şi despre lupta împotriva corupţiei. Gitenstein a demonstrat că iubeşte cu adevărat poporul român. Preşedintele Traian Băsescu l-a avut drept aliat, iar România a reuşit să-şi câştige o relaţie privilegiată cu Statele Unite. În vara anului trecut în plin proces de suspendare a preşedintelui Băsescu ambasadorul a declarat: “Suntem profund îngrijoraţi de starea democraţiei. Atunci când voi observa lucruri care vor ameninţa sau submina acest lucru, nu numai că voi vorbi cu Guvernul, dar mă voi pronunţa public asupra acestor chestiuni”.Aşadar, ambasadorul s-a comportat asemenea unui politician-jucător arătând că guvernul Statelor Unite l-a însărcinat să aibă acest rol în România. Gitenstein a vorbit tot timpul despre principii şi a avut dreptate. Politicienii români sunt necopţi şi îşi poartă războaiele ca în evul mediu, cu lupte dure în care nu se respectă principiile. De aceea era nevoie ca să-i împace cineva în numele unui interes superior… naţional…
Apoi, după suspendarea din vara trecută şi revenirea lui Băsescu plus alegerile generale, în mod cu totul ciudat pentru România ultimilor ani, a venit şi mult aşteptata linişte şi coabitare. Pacea aceasta de la Bucureşti este o adevărată Pax Americana, adică o pace politică impusă de fraţii noştri mai mari. Statele Unite au nevoie de linişte în România pentru a-şi putea duce la bun sfârşit marile proiecte energetice şi economice. Imediat după ce mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat, avocatul Mark Gitenstein a fost ales în Consiliul de Administraţie al celui mai mare fond de investiţii din România, numit Fondul Proprietatea. Acest fond este administrat de compania americană Franklin Templeton, care este la rândul ei un fond de investiţii, deţinut de alte mari fonduri de investiţii. Gitenstein a fost propus în conducerea Fondului Proprietatea către fondul de investiţii City of London. Alături de Gitenstein în conducerea Fondului Proprietatea a fost ales şi Sorin Mândruţescu managerul pe România al importanţei companii americane Oracle. Mândruţescu a fost până recent preşedintele AMCHAM- adică al Camerei de Comerţ Americane la Bucureşti şi este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului ambasador Gitenstein. În 2010 numele lui Mândruţescu apărea vehiculat pentru a prelua funcţia de premier de la Emil Boc, ca şi technocrat susţinut de ambasada americană. Mândruţescu avea misiunea de a relansa economia şi marile proiecte strategice în care americanii au interese. Ceea ce a încercat la un moment dat Mihai Răzvan Ungureanu şi face acum Victor Ponta. Acesta este firul roşu care uneşte toate guvernele ultimilor ani. Acum Mândruţescu este impus de către ambasada americană, de către Trilaterală şi FMI în conducerea mai multor companii de stat strategice printre care se numără şi CFR SA.
Revenind la activitatea prodigiosă de lobbyist a fostului ambasador Gitenstein din Statele Unite, acesta a reprezentat interesele industriei de armament şi a marilor companii din sectorul energetic, printre care şi Exxon Mobile cea care va exploata rezervele de gaz natural descoperite în Marea Neagră. Spre finalul carierei, Gitenstein a reprezentat cea mai importantă instituţie de drept privat din SUA, Camera de Comerţ a SUA- entitatea prin care marile corporaţii americane influenţează deciziile politice ale Congresului American în redactarea legilor privind comerţul.
Nu întâmplător Fondul Proprietatea, inventat iniţial de politicienii români pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist, deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se va ocupa şi Mark Gitenstein. Fondul Proprietatea influenţează direct politică energetică a României…
Practic, piesele jocului complex de putere din România care are resorturi economice- nimic altceva din păcate- sunt toate la locul lor. România trebuie să cedeze marile exploatări de resurse naturale: cărbuni, aur, cupru, alte metale, gaze naturale şi petrol în favoarea unor corporaţii de preferat nord-americane. Ca şi în cazul cuprului, România va primi privilegiul să vândă la export minereul şi resursele, cu alte cuvinte ţara noastră nu mai are capacitatea de a procesa resursele naturale şi atunci le va exporta, asemenea ţărilor bananiere din Africa care îşi vând bogăţiile naturale. Ele vor fi procesate în alte ţări şi pentru că vor fi cumpărate ieftin vor alimenta noua industrie care s-a dezvoltat peste ocean.
La fel se va întâmpla cu toate resursele din Balcani. Este preţul corect sau nu – această este o altă discuţie – al umbrelei nord- atlantice pe care o avem deasupa capului şi al deciziei asumate de preşedintele Traian Băsescu de a juca aproape total pe cartea americană, nu pe cea europeană. Fără să fiu cinic, România nu prea are de ales. De-a lungul istoriei ne-am vândut resursele Germaniei, Franţei, apoi Rusiei, acum a venit rândul Statelor Unite. Şi la fel, fără cinism, nu cred că este până la urmă chiar aşa de rău – dată fiind situaţia economică. Politicienii români nu trebuie însă să uite că din această mega-afacere a vânzării resurselor au datoria să negocieze cât mai mult pentru noi toţi.
Fondatorul WikiLeaks dezvaluie ca exodul refugiaților face parte dintr-un plan de ”depopulare strategică” a Siriei
Invadarea Europei de valuri de mii de refugiați ar putea fi rezultatul unei ”depopulări strategice” a Siriei, plan gândit de oponenții regimului de la Damasc, afirmă fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, ne informează activenews.ro
Organizația WikiLeaks a scotocit prin celebrele sale cablograme diplomatice și a descoperit ”o speculație interesantă privind mișcarea refugiaților”, susține Assange într-un interviu pentru site-ul grec ThePressProject.
Speculația era următoarea: ”Uneori, opozanți ai unui regim se pot angaja într-un proces de depopulare strategică, care înseamnă scăderea capacității de luptă a unui guvern”, a explicat fondatorul WikiLeaks., adăugând că, în mod special, cei care fug în aceste zile din Siria sunt cei din clasa mijlocie. Ei se bazează pe faptul că cunosc o limbă străină, au ceva bani și unele legături.
Concret, spune Assange, cei care iau calea refugiului sunt ingineri, manageri și funcționari, ”exact cei de care este nevoie pentru funcționarea unui guvern”.
Assange spune că sirienii au fost încurajați să-și părăsească țara de către germani, care le-au spus că ”sunt gata să accepte mulți refugiați și de către Turcia, care a acceptat până acum aproape 3 milioane de migranți, lucru care a condus clar la slăbirea guvernului de la Damasc.
Conform acelorași cablograme invocate de jurnalistul australian, aflat de trei ani în sediul Ambasadei Ecuadaorului la Londra, Siria nu este unicul caz de migrație folosit ca armă, din istoria recentă. In timpul războiului din Irak, Suedia spunea că SUA considerau că ”acceptarea refugiaților irakieni făcea parte din contribuția sa”.
sursa: activenews.ro
Vrei sa afli daca ai telefonul interceptat? /
creare site webrealizare site webtraduceri autorizate Iasicreare magazin onlinepromovare Google Adwordsdezvoltare aplicatii webconsultanta strategie webConsultanta strategie onlinepromovare site webCampanii de link buildingPromovare Google
De multe ori, utilizatorii de telefonie mobilă susțin că le sunt ascultate conversațiile la telefon de către altcineva. În cazul în care și voi v-ați pus vreodată aceeași întrebare, vă prezentăm mai jos câteva semne care ar putea demonstra faptul că telefoanele mobile pe care le utilizați frecvent s-ar putea să fie în categoria celor interceptate.
Iată șapte semne care vă pot arăta dacă aveți sau nu motive să credeți că mobilul vă este interceptat.
- APELUL LA 544
Unde suni să vezi dacă ți-e ascultat mobilul? Se pare că dacă apelați numărul 544 de pe telefonul mobil, iar la capătul firului se aude un sunet de fundat neobișnuit, e semn clar că telefonul vă este interceptat. În cazul în care vă răspunde un robot care spune „ai tastat un număr greșit”, înseamnă că telefonul nu vă este ascultat.
- SUPRAÎNCĂLZIREA
Încalzirea acumulatorului, în regimul de așteptare, poate însemna că o aplicație-spion funcționează în aparatul vostru, scrie 9am.
- DESCĂRCAREA RAPIDĂ
Daca telefonul trebuie reincarcat mai des – acesta poate fi un semn ca aplicatiile – spion folosesc intensiv energia acumulatorului, informează 9am.
- DECONECTAREA
Un alt semn al posibilei interceptari este deconectarea prea lenta a telefonului mobil, mai scrie 9am.
- OPERATOR NEOBIȘNUIT
Potrivit 9am, daca in timpul cautarii unei retele, telefonul gaseste operatori neobisnuiti sub forma unui sir de cifre, ceva nu este sigur in regula.
- ZGOMOTE CIUDATE
Dacă în timpul convorbirii puteți identifica zgomote străine ca foșnete, ecouri, pocnituri ar fi un alt semn clar al posibilelor interceptări.
- ILUMINATUL NEJUSTIFICAT
Daca ecranul telefonului ilumineaza fara vreun motiv anume, exista posibilitatea ca acesta sa fie interceptat, mai scrie 9am.
– Principalul indiciu care ar putea arăta că ai telefonul ascultat este timpul în care se consumă bateria. Cu alte cuvinte, dacă telefonul tău se descarcă foarte repede sau se supraîncălzeşte este posibil să îţi fie ascultat.
– Dacă în timpul converaţiilor auzi zgomote ciudate, foşnituri sau ecouri, este, de asemenea, foarte probabil ca telefonul să fie interceptat.
Dacă, în timpul căutării unei reţele, mobilul tău găseşte operatori neobişnuiţi sau un şir de cifre, poţi avea telefonul ascultat.
Dacă ecranul telefonului se aprinde fără motiv
Colonel (dr) Dionisie Cornilescu
Intr-un raport secret al directorul Institutului Cantacuzino, Radu Iordăchel, inaintat Ministerului Sanatatii se specifica faptul ca iaurturile “probiotice” constituie o amenintare la adresa consumatorilor.
Urmarea? Directorul institutului a fost demis fara explicatii la data de 16 Apr 2010…
Mai toata lumea cumpara vestitele iaurturi “probiotice” de când capitalismul salbatic ni le-a adus în magazine, crezând ca-si fac un bine sanatatii. În plus copiilor le plac reclamele hazoase si gustul lor dulceag, cu fel de fel de arome, naturale evident!
Iata însa ca în vreme ce producatorul francez Danone a trebuit sa plateasca $35,000,000 pentru a închide procesul aflat pe rol în SUA împotriva sa, la noi afacerile lor sunt cât se poate de prospere. Nu asta ma supara în sine, ci faptul ca ni se vinde în continuare asa ceva:
Putina lume stie ce manânca. si mai putina lume citeste ambalajul la ce manânca. Iar si mai putina lume are notiuni de microbiologie.
Iaurturile probiotice “ inventia concernelor americane “ spre exemplu, contin bacterii care nu au fost folosite înainte niciodata în alimentatie.
Una din aceste bacterii este specia “Bifidobacterium bifidum”. Aceste bacterii se gasesc de fapt de obicei în flora vaginala, în rect, si în tractul uro-genital, în excremente de porci si alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente în mod normal niciodata în intestinele subtiri, în stomac sau în gura, în afara ca omul a facut contact direct cu cele de mai sus.
Aceste bacterii bifide nu supravietuiesc de regula acidului din stomac atunci când sunt ingurgitate pentru a nu periclita flora intestinala, în special din cel subtire.
Concernele nu numai ca ni le-au introdus în iaurturi, însa le-au si modificat genetic ca sa supravietuiasca acidului din stomac. De aici se poate deduce reauavointa si perversitatea celor care le-au destinat pentru consum, constienti fiind de inconstienta umanitatii moderne.
Prin intermediul iaurtului “probiotic” folosit ca un cal troian microbiologic, aceste bacterii vaginale si fecale modificate genetic ajung în intestinul subtire al omului, acest lucru ducând la tot felul de probleme ulterioare, caci prin ele se schimba automat flora naturala care este înlocuita cu o flora tipic vaginala. Danone & Co creeaza deci un fel de flora vaginala în intestine, ceva contrar naturii umane si cu efecte nocive pt. sanatate, atat pe termen scurt cat mai ales pe termen lung!
Cunoscutul specialist în tehnica alimentara Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germana ca specialist în domeniu pe teme de alimentatie, a facut cunoscut acest fapt în una din cartile sale. Însa cui îi pasa, putini stiu înca.
La televizor el însa nu poate vorbi de asa ceva si nici nu este întrebat. Nu-i de mirare la cât se câstiga cu reclama la iaurturile “probiotice” de catre posturile de televiziune. Cum sa-ti alungi clientii ?
Bacteriile profane de iaurt însa nu au obiceriul sa se lipeasca de peretii intestinelor caci ele traiesc din lapte proaspat si nu din lucrurile digerate. Pe de alta parte bacteriile probiotice nu sunt în stare sa faca lapte gros caci aceasta sarcina o au bacteriile lactoacide. De aceea aceste bacterii (probiotice) se întroduc pe alta cale, ulterior, în iaurtul deja fermentat.” (Udo Polmmer) Problema si mai mare este ca de la introducerea “proboticelor”, concernele au convins, încetul cu încetul, ori prin persuativitatea tipic americana ori prin pretul mai ieftin al culturilor acestora, ca toti producatorii de iaurturi “indiferent ca este probiotic sau nu “ sa foloseasca tot aceste bacterii nocive la preparat iaurtul “ asa ca este greu de gasit un iaurt natural facut cu bacterii traditionale. Bacteriile traditionale folosite la facut iaurtul proveneau înainte de la vitel sau vaca. Dupa Pollmer ele se numesc Streptococcus Thermophilus si Lactobacillus Bulgaricus.
În Germania este acum foarte greu de gasit un iaurt care sa nu aiba culturi bifide. Cu alte cuvinte este greu de gasit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale si fecale. Mâncam rahat fara sa stim, fiindca îi credem orbeste pe cei care fac reclama la TV.
Asta e.
Pe Google este extrem de greu de gasit un articol din care sa reiasa evident ceea ce acum câteva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii, însa daca cititi carti mai vechi sau cautati cu grija puteti vedea ca aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iaurtul, nici cu intestinele si ca fac cu adevarat parte din flora altor organe. Toate articolele noi despre aceaste bacterie mint cu nerusinare sau au preluat minciuna de la altii.
De exemplu o firma vinde un product cu aceleasi bacterii bifide pt. flora vaginala, idem cu cele care se gasesc si în iaurturile probiotice de la Danone & Co. În general se stie sau cel putin se stia ca flora vaginala si cea din intestine este complet diferita. Însa în ziua de azi cine mai gândeste ? Toata lumea crede. Cam orbeste.
Daca cineva foloseste aceleasi bacterii pt. stomac si pt. vagin, ceva trebuie sa fie gresit, nu credeti ? Eu va spun direct si negru pe alb ca aceasta politica a marilor concerne alimentare care au aderat la “Codex Alimentarius” este dusa in scopul imbolnavirii populatiei prin otravirea cu bacterii vaginale si fecale, pentru ducerea la bun sfarsit la Planului de reducere drastica a populatiei mondiale, iar Romania, care din anul 2010 a aderat la acest “Codex”, datorita guvernului criminal care o conduce, face astazi tot posibilul pentru a-si “termina” cetatenii!
Consumati in continuare aceste produse ce contin bacerii fecale si vaginale si in cativa ani veti face cancer de colon, intre alte afectiuni grave!
Si bisericanii sfintesc hotii facute la drumul mare, prostind pe AMARASTENI !
Comerț la negru– ANAF evită controlarea celor 20 de mii de biserici. Banii negri ai Bisericii miliardare, ascunși în sutane!
După ce ani de zile n-au făcut nimic altceva decât să tolereze marii evazioniști ai țării, iată că organele Statului de drept au pătruns adânc în ultimele zile, în cei care țin, de fapt, țara pe umeri: micii întreprinzători.
Desfășurată timp de 7 zile operațiunea Fiscului de depistare a evaziunii fiscale în lipsa bonului s-a soldat, în total, cu 778 de amenzi în valoare de 3,8 milioane de lei, confiscări de 550.000 de lei și suspendarea temporară a activității în 174 de puncte de lucru ale agenților economici.
Să nu înțelegeți greșit, ANAF trebuie să ia măsuri împotriva evazioniștilor, dar excesul de zel al inspectorilor aplicat micilor evazioniști nu-i face decât complicele marilor evazioniști, de care nu se ating.
Inspectorii antifraudă sunt complicii preoților?
Atât timp cât nu se ating de evaziunea fiscală din lăcașele de cult, inspectorii antifraudă se dovedesc complicii popilor.
Deși sunt obligate de legislație să elibereze chitanță/bon ori de câte ori încasează taxe pentru produsele de cult (lumânări, icoane, mir, etc) și pentru serviciile religioase precum cununii, botezuri sau înmormântări, foarte puține biserici respectă legea. În cele mai multe cazuri una este suma încasată și alta este cea trecută pe chitanță – de obicei aceasta sumă este infimă, de exemplu: preotul încasează 2000 de lei și trece pe chitanță doar 150 de lei. Majoritatea clericilor nu oferă niciun fel de chitanțe pe banii încasați. Astfel, fondurile provenite din donațiile și taxele bisericești ajung direct în buzunarele clericilor.
Orice sumă încasată de clerici trebuie dovedită prin note contabile, altfel intră la infracțiunea de evaziune fiscală. Preoţii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege. Sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, este considerată evaziune fiscală.
Autoritățile statului, prin inspectorii antifraudă, au drept de control în toate domeniile, inclusiv asupra cultelor religioase. Instituțiile de control fiscal ale statului ar trebui să verifice dacă:
- s-a făcut evaziune fiscală
- s-au implementat corect evidențele contabile
- proveniența veniturilor se reflectă în notele contabile
- s-au respectat prevederile legale privind veniturile și cheltuielile
- în schimbul serviciilor și produselor s-au eliberat chitanțe, bonuri de casă, facturi.
- s-au efectuat spălări de bani, deturnări de fonduri, activități ilicite interzise de lege, ș.a.m.d.
Sistemul actual de verificare și control al statului asupra cultelor religioase lipsește cu desăvârșire.
Banii negri ai clericilor: peste 500 de milioane de euro
Banii proveniți la negru, care ajung direct în buzunarul clericilor, sunt rezultatul lipsei de fiscalizare a comerțului bisericesc. Veniturile nefiscalizate se regăsesc prin diversele taxe și contribuții (prohibitive pentru mulți enoriași) impuse de cultele religioase pentru produsele și serviciile comercializate de acestea:
- venituri din contribuția la biserică
- venituri din vânzarea obiectelor de cult (lumânări, tămâie, icoane, cruci, etc)
- venituri din ritualuri (botezuri, cununii, înmormântări, sfințiri, pomeniri, parastase, etc)
- venituri din turism (taxe intrare în mănăstiri, taxe fotografiere/filmare în mănăstiri)
- venituri din taxe impuse pe locurile de veci
- altele
Cutia milei ascunde anual venituri la negru estimate la 180 de milioane de euro!
Cutia milei prezintă o situație anormală de evaziune fiscală. Potrivit legislației în vigoare, utilizarea fondurilor bisericești strânse din donații nu este supusă controlului public, ci numai acelea provenite din bugetul statului – cultele nu oferă transparență nici măcar pentru fondurile publice. Bisericile ar trebui să poată fi controlate în legătură cu modul în care cheltuiesc fondurile adunate prin acțiuni de caritate. Nicio entitate juridică nu poate fi scutită de înregistrări de documente contabile, iar cultele religioase sunt considerate, prin lege, entități juridice.
Conform unui sondaj (Cartografierea socială a Bucureştiului) realizat de studenții de la Facultatea de sociologie din Școala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Biserica face prin cutia milei o evaziune fiscală de 18 milioane de euro la nivelul Bucureștiului. Prin extrapolarea datelor obținute în sondaj, rezultă că la nivelul țării Biserica face o evaziune fiscală de aproximativ 180 de milioane de euro.
Notă: La această estimare nu mai adunăm zecile de milioane de euro adunate de la sutele de pelerinaje cu moaște din țară. În 2012 pelerinajul de Sfânta Parascheva a adus vreo 2,5 milioane de euro în buzunarele sutanelor negre – destinația banilor a rămas un mister.
Asta nu-i evaziune fiscală? Ce fac inspectorii antifraudă în timpul ăsta? Confiscă urzici!
Contribuția bisericească/zeciuiala ascunde anual venituri la negru estimate la 160 de milioane de euro!
Contribuția bisericească anuală este stabilită de fiecare Consiliu Parohial în parte. Sumele anuale pretinse de clerici sunt între 50 și 200 de familie. Sumele percepute scad în zonele rurale și cresc mai mult în zonele urbane și în străinătate, unde contribuțiile bisericești depășesc și 500 de lei – se observă clar ”simțul de afacerist” al clericilor, diferențele de preț sunt nejustificate.
În România sunt 8.5 milioane de locuințe, peste 7,1 milioane de gospodării și probabil tot pe atâtea familii. Dacă luăm o medie de 100 de lei și înmulțim cu peste 7 milioane de familii, avem (doar din contribuția la biserică) venituri la negru de peste 700 de milioane de lei, adică vreo 160 de milioane de euro.
Începem să înțelegem cum de își permit preoții casele alea de lux.
În 2011, statul a plătit 60 de milioane de euro pentru salariile clericilor. Preoții aproape că își triplează veniturile doar prin colectarea acestor contribuții bisericești, care (aproape integral) sunt venituri ilegale pentru că nu se regăsesc în notele contabile ale parohiilor – preoții nu oferă chitanțe (sau oferă doar pe frânturi mici din sume) pentru perceperea taxelor și banii ajung direct în buzunarul lor.
Unde sunt inspectorii antifraudă? Închid localurile de plăcinte pentru 3 lei nedeclarați! Demență sau complicitate?
Ritualurile bisericești ascund anual venituri la negru estimate la 140 de milioane de euro!
Taxele percepute din ritualurile bisericești sunt stabilite de fiecare cleric în parte. În general taxele sunt cuprinse între 500 și 2.000 de lei pentru principalele ritualuri: botezuri, cununii și înmormântări. Acestea sunt costurile standard, dar preoții mai adaugă ~50% și pentru serviciile adiacente, cor etc. Se observă și aici foarte clar ”simțul de afacerist” al clericilor, diferențele uriașe de preț sunt nejustificate, tarifele (unele ajung deci la 1000 de euro pe oră) depășesc cu mult bunul simț, fără să mai punem la socoteală faptul că acești clerici sunt plătiți din bani publici, mai exact din banii contribuabililor. Ai mei, ai tăi, ai noștri.
Media este de 1250 de lei per ritual. În România anual sunt (cumulat) circa 500.000 de botezuri, cununii și înmormântări. Deci putem estima că sumele anuale încasate de clerici pe ritualurile principale sunt de 625 de milioane de lei, adică vreo 140 de milioane de euro.
Începem să înțelegem cum de își permit preoții și mașinile de lux.
Preoții își dublează veniturile prin taxele încasate din ritualurile bisericești, iar împreună cu banii negri proveniți din zeciuială, ajung să aibă un venit negru de 5 ori mai mare decât cel oferit de stat.
Unde sunt inspectorii antifraudă? închid magazinele de carne și dau amenzi de 5.000 de lei după ce găsesc un minus în gestiune de 50 de lei. Dar și pentru 14 bani în plus!
Vânzarea obiectelor de cult
Veniturile din vânzarea obiectelor de cult sunt de asemenea nefiscalizate. Biserica deține monopol pe producerea obiectelor de cult, iar produsele sunt vândute la suprapreț. Majoritatea (dacă nu chiar toate) obiectelor de cult de la pangarul bisericii sunt vândute fără bon/chitanță – evaziunea fiscală.
Fără bon fiscal la pangarul bisericilor
Pangarul bisericii, locul unde se vând lumânări, tămâie, icoane și alte obiecte de cult, este și acesta un alt mod de umflare a buzunarelor clericilor. Nu este controlat de nicio instituție de control a statului și astfel se face multă evaziune fiscală. De fapt, aici nu se face comerț, ci bișniță. Statul acoperă economia subterană din biserici, prin suprataxarea contribuabilului.
Vânzarea de lumânări ascunde anual venituri la negru estimate la110 milioane de euro!
Lumânările de la pangar ajung să coste și de 10 ori mai mult decât cele vândute în magazine. Știm că BOR impune enoriașilor săi să cumpere lumânările de la pangar, ba mai mult a introdus (de la sine putere) și oamendă de 5.000 de lei pentru cei care încalcă ”legea bisericească”. De ce acest exces de zel? Motivul este, din nou, banul.
Lumânările mici, obișnuite, costa 1 leu bucata, dar se vând și lumânări, mai mari, cu 5 și chiar 10 lei bucata.
Să facem un calcul estimativ al vânzărilor de lumânări.
În bisericile din zonele rurale probabil că se vând puține lumânări, de ordinul zecilor pe zi. De sărbătorile mari creștine probabil că numărul lor crește la cel puțin câteva sute și chiar mii. Să presupunem că în mediul rural se vând în medie 10 lumânări pe zi și câte 1000 de Paște și Crăciun.
Cu indulgență, în bisericile din mediul rural se vând anual (în medie) peste 5.000 de lumânări.
În bisericile din zonele urbane probabil că se vând mult mai multe lumânări, de ordinul sutelor și chiar miilor pe zi, mai ales în catedrale. De sărbătorile mari creștine probabil că numărul lor crește la câteva zeci de mii. Să presupunem că în mediul urban se vând în medie 100 lumânări pe zi și câte 10.000 de Paște și Crăciun.
Cu indulgență, în bisericile din mediul urban se vând anual (în medie) peste 50.000 de lumânări.
Facem o medie între mediul rural și urban. Luăm o media anuală (de lumânări vândute într-o biserică) de 27.500 de bucăți. Conform Secretariatului de Stat pentru Culte, în România sunt peste 18.429 de lăcașuri de cult – acest număr nu a crescut de cel puțin un an de zile, deși s-au construit sute de biserici în 2013.
Calculăm doar lumânările cu prețul de 1 leu: 18.429 biserici x 27.500 lei = 506.797.500.
Deci peste 500 de milioane de lei, adică peste 110 milioane de euro pe an încasați de clerici, doar din vânzarea nefiscalizată de lumânări.
Notă:
- Nu toate cultele vând lumânări, deși BOR deține majoritatea pieței obiectelor de cult.
- Producția de lumânări presupune și niște costuri, deci nu toată suma câștigată este profit.
Din aceste două considerente nu voi mai adăuga la calculul total și lumânările vândute cu preț mai mare de 1 leu, probabil vreo 50 de milioane de lei.
- Evident că mai sunt și lumânările ”speciale” pentru botezuri/cununii care sar de 100 de lei și ajung ușor și la 300 de lei bucata. Nici pe acestea nu le mai adăugăm la calculul total, deși sunt vreo 180 de mii de nou-născuți pe an în România și peste 100 de mii de cununii. Cumulate s-ar adăuga în buzunarele preoților încă vreo 28 de milioane de lei.
- Sunt vreo 220 de mii de înmormântări pe an în România – știm că la înmormântări se vând mult mai multe lumânări, nici pe acestea nu le mai adăugăm la total, treacă de la noi încă vreo 22 de milioane de lei – estimare 100 de lumânări per înmormântare.
- La zecile/sutele de ”sărbători cu moaște” anuale se vând probabil sute de mii, dacă nu chiar milioane de lumânări – nici pe acestea nu le mai calculăm.
Alte obiecte de cult
Bisericile vând și multe alte obiecte de cult:
- icoane: 1 – 800 lei
- calendare: 6 lei
- cuvântări și predici: 32 lei
- bidon apă sfințită: 5 lei
- fitile: 5 lei
- mir: 2,5 – 4,5 lei
- felicitări: 1,5 – 6,5 lei
- vin liturgic: 33 lei
- tămâie: 2,5 – 190 lei
- smirnă: 34 lei
- cățuie: 15 – 35 lei
- cădelnițe: 240 – 13.000 lei
- candele: 50 – 2.000 lei
- cărbune: 1 – 40 lei
- prescornicer: 2o lei
- cărți duhovnicești: 2 – 250 lei
- cruciulițe/medalioane: 2 – 45 lei
- sfeșnice: 20 – 400 lei
- mărturii pentru botez: 55 – 130 lei
- Catapeteasmă: 11.000 lei
- analog sculptat în lemn: 1.600 lei
- cruci: 5 – 4.600 lei
- cruci pentru turlă: 8.300 – 9.800 lei
- policandre: 650 – 24.000 lei
- multimedia CD/DVD: 15 -32 lei
- vase pentru aghiazmă: 17 – 14.000 lei
- cristelnițe: 4.800 – 5.300 lei
- vase anaforă: 130 – 1.900 lei
- mobilier bisericesc: 270 – 2.900 lei
- raclă sfinte moaște: 240 – 20.000 lei
- ripide: 1.400 – 4.000 lei
- scenă cu Învierea Domnului: 1.200 lei
- lampadar: 900 lei
- dvere: 880 lei
- aplice: 75 – 830 lei
- steag bisericesc: 800 lei
- felinar sfânta masă: 750 lei
- suport aurit: 620 lei
- stativ pentru cordon: 450 lei
- acoperământ: 400 lei
- stingător lumânare: 40 lei
- miruitor aurit: 30 lei
- ciocănel pentru toacă: 25 lei
- pristolnic: 16 lei
- bureți: 8 lei
Este greu de apreciat câtă evaziune fiscală se face cu aceste produse, dar probabil se mai scurg, în buzunarele clericilor, cel puțin câteva zeci de milioane de euro și din vânzarea acestora.
Sfințirea mașinilor și a caselor ascunde anual venituri la negru estimate la 70 de milioane de euro!
Sfințiri de mașini
Conform unui sondaj IRES din 2013, 27% dintre români și-au sfințit deja mașina. În România sunt aproape 4,5 milioane de autoturisme, deci 1.215.000 au cotizat cu 100 de lei – sumele încep de la 50 de lei dar sar și de 500 de lei pentru mașinile străine. Sfințirea mașinilor îngreunează buzunarele sfintelor sutane cu peste 120 de milioane de lei, adică vreo 27 de milioane de euro.
Notă: Nu știm cu ce frecvență (anual/trimestrial/lunar) își sfințesc aceștia mașina pentru că BOR nu binevoiește să ne ofere niscai transparență.
Sfințiri de case
Sfeștaniile la case încep tot cu 50 de lei, dar puțini preoți mai acceptă asemenea ”taxe”. Cei mai mulți percep o taxă minimă de 100 de lei. Sunt destui care dau peste 200. În România sunt peste 8 milioane de locuințe. Să presupunem că doar un sfert dintre case sunt sfințite anual, asta ar înseamna peste 200 de milioane de lei, adică vreo 45 de milioane de euro iau drumul sutanelor.
Se sfințesc mult altele: animale de companie, cai, găini, podgorii, militari, jandarmi, polițiști, sportivi, salvările/SMURD, tomografe, masini de curse, carele TV de transmisie prin satelit, autospecialele de pompieri, deținuți, spitale, mașinile care execută tuneluri de metrou, bazine de înot, fabrica Bosch, săli de sport/karate, academii de poliție, sediile partidelor politice, clinici, magazine, salvări, acceleratoare de particule, temple masonice, stadioane de fotbal, piețe, pușcării, prefecturi, consilii județene, clădiri ale magistraților, centre SPP, campusuri, statui ale fotbaliștilor, etc, șamd.
Alți bani negri, pentru sutanele negre, pe care îi estimăm cu alte ocazii:
- taxe pe locuri de veci – probabil de ordinul sutelor de milioane de lei (sute de mii de euro un loc de veci, dar se găsesc și cu 1000 de euro)
- taxe fotografiere/filmare în mănăstiri – probabil alte zeci de milioane de lei
- alte sfințiri, pomeniri, pomelnice, șamd. – probabil alte zeci/sute de milioane de lei
De ce este importantă fiscalizarea comerțului bisericesc?
Peste 650 de milioane de euro este suma estimativă a banilor negri care ajung în buzunarele clericilor.
Suma este o estimare indulgentă pentru că am omis multe alte ”afaceri” preoțești. Nu m-aș mira dacă această sumă ar fi de fapt dublă sau triplă, fără să luăm în calcul afacerile ascunse ale ”sfinților părinți”, care, dacă au făcut evaziune fiscală în biserică, nu văd ce conduită morală i-ar opri să facă evaziune fiscală și în facerile lor cit se poate de laice, hoteluri, restaurante, tipografii, spitale private, fabrici, investiții pe bursă și un trust media prin care își face propagandă.
În concluzie clericii bagă în buzunare salarii de cel puțin zece ori mai mari decât cele primite de la statprin bunăvoința contribuabililor români.Și am ajuns unde trebuia. De la stat, cele 18 culte religioase recunoscute în România, primesc anual 0,4% din PIB, adică vreo 550 de milioane de euro, din care Bisericii Ortodoxe Române îi revin vreo 490.
În concluzie, suma banilor negri (evaziunea fiscală) este mai mare decât fondurile primite de la stat!
Acum să vedem în ce condiții oferă statul (și anume, noi, contribuabilii) aceste sume. Trebuie să citim legile în vigoare.
Articolului 10 din Legea Cultelor:
Alineatul 1: Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
Legea specifică clar că ”întreținerea și desfășurarea activităților” se face ”în primul rând din veniturile proprii ale cultelor”. Păi dacă cultele ar raporta toți banii încasați, nu ar mai avea dreptul să ceară bani de la noi. Sutanele negre bagă banii pe ascuns în buzunare și apoi mai cer de la noi.
Alineatul 2: Cultele pot stabili contribuții din partea credincioșilor lor pentru susținerea activităților pe care le desfășoară.
Legea le dă dreptul să ceară o contribuție bisericească, dar tot legea le cere să taie și chitanță. Partea de lege care îi avantajează (banii la buzunar) o respectă cu ”pioșenie”, cealaltă în care trebuie să-și justifice încasările, NU. Sfidarea merge mai departe: legea vorbește despre contribuțiile ”pentru susținerea activităților pe care le desfășoară” dar aici slujitorii Domnului au înțeles că își pot cumpăra limuzine de lux, case parohiale cu 3 etaje (mai mari decât bisericile în care slujesc) și bineînțeles aur pe acoperișurile și pe crucile bisericilor. Enoriașii nu se așteptau la asemenea ”nevoi” preoțești.
Alineatul 3: Statul promovează sprijinul acordat de cetățeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit și încurajează sponsorizările către culte, în condițiile legii.
Păi dacă ”condițiile legii” au fost încălcate (economie subterană, bani la negru, fără chitanță) atunci statul finanțează ilegal cultele.
Alineatul 4: Statul sprijină, la cerere, prin contribuții, în raport cu numărul credincioșilor cetățeni români și cu nevoile reale de subzistență și activitate, salarizarea personalului clerical și neclerical aparținând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuții în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităților de cult cu venituri reduse, în condițiile stabilite prin lege.
”Statul sprijină personalului clerical și neclerical, prin contribuții, în raport cu nevoile reale de subzistență și activitate”. Vilele, limuzinele, hainele cusute cu fir de aur, aurul de la gâtul preoților și în general luxul preoților sunt considerate nevoi reale de subzistență. Asta da sfidare, fix în lege!
Alineatul 5: Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
Cel puțin câteva milioane de români (40% dintre români nu au încredere în biserică – evident că acești 8 milioane de români nu sunt de acord să finanțeze biserica) sunt constrânși să contribuie anual la finanțarea cultelor religioase prin bugetul de stat. Vorbim despre o contribuție (obligatorie) de peste o jumătate de miliard de euro pe care forțat o achită anual contribuabilii români. Contribuabilului nu i se oferă opțiunea de a renunța la finanțarea cultelor. Se încalcă flagrant legea.
Alineatul 6: Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcționarea unităților de cult, pentru reparații și construcții noi, în raport cu numărul credincioșilor, conform ultimului recensământ, și cu nevoile reale.
Fără o fiscalizare a veniturilor preoțești, ei vor cere mereu bani pentru întreținerea luxului pe care îl consideră ”nevoi reale„. Atunci când construiesc biserici între blocuri și locatarii se opun, clericii aduc hotărâri judecătorești pentru a construi biserici pe spațiile verzi, împotriva nevoilor reale ale enoriașilor. Deci ei au convertit nevoile reale ale enoriașilor, în nevoile proprii.
Alineatul 7: Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute și în calitate de furnizori de servicii sociale.
Serviciile sociale sunt o păcăleală. Doar un exemplu: BOR primește aproximativ 490 de milioane de euro pe an de la bugetul de stat, iar pentru ”serviciile sociale” cheltuie doar 2,5% din suma încasată. Dacă asta se numește caritate, atunci ar trebui să schimbăm definiția din DEX.
Alineatul 8: Autoritățile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenței religioase.
Nu știu ce presupune asta. Există un număr unde poți suna pentru a cere asistență religioasă? Există o instituție care oferă asistență religioasă? Și până la urmă ce este ”asistența religioasă?
Articolul 11 din Legea Cultelor:
Sprijinul statului constă și în acordarea de facilități fiscale, în condițiile legii.
Statul oferă facilități fiscale celor care deja fac evaziune fiscală? Stat de drept? Nicidecum!
Articolul 12 din Legea Cultelor:
Utilizarea fondurilor bănești primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum și respectarea destinației bunurilor primite în proprietate sau folosință de la autoritățile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Fondurile publice se supun controlului statului, dar statul nu controlează niciodată fondurile publice destinate cultelor.
BOR S.R.L.
Mulți folosesc acestă referire atunci când vorbesc despre Biserica Ortodoxă Română, dar titulatura este nedreaptă pentru SRL-urile care respectă legea și care își plătesc taxele la stat. Azi, o parte dintre aceste instituții au parte de excesul de zel al inspectorilor antifraudă, în timp ce preoții continuă liniștiți să pitule banii pe sub altar.
Conform DEX:
- Cei care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite/meschine se numesc bișnițari.
- Grupurile de indivizi cu îndeletniciri suspecte, grupurile de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără reciproc interesele meschine se numesc mafioți.
Ori schimbăm definițiile din DEX, ori aplicăm legea, dacă vrem să-i scoatem pe preoți din categoriile astea două. Sau poate noi vrem, dar ei nu vor – și atunci chiar că avem o problemă.
În concluzie
Inspectorii antifraudă sunt angajați ai statului și de cele mai multe ori se dovedesc sub control politic. Atât timp cât nu avem o separare între Stat și Biserică, cumetriile dintre politicieni și preoți ne vor împiedica să-i controlăm pe cei mai mari evazioniști ai României.
Un adevăr cumplit: În ultimii 25 de ani Biserica ne-a furat, doar prin evaziune fiscală, peste 10 miliarde de euro!
Poate e momentul să luăm puțină atitudine. Să le trimitem niște sesizări inspectorilor antifraudă, să le dăm mură-n gură adresele bisericilor, poate nu le găsesc.
Trimite o sesizare către ANAF, completând formularul!
Sau sună la 0800800085 Telverde Antifraudă Fiscală și înregistrează o sesizare!
Lumea reală arată mult mai rău decat cea din teoria conspiratiei
Nu cred că nu v-aţi delectat până acum cu poveştile din zona teoriei conspiraţiei. Citindu-le ai impresia că intri într-o lume similară celei a poveştilor spuse în copilărie la gura sobei. Afli nume neştiute, conexiuni la care nu te-ai fi gândit niciodată într-o spirală de evenimente de-a dreptul halucinante. Extratereştrii se întrepătrund cu explozii ciudate, cutremurele sunt generate artificial de organizaţii necunoscute, viruşi din laborator sunt aruncaţi fără discernământ asupra unor oameni nevinovaţi s.a.m.d.
La un moment dat ţi se ia de-atâta polologhie şi simţi nevoia să te întorci în lumea reală. Chiar dacă fragmente din poveştile citite ţi se-ntorc obsedant în minte. Şi-apoi, văzând unele coincidenţe, orice om normal se-ntreabă: oare ceva din toată această nebunie e adevărat? Evident, răspunsul raţiunii vine prompt:„NU! Dacă doar 1% din ceea ce se afirmă acolo ar fi adevărat, atunci ar însemna că lumea e cu fundu-n sus”.
Cu ceva timp în urmă vă vorbeam despre organizaţia „Bohemian Grove”, o sectă ciudată care se strânge o dată pe an pentru a pune în scenă un dubios ritual păgân cu accente sataniste, din care nu lipsesc sacrificiile rituale şi consumul de sânge. Până la urma urmei, poate că nu m-ar fi interesat această organizaţie dacă nu aş fi aflat că, în secolul XX, cea mai mare parte a preşedinţilor americani s-au numărat printre membrii activi ai acestui cult. Mai mult, în timpul întâlnirilor, membrii sunt atent protejaţi de serviciile secrete americane. Oare ce importanţă poate avea un cult ciudat, astfel încât să fie protejat de instituţii – considerate serioase – ale statului? Philip Weiss, unul dintre cei doi curioşi care-au reuşit(până acum) să păcălească dispozitivul de securitate, spune în celebrul său articol din Spy Magazine:
„You know you are inside the Bohemian Grove when you come down a trail in the woods and hear piano music from amid a group of tents and then round a bend to see a man with a beer in one hand and his penis in the other, urinating into the bushes. This is the most gloried-in ritual of the encampment, the freedom of powerful men to pee wherever they like, a right the club has invoked when trying to fight government anti-sex discrimination efforts and one curtailed only when it comes to a few popular redwoods just outside the Dining Circle.”
Însă nu descrierea organizaţiei este scopul acestui articol. Puteţi găsi, cu siguranţă, numeroase referinţe online. Ceea ce doream să subliniez este că, membru al ordinului menţionat este şi fostul preşedinte american Bill Clinton, soţul actualei candidate la preşedinţia SUA. Poate că am putea considera această apartenenţă o chestiune superficială, care are de-a face doar cu socializarea. Sau poate cu apartenenţa la un club din care familia şi-ar putea extrage o parte din numeroşii finanţatori ai penalei fundaţii pe care-o patronează. Într-adevăr, aşa ar putea fi, însă ce să crezi în momentul în care, printre mailurile publicate de către Wikileaks, găsim unul în care un oficial guvernamental de rang înalt îi transmite lui Hillary următoarele: „With fingers crossed, the old rabbit’s foot out of the box in the attic, I will be sacrificing a chicken in the backyard to Moloch”. Sună cool, nu-i aşa?
Mergând mai departe, găsim un alt mesaj ciudat, de data aceasta la şeful campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton, John Podesta. Acesta este invitat, alături de fratele său, la un „Spirit Cooking dinner” la Marina Abramovic. Pentru mulţi este pentru prima dată când auziţi de aceste nume, astfel încât este util să zăbovim puţin asupra Marinei Abramovic. Dacă-i veţi studia biografia oficială vei afla că este o artistă de origine sârbă. Ar fi foarte util să zăboviţi puţin asupra „operelor” ei, unele dintre ele constând în a se afişa ca şi exponat pe la diverse muzee. În urma acestor „performanţe de o mare respiraţie artistică” a obţinut o groază de medalii. Ca să înţelegeţi însă cu adevărat despre cine e vorba, ar trebui să vizionaţi segmentul Balkan Erotic Epic din seria Destricted. Pentru segmentul menţionat Abramovic a avut mână liberă, fiind atât regizor cât şi prezentator al aşa-ziselor „ritualuri” erotice balcanice. Nu-ţi trebuie prea multă raţiune sau prea multe cunoştinţe de psihologie pentru a înţelege că avem de-a face cu un comportament deviant, parafilia duduii în cauză trădând cel puţin o tulburare bipolară sau schizoafectivă. De-aceea n-ar trebui să vă mire atunci când o veţi vedea fotografiată cu un cap însângerat de ţap în mână sau, ca să completăm grotescul tablou, când veţi afla că, în afara vieţii aşa-zis artistice, Marina Abramovic este mare preoteasă a unor ordine care-l proslăvesc pe … Molok. Ca să vezi ce coincidenţă!
Întorcându-ne la acel „Spirit Cooking”, aflăm tot dintr-o „manifestare artistică” de-a duduii că este mixul dintre laptele de mamă şi spermă. Poftă bună! De-acelaşi Podesta se leagă şi un alt personaj puţin uitat acum: Jeffrey Epstein. Vă mai aduceţi aminte de el? Fost bancher la Bear Sterns, Epstein ajunge miliardar şi-şi face pe o insulă din Caraibe un paradis al obsedaţilor sexual. Sclave, de multe ori minore, erau gata să satisfacă orice dorinţă sau fantezie a miliardarului şi a invitaţilor acestuia. Până aici nimic ciudat. Auzim zilnic de obsedaţi, astfel încât nu este nimic de mirare dacă mai dăm peste câte vreun miliardar care-şi pune în practică visele bolnave. Însă un scandal care-a izbucnit în urmă cu mai bine de un an a zguduit efectiv scena politică mondială. S-a aflat că insula plăcerilor interzise a lui Epstein a fost vizitată de marii granguri ai politicii mondiale, printre care şi preşedinţii în funcţie Clinton şi Bush. Mai mult, unele dintre fetele de-acolo erau utilizate în ritualuri mistico-sexuale ciudate. Scandalul s-a extins nu numai în SUA, ci şi peste Ocean, unde una dintre odraslele casei regale a Angliei a fost acuzată de relaţii sexuale cu o minoră sechestrată pe insula lui Epstein.
După un boom teribil, la început, al tevaturii mediatice, s-a pus brusc batista pe ţambal în urma unei condamnări dubioase de-a lui Epstein la patru luni de închisoare pentru … relaţii cu o minoră. Restul acuzaţiilor au fost retrase de către reclamanţi, iar viguroşii procurori americani s-au prefăcut că nu mai e nimic în spate. Aceiaşi procurori care mergeau până-n pânzele albe în cazurile de pedofilie ale unor preoţi catolici – acuzându-se uneori aberant la incriminarea practicilor şi ritualurilor Bisericii – puneau acum elegant batista pe ţambal mulţumindu-se cu o condamnare formală, pe care oricum Epstein a executat-o într-un penitenciar de lux.
Mergând pe firul narativ, din aproape în aproape şi utilizând numai surse oficiale, începe să iasă la iveală un tablou extrem de întunecat. Avem de-a face cu oameni în toată firea, de care depinde soarta lumii şi care se dedau unor jocuri de-a dreptul scârboase, se-nchină la zeităţi ciudate în ritualuri hilare şi care trădează o doză incredibilă de prostie. Aceştia sunt cei care decid cu cinism soarta sutelor de milioane de oameni din Orientul Mijlociu, cei care sfătuiesc Europa să se lase înecată în valul ucigaş de refugiaţi, s.a.m.d. Aceştia sunt cei care-au pus la cale marea farsă a comunismului bolşevic încercând să controleze oamenii prin instaurarea, în aproape o jumătate de lume, a regimurilor sângeroase conduse de devianţi telecomandaţi şi tot ei sunt cei care modifică brutal conştiinţele tinerilor din ce în ce mai ignoranţi, lipsiţi de direcţie şi valori. Întrebarea pe care şi-o pune orice om normal este cum de aşa ceva se întâmplă? Cum e posibil ca nişte prostălăi notorii să poată lua decizii de o semenea anvergură, cum de o gaşcă de inculţi se joacă de-a războiul şi, mai ales, cum de-au reuşit să se caţere acolo? Sunt întrebări justificate la care răspunsul, este – în acelaşi timp – simplu şi complicat.
P.S. Ca să vă pun suplimentar pe gânduri, vă voi spune că simbolul Bohemian Grove este … bufniţa. Numeroase „frăţii” au ca simbol sacru această pasăre nocturnă care, în mainstream, este simbolul înţelepciunii. În această lumină, vă provoc să înţelegeţi puţin diferit motivul pentru care cucuveaua era mov şi mesajul pe care un băiat dorea să-l transmită atunci când se afişa cu bufniţele primite cadou pe TV.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
De la marxism-leninism la neomarxism, marxism cultural și corectitudine politică
Sub lozinca: „Proletari, din toate țările, uniți-vă!” marxismul clasic a promovat lupta de clasă a clasei considerate oprimate, proletariatul, împotriva capitalismului. Marx considera proletariatul clasa oprimată „cea mai revoluționară `care nu are de pierdut decât lanțurile!” Teoria marxistă prezicea că revoluția mondială va izbucni în țările cele mai dezvoltate economic, cum ar fi Germania sau Imperiul britanic După primul război mondial, singura țară în care revoluția comunistă a reușit a fost Rusia țaristă, țară subdezvoltată economic și nu prea a avut nici o legătură cu proletariatul. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, cum o nume a istoriografia comunistă a fost mai degrabă o lovitură de palat realizată de un grup de conspiraționiști bolșevici, lipsiți de scrupule, în frunte cu Lenin și Troțki care a reușit datorită dezorganizării generale a Rusiei și în primul rând a armatei. unde moralul și voința de luptă erau la pământ. Această dezorganizare a urmat revoluției burghezo- democratice din februarie, care a l-a detronat pe țar iar cele două guverne provizorii care au urmat (Lvov și Kerenski) nu au făcut față situației și au creat serioase nemulțumiri în țară.
De acestă situație „revoluționară” cum a numit-o Lenin au profitat conspiratorii bolșevici mai hotărâți, mai bine organizați și mai lipsiți de scrupule. De fapt, deviza bolșevicilor era „cu cât mai rău, cu atât mai bine”, adică dezorganizarea, lipsurile, nevoile și scăderea dramatică a moralului populației favorizează revoluția socialistă.
Oare ce a fost, de fapt, Lenin? O butadă de pe vremea comunismului ne spunea că Lenin nu a fost, în mod sigur, savantcăci atunci ar fi știut că socialismul nu trebuie experimentat pe oameni și probabil că a fost un filozof! Dar patriarhul social-democraţiei ruse, Gheorghi Plehanov, ne spune că Lenin nu a fost în niciun fel un filosof. Dar se dorea el a fi? Poate merită să ne reamintim ideea lui Louis Althusser, un filosof francez care ne spune:
“Lenin nu a întemeiat o nouă filosofie a practicii, ci o nouă practica a filosofiei”. O practică a filozofiei, soldată cu asasinate în masă.
Înainte de primul război mondial teoria marxista spunea că dacă în Europa va începe un război, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va declanșa revoluția socialistă, va înlătura guvernele şi va forma o nouă Europă Comunistă. Când a izbucnit războiul în vara anului 1914 acest lucru nu s-a întamplat ci din contra, muncitorii din toate tările au luptat fiecare în armata țării lor ca să-şi apere propriile ţări de inamic. Revoluţia comunistă din Rusia nu s-a extins în alte tări, nefiind susţinută de muncitori. După terminarea primului Război Mondial teoreticienii marxisti s-au întrebat – oare ce n-a funcționat? Răspunsurile au fost diferite! Lenin a creat Internaționala III, comunistă și o nouă teorie a revolutiei socialiste mondiale, care poate izbucni și într-o țară dezoltată politic, unde apare o situație revoționară, cu referire la Rusia, nu neapărat într-o țară dezvoltată economic cum a prorocit Marx! In schimb, doi dintre conducătorii intelectuali marxisti, Antonio Gramsci în Italia şi Georg Lukacs în Ungaria (considerat cel mai stralucitor gânditor marxist, după Marx încoace), în mod independent au venit cu acelaşi răspuns : ‘cultura occidentală şi religia creştină au facut ca muncitorii occidentali să fie orbiţi, să nu mai vadă interesele propriei lor clase’. Au concluzionat astfel că o revoluţie comunistă va fi posibilă în occident numai după ce vor fi distruse atât cultura occidentală cât şi religia creştină. Ca urmare acestea sunt cele două obiective principale ale marxismului cultural şi nu s-au schimbat de atunci.
Gramsci a fost cel care a pus bazele unei noi şi faimoase strategii de distrugere a reperelor morale tradiţionale şi care s-a dovedit a fi de un real succes. Această strategie a constat din înlocuirea revoluţiei comuniste ca mijloc de preluare a puterii (cum a fost în Rusia) cu un ‘lung marş’ al marxistilor prin institutiile occidentale care formează cultura: şcoli, mass-media, biserici şi oricare altă instituţie.
Georg Lukacs s-a dovedit a fi şi mai influent. În 1918 el a devenit deputat-comisar pentru cultură în timpul scurtului regim bolsevic Bela Kun din Ungaria. În această postura el îşi punea întrebarea : „Cine ne va salva de la civilizaţia occidentală?” şi a instituit în cele din urmă, ceea ce el a numit ‘terorismul cultural’. Una din principalele componente ale acestuia a fost introducerea educaţiei sexuale în şcolile maghiare. Lukacs şi-a dat seama că dacă va putea distruge morala sexuală tradiţională a ţării atunci ar face un pas uriaş către distrugerea culturii tradiţionale şi a credinţei creştine în Ungaria. România a salvat Ungaria de comunism și de „terorismul cultural” al lui Lukacs intrând cu armata în Ungaria, ocupând Budapesta și alungând Guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Lukacs a dispărut, dar a reapărut, în 1923, la ‘Săptămâna de studiu marxist’ din Germania.
Georg Lukacs este filosoful marxist care afirma, prin 1970, deci la bătrînețe, într-un dialog cu sociologul italian Franco Ferraroti, că preferă cel mai rău socialism celui mai bun capitalism. Această afirmație venea după milioanele de victime ale gulakurilor și după eșecul vizibil al socialismului, în toate domeniile. Mai rar atâta consevență în promovarea răului, ca în cazul acestui neomarxist! Oare ce așteptări să avem de la epigonii săi?
În Germania fiind finanțat de către un tânăr marxist cu numele Felix Weil, care mostenise o avere imensa și care după modelul lui Frederich Engels, care cheltuise averea părinților capitaliști pentru a finanța utopiile periculoase ale lui Marx, dorea să și-o cheltuiască sponsorizând revoluția socialistă mondială. Georg Lukacs a întemeiat Şcoala de la Frankfurt, care avea să devină locul unde a aparut şi s-a dezvoltat conceptul de corectitudinea politică, aşa cum îl ştim şi astăzi.
Aici, alături de Max Horkheimer,Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer şi doi psihologi, Eric Fromm şi Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului şi ai matriarhatului şi un student tânăr absolvent pe nume Herbert Marcuse, Lukacs a pus bazele marxismului cultural. Horkheimer şi alti membri ai Scolii de la Frankfurt , au decis că soluţia pentru distrugerea culturii occidentale este să intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat că aşa cum muncitorii erau oprimaţi în timpul capitalismului, în cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste într-o stare constantă de represiune psihologică. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural.
Chiar şi mai important, ei au inţeles că psihologia le ofera un instrument cu mult mai puternic decât filozofia pentru distrugerea culturii occidentale: condiţionarea psihologică prin care oamenii absorb o lectie de marxism cultural fără ca să-şi dea seama. De exemplu pentru a promova homosexualitatea realizezi un film în care homosexualul este personajul pozitiv, oprimat de heterosexuali!
Un exemplu de conditionare psihologic „probabil involuntară” căci nu credem că pe Lennon l-au preocupat prea mult studiile școlii de la Frankfurt dar, în același timp, a fost produsul epocii sale, adică un „flower-power” cât se poate de sincer!
În 1934, Şcoala de la Frakfurt, inclusiv membrii conducători din Germania se stabilesc in orasul New York cu ajutorul Universităţii Columbia. Astfel obiectivul Şcolii de la Frankfurt s-a schimbat curând de la distrugerea culturii occidentale din Germania la realizarea aceluiaşi lucru in Statele Unite. Ceea ce se va dovedi ca fiind un real succes.
Pentru a servi scopului său de „negare” a culturii occidentale, Şcoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeşte „teoria critică„. Această teorie spune că trebuie criticat orice la nesfârşit. Se critică prin punerea la îndoială și relativizarea și a oricărei instituţii, începând cu familia, care trebuie criticată fără neîncetate. Şcoala de la Frankfurt a căutat să definească atitudinile tradiţionale faţă de orice aspect al vieţii ca aducandu-i un „prejudiciu”. Astfel au fost făcute o serie de studii universitare care au culminat cu o carte a lui Adorno care pretindea că leaga, credinţa tradiţională privind morala sexuală, relaţiile dintre bărbaţi şi femei cu chestiuni care demonstrau sprijinul familiei faţă de fascism. Astăzi, termenul preferat, utilizat de personajul care se pretinde ”corect politic”, faţă de oricine nu este de acord cu el, este – ”fascist”!
Şcoala de la Frankfurt a plecat de la marxismul ortodox, care sustinea că istoria e determinată de cei care deţineau mijloacele de producţie. În acelaşi timp însă, istoria a fost determinată de grupuri de bărbaţi, femei, rase, religii care au avut puterea de „dominaţie” asupra celorlalte grupuri. Anumite grupuri şi în mod special cel al bărbaţilor de culoare albă au fost catalogate ca fiind „asupritori”, în timp ce alte grupuri au fost definite ca şi „victime„. „Victimele„ au fost definite automat ca fiind ‘bune’, iar ‘asupritorii’ ca fiind răi, fără a se analiza comportamentul fiecărui individ în parte. Adică bărbatul alb, creștinul, heterosexualul sunt automat opresori iar femeia (feministă, căci celelalte femei nu există), omul de culoare, ateul, musulmanul, membrul LGBT sunt automat victime!
La inceputul anilor 1930, Horkheimer a lăsat deschisă intrebarea cine ar înlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? În anii ’50 Marcuse a raspuns acestei întrebari spunând că ar putea fi înlocuită de o coaliţie de studenţi, negri, femei feministe şi homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studenţeşti ai anilor ’60 şi victimele „sacre” ale corectitudinii politice ale zilelor noastre. Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare”. Este acelaşi lucru ca atunci când se vorbeste despre „diversitate”, aceasta însemnand uniformitatea credinţei în ideologia lor stângistă.
Se poate spune despre marxismul cultural că a realizat un „nou limbaj” cu „nou vorbe”, exact ca în romanul avertisment „1984”, al lui George Orwell, unde Ministerul adevărului stabilise că RĂZBOIUL ESTE PACE, LIBERTATEA ESTE SCLAVIE iar IGNORANȚA ESTE PUTERE!
Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ”prin intermediul „perversiunii polimorfe” , s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.
Deci dacă ești bărbat alb și pe deasupra creștin și heterosexual ești automat triplu opresor și nu ai dreptate niciodată iar dacă ești femeie de culoare, lesbiană și eventual atee sau musulmană ești de patru ori victimă și ai dreptul să te adresezi justiției catalogând tot ce nu-ți convine drept discriminare!
Nu întâmplător un „progresist” român, ecologistul Remus Cernea, declara, în 2009, că „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee pentru că atunci oamenii înseamnă că vor alege un preşedinte trecând peste prejudecăţile lor. Nu degeaba se spune că ecologiștii sunt ca pepenii adică VERZI la exterior și ROȘII la interior!
Sursa: Rezistenta crestina
Documentarul despre vaccinuri și autism produs de Robert de Niro, VAXXED, acum cu subtitrare și în limba română!
Documentarul de excepţie Vaxxed – De la muşamalizare la catastrofă a fost regizat de dr. Andrew Wakefield! Este vorba de doctorul Andrew Wakefield şi nu „fostul medic” Andrew Wakefield, cum scriu anumite ziare
Oricât ar încerca, maşinăria de discreditare a cartelului Pharma nu poate să-i anuleze unui doctor titlul pe care l-a obţinut în urma studiului şi a lucrării de doctorat. Nu a reuşit decât să-i ridice dreptul de a profesa ca şi medic, dar nu şi titlul de doctor! Atenţie la tentativa de dezinformare.
Doctorului Andrew Wakefield i-a fost retras dreptul de a profesa în anul 2010 după o amplă promovare a ideii că vaccinurile sunt generatoare de boli. Lupta sa împotriva vaccinării a început încă din anul 1998, când a publicat un studiu care susținea că există o legătură între vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) și autism.
Documentarul Vaxxed se bazează pe statistici oficiale şi are ca subiect muşamalizarea legăturii dintre vaccinuri şi autism aşa cum a fost ea documentată oficial de dr. William Thompson de la CDC (Center for Disease Control and Prevention – Centrul de Supraveghere și Control al Bolilor), și prezintă zeci de cazuri în care copii sănătoși au devenit autiști „peste noapte” în urma vaccinării.
Dr. William Thomson a fost cercetător senior în cadrul CDC. Începând cu anul 2013 el a purtat discuții cu renumiți oameni de știință, senatori și jurnaliști, arătându-le mai multe documente din care reieșea că studiile pro-vaccinuri sunt falsificate și că, din contră, cercetările arată că există o legătură evidentă între vaccinurile primite de copii în primii ani de viață și tulburările de dezvoltare neuronale (inclusiv autismul).
De exemplu, conform informațiilor publicate de dr. Thomson, un studiu din anul 2004 cu privire la efectele vaccinurilor ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) arată că există 340% risc de autism la băieții de culoare, după vaccinare. Această statistică extrem de gravă i-a determinat pe autorii studiului să falsifice datele și să distrugă documentele, pentru mușamalizarea rezultatului.
Filmul documentar urma să fie prezentat de Robert De Niro în premieră în aprilie, în SUA, la Festivalul de Film Tribeca!
Robert de Niro a declarat cu puțin timp înainte de evenimentul Tribeca că şi el are un copil autist (detaliu pe care nu l-a mai făcut public până atunci) şi de aceea – deşi el personal nu este împotriva vaccinării – doreşte ca acest subiect să fie discutat „pe toate părțile”:
„Grace şi cu mine avem un copil cu autism şi noi credem că este esenţial ca toate aspectele legate de cauzele autismului să fie discutate în mod deschis şi examinate. […] Este foarte personal pentru mine şi familia mea şi vreau ca acolo să fie o discuţie, motiv pentru care vom rula Vaxxed. Eu personal nu susţin filmul şi nici nu sunt anti-vaccinare; sunt doar pentru oportunitatea unei dezbateri în jurul problemei.”
După ce a anunţat că documentarul Vaxxed va fi prezentat la Festivalul de Film Tribeca au început imediat presiunile asupra lui.
De Niro i-a avut printre susținători pe senatorul republican Bill Posey. Acesta din urmă a susținut o prelegere în urmă cu un an, chiar la Congresul american, despre frauda guvernamentală menită să muşamalizeze legătura dintre vaccinuri şi autism dezvăluită de dr. William Thomson. (Vezi aici) Senatorul Bill Posey a solicitat o investigaţie guvernamentală în problema studiului falsificat, însă fără prea mare succes.
Sursa: DZR.org.ro
Prietenii Evrei de la Jerusalem Post ne ajuta: Europenii trebuie să se ridice împotriva Rețelei Soros și să-și apere tradițiile și valorile naționale de planurile subversive ale megalomaniacului
Despre George Soros și rețeua pe care a creat-o se vorbește foarte des în ultima perioadă. Numele magnatului apare în campania electorală din SUA. Nici România nu a fost ocolită de interesele lui Soros, existând mulți politicieni care au beneficiat de fondurile unor ONG-uri în spatele cărora se află acesta
Ziarul israelian Jerusalem Post a publicat o serie de dezvăluiri despre George Soros. Iată articolul din presa israeliană:
“Lumea noastră: Campania de haos global a lui Soros
Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomană a proiectelor filantropice ale lui Soros. Niciun colț al lumii nu a scăpat de eforturile sale.
Presa din SUA a ignorat scurgerea a mii de emailuri de la Open Society Foundation a lui George Soros. FSD este vehiculul prin care Soros a canalizat miliarde de dolari de-a lungul ultimelor două decenii pentru organizații non-profit din Statele Unite și în întreaga lume.
Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 milioane $ pentru grupuri de lucru pentru alegerea lui Hillary Clinton, în noiembrie, făcându-l cel mai mare donator al campaniei sale. Așa că este înțeles de ce presa care o sprijină pe Clinton a îngropat povestea.
Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice.
Cele mai multe dintre informațiile apărute erau deja cunoscute publicului. Soros a finanțat masiv grupuri de extremă din stânga în Statele Unite și în întreaga lume, lucru cercetat de mai mult de un deceniu.
Toți au de lucru pentru a slăbi capacitatea autorităților naționale și locale în democrațiile occidentale să respecte legile și valorile națiunilor și comunităților lor.
Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.
Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile.
Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.
Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor.
Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.
Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție.
Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori.
În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere.
Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor.
Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.
Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise.
În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt.
Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe.
Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.
În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei.
În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic.
Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile.
În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.
Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului.
DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor.
Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile”.
Oamenii lui Soros din România
Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.
Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.
Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.
Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.
Autor: Tudor Matei
Sursa: Active News
DONALD TRUMP, DISCURSUL CARE ÎNSUFLEȚESTE O ÎNTREAGĂ AMERICĂ: “Singurii oameni destul de curajoși pentru a vota eliminarea acestui Establishment Corupt, sunteți voi, poporul american!”
“Mișcarea noastră este despre înlocuirea unui Sistem, a unui Establishment defect și corupt, cu un nou guvern controlat de tine, poporul american
Establishmentul de la Washington, precum și corporațiile financiare și de mass-media care îl finanțează, există pentru un singur motiv: pentru a se proteja și pentru a se îmbogăți pe ele însele.
Pentru Establishment sunt mii de miliarde de dolari în joc în aceste alegeri. Establishmentul din Washington e în parteneriat cu cei care controlează pârghiile puterii din Washington, precum și cu interesele speciale de la nivel mondial, iar acești oameni nu au deloc intenții bune în mințile lor.
Campania noastră reprezintă o adevărată amenințare existențială pentru ei, așa cum n-au mai văzut niciodată înainte.
Campania noastră nu este pur și simplu o altă alegere ce se petrece o dată la patru ani. Ea este o răscruce în istoria civilizației noastre, care va stabili dacă vom reuși sau nu, noi, oamenii simpli, să revendicăm controlul asupra guvernului nostru.
Establishmentul politic, care încearcă să ne oprească acum, este același grup responsabil pentru tratatele noastre dezastruoase de liber schimb, pentru imigrația ilegală masivă și pentru politicilor economice interne și externe, care au sângerat țara noastră uscată.
Aceasta este o luptă pentru supraviețuirea națiunii noastre. Și aceasta va fi ultima noastră șansă ca să o salvăm.
Această alegere va stabili dacă suntem o națiune liberă sau dacă avem doar iluzia democrației, dar suntem, de fapt, controlați de o mână mică de interese speciale la nivel mondial, de o mână mică de interese speciale care se ocupă cu fraudarea sistemului, iar sistemul nostru este fraudat pentru ca ei să câștige mereu. Aceasta este realitatea, voi știți asta, ei știu asta, eu știu asta, și aproape întreaga planetă știe asta.
Mașinăria lui Clinton este în centrul acestei Structuri de Putere. Am văzut în acest prim set de documente WikiLeaks, cum Hillary Clinton se întâlnește în secret cu băncile internaționale pentru a complota și pentru a distrugere suveranitatea SUA, în scopul de a îmbogăți aceste puteri financiare globale, de a=i îmbogăți pe prietenii ei cu interese speciale și pe donatorii ei. Sincer, ea ar trebui să fie închisă pentru ceea ce a făcut.
Cea mai puternică armă desfășurată de Clinton este mass-media corporativă, presa.
Să fie clar un singur lucru, mass-media corporativă din țara noastră nu mai este implicată în jurnalism. Ea reprezintă acum un interes politic special și nu este cu nimic diferită de orice lobby-ist sau de orice altă entitate financiară cu o agendă politică total dedicată, iar ordinea de zi pe care o propagă nu mai este pentru voi, ci este pentru ei înșiși.
Orice persoană care contestă controlul lor este considerat sexist, rasist, xenofob. Ei vor minți, și vor spune minciună, după minciună, iar apoi, ei vor face chiar mai rău decât atât. Ei vor face tot ceea ce este necesar ac să oprească pe orice se opune Establishmentului. Familia Clinton sunt infractori, amintiți-vă.
Acest lucru este bine documentat, iar Establishment-ul care îi acoperă s-a angajat să-i protejeze printr-o masivă mușamalizare a activității lor infracționale petrecută pe scară largă la Departamentul de Stat și la Fundația Clinton, în scopul de a-i păstra pe Clintoni la putere. Ei știau că vor crește cu fiecare minciună cu care vor da în mine, în familia mea și în cei dragi mie. Ei știau că nu se vor opri de la nimic, pentru a încerca să mă oprească. Cu toate acestea, eu am luat cu bucurie pentru voi, toate aceste curele și săgeți. Le-am luat pe spinare pentru mișcarea noastră, astfel încât țara noastră să devină din nou a noastră.
Am știut că această zi va sosi și că este doar o chestiune de timp. Și am știut ca poporul american se va ridica deasupra ei și va vota pentru viitorul pe care-l merită.
Singurul lucru care poate opri această mașină coruptă sunteți voi. Singura forță suficient de puternică pentru a salva țara noastră suntem noi. Singurii oameni destul de curajoși pentru a vota eliminarea acestu Establishment Corupt, sunteți voi, poporul american.
Marea noastră civilizația a ajuns la un moment de răscruce.
Oameni buni, eu nu am nevoie pentru mine ca să fac acest lucru, credeți-mă.
Am construit o mare companie și am avut o viață minunată. Aș fi putut să mă bucur acum pentru mine și familia mea de fructele și de beneficiile succeselor în afaceri ale întreprinderilor mele. Aș fi putut să mă bucur în liniște de toate acestea în loc ca să trec prin acest spectacol de groază al minciunilor, al decepțiilor și al atacurilor rău intenționate, un spectacol pe care nimeni nu și l-ar fi putut imagina.
Fac asta pentru că această țară mi-a dat atât de mult și pentru că mă simt atât de puternic încât acum e rândul meu să dau înapoi țării pe pe care o iubesc.
Fac asta pentru oameni și pentru mișcarea aceasta și vom lua înapoi această țară de la ei și o vom reda din nou vouă și vom face America Mare din Nou”.
Sursa: Certitudinea.ro
Hillary Clinton şi mailurile otrăvite
Cu o săptămână înaintea Zilei Z – 8 noiembrie -, campania electorală pentru prezidenţialele americane, mai încrâncenată ca niciodată, este bulversată de scandaluri cu implicaţii mari pentru moralul fiecăreia dintre părţi, ducând-o când la agonie, când la extaz, aşa încât pentru cei care privesc lucrurile din afară este o „pâine” de mâncat şi comentat, dar pentru cei afectaţi direct lucrurile duc la paroxism
Ca urmare, într-un moment în care părea că totul se îndreaptă spre o victorie la scor obţinută de Hillary Clinton, fapt atestat de diferenţa substanţială din sondaje dintre ea şi Donald Trump, mulţi opinau că numai un eveniment deosebit ar putea tulbura serios apele pe ultima turnantă, iar fosta Prrimă Doamnă ar putea rata pentru a doua oară consecutiv şefia Casei Albe.
Reamintesc, în context, că, în 2007, când s-a angajat în competiţia alegerilor primare spre a obţine nominalizarea democraţilor pentru candidatura la prezidenţiale, ea a fost creditată cu cele mai mari şanse, multă vreme acest lucru părând că devine realitate, dar, în ultimul moment, „cupola” democraţilor l-a introdus în joc pe Barack Hussein Obama, care a şi devenit primul preşedinte cu origini afro-americane din istoria SUA. Acum, lucrurile ar putea duce spre o nouă premieră – Hillary Clinton, prima femeie care devine preşedintă a Americii, numai că nu este clar dacă jocurile sunt făcute până la capăt sau „scenariştii” nu au mai introdus încă un intermezzo.
Dacă, în cazul lui Donald Trump, scandalul femeilor hărţuite sau insultate de el se tot completează, banalizându-se, surpriza a venit din tabăra cealaltă. Este vorba de scandalul mailurilor, care părea încheiat încă din vară, când FBI-ul şi Ministerul Justiţiei anunţaseră că Hillary Clinton nu va fi urmărită în justiţie, dar acum lucrurile au răbufnit în forţă. Efectul acestora a fost fulminant: diferenţa din sondaje dintre cei doi s-a cam evaporat, iar tabăra democrată a intrat în vrie, în vreme ce Trump exultă, declarând că este vorba despre „cel mai mare scandal politic de la afacerea Watergate”, care a dus la demisia preşedintelui Richard Nixon, în august 1974!
Vineri, 28 octombrie, directorul FBI, James Comey, a adresat o scurtă scrisoare liderilor Congresului, în care anunţa o potenţială ramificaţie a anchetei privind folosirea de către Hillary Clinton în perioada în care a fost secretar de Stat (ianuarie 2009-2013) a adresei personale de e-mail în locul celei puse oficial la dispoziţia sa. Probabil că nu s-ar fi descoperit niciodată ce a făcut ea, dacă, pe 11 septembrie 2012, nu ar fi fost atacat consulatul american din Benghazi, care s-a soldat cu moartea ambasadorului SUA în Libia, Chris Stevens, şi a altor trei persoane, fapt anchetat ulterior de o comisie a Congresului, care a analizat şi schimburile de mesaje dintre secretarul de Stat şi consilierii săi, prilej cu care Hillary a fost obligată să predea 30.000 de mesaje primite sau trimise de la adresa ei de e-mail: hdr22@clintonemail.com de pe computerul personal. Aşadar, ea nu adoptase o adresă de mail de tipul state.gov.
Despre toate astea a aflat şi presa în martie 2015, care s-a dezlănţuit împotriva ei. Întrebată de ce a recurs la laptopul personal, ea a invocat „motive practice”, adăugând: „mi-am zis că va fi mai simplu să am un computer decât două pentru mailurile personale şi profesionale”. Ulterior, un audit al Departamentului de Stat a precizat că nu a avut nicio autorizaţie în acest sens, dar ea a insistat că schimburile de mesaje nu au fost clasificate confidenţiale în momentul respectiv. Însă legea americană interzice comunicarea de informaţii clasificate în afara reţelei securizate.
La începutul lunii iulie 2016, FBI şi Ministerul Justiţiei au decis să nu o urmărească, în pofida „neglijenţei extreme” de care au dat dovadă atât ea, cât şi colaboratorii apropiaţi, clasând astfel afacerea în legătură cu care Donald Trump bătea mare tam-tam, acuzând-o de corupţie şi pentru că a încălcat în mod deliberat Federal Records Act, lege care este forte strictă. Între altele, ea impune celor ce au funcţii publice să arhiveze o copie din mesajele lor, care, în virtutea unei alte legi, Freedom of Information Act, pot fi consultate de orice cetăţean, exceptându-le pe cele clasate confidenţiale ori secret de apărare.
Cum a reizbucnit scandalul? FBI-ul ancheta un fost deputat democrat şi candidat la primăria orşului New York, Anthony Weiner, urmărit pentru că a trimis SMS-uri cu caracter sexual unor minori. Din 2010 şi până de curând, individul a fost căsătorit cu Huma Abedin, aflată de peste 20 de ani alături de Hillary Clinton, ajutând-o pe aceasta în cele două campanii senatoriale victorioase din 2000 şi 2006. Când s-a căsătorit cu Anthony, Hillary spunea despre ea că, dacă ar mai fi avut o a doua fiică după Chelsea, aceasta „ar fi Huma”. Aceasta din urmă a crescut în Arabia Saudită, mama ei e născută în Pakistan şi a fost căsătorită cu un musulman de origine indiană, mort în 1993.
Şi-a făcut studiile superioare în SUA, apoi a fost stagiară la Casa Albă, în 1996, fiind repartizată la biroul Primei Doamne. A urmat-o pe Hillary când a devenit senatoare de New York, devenind directoarea ei de cabinet. A depus mărturie în faţa unei comisii a Congresului, în octombrie 2015, despre atacul din Benghazi, şi a fost interogată de FBI, în mai a.c., în afacerea laptopului personal al şefei sale. După ce FBI-ul a anunţat că a descoperit în laptopul soţului ei mesaje trimise de Hillary Clinton, Huma Abedin, despre care se zicea că, în cazul în care şefa ei ajunge la Casa Albă, va primi un post important, a dispărut din anturajul ei.
Cum spuneam, la ora la care FBI anunţa reluarea ancheta în cazul mailurilor trimise de Hillary Clinton, sondajele o dădeau învingătoare detaşată la 8 noiembrie, dar, imediat, diferenţa a început să se reducă, iar la Bursă s-au înregistrat modificări semnificative declanşate de eveniment. Trump şi-a reluat tirurile împotriva ei, acuzând-o de „corupţie” de „amploare fără precedent”, tabăra democrată s-a trezit brusc în defensivă, acuzând directorul FBI de amestec în campania prezidenţială. Între alţii, fostul ministru democrat al Justiţiei Eric Holder a vorbit despre o „gravă eroare, cu implicaţii potenţial grave”.
Aproape cert, rezultatele anchetei FBI se vor afla după 8 noiembrie, dar, deja, impactul ei politic este considerat „dezastruos” pentru Hillary Clinton de către analişti şi specialişti în campaniile electorale prezidenţiale americane. Mai întâi persistă întrebarea privind folosirea laptopului personal în trimiterea de mesaje oficiale, care acum are un nou episod, fiind vorba de un alt laptop particular. În al doilea rând, mulţi se întreabă ce scrie în mesajele trimise de pe acesta? Personal cred că, din această perspectivă, americanii ar putea provoca o surpriză uriaşă, iar Hillary Clinton va plăti scump marile neglijenţe comise.
Autor: Dumitru Constantin
Donald Trump: “Nu vom mai preda această țară și poporul ei cântecului fals al Globalismului. Statul Națiune rămâne adevăratul fundament al fericirii. Nicio țară nu a prosperat vreodată dacă nu a reușit să pună pe primul plan interesele proprii”
“Nu vom mai preda această țară și poporul ei, cântecului fals al Globalismului”
“Sunt sceptic cu privire la organizațiile internaționale ce țin America legată și care ne trag în jos
“Sub administrația mea, nu vom băga America în nici o organizație și în nici un tratat care ar reduce abilitatea noastră de a decide noi înșiși asupra propriilor noastre interese”.
“Statul națiune rămâne adevăratul fundament al fericirii și al armoniei”
“Sub administrația Trump nici un cetățean american nu va mai simți vreodată că nevoile sale vin pe locul doi în comparație cu cetățenii altor țări
Noi susținem idei nu persoane. Cât timp o persoană e purtătoare ideilor pe care le susținem va avea susținerea noastră. Când nu va mai fi îl vom critica. Dacă Trump, odată ales, își va ține promisiunile rămâne de văzut.
Cert este însă, că Hillary Clinton este vârful de lance al rețelei progresiste mondiale, rețea în care ONG-urile și politicile lui Soroș joacă un rol principal.
Acum pe măsură ce “tiranul” începe să se apropie de “Casa Albă” …ca și în cazul lui Napoleon, presa plătită de alții a început să schimbe tonul și să devină mult mai mieroasă la adresa lui Donald Trump. Ca “să cadă în picioare” indiferent ce s-ar întâmpla, nu?
Iată o astfel de schimbare de ton apărută în Deutsche Welle: DW – Donald Trump văzut fără prejudecăți de la București
Ne prăpădim de râs văzând cât de oficiale au devenit tonurile la adresa lui Donald Trump pe HotNews și pe Adevărul sau la Realitatea TV. Vor urma schimbările de ton și la Digi24 și la Antena 3 – posturi și ziare progresiste care l-au înjurat la greu.
Favoritul alegerilor primare republicane pentru președinția Statelor Unite Donald Trump a rostit un discurs major asupra politicii externe miercuri, promițând să pună întotdeauna America pe primul plan.
Agenția Reuters prezintă principalele teme abordate de Donald Trump în acest discurs:
PENTRU STATUL NAȚIUNE ȘI ÎMPOTRIVA “CÂNTECULUI FALS AL GLOBALISMULUI”
“Nu vom mai preda această țară și poporul ei, cântecului fals al Globalismului”
“Sunt sceptic cu privire la organizațiile internaționale ce țin America legată și care ne trag în jos
“Sub administrația mea, nu vom băga America în nici o organizație și în nici un tratat care ar reduce abilitatea noastră de a decide noi înșiși asupra propriilor noastre interese”.
“Statul națiune rămâne adevăratul fundament al fericirii și al armoniei”
“Sub administrația Trump nici un cetățean american nu va mai simți vreodată că nevoile sale vin pe locul doi în comparație cu cetățenii altor țări”
DESPRE MINCIUNA ÎNCĂLZIRII GLOBALE
“Și ce facem cu toate astea? Președintele Obama a propus în 2007 o reducere a bugetului militar, în cifre reale, cu aproape 25%. Înzestrarea noastră militară e secătuită și noi le cerem generalilor și militarilor noștri să se îngrijoreze despre încălzirea globală”
DESPRE DESFĂȘURAREA DE FORȚE MILITARE AMERICANE
Nu voi ezita să trimit forțe militare atunci când nu va mai fi nici o altă alternativă.”
“Dar dacă America va lupta atunci ea va lupta doar ca să câștige.”
“NU VOI TRIMITE NICIODATĂ trupele noastre în bătălie decât atunci și numai atunci CÂND E ABSOLUT NECESAR”.
DESPRE TRATATUL DE LIBER SCHIMB NAFTA
Trump a spus despre tratatul de liber schimb din America de Nord încheiat de SUA, Mexic și Canada: “NAFTA a fost un dezastru total pentru Statele Unite. El a golit statele noastre de întreprinderi și de locuri de muncă”
AMERICA PE PRIMUL PLAN
“Nicio țară nu a prosperat vreodată dacă nu a reușit să pună pe primul plan interesele proprii. Atât prietenii noștri cât și dușmanii noștri și-au pus țările lor pe primul plan, iar noi… trebuie să începem să facem același lucru. Nu vom mai preda această țară sau pe oamenii ei în fața cântecului fals al globalismului. Statul-națiune rămâne adevărata temelie pentru fericire și armonie. Sunt sceptic față de uniunile internaționale care ne leagă și aduc America în jos”, a declarat Trump.
CHELTUIELILE DE APĂRARE
“Rușii și chinezii și-au extins rapid capacitatea militară, dar uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat cu noi. Arsenalul nostru de arme nucleare, descurajarea noastră, a ajuns la atrofie și este nevoie disperată de modernizare și reînnoire… Forțele noastre armate active s-au redus de la 2 milioane în 1991 la aproximativ 1,3 milioane astăzi. Marina s-a micșorat de la peste 500 de nave la 272 de nave în aceeași perioadă de timp. Forța aerienă este cu aproximativ o treime mai mică decât în 1991. Piloții care zboară pe B-52 în misiuni de luptă astăzi — aceste avioane sunt mai vechi decât aproape toată lumea din această încăpere”.
COREEA DE NORD ȘI CHINA
“Președintele Obama privește neputincios cum Coreea de Nord își crește agresivitatea și se extinde în continuare cu posibilitatea ei nucleară. Președintele nostru a permis Chinei să-și continue asaltul economic asupra locurilor de muncă americane și bogăției, refuzând să consolideze acorduri comerciale și să aplice un mijloc de constrângere asupra Chinei pentru a ține în frâu Coreea de Nord. Avem această putere. Avem puterea asupra puterii economice a Chinei, iar oamenii nu înțeleg acest lucru. Și cu această putere economică îi putem ține în frâu și îi putem face să facă ceea ce au de făcut cu Coreea de Nord, care este în totalitate în afara oricărui control”.
RELAȚIILE CU RUSIA
“Rusia, de exemplu, a văzut de asemenea groaza terorismului islamic. Cred că o relaxare a tensiunilor și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia dintr-o poziție de forță numai este posibilă, absolut posibilă. Bunul simț spune că acest ciclu, acest ciclu oribil de ostilitate, trebuie să se termine și în mod ideal, se va încheia curând”.
RELAȚIILE CU CHINA
“Avem un deficit comercial masiv cu China, un deficit pentru care trebuie să găsim o cale rapidă și vreau să spun repede, pentru a-l echilibra. O Americă puternică și inteligentă este o Americă ce va găsi un prieten mai bun în China, mai bun decât avem chiar acum. Uitați-vă la ceea ce face China în Marea Chinei de Sud. Nu ar trebui să facă acest lucru. Niciun respect pentru această țară sau acest președinte. Noi putem beneficia amândoi sau putem merge amândoi pe căi separate. Dacă va fi nevoie, asta se va întâmpla”.
STATUL ISLAMIC
“Și apoi există și ISIS. Am un mesaj simplu pentru ei: Zilele lor sunt numărate. Nu le voi spune unde și nu voi spune cum… ISIS va dispărea dacă sunt ales președinte. Și vor dispărea rapid”.
ACORDUL CU IRANUL
“El (Obama) a negociat un acord dezastruos cu Iranul și apoi i-am urmărit cum îi ignoră termenii, chiar înainte ca cerneala să se fi uscat. Iranul nu poate fi lăsat să aibă armă nucleară”.
ISRAELUL
“El (Obama) a sprijinit alungarea unui regim cu care eram prieteni în Egipt, care avea un tratat de pace de lungă durată cu Israelul, și apoi a ajutat să vină Frăția Musulmană la putere în locul său… Israelul, marele nostru prieten și singura democrație adevărată din Orientul Mijlociu a fost umilit și criticat de o administrație că este lipsită de claritate morală… Președintele Obama nu a fost un prieten pentru Israel. El a tratat Iranul cu mare atenție și grijă și l-a făcut o mare putere”.
ALIAȚII SUA ȘI NATO
“După ce eu voi fi ales președinte, voi convoca de asemenea un summit cu aliații noștri din NATO și un summit separat cu aliații noștri asiatici. La aceste summituri, nu vom discuta numai o reechilibrare a angajamentelor financiare, ci o nouă abordare a modului în care putem să adoptăm noi strategii în fața provocărilor comune… De exemplu, vom discuta despre modul în care putem actualiza misiunea învechită a NATO și structura, crescută din Războiul Rece, în confruntarea cu problemele noastre comune, inclusiv migrația și terorismul islamic”.
Trump: “Nu vom mai preda această țară și poporul ei la cântecul fals al Globalismului. Statul națiune rămâne adevăratul fundament al fericirii. Nicio țară nu a prosperat vreodată dacă nu a reușit să pună pe primul plan interesele proprii” – VIDEO
Organizațiile clienților băncilor din România îi acuză pe comisarii europeni, Jonathan Hill şi Pierre Moscovici, că susțin interesele băncilor străine din România şi nu pe cele ale cetățenilor români.
Wikipedia – Cine e Pietre Moscovici
Născut în Paris, Pierre Moscovici, este fiul influentului scriitor de psihologie socială de origine Româno-Evreiască, Serge Moscovici, şi al psihanalistei de origine Polono-Evreiască, Marie Bromberg-Moscovici.
Pierre Moscovici a obținut diplome universitare în economie si Sciences Pol. Paris şi la École nationale d’administration – National School of Administration, unde a studiat cu Dominique Strauss-Kahn, care i-a fost prieten şi mentor în politică.
Inițial Moscovici a fost în Liga Comunistă Revoluționară, pe care a părăsit-o în 1984 pentru a se înscrie în Partidul Socialist. În 1986, a devenit membru al grupului de experți creat de Claude Allègre.
De atunci a ocupat numeroase funcții publice
În prezent este comisar european.
Wikipedia – Cine e Jonathan Hill
Jonathan Hill was born in Highgate, London on 24 July 1960, the second son of Rowland Louis Hill and Paddy Marguerite née Henwood.
He was educated at Highgate School, then an independent all-boys school in Highgate village, North London, before going to Trinity College, Cambridge where he read History, graduating with the degree of Master of Arts (MA).
Career
Hill worked in the Conservative Research Department (1985–86), before becoming a Special Adviser to Kenneth Clarke at the Department of Employment, Department of Trade and Industry and Department of Health until 1989.
After working for Lowe Bell Communications (1989–91), he joined the Number 10 Policy Unit (1991–92) and served as Political Secretary to PM John Major and Head of the Prime Minister’s Political Office (1992–94) during the Maastricht Treaty negotiations. He was appointed CBE in the 1995 New Year Honours List.
Subsequently, Hill worked at Bell Pottinger Group from 1994 until 1998 as a senior consultant, before leaving to become a founding director of Quiller Consultants.
Utilizatorii de servicii financiare acuză doi comisari europeni că susţin interesele băncilor prezente în România şi nu pe consumatori
Reprezentanţii utilizatorilor de servicii financiare din România, împreună cu organizaţiile similare la nivel european, au transmis o scrisoare comisarilor europeni Jonathan Hill şi Pierre Moscovici, prin care le reproşează că, într-un punct de vedere transmis autorităţilor din România cu privire la Legea privind darea în plată, au ţinut cont doar de interesele băncilor, nu şi de cele ale clienţilor.
Scrisoarea este semnată de preşedintele Asociaţiei Utilizatorilor Români de Servicii Financiare din România, Alin Iacob, de directorul general al Organizaţiei Europene a Consumatorilor (BEUC), Monique Goyens, de directorul general al Federaţiei Europene a Investitorilor şi Utilizatorilor de Servicii Financiare (Better Finance), Guillaume Prache, şi de preşedintele Confederaţiei Organizaţiilor Familiale din Uniunea Europeană (COFACE), Annemie Drieskens.
‘Vă scriem pentru a ne exprima îngrijorarea cu privire la scrisoarea pe care aţi trimis-o ministrului român al Finanţelor Publice, Anca Dragu.
Comentariile dumneavoastră nu au ţinut cont de amendamentele care au fost aduse Legii, la cererea preşedintelui României, a Băncii Naţionale a României şi a Guvernului, cele mai importante fiind plafonul de 250.000 de euro sau echivalent, excluderea programului ‘Prima Casă’ de sub incidenţa legii şi menţiunea clară că legea se va aplica doar consumatorilor şi ipotecilor pe imobile cu destinaţie de locuinţă’, se arată în scrisoare.
În plus, reprezentanţii consumatorilor la reproşează celor doi comisari europeni că, în formularea opiniei lor, s-au bazat doar pe informaţiile primite de la bănci, de la BNR sau de la Banca Centrală Europeană, nu şi pe cele furnizate de asociaţiile de consumatori.
‘Este regretabil că serviciile Comisiei Europene nu au căutat şi opiniile consumatorilor şi utilizatorilor de servicii financiare pe această temă, mai ales că BEUC a transmis o scrisoare deschisă preşedintelui României, în decembrie 2015, iar AURSF, membră a Better Finance, a fost foarte implicată în toate dezbaterile pe marginea acestei legi.
Din păcate, scrisoarea dumneavoastră nu menţionează şi efectele pozitive pe care darea în plată le-ar putea avea asupra consumatorilor români aflaţi în dificultate financiară, însă se concentrează exclusiv pe interesele şi stabilitatea instituţiilor financiare’, se mai spune în scrisoare.
În document se reaminteşte şi angajamentul Comisiei Europene de a pune în centrul reformei pieţei financiare consumatorul de astfel de servicii şi promisiunea comisarilor vizaţi de a veghea ca drepturile şi interesele utilizatorilor să constituie punctul central în orice decizie la nivelul Uniunii.
Din cauza acestor omisiuni, reprezentanţii consumatorilor readuc în atenţia comisarilor europeni problemele cu care se confruntă debitorii din România.
‘Mulţi consumatori se confruntă cu practici comerciale incorecte în zona serviciilor financiare, în special la creditele de consum sau ipotecare.
Mulţi dintre ei au fost puternic loviţi de criza financiară şi sunt sufocaţi de plata obligaţiilor lunare. Pe de altă parte, dobânzile în România au fost printre cele mai ridicate din UE, în ciuda veniturilor care se află la extrema cealaltă.
Multe din contractele de credit, semnate înainte de criză, când România nu era membră a UE, conţin clauze abuzive.
În ultimii ani, tribunalele din ţară au emis numeroase decizii în favoarea consumatorilor care au contestat în instanţă contractele’, se menţionează în scrisoare.
Totodată, în document se atrage atenţia că, în ciuda acestor aspecte, consumatorii nu sunt protejaţi de nicio lege, iar băncile au fost reticente în a negocia cu clienţii soluţii convenabile.
‘De aceea, credem că Legea privind darea în plată adoptată de Parlament reprezintă o soluţie pentru un număr mare de debitori aflaţi în dificultate financiară.
De asemenea, este esenţial ca legea să se aplice şi contractelor în derulare, astfel încât să fie ajutaţi şi cei care nu-şi mai pot rambursa creditele pentru case’, se afirmă în documentul citat.
Comisarii europeni Jonathan Hill (stabilitate financiară, servicii financiare şi uniunea pieţelor de capital) şi Pierre Moscovici (afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă) au transmis, în urmă cu două săptămâni, o scrisoare ministrului român al Finanţelor Publice, Anca Dragu, prin care îşi exprimau îngrijorarea cu privire la efectele pe care Legea privind darea în plată le va avea asupra stabilităţii sistemului financiar din România, dar şi a economiei în ansamblul ei.
Trăim într-o lume “plină” de “legionari” şi de “rasişti”. Progresiştii au ajuns la concluzia că şi John Wayne era “rasist”. California nu va avea o “zi John Wayne”, actorul fiind acuzat de rasism
John Wayne este acuzat de progresişti, printre altele, că împușca prea mulți indieni… în filme.
Deputata democrată Lorena Gonzales a apreciat că filmele lui John Wayne prezintă numeroase “masacre de amerindieni”.
Parlamentarii californieni au respins joi o propunere vizând stabilirea unei “zile John Wayne”, legendarul actor fiind declarat rasist de către cei care se opun proiectului, relatează vineri AFP.
Textul respins propunea declararea datei de 26 mai, ziua de naștere a vedetei genului western, “ziua John Wayne”, însă mai mulți parlamentari de origine sud-americană sau afro-americană s-au opus inițiativei.
Propunerea îi aparține republicanului Matthew Harper, care l-a descris pe Wayne ca “eroul american tipic, simbolizând rezistența, voința și patriotismul”. Susținătorii proiectului au afirmat că actorul care a murit în 1979 și care era cunoscut pentru vederile sale conservatoare era un fervent partizan al armatei americane și activa în favoarea cercetărilor asupra cancerului.
În schimb, deputata democrată Lorena Gonzales a apreciat că filmele lui John Wayne prezintă numeroase “masacre de amerindieni” și că actorul a fost de acord cu ocuparea teritoriilor amerindiene, potrivit cotidianului Sacramento Bee.
În plus, într-un interviu apărut în revista Playboy în 1971 și care a declanșat polemici când a fost dat, actorul câștigător al unui premiu Oscar pentru “True Grit” a declarat că “nu se poate ca dintr-odată să ne așezăm în genunchi și să dăm toată conducerea pe mâna negrilor”. “Cred în supremația albilor atât timp cât negrii nu se vor instrui suficient ca să exercite responsabilități. Nu cred că trebuie date locuri de conducere și de judecată unor oameni iresponsabili”, a adăugat el în interviu.
Harper a regretat faptul că votul a mers în direcția “politically correct”, încheie AFP.
Imigrație. Manipulare. Schimbare.
1
Criza refugiaților a reușit din nou să ne dezbine. Manipularea face parte din plan. Unii consideră că e datoria noastră morală de a ajuta persoanele aflate la ananghie. Acești oameni vin din zone de conflict. Război în toată regula. Mergând pe acest principiu tot mai multe ONG-uri cu finanțare mai mult sau mai puțin dubioasă militează pentru într-ajutorarea acestor năpăstuiți nevinovați. Aceleași ONG-uri care nu au militat, cum ar fi trebuit să o facă o astfel de insitutie, când cei din fâșia Gaza au fost masacrați. Acei oameni nu au avut posibilitatea să se refugieze. Nu i-a ajutat nimeni si nimeni nu le-a plâns de mila.Ipocrizie la cote maxime. Femei, copii și bătrâni sunt prezentați la buletinele oficiale ale mass-mediei făcând apel la latura sensibilă a oamenilor.
În cealaltă tabără se află cei care susțin cu dovezi de la fața locului că acești refugiați nu sunt tocmai năpăstuiți. Proporția de femei, copii, bătrâni nu este mai mare de 25-30% din totalul celor ce fug din calea războiului. Tineri cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, care te-ai fi așteptat să stea și să își apare țara, vin să ceară azil în țările europene. îmbrăcați modern, având tehnologie occidentală, (apropos, tehnologia asta modernă e acceptat de Coran?) mărșăluiesc pe străzile europene, sunt îmbarcați în autocare puse la dispoziție de către autorități cu destinații preferențiale: Germania și Marea Britanie. țările care îi primesc, obligați sau nu, trebuie să le asigure casă, masă, îngrijiri medicale, ba chiar au fost situații în care standardele de viață au fost modificate. în unele locuri femeile au fost înștiințate că trebuie să își acopere mâinile și picioarele pentru a nu ofensa refugiații.
Viitorul pare deja scris. Tot mai mulți încep să observe asta. Se pare că Păpușarii vor să scape de musulmani prin acceptul populației. Cum? Am să mă explic:
Situațiile tensionate nu vor întârzia să apăra. Teroriștii infiltrați printre refugiați vor acționa la un moment dat. (să crezi că nu sunt astfel de persoane printre ei înseamnă să fii idiot, o spun cu discernământ și cu asumarea răspunderii). Când vor acționa, o vor face într-un mod istoric. Dar până atunci vor trebui să instaureze groază printre toți aceia care încă îi mai sprijină. Acea umanitate izvorâtă din interiorul nostru va fi înăbușită de ororile la care vom lua parte. Nu exclud posibilitatea că unele atentate să fie de o avengura atât de mare încât drepturile constituționale de care încă se mai bucură cetățenii din câteva țări europene să fie sugrumate „pentru siguranța” lor. Nici americanii nu credeau că vor fi „atacați” chiar la ei în țara. Mass-media se va alinia trendului. Refugiații vor fi închiși la propriu în anumite locații. Asemănarea cu lagărele de concentrare nu va fi departe. În SUA sunt mii de astfel de amplasamente. Toți s-au întrebat la ce folosesc. În timpul celui de-al doilea război mondial toate persoanele de origine japoneză au fost închise în locații speciale. Puțini știu asta pentru că americanii prezintă istoria doar din perspectiva lor.
În ochii occidentalilor acești musulmani vor fi dezbrăcați de latura lor umană. În primul rând pentru că aparțin altei etnii. La fel a făcut și Hitler, la fel au făcut și americanii când au omorât sute de mii de japonezi civili cu bombele atomice dar nu au fost judecați de către populație pentru că reușiseră să inducă ideea de „rasă inferioară” fără a pronunța această sintagmă. Fără să realizăm că cei vinovați de toată această migrație sunt Păpușarii prin subalternii lor aflați la guvernare, ne vom năpustii să arătăm cu degetul violurile, crimele, talhăriile și atentatele teroriste comise de către musulmani și nu doar că vom accepta planuri disperate dar le vom și cere.
partea I –
Jocurile Foamei
De curând s-a lansat ultimul film din seria The Hunger Games. Filmele, ca și cărțile scriitoarei Suzanne Collins, au avut un succes răsunător. De ce? Se pare că oamenii sunt atrași de aceste filme care aparent ne prezintă eroi ce pot schimba sistemul și ne redau libertatea pe care am pierdut-o tocmai pentru că nu am făcut nimic. Un alt aspect al filmului, pe care puțini îl observă și care este prezent din ce în ce mai des în societatea actuală – supapa de presiune deschisă. În prezent avem falsa impresie că ieșind în stradă ne putem rezolva problemele schimbând actorii care iau decizii, oficial în numele nostru. Am mai spus: sistemul lasă anumite drepturi și libertăți cetățenilor, în forme strict controlate pentru a le da speranță. O spune și Președintele Snow în prima parte: „De ce crezi că organizăm aceste jocuri? Am putea foarte bine să executăm câte un om din fiecare district. De ce le dăm un câștigător? Speranță. Oamenii au nevoie de speranță pentru a merge mai departe.”
Pe lângă ideea de speranță, filmul mai face un lucru extraordinar, fără să realizăm obișnuiește subconștientul cu anumite idei. Nu este singurul spectacol care face asta, dar cred că asta a făcut-o cel mai bine. Multe filme și cărți ce au avut succes în ultimii ani se bazează pe subiectul viitorului nu prea îndepărtat în care sistemul a instaurat o dictatură mai mult sau mai puțin voalată, iar „drepturile cetățenilor au fost restrânse pentru propria lor siguranță”. Vă sună cunoscută zicala? Motivele care au dus acolo sunt irelevante pentru că oamenii acceptă. Istoria ultimului secol s-a bazat pe experimente sociale puse la cale pentru a se observa accepțiunea oamenilor și până unde se poate merge cu tăierea drepturilor fără a provoca revolte din partea maselor.
Un alt aspect al mesajelor trimise în subconștientul nostru este pasivitatea. Obișnuința cu care suntem sedați. Sistemele totalitare din trecut sau prezente încă pe această planetă ne-au arătat că oamenii acceptă aproape orice. Se mulțumesc cu o masă caldă și un acoperiș deasupra capului. De cele mai multe ori familia joacă un rol important în asta. Faptul că trebuie să hrănești copiii te îndepărtează de ideile contra sistemului și te fac supus. Poate de asta în sistemele autoritare se pune accentul pe familii numeroase. Se observă și în societatea actuală pasivitatea de care dau dovadă oamenii. Oricare ar fi cauza acestei pasivități, în mai toate cazurile doar un mic procent se revoltă, procent care poate fi manipulat în funcție de nevoile celor ce trag sforile sistemului.
O altă caracteristică, ce poate fi observată și la poporul român, este așteptarea. Majoritatea oamenilor așteaptă ca „ceva” să se întâmple. Așteaptă ca „cineva” să facă ceva. Au nevoie de eroi. Cineva trebuie să se ridice în picioare și să le explice (de parcă ar mai fi nevoie) oamenilor că au de ales. Întotdeauna poți alege. Majoritatea aleg o viață normală, banală, așteptând ca altcineva să preia frâiele și să facă schimbarea. De cele mai multe ori această schimbare se dorește și din partea anumitor persoane care sprijină sistemul. Cel puțin aparent. Este nevoie de un nucleu. Aceștia ar vrea să schimbe situația, dar au nevoie de suportul maselor. Chiar dacă uneori o dictatură este înlocuită cu alta, trebuie încercat până la capăt.
Din punctul meu de vedere, seria filmelor The Hunger Games ne arată cel mai posibil viitor, dacă nu facem nimic pentru a-l îngropa din fașă. Dacă ne lăsăm manipulați de mesajele subliminale pe care le transmit unii scriitori moderni, care probabil scriu după dictare, copiii sau nepoții noștri vor trăi un coșmar. Poate că ar trebui să privim în jur și să sprijinim anumite proiecte ce nu ne sunt prezentate la televizor, dar care pot da posibilitatea oamenilor să își voteze legile, nu doar conducătorii. Așteptând, nu le facem decât jocul. Nu va apărea nici un erou, decât poate când va curge prea mult sânge. Eroii sunteți voi. Viitorul nu este încă scris. Îl facem acum. Prin lucrurile pe care le neglijezi sau prin cele în care iei atitudine. Tu ești eroul pe care îl așteaptă toți. Nu vei fi în cărțile de istorie și nu vei apărea pe ecrane, dar vei schimba lumea.
Presa din România NU este românească. Lista cu străinii care deţin mass media din România
Expresia “presa românească” este folosită greşit după părerea mea atunci când este atribuită publicaţiilor din mass media de la noi din ţară care livrează mizerie de prostit publicul românesc în fiecare zi. Evenimentul zilei, Adevărul, PRO-TV şi alte publicaţii tipărite, online sau posturi TV sunt deţinute de străini. Acestea au programe şi livrează constant informaţii trunchiate menite să manipuleze şi să modifice percepţia românilor. Prin materialele publicate şi promovate se comportă precum ceea ce sunt: trusturi anti-româneşti. Cum pot fi atunci încadrate în categoria “presa românească”? Doar pentru că titlul publicaţiei şi materialele publicate sunt în limba română înseamnă că acel trust de presă este românesc? Doar pentru că mulţi autori ai articolelor publicate, mulţi redactori, moderatori şi regizori TV au nume româneşti, înseamnă că presa este românească? (menţiune: ştim că evreii îşi schimbă identitatea pentru a fi percepuţi de popoarele în care se infiltrează drept băştinaşi, drept unii de-ai lor
Ce înseamnă presă românească? Ce înseamnă românesc? Păi hai să vedem în dexonline:
ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (Livr.) Care are caracter de român, propriu românului. ♦ Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un român.
Se încadrează presa deţinută de străini şi care livrează publicului larg mizerii manipulatorii anti-româneşti în categoria “românesc”? Eu zic că nu. Şi atunci, propun să nu mai folosim expresia greşită “presa românească”, pentru că nu e românească deloc, ci să folosim expresia “presa din România” atunci când ne referim la trusturile de presă (TV, ziare, reviste, posturi radio, site-uri de ştiri online etc) care activează la noi în ţară. Este corect să spunem “presa din România” pentru că într-adevăr activează în România, însă asta nu înseamnă că ar fi proprie nouă românilor, demnă de români sau benefică românilor, ca să fie şi românească. Din contră, este proprie străinilor şi este anti-românească.
Presă românească din păcate nu prea avem – informare cu adevărat românească se mai găseşte ici colo pe site-urile şi blog-urile încă libere.
Dar chiar este presa din România controlată de străini? Păi dacă în Germania este (vezi mărturia jurnalistului Udo Ulfkotte), cum credeţi că stă România, a cărei conducere a fost preluată de străini în 1989 şi a fost menţinută în mâinile lor până astăzi…?
Pe Deveghepatriei am găsit o listă interesantă cu străinii evreii care controlează presa din România. Vă invit să o parcurgeţi şi să vă sustrageţi din a mai urmări aceste publicaţii cu rol de intoxicare informaţională a românilor. Cine încă mai urmăreşte în zilele noastre televizorul pentru informare n-are nicio şansă să priceapă realitatea reală, ci doar cea FALSĂ, livrată de mafia străinilor la TV.
Adevăraţii stăpâni ai presei din România
(14 iulie 2011, sursa: deveghepatriei)
A unsprezecea porunca a lui Moise : „Sa nu uitati sa controlati presa”
I. Caracatita “Hearst”
William Randolph Hearst faimosul evreu american care a fondat imperiul sau numit Hearst in toata lumea. In Romania ii spune “Sanoma Hearst Romania SRL” si directorul general este bineinteles o evreica pe nume Elisabeth Loesberg .
Sursa 1 – http://www.jewwatch.com/jew-leaders-pulitzer.html
Sursa 2 – http://www.brat.ro/index.php?page=members&table=publisher&id=46
Compania Hearst detine urmatoarele ziare publicatii:
Beau Monde
Bucataria de azi
Casa si gradina
Cosmopolitan
Femeia
Femeia de azi
FHM
Mami
Mamica de azi
Marie Claire
National Geographic
Sanatatea de azi
Story
II. Caracatita “Ringer”
Michael Ringier impreuna cu sotia sa Ellen Ringier sunt evrei din Elvetia care detin o caracatita internationala. Directorul general al “Ringer Romania” este bineinteles un evreu pe nume Marius Hagger. Numele sau de familie Hagger este de origine evreiasca si inseamna “uitat, las sau strain”.
Sursa 1 – http://vnnforum.com/showthread.php?p=582155
Sursa 2 – http://www.brat.ro/index.php?page=members&table=publisher&id=5
Sursa 3 – http://www.mybaby-name.com/baby-name-full-detail/hager/44175/1
Compania evreiasca Ringer Romania detine urmatoarele publicatii:
100 cele mai bune companii pentru care sa lucrezi
100 femei de succes
300 cei mai bogaţi romani
Bolero
Bravo, Bravo Girl ( numai aceste reviste au stricat si au pervertit viata a mii de copii … )
Capital
Compact Bucuresti
Evenimentul Zilei
Evenimentul Zilei de Duminica
Evenimentul Zilei – ghid TV
Libertatea
Libertatea – Editia de duminica
Libertatea Integrame
Libertatea pentru femei
Libertatea pentru femei – Horoscop
Libertatea pentru femei – Retete
Libertatea pentru femei – Totul pentru mama mea
Libertatea Special Sanatate
Libertatea – Supliment Weekend
Lumea Femeilor
Lumea Femeilor Style
TVMania
TV Satelit
Unica
Unica Wedding
III. Caracatita „Media Promo Valores”
Hadrian Mateescu . Atat Hadrian Mateescu cat si directorul general al ziarului Click! care este bineinteles un evreu pe nume Adrian Halpert sunt cunoscuti de catre A.N.R. ca fiind evrei inca din 12 Noiembrie 2007 . Numele sau de familie Halpert este de origine aşkenazi evreiasca.
Sursa 1 – http://www.brat.ro/index.php?page=members&table=publisher&id=338
Sursa 2 – http://news.ronatvan.com/2007/11/02/exclusive-and-rare-romanian-jews-list/
Sursa 3 – http://boards.rootsweb.com/surnames.halpert/9.12/mb.ashx
Caracatita evreiasca Media Promo Valores detine urmatoarele:
Adevarul
Adevarul de Seara
Averea
Averea Ghid TV
Click
Click! de Duminica
Click! Ghid TV
Dilema Veche
Dilemateca
IV. Caracatita „Central European Media Enterprises”
Ronald Lauder este un evreu cunoscut si presedinte al CME. Aceasta caracatita evreiasca se extinde pe tot cuprinsul Europei Centrale si de Est. Pe 10 Iunie 2007, evreul Ronald Lauder a fost ales presedintele Congresului Mondial Evreiesc . Fiica sa, Jane este casatorita cu un evreu pe nume Kevin Warsh care este guvernator la Rezerva Federala SUA . Presedintele caracatitei evreiesti CME din Romania este evreul Adrian Sarbu .
Sursa 1 – http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_S._Lauder
Sursa 2 – http://en.wikipedia.org/wiki/World_Jewish_Congress
Sursa 3 – http://en.wikipedia.org/wiki/Kevin_Warsh
Sursa 4 – http://en.wikipedia.org/wiki/Central_European_Media_Enterprises
Caracatita evreiasca Central European Media Enterprises detine urmatoarele publicatii:
Acasă
MTV România
Pro Cinema
Pro TV
Pro TV Internaţional
Sport.Ro
V. Caracatita „Kohlberg Kravis Roberts”
Aceasta caracatita evreiasca se extinde in toata lumea, in special in SUA si in Europa. Fondatorii si patronii KKR sunt evreii: Jerome Kohlberg, Henry Kravis si George R. Roberts.
Caracatita evreiasca KKR detine mai multe sub-companii, printre care: ProSiebenSat.1 Media AG si SBS Broadcasting Group. Cele doua sub-companii mentionate mai sus detin:
Urmatoarele posturi TV:
Romania
Prima TV (este transmis si in Moldova)
Kiss TV (se numea inainte de noiembrie 2006: TV K Lumea)
Si urmatoarele posturi de radio:
Romania
Kiss FM (inainte ii spunea Radio Contact, disponibil si in Republica Moldova)
Magic FM
One FM
VI. Caracatita „News Corporation”
Caracatita News Corporation este una dintre cele mai mari si lacome caracatite din lume. Aceasta caracatita mare si grasa este detinuta de cripto-evreul Rupert Murdoch care s-a nascut in Australia. Mama sa fiind evreica „filantroapa” Dame Elisabeth Murdoch.
B1TV este detinut in proportie de 12,5% de caracatita News Corporation. Cine detine restul de 87,5% ramane sub semnul intrebarii inca. Este posibil sa fie un roman, un strain european sau poate cine stie, tot un evreu. Momentan ramane sub semnul intrebarii.
News Outdoor Group este o subcompanie a companiei evreiesti News Corporation care se ocupa cu publicitatea outdoor (bannere sau panouri mari prin orase sau in afara lor).
Alte companii detinute si conduse de evrei:
Bine! pentru mine (revista)
Peter Jansen este directorul revistei, numele sau de familie Jansen este de origine evreiasca si inseamna “maretia lui Dumnezeu”.
Sursa 1 – http://baby-names.familyeducation.com/name-meaning/jansen
Slab sau Gras (revista)
Otilia Ostrotki este directorul general al revistei, numele sau de familie Ostrotki deriva din numele aşkenazi evrei Ostrowski .
Sursa 1 – http://www.ancestry.com/facts/Ostrowski-family-history.ashx
Cateva detalii despre numele evreiesti.
Unele nume evreiesti au sufixul BERG, STEIN sau WITZ. Majoritatea lumii ar tinde sa creada ca persoanele care poarta aceste sufixe in nume sunt de origine germana, dar nu sunt, ei sunt de origine evreiasca. Sunt multe cazuri in care chiar si persoanele cu SKI, TKI sau MAN ca sufix sunt evrei. Cei cu MAN au de regula un prefix de genul “Silver”, “Gold” sau “Bright”, formand “Silverman”, “Goldman” sau “Brightman” dar desigur se poate aplica si orice alt cuvant inaintea sufixului MAN
Despre economia Romaniei in comunismul ultra nationalist al patriotului Nicolae Ceauşescu. Plata datoriei externe
Vă invit mai jos să parcurgeţi o mică prezentare pentru a afla câteva informaţii ALTFEL faţă de “ce ştim”, despre “dictatorul” / patriotul Ceauşescu şi sistemul comunist / ultra naționalist patronat de el până la Lovitura de stat din 1989:
Cuprins:
I. Introducere – manipulare Educaţie şi Mass media privind epoca Ceaușescu
II. Lucrurile rele din timpul comunismului ceauşist
III. Lucrurile bune realizate de Ceauşescu pentru ţara lui
IV. Greşelile / relele lui Nicolae Ceauşescu, după părerea mea
V. Ce trebuie să reţinem din toată treaba asta?
VI. Colecţie articole despre lucrurile bune făcute de Ceauşescu (citiți aceste articole!)
I. Introducere – manipulare Educaţie şi Mass media privind epoca Ceaușescu
Noi, oamenii, suntem un rezultat al mai multor factori despre care am vorbit în textul acesta: De ce sunt oamenii diferiti si cat de important este sa intelegem acest lucru. Oamenii sunt la fel (edu21). Unul dintre cei mai importanţi factori care ne modelează viaţa, felul nostru de a fi, de a gândi, de a conştientiza lumea în care trăim este EDUCAŢIA (dar atentie: NU educația in sens restrans asa cum o percepem noi azi, ci educația in sens larg, educatia pe bune despre care puteti citi pe scurt AICI). În ultimii vreo 20 de ani EDUCAŢIA formală din România a lucrat în “cumetrie” cu MASS MEDIA românească şi străină PENTRU A FACE PROPAGANDĂ ŞI A SUSŢINE ANUMITE IDEI dictate de sus, pe scurt, pentru a manipula oamenii înspre a crede ANUMITE INFORMAŢII FALSE / TRUNCHIATE / ALTERATE, în detrimentul ADEVĂRULUI. Noi oamenii suntem MANIPULAŢI, INFORMAŢI INSUFICIENT şi DEZINFORMAŢI în mod continuu, prin sistemul de EDUCAŢIE şi MASS MEDIA vândută anumitor interese.
Un exemplu de propagandă şi manipulare este campania continuă dusă înainte de revoluție (doar în occident – vezi Radio Europa Liberă) și după “Revoluţia din 89” (atât în occident cât și în România) împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a sistemului comunist patronat de el înainte de revoluţie. NU SUSŢIN CĂ A FOST LAPTE ŞI MIERE. NU A FOST DELOC… A FOST ÎNSĂ, DIN MULTE PUNCTE DE VEDERE, MULT MAI BINE CA ACUM. Economia comunismului din România, sub conducerea lui Ceaușescu a fost un succes extraordinar la care NU se aștepta nimeni.
Tot ce ştiu românii despre Ceauşescu şi sistemul comunist este ştiut din experienţă proprie + Educaţie + Mass media (oamenii care au prins acel sistem şi au trăit concret în acele vremuri) şi doar din Educaţie + Mass media (noi, cei mai tineri). Detalii în continuare:
Cei care au prins vremurile acelea ştiu despre comunism din ce-au simţit pe pielea lor şi din ce-au văzut în jurul lor. Însă la nivel macro… câţi ştiu că economia României DUDUIA (pe bune) pe plan MONDIAL, câţi ştiu că Ceauşescu PLĂTISE DATORIA EXTERNĂ şi câţi conştientizează CÂT DE IMPORTANT ESTE ACEST LUCRU PENTRU UN POPOR?
De asemenea, cei care au prins vremurile alea aflau informaţii şi de la Radio Europa Liberă (un radio pornit de CIA din America pentru propagarea ”valorilor occidentale”) – și aici intrăm la capitolul manipularea din partea mass media. Campania ANTI-comunismul lui Ceauşescu era orchestrată şi prin radioul Europa liberă, de către puterile străine care doreau să întoarcă populaţia împotriva sistemului care avea atât de mare succes din punct de vedere economic pe plan mondial.
În 1989 a avut loc o Lovitură de Stat care să îl elimine din peisaj pe naţionalistul Ceauşescu şi care să distrugă economia României, economie ce făcea ravagii (prin competiţie pe plan mondial) economiilor vestice şi să distrugă în acelaşi timp un sistem DIFERIT de capitalismul occidental, capitalism prin care averea era acumulată în mâinile câtorva BOGAŢI, în timp ce restul populaţiei reprezenta masa de muncitori pentru “Elite”. Sigur că Uniunea Sovietică a complotat şi ea pentru că Ceauşescu îşi cam făcea de cap fără voia lor.
Tot ce am aflat, mai ales noi tinerii, după 1989 despre Ceauşescu şi sistemul comunist, au fost DOAR LUCRURILE RELE (care, multe dintre ele, într-adevăr au avut loc), dar NU AM AFLAT NIMIC despre cât bine a făcut Ceauşescu României (detalii mai jos).
Sistemul de educaţie este ţinut premeditat la un nivel cât mai scăzut de către conducătorii politici corupţi care vor să aibă în faţă o populaţie distrusă mental, pentru a o putea controla mai uşor. Nu vă gândiţi la profesorul pe care îl ştiţi şi care e de bună credinţă şi nu e rău intenţionat deloc. Nu contează. Educaţia se controlează în felul următor:
a. Salarizare de rahat – ce profesor mai are chef pe 3 lei să îi înveţe ceva calumea pe copii?
b. Programele şcolare – CE conţin se decide la nivel politic (PERFECT!). Apoi, profesorii sunt obligaţi să meargă pe programele şcolare. Nici n-ar avea timp să facă educaţie calumea pentru că ar rămâne cu programa în urmă şi au pe urmă belele de la inspectorii care vin sa ii verifice
c. Profesorii de şcoală generală, liceu, facultate sunt PRODUSUL anumitor universităţi care şcolesc profesori sau chiar mai rău, a anumitor licee sau profile pedagogice din diferite facultăţi. Ce, cât şi cum se învaţă acolo este FOARTE IMPORTANT! De acolo ies “profesorii” de mâine, pefect needucaţi la rândul lor. Toate aceste sisteme sunt patronate direct sau indirect de guvern. Cine decide CUM trebuie să desfăşoare un profesor orele şi CE trebuie să îi înveţe pe copii? Tot factorul politic decide… Totul este căpuşat de politic, nu doar în educaţie.
d. Universităţile au decani în cumetrie cu politicienii
e. Inspectoratele şcolare sunt patronate de oameni puşi politic
f. Directorii de licee şi şcoli sunt puşi politic etc
Mai e nevoie de continuare?
Sistemul de educaţie din România doar mimează o educație, NU TE EDUCĂ, ci te îndobitoceşte! Şi treaba e premeditată, pentru ca românii să fie cât mai distruşi mental şi uşor de manipulat, minţit, controlat. De aceea nu aflăm la şcoală despre lucrurile bune din comunismul lui Ceauşescu sau despre alte lucruri extrem de relevante pentru viața și bunăstarea noastră.
II. Lucrurile rele din timpul comunismului ceauşist
Haideţi să înşirăm pe scurt relele sistemului comunist Ceauşist în România, chestii pe care le ştim deja cu toţii (le ştim pentru că astea ne-au fost livrate continuu pentru a-l demoniza pe Ceauşescu şi comunismul lui) (ordine aleatorie):
1. Frica de securitate
2. Lipsa libertăţii de exprimare (răspuns cititor: Libertate de exprimare era, mai putin critica adusa sis. comunist.)
3. Presa scrisa + radio + TV aservite puterii
4. Întemniţările abuzive, ilegale, pe nedrept
5. Terorile şi atrocităţile din închisorile comuniste + muncile şi chinurile suferite de deţinuţi (răspuns cititor: – Atrocitatile din inchisori au fost inaintea lui Ceauşescu, el a eliberat detinutii politici); redau şi un citat găsit AICI: “Perioada cu adevarat criminala a regimului comunist din Romania este perioada Dej, nu cea a lui Ceausescu.”
6. Lipsa libertăţii de circulaţie în afara ţării (are și o parte bună)
7. Rationalizarea produselor (alimentelor) de strictă necesitate în timp ce conducătorii se îmbuibau (e posibil ca Ceauşescu să nu fi ştiut starea reală a populaţiei din cauza raportărilor eronate – detalii într-unul din textele de mai jos)
8. Diferenţă colosală de nivel de trai între populaţie şi membrii de partid/persoanele din conducerea statului
9. Cozile la mâncare, lipsa de hrană şi înfometările populaţiei (mai ales în ultima perioadă)
10. Frigurile şi întunericul îndurate de populaţie din cauza economiei la curent (mai ales în ultima perioadă)
11. Distrugerea anumitor cartiere / cladiri de patrimoniu / biserici / monumete istorice etc
12. Lupta împotriva credinţei în Dumnezeu (a existat cu adevărat?)
13. Mutarea “ţăranilor” de la ţară la oraş; mutarea de la casă + grădină la conserve de apartamente (viitorul va demonstra că societatea umană trebuie să se dezvolte având ca fundaţie ţăranii şi micii fermieri de la ţară, iar locuitul într-o conservă nu este normal pentru o fiinţă umană) (răspuns cititor: Taranii nu au fost mutati cu forta la oras ci au fost atrasi pt construirea si dezvoltarea industriei)
13. Obsesia pentru plata datoriei externe RAPID şi CU ORICE PRET. Rapid era ok, insa trebuia analizat mai bine CU CE PREŢ pentru populaţie
………. (listă deschisă completării – aştept comentarii)
Ceauşescu nu era foarte deştept la cap, asta e clar. Nu înţelegea cum merg unele lucruri, dar nici nu-l interesa să priceapă. Se enerva, avea anumite fixaţii, obsesii, se sucea în ultimul moment etc şi mai avea şi o soţie la fel ca el, chiar mai rău. Însă avea un spirit naţionalist şi cele mai multe lucruri pe care le făcea la nivel economic, le făcea PENTRU BUNĂSTAREA ROMÂNIEI. Și le făcea foarte bine – pentru economia României care ajunsese de top.
III. Lucrurile bune realizate de Ceauşescu pentru ţara lui
În realitate, comunismul lui Nicolae Ceauşescu a fost pentru economia României şi pentru bunăstarea populaţiei (cu excepţiile prezentate mai sus), ceva incredibil de şmecher care ar fi putut să propulseze România (dacă ar fi fost lăsat) în vârful puterilor mondiale, acolo unde îi este locul de drept (având atâtea bogăţii naturale şi atâtea creiere strălucite).
Uşor uşor însă, ne trezim şi vedem cum bestiile de conducători politici din prezent lucrează doar ÎN INTERES PERSONAL şi ÎN INTERESUL GRUPULUI (găştii / forţelor străine) PE CARE ÎL SERVESC. Dacă ne uităm în schimb la Ceauşescu şi la ce a făcut el pentru ţară, ne dăm seama că EL A LUCRAT ÎN INTERES NAŢIONAL, PENTRU ROMÂNIA!:
1. România avea o economie care duduia pe bune, aveam întreprinderi, o idustrie puternică, produceam de toate pentru toţi, exportam peste tot în lume tot felu’ de produse etc.; românia avea combinate, întreprinderi, fabrici care produceau ceva ce era căutat şi avea valoare, industria chimică, petrolieră, agricultura, industria naţională de armament, energia, transporturile, metalurgia, industria de maşini şi utilaje – toate mergeau foarte bine şi toate au căzut după 1989;
2. Toată lumea avea de lucru (şomaj 0?);
3. Sistemul de învăţământ era de o calitate NET SUPERIOARĂ faţă de cel de acum;
4. Sistemul de învăţămând universitar era DE CALITATE şi NU era accesibil oricui, cum este în mod greşit acum;
5. Când terminai o facultate erai repartizat automat pe un loc de muncă în funcţie de MEDIE (deci competenţă);
6. Toată lumea avea bani de mers în concediu;
7. Populaţia României mânca hrană sănătoasă, nu otrava pe care ne-o serveşte occidentul în supermarket astăzi;
8. Nu se preda religia la scoala dar oricine avea libertatea de a crede si a merge la biserica;
9. Pe timpul lui Ceauşescu s-au păstrat tradiţiile, cultura, obiceiurile, meşteşugurile, bunătatea, ospitalitatea şi identitatea poporului român de mii de ani; în prezent toate acestea au fost distruse şi se distrug în continuare din cauza globalizării şi colonizării României de către puterile oculte din occidentul pe care îl iubim nespus în idioţenia noastră;
10. Până în 1989 populaţia României avea un spor natural pozitiv, deci numărul românilor era în uşoară creştere. Acum, nu doar că avem spor natural negativ (mor mai mulţi oameni decât se nasc), dar au şi emigrat peste 4 milioane de români în ultimii 23 de ani – element de bază în dispariţia României ca naţiune.
11. România avea flotă comercială pe locul 4 în lume la nivelul anului 1989;
12. În martie 1989 România plătise în mod incredibil TOATĂ DATORIA EXTERNĂ FAŢĂ DE CREDITORII (CĂMĂTARII) INTERNAŢIONALI şi nu mai avea de plătit DOBÂNZILE FOARTE MARI (ăsta a fost scopul de fapt). Lumea este condusă în prezent prin CREDITE şi printr-un sistem perfid de îndatorare a statelor şi popoarelor. Ceauşescu a rupt aceste lanţuri din jurul României şi a fost asasinat pentru asta.
13. ……………….. (aştept completări pentru această listă)
DETALII PRIVIND BINELE FĂCUT DE CEAUȘESCU ROMÂNIEI ȘI ADEVĂRUL DESPRE EPOCA CEAUȘISTĂ ÎN SECȚIUNEA VI DE MAI JOS!
IV. Greşelile / relele lui Nicolae Ceauşescu, după părerea mea:
1. A permis să se înconjoare cu lingăi şi oameni de proastă calitate morală;
2. NU s-a menţinut la curent cu situaţia REALĂ din teren, cu situaţia populaţiei României – raportările primite erau eronate şi s-a luat doar după ele, daia au îndurat fometea românii, că nişte unii i-au raportat eronat (voit sau nu) lu’ Ceauşescu şi pentru că el s-a luat doar după acele raportări, în loc să verifice situaţia reală din teren, să discute cu oamenii, cu populaţia. Astfel, oamenii mureau de foame în frig, în timp ce “conducătorul iubit” + camarila din jur se lăfăiau în mâncare şi bunăstare.
3. Ignora părerile BUNE ale celor din jur – o ţinea una şi bună pe-a lui (uneori avea dreptate, alteori nu)
4. Avea planuri care spărgeau monopolul financiar al Elitelor mondiale şi nu a ţinut cont de asta (nu a realizat cu cine se pune)
5. A ignorat riscurile ca securitatea să fie infiltrată de agenţi străini şi a ignorat capacitatea securităţii de a orchestra o lovitură de stat împotriva lui și României
6. A ignorat sau nu a ajuns să cunoască pe bune CUM FUNCŢIONEAZĂ LUMEA în care el a creat o economie care duduia. A ignorat (sau nu a realizat) că economia României devine un competitor real pe plan mondial împotriva unor “băieţi” care conduc lumea din umbră. A ignorat (sau nu a realizat) că acei băieţi sunt în stare de ORICE pentru a-şi prezerva MONOPOLUL FINANCIAR, inclusiv REVOLTE, REVOLUŢII, LOVITURI DE STAT, RĂZBOAIE şi ASASINATE. Ceauşescu a murit într-un astfel de plan al “bancherilor lumii”, sfârşind în urma unei lovituri de stat orchestrată din umbră (de serviciile secrete occidentale în strânsă colaborare cu serviciile secrete ruseşti – supărate pe Ceauşescu + cele româneşti) + asasinat în urma unui proces de faţadă. Perfect acelaşi tipar (lovitură de stat + asasinat) aplicat şi în cazul lui Saddam Hussein sau Gaddafi (fără proces, asasinat direct). Detalii despre cum bancherii conduc lumea găsiţi în materialul VIDEO foarte important de AICI (click!).
7. Nu e educat poporul în privința situației reale la nivel global (există niște băieți care exploatează popoare de sute / mii? de ani și care abia așteaptă să pună mâna și pe România)
……… (listă deschisă completării)
V. Ce trebuie să reţinem din toată treaba asta?
1. EDUCAŢIA şi MASS MEDIA fac propagandă / manipulează / dezinformează (conştient sau inconştient, intenţionat sau neintenţionat) în interesul grupurilor pe care le servesc. Noi putem afla adevărul DOAR DACĂ ÎL CĂUTĂM, nu aşteptând să vină el la noi prin canalele mass mediei vândute (TV – posturile clasice, internet – cele mai importante site-uri de ştiri, presă scrisă – ziare vândute, radio etc).
2. Pe lângă relele din timpul comunismului, CEAUŞESCU A FĂCUT INCREDIBIL DE MULT BINE ROMÂNIEI. În prezent, ţările sunt controlate / conduse / colonizate printr-un sistem de îndatorare (vezi FMI). Plata datoriei externe a fost ceva incredibil. În următorii ani, România ar fi urmat să simtă din nou bunăstare, la un nivel şi mai înalt. Din păcate acest lucru nu a fost “permis” de sus. Repet sfatul: uitaţi-vă la materialul video despre cum bancherii conduc lumea şi de ce sunt în stare să facă pentru a-şi prezerva CONTROLUL.
3. România poate ajunge foarte sus, ca ţară, ca economie. Tot ce e nevoie este ca ai ei conducători SĂ FIE DE BUNĂ CREDINŢĂ, PATRIOŢI (SĂ LUPTE PENTRU INTERESULNAŢIONAL) şi SĂ FIE CONTINUU CONECTAŢI LA REALITATEA DIN TEREN A POPORULUI şi la REALITATEA LUMII ÎN CARE TRĂIM (atenţie la forţele oculte care guvernează în prezent colonia România).
VI. Colecţie articole despre lucrurile bune făcute de Ceauşescu
Am început să strâng de curând articole referitoare la cât de şmecheră era economia lui Ceauşescu şi despre lucrurile bune pe care le-a făcut şi voia să le facă, dar despre care nu aflăm pe nicăieri prin presa vândută intereselor anti-nationaliste şi străine oculte.
România, țara în care 90% din companii sunt multinaționale
Doar 10% din companiile din România sunt locale, restul fiind intreprinderi multinaționale, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Astfel că, în 2014, numărul companiilor a crescut cu 15,5%, pană la aproape 51.500, iar din acestea doar puțin peste 5.300 erau companii locale, restul de peste 45.100 fiind grupuri de întreprinderi multinaționale. „În anul 2014, din totalul grupurilor de întreprinderi identificate în România aproximativ 10% erau rezidente, 90% dintre acestea fiind constituite din două sau trei întreprinderi”, se arată informațiile INS. Cea mai mare parte a grupurilor de întreprinderi din România îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului, construcţiilor sau industriei prelucrătoare. Repartizarea grupurilor de întreprinderi din România pe activităţi economice arată că majoritatea acestora activează în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor (32%), urmate de cele din construcţii (13%), industria prelucrătoare (10%), tranzacţii imobiliare (10%) şi activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (10%). Dacă ne uităm la numărul de angajați, majoritatea subgrupurilor de întreprinderi din România sunt controlate din Germania(17,5%), Olanda (11,9%) sau Franţa(10,8%).
Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)
Să ai peste 25 de ani ( consider că la vârsta de 25 de ani ar trebui ca oricine să aibă creierul destul de copt), şi să nu fii încă perfect convins de faptul că lumea este condusă, de undeva din umbră (sau chiar pe faţă uneori), de nişte oameni foarte puternici (nu mulţi), plini de bani şi cu foarte mare influenţă, înseamnă una sau mai multe dintre următoarele variante:
1. Eşti retardat mintal la propriu, senil sau cu creierul incapabil să proceseze informaţie la un nivel acceptabil şi nu ai cum fizic-biologic-anatomic să pricepi ce se întâmplă în jurul tău;
2. Eşti neinteresat de acest subiect sau indiferent – motiv pentru care nu ai fost atent când s-a discutat despre aşa ceva în jurul tău, în mass-media, pe internet etc şi/sau nu te-a interesat să citeşti, să te documentezi pe acest subiect. Cei care nu sunt interesaţi de un asemenea subiect (deşi îi vizează direct şi are o influenţă incredibilă asupra propriei lor bunăstări), fac parte din acei români distruşi mental la capitolul “propria viaţă şi lumea în care trăiesc”
3. Esti atât de prost educat (ce înseamnă educaţie găseşti pe blog) încât nu poţi înţelege cum funcţionează astfel de lucruri – fie aveai sau ai ajuns să ai un IQ prea mic, fie pur şi simplu nu înţelegi cum funcţionează lumea în care trăim;
UPDATE ian 2015: Am sintetizat motivele pentru care românii nu pot vedea adevărul din jurul lor (realitatea REALĂ) AICI-click!
Legat de cine conduce lumea sunt importanţi următorii paşi:
1.Să ajungi să fii convins că LUMEA ESTE CONDUSĂ de grupuri oculte, din umbră, pe ascuns etc. (Populaţia globului nu a trecut încă nici măcar de acest prag; nici măcar popoarele civilizate nu au depăşit, ca popor, acest prag al conştientizării faptului că lumea e condusă NU de cei pe care îi votăm, ci de cele mai multe ori, PRIN ei)
2.Să ajungi să înţelegi CE VOR cei care conduc lumea din umbră. Pe scurt, aceştia vor: – control total al omenirii (masele de oameni să fie „sclavi” care muncesc pentru cei care conduc lumea – se întâmplă deja, masele de oameni să nu se răzvrătească niciodată și să stea cuminți la locul lor de „sclavi muncitori” etc), înavuţire şi mai mare cel puțin prin impunerea unei societăţi de consum şi prin exploatarea resurselor naturale mai ales din ţările lumii a 3-a (inclusiv România – vezi Roşia Montană, gaze de şist etc), impunerea unei „noi ordini mondiale” care să asigure acest control total.
3.Să ajungi să înţelegi CUM funcţionează acest proces de control al omenirii, prin care masele de oameni (peste 7 miliarde) sunt conduşi de către un grup restrâns (câteva sute de oameni) – pe scurt, sistemul funcționează cu ajutorul banilor (mulți foarte mulți bani), prin influență, prin șantaj sau mită, prin amenințare sau chiar eliminarea din peisaj a celor care se opun (vezi John F. Kennedy din câte am înțeles), prin manipulare în masă a populației globului, prin controlul produselor alimentare la nivel mondial, prin controlul comerțului (nu prea există la nivel mondial o piață concurențială reală, ci mai multe monopoluri), prin controlarea sistemului medical, prin controlarea cercetării și dezvoltării tehnologice și nu numai (lucrurile nou descoperite/inventate, care ar fi foarte importante pentru omenire, ajung la urechile/ochii publicului la mult timp după descoperire, sau nu ajung deloc din cauza intereselor mârșave ale celor care conduc lumea – de exemplu lipsa leacului pentru cancer – existența cancerului în populație este mai profitabilă pentru „elite”), prin controlarea mass-media, a băncilor, a educației, a internetului (încă nu de tot), a oamenilor politici, a locurilor de muncă etc etc etc etc etc. Alte detalii în textul meu de aici: Strategii de manipulare si prostire a oamenilor. Cum se controleaza masele (pol34)
4.Să ajungi să ştii (măcar în mare) CINE sunt cei care conduc din umbră lumea; (consider că CINE conduce este mai puţin importat decât CE VOR şi CUM ACŢIONEAZĂ); cine conduce lumea o să vedeți mai jos în ”piramida puterilor”.
5.Să ajungi să descoperi metode de contracarare a acestui fenomen – pentru a salva de sub influenţa celor care conduc din umbră, măcar ţara ta, măcar localitatea ta, măcar propria familie; două metode de contracarare a fenomenului ar fi: 1.pentru familia ta – deținerea unei ferme în proprietatea privată sau în asociație cu alte familii de bună credință și 2.pentru localitatea ta – existența unui om de bună credință (pe bune) în funcția de primar al localității respecive.
Există o serie de motive pentru care oamenii, în general, nu sunt interesaţi de astfel de lucruri, sau NU VOR/ NU POT să le înţeleagă, însă o să le explic altă dată. Până atunci, iată mai jos ce am primit pe mail (nu e nevoie să fiţi întru totul de acord – de exemplu faza cu statuia Europa nu e așa interesantă, dar în rest, cam aşa stau lucrurile), vedeți AICI niște relatări FOARTE INTERESANTE și pe înțelesul celor care au urechi să audă, ale lui Anghel Rugină despre grupul care controlează lumea din umbră. – citiți neapărat măcar această chestie și înțelegeți că așa stau lucrurile la nivel planetar (UPDATE 28 oct 2012: se pare că discuția respectivă nu era între Rugină și Tucă așa cum este prezentată situația acolo. Nu se știe exact cine a spus acele lucruri, dar le consider la fel de adevărate (chiar dacă n-are grad) și merită citite ca să vedeți cum stă treaba legat de cine-cum conduce lumea și România. Despre dezinformarea legată de Anghel Rugină-TUCĂ citiți AICI).
Atenție: pentru a afla cine conduce lumea și România, dacă plecați de la zero în acest ”domeniu”, nu vă așteptați ca în urma citiri unui singur text să știți totul despre tot. E ceva mai multicel de citit dacă vreți să înțelegeți calumea. Și este foarte bine că vreți asta. Nu vă descurajați! Citiți câte puțin când aveți timp, și curând veți avea o imagine formată despre cum stau lucrurile de fapt. Aveți câteva linkuri bune și în josul acestei pagini.
UPDATE ian 2015: Informațiile pe care le puteți citi în continuare au fost postate prin martie 2012 când creierul meu nu era prea copt în ceea ce privește Cine conduce lumea din umbră, motiv pentru care puteți și să nu le mai citiți, pentru că sunt amestecate haotic și nu vă vor convinge de nimic. Mai bine ignorați partea de mai jos și luați și citiți când aveți timp articolele selectate în lista cu CELE MAI IMPORTANTE ARTICOLE CE-I CU NOI?)
……….
UN OM INFORMAT VALOREAZĂ CÂT DOI ŞI ESTE MAI GREU DE MANIPULAT
TURNUL BABEL REVINE – MAI MULTE LIMBI O SINGURĂ VOCE
“Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă … o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.”
Planul ocult de cucerire a Europei se desfăşoară sub ochii noştri şi cu acceptul nostru. Al III-lea Război Mondial are loc chiar acum. Nu cu tunuri, ci cu vorbe. Nu cu armate ci cu aşa-zişii “politicieni” corupţi. Vrem sau nu, ne opunem sau nu, în final Europa va fi cucerită.
Ce se întâmplă? Ce reprezintă de fapt Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este un proiect conceput încă de la începuturile sale ca promovând interesele unei elite industrial/financiare în aşa fel încât să “scape” de sub controlul naţional. Ideea fundamentală a Comunităţii Europene a fost să se erodeze puterea şi autoritatea statelor naţionale tocmai pentru a se da frâu liber acestor interese industrial-financiare.
În anii 1980 Consiliul European a pus în circulaţie un afiş interesant, înfăţişând Turnul Babel (reprodus după o pictură din 1563 a pictorului flamand Peter Brueghel cel Bătrân). O macara în jurul căreia se văd nişte muncitori, stelele Uniunii Europene precum şi sloganul “Mai multe limbi, o singură voce”, completează imaginea.
Semnificaţia este cât se poate de clară: construirea unui nou turn Babel a început în forţă.
Babel era un oraş unde întreaga omenire era unită, toţi oamenii vorbind o singură limbă. Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci era dedicat unei religii false. Însă Dumnezeu (scris în ebraică YHWH; tradus în română ca Yahweh, Iehova, sau cel mai adesea, Domnul), văzând că oamenii păcătuiau împotriva lui, le-a încurcat limbile şi a împrăştiat oamenii pe tot Pământul).
Turnul EuroBabel cum a fost supranumit, chiar a fost construit la Strasbourg şi în el segăseşte acum Parlamentul European. Clădirea a fost inaugurată în 1999.
Edificiul din Strasbourg este locul şi unui alt simbol păgân adoptat de UE, pe unul din pereţii interiori fiind zugrăvită răpirea Europei de către Zeus. Potrivit legendei greceşti, Zeus a dorit să se înfrupte din nurii prinţesei feniciene Europa. Ca să îi intre în graţii, el s-a transformat într-un taur de o frumuseţe răpitoare şi a îngenuncheat la picioarele tinerei. Aceasta s-a urcat pe taur, care a plonjat în apă, a înotat până în insula Creta, răpind-o pe frumoasa prinţesă. “Cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să o repete”. Pentru cei avizaţi, actualitatea clasicului dicton sare în ochi atunci când privim similitudinile dintre mitul fondator al Europei şi naşterea modernă a Uniunii Europene. Potrivit legendei, acum 4500 de ani, minciuna, seducţia şi violul au fost armele folosite de Zeus, travestit într-un taur alb, pentru a pune mâna pe frumoasa prinţesă feniciană Europa. Astăzi, aceleaşi metode – secretomania, dirijismul dim umbră şi violul conştiințelor-, sunt utilizate de “arhitecţii” proiectului european pentru a ispiti un întreg continent şi a-l face să cadă în braţele celui care va fi echivalentul contemporan al tatălui păgân al zeilor antici.
Semnificaţia statuii este următoarea:
– populaţia vede o Europă frumoasă şi mândră călare pe un taur puternic (o economie puternică).
– de fapt taurul îl reprezintă pe ZEUS (masonii) care prin minciuna şi înşelătorie pun mâna pe Europa şi o răpesc. De menţionat faptul că Europa s-a lăsat păcălită şi de bună voie s-a urcat pe taur (ţările Europei de bună voie au intrat în comunitate).
UE, cel mai “grandios” şi mai “democratic” proiect din istoria modernă a omenirii, aşa cum este caracterizat de liderii continentului, e în realitate opera unei elite oculte, care a construit pas cu pas, din umbră, edificiul european.
Scena seducerii este pictată şi la Bruxelles, pe bolta celuilalt sediu al Parlamentului European, pe o suprafaţă de trei ori mai mare decât mărimea naturală a personajelor. Mai mult, europenii care vizitează capitala UE se pot “delecta” privind statuia plasată chiar în faţa sediului Consiliului European, în care Europa este înfăţişată călărind taurul zeiesc.
Acest simbol este reprodus şi pe timbre, cum a fost cel emis cu ocazia alegerilor parlamentare din Marea Britanie, în 1979, sau pe moneda euro comemorativă pusă în circulaţie în Italia, unde Europa, aşezată pe taur, este reprezentată ţinând în mână un stilou şi Constituţia Europeană. Nici nu se putea găsi ceva mai “sugestiv”.
DEJA TOATE ACESTEA SE ÎNTÂMPLĂ
Europa nu a putut fi cucerită prin razboi dar va fi cucerită prin mijloace economice şi financiare. Enorma presiune financiară la care este supusă România în momentul de faţă nu are alt scop decât cucerirea ei. Când nu mai ai frontiere, nu mai ai monedă naţională, nu mai ai armată, ţi-au distrus industria şi agricultura, sistemul de învăţământ şi de sănătate, ţi s-au furat toate resursele şi eşti obligat să te supui legilor comunităţii europene, eşti deja cucerit.
Traian Băsescu ştia acest lucru în momentul când România semna acordul cu FMI. În mai 2010 referindu-se la programul FMI, Băsescu declara: “Traian Băsescu: Acest program ne menţine suveranitatea. Ţările care sunt în mare dificultate financiară cedează mare parte din suveranitate.” În iulie 2010 “Angela Merkel propune ca ţările-membre UE care fac excese bugetare să-şi piardă suveranitatea.” Deci întâi ne îndatorează prin acordul cu FMI fluturând ideea că luăm împrumut ca să putem plăti pensiile şi apoi ne preiau suveranitatea şi ţara va fi practic condusă de “investitorii care vor cumpăra obligaţiunile statului respectiv”. Ce va urma? Putem să ne dăm seama din declaraţia lui Rocco Buttiglione, fost candidat nominalizat de preşedintele Comisiei Europene: “Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat, o religie ateistă, nihilistă … o religie, care va deveni obligatorie pentru toţi.” SISTEMUL este atât de bine conceput încât s-a gândit şi la cei săraci, la CEI CE VOR SĂ SE REFUGIEZE în păduri, să evadeze şi să fugă de controlul total. Astfel LEGEA 171/2010: prevede că nu doar copacii sunt ai statului în PĂDURI, ci şi ciupercile, murele, perele pădureţe, plantele medicinale, peştele din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier, răşina etc., iar recoltarea lor constituie contravenţie şi se pedepseşte. (Vezi Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial 513 din 23 iulie 2010).
Va urma desfinţarea parlamentelor naţionale, desfiinţarea funcţiei de şef al statului (probabil vor mai fi 1 sau 2 alegeri prezidenţiale şi gata). – Va exista un singur parlament, cel european şi un singur preşedinte al Europei. – La noi va fi numit probabil un guvernator, iar ţara va ajunge o anexă a marilor puteri. – Pentru ca suveranitatea ţării să poată fi transferată cât mai uşor către cei ce vor conduce în final întreaga lume, este necesar ca statul să fie cât mai suplu iar funcţiile lui să fie reduse la minim. De aceea e nevoie de concedieri masive în sistemul bugetar, de vânzarea tuturor activelor de stat şi desfinţarea serviciilor publice, învăţământ, sănătate etc. Toti conducatorii pe care i-am avut de la aşa-zisa Revoluţie încoace ne-au trădat şi ne-au vândut. Argumente referitoare la cele prezentate mai sus încep să vină din ce în ce mai multe şi într-un ritm accelerat, ceea ce înseamnă că am intrat deja în zona periculoasă în care destinele noastre ale fiecăruia vor fi pentru un timp în mâna celor care fac aceste jocuri şi noi nu avem cum interveni. Trecerea aceasta forţată prin tumultul istoric pe care îl trăim se va lăsa şi cu victime colaterale, aşa că cine rezistă şi scapă e bine, iar cine nu…asta e… Lupta împotriva populaţiei se duce pe toate planurile: religios, politic, economic, financiar, social, cultural, mediatic, medical. Scopul final este reducerea populaţiei globului sau înrobirea ei, eliminarea clasei de mijloc (va exista doar un grup elitist de bogaţi care vor conduce lumea şi restul populaţiei vor fi săraci şi supuşi) şi instaurarea Noii Ordini Mondiale în care un Guvern Mondial unic va conduce şi controla toată planeta. În mod normal, informaţiile probate şi argumentate, prezentate mai sus, precum şi o mulţime de alte informaţii de acest tip, ar trebui să reprezinte ştiri de primă mână pentru mass-media. Şi totuşi televiziunile şi presa în general nu suflă o vorbă despre aceste lucruri. Nici măcar să fie prezentate ca fapt divers sau curiozităţi. Nu v-aţi întrebat de ce? Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Niciodata nu o să aflaţi aceste lucruri privind la televizor.
Întemeierea Uniunii Europene prin fraudă Actul de întemeiere al Uniunii Europene s-a bazat pe o fraudă grosolană, fiind una dintre cele mai mari operaţiuni de manipulare colectivă din istoria omenirii. Tratatul de la Roma, semnat în urmă cu o jumătate de secol, a fost de fapt un document cu pagini goale, parafat cu mare pompă de lideri care au interpretat magistral commedia dell’arte pusă în scenă în capitala Italiei. Dezvăluirile şocante făcute de unul dintre protagoniştii ceremoniei desfăşurate la 25 martie 1957 au confirmat cele mai sumbre temeri ale celor ce văd în proiectul construcţiei europene materializarea unei utopii pentru subiecţii expuşi consecinţelor acesteia. Existenţa atâtor momente controversate în procesul de constituire a Uniunii Europene, marcat de la punctul zero şi până în prezent de fraude, conspiraţionism şi eludarea regulilor democratice naşte în mod legitim următoarea întrebare: ce forţe se află la cârma proiectului UE şi ce scopuri sunt urmărite? Un posibil răspuns la această întrebare este dat de prestigiosul istoric César Vidal, potrivit căruia, pentru a înţelege ce se întâmplă în Europa trebuie luat în considerare fenomenul francmasoneriei. În cartea “Masonii: Istoria celei mai puternice societăţi secrete”, apărută la editura Planeta, 2005, Vidal documentează rolul discret dar imens jucat de francmasoni în formarea Uniunii Europene. Spre exemplu, istoricul spaniol afirmă că “proiectul Constituţiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing” (fost preşedinte al Franţei în perioada 1974-1981, preşedintele Convenţiei Europene care a redactat textul tratatului constituţional – n.a.), că “masonii controlează Internaţionala Socialistă şi s-au infiltrat puternic în partidele de dreapta” şi că aceştia exercită “o influenţă masivă în lumea comunicaţiilor şi în special în educaţie, justiţie şi forţele armate.” Referirile privind rolul jucat de Valery Giscard d’Estaing în geneza tratatului UE şi-au găsit o confirmare şi în mărturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Într-o alocuţiune rostită în acest an la Bruxelles, Bukovsky a dezvăluit că, în ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale (organizaţie privată care grupează aproximativ 300-350 dintre cei mai influenţi lideri politici şi economici ai planetei), formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvântul şi i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla – probabil într-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.” Bukovsky nu şi-a putut reţine uimirea faţă de capacităţile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care tratatul de la Mastricht din 1992 nici măcar nu fusese schiţat. Cum de ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla în următorii 15 ani? Şi, surpriză-surpriză, cum de a devenit autorul constituţiei europene în 2002-2003? Iată o întrebare foarte bună. Miroase a conspiraţie, nu-i aşa?”
În toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politică europeană. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv că este mult prea conservator. În viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialişti şi ecologişti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmaţia făcută în cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un păcat. Confruntat cu opoziţia furibundă a majorităţii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa întregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. În locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, şi se părea că toate controversele vor fi date repede uitării. Înainte însă de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzându-l pe înlocuitorul său de apartenenţă la o societate secretă. În momentul felicitării pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicianul creştin-democrat a afirmat: ”Sper ca audierile lui să meargă bine şi nimeni să nu îl întrebe dacă este francmason. Dacă vor face aceasta nu va fi decât repetarea aceleiaşi injustiţii care mi s-a făcut şi mie”. Ulterior, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Milano, Buttiglione a spus că principiul după care funcţionează instituţiile europene este “Afară cu creştinii, înăuntru cu francmasonii” (ştirea în engleză AICI). Declaraţiile lui Buttiglione au atins un subiect-tabu în mass-media oficiale, deşi la nivelul elitelor politico-economico-financiare acesta face parte din categoria “secretul lui Polichinelle”, adică a acelor realităţi pe care toată lumea le cunoaşte, dar aproape nimeni nu vorbeşte în public despre ele. Cu alte cuvinte, marea “taină” a procesului de construcţie a Europei Unificate este paternitatea sa masonică, recunoscută cu mândrie chiar de arhitecţii din umbră ai edificiului UE.
BONUS – cele 10 mari corporații care controlează cam toată piața comercială mondială – apăsați pe poză pentru a se mări:
Nişte poze interesante cu liderii mondiali PRIN care este controlată planeta:
NEW WORLD ORDER
“One World Socialist” Organizations – U.S. Democratic Party – Federal Reserve – Goldman Sachs – CRIME, INC. – Bilderberg – Council on Foreign Relations – United Nations – Trilateral Commission – Microsoft – Google – Apple – More
HERE’S ONE FOR THE PHOTO ALBUM: Obama seems extremely pleased to be photographed surrounded by socialists, communists and terrorists… so much so, he gave the “thumbs up”. Communist Obama and Communist Russian President, Dmitri Medvedev, celebrate after agreeing on how to transform the world into a one big socialist planet via G20 financial reforms. Hugging them both is Socialist Italian Prime Minister Silvio Berlusconi, who has an extensive record of and criminal allegations, including mafia collusion, false accounting, tax fraud, corruption, sex with a minor, and bribery of police officers and judges. Summit host and socialist UK Prime Minister, Gordon Brown, said the deal heralded a “New World Order”.
Also shown: Communist China’s President, Hu Jintao; Socialists International member and South Africa’s President, Kgalema Motlanthe; Prince Saud Al Faisal of Saudi Arabia (country source of fifteen 9/11 terrorists); Ethipoian socialist, terrorist and NEPAD head, Meles Zenawi; Turkey’s domineering, anti-secularist and Islamic Extremist Prime Minister, Recep Tayyip Erdogan; and Thailand’s Prime Minister and Democrat, Abhisit Vejjajiva, who ascended to power during the 2009 global economic crisis and may be forced from office due to dual citizenship (like Obama).
WHY IS THE U.S. LINKING ITS ECONOMY TO G20 COUNTRIES?
Lista de instituţii de rang internaţional prin care se controlează lumea (în lucru) (este bine să realizăm de fiecare dată când auzim ceva despre aceste instituţii că sunt coordonate de această ocultă mondială):
Private federal reserve – Rezerva federală a SUA
FMI
Banca Mondială
World trade organisation (WTO) – Organizaţia mondiala a comertului
Comisia Europeană
World Health Organisation – Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Banca reglementărilor internaţionale (BRI)
Grupul Bilderberg
Clubul de la Roma – membrii români ai Clubului de la Roma aici: http://www.clubofrome.ro/arcor/aboutus.php
Institutul regal pentru afaceri internaţionale
Comisia Trilaterală
Council on Foreign Relations (CFR) – Consiliul pentru Relaţii Externe
ONU (United Nations)
NATO
Goldman Sachs
(Microsoft – Google – Apple -Facebook-IBM şi mulţi alţii)
ALTE DETALII PE ACEST SUBIECT:
19 mai 2014: SFÂRŞITUL PROGRAMAT AL DEMOCRAŢIEI: Puterea a trecut în alte mâini – Acest sistem este versiunea modernă a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariaților sunt întreprinderile, precum și statul, atâta timp cât banii luați prin impozite și taxe nu sunt folosiți în interesul general.
25 oct 2013: Uneltele de la Bucuresti ale vicontelui Etienne D. Bilderberg
11 aug 2013: Ritual masonic filmat cu camera ascunsă
23 iulie 2013: VIDEO Toate razboaiele sunt ale bancherilor // ALL WARS ARE BANKERS WARS (2013)
28 iunie 2013: Bilderberg 2013 – lista participanţilor. Familiile care conduc lumea din umbră
24 iunie 2013: Masoneria in Statele Unite ale Americii, preludiul puterii absolute (despre cum a făcut Rotschild avere de mii de miliarde de dolari)
20 iunie 2013: Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr
10 iunie 2013: Deconspirarea conspirațiilor și trecerea de la teorie la practică! – întrunirea Bilderberg 2013, viitorul României
3 iunie 2013: Reuniunea Puternicilor Planetei – GRUPUL BILDERBERG în Marea Britanie (iunie 2013)
2 iunie 2013: Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?
2 iunie 2013: Who Runs The World? Solid Proof That A Core Group Of Wealthy Elitists Is Pulling The Strings
10 mai 2013: Francmasonii îl influenţează pe unul din cei mai puternici conducători din Europa. “Este fără PRECEDENT”
6 mai 2013: SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE
1 mai 2012: Cine conduce lumea – Piramida puterii + VIDEO + documentar
24 aprilie 2013: Merkel: Statele din zona euro trebuie să fie pregătite să cedeze din suveranitate
23 aprilie 2013: Bruxelles-ul, adevărata putere
1 martie 2013: Apariția Guvernului Mondial
Lagărul electronic – un nou pas
De ce nu sunt interesați românii de Noua Ordine Mondială
Altceva interesant AICI – e axat si pe religie, dar puteţi ignora asta dacă nu aveţi nicio treaba cu religia (Manifest adevarul.tk şi Pliant Greve si Manifestatii)
Citiţi AICI detalii super interesante despre grupul Bilderberg spuse de un membru sub anonimat
Detalii despre Guvernul Mondial din Umbră – care se ascunde în spatele Masoneriei “exterioare”
Masoneria din Republica Moldova (încă nu aşa dezvoltată ca în Româna, dar interesant articol)
24 feb 2013: Grupul Bilderberg se reuneste si anul acesta in SUA, Chantilly
28 feb 2013: Secretomania și conspiraționismul ca profesii! (thinkagain.ro)
Citește neapărat (dacă n-ai citit deja, pentru că explică frumos şi pe înţelesul oricui) textul cu relatările despre grupul din umbră care controlează tot: Anghel Rugină despre adevăraţii conducători ai lumii (UPDATE 28 oct 2012: se pare că discuția respectivă nu era între Rugină și Tucă așa cum este prezentată situația acolo. Nu se știe exact cine a spus acele lucruri, dar le consider la fel de adevărate (chiar dacă n-are grad) și merită citite ca să vedeți cum stă treaba legat de cine-cum conduce lumea și România.
Cum manipuleaza presa si mass media omul de rand pentru Noua Ordine Mondiala, Noul iluminism…
Recomand un articol de pe gandeste.org, despre Noul Iluminism, Noua eră, planurile ocultei mondiale – care conduce lumea din umbră, şi cum sunt puse în aplicare aceste planuri prin puterea de influenţă şi manipulare pe care o are “noua presa”, “noua televiziune”, mass media vândută (conştient sau inconştient) intereselor celor care conduc lumea din umbră şi vor să instaureze o Nouă Ordine Mondială (Noul iluminism). Detalii în continuare:
(Atenţie: am mai spus pe acest blog: cine încă nu este convins că lumea este condusă din umbră de către cei mai puternici şi bogaţi oameni ai planetei, cu scopul de a stăpâni întreaga omenire, ori este prea tânăr, ori prea neinformat, ori idiot. Citiţi mai mult şi deschideţi ochii pentru a vedea realitatea reală din jurul nostru! De exemplu citiţi materialele de la link-ul acesta: Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc)
Toţi cei care urmăresc „noua” televiziune cu spirit analitic şi critic constată că instructorii formatori contemporani – fie „militanţi”, fie folosiţi fără să conştientizeze scopul activităţii – pun în lucrare, prin ea, mai ales următoarele maşinaţiuni:
· Neutralizează puterea de a raţionaliza a telespectatorilor, „desconstruind” orice evidenţă şi redefinind-o pe o bază ”nouă”, “politically correct”, care, în esenţă, o întoarce spre slava „Noului Iluminism”. De pildă: «Într-o democraţie „corectă”, majoritatea este datoare să se supună minorităţii”.
· Paralizează raţiunea prin „naiva”, „obiectiva” şi „democratica” păstrare a echidistanţei între drept şi nedrept, pozitiv şi negativ, bun şi rău, victimă şi autor, moral şi imoral, neted şi deformat, legal şi ilegal, ştiinţă şi şarlatanie, Creştinism şi secte etc.
· Distrug orice suport duhovnicesc, moral, naţional, social, religios al omului occidental, prin pluralismul dogmatic[2], adică prin relativizarea absolutului şi absolutizarea relativului. De pildă: «Trebuie să acceptăm orice punct de vedere ca fiind la fel de valabil, de vreme ce nu există un singur adevăr, ci fiecare dintre noi este purtătorul propriului său adevăr.”
· Paralizează capacitatea de a critica a telespectatorilor, creând un haos spiritual, nesiguranţă şi confuzie cu mesaje care se ciocnesc şi se anulează reciproc, dar care sunt scoase în evidenţă ca fiind de aceeaşi validitate. Astfel, îl cheamă pe telespectator să accepte că „civilizaţia occidentală este catastrofală, autarhică, exploatatoare a Lumii a Treia etc.” ca fiind de aceeaşi validitate cu: „europenii, care sunt civilizaţi…”; îl cheamă să se ruşineze pentru că consideră homosexualitatea perversiune, în timp ce, totodată, îl cheamă să se ruşineze pentru că „toţi vechii eleni erau homosexuali”; îl cheamă să fie neînduplecat faţă de fumători, dar să arate „înţelegere” pentru droguri (mai ales pentru cele „uşoare”). Dacă crede în Unul şi Singurul Adevăr, îl numesc „fanatic” sau „fascist” şi îl cheamă să accepte un „nou” adevăr, adică: «Nu există numai Unul şi Singurul Adevăr», etc.
Este oare o simplă coincidenţă faptul că toate aceste maşinaţiuni pe care le folosesc instructorii contemporani conduc la neutralizarea voinţei telespectatorilor, transformându-i într-o turmă de „fiinţe umane” fără voinţă? Oricât s-ar părea de neconceput pentru cei mai mulţi, ştergerea totală şi ireversibilă a voinţei omului – în urma unor procese specifice şi sistematice asupra gândirii lui – nu constituie o fantezie. Ea a apărut pentru prima dată, ca ideee, pe la mijlocul secolului al XIX-lea şi, treptat, a fost inclusă printre scopurile şi metodologiile diferitelor grupări, religii, ideologii, secte etc.
Prima aluzie s-a făcut, aşa cum s-a arătat, la Dostoievski (1821-1881) în lucrarea sa „Demonii”. El a „profeţit” „dispariţia voinţei libere la nouă zecimi dintre oameni”, ca mijloc de realizare a planului satanic al unei mici grupări care să poată stăpâni lumea. Gruparea aceasta avea ca obiectiv descreştinarea oamenilor şi „preschimbarea lor într-o turmă cu noi moduri de educaţie”. Cu lozinca ei, „fiecare aparţine tuturor şi toţi fiecăruia” (adică, prin dizolvarea oricărei personalităţi individuale şi terciuirea ei), gruparea trebuia să impună nivelarea ca „egalitate”: «…Mai presus de toate va fi egalitatea. Mai întâi, se va retrograda nivelul ştiinţei şi al talentelor. La nivelul înalt al ştiinţei ajung minţi superioare, însă de minţi superioare nu este nevoie». Astfel, «toţi vor fi sclavi şi egali în sclavie». Potrivit cu acest plan: «… Numai o zecime din totalitatea oamenilor vor avea drepturile omului liber şi stăpânirea lor asupra celorlalte nouă zecimi va fi nelimitată. Cei din urmă îşi vor pierde personalitatea lor, vor deveni turmă… se vor întoarce la simplitatea primordială a protopărinţilor noştri din rai, să zicem, unde vor trebui să muncească.”[5]
Cam în aceeaşi perioadă, în mintea Elenei Blavatsky (1831-1891) se năştea Teosofia, „adevărul pe care se odihnesc toate cultele”. Acoperită cu o combinaţie de spiritism,ocultism, astrologie, vrăjitorie şi pronunţate elemente budiste (karma, reîncarnare etc.), teosofia a câştigat repede credincioşi, adepţi şi admiratori, mai ales în cercurile înalte politice, sociale şi economice. S-a propovăduit instaurarea unei „Noi Ere” în întreaga planetă, a cărei „guvernare ezoterică” şi-o va asuma – nevăzut – „Ierarhia Ocultă”. Cu ajutorul, „dascălilor”, „funcţionarilor intermediari ai lumii” şi a „cugetătorilor lumii”, ierarhia îşi va asuma conducerea adepţilor ei la ascultare oarbă şi pe fiecare om – prin „ştergerea sau scoaterea sinei personale” – la „starea nemanifestată a UNUIA”, la „odihnă”, adică, la „inexistenţă”.[6]
Teosofia vedea „noua ordine” a ei astfel: Puţinii învingători ai războiului ei „nevăzut” vor stăpâni – nevăzut – peste „masele de oameni”, care, fără personalitate şi fără voinţă, vor fi conduse la „inexistenţă”. Ei nu vor mai fi „oameni”, nici cel puţin „oameni”, ci vor fi numai nişte „fiinţe umane”, fără voinţă, fără conştiinţă, victime ale instinctelor şi subconştientului lor. Vor fi, adică, fiinţe antropomorfe care, însă – aşa cum a „profeţit” Dostoievski – vor putea „lucra”. Şi cel mai important: Vor crede că această schimbare a lor – adică, înfrângerea lor – constituie marea lor victorie. Aceasta va constitui, de fapt, înrobirea lor totală şi ireversibilă.
Dar şi Antonio Gramsci (1891-1937) şi-a pus în obiectiv voinţa omului occidental. Contemporan cu A. Bailey (1880-1949), Gramsci a avut şi el drept viziune Noua Eră, pentru a cărei instaurare propunea – şi el – un război „nevăzut” împotriva populaţiilor creştine. Scopul său, „îndocrinarea marxistă a omului lăuntric”, pentru a stăpâni fără obstacole Viziunea Marxistă: ”Paradisul Muncitorului”. Potrivit cu Gramsci, singurul obstacol pentru înfăptuirea acestui Paradis, singurul obstacol real pentru construirea de către oameni a societăţii fără clase şi pentru „stăpânirea proletariatului” era nădejdea creştină comună şi referirea creştină comună la o oarecare Putere Dumnezeiască mai presus de lume, Care „depăşeşte posibilităţile limitate a persoanelor în parte şi a grupărilor – mari şi mici”. Prin urmare, după el, câtă vreme se menţine credinţa în această Putere – Care deşi stăpâneşte peste această lume, nu aparţine acestei lumi -, „ideea unei violente revoluţii universale a proletariatului era condamnată, anticipat, la eşec.”[7]
Gramsci credea că stăpânirea marxistă nu va trebui să aibă ca obiectiv cucerirea simţită şi violentă a societăţilor prin război „convenţional”, ci va trebui „să se întoarcă către spiritul lor pentru a putea cuceri mulţimile”. Va trebui să folosească diverşi factori care, prin maşinaţiuni speciale şi sistematice, vor înfăptui, în timp, „o revoluţie liniştită şi anonimă”; o revoluţie fără sânge „în numele drepturilor omului şi a demnităţii umane, în numele autonomiei omului şi a eliberării lui de restricţiile exterioare. Şi, mai presus decît toate, fără restricţiile şi pretenţiile Creştinismului.” Aşadar, societăţile creştine vor trebui să suporte în totalitatea lor schimbări radicale în modul lor de gândire. Mai concret, va trebui să fie conduse la a părăsi nădejdea pe care o dă omului transcendenţa creştină şi să fie constrânse să creadă că „nu există nimic în afară de Materia aceasta a Universului” şi că „tot ceea ce este valoros în viaţa şi în lumea aceasta coexistă în viaţa însăşi, în lumea aceasta şi în sfera pământească”. „Paradisul Muncitorului” pe Pământ se va înfăptui numai dacă, în societăţile occidentale, toate spiritele se vor preface în „spirite proletare”[8] ( mai ales că, „Mai presus de toate va fi egalitatea… şi minţi superioare nu trebuie”, aşa cum a scris Dostoievski). Iar aceste „spirite proletare” nici nu se vor împortrivi şi vor „şi lucra pe deasupra”.
Unii analişti serioşi de astăzi concluzionează că, atât Teosofia, cât şi Umaniştii (a căror ramură sunt şi noii închinători la idoli), precum şi grupările Noii Ere, cu tendinţele lor luciferice, sunt folosiţi ca să netezească cele care constituie obstacolele lăuntrice care există în omul occidental, pentru înfăptuirea viziunii marxiste. În esenţă, însă, toate teoriile de mai sus au un punct comun cu „Noul Iluminism”: Conduc spre o „nouă” înrobire, care va fi totală şi ireversibilă, exact tocmai pentru că face să dispară voinţa şi formează învingători, care socotesc drept victorie deplina şi entuziasmanta lor conlucrare cu adevăratul învingător ce îi manipulează în chip nevăzut.
Aşadar, cum este posibil să se considere întâmplător faptul că îndrumătorii gândirii joacă rolul principal – ca noi instructori – în, dorita de către Nou Eră, „desconstrucţie” a „vechilor” rânduieli duhovniceşti, şi cum se poate considera întâmplător faptul că, „… din moloz construiesc un monument de o plăcută cedare”[9]? Întâplătoare sau nu, acţiunea lor „desconstructivă” este cu neputinţă să nu amintească de Ulrich Müller, care – abordând subiectul în aspectul lui mai larg – a scris că: „În general se poate crea impresia că presa, ca o agenţie de relaţii publice, este mişcată de conspiratori distrugători.”[10]
Prin urmare, va trebui să ne întrebăm – şi poate să-i întrebăm şi pe Instructorii Noii Ere – nu cumva condiţia pentru mult trâmbiţatul «Sfârşit al Istoriei» este Sfârşitul Omului?
Citeşte şi:
Manipularea prin reclamele la medicamente, difuzate la TV
Libertate vs Sclavie. Iluzie versus Adevar. Suntem neo sclavi muncitori dar traim in iluzia ca suntem liberi. NWO, omul zombie si sclavia moderna (nom)
Am scris în multe texte de pe acest blog că noi, oamenii obişnuiţi, suntem sclavi muncitori exploataţi de către “stăpânii” care conduc lumea din umbră, adică o elită profitoare care profită de pe munca depusă de noi în fiecare zi. Sigur că pentru cineva educat – manipulat – convins tot timpul vieţii că este liber (de Școală și Mass Media), acceptarea acestui lucru este dificilă. Am încercat eu să explic câte ceva despre sclavia din ziua de azi în textul trecut despre Sclavia modernă (citiți mai întâi acest text, unde am explicat pe scurt faptul că noi toți muncim, indiferent ce, iar de rezultatul muncii noastre se bucură/profită unii băieți deștepți care ne exploatează, despre sclavia în occident și cea din țări sărace, plus un video explicativ de 13 minute). Pe lângă ce am explicat în acel text, parcă mai trebuie făcute anumite precizări, despre libertate vs sclavie, despre iluzie versus adevăr, despre faptul că suntem în realitate neo – sclavi muncitori, dar trăim zi de zi în iluzia că suntem liberi, despre sclavia veche și sclavia nouă etc. De aceea am scris pe blogul Ce-i cu noi? acest nou text, cu mai multe detalii despre noua ordine mondială (NWO), omul zombie și sclavia modernă. Este importantă conştientizarea adevărului despre lumea reală în care trăim, chiar dacă este dur şi grav, pentru că doar aşa ne putem elibera…
Iată subiectele detaliate în acest articol:
Introducere
Discuţii plecând de la definiţia libertăţii
Dependenţă/independenţă – exemple de dependențe; cum putem fi mai independenți
Oamenii percep greşit libertatea – exemple de libertăți iluzorii
Comparaţie Sclavia veche vs Sclavia modernă
Documentar Sclavia modernă (2)
FOTO Sclavia modernă
Detalii în continuare:
Introducere:
Oamenii au impresia greşită că sunt liberi pentru că au fost supuşi de-a lungul vieţii lor unui proces continuu de îndobitocire în masă. Această îndobitocire are loc prin sistemul de educaţie care NU îţi vorbeşte nimic despre lumea REALĂ în care trăim şi care te înregimentează, te îndoctrinează, te învaţă să respecţi autoritatea şi te pregăteşte pentru viaţa de muncitor docil – o adevărată Educaţie pentru turme. Pe lângă îndobitocirea din Şcoală există şi manipularea, prostirea, imbecilizarea făcută de Mass Media centrală. Împreună, Şcoala (educaţia “clasică”) şi Presa (mass media vândută – mai ales prin TV) asigură DISTRUGEREA MENTALĂ a indivizilor încă de mici. Rezultatul este ceea ce vedem în fiecare zi în jurul nostru: oameni docili care muncesc (INDIFERENT CE!) zi de zi pentru a supravieţui, de a căror muncă PROFITĂ nişte băieţi deştepţi – politicienii care fură fără jenă şi stăpânii lor din umbră. Iar oamenii care muncesc zi de zi pentru a-i ţine în spate pe aceşti criminali ACCEPTĂ situaţia în care se află – acceptă să fie SCLAVI. (prin asta se vede cel mai bine distrugerea mentală: acceptarea vieţii de sclav muncitor, obedienţa, docilizarea, acceptarea Sistemului ca şi cum ar fi normal).
Dacă veți căuta pe internet ”sclavia modernă” sau ”modern slavery” veți găsi informații doar despre traficul de ființe umane, prostituție, condiții improprii de muncă etc. Oameni buni, asta este doar ILUZIA care ni se servește, că doar UNII oameni ar fi sclavi – ăia asupriți fizic, ținuți captivi fizic, abuzați fizic, exploatați fizic, puși la muncă peste posibilitățile lor fizice etc. Cică ar fi vreo 25 de milioane la nivel mondial. Este o manipulare care să ne inducă nouă impresia că noi, care nu ne aflăm în acele condiții, suntem liberi! Aceea este doar sclavia ”veche” care are loc și în prezent! În realitate, în prezent există DOUĂ tipuri de sclavii – cea veche („clasică”) și cea nouă („modernă”). Cea mai gravă în prezent este sclavia modernă (care e ALTFEL decât sclavia veche – detalii mai jos). Însă pe net o să vedeți că oamenii se referă la sclavia veche ce are loc în prezent ca fiind ”sclavia modernă”, special pentru a elimina din vocabular / gândire / conștientizare a ideii că ar exista și o neo-sclavie, un nou tip de sclavie. Sclavia modernă la care mă refer eu pe acest blog este mult mai gravă pentru că ÎI CUPRINDE PE TOȚI OAMENII CARE SUNT CONDUȘI DE POLITICIENI CORUPȚI! Adică este vorba de MILIARDE de sclavi muncitori moderni!
Definiţia Libertăţii:
Oamenii au impresia că sunt LIBERI. Haideţi să vedem în DEXonline ce înseamnă libertate:
LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății. 2. Starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân; independență; 3. autonomie; lipsă a restricțiilor;
Putem acţiona după propria voinţă sau dorinţă? Da, dar doar în anumite cazuri!Există o lipsă a restricţiilor? NU, suntem foarte limitaţi! Şi nu e vorba de limitarea normală (“libertatea ta se opreşte unde începe libertatea altuia” bla bla) ci suntem limitaţi mai ales de chestii precum BANII, sănătatea etc. Detalii mai jos.
Putem acţiona conştient în condiţiile cunoaşterii legilor de dezvoltare a naturii şi societăţii? NU! Vi se pare că oamenii cunosc legile dezoltării naturii? NU! Oamenii cunosc cum funcţionează de fapt societatea umană, lumea în care trăim? NU! Oamenii sunt conştienţi de ce se întâmplă în jurul lor? NU!
Ne bucurăm de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat? NU! Chiar Statul mafiot în care trăim noi acum (pentru că este condus, la propriu, de mafioţi şi se comportă în stil mafiot) ne încalcă zilnic o grămadă de drepturi! În ultimii 5 ani au fost NEaplicate 2 referendumuri naționale în care poporul s-a manifestat clar (parlament cu maxim 300 de parlamentari în 2009 și Băsescu să moară politic în 2012). Faptul că un referendum NAȚIONAL unde se exprimă poporul SUVERAN nu este respectat spune tot despre cine conduce lumea în care trăim (NU NOI!). Doar că noi nu ne cunoaştem drepturile, nu avem pretenţii în legătură cu drepturile noastre şi, de fapt, nici nu ne pasă… (distrugerea mentală de care vorbeam mai devreme).
Poate unii oameni consideră că termenul “mafiot” e greşit sau prea dur atunci când ne raportăm la politicieni. Păo hai să vedem în DEXonline ce înseamnă mafie şi cu ce se ocupă mafioţii:
MÁFIE s. f. ♦ Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. ♦ Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care îsi apără reciproc interesele (meschine); grup de indivizi cu îndeletniciri ilicite; Grup, asociație de persoane unite pentru a-și satisface prin orice mijloace interesele private, chiar împotriva celor publice;
Seamănă cu politicienii corupţi de la conducerea statelor, nu-i aşa?
Revenind la definiţia libertăţii, cică libertatea ar fi starea unei persoane care nu este supusă unui stăpân. Suntem noi fără de stăpân? Ce înseamnă stăpân? Nenea ăla rău care are un bici şi te loveşte când nu munceşti pe câmp suficient de bine? AAAHAHAHAHA! Aşa era pe vremuri! Acum sclavia modernă e altfel! Tu unde ai trăit în ultimii ani? La TV? Acum stăpânul e ASCUNS şi profită de munca sclavului fără să poată fi făcută o legătură atât de uşor. Acum sclavul nu ştie pentru cine munceşte exact. Acum sclavul chiar crede că munceşte doar pentru el. Acum sclavul SE CREDE LIBER. Însă ca sclavul să priceapă că nu e liber trebuie în primul rând SĂ ÎI PESE. Apoi, să citească mai mult ca să afle adevărul despre viaţa în care trăieşte.
Oamenii nu pot vedea că sunt sclavi pentru că sunt distruşi mental. Distruşi mental fiind, NU LE PASĂ – aceasta fiind prima “bubă”. Dintre cei cărora le pasă, mulţi nu pot înţelege că sunt sclavi pentru că gândesc pe termen scurt (în timp ce Sistemul de exploatare în care trăim ca sclavi este creat şi gândit pe termen lung) şi pentru că nu văd lucrurile în ansamblul lor, ci doar bucăţica de “lume” care îi vizează direct pe ei. Dacă s-ar imagina undeva deasupra lumii şi s-ar uita, detaşat, la lumea de sub ei, ar vedea că masele de oameni sunt nişte furnicuţe care muncesc toată ziua şi că de munca lor profită “unii” care nu muncesc deloc, dar care trăiesc în lux pe spinarea sclavilor moderni. Alte lucruri care ne “orbesc” puteţi citi aici: Ce ne împiedică să vedem adevărul din jurul nostru.
Dependenţă/Independenţă:
Cică libertate ar mai însemna INDEPENDENŢĂ / AUTONOMIE … Suntem noi nişte oameni INDEPENDENŢI? Haideţi să luăm cazul unui orăşean obişnuit şi să vedem cât de independent este:
Stăm la oraş, într-un bloc, ca tot omu’. Avem nevoi ca tot omu’: să avem unde dormi, să avem ce bea şi ce mânca, să avem cu ce să ne îmbrăcăm, să ne deplasăm, să facem tot felu’ de lucruri (energie) etc.
Mai concret de atât:
Avem nevoie de adăpost, de o CASĂ – dacă nu avem casa noastră, trebuie să plătim CHIRIE, moment în care devenim dependenţi de SALARIU sau alte încasări de bani, adică dependenţi de locul de muncă și de CINEVA care ne asigură acel venit. Dacă plătim rate pentru casa în care stăm, suntem dependenţi de BANCĂ – cea care ne-a dat creditul să luăm casa şi deci dependenţi de banii încasaţi lunar şi angajatorul/afacerea care ne oferă acei bani.
Avem nevoie de apă de băut şi îmbăiat. Ai râu nepoluat aproape? Ah, nu ai? Atunci eşti dependent de cei care îţi oferă apă la chiuvetă şi la duş! Şi trebuie să plăteşti pentru ele!
Avem nevoie de mâncare. Ne producem singuri hrana? NU? Deci suntem dependenţi de cei care produc hrana pe care noi o cumpărăm, deci ajungem iar la dependenţa de BANI.
Avem nevoie de gaze pentru încălzire și gătit. Ai un puț de gaz în curte și-ți produci singur gaze naturale pentru a le folosi în gospodărie? NU! Atunci ești dependent de cei care ți le oferă, pe care trebuie să îi plătești lună de lună ca să ți le ofere și care îți pot tăia gazu’ oricând are chef mușchiu’ lor => Dependență!
Avem nevoie de oameni care să ne ia gunoiu’. Sau…avem o groapă de gunoi în apartament și depozităm acolo? NU, n-avem, așa că plătim o companie să ne scape de gunoiul produs => suntem dependenți și de companie și de banii pe care trebuie să i-i dăm lună de lună.
Avem nevoie de haine, ca să nu umblăm în c#r#’ gol pe stradă. Ne facem singuri haine? NU! Strămoşii noştrii îşi făceau pe vremuri singuri hainele! Noi însă am aruncat războaiele de ţesut la gunoi, că ocupau loc în pod! Noi, acum, ăştia civilizaţii, ne luăm hainele din MALL! Şi nu le luăm, ci le CUMPĂRĂM. Deci suntem dependenţi de cei care ne oferă hainele şi de BANI pentru a le putea cumpăra.
Avem nevoie să ne deplasăm dintr-un loc în altul. Vrem maşină? Foarte bine! Scoate banu’! Vrei benzină în maşină! Foarte bine! Scoate banu’ lună de lună! (dependenţă!). Vrei să mergi cu avionul / trenul? Cumpără bilet! (sau ai propriul tău avion/tren? tot cu bani l-ai luat?) Vrei să mergi cu transportul în comun? Scoate banu’ de abonament! (dependenţă!) Vrei să mergi cu bicicleta? Îţi fabrici singur bicicletă? Nu! Atunci cumpără una! Scoate banul! Dependență!
Avem nevoie de energie pentru tot confortul şi toată bunăstarea vieţii moderne (frigider, aragaz, maşină de spălat, calculator, laptop, tabletă, telefon mobil etc etc etc). Îţi produci singur electricitate? NU! Ei bine, atunci eşti dependent de cei care îţi oferă curent electric! Şi plăteşti bani ca să îl ai. Dacă se supără cineva sau ai întârziat cu plata facturii, PAC, ai rămas fără curent! DEPENDENŢĂ!
Avem nevoie de internet. Ai internet în buzunar? N-ai => şi p’ăsta tre să-l cumperi de undeva. Iar dacă se supără cei care îţi dau internet, rămâi imediat fără. Că banii sunt totuşi doar nişte hârtii. Nu vor putea cumpăra la infinit lucruri…
Acestea sunt doar câteva exemple care demonstrează că NOI SUNTEM DEPENDENŢI DE FOARTE MULTE LUCRURI. Iar un om dependent este MAI VULNERABIL decât un om independent. Însă cei care conduc lumea NU VOR ca tu să fii independent, tocmai din acest motiv: ca să fii vulnerabil, dependent de serviciile oferite indirect de ei, ca să fii captiv, să nu te poți descurca singur şi să fii uşor de controlat și stăpânit.
Cele mai multe dependenţe ale noastre (dar nu toate!) sunt legate de bani şi de accesul nostru la bani. Cine controlează banii? Stăpânii mai mult sau mai puţin ascunşi ai lumii! SUNTEM DEPENDEŢI DE BANI => SUNTEM DEPENDENŢI DE CEI CARE GESTIONEAZĂ şi PATRONEAZĂ SISTEMUL MONETAR / FINANCIAR / ECONOMIC LA NIVEL PLANETAR (pe care noi nici măcar nu-l înţelegem – cine să ne înveţe, Şcoala?) => SUNTEM DEPENDENŢI DE STĂPÂNII LUMII. Exact ce-şi doresc! Să fim la mâna lor! Deci iată că avem stăpâni, chiar dacă nu îi vedem foarte clar și nu înțelegem perfect mecanismele prin care ne controlează. Ei însă există acolo…de muuuulți ani și profită de munca popoarelor lumii.
UN OM LIBER ESTE UN OM INDEPENDENT! NOI NU SUNTEM INDEPENDENŢI => NU PREA SUNTEM LIBERI!
Independența (și deci libertatea) ÎNCĂ mai poate fi obținută în România, prin eliminarea infractorilor mafioți criminali de la conducerea țării și înlocuirea lor cu oameni de bună credință și patrioți. Pe cont propriu, doar pentru viața personală, putem de asemenea deveni mai independenți (dar niciodată cu adevărat liberi, atâta timp cât suntem conduși de criminali), prin: o viață cât mai simplă; nepunerea de preț pe lucruri cretine, neimportante vieții și consumatoare de bani (jocuri, cazinouri, modă, haine, mașini, bijuterii, ceasuri, gadget-uri, excursii luxoase etc); mutarea la țară și trăirea unei vieți cât mai autonome; crearea, administrarea și trăirea în și dintr-o mini fermă; bicicletă pentru deplasare; troc/schimb de produse în loc de comerț etc.
Oamenii percep greşit libertatea:
Până aici am discutat puţin plecând de la definiţia liberătăţii din DEX. Pentru cei care încă nu s-au convins că NU SUNT LIBERI, vom discuta în continuare plecând de la modul în care resimt concret oamenii libertatea şi ce înţeleg ei prin ea.
Oamenii “orbi” / “oi” / “sclavi moderni” / “adormiţi” au o interpretare / înţelegere îngustă / limitată a Libertăţii. Ei se uită la ei şi-şi zic în tot felul de situații, inconştient, fără să verbalizeze, că sunt liberi. Din păcate toate aceste “libertăţi” sunt ILUZII. În practică ele fie nu se aplică, fie nu îşi ating scopul. Care este scopul libertăţii? Atingerea acelui lucru pe care îl vor toţi oamenii:bunăstare fizică şi/sau psihică. Degeaba ai una dintre libertăţile de mai jos, dacă ea nu poate fi valorificată, dacă o ai doar pe hârtie şi ea nu se aplică în practică şi dacă ea nu te ajută concret să îţi fie mai bine!
Concluzie pe scurt: NU EXISTĂ LIBERTATE DACĂ NU AI UN TRAI DECENT, o suficientă bunăstare fizică și/sau psihică! Iar NOI, ROMÂNII, NU AVEM UN TRAI DECENT! Nici măcar oamenii bogaţi nu au!
Comparaţie Sclavia veche vs Sclavia modernă:
Oamenii cred că sclavia se referă doar la nişte oameni amărâţi care muncesc fizic în nişte condiţii mizere şi au un Stăpân concret, identificabil, care îi ţine zilnic la muncă, îi asupreşte şi îi exploatează. Oameni buni, TREZIŢI-VĂ! Aşa era sclavia pe vremuri!!! Aia era sclavia “veche”! Ea se mai găseşte şi astăzi prin multe ţări ale planetei, DAR ACEASTĂ IMAGINE A OMULUI CHINUIT şi A STĂPÂNULUI CU BICIUL ÎN MÂNĂ NU MAI ESTE VALABILĂ ÎN PREZENT, pentru societatea actuală!!! Ea este o excepție! Înţelegeţi treaba asta! SCLAVIA MODERNĂ ESTE ALTFEL ÎN PREZENT și îi vizează pe cam toți oamenii conduși de politicieni corupți! Faptul că sclavia modernă este ascunsă / camuflată şi că nu o vedem aşa clar nu înseamnă că ea nu există!
- Sclavia veche
- Sclavia modernă – indobitocirea prin mass media
- Sclavia modernă – iluzia libertății
Asemănări Sclavia veche – Sclavia modernă:
În ambele tipuri de sclavii există SCLAVI şi STĂPÂNI. Sclavii tot timpul sunt exploataţi/asupriţi de către stăpâni, iar stăpânii tot timpul trăiesc pe spinarea sclavilor (profită de munca lor pe care nu o recompensează pe măsură) – valabil în ambele tipuri de sclavii – şi veche şi nouă! În ambele tipuri de sclavii foloasele Stăpânilor au fost şi sunt obţinute prin RESURSE NATURALE (pâmânt agricol, cereale, hrană, lemn, cărbune, aur etc) + FORŢĂ DE MUNCĂ UMANĂ. Altă asemănare: la nivel planetar – masele de oameni au fost (şi sunt) oameni buni, care au încercat să-şi vadă de treaba lor, iar excepţiile – oamenii răi, au încercat întotdeauna să profite de munca oamenilor buni şi să-i exploateze pe post de sclavi. La fel se întâmplă şi în prezent.
Deosebiri Sclavia veche – Sclavia modernă:
Sclavii vechi sunt folosiţi mai ales pentru forţa fizică – muncă fizică. Acum, sclavii moderni sunt folosiţi pentru ORICE tip de “muncă” – fizică şi intelectuală.
În sclavia veche nu prea există diferenţe între bunăstarea sclavilor – cam toţi sclavii trăiesc în sărăcie şi chin. În sclavia modernă există diferenţe între bunăstarea sclavilor, dar masele de sclavi (cei mai mulţi) tot în sărăcie şi chin trăiesc (lupta/munca pentru supravieţuire de la o lună la alta).
În sclavia veche, sclavii ştiau că sunt sclavi şi că nu sunt liberi. Acum, sclavii moderni NU ştiu că sunt sclavi şi cred că sunt liberi.
În sclavia veche, stăpânul (cel care asupreşte, exploatează) este clar, concret, identificabil. Acum, în sclavia modernă, stăpânul este NEclar, difuz (sunt mai mulţi) şi este neidentificabil uşor (nu ştii exact cine te exploatează/asupreşte, cine profită de munca ta).
În sclavia veche rebeliunea era simplă – ştiai cu cine să te lupţi şi cum să scapi din sclavie, îi aveai alături şi pe ceilalţi sclavi şi puteai obţine “libertatea” destul de rapid. Acum, în sclavia modernă, rebeliunea este complexă şi/sau complicată – NU ştii cu cine te lupţi, NU ştii ce să faci ca să ieşi din Sistem şi NU îi ai alături pe ceilalţi sclavi (pentru că ei încă cred că sunt liberi, deci te cred pe tine nebun). Dacă ai reuşi totuşi să porneşti o luptă împotriva Sistemului de exploatare, rezultatele NU s-ar vedea imediat, ci libertatea ai obţine-o pe termen lung.
Sclavia veche era aplicată prin FORŢĂ (impunere prin forţă). Acum, sclavia modernă se aplică prin DISTRUGERE MENTALĂ, crearea unor oameni zombie care să îşi accepte statutul de sclav, care să creadă că sunt liberi şi că muncesc doar pentru ei, egoişti, docilizaţi, care respectă autoritatea şi muncesc fără să pună la îndoială Sistemul în care trăiesc etc.
Documentar sclavia modernă (2)
Servitutea modernă este voluntară, consfinţită de mulţimea de sclavi, care îşi duc viaţa din greu pe suprafaţa pământului. Ei înşişi cumpără mărfuri care îi înrobesc pe zi ce trece. Sclavii aleargă după locuri de muncă alienate, care le sunt dăruite în funcţie de „gradul de domesticire”. Ei înşişi îşi aleg stăpânii pe care îi vor servi. Pentru ca această tragedie amestecată cu absurditate să poată fi pusă în practică, a trebuit mai întâi să li se extirpe membrilor acestei clase orice urmă a conştiinţei legate de exploatarea şi alienarea lor. Iată, deci, strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de şerbii din Evul Mediu sau de muncitorii primelor revoluţii industriale, ne aflăm astăzi în faţa unei clase total aservite, dar care nu ştie acest lucru sau, mai degrabă, nu vrea să-l ştie. În consecinţă, ei nu cunosc revolta, care ar trebui să fie singura reacţie legitimă a celui care este exploatat. Ei acceptă fără îndoială viaţa jalnică ce le-a fost construită. Renunţarea şi resemnarea sunt sursele nefericirii lor. Acest film documentar ne arată visul nefericit al sclavilor moderni, care nu aspiră, într-un final, decât să se lase prinşi în hora macabră a sistemului de alienare.
FOTO Sclavia modernă:
(imagini culese de pe net; pentru imagini cu Sclavia modernă LIVE, este suficient să vă uitați în jurul vostru, la oamenii care intră dimineață și ies seara în/din multinaționale, la tunelurile de la metrou aglomerate și pline cu oameni care se duc la muncă pentru alții și pentru ca alții să aibă ce fura etc)
- Sclavia modernă – indobitocirea prin mass media
- Sclavia modernă – iluzia libertății
- Sclavia veche
- 10 mari corporatii bogatii lumii care controleaza produsele piata alimentara cererea si oferta comertul mondial,ceicunoi.wordpress.com
- Cele 10 mari corporații care controlează produsele de pe glob
De citit şi:
Ne mâncăm viaţa! Ne subjugăm singuri prin ceea ce mâncăm! – Acum ceva timp, Fabrica Morţii funcţiona cu ajutorul conflictelor armate, cu ajutorul războaielor, producând ca şi acum munţi de aur câtorva persoane. Astăzi, Fabrica Morţii s-a modernizat, deschizându-şi două noi subramuri productive…Industria Alimentară şi Industria Farmaceutică. Rezultatele financiare sunt spectaculoase la fel ca şi numărul victimelor. Miliarde de victime, aflate sub hipnoză sau în transă, se alimentează zilnic cu mizerii alimentare impropii corpului uman pentru ca imediat după aceea să apeleze la delicatese farmaceutice necesare supravieţuirii.
Sclavia modernă – primul articol.
Cum se împarte bogăţia produsă de popor în SUA – perfect INECHITABIL: bogaţii/stăpânii iau grosul, iar săracii / sclavii / oile / muncitorii iau praful de pe tobă.
România 2014: peste 100 de probleme – o singură cauză!
Ce ne împiedică să vedem adevărul?
Am fost colonizati, suntem sclavi moderni si traim intr-un sistem de exploatare ascuns. Constientizarea adevarului dur e prima etapa in salvarea Romaniei (nom)
Posted on 10/01/2014 by Emilian
Romania 2014, peste 100 de probleme – o singura cauza, Sursa blogul Ce-i cu noi, suntem colonizati colonie sclavi moderni muncitori in sistem de exploatare ascuns constientizarea adevarului dur salvareCea mai mare problemă a românilor (şi a omenirii) este faptul că oamenii nu reuşesc să se confrunte cu adevărul dur din jurul lor, nu reuşesc să caute, să se intereseze, să vadă, să înţeleagă şi să conştientizeze realitatea reală din jurul lor. Am explicat acest fenomen în textul Cea mai mare problemă (click pt detalii). Se întâmplă acest lucru pentru că suntem distruși mental premeditat (click pt detalii).
În continuare am sintetizat lucrurile explicate şi în textul Review on Romania 2013, şi am prezentat într-un mod mai uşor de parcurs peste 100 de probleme ale României, care trebuie CONŞTIENTIZATE şi despre care trebuie înţeles că AU ACEEAŞI CAUZĂ.
ADEVĂRUL DUR ESTE CĂ ACESTE PESTE 100 DE PROBLEME ŞI CAM TOATE PROBLEMELE ROMÂNILOR SUNT SIMPTOME ALE UNUI SISTEM DE EXPLOATARE ÎN CARE SUNTEM ŢINUŢI PE POST DE SCLAVI. Detalii în continuare:
În ziua de azi războiul nu mai este cu arma şi nici nu te poţi apăra ca pe vremuri cu furca. În ziua de azi CUCERIREA POPOARELOR se obţine într-un mod perfid, malefic, viclean şi ASCUNS, fără ca acel popor să realizeze ce i se întâmplă, fără să realizeze că a devenit din Ţară, Patrie, Stat -> o simplă colonie, fără independenţă, fără libertate, cu un popor exploatat şi oameni folosiţi pe post de sclavi muncitori moderni, FĂRĂ CA EI SĂ REALIZEZE ACEST LUCRU. În ziua de azi sclavia nu mai este cu biciul şi un stăpân clar şi cunoscut, ci sclavia modernă se aplică printr-o grămadă de mecanisme perfide (în special cel monetar-bancar-economic-financiar) şi este impusă de către persoane NECLARE – nu ştii exact cine a decis ca poporul tău să fie transformat în colonie şi exploatat iar tu să devii sclav modern. Detalii despre modul în care PUȚINI (”Elitele” / ”Stăpânii din umbră”) profită de munca celor MULȚI aici: Sclavia moderna – VIDEO explicativ in engleza. Tirania statelor, guvernelor, institutiilor, corporatiilor multinationale. Guvernul mondial din umbra
Noi (şi nu doar noi românii) suntem în prezent ATACAŢI, CUCERIŢI şi EXPLOATAŢI DIN UMBRĂ, de indivizi din afara graniţelor, pe care nu îi cunoaştem şi care lucrează cu ajutorul indivizilor pe care i-au infiltrat în România şi cu ajutorul infractorilor din România (puşi la conducerea Statului-Colonie, în instituţiile publice şi în administraţia publică centrală și locală, pe post de marionete cărora să le ordone ce să facă).
NOI ÎN PREZENT NU SUNTEM LIBERI, OAMENI BUNI! Nu suntem însă nici în război, pentru că asta ar presupune să realizăm, ca popor, că cineva ne atacă şi să ripostăm, dar… nu este cazul României, din păcate. Noi suntem doar atacaţi, distruşi şi exploataţi în mod continuu fără vreo rezistenţă din partea României. Cu cât vom conştientiza mai repede acest lucru (noi oamenii simpli), cu atât va fi mai bine pentru România şi poporul ei.
Atunci când oamenii vorbesc despre corupţie, politică, viaţa grea etc, vorbesc în cele mai multe cazuri despre problemele care sunt vizibile, adică despre SIMPTOME. Am făcut mai jos o sinteză a peste 100 de astfel de probleme (simptome), CA SĂ TRECEM PESTE ACEASTĂ ETAPĂ DE DIAGNOSTICARE A PROBLEMELOR/SIMPTOMELOR (vedem și știm cu toţii că lucrurile merg prost!) şi să ANALIZĂM/VORBIM/DISCUTĂM despre ceea ce este cu adevărat important – lucrurile care NU sunt aşa uşor vizibile – şi anume: SISTEMUL DE EXPLOATARE în care trăim, care sunt MECANISMELE DE FUNCŢIONARE ale acestui sistem, care sunt MARIONETELE şi INSTRUMENTELE prin care stăpânii din umbră gestionează acest sistem de exploatare, CINE patronează sistemul din umbră şi mai ales, CUM NE PUTEM ELIBERA din această sclavie ascunsă. Acestea sunt problemele pe care trebuie să le analizăm, pentru care trebuie să ne informăm, pe care ar trebui să le dezbatem. NU să ne plângem la infinit de problemele vizibile pe care le avem şi pe care ni le cauzează politicienii cei răi de la Cotroceni, Parlament sau Palatul Victoriei (cu toţii, doar marionete, instrumente în cadrul sistemului de exploatare), pentru că LE ȘTIM CU TOȚII, LE VEDEM ȘI LE SIMȚIM PE PROPRIA PIELE ÎN FIECARE ZI! NU are rost să pierdem timpul și să ne învârtim mereu cu discuțiile/analizele/gândurile în jurul aceloraşi SIMPTOME pe care cu toţii le cunoaştem, CI ARE ROST SĂ ÎNȚELEGEM ȘI SĂ ABORDĂM CAUZA REALĂ A LOR!
CONCLUZIE:
Acestea și multe altele sunt PROBLEME ALE ROMÂNIEI ȘI LE ȘTIM! LE CUNOAȘTEM! LE SIMȚIM! GATA! DE AZI SĂ NU MAI PIERDEM TIMPUL PREZENTÂNDU-LE, ÎNȘIRÂNDU-LE, PLÂNGÂNDU-NE DE ELE! DE ACUM SĂ TRECEM LA PARTEA CU ADEVĂRAT IMPORTANTĂ, LA CONȘTIENTIZAREA FAPTULUI CĂ TOATE ACESTE PROBLEME SUNT EFECTE ȘI CĂ ELE AU FOST PREMEDITATE. SĂ NE DIRECȚIONĂM ATENȚIA CĂTRE CAUZA ACESTOR PROBLEME!
ROMÂNIA 2014: peste 100 de probleme – o singură cauză:
CEI CARE CONDUC LUMEA DIN UMBRĂ acţionează PRIN infiltrare, asasinate, şantaj, mită (bani, sex, funcţii publice, putere), CONDUC, CONTROLEAZĂ, CĂPUŞEAZĂ şi STĂPÂNESC marile corporaţii, guverne, instituţii internaţionale (UE, FMI, NATO, ONU etc), bănci, instituţii şi marionete politice de la nivel naţional şi REUŞESC CUCERIREA, COLONIZAREA, EXPLOATAREA şi DISTRUGEREA României (şi a altor ţări) FĂRĂ RĂZBOI VIZIBIL.
DE AICI REZULTĂ TOATE PROBLEMELE NOASTRE ACTUALE !!!
CÂT MAI RĂBDĂM? CÂT MAI ACCEPTĂM SĂ FIM O COLONIE?
CÂT MAI ACCEPTĂM SĂ FIM SCLAVII ACESTOR CRIMINALI CARE CONDUC ASTĂZI ŢARA?
Romania 2014, peste 100 de probleme – o singura cauza, Sursa blogul Ce-i cu noi, suntem colonizati colonie sclavi moderni muncitori in sistem de exploatare ascuns constientizarea adevarului dur salvare
Pentru print pe A3 (pentru afișat pe undeva), descărcați acest .PDF: Romania 2014, peste 100 de probleme – o singura cauza, Sursa Ce-i cu noi?
Pentru mai multe articole și informații sintetizate despre situația României din prezent intrați aici: Review on Romania 2013.
………………………….
…………………………..
Alte materiale:
Scrisoare deschisă poporului român – De ce taci?
FB Claudiu O. Arbănaş:
Romania GETO-DACIA O TARA CU OAMENI CIUDATI CARE CASTIGA INTR-O LUNA DE MUNCA (Sclavie) 150 EURO DIN CARE PLATESC TAXE, IMPOZITE SI PRETURI MAI MARI DECAT IN GERMANIA. -ESTE UIMITOR CUM ACCEPTAM ATATA UMILINTA DIN PARTEA CONDUCATORILOR SUBORDONATI OCULTEI GlobalistoSioniste- PENTRU CULTURA GENERALA -:
1-INVESTITORII STRAINI OCCIDENTALI (marea lor majoritate sunt membrii ai Ocultei GlobalistoSioniste) = Talhari ,Jefuitori Moderni URMASI AI VECHILOR COLONISTI.
2- UE STATELE UNITE ALE EUROPEI (creatiaOcultei GlobalistoSioniste) = O Constructie Artificiala Care Incalca Legile Naturii.UE ESTE O CONSTRUCTIE BOLNAVA CONCEPUTA DE NISTE MINTI MAI BOLNAVE.
3. Marea majoritate a PARTIDELOR POLITICE, A PRESEI AUDIO-VIZUALE ,A PERSOANELOR CARE CONDUC SOCIETATEA ROMANEASCA SUNT SUBORDONATE OCULTEI GLOBALISTOSIONISTE TOT CE VA PROMIT EI SUNT DIVERSIUNI,MANIPULARI CU ROLUL INSTAURARII HIPNOZEI COLECTIVE.
Spectacolul Fotbalistic este conceput de mai marii Ocultei GlobalistoSioniste cu rolul de-a distrage atentia oamenilor de la gravele problime EconomicoSociale .TOTUL ESTE UN CIRC FARA PAINE.
SuperMagazinele sistemului GlobalistoSionist comercializeaza produse care au pe eticheta codul de bare 666 in mate binara.PRODUSELE ALIMENTARE COMERCIALIZATE DE ACESTE SUPERMAGAZINE SUNT TOXICE DEOARECE PRIN INTERMEDIUL lor Oculta reduce populatia Globala.,
-Cultul Energiei Universale MILITEAZA PENTRU ELIBERAREA NEAMULUI GETO DAC DE SUB JUGUL ROBIEI INSTAURATE DE :Oculta GlobalistoSionista. Robie RELIGIOASA-ECONOMICA-ADMINISTRATIVA. http://www.youtube.com/watch?v=tevxi1zYI0Y
FMI distruge suveranitatea statelor si le duce spre faliment economic financiar (pol95)…
Pe 15 decembrie 2012 România s-au împlinit 40 de ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International (FMI). Pe portalul Think Outside the Box, veţi găsi la următorul link – 40 de ani de FMI– un articol foarte interesant despre istoria FMI în România, cu detalii despre toate cele 12 acorduri de împrumut încheiate din 1972 până în prezent, şi efectele economice ale acestora asupra României. Redau mai jos concluziile de la sfârşitul articolului, care explică succint ce înseamnă de fapt FMI:
“Concluzii de final
Iată cum, în această epocă postdecembristă, FMI a gestionat tranziţia (un eufemism care substituie concepte pe care nu le-ar fi acceptat populaţia la momentul revoluţiei şi de aceea nici nu se precizează în ce sens se face această tranziţie, de fapt fiind vorba de un nou experiment: revenirea la capitalism, asta ca să nu-i spunem contrarevoluţie). De toate aceste probleme ne-am ocupat continuu începând din 1992, îndeosebi în buletinul AEM “Tribuna socială”, şi vom continua să o facem atât timp cât suntem afectaţi de ea
Oficial, FMI nu impune nimic. Doar «negociază» condiţiile pentru primirea ajutorului. Însă, toată puterea în cadrul negocierilor este a Fondului.
Un stat îndatorat are suveranitatea limitată, este o victimă sigură. Experimentele comise de FMI şi Banca Mondială, prin „politicile de restructurare“ impuse statelor debitoare, au provocat în foarte multe situaţii falimentul economiilor acelor state.
Tiparul folosit este întotdeauna acelaşi, indiferent de victimă. Se începe cu privatizarea (care îngraşă cu „comisioane” buzunarele funcţionarilor corupţi). Privatizarea este urmată de liberalizarea pieţei de capital, care permite marilor capitaluri să controleze sistemul bancar. O a treia etapă este creşterea preţurilor la produsele de bază pentru populaţie, în special alimente, combustibili şi utilităţi, fenomen care generează greve, demonstraţii, instabilitate politică. Această instabilitate reduce şi mai mult preţul la care pot fi achiziţionate de corporaţii resturile rămase din avuţia naţională, dar şi rezistenţa la angajarea de noi credite externe. Noile privatizări şi noile credite sunt prezentate ca „soluţii urgente“ pentru redresarea situaţiei.
Dacă, însă, lui Ceauşescu i-au trebuit câţiva ani buni până când şi-a dat totuşi seama că aceste relaţii sunt dezavantajoase în cel mai înalt grad, sacrificând poporul român pentru a scăpa de “datorii”11 (de fapt de relaţiile de supunere pe care implicau aceste datorii), nu înţelegem de ce guvernanţii postdecembrişti au luat-o de la capăt cu aceste relaţii care, oricum, sunt mult mai înrobitoare pentru noi, faţă de cele de dinainte. (Poate tocmai de aceea a fost împuşcat Ceauşescu, aşa cum susţinea un lider sindical la Geneva în 1992.)
Până când vom fi cobai acestor laboratoare sociale, sau, aşa cum ne-am obişnuit să fim numiţi, “generaţii de sacrificiu”? Ajung 40 de ani! Destul!
Au existat şi promisiuni electorale de genul: “de acum înainte se vor sacrifica guvernanţii!” Şi am văzut cum s-au sacrificat. Tot aşa cam cum se sacrifica nomenclatura aprovizionându-se de la cantinele partidului în timp ce masele psihozate se luau la bătaie pe la cozi pentru un carton cu ouă sau o rudă de salam cu soia.
Astăzi sunt pline vitrinele de produse expuse provocator, dar intangibile precum păpuşa Cosettei din “Mizerabilii”. ”
Uitaţi-vă şi la filmuleţele în care Alexandru Athanasiu explică care e faza cu FMI, aici: Romanii au fost cobai pentru FMI, pentru interesele finantei mondiale. Exemplul Letoniei: inca un COBAI supus EXPERIMENTULUI SADIC al AUSTERITATII.
Citiţi şi:
România nu are nevoie de FMI – Nu putem enunţa o măsură clară prin care FMI a ajutat sau a ajută sectorul privat din România. Dimpotrivă… măsurile impuse au lovit dramatic taman în sectorul de la care se aştepta mai multă competitivitate. (…) Nu este nevoie de FMI în România, nici acum şi nici în viitorul apropiat. Cu cât scăpăm mai repede de FMI, cu atât mai bine. (…) Mesajul FMI în România este unul politic şi politicianist. E similar lipitorii care nu vrea să îşi ucidă victima. Noi suntem o victimă pentru ei şi ei extrag câştiguri din prezenţa lor aici. (…) Mă doare sufletul când văd cum ne-am abandonat total în mâinile unor politicieni şi ale unor instituţii şi aşteptăm de la ei să ne schimbe destinul şi bunăstarea. (Cristian Păun, via Buciumul)
Argentina, fără FMI, dar cu o creştere economică spectaculoasă şi stăpână pe resursele sale naturale
Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)
Nu punct nevralgic, ci punct ochit punct lovit! (Ilie Şerbănescu)
Ilie Serbanescu: FMI confirma tragicul experiment facut in Romania/
Uniunea Europeana mai mult ne ingroapa decat ne ajuta. Romania trebuie sa se dezvolte singura/
În 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene şi i-am putut vedea pe Băsescu şi Tăriceanu amplasând România din turtă dulce pe harta cu celelalte state membre (vezi foto). Dar România nu s-a integrat încă în UE, pentru că “integrarea” este un proces lent care presupune ani şi ani la rând în care, teoretic, relele din România trebuie să devină chestii bune, “ca afară”. România a intrat în Uniunea Europeană, NU s-a integrat. Ţin minte că în 2007 erau discuţii de genul…e bine sau nu că am intrat în UE. Eram mai mic şi prost atunci, dar ţin minte că nu suportam cum taximetriştii bucureşteni erau sclavi şi purtau steagurile UE la maşini “de bucurie” şi “de liberare”. Ce glumă sinistră…numai libertate nu am primit de la Uniunea Europeană de când am devenit membri. Ci am devenit şi mai sclavi ai marilor puteri decât eram înainte. Detalii în continuare:
Când eram mai mic şi prost, despre UE credeam ceva de genul următor: UE ne vrea ca stat membru pentru că avem o ţară frumoasă şi vor să ne poată vizita mai uşor (fără vamă-graniţe-paşapoarte etc -> între statele membre se circulă “doar cu buletinul”). În acelaşi timp credeam că este avantajos pentru noi ca popor, pentru că UE ne va da bani să ne dezvoltăm şi să trăim mai bine (inocenţa din mine 🙂 ). Ulterior am înţeles partea cu “piaţa unică europeană” şi faptul că este avantajos pentru companiile din occident să-şi vândă produsele mult mai uşor, pe piaţa din România, care teoretic conţinea la vremea aceea vreo 22 de milioane de români – care nu erau de ignorat, pentru că românii abia aşteaptă să cumpere să cumpere să cumpere (societatea de consum este în floare în România: buy buy buy, sell sell sell!). Banii puţini pe care îi câştigă românii trebuiau cheltuiţi pe ceva… De ce nu pe produse ale companiilor din alte ţări? Apoi am înţeles că banii ăia ai UE (fondurile structurale puse la dispoziţia fiecărui stat) nu vin aşa uşor precum se credea, ci trebuie “accesaţi”. Iar această accesare s-a dovedit a fi MOARTEA pentru România (spre deosebire de Polonia – click pt detalii), din două motive simple: incompetenţa şi/sau reaua credinţă (corupţia) celor care au gestionat această problemă la nivel naţional (dar şi la nivelul UE). În România cu greu reuşim să accesăm mai mulţi bani europeni decât suma pe care o vărsăm noi în Bugetul UE pentru că suntem “stat membru cu drepturi depline”. Altă glumă sinistră: “membru UE cu drepturi depline” HA HA. În realitate, ca stat – suntem sclavii marilor puteri, sclavii UE, iar ca popor – suntem sclavii corupţilor care au condus România până în prezent şi care încă o conduc.
Ce ştiu acum despre toată faza cu Uniunea Europeană?
Ştiu că UE este o creaţie a celor mai puternici şi bogaţi oameni din lume, care conduc lumea din umbră şi că PRIN acest mecanism numit Uniunea Europeană se încearcă atingerea la nivelul Europei a obiectivelor “elitei mondiale”, adică a celor care conduc lumea pe bune.
Astfel, PRIN UE, se încearcă în prezent următoarele lucruri (câteva pe scurt):
1.Diminuarea până la distrugere/eliminare a suveranităţii statelor europene; Distrugerea suveranităţii Statului Român – deciziile macroeconomice (cele mai importante, de la care pleacă toată construcţia statului naţional) sunt luate de către instituţii superioare statelor naţionale, şi anume instituţii ca UE, FMI, Banca Mondială etc (îndatorarea la aceste instituţii înseamnă pierderea suveranităţii).
2.Atingerea unui control total asupra economiilor-finanţelor naţionale – adică asupra banilor statelor membre (aici ajută foarte mult şi alte instituţii internaţionale/globale: FMI, BEI, BCE etc)
3.Controlarea agriculturii – distrugerea micilor fermieri – ţăranii care cultivă în mod tradiţional pământurile şi produc cereale/legume cât de cât sănătoase, şi înlocuirea lor cu marii investitori în agricultură (de regulă companii străine) care aduc cu ei Organismele Modificate Genetic. Compania americană Monsanto este expert în acest domeniu (detaliiAICI).
4.Privatizarea tuturor lucrurilor importante în context internaţional (eliminarea puterii-controlului statului din joc) – este vorba mai ales de resurse naturale: pământ, metale rare (nu doar aur!), petrol, gaze naturale etc etc etc. Toate acestea trebuie furate de către marile companii de la nivel mondial (Chevron, Exxon Mobile, OMV-Petrom, Gabriel Resources etc etc etc). Micile întreprinderi trebuie distruse pentru ca marii actori de pe piaţa economică a lumii / Europei să-şi înfigă rădăcinile şi în România, şi dacă s-ar putea…să aibă şi monopol. În timp ce politicieni ca Ponta, Băsescu şi alţii vorbesc despre acest furt al resurselor naturale ca fiind “investiţii pe piaţa din România” (expresie pentru prostit proşti), în realitate aceste “investiţii” sunt doar un simplu furt de resurse cu acordul politicienilor care se află la putere la nivel naţional (care primesc la rândul lor ceva – o parte din beneficiile materiale / şpagă / susţinere politică / propulsare în anumite funcţii / nedivulgarea către presă a “scheletelor din dulap” etc.
5.Eliminarea banilor lichizi (CASH). Toate tranzacţiile vor ajunge să fie făcute prin carduri şi prin bănci. Chiar şi cumpărăturile de la magazinul din colţul blocului vor fi făcute prin cardul bancar. De ce? Pentru a vedea “cei de sus” exact ce şi cât cumperi – pentru a deţine cât mai multe informaţii despre fiecare, pentru a putea controla “oile” mai uşor. De exemplu la metrou în Bucureşti e o iniţiativă a băncii BRD de a vedea tot timpul pe unde circuli. Detalii aici: Manipulare prin card bancar PayPass BRD acces la metrou, control transport in comun, cumparaturi (nom1)
6. Controlarea conducătorilor politici ai Statului Român. Aduceţi-vă aminte cum Ponta s-a dus cu vreo 2 luni înainte să fie numit prim ministru la americani (administraţia Obama) ca să ceară “binecuvântarea” pentru el, Dobriţoiu şi Corlăţean ( toţi 3 fac astăzi parte din Guvernul României). Aduceţi-vă aminte cum Băsescu a fost impus “guvernator” în Colonia România de către SUA, Merkel şi UE, în urma referendumului din 29 iulie 2012, ÎMPOTRIVA voinţei poporului român (detalii AICI).
7. Amăgirea popoarelor europene că UE este un mecanism BUN pentru statul lor, care îi va ajuta să ducă o viaţă mai bună. Că UE este ceva unde legea e lege şi regulile deja stabilite se respectă, unde corupţie nu-i şi toate relele din “estul europei rău famat” nu există. HA CE GLUMĂ. La nivelul UE şi în statele vestice aşa numite “occidentale” (adică de bine), politicienii sunt mână în mână şi “pe cumetrii” cam ca la noi în ţară. Doar că acolo nu se vede aşa pe faţă toată treaba asta. S-a văzut însă cu ocazia referendumului de demitere a lui Băsescu din 29 iulie.
Citeşte şi: Comisia Europeană, asasina libertăţii presei din România
Recapitulare experimentul FMI in Romania si ţeapa datoriilor suverane – poporul roman indatorat si Romania – colonie a puterilor straine (nom26)
Material despre experimentul FMI in România şi la sfârşit un link către un articol bun din DC news care explică problema datoriilor statelor din Europa şi cum Austeritatea a fost o mare ŢEAPĂ pentru popoarele europene.
…….tragicul experiment facut in Romania … Fiecare popor are conducatorul pe care il merita!
Ilie Serbanescu: FMI confirma tragicul experiment facut in Romania (sursa AICI)
“Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez.
Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati, precum si acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula.
“Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, cand agentia Reuters’ (piesa de frunte in mass-media economica mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.
FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica lunga si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.
Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit! Detalii în continuare:
Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania , prin comparatie cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera de ani de zile.
Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din Romania.
Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat!
Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca Reuters a lovit in moalele capului.
De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta, este o alta problema! Este foarte posibil insa ca, in contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!
Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina. Fapt este ca Reuters pune punctul pe “i” si FMI, in calitate de instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins cu mata-n sac!
Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?
Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au formulat clar ca, la cererea capitalului privat transnational vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat de dramatic pe atat de dezgustator.
Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are loc un experiment FMI!
Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure.
In ce a constat experimentul?
Inainte de toate in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca!
Lucru cu atat mai caraghios in Romania , dar poate cu atat mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica nesustenabila in care ajunsese in 2009.
Nu statul daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.
Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii, si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din Europa:
– taieri de salarii,
– inghetari de pensii,
– amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.
Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei!
Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare a tarilor prinse in vizor!
Nivelul de trai din Romania s-a prabusit !
Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit.
Dar, sa zicem ca nu acest aspect este important, in masura in care era pretul pentru “castigarea” echilibrelor si stabilitatii.
Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva oaselor si pentru totdeauna!
Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata, este un dezastru!
Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de bancile occidentale.
De-acum , Romania are perpective de dezvoltare inchise.
Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita, ceea ce reprezinta cel mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi altii din lume.
CITIŢI ŞI: Ce mai caută FMI în România după ce a aservit-o economic capitalului străin? – Capitalul străin, al cărui broker este FMI în România, îşi realizează câştigurile fabuloase în România prin ascunderea profiturilor şi externalizarea lor înainte de fiscalizare (…) La scară istorică, misiunea de până acum a FMI în România a fost una dramatică: desfiinţarea pur şi simplu a economiei naţionale ca structură şi conţinut şi aservirea completă a dezmembrărilor rezultate către capitalul străin. Misiune realizată, tot la scară istorică, extrem de rapid!
19 iulie 2014: FMI, așa cum îl vede un specialist american onest – În anii ’90, micutul stat Malawi se confrunta cu probleme economice severe, dupa o epidemie grava de HIV-SIDA si o dictatura brutala. A cerut ajutorul FMI. Daca FMI ar fi actionat conform rolului sau oficial, scrie jurnalistul britanic, ar fi acordat imprumuturi si ar fi ghidat tara spre dezvoltare. Insa FMI a facut altceva. A spus ca va acorda poporului din Malawi asistenta doar daca este de acord cu “ajustari structurale”. Au ordonat statului sa vanda aproape tot ce detinea in favoarea companiilor private si specualtorilor, si sa taie cheltuielile destinate populatiei. Au cerut incetarea acordarii de subventii pentru fertilizatori, chiar daca acestia erau singurii care faceau posibila agricultura intr-o tara cu solul saracit si ai carei cetateni sunt majoritar fermieri. FMI a instruit Malawi sa dea bani cu prioritate bancherilor internationali si nu poporului malawian. (…) Anul viitor a fost catastrofal pentru agricultura, iar guvernul malawian nu a avut cu ce sa ajute populatia. Poporul infometat a ajuns sa se hraneasca cu coaja de copaci si, din cand in cand, cei norocosi, cu sobolani. Multi au murit de foame (…) In istoria FMI, Malawi nu este o exceptie. Organizatia intra in tarile sarace, le promite “medicamentul” care le va vindeca si apoi le toarna otrava pe gat, scrie editorialistul. Din Peru in Etiopia, tari intregi s-au prabusit dupa ce au apelat la FMI, Argentina si Thailanda fiinde cele mai faimoase exemple.
22 mar 2014: IMPORTANT DE CITIT: Rolul FMI si al UE in colonizarea Romaniei – De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata
2 nov 2013: CUM A AJUNS ROMANIA SCLAVA IMPERIULUI PLANETAR – Al XXI-lea protocol secret francmasonic: Noi am profitat totdeauna din plin de corupţia administratorilor şi de neglijenţa crasă a tuturor conducătorilor pentru a primi ulterior înapoi prin intermediul dobânzilor sume duble, triple şi uneori chiar şi mai mari, în urma acordării unor împrumuturi uriaşe care nu erau aproape deloc necesare statelor respective. – Si uite asa dintr-o tara care ar fi avut mari sanse sa scape cu daune minime de pe urma crizei, Romania a fost adusa la cheremul imperiului masonic mondial.
21 sept 2013: 50 miliarde de euro. Datoria publică s-a dublat în anii de criză, dar nu ştim unde s-au dus banii
6 iunie 2013 – articol foarte bun Ilie Şerbănescu: Pentru FMI, România este o colonie care trebuie exploatată
Avertisment în SUA: Merkel, cel mai mare pericol pentru euro. Austeritatea duce la default sau la revoluții anti-UE. – ŢEAPA AUSTERITĂŢII – citiţi asta să vedeţi cum am fost toţi păcăliţi să plătim datoriile băncilor
FMI distruge suveranitatea statelor si le duce spre faliment economic financiar (pol95)
Băncile se uită de sus la ruina pe care au creat-o – ticăloşia băncilor explicată pe scurt
Guvernul SUA a “nascut” copii modificaţi genetic,zamisliti in eprubeta,fara de …pacate
Sub patronajul Administraţiei de Alimente şi Medicamente a Statelor Unite (Food and Drug Administration) a avut loc o întâlnire publică în care a fost dezvaluita crearea unor fiinţe umane modificate genetic! Acum, cercetătorii au anunțat crearea unui organism uman cu ADN-ul complet artificial!
Toată viața de pe pământ înmagazinează informații genetice în același fel, cu ADN-ul format din patru baze chimice: adenina (A), guanina (G), citozina (C) și timina (T). Aceste baze formează unități numite perechi de baze. A întotdeauna se împerechează cu T, iar G întotdeauna cu C. Asta, până în prezent. Astfel, oamenii de știință au creat cu succes două noi baze, pe care le numesc X și Y, formând astfel o pereche. Și au folosit această pereche de bază nefirească pentru a crea o nouă bacterie de OMG (organisme modificate genetic), bazată pe o structură genetică care nu se găseşte nicăieri pe pământ. Cercetătorii au facut acest lucru prin “păcălirea” bacteriei E.coli în asimilarea și reproducerea perechii de bază XY, care a fost adoptată în mod automat de la o generație la alta.
Floyd Romesberg, cercetător principal al proiectului, susține că această descoperire va permite intrarea într-o nouă eră de antibiotice mai bune și medicamente anti-cancer. În acest scop, următoarea etapă a proiectului său va fi aceea de a folosi gene artificiale bazate pe acest ADN nefiresc în a face proteine care nu au fost realizate înainte, transformând aceste proteine în medicamente vii, auto-producătoare.
În timp ce mass-media oficială pare uimită de această perspectivă, îngrijorarea mai mare ar trebui să stea în implicațiile unei asemenea tehnici asupra oamenilor modificaţi genetic. Aceste invenții nu vor avea loc în viitorul îndepărtat; embrionii de organisme modificate genetic au fost deja creaţi prin experimente în vitro.
În mod îngrijorător, Administraţia de Alimente şi Medicamente a Statelor Unite care a discutat despre manipularea genetică a embrionilor în cadrul reuniunii sale din februarie 2014, nu vede nimic anormal: “Controale adecvate ale producției sunt esențiale pentru a proteja siguranța subiecţilor și pentru a reduce la minimum riscurile pentru copii, care ar putea rezulta din studiile clinice, folosind tehnologii de manipulare mitocondriale.” Da, aţi citit bine: e vorba de producţia de copii manipulaţi genetic!
Pentru mai multe informații cu privire la implicatiile organismelor modificate genetic la nivel mitocondrial, vă rugăm să citiți articolul de pe această temă de pe site-ul anh-usa.org.
”Românii care au plecat la muncă în Danemarca sunt exploatați la fel. Unde sunt parcele, domenii mari, se doarme în corturi, nu se respctă nicio prevedere legislativă a UE la cazare și mâncare.
Sunt foarte deranjante pentru cetățenii români care muncesc în străinătate. În Sicilia persoanele sunt exploatate după modelul mediaval al sclavului pe plantație, în Anglia sunt considerați principalii beneficiari ai sistemului de asigurări sociale, categoria de oameni care prăbușește acest sistem”, a declarat Dan Goldiș, președintele SOCINRO.
Pentru a evita aceste situaţii, românii care au plecat la muncă în Danemarca au luat măsuri. S-au unit pe reţelele de socializare şi se avertizează în legătură cu patronii care nu își respectă promisiunile. Au făcut chiar şi o listă neagră a angajatorilor.
”A auzit cineva de Jesper Lund Jensen? Are o ferma de 500 scroafe. Eu am lucrat la el opt luni și am observat că niciodată nu e mulțumit. În perioada mai 2015-noiembrie 2015 a schimbat șase muncitori. Eu sincer nu îl recomand nimănui. Fiți cu băgare de seamă înainte de a vă angaja la el”, a scris o persoană pe internet.
”Feriți-vă de Per Schmidt! Nu plătește ore suplimentare, muncești câte 12 ore pe zi, de cele mai multe ori și 14 ore, și niciodată nu e mulțumit. Țipă și jignește de câte ori are ocazia! Nu primești nici zile libere! Eu muncesc aici de șase luni și prietenul meu de un an de zile și nu a plătit niciodată o ora extra! Nu mai spun de condiții mizere!”, este un alt mesaj postat pe rețeaua de socializare.
Iar pe lângă faptul că trebuie să îngrijească animalele, românii ajung să se ocupe de toate treburile din fermă.
”Evitați fermeierul Anders Kjaer Poulsen! Condiții mizere de ședere și fermă la fel foarte veche. Am avut o experiență foarte neplăcută!”, s-a mai plâns cienva.
”Evitați pe Kristian Korsgaard Thomsen, fermă vaci de abator. Ferma e o dărăpănătură, toate sunt vechi și munca acolo e destul de rudimentară. Nu există zi în care să nu se strice ceva. Cea mai minunată zi: au rămas toate utilajele fără motorină sub pretextul că „a uitat” să plătească factura la furnizor. Și mi se sugerează să hrănesc peste 100 de vaci cu roaba”, este o altă postare a unui român nemulțumit.
Statul care nu ne merită
Statul jupoaie şapte piei, dar zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească.
Noua ideologie promovată intens de şeful statului chiar în zilele de Sărbători spune că mulţi dintre români o duc prost pentru că aşteaptă să le dea statul pe de-a moaca.
Dar cine, de pe urma cui trăieşte, cetăţenii de pe urma statului sau invers? Peste patru milioane de români sunt salariaţi şi plătesc taxe şi impozite care se situează printre cele mai mari din Europa. Lor li se adaugă actorii economici la fel de împovăraţi. Mai sunt un milion şi jumătate de persoane care muncesc la negru. Credeţi că nu le-ar conveni acestor oameni să lucreze legal? Numai că nu depinde de ei. Taxarea prea mare a forţei de muncă este una dintre cauzele majore ale acestui fenomen. Şi ar mai fi aproape un milion de şomeri, victime ale dispariţiei locurilor de muncă. Cine e de vină? Nu cumva statul care supraimpozitează munca şi nu a găsit soluţii pentru a crea slujbe? Statul jupoaie şapte piei, dar când e vorba de a livra servicii propriilor cetăţeni care îl alimentează cu bani, zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească. De leneşi ce sunt, aproape trei milioane de oameni au emigrat acolo unde au găsit locuri de muncă. Lor li se adaugă zeci de mii de tineri care pleacă să studieze în străinătate, marea lor majoritate integrându-se cu succes în mediile intelectuale ale ţărilor de adopţie. Puţinii care s-au întors în ţară din idealism au fost daţi afară din instituţiile statului pe motiv de restructurare. În realitate trebuia protejată clientela politică, pe cât de incompetentă, pe atât de veroasă în deturnarea banului public.
Aşa s-a ajuns ca în România atât de săracă să se cheltuiască pe un kilometru de şosea mai mult decât oriunde în lumea civilizată. Acelaşi stat care se vaită că n-are bani este incapabil să cheltuiască miliardele alocate de Uniunea Europeană, fie că nu ştie cum să o facă, fie că aceşti bani sunt mai greu de furat şi în cazul acesta nu merită efortul.
Şi atunci, tot cetăţenii sunt de vină? Poate că da. Pentru că administratorii statului, cei care exercită puterea politică şi iau decizii, sunt absolut convinşi că nu dau socoteală în faţa societăţii. Pentru că oamenii se lasă cumpăraţi cu un kil de făină şi două găleţi de plastic cu sigla partidului. Pentru că nu mai cred în nimeni şi preferă să se aleagă cu ceva concret, decât să spere că alţii sunt mai buni. Pentru că ştiu că sunt minţiţi, dar asta nu contează.
Să mai calculăm o dată. Salariaţi, patru milioane şi jumătate. Un milion şi jumătate muncesc la negru. Fac şase milioane. Şomerii înregistraţi sunt peste şase sute de mii; să zicem că număraul total, adăugându-i pe cei ieşiţi din plată, se apropie de un milion. Deci, şapte. Afară – două milioane şi jumătate, poate trei, fac aproape zece milioane. Mai sunt cinci milioane şi jumătate de pensionari, restul copii. Asta e România. Avem un stat care nu ne merită.
OMENIREA SE AFLA IN PLIN RAZBOI MONDIAL CLIMATIC DE CATIVA ANI…
Un general NATO, Fabio Mini a facut declaratia anului, avertizand ca omenirea se afla intr-un razboi mondial climatic de cativa ani.
In conditiile in care cei mai multi dintre oameni se asteptau ca urmatorul razboi mondial sa aiba la baze armele conventionale, se pare ca cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict. Acest razboi este unul nou, care are la baza armele chimice indreptate spre modificarea climei.
Generalul NATO Mini a oferit un interviu socant unei televiziuni italiene si sustine ca cel de-Al Treilea Razboi Mondial se afla in plina desfasurare si cea mai puternica arma este cea cu care se modifica clima. Din aceasta cauza lumea din ziua de astazi este lovita de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami si alte evenimente care pot aduce moartea. Exemplul concret pe care l-a oferit Mini este tsunami-ul produs in Indonezia in 2004. S-a stiu cu mult timp inainte ca un asemenea tsunami avea sa se nasca in urma unui cutremur de intensitate mare, dar pentru a nu se crea panica in randul oamenilor informatia a fost tinuta la secret.
Conform declaratiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii se folosesc de aceste arme de ultima generatie cu care pot modifica clima si pot induce anumite fenomene care in trecut s-ar fi petrecut doar in mod natural. Marile puteri ale lumii santajeaza astfel tarile mai mici si in caz ca nu se supun sau nu respecta normele impuse atunci sunt atacate pe aceasta cale. Astfel, acest tip de arme este considerat in prezent mult mai periculoase decat bombele atomice pentru ca pot extermina in cel mai silentios mod orase intregi.
Pentru a nu parea deplasat, argumentele celor spuse de Mini sunt sustinute prin proiectul “Seal”, realizat de omul de stiinta din Noua Zeelanda, Thomas Leech, inca din 1946. Cercetarea a avut ca baza crearea de mici tsunamiuri in laborator. Succesul proiectului a fost recunoscut la nivel global si imediat dupa incheierea cercetarii, specialistul a fost inlaturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor militare.
Astfel, inca din anii ’50 s-au dezvoltat primele arme climaterice. Odata cu trecerea anilor este imposibil sa nu realizam ca aceste arme au fost perfectionate pentru ca in ziua de astazi sa devina parte importanta din dorinta nebuna a unor natiuni de a controla intreaga planeta.
PLANUL E GLOBAL: Fragmentarea statelor natiune si provocarea tulburarilor sociale sau PRIN HAOS LA NOUA ORDINE MONDIALA
Intr-o foarte recenta interventie in cadrul Scolii Ford, fostul secretar de stat Henry Kissinger a comentat situatia din Siria, exprimandu-si preferinta pentru o Siria destramata si “balcanizata” care sa inlocuiasca regimul Assad (de la min. 19.30).
“Sunt trei posibile rezultate. O victorie a lui Assad. O victorie Sunni. Sau un rezultat in care diferitele nationalitati sunt de acord sa co-existe insa in regiuni mai mult sau mai putin autonome, astfel incat sa nu se oprime reciproc. Acesta este rezultatul pe care il prefer. Dar aceasta nu este o perspectiva populara”.
[…] Cum actuala “revolutie” se transforma in haos, Kissinger a comentat, mai departe, pe marginea situatiei:
“In presa americana este prezentat un conflict intre democratie si un dictator – si dictatorul isi omoara propriul popor, deci trebuie sa-l pedepsim. Dar nu asta se intampla acolo. Poate ca a inceput de la cativa democrati. Dar, in ansamblu, este vorba despre un conflict etnic si sectar.
Acum este un razboi civil intre grupuri sectare. Si trebuie sa o spun ca nu am inteles asta de la inceput. Daca citesti media noastra gasesti ca spune: trebuie sa scapam de Assad. Si daca scapam de Assad, atunci formam un guvern de coalitie. E de neconceput. Sunt pentru a scapa de Assad, insa disputa intre noi si rusi pe acest subiect este ca rusii spun: voi nu doar o sa scapati de Assad, nu asta e la mijloc, ci veti distruge administratia si veti ajunge ca in Irak – unde nu mai e nimic care sa tina laolalta. Si atunci va fi un razboi civil si mai rau. Asa s-a ajuns la mizeria de acum”.
Kissinger a mai comentat si inainte despre dezirabilitatea destramarii natiunilor in fragmente mai mici, haosul emergent din aceasta situatie facilitand intrarea lor intr-o ordine globala. Aceasta este, in esenta, regula divide et impera. Aceste comentarii ale lui Kissinger consuna cu altbele, anterioare, in care avansa ideea ca tulburarile sociale si civile pot fi folosite ca mijloace de fuzionare a natiunilor (inclusiv SUA) intr-un “sistem international“.
“SUA trebuie sa faca parte dintr-un sistem international pe care l-am creat pe plan intern”, spunea Kissinger in The Harvard Crimson in 2012. Cand a fost intrebat care sunt cele mai importante probleme ale societatii americane in aceste vremuri, Kissinger a raspuns:
“Din punct de vedere international, problema este ca exista tulburari in desfasurare in orice parte a lumii, dar aceste tulburari nu au aceleasi cauze, deci SUA trebuie sa faca parte dintr-un sistem international pe care l-am creat [deja] pe plan intern”.
Conceptul de a profita de crize si tulburari ale caror cauze pot diferi de la natiune la natiune, pentru a impune o ordine internationala, este o consecinta evidenta a regulii de aur ce spune ca ordinea globala este creata din haos.
Mai departe, Kissinger ne ridica putin coltul perdelei pentru a vedea ce intentioneaza el si amicii sai bilderbergi, afirmand ca nelinistea civila – fie din motive economice, politice sau sociale – trebuie sa fie folosita pentru a integra natiunile in mult-doritul “sistem international”.
Intr-un articol din 2008 se arata ca H. Kissinger, intr-un interviu cu Charlie Rose “numeste haosul global adus de criza financiara si raspandirea terorismului ca oportunitate de a sustine noua ordine mondiala”, scria Steve Watson.
[…]
Aceasta discutie despre crize si tulburari ca mijloace specifice de a realiza o centralizare globala pot trimite catre existenta unui plan transnational – un concept sinistru ce urmeaza gandirea hegeliana dialectica clasica, anume ca: problema (fie reala, fie provocata, falsa) provoaca reactia ce, in schimb, permite celor puternici sa furnizeze solutia.
Mi se pare ca afirmatiile lui Kissinger aduc aminte de cele scrise de Alexander Wendt de la Univ. Chicago ce, in 2003, in tratatul sau intitulat De ce este inevitabil un stat mondial: teleologia si logica anarhiei, scria astfel:
“Luptele nationaliste pentru recunoastere sunt, fara indoiala, depasite, si mai multe state noi – mai multa anarhie – pot fi create. Dar, in timp ce mai multa fragmentare este, intr-un anume sens, un pas inapoi, este, totodata, o preconditie pentru a merge mai departe, de vreme ce numai cand diferenta este recunoscuta, o identitate mai larga poate fi stabila. (…) Departe de a suprima nationalismul, statul mondial va fi posibil doar daca il va imbratisa.“
Acest cuvinte pot arunca o lumina asupra cuvintelor rostite de Kissinger si prietenii sau supranationalisti, aratand, in esenta, ca sunt foarte constienti ca o simpla propunere a unui stat mondial nu va reusi – ba chiar va starni opozitie daca e propusa prea direct – si ca acelasi scop ar putea fi atins mai bine prin fragmentarea si balcanizarea statelor natiune, fie in Est, fie in Vest, pentru a integra aceste fragmente intr-un construct global, descris de regula sub termenul de noua ordine mondiala.
Cine conduce totuși lumea?
Credeați că doar în statele mai puțin dezvoltate economicul dictează politicului? Iată că nu este așa.
Un fost bancher și actual șef al Biroului pentru Comerț Exterior al SUA, Michael Froman, i-a trimis în octombrie 2008, cu o lună înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale, un mail șefului de campanie al actualului președinte Barak Obama, la acea oră candidat, care conținea practic componența viitorului executiv american. Wikileaks a publicat mail-ul bancherului, care are atașat un document cu propunerile acestuia, propuneri care, prin minune, s-au și materializat după câștigarea de către Obama a mandatului.
Michael Froman era la acea vreme șef al Departamentului de Strategii pe piețe emergente al Citigroup și CEO al CitiInssurance, iar mailul a ajuns la șeful de campanie al Barak Obama, John Podesta. Cel mai probabil, Froman era reprezentatul unei comunități de afaceri.
Interesant este că după ce a fost reales președinte al SUA; Barak Obama a preluat aproape în totalitate propunerile de pe lista lui Froman. Astfel, Eric Holder a fost numit la Departamentul de Justiție, Janet Napolitano la cel al Securității Naționale, Robert Gates la Apărare, Rahm Emanuel a fost instalat șef-ul staff-ului prezidențial. Peter Orszag și-a preluat poziția de șef al Biroului pentru Buget, Arne Duncan, pe cel al Educației, Eric Shinseki, pe cel Veteranilor, Kathleen Sebelius, pe cel al Sănătății, iar Melody Barnes pe cel al Consiliului Pentru Politică Internă. Pentru Departamentul de Trezorerie, lista cuprindea trei propuneri Robert Rubin, Larry Summers și Timothy Geithner. Ultimul a fost și cel care a preluat portofoliul.
Citigroup a fost cel mai mare beneficiar al bail-out-ului efectuat de guvernul federal în timpul crizei financiare, în plină desfășurare în momentul în care Froman dialoga cu echipa de campanie a lui Obama.
autor:
sursA: activenews.ro
George Soros : “Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa”
Cum ne dăm seama că intenția lui Soros de “a-i ajuta pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa” are scopuri ascunse?
Simplu. Rețeaua Progresist NU susține crearea de tabere şi ulterior de orașe în zone protejate din propria țară a refugiaților.
Aceste zone protejate ar putea foarte bine să fie păzite de trupe ONU, să fie declarate “NoFly zones” pentru beligeranți şi să fie supravegheate aerian de avioane trimise de statele lumii să servească ca trupe ONU.
Erdogan a propus în repetate rânduri atât Statelor Unite cât şi Uniunii Europene crearea de astfel de zone şi a fost refuzat sistematic.
Respingerea acestei soluții de bun simț şi susținerea isterică a strămutării a milioane de oameni la mii de km depărtare de țara lor nu este altceva decât punerea la cale A UNUI AMESTEC ETNIC FORȚAT
George Soros – Voi investi 500 de milioane ca să fac migrația de neoprit
“Lumea a fost tulburată de o intensificare a migraţiei forţate. Zeci de milioane de oameni sunt în mişcare, fugind din ţările de origine în căutarea unei vieţi mai bune peste hotare.
Unii fug de războaie civile sau de un regim opresiv; alţii fug de sărăcia extremă, crezând în posibilitatea unui progres economic pentru ei şi familiile lor.
Eşecul nostru colectiv de a dezvolta şi implementa politici eficiente care să gestioneze acest flux sporit a contribuit mult la suferinţa umană şi la instabilitatea politică – atât în ţările din care oamenii fug, cât şi în ţările care acum îi gazduiesc, că vor sau nu.
Migranţii sunt obligaţi deseori să trăiască o viaţă disperată, în timp ce ţările gazdă nu reuşesc să obţină de la ei profitul pe care integrarea mai bună îl poate aduce.
Guvernele trebuie să joace rolul principal în abordarea acestei crize, creând şi susţinând o infrastructură fizică şi socială pentru migranţi şi refugiaţi.
Însă mobilizarea forţei sectorului privat este şi ea crucială.
Recunoscând aceste lucruri, administraţia Obama a lansat recent o “chemare la acţiune”, cerând companiilor din SUA să joace un rol mai consistent pentru a face faţă provocărilor migraţiei forţate. Astăzi, liderii sectorului privat se reunesc la Naţiunile Unite pentru a-şi asuma angajamente concrete care să ajute la rezolvarea acestei probleme.
Am decis să ofer 500 de milioane de dolari pentru investiţii care să răspunda necesităţilor migranţilor, refugiaţilor şi comunităţilor gazdă. Voi investi în startup-uri, companii, iniţiative cu impact social şi afaceri create de migranţi şi refugiaţi. Deşi preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa, voi căuta idei de investiţii de care să beneficieze imigranţii din întreaga lume.
Acest angajament de a investi va însoţi contribuţiile filantropice ale fundaţiilor mele în scopul abordării fenomenului migraţiei forţate, o problemă cu care ne confruntăm de decenii şi căreia i-am dedicat resurse financiare semnificative.
Vom face investiţii în sectoare diverse, printre care tehnologia digitală care pare să fie promiţătoare pentru a oferi soluţii problemelor cu care se confruntă populaţiile dislocate.
Progresele în acest domeniu îi pot ajuta pe oameni să aibă acces mai facil la serviciile guvernamentale, legale, financiare şi de sănătate.
Companiile private investesc deja milioane de dolari pentru a dezvolta servicii pentru comunităţile de non-migranţi.
De aceea banii circulă foarte repede astăzi dintr-un buzunar în altul, serviciile de livrare îşi găsesc clienţii folosind doar telefonul, iar un medic din America de Nord poate vedea un pacient din Africa în timp real. Extinderea acestor inovaţii şi personalizarea lor îi va ajuta pe migranţi să-şi îmbunătăţească nivelul de trai.
Toate aceste investiţii pe care le facem vor fi deţinute de organizaţia mea nonprofit. Ele vor fi de succes, pentru că vreau să arăt cum capitalul privat poate juca un rol constructiv în ajutorarea imigranţilor şi cum tot profitul va merge către finanţarea programelor Fundaţiilor pentru o Societate Deschisa, inclusiv pentru programele de care beneficiază migranţii şi refugiaţii.
Suntem campioni ai societăţii civile de multă vreme şi ne vom asigura că investiţiile noastre vor asigura produse şi servicii care să fie cu adevărat folositoare pentru migranţi şi pentru comunităţile care îi găzduiesc.
Vom colabora îndeaproape cu organizaţii precum Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi şi cu International Rescue Committee pentru a stabili principiile după care vom face aceste investiţii. Scopul nostru este să profităm, spre binele public, de inovaţiile care nu pot fi oferite decât de sectorul privat.
Sper ca angajamentul meu să-i inspire şi pe alţi investitori, pentru a se alătura acestei misiuni”. (sursa: fluierul.ro)
Distrugerea Europei prin migraţia dictată de globalişti
Ceea ce se intampla azi in vestul Europei, ceea ce realitate azi in Germania, Suedia, Franta, Olanda, de fapt, in mai toate tarile dezvoltate din Europa, nu e de neglijat.
Cu siguranta, tarile bogate au inca resurse pt. a musamaliza aceasta distrugere financiara care ia amploare, dar aceasta este doar o chestiune de timp. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, va duce rapid la distrugerea Europei.
Sunt 15 motive serioase care trebuie luate in seama:
1. Explozia populației din Africa… peste 4 miliarde.
2. Razboaie civile, razboaie generate de religie, generate si finanțate de marile puteri care produc arme in prostie, care nu doresc altceva decat 3. Europa nu are o ARMATA care sa apere granitele ei exterioare, vasele aflate in Mediterana nu fac altceva decat sa culeaga sutele de mii de migranti si sa-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigrantilor, platit cu bani europeni.
3. Tarile Africii au devenit si vor deveni tot mai instabile, la fel ca si cele din Orientul Apropiat.
4. Ajutoarele sociale primite de emigrantii ajunsi in Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decat venitul unui african pe luna. Oare cine nu doreste sa nu munceasca si sa primeasca bani pe degeaba, asistenta
sociala, locuință… deja se stie ca peste 20 milioane emigranti asteapta doar sa aiba ocazia sa treaca Mediterana.
5. Guvernele europene au ajuns pâna într-acolo cu „prostia lor” încât îi trateaza mai bine pe emigranti decât pe cetatenii lor… vezi Germania, in primul rand. dar si Suedia, Olanda, Danemarca… etc.
6. Nici un emigrant nu are de ce se teme ca va fi trimis inapoi in tara de bastina… populismul si idiotenia conducatorilor este atât de mare, încât pt. a nu-si pierde locul si pozitia de OM BUN (eu as zice prost) prefera sa accepte acest joc murdar sub chipul UMANITARISMULUI, desi se stie ca 25 de dolari pe luna, i-ar ajuta mai mult pe acesti oameni sa ramana in tarile lor decât sa li se ofere peste 500 de Euro pe luna in Europa.
7. Chiar daca ruta balcanica este inchisa, vor incerca noi cai, Mediterana e mare, Italia e o alta cale… si Italia nu face nimic decat sa-i culeaga din mare si sa-i transporte mai departe. La fel ca si Grecia… Motivul??? Ele sunt tari prea sarace ca sa poata suporta financiar milioanele de emigranti. Si sa nu uitam, atât Italia, dar mai ales Grecia, sunt considerate de mai marii de la Bruxelles, tari de mana a doua, chiar a treia. Pentru ca in EU, mult visata Uniune Europeana, exista tari de clasa 1 cum ar fi Germania, Franta, Anglia…, tari de clasa a doua cum ar fi Spania, Polonia, dar cele mai multe sunt tari de mana a 3-a…vezi tot blocul EST fost comunist, sau Portugalia, Malta… Grecia si, mai nou, si Italia. Dezastrul acestor tari este, de fapt, produs de dependenta de banii europeni, de Banca Centrala Europeana, o destramare a Uniunii Europene ar însemana un colaps financiar imediat pentru aceste tari mici, care, de fapt, au fost de mult distruse sistematic de marile puteri. Uniunea Europeana este, de fapt, cea mai mare minciuna a secolului, un fel de dictatura socialista care a functionat mult timp in Uniunea Sovietica. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns sa hotarasca hrana si modul de viata a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mana de uzurpatori, impreuna cu Banca Europeana si Banca Mondiala.
8. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales, care cred ca situatia lor financiara si libertatea câstigata in al doilea Razboi Mondial, se poate mentine la infinit… sa nu uitam ca generatia care a purtat razboiul nu mai e, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care inseamna telefoane mobile, Facebook… lucruri pentru care nu au facut deloc sacrificii. Parintii lor se simt datori sa le puna totul la dispozitie pentru a nu mai suferi precum parintii lor in tinerete… ma si intreb cum au reusit sa supravietuiasca fara telefoane mobile si Facebook.
9. Si mai exista inca un motiv ingrijorator, de fapt, acest sentiment puternic indoctrinat mai ales in populatia germana, sentimentul de vinovatie a ceea ce au facut parintii sau bunicii lor… razboaie mondiale… da, nemtilor li s-a spălat creierul asa de perfect încât cei de acum se simt datori sa faca bine, sa rascumpere greselile unui dictator care a purtat un razboi in care au murit cca 50 milioane de oameni in intreaga lume (raportate in ambele tabere)… si acum au ocazia… sa ajutam milioane de emigranti sa ne ocupe… un al 3-lea razboi mondial nu va mai avea loc pentru ca el a inceput si se desfasoară in „Pace”… si cu acceptul milioanelor de oameni „BUNI”.
10. Sa nu uitam nici rolul asa ziselor organizatii neguvernamentale, de buna Caritate care, de fapt ,pun mai departe paie pe foc si incurajeaza acest sistem de autodistrugere… vezi Open Society Foundation al lui SOROS, http://newobserveronline.com/ soros- funding-nonwhite-invasion- hungarian-mayor/Soros
Funding Nonwhite Invasion—Hungarian Mayor newobserveronline.com ( George Soros and his Open Society Foundations (OSF) are one of the groups actively funding illegal immigration into Europe, the famous Hungarian mayor of the town of…
sau American Jewish Organisation, http://newobserveronline.com/ us- jews-want-muslim-refugees-
but-not-in-israel/ sau nenumaratele Organizatii Crestine din Europa si America si sa nu uitam FACEBOOK si alte platforme, care deja le-au declarat „razboi” celor care nu incurajeaza aceasta emigratie… nu esti de acord cu politica lor, esti rasist, esti neonazist, esti extremist de dreapta (pentru ca extremistii de stanga sunt cei buni si, ca atare, sunt platiti sa restaureaze democratia).
11. Nerespectarea legilor in tarile Eeropene atunci când e vorba de atacurile la persoana, furturi, violuri comise de emigranti… toate fiind musamalizate… deci, incurajate deoarece fiecare emigrant stie ca orice ar face, exista o „Lege-dipozitie de sus” care îi scapa. Justitia care condamna o batrana de 72 de ani la 3 ani inchisoare pentru ca e atât de saraca încât nu-si permite sa plateasca un bilet de tramvai când merge la doctor, aceasta lege inchide ochii cand miile de azilanti fura, violeaza, se plimba fara bani cu mijloacele de transport in comun si taximetre, fac comert cu droguri etc.
12. Marile concerne încurajeaza o Europa fara granite, pe motiv ca ar avea pierderi de miliarde… asa încât o Europa fara granite e profitabila pentru ei, aduce miliarde beneficii, lucrurile produse ieftin in tarile sarace europene se vand foarte bine, oamenii din tarile sarace au iluzia ca pot fi ajutati sa aiba un loc de munca pentru un salariu cu care pot doar supravietui nu trai, dar distrugerile provocate de migratie, intretinerea milioanelor de emigranti sunt, de fapt, miliarde platite doar de cei care muncesc si platesc impozite… Cei saraci devin tot mai saraci, cei bogati tot mai bogati. Intre cele doua clase nu mai e nimic. Patura de mijloc aproape a disparut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pt. ca ele trebuie sa investeasca si sa creeze locuri de munca. Iar in momentul cand ele au pierderi, arunca in somaj mii de oameni.. vezi Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia… etc. Sa nu uitam si rolul Bancii Europene care a ajuns sa dea marilor concerne, credite fara dobânda. O inflatie puternica in zona Euro, care e mascata, pe moment, si care va duce la cea mai mare criza financiara, o criza mondiala.
13. Coruptia din mass-media care a ajuns un instrument de propaganda pentru partidele de la putere, un mod de a spala creierele milioanelor de oameni… pentru ca o indoctrinare nu se face de azi pe maine, e nevoie de timp si mai ales de repetarea permanenta a sloganelor… totul e minciuna, minciuna despre nr. emigrantilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre nr. de someri, despre tot… sa nu uitam nici propaganda facuta de vedetele de la Hoolywood, oameni de buna credinta cu suflet mare, angajati in proiecte humanitare, (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin generozitate si donatii de milioane, (vezi Zuckenrberg, Soros, Bill Gates etc. cu fundatiile lor) incurajeaza ocuparea Europei de emigranti, in timp ce ei traiesc in cetati bine aparate de servicii de siguranta.
14. Fiecare emigrant care intra ilegal in Europa, in loc sa fie condamnat pt. trecere frauduloasa de frontiere (care nu exista de fapt), este primit cu bratele deschise si beneficiaza de toate drepturile azilului… Ceea ce e deja stiut este ca 95% din emigrantii ilegali nu au drept de azil si vin cu documente false.
15. Dar cel mai important lucru este ca Islamul are ca punct principal, islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslemi si instalarea unui stat islamic, un fel de Califat unde domneste Sharia si religia principala e Islamul. Un plan demonic incurajat de politicienii corupti dar PROSTI, pentru ca prost trebuie sa fie cineva sa creada ca intr-o Europa ocupata de Islam acesti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fara copii, e tot una daca le face concesii turcilor, daca tara e ocupata de milioane de musulmani… ea stie ca in urmatorii 10 ani inca mai poate rezista cu pensia ei sau… dipare, ca Honecker, in America Latina. „Dupa mine potopul” e o vorba din popor… astfel de oameni isi au locul in spatele gratiilor, indiferent ca sunt inchisori sau spitale de profil. Apropo, Merkel a declarat ieri ca nu renunta la planul ei (diabolic).
Europa va suferi o adevarata EXPLOZIE, ceva mai distructiva ca la Hiroshima, un tsunami mai urias ca dimensiune si durata ca in Tailanda sau Japonia.
Ceasul bombei deja a inceput sa ticaie… iar noi ne citim mai departe corespondenta pe facebook, ne uitam la emisiunile de spalare a creierilor de la televizor, ne necajim daca nu e totul asa perfect cum ne-am dori sa fie, ne gandim in ce tara ne petrecem concediul… ca Turcia nu mai e sigura, Grecia are probleme, Italia la fel, in Germania sau vestul Europei sunt prea multi migranti si nu se stie… Așadar, mai bine in Dubai, acolo e sigur, e frumos si doar si noi am dat o mana de ajutor sa aiba ei ce au… Sau suntem invidiosi pe vecinul care are o masina noua si ne gandim cum sa primim si noi un credit profitabil sa fim si noi in rand cu lumea buna… Si in tot acest timp îi lasam pe politicienii alesi in mod democratic sa hotarasca ei in locul nostru, cum e mai bine pentru copiii si copiii copiilor nostri…
Un articol foarte interesant aparut in presa libera germana – datele se refera, in special, la situatia nemtilor dar cu repercusiuni asupra Europei.
http://journalistenwatch.com/cms/16-fakten-warum-die-migrationskrise-nicht-enden-wird/
Pastorul evanghelic Jakob Tscharntke spunea: „Ceea ce noi traim este doar un bulgare de zapada… avalansa, insa, urmeaza!!!”.
Autor: Violeta DUMITRAŞCU
sursa: infobrasov.net
Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!
În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decât politice şi mai mult pseudojuridice decât juridice care se derulează în România – dintre care, vai, atâtea sunt diversiuni în toată regula! – a trecut pur şi simplu neobservată, după cum probabil s-a şi urmărit, vizita la Bucureşti a dlui Rainer Seele.
Este şeful cel mare al celui mai mare proprietar din România, OMV, deţinătorul tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze naturale exploatate în ţară, al celei mai extinse şi importante reţele de distribuţie de carburanţi, Dumnezeul preţurilor din bezinării, dar şi al tuturor celor văzute şi nevăzute de pe această vastă piaţă, de departe cel mai important segment al afacerilor şi consumului din România. A trecut practic neobservată, în ciuda faptului că era a treia în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcţiei supreme în OMV de către dl Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacă.
Vizita s-a desfăşurat de altfel în mare secret. Singurul lucru care s-a aflat este că, în discuţia cu preşedintele Iohannis, s-a menţionat, potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, ”nevoia de predictibilitate fiscală şi legislativă care să menţină interesul pentru dezvoltare”. Despre ce o fi oare concret vorba în această alambicată formulare?!
Preluarea de către OMV a petrolului pe de-a-ntregul şi în parte a gazelor româneşti, precum şi a unei puternice reţele de distribuţie de carburanţi a inaugurat o epocă tragică în istoria postcomunistă a României. Epoca, fără înconjur spus, colonială. Preluarea sub control de către străini a exploatării bogăţiilor subsolului este faza primitivă, dar de bază a sistemului colonial. Aşa-zisa ”privatizare” a Petrom (aşa-zisă, pentru că OMV este o companie în bună măsură controlată de statul austriac) a fost impusă de la Bruxelles drept o condiţionalitate sine-qua-non a aderării României la UE. Astfel că preluarea Petrom de către OMV este emblemă atât pentru apartenenţa României la UE, cât şi pentru implicarea ei dramatică într-un sistem centru-periferie de tip colonial. Din momentul preluării, care a avut loc în formula redevenţelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din resursele de gaze naturale lăsate de Dumnezeu românilor, dar şi posesia asupra unei vaste reţele de distribuţie de carburanţi. România a devenit, dintr-un foc, singura ţară din regiune fără o companie sub control naţional de distribuţie de carburanţi, cu toate că era singura ţară din regiune care deţinea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasă politică românească.
Legătura dintre preluarea Petrom şi apartenenţa României la UE, existentă încă de la început, a căpătat cu trecerea anilor aspecte tragice. În România au fost schimbate legea petrolului şi legea minelor pentru a permite consolidarea juridică a încălcărilor constituţionale de la preluarea Petrom de către o companie străină. Potrivit constituţiei postdecembriste, resursele subsolului nu puteau fi înstrăinate, ceea ce împiedica de fapt folosirea sistemului redevenţelor, pe care îl vizau spre utilizare, în legătură cu alte resurse, şi alţi corifei din UE sau din afara UE. Schimbările respective de legi au înlesnit preluarea în concesiune de către companii străine a unor perimetre petroliere sau gazeifere din largul coastelor româneşti ale Mării Negre, nu numai pentru prospecţiuni şi explorări, ci şi pentru exploatare.
Apartenenţa la UE a obligat România la asumarea reglementărilor UE din domeniul energetic, inclusiv cele ale aşa-numitelor liberalizări de pe piaţa energiei (extinse de la carburanţi la electricitate şi gaze). Resursele din spaţiul UE sunt considerate într-un fel ale UE, şi nu ale ţărilor pe teritoriul sau în subsolul cărora se găsesc. Regulă inventată, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cărora le-a lăsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE marii corifei, care dictează şi impun regulile, sunt toţi neposesori de resurse! Astfel, a deţine resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltării proprii este barată. Preţurile sunt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. Și destinaţiile resurselor exploatate sunt fixate tot la Bruxelles, putând chiar să ocolească sau să nu vizeze ţara posesoare de resurse. Başca faptul că, în sistemul de redevenţe, adevăratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mărunţiş pe care îl primeşte, să-şi cumpere propriile resurse ca să poată avea acces la ele.
Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementări României a întărit sistematic şi progresiv poziţiile OMV şi le-a slăbit pe cele ale părţii române, OMV ieşind mereu în câştig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptării masive şi extrem de bănoase din petrolul şi gazele româneşti, OMV a acţionat deschis pentru ca, în spiritul cerinţelor UE, gazele exploatate intern să fie decontate la preţul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînţeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lăsa mai moale cu presiunile pentru asemenea preţuri, OMV a primit din partea guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la preţul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparţinând statului) care sunt obligate să facă decontul la preţul mult mai mare al ”coşului” de gaze (interne şi importate). Pentru acordarea unei facilităţi asemănătoare către un producător român de îngrăşăminte, miniştrii de resort au dosar penal! În cazul facilităţii acordate OMV nu există un asemenea dosar.
În mod sistematic, OMV s-a plâns la Buxelles că România nu-i asigură condiţiile pentru exportul liber din gazele exploatate în România, prin construcţia (prevăzută la Bruxelles) a unor conducte de racord pe traiectul Ungaria-Austria. România a fost la un pas de infringement în urma acestei plângeri. Știţi cum s-a încheiat disputa? A intervenit Comisia de la Bruxelles şi, fără cererea României (repetăm, fără cererea României), a acordat României din fonduri europene bani pentru construcţia urgentă a racordurilor din ”autostrada gazelor” BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Nici nu se ştie cine din România a mandatat construcţia acestei conducte separate faţă de cele existente care aduc în zonă gaz rusesc. Mai mult, s-a şi trecut repede repede la construcţia ei, care implică, printre altele, şi subtraversarea Dunării! De mirare nu este, pentru că se apropie momentul în care este posibil să treacă în exploatare şi gazul din largul Mării Negre, care trebuie să ajungă musai… în Austria.
Oricum este cazul doar al gazului exploatat în largul Mării Negre de către OMV, căci de acela ce va fi eventual exploatat de Lukoil sau Exxon nu se ştie nimic, întrucât, potrivit reglementărilor de la Bruxelles, concesionarul îl poate duce unde doreşte din mijlocul mării, neavând nicio obligaţie să aprovizioneze România sau măcar să îl transporte prin România. E tare, nu?! Colonialism curat!
Ce mai vrea în aceste condiţii OMV de la România? Păi, foarte simplu: ne luminează în chestiune formularea cu ”predictibilitatea fiscală şi legislativă”. Cu alte cuvinte, ca România să nu schimbe cumva redevenţa! Acum – adică, mai bine zis de peste 12 ani încoace – aceasta este derizorie. Jenant de derizorie! Culmea este că, tocmai în perioada din urmă, în condiţiile preţurilor scăzute ale petrolului pe plan mondial, importanţa redevenţei a crescut. OMV este obişnuită, însă, cu profiturile din primii ani după preluarea Petrom. La început, o simplă eliberare a Petrom de căpuşele româneşti a trecut imediat compania de pe pierderi pe profit. Și OMV a realizat în fiecare an câştiguri nete fabuloase, de la egalul la dublul întregii sume pe care a plătit-o pentru cumpărarea Petrom. Și vorbim de profiturile oficial raportate, căci în România companiile străine raportează doar o mică parte din profiturile efectiv realizate! Deci, OMV şi-a scos şi mama banilor investiţi în Petrom!
De ce ”dezîncăpuşarea” eliberatoare n-a fost făcută chiar de proprietarul iniţial al Petrom, adică de statul român, nu este deloc un mister. Înstrăinarea Petrom a inaugurat nu doar o etapă colonială în istoria României, dar şi un alt proces nefast, poate cel mai nefast dintre toate: în loc să fie distruşi hoţii, s-a ales să fie distrus statul! Dacă nu era distrus statul, România poate nici nu ajungea o colonie, care să trebuiască a-şi cumpăra de la alţii propriile resurse pentru a avea acces la ele. Ar fi interesant un studiu în legătură cu ce s-a ales România din aşa-numita ”privatizare” a Petrom.
Redevenţele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. După aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat măcar cineva să le schimbe?! Nu! Când a preluat şefia guvernului în2012, dlPonta şi-a inaugurat mandatul – stupoare! – cu o vizită la Viena. Nu s-a ştiut de ce! După numai câteva luni, când s-a intrat în 2013, s-a constatat de ce. Nu a mai fost pregătită, după cum se spusese, nicio nouă redevenţă pentru anul următor 2014 când expirau cei zece ani! Acum, ne aflăm în 2016 şi, nu peste mult timp, vom intra şi în 2017! Noul şef al OMV vine la Bucureşti în vizite succesive şi cere ”stabilitate fiscală”. Adică, sărăntoaca Românie, pe cheltuiala ei şi pe seama resurselor poporului ei, să nu cumva să procedeze la vreo suplimentare a redevenţelor. Probabil se invocă vremurile grele, preţurile scăzute deocamdată la petrol pe plan mondial. Nu contează că Petrom a fost factorul care a propulsat de fapt OMV de ani şi ani, ajungând să cântărească în companie mai mult decât restul companiei înseşi. De altminteri, cine să mărească redevenţa şi cu cât?! N-a făcut-o neastâmpăratul Ponta care, de când nu mai este prim-ministru, se dă mare apărător al intereselor naţionale, măcar mai mare decât a fost mentorul său politic Adrian Năstase, cel ce a înstrăinat Petrom către OMV! De la cine să aşteptăm miracolul? De la neamţul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloş? Ajută-ne, Doamne!
Autor: ILIE ŞERBĂNESCU
sursa: cotidianul.ro
Europa: stat-națiune politic (I)
Nobilitas romană, stăpâna politică în epoca celor trei războaie punice, nu exista în dreptul public. Dar în toate cazurile Statul se reduce la o minoritate având instincte de om de stat și reprezentând restul națiunii în lupta istorică.
Declinul Occidentului – Oswald Spengler
Statul unitar, Europa unitară
Aristotel, Rousseau și mii de alți visători au imaginat societăți sudate de concordie, grupate sau adunate laolaltă din motive de afinități așa-zis culturale, religioase, rasiale, identitare.
Alte tradiții intelectuale, sau mai exact conceptuale, estimează că gestionarea discordiilor este cea care constituie fundamentul politicii istorice, ceea ce englezii numesc ”policy”, prin opoziție cu lumea destul de detestabilă a frustrărilor și a ilegalităților, adică a ceea ce tot englezii numesc ”politics”.
Această distincție capitală nu există, din păcate, în vocabularul limbii franceze.
Machiavelli, Hobbes țineau de a doua școală. Mai aproape de noi, Ortega y Gasset, Bertrand de Jouvenel – el a fost pentru o scurtă perioadă de timp mentorul lui Doriot – Jean Baechler și cu mine. Și alți câțiva puțini pesimiști activi.
Trebuie, deci, în ceea ce privește discordiile, a le întâmpina, a le stăpâni, a le încadra, reprima, înăbuși, a le pune în evidență. Lucididate și voluntarism.
Imperium și Dominium
Spinoza, după Hobbes și Locke, a descris bine zonele de competență respective ale lui Dominium și Imperium.
Imperium-ul ne spune care sunt obligațiile și ceea ce ne este interzis. Invers, Dominium-ul conține libertățile acordate cetățeanului, dintre care principala rămâne libertatea de opinie, foarte precară în acest moment.
Țin de Dominium alegerile din muzică, gastronomie, religie, arte, credințe în valori chiar puerile, expresiile unor fantasme așa-zis ”identitare”.
Întreaga viață privată și alegerile sale sunt fie garantate, fie permise, fie tolerate în grade diverse în cadrul principiului Dominium-ului. Garantate atâta vreme cât aceste alegeri nu pot în niciun caz să interfereze, să perturbe, să amenințe ceea ce Imperium-ul a permis de la început.
Imperiul roman s-a construit pe principiul dualității Imperium-Dominium. Apoi creștinismul a apărut, iar odată cu el, intoleranța și confuzia genurilor. Lucrul acesta a fost evident cu catharii, cu anabaptiștii și alți furioși și mai ales cu acest sinistru și sângeros imbecil numit Calvin, la Geneva – un copil a fost public decapitat pentru că și-a permis să-și lovească părinții. Era prețul indicat în Biblie.
Lucrul acesta se întâmplă când fantasmele religioase penetrează și murdăresc Imperium-ul.
Imperium-ul va fi laic.
Ceea ce ține de Imperium necesită o putere totală, implacabilă, niciodată atinsă de ezitare sau slăbiciune.
Nu se guvernează fără gulaguri și fără spânzurători.
Puterea trebuie să fie sigură pe sine, fecundă pentru a construi, a organiza, a crește. Uneori ea trebuie să fie surdă.
După caz, trebuie să știe să fie generoasă sau implacabilă, crudă sau blândă, să știe să uite sau să nu uite. Dar trebuie prin chiar esența sa să fie mereu echitabilă.
Statul-națiune politic opus ”statelor” rasiale, religioase, lingvistice
Națiunea politică, concepută la începutul unui Imperium puternic, face să trăiască împreună mulți oameni diferiți, oameni care păstrează toate libertățile afectate în câmpul lui Dominium.
Națiunea politică este voința unui mare destin în comun, voința unui mare plan, proiectat asupra viitorului.
Este o gesellschaft în vederea puterii.
Statele religioase, rasiale, lingvistice, dimpotrivă, nu pot reuși decât unități foarte mici tribale, mereu ridicole, uneori paranoice: flamanzii, croații, armenii, valonii, bascii, corsicanii și alte zeci pe care nu le mai amintesc. Mici grupuri intolerante, de nivel primar de instrucție, sufocante, ”machos de bistrouri”, atunci când nu sunt gangsteri de drept comun camuflați în ”politicieni”.
Aceste triburi sunt închistate într-un trecut mitic, pretins glorios. Ei reprezintă timpul care s-a oprit. Reprezintă multitudinea anarhică a unor gemeinschaften.
În Noua Guinee, acum cincizeci de ani, sute de triburi vorbeau sute de idiomuri.
Se merge, în acest stil, în Europa, cu 4000 de ani înapoi. Europa se degradează, se parcelează, pentru a deveni un fel de Noua Guinee.
Geometria acestor ansambluri tribale vrea ca ele să fie identice între ele din toate punctele de vedere. Aceeași rasă, aceeași religie, aceleași fantasme, același dialect, aceeași mitologie.
Cu necesitate aceste grupuri sunt de foarte mici dimensiuni.
Ele se condamnă de unele singure să iasă din Istorie.
La începutul secolului XXI statele cu mai puțin de 400 sau 500 de milioane de indivizi vor fi eliminate din Istorie.
Actualmente, Franța reprezintă unu la sută din populația mondială. Flandra natală unu la mie.
De aici înainte, bancherii cartaginezi de pe Wall-Street pot cu ușurință să manipuleze triburile europene, indigenatul european.
Julius Cezar nu avusese, în definitiv, nicio dificultate în fața galilor divizați.
Cea mai mare măgărie pe care mi-a fost dat s-o citesc în anii din urmă este cea a ”Europei celor o sută de drapele”.
Triburile de atrebati, menapi, eburoni, nervi, treveri, sicambri au fost supuși de Cezar și de Roma.
Aproape anual Cezar prezida marea adunare a șefilor gali cărora le cerea grâu, subsidii și trupe auxiliare… cumva cam cum practică astăzi NATO. Corpul expediționar francez în Irak?… trupele auxiliare ale Wall-Street-ului și Pentagonului reunite! Senegalezii în serviciul Tel-Aviv-ului.
Statele de mari dimensiuni, singurele care vor supraviețui în secolul XXI, vor trebui cu necesitate să fie politice și cu necesitate să reprime, să strivească, să netezească, să eradicheze toate tendințele către identitatea ”rasială”, lingvistică, religioasă care ar interfera în Imperium. Numai Statul-națiune politic permite construcția unor mari state, istoric autonome, libere. Hobbes spunea, cu pertinență: ”Libertatea este putere”. Puterea zilelor noastre, pentru noi, este o Republică Imperială ținând de la Dublin la Vladivostok, în structurile unui Stat unitar, centralizat.
Ca Republica ”una și indivizibilă” a iacobinilor.
Flamanzii și croații nu vor fi niciodată liberi, ei sunt destinați să sfârșească în grădinile zoologice, în marile Disneylanduri unde îi vor amuza pe turiștii japonezi, americani, indonezieni, chinezi. Cei slabi și cei care vorbesc fără încetare nu vor fi niciodată oameni liberi. Nu mai mult decât imbecilii congenitali.
Doctrine ale puterii și ideologii contestatare
Politica geme de șarlatani; ei reprezintă 95% din acest sector, din piață.
Știți cu certitudine despre șarlatanii care trăiesc sau somnolează în cadavre istorice: de Gaulle, Jaurès, Mussolini, Jeanne d’Arc, Hitler.
Nu puteți întrezări pe șarlatanii potențiali.
Pe cei care ar dori să tragă din nou foloase ilegale.
Sunt ideologii Corsicii libere, ai Croației independente, ai Armeniei singure, ai Cataluniei suverane, ai Flandrei înfloritoare, ai Valoniei radioase.
Toate aceste fantasme țin de ideologia contestației; ele nu pot pretinde o legătură cu concretul, cu realitatea.
Imaginați-vă că am face ce doresc independentiștii corsicani.
Bun, iată, îi autorizăm să devină un stat recunoscut la ONU (sic).
Unu: se repatriază în insulă corsicanii care trăiesc în Franța.
Doi: se traduc în corsicană toate cărțile de fizică, de chimie, de medicină, de metalurgie… (cu ce bani?).
Trei: pentru a găsi bani ar trebui să ne prostituăm la Coca sau Pepsi, chiar la Marlboro.
Corsica va deveni un pământ al prostituției, ca și Cuba înainte de Castro. Corsica va deveni un super Las Vegas.
Realizăm apoi că insula independentă Corsica nu are nimic de-a face, niciun minut măcar, cu o doctrină a puterii destinată să răzbată asupra realului, asupra concretului.
Aceste ideologii de contestație au desigur multă atractivitate emoțională, impact asupra plebei; ca și horosocopul, religiile, fotbalul, tombolele, loteriile, foiletoanele de doi bani de la televiziune, berea și alocația de (fals) șomaj.
Pentru a distinge o ideologie de contestație de o doctrină a puterii trebuie ca ele să fie supuse unei simulări de preluare reală a puterii.
Doctrinele puterii sunt istorico-logice: Imperiul European cu structură unitară poate practica, dacă este nevoie, autarhia economico-industrială, poate plăti sateliți, își poate permite armamentul unui război al stelelor, poate finanța cercetarea științifică fundamentală.
Toate lucrurile pe care Franța nu le mai poate face după 1962, după pierderea Algeriei. Toate lucrurile pe care Corsica, Flandra, Moldova sau Armenia nu le pot concepe niciun minut măcar.
Viitorul acestor ”triburi libere”? Integrarea în Clubul Mediteranean, vânzarea către Pepsi-Cola, plantarea de tutun pentru Marlboro sau transformarea în alte Disneylanduri.
Ideologiile contestației trebuie denunțate fără încetare; ele fac masele să fie și mai imbecile.
La cine acasă se face războiul?
Cei puternici fac inexorabil războiul la alții casă. Franța rapid unificată printr-o voință dinastică, favorizată de o geografie evidentă și ajutătoare, a făcut mai multe secole războiul și a făcut ravagii mai întâi în Italia, apoi în Germania… Cine dintre voi cunoaște ororile războiului de treizeci de ani?
Franța, Spania, Anglia au terminat, încă de la începutul secolului al XVI-lea, procesul reunificării lor.
Invers, Italia va aștepta până în 1861 iar Germania nu se va desăvârși decât plecând din 1871.
Tratatul de la Westfalia, conceput de Richelieu, executat de Mazarin, a menținut la modul ”machiavelic” divizarea Germaniei. Voi vorbi despre asta mai departe.
Actualmente, tratatul NATO joacă același rol de supunere socială și degradantă față de Europa pe care l-a jucat tratatul de la Westfalia, în mâinile Franței, de la 1648 la 1871, față de Germania.
Uzura istorică a Franței a început la Waterloo în 1815. Bonaparte a ratat Europa (cu sistemul său de vame), la fel ca și Hitler (cu sistemul său rasial și îngust-național). Franța a fost invadată în 1815, în 1870, 1914, 1940.
A început războiul la ea acasă. Se terminase războiul de treizeci de ani la alții acasă.
Mai departe, voi consacra un capitol sistemului Kleinstaaterei al Germaniei de ieri, al Europei de astăzi.
Nu există mai nefaști și mai stupizi ”colaboratori ai americanilor” decât ideologii, șarlatanii ”Europei celor o sută de drapele”.
Simbolul nașterii Romei
Roma, Prusia și Franța lui Robespierre, printre altele, și mai ales Statele Unite, constituie, ilustrează, reprezintă bine națiunile născute dintr-o voință politică de a se uni pentru a-și croi un destin. Voința unui viitor în comun spre deosebire de patriotismele retrospective.
Plutarh ne descrie nașterea Romei.
”…Romulus s-a ocupat de edificarea orașului. El a făcut să vină din Etruria oameni care l-au învățat ceremoniile și formulele pe care trebuia să le respecte ca și pentru celebrarea misterelor. Ei au săpat un șanț…
Acolo s-au pus premisele tuturor lucrurilor de care ne folosim în mod legitim ca bune și în mod natural ca necesare.
La sfârșit, fiecare a aruncat un pumn de pământ din țara de unde venise; după care s-a amestecat totul laolaltă. S-a dat acestui șanț ca și universului numele de mundus. Apoi s-a trasat în jurul șanțului, în formă de cerc, incinta orașului…
Fondatorul a pus o lamă de bronz plugului… El a fost urmat de oameni care au avut grijă să arunce în interiorul incintei toate bucățile de pământ pe care le-a ridicat plugul și să nu lase niciuna în afară… linia trasată marchează conturul zidurilor…”
Dicționarele școlare ne confirmă de asemenea că Romulus a trasat pe Palatin o brazdă, viitoare centură, și l-a ucis pe Remus care o trecuse în derâdere. Suntem de acord cu Romulus.
Noțiunea de Imperium se născuse.
Roma, și mai târziu Prusia, au avut ca prime populații refugiați, exilați, urmăriți, reprobați.
Adversitatea le va procupa inteligența Conceptului de Stat Politic.
La început, oameni diferiți veniți din toate părțile și deciși să-și construiască o patrie.
Pentru lectorul francez căruia i se adresează acest articol, reamintesc că Franța ilustrează la perfecție construirea unei unități la început, pornind de la o disparitate.
Unitate politică la începutul unei mari disparități rasiale, lingvistice, culturale.
Soissons, Beauvais, Amiens, orașe istorice belgiene după De Bello Gallico. Să avem încredere în Julius Cezar; este o sursă serioasă. Mai târziu Franța îi va îngloba pe flamanzii din Lille și Dunkerque, pe germanii din Alsacia, pe italienii din Nisa (?), italienii din Corsica (?), catalani, basci, normanzi, bretoni.
Marii regi ai Franței au făcut, cu acest material disparat, o adevărată națiune, perfect desăvârșită de Robespierre și Bonaparte pe baza sfaturilor lui Sieyès.
Statul unitar francez reprezintă Statul desăvârșit. Ar fi greu să se facă ceva mai bun.
Modelul politic al Statului-Națiune este cel care trebuie utilizat pentru a face mâine Marea Națiune Europeană de la Dublin la Vladivostok. O republică cu destin imperial.
George Soros e dat de gol din Israel: Ce face cu banii în politica din SUA/
Ies la iveală amănunte neştiute din campania pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Se pare că miliardarul George Soros se implică masiv pentru a o sprijini pe candidata democrată, Hillary Clinton. Jurnaliştii de la Jerusalem Post au scos totul la iveală.
Jurnaliştii susţin că omologii lor din SUA au ignorat scurgerea unor informații din e-mailurile miliardarului George Soros, deținător al Fundației pentru o Societate Deschisă, informații scoase la lumină de grupul hackerilor activiști, DCLeaks – LISTA misterioasă cu ONG-urile finanțate de Soros pentru ‘manipularea alegerilor’/ Cine este sursa. Prin OSF (Open Society Foundation), Soros a finanțat, cu miliarde de dolari, organizații non-profit din SUA și din restul lumii, în ultimii douăzeci de ani, potrivit unui articol publicat de jpost.com.
”Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 de milioane de dolari unor grupuri care lucrează la campania electorală a lui Hillary Clinton din noiembrie, transformându-l astfel în cel mai mare donator. Presa americană și-a arătat deja sprijinul pentru Hillary Clinton, ceea ce ar justifica de ce povestea a fost îngropată.
Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice. O mare parte din informații erau deja cunoscute public. Finanțarea masivă a lui Soros pentru grupurile din partea stângă a politicii din SUA, dar și din restul lumii, a fost documentată de mai bine de zece ani. Pentru că multe dintre detalii erau cunoscute, lipsa unei priviri de ansamblu echivalează cu a nu vedea pădurea de copaci. Informațiile scoase la lumină de DCLeaks reprezintă o dezvăluire majoră pentru că expun „pădurea” rețelei finanțărilor lui Soroș. Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomanică a proiectelor filantropice ale lui Soroș. Niciun colț al Pământului nu rămâne neafectat de eforturile acestuia. Nicio zonă politică nu rămâne neatinsă.
Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.
Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile. Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.
Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor. Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.
Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție. Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori. În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere. Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor. Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.
Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise. În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt. Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe. Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.
În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei. În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic. Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile. În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.
Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului. DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor. Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile,” mai spun jurnaliştii de la Jerusalem Post.
Gabriel Zamfirescu, Redactor
sursa: stiripesurse.ro
Kompromat la Isărescu
Cine pune în pericol independenţa Băncii Centrale?
Alina Mungiu-Pippidi, una dintre mamele-surogat ale societăţii civile, şi Lucian Croitoru, consilierul etern al Guvernatorului, au scris recent două texte în care identifică sursa şi mobilul atacurilor din ultima vreme la adresa BNR: politicienii care vor să pună în cui independenţa instituţiei. Argumentele lor merită analizate deşi, ambii par să urmărească decredibilizarea vocilor critice.
Alina Mungiu-Pippidi identifică un “kompromat” la adresa lui Isărescu în ultimul său editorial din România Curată (“Kompromatul bine făcut”). Termenul, aşa cum explică autoarea, provine din Rusia, unde la începutul anilor ’90 nu se mai puteau ridica cu japca oamenii de pe stradă, trebuia păstrată aparenţa democratică. Aşa că li se înscena câte ceva incomozilor. “Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conţine şi nişte elemente de securism pur: folosirea de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că poliţistul te opreşte pe şosea, îţi deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist şi face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent)”. Alina Mungiu-Pippidi enumeră succint detaliile kompromatului la Mugur Isărescu şi încearcă mai pe larg să-i descifreze motivaţiile. “Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic?”; “Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituţia performează? Singuri şi le produc”; “A greşit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine şi că este o soluţie alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El aşa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opţiunile, de la mai mulţi experţi, şi să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales”; “Experţii nu sunt niciodată de vină (dacă nu îşi vând opinia) şi a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid şi pierde vremea DNA. Cine câştigă din defăimarea la toate orele şi pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze şi să controleze instituţia” (sublinierea autoarei).
Rezumând, deşi nu găseşte partea de “securism pur” (înscenările cusute cu aţă albă) din kompromatul la adresa lui Isărescu, Mungiu-Pippidi schiţează câteva coordonate ale campaniei negative la adresa acestuia (acuză că ia prea mulţi bani, că l-a sfătuit greşit pe Băsescu când cu tăierea salariilor şi pensiilor) şi identifică şi motivaţiile celor care stau în spatele kompromatului – politicienii care vor să politizeze şi să controleze instituţia, răpindu-i aura sa independentă câştigată cu greu sub Mugur Isărescu.
Ei bine, surprinzător sau nu, la o concluzie asemănătoare ajunge şi consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, în articolul “Cum a ajuns BNR să joace rolul unui partid la putere în lupta politică” publicat pe siteul hotnews.ro şi pe blogul instituţiei, opiniibnr.ro.
Ce spune pe scurt Lucian Croitoru? În momentele în care avem guvern politic, structura Consiliului de administraţie al BNR reflectă raporturile de putere din Parlament, iar critica opoziţiei este oricum focalizată pe Guvern. În momentele în care avem Guvern tehnocrat, forţele politice nu prea au spre cine îşi orienta energiile demolatoare dintre vechii adversari, aşa că se vor concentra spre specialiştii apolitici.
Deoarece modelul „partidele din opoziţie critică permanent partidele de la guvernare” este suspendat pe perioada în care există un guvern tehnocrat, partidele sunt nevoite să găsească noi teme şi instituţii pentru a fi criticate în locul partidelor înseşi şi a duce critica la nivelul potenţial, cel puţin pe anumite probleme.
Banca centrală şi, în legătură cu aceasta, sistemul bancar, ale căror politici sunt oricum greu înţelese de publicul larg şi de politicieni, precum şi guvernul de tehnocraţi, devin în mod necesar ţinte ale criticii. Banca centrală va continua să fie criticată cu preponderenţă tot de reprezentanţii partidelor care au fost în opoziţie înainte de numirea consiliului de administraţie al băncii centrale. Aceasta se întâmplă deoarece în Consiliul de administraţie al băncii domină membrii numiţi de partidul care a fost la putere, adică de adversarii politici. Mai mult, guvernatorul sprijinit de toate partidele şi votat în unanimitate, aşa cum am arătat, devine el însuşi un bun candidat pentru critică, şi va fi criticat în special de partidele care au fost în opoziţie la momentul numirii Consiliului de administraţie de către Parlament.
În schimb, guvernul de tehnocraţi va fi criticat cu preponderenţă de partidul care a fost la putere. Pe de o parte, acesta are puţine beneficii din criticarea Băncii centrale, iar pe de altă parte, el este cel care a fost nevoit să cedeze puterea în favoarea guvernului tehnocrat. Şi în cazul Băncii centrale, şi în cazul Guvernului tehnocrat, criticile se vor intensifica pe măsură ce momentul alegerilor se apropie.” subliniază Croitoru. Cu alte cuvinte, critica la care este supusă conducerea BNR în aceste momente face parte doar din specificul jocului politic, nu e ceva foarte serios, tot aşa se întâmpla dacă activitatea sa era perfectă. Toţi politicienii caută ţapi ispăşitori şi ţinte facile când se apropie Campania. Iar tehnocraţii din Guvern şi BNR servesc de minune la asta, cu menţiunea că PNL-ul va critica mai mult BNR (vezi deputatul Zamfir cu legea dării în plată sau Lucian Isar, liberal prin…alianţă) iar PSD-ul se concentrează mai mult pe Guvernul tehnocrat.
Această teorie e mult mai subtilă şi scoate de sub lupa publicului motivele reale de critică limitându-le la ping-pong-ul uzual de campanie, cu acuze exagerate sau nefondate.
Trăgând linie, pe de-o parte avem politicienii (nenumiţi) care vor să controleze BNR-ul, să-i ciuntească independenţa şi din acest motiv o critică pentru a-i slabi poziţia, iar pe de altă parte avem tot politicienii care critică Banca Centrală ca exerciţiu de campanie, pentru că n-au o ţină mai bună în partidele cu care concurează în timpul unei guvernări tehnocrate. Cum politicienii au o imagine dezastruoasă în rândul opiniei publice, să legi doar de politicieni resorturile criticilor aduse instituţiei, e cât se poate de eficient. Compromite mesagerul (chiar dacă acesta nu e corect identificat) când nu poţi demonta mesajul-e o strategie veche de când lumea.
Cu toate astea, niciunul dintre cei doi autori nu demontează (şi nici măcar nu enumeră) principalele reproşuri la adresa Băncii Centrale sub actuala conducere. Să le enumerăm noi încă o dată:
-Falimentele bancare de la începutul anilor ’90 petrecute cu BNR sub înţeleapta conducere a domnului Isărescu. Bancorex, Bankcoop, Albina, Dacia Felix, etc
-Tolerarea asocierii CEC-FNI la începutul anului 2000, respectivul parteneriat aducând un val uriaş de noi “investitori” în fond, gata să doarmă linistiţi că doar era principala bancă de stat în schemă.
-Pasivitate în ceea ce priveşte apariţia şi proliferarea băncilor populare tot în perioada de glorie a FNI-ului. Abia după un val de falimente a apărut legislaţia care să descurajeze fenomenul.
-Hiperinflaţia anilor ’90 care a fost cauţionată de conducerea BNR. Deşi sursele acesteia erau preponderent politice, domnul Isărescu a ales să urmărească doar fenomenul, încurajând populaţia să economisească mai departe în lei, în locul unei demisii dezaprobatoare.
-Relaxarea normelor de creditare pe vârful bulei speculative din anii 2007-2008. Aprobarea creşterii raportului rată/venituri de la 30-35% în cazul unui credit ipotecar la 60-70% a adus noi recruţi pentru falimentele personale care vor prolifera după 2009.
-Comportamentul iraţional de a creşte dobânzile la lei pe vârful crizei financiare, ducând spre faliment multe afaceri autohtone.
-Contribuţia la contractarea împrumutului de la FMI prin care se salva pielea băncilor care umflaseră bula creditului din România, acestea primind de urgenţă o bună parte din rezervele minime obligatorii blocate la BNR iar golul proaspăt din visteria Băncii Centrale fiind ocupat de grosul împrumutului de la instituţiile financiare.
-Lobby-ul agresiv făcut în favoarea sectorului bancar şi în defavoarea clienţilor acestuia, persoane fizice sau mici antreprenori. BNR s-a opus constant apariţiei unei legi a falimentului personal, unei legi a conversiei împrumuturilor din valută în lei sau a legii dării în plată (ocazie cu care oficiali ai Băncii Centrale au ameninţat iniţiatorii şi cu DNA…)
-Păstrarea a 60% din aurul românesc în străinătate în condiţiile în care argumentele care au dus la expedierea sa acolo nu mai stau în picioare acum (s-a invocat la un moment dat costurile ridicate cu depozitarea în ţară şi nevoia de diversificare a plasamentelor purtătoare de dobândă-vezi raportul BNR din 2002, dar în prezent se plăteşte custodie pentru aurul păstrat afară şi nu se mai încasează nicio dobândă pentru că nu se mai fac plasamente la entităţi private).
După cum vedeţi, n-am pomenit nimic nici de salarii, nici de consilierea privind tăierea salariilor şi pensiilor în 2010 iar lista este, chiar şi în lipsa acestor reproşuri, destul de lungă… Să ceri ca cineva să-şi asume răspunderea pentru acest lung şir de scăpări nu înseamnă că vrei să anulezi independenţa Băncii Centrale (de altfel, independenţa instituţiei s-a manifestat mai mereu doar în raport cu interesele debitorilor, mai niciodată în raport cu interesele băncilor din România), ba dimpotrivă – abia după ce aceste erori nu vor mai fi posibile putem vorbi de un supraveghetor independent al sectorului bancar şi nu de un agent de lobby al acestuia.
SURSa: coldniuz.ro
Autor Cristian Dogaru
S.U.A., jos „mâna” de pe România (XIV)
Ziarişti sub acoperire de… propagandişti!
Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi, o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarele la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru… O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise” (J. Swintan, decanul ziariştilor din America, la banchetul din 1953 de la New York Press Club).
Nu ar fi posibil ca arhitecţii noii ordini mondiale să-şi vadă visul cu ochii, în procesul americanizării mentalităţilor colective, dacă presa nu s-ar supune „noilor directive” ale slugilor lui Antihrist! Dar ansamblul presei, finanţat din punga globalistă, s-a raliat stăpânului din umbră fără prea multă crâcnire şi, în dispreţul propriilor principii fondatoare, a abandonat propagandistic spiritul de loialitate faţă de oameni şi, de aceea, astăzi asistăm la o manipulare din ce în ce mai uşor de sesizat, ieftină şi dispreţuitoare!
De exemplu, este regretabil că în S.U.A., în contextul prăbuşirii dubioase a Turnurilor Gemene, Presa de peste Ocean nu a făcut nimic ca să stăpânească avalanşa de absurdităţi proferate de oficialităţi, să despice „firul” evenimentului în patru şi, ţinând cont de consecinţele dramatice, să informeze cât mai corect opinia publică! Iar ca înjosirea publicului american să fie dusă până la capăt,indiferent de evenimente, fostul preşedinte al CBS News a afirmat că „treaba noastră este să dăm oamenilor nu ceea ce ei vor, ci ceea ce decidem noi că ar trebui să aibă” (R. Salent), în vreme ce fondatorul CNN a numit creştinismul ca fiind „religia învinşilor” (T. Turner), iar unii s-au sesizat sub pretextul că presa americană este controlată de evrei (vedeta R. Sanche de la CNN, cineaştii Mel Gibson, Oliver Stone etc)! De altfel, aşa cum se va vedea în continuare, nu doar mass-media americană este aservită minciunilor propagandei oficiale a Mafiei masonice! La fel stă situaţia şi în alte părţi ale lumii, în special acolo unde S.U.A. şi-au extins influenţa dominatoare, cum ar fi Europa. Că astfel stau lucrurile ne-a demonstrează cel mai faimos şi premiat ziarist german, U. Ulfkotte (de la Frankfurter Allegmeine Zeitung). Acesta, spre stupefacţia breslei ziariştilor de pretutindeni, a avut sinceritatea să mărturisească deschis: „Am devenit cetăţean de onoare al statului american Oklahoma. De ce? Pentru că am scris pro-americani. Am fost cumpărat de C.I.A. (a fost plătit timp de 17 ani – n.a.), ca toţi ceilalţi (…) C.I.A. controlează global reţelele mass-media, pentru provocarea unui nou război mondial”! Iată aşadar că presa, ca principală „armă” în aria complexă a dezinformării, nu numai că a fost „plasată” ca a patra putere în stat, de nimeni aleasă, dar a şi fost orientată să practice jocuri murdare care nu au nimic de-a face nici cu deontologia profesională şi nici cu minimul respect faţă de cetăţeni. Ni s-a demonstrat de altfel şi la noi, în România, că libertatea Presei este o iluzie de tip american când, în 2014, la Ambasada S.U.A. din Bucureşti, secretarul de stat american V. Nuland vorbea cu „patos” despre felul cum S.U.A. sprijină „libertatea (presei – n.a.)… esenţială pentru calitatea democraţiei din România”, deşi comisese imprudenţa de a invita la conferinţa de presă doar partea pro-americană a ziariştilor autohtoni! Ei bine, tocmai aceşti ziarişti români privilegiaţi sunt cei care, vânzându-şi conştiinţele, răspund „întocmai” în faţa unor patroni americani sau asociaţi – de la Trustul Pro, Prima, Realitatea, Evenimentul zilei, Adevărul, România liberă etc – care, deşi au statut de privaţi… finanţaţi de stat, au în realitate misiunea de a domina opinia publică românească şi de a infirma tot ceea ce este rusesc, antieuropean şi antiamerican! Şi oare ce ar mai fi de spus, despre felul abject în care este pervertită conştiinţa românilor, dacă singura Televiziune de întindere naţională, necontrolată de evrei, a rămas Antena? Mai are sens să ne mai întrebăm cum de am ajuns în situaţia ca românii majoritari să îi voteze la conducerea ţării pe minoritari? Eu zic că nu! Iar vina o poartă şi acei ziarişti români care, niciodată traşi la răspundere de cineva, şi-au pus în stil american stiloul în slujba lui Antihrist. Scopul unora ca aceştia, banii, este atât de bine sesizat de marele istoric american R. Epperson: „Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru etichete sociale, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor… În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă… Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice, diavoleşti, care a început cu secole în urmă”. Fără comentarii!
Prof. Costel NEACȘU
sursa: justitiarul.ro
Fermierii o duc rau ,pentru ca samsarii globali si regionali merg mana in mana cu bancile si corporatiile care mulg România si se îmbogăţesc pe spinarea amaratilor
Statul cheltuie pentru el şi pentru corporaţii şi bănci, nu pentru populaţie. Două treimi din PIB, adică vreo 80 de miliarde de euro intră în buzunarele băncilor şi corporaţiilor străine, iar din restul fură cei aflaţi la putere. Din ce mai rămâne se plătesc salariile bugetarilor, ajutoarele sociale, pentru sănătate, învăţământ etc. Bancile si corporatiile privatizeaza profiturile si nationalizeaza datoriile, dupa care dau vina pe statul social si cheltuielile cu protectia sociala. Numai că în cazul nostru noi nu suntem o putere occidentală care exploatează o colonie, ci o colonie care este exploatată de puterile occidentale. Corupţia este mecanismul de bază al capitalismului, fără de care nu ar putea funcţiona! Pe lângă profiturile pe care firmele străine le obţin cu ajutorul filialelor din România, multinaţionalele scot bani de la aceste subsidiare practicând transferuri care, de cele mai multe ori, sunt extrem de mari. Bugetul Statului Român este păgubit, an de an, de existenţa unor companii care raportează pierderi uriaşe.Multinaţionalele marchează profitul în ţara de origine, sau în paradisuri fiscale, iar în România nu plătesc impozit pe profit căci raportează că nu scot profit, nu sunt în faliment şi nici măcar în insolvenţă.Pierderile suferite de economia românească pe seama acestor hoţi în ultimii ani se ridică la mii de miliarde de euro. Multinaţionalele şi băncile care operează în România scot anual din ţară zeci de miliarde de euro şi la stat contribuie cu mai nimic.România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Americanilor le plac trucurile ieftine din categoria „să-i prostim pe proşti”.
Să luăm un exemplu mai vechi: americanii au fost beneficiarii morţii lui Ceauşescu care a fost executat de către agenţii lor din România, dar (culmea tupeului!) ei doresc ca românii să perceapă execuţia lui Ceauşescu ca o crimă comisă de Rusia.
România şi-a pus resursele pe tavă acelor mari companii străine,contra unor redevenţe minuscule. Este acesta comportamentul unui stat independent, care îşi urmăreşte interesul strategic? Nu, este comportamentul unei colonii, din păcate! Un start dezastruos pentru România…
Având în vedere acest start, este clar că marile companii americane, având în spate administraţia de la Washington, nu au intenţia de a negocia cu guvernanţii de la Bucureşti, ci de a-şi impune voinţa în faţa acestora. Şi îşi impun această voinţă. Şi pretenţiile.
Economie de piaţă reală? Să fim serioşi! Când corporaţiile americane dictează cine vinde şi cine cumpără, la ce preţ, când întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt azvârliţi cât colo de pe piaţă, când ne este blocat accesul la o piaţă tradiţională-cea din est-nu mai avem o economie de piaţă reală, ci avem o economie dirijată de bunul plac al celui mai tare!
Transparenţă şi încredere ca între parteneri egali… Cu cine? Cu americanii? Cine crede asta este un naiv! Americanii sunt “excepţionali”, nu se consideră egalii nimănui! Ei se consideră stăpâni ! Cei ce visează un parteneriat cu aceştia nu au decât două opţiuni: fie devin supuşii, fie ajung duşmanii lor! Iar transparenţa şi încrederea nu vin decât din partea supuşilor! Din partea stăpânilor nu vine decât negura secretului şi a confidenţialităţii!
Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.
Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.
În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).
Dezvoltare economică? Ştim deja ce înseamnă asta: dominaţia transnaţionalelor, în mare parte americane. Dezvoltare socială? Este vorba de o polarizare socială, din ce în ce mai accentuată. Vor fi două mari grupe de oameni: cei “care au”, în număr mic versus marele număr al celor care “nu au”. În acest sistem, ai dreptul la sănătate, învăţământ, cultură etc numai dacă îţi permiţi să plăteşti! Dacă nu…toţi dau din umeri!
Iar statul de drept, ce stă în centrul “generoasei oferte” americane, va fi releul prin care deciziile Washingtonului vor fi aplicate fără şovăire în “spaţiul mioritic”. Fireşte, restul va decurge de la sine…
B-
Domnilor creştini de pretutindeni, nu mai practicaţi “comerţul neprihănirii”, al cârpelilor (Matei 9/16-17); În zadar îi cereţi uneori iertare, alteori pocăinţă, milă, dragoste, ori… Să ascultăm de Isus, care nu s-a văicărit nimănui, şi ne-a învăţat să mâncăm suferinţa pe Pâinea vieţii! Să ne botezăm in Moartea lui Purificatoare (pre moarte călcând), căci TOŢI suntem socotiţi neprihăniţi, fără pomeni, taxe, lumânări, fără faptele Legii! Noi doar să ascultăm de El, să urcăm în El, prin naşterea din nou, şi pe El să-L întronăm in fiecare celulă,simţire,gândire, vorbire si faptuire ,căci numai Isus vine in şerpăria omului, plin de Har şi de Adevăr; DOAR prin El, eu pot totul, numai în Hristos; Dar nu omul poate totul, ci El, căci nimic bun nu locuieşte în omul vechi! Până şi cele mai bune fapte sunt ca o cârpă mânjită…
De aceea nu putem face nimic bun, dacă umblam despărţiţi de El. Numai El poate face totul foarte bine -si eu prin El, dacă sunt Una cu El, dacă respir, mănânc Painea vietii şi dacă beau Apa vie. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos (Gal.2-21)
Aşadar, să dăm afară tot ce avem, căci pacatul locuieşte în omul sclavagizat,nenăscut din nou .Să-L întronăm pe acela care face totul foarte bine .Sa-l pastram integru-integral, pentru suveranitate şi prioritate, ca să pulseze în tot ce facem prin El, şi pentru El, căci nu eul omenesc, ci El este Totul Totului Tot, inclusiv iertare, credinţă, pocăinţă, atotputernicie…! “Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” (Iov 42/2)
Adevărat este că pot totul în Hristos, dar nu eu pot, ci Harul Lui Dumnezeu, care s-a îndurat să locuiască în omul născut din nou. Nici un om nu poate fi bun, iertător, iubitor, blând, milos… ori biruitor contra păcatului, dacă omul nu se goleşte de sinele infect, pentru a fi spălat şi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii. Numai înhămat cu Isus la Jugul biruinţei,al Invataturilor Dumnezeiesti- când îi spunem muntelui de păcate de Sângerarea Cristică,muntele plonjează în marea uitării!
Fiecare om poate lupta şi învinge orice păcat, numai împreună cu Isus, căci El, i-a zdrobit capul la Golgota si i se predă,imediat,cand aude de Sange Dumnezeiesc!; El duce greul crucii,dacadin iubire,din dragoste si respect fata de El, ne inhamam la jugul poruncilor Lui. Oricând vine cu o poftă, imagine, sau cu un gând rău, ispititorul, sau oamenii lui, din start trebuie dat pe mâna Invingatorului-Cuvântului (Isus), cum ne învaţă în Matei 4/4-11.
Nu sfinţii, preoţii sau creştinii -nimeni din tot universul n-a luptat contra păcatului până la sângerare! Orice Ostaş al lui Isus trebuie să se lepede de sine, astfel încât, satan să nu aibă pretext, să nu –l aibă la mână cu nici o umbră de păcat. Să-şi poarte crucea împreună cu Isus, să nu se dea jos de pe ea, pentru a se bălăci iarăşi în mizeria păcatelor, precum scroafa nepocaită… şi să se comporte până la capăt ca Isus, înarmat cu “arsenalul Duhovnicesc”.
“Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2/21) Dacă nu înnecam firea adamică, prin botezul în moartea lui, (Rom.6) pentru a scăpa de orice urmă demonică; Dacă nu ne este scârbă de păcat, precum lui Iov, dacă nu devenim alergici, precum Pavel -fată de păcătuire; Dacă nu zdrobim în picioare păcatul cu moartea Lui pre moarte călcând, nu putem scăpa de orice poftă, curvie, viclenie, răzbunare şi de celelalte “arme” demonice, descrise în Gal. 5/20
Asemenea plăceri de o clipă, sunt nişte mizerii care nu se merită fardate, păstrate nici o clipă, fiindcă sunt mai toxice decât toate dejecţiile lumii la un loc. Aceste urâţenii, boli, minciuni, preacurvii, hoţii, certuri, viclenii, neiertări, infecţii demonice, virusează pe orice om care nu se naşte din nou. Dacă nu rămânem în Isus, în învăţătura, în graţia şi pe Calea Lui; Dacă El nu este lăsat să domnească suveran şi nu-i dăm prioritate în tot ce facem cu simţirea şi trăirea; Dacă nu urâm păcatul şi nu ne lipim tare de Bine să devenim Una cu El, nu-l putem ajuta pe păcătos; Dacă nu iubim pe Creator şi nu ne dăruim total Lui; Dacă nu-l întronăm pe El să domnească în locul batjocoritorului nimicitor, care împărăteşte în inima omului neinnoit, nu-i putem strivi coada păcatului, deşi El i-a zdrobit capul la Golgota.
Tot ce fac cu gândul şi cu fapta, nu eu făptuiesc, ci Harul Lui care lucrează prin mine şi Eu prin el. Dar nu eu, căci “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal 2/20)…
“În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Gal.6/14) Numai prin botezul în moartea cristică scap de eul infectat şi umplut cu plinătatea păcătuirilor şi mizeriilor cosmice… Numai prin sângerarea Lui, prin Transfuzia Cristică,sunt golit de sine, spălat şi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii… “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Mat.5/3)
Pot totul, numai dezbrăcat de sine, dacă rămân în El, plin cu nădejdea Slavei, cu Isus- întronat în omul născut din nou. Căci” toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” (Gal 3/27), nu ca Adam care s-a îmbrăcat cu scuze şi frunze. Orice faptă “bună” face omul, în ea pulsează păcătuirea.” Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Gal 2/16)
Este adevărat că “pot totul ÎN Isus, care mă întăreşte”, dar nu eu pot, ci Harul lui Dumnezeu, care locuieşte în mine, prin naşterea din nou (Ioan, cap.3)… Căci eu ” nu sunt decât praf şi cenuşă.” (Gen, 18/27)
Nici un om care nu se umple cu Plinătatea lui Dumnezeu, nu poate face nimic bun. Singurul care face totul foarte bine este numai El (Gen.1/31). Nu omul este vrerea, înfăptuirea, Biruinţa, Iubirea, Iertarea, Întruparea… Isus este Totul… El este Dragostea care iartă totul, ajuta, acopere totul-(1 Cor, 13/1-13). Eu nu pot face nimic bun, pentru că eu-ul este plin cu toate curviile, hoţiile, mizeriile, bolile şi urâţeniile care au otrăvit sângele omenesc. Până şi cele mai bune fapte ale “mironositilor” sunt ca o haină mânjită (Isaia 64/6). Noi suntem morţi în păcatele, în plăcerile de o clipă ale celui viclean. Numai El este Viu şi lucrător şi, doar împreună numai cu El pot face totul foarte bine.” Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.
Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, că mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da…” (Ioan 15/4-14)
Pot totul în Hristos, dacă devin Una cu El, adică –daca îl respir, îl mănânc şi îl beau. Căci Isus, este Pâinea vieţii, plămădita din toate Bunătăţile şi Frumuseţile Dumnezeieşti. Aceasta Paiine dă putere, iertare şi viaţa veşnică, dacă bem şi mâncăm Trupul lui zămislit din Sfaturi şi porunci Dumnezeieşti. De El să ascultăm, căci numai în El primim iertare, mântuire, veşnicire.Pe El să îl urmăm pană la capăt
” Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: “Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”
Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu că mâna pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”” (Ioan 6/51-58)
Pentru ca omul a devenit una cu lumea şi zace mort în păcatele lui, cu atât mai mult, miliardele de oameni, din orice neam- născute din nou , pot deveni Una cu Domnul, pentru veşnicire, dacă nu se mai lipeşte de doamna lume… Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. (1 Cor.6-17)! “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos
Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe… pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucura împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Cor.12/12-17)
Să ne topim de ruşine, pentru că, după ce, în repetate rânduri, nu l-am băgat în samă, după ce l-am cazat în ieslea cu fân, şi azi, încă refuzăm ecoul cutremurător: “Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat?…!” (Îs.50/2). Să nu uităm că El, când a auzit strigătul de disperare al Poporului Evreu l-a salvat. Cât nu este prea târziu, acum, când păcătuirea a ajuns la culme, toate popoarele să reverse strigăte şi lacrimi amare, ca să ni se audă strigătul sus.
Oricine vrea, poate primi nu doar toiagul lui Moise, ci şi Crucea, dar şi pe Acela care este şi Dragoste, şi voinţă, şi înfăptuire, şi iertare, şi bunătate, credinţă, şi pocăinţă şi biruinţa veşnică, şi… tot ce este mai Bun în univers. Isus nu poate coexista în om cu minciunitorul acestei lumi. Aceştia nu au nimic în comun. Numai prin moartea Cristică poate fi golit omul umplut de gunoierul universului cu toate urâţeniile şi răutăţile cosmice, descrise în 2 Tim. 3/2-5), Gal 5/20, Rom.1-29-31 si poate fi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii
Cine nu îl detronează, se lasă înjugat la toate relele, răutăţile, suferinţele şi nedreptăţile mortale, batjocorit, sclavagizat de pofte, gusturi, preacurvii, certuri, viclenii şi minciuni.” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Mat.11/28-30) El, pentru a-l urma cu fidelitate, ne-a nivelat drumul crucii, a ridicat păcatul lumii, a zdrobit capul tuturor răutăţilor, a pironit pe cruce zapisul cu toate acuzaţiile noastre, a făcut de ruşine autorităţile şi căpeteniile lumii în fata Cerului, Universului şi a pământului… şi ne oferă şi nouă onoarea să îi zdrobim sub picioarele noastre coada păcatului, acum când, nelegiuirea omenirii şi-a atins vârful.
Dacă sângele de animal de pe uşile evreilor i-a protejat de atacul nimicitorului, cu atât mai mult Sângele Dumnezeiesc, dăruit gratis prin Transfuzia Cristică ne protejează, ne învie, vindecă, ne înfiază şi ne ajută să primim cu bucurie, cu plăcere, orice suferinţă pricinuită de cel rău:” Pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.” (1 Tes.3/3)
“Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut că un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce
De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru că, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi va da, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Fil.2/5-13)
Noi să împărţim suferinţa cu El, să administrăm Dumnezeieşte Darul şi Harul Său, să rămânem în El, pentru ca şi pe El să-l păstrăm în noi, şi să aducem multă roadă. Căci pentru rodirea, salvarea, iertarea şi biruirea noastră a sângerat Isus. Sănătatea, prosperitatea, viaţa nostra trăita din belşug este ascunsă cu Isus în Dumnezeu şi, numai în Isus ne binecuvântă cu un potop de binecuvântări duhovniceşti. Noi doar să pătimim cu plăcere împreună cu El, căci El, deja a luat asupra Sa durerile, a purtat toate suferinţele noastre pe cruce, pentru ca noi să înfăptuim, să putem intrupa totul Dumnezeieşte,NUMAI in El. Să-i permitem Mijlocitorului din noi, căci numai El poate să-şi reverse din noi Mireasma Biruinţei asupra suferinţei -pina la marginile pământului.
“Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru că, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” (1 Petru 4/1-2)
C) Unii creştini îi pupă (din an în Paşte) imaginea Creatorului, iar alţii îi înlocuiesc idolatria cu vorbăria, dar eu vă spun: Domnul merită să fie sărbătorit clipa de clipă, nu prin cheltuirea banilor,ci prin rastignirea eului! Slujbaşii lumii, intenţionat, compromit totul, să umple oamenii cu false învăţături, cu taxe, datini, tradiţii, pomeni, idolatrii, pentru a-l înlocui pe Dumnezeu cel viu şi infinit, cu unul pictat, fotografiat, cartonat, mut şi surd, ca să înrăiască pe oamenii (Rom.1/18-32) peste care să aducă pe “salvatorul” Anticrist şi potopul Apocaliptic…
Pentru că voi îl aveţi că tată pe diavol, (Ioan 8/44) naşteţi-vă din nou din Sămânţa Dumnezeiască, (Ioan, cap.3/5)… Tatăl, care este Una cu Fiul şi Duhul Sfânt, nu are nevoie de darurile noastre, aduse de mâini pline cu sângele păcătuirilor. El nu doreşte moartea păcătosului sau însângerarea mielului, ci a venit să ne aducă înjunghierea “berbecului” din sinele infectat de cel rău… El aşteaptă de la noi zdrobirea inimii umplută cu răutăţile uzurpatorului viclean şi să –i aducem rodul buzelor noastre, dar, mai ales, aşteată sa-i aducem trupurile ca nişte jertfe vii (Rom.12) “Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Dacă vom continua sărbătorirea Domnului (că până acum),ne vom mânca mai rău decât şacalii, căci “Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuit.” (Matei 10/21-22)
Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –(Îs.1/11-17)
Domnilor creştini de pretutindeni, care aveţi inima împărţită şi umblaţi cu un ochi privind la Domnul şi cu altul la Doamna “lume”! Dacă ziceţi că sunteţi în Isus şi El este în voi, de ce nu trăiţi precum a trăit Isus,” divorţat” de amanta lume… (1 Ioan 2/6 etc) De ce nu-l ubiti pe El, nu pe ea? De ce nu vă lipiţi tare de Bine? Acum, când sunt vremurile de pe urmă, aşa aşteptaţi întâmpinarea Mirelui? De ce n-o rupeţi cu păgânătatea? De ce nu vă faceţi Una cu Domnul, nu cu Doamna Amantă! Nu vă ajunge dezmăţul? Va ajunge destrăbălarea! Isus caută oşteni (mieluşei), pentru a-i înrola în Armata Famenilor! Nu mai treceţi nepăsători pe lângă lumea care zace în cel rău (Ioan, cap.5/19)
“Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţa împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginită bogăţie a harului Sau, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Dacă ştim că Enoh a umblat (300 de ani) pe pământ cu Dumnezeu, noi de ce umblăm-ticsiţi cu uzurpatorul-gunoierul pustiitor, plini cu gânduri viclene, răutăcioase? Şi Isus a umblat cu Dumnezeu (Ioan 3/2) şi s-a făcut Una cu moartea noastră, pentru ca prin botezul in moartea Lui să ne umple cu Plinătatea Dumnezeiască, pentru a nu mai fi omorâţi de globaliştii care vor sânge de creştini, de la care-spun ei- se trag toate relele şi lipsurile omenirii!…
De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2/1-22)
Hotia,minciuna-fesenia are picioare scurte…Clotilde Armand către Ciolacu: „Recuperez fiecare leu pe care l-aţi furat de la cetăţenii Sectorului 1!”
Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, are o reacție usturătoare la adresa PSD, după ce Marcel Ciolacu a susținut că are informații, conform cărora Daniel Tudorache ar fi câștigat alegerile, pe numărătoarea polițiștilor.
„Șeful PSD spune că am pierdut alegerile. După ce toate instanțele de judecată din România au decis că eu sunt primarul ales al Sectorului 1, s-a trezit dl. Ciolacu, la câteva luni de la hotărârea judecătorească definitivă, să arunce încă un fake news, la Televiziunea Publică.
Părerea lui este că fostul primar diamant a câștigat alegerile din Sectorului 1. Atunci când un PSD-ist spune asta, înseamnă că este exact pe dos.
Sunt atât de disperați cei din PSD, că i-am decuplat de la contractele cu banii publici că nu mai știu ce să inventeze. Și folosesc acest caz pentru a nu desființa secția specială de execuție a magistraților, creată de Dragnea și Tudorel Toader.
Dle. Ciolacu, am o veste tare tristă pentru dvs. și restul pesediștilor: vin după voi și n-am să vă las în pace până nu recuperez fiecare leu care l-ați furat de la cetățenii Sectorului 1. Și credeți-mă că am să vă găsesc. Pe toți”, a scris Armand.
Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că reprezentanții coaliției de guvernare vor desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție pentru că această să nu finalizeze anchetă cu privire la alegerea primarului de la Sectorul 1, adăugând că, în urma renumărării voturilor a reieșit că Daniel Tudorache a câștigat alegerile.
„Au cerut desființarea SIIJ. Au ieșit magistrații și au spus că e cea mai mare prostie această desființare a SIIJ. A boicotat-o și domnul Predoiu și actualul ministru, să nu funcționeze, că să demonstreze că nu are eficientă. (…)
După ce magistrații, CSM, au dat un aviz negativ, domnul ministru a zis că va apela la Comisia de la Veneția, așteaptă răspuns de la Comisia de la Veneția. După două săptămâni, domnul ministru a zis – mergem cu inițiativa în Parlament pe repede înainte, nu mai așteptăm avizul Comisiei de la Veneția.
Ce aflăm în seara asta? Ancheta de la SIIJ, pentru că șeful biroului electoral de sector era un magistrat și ancheta e dusă de către SIIJ, aflăm că de fapt doamna Clotilde a pierdut alegerile. (…)
Mai sunt 220 de saci de numărat, dar trendul electoral este unul foarte clar, domnul Tudorache a câștigat alegerile și atunci, în momentul în care se desființează SIIJ, se desființează și această anchetă”, a spus Ciolacu, la TVR1.
El a adăugat că PSD va strânge semnături pentru organizarea unui referendum și pentru organizarea de alegeri la Sectorul 1.
„Presupun că doamna Clotilde nu e bolșevică, ca pe timpul lui Stalin, nu contează cine votează, contează cine numără, își va da demisia. Va pleca. SIIJ nu se va desființa până ancheta va fi finalizată”, a afirmat el.
Operațiunea Coronavirus funcționează mână în mână cu Agenda Nanotehnologiei…
![Distribuie!by “Agenda nanotehnologiei – care implică amplasarea unor senzori minusculi, a unor dispozitive și mașinării măsurate în nanometri în interiorul trupului uman – ia avânt odată cu actuala falsă pandemie, numită de unii Operațiunea Coronavirus. Numeroase articole din media alternativă pun în discuție posibilitatea ca vaccinurile împotriva COVID să încorporeze […]](https://i2.wp.com/www.dir.org.ro/wp-content/uploads/2021/04/nanotehnologie.jpg?resize=550%2C250&ssl=1 "Operațiunea Coronavirus funcționează mână în mână cu Agenda Nanotehnologiei")
Dincolo de toate acestea, dedesubturile sunt și mai cutremurătoare. Conspiratorii Noii Ordini Mondiale (NOW) nu numai că au planificat această înșelătorie a așa-zisei pandemii cu zeci de ani în urmă, ci au planificat în paralel și agenda nanotehnologiei. Acum, odată cu criza COVID, cele două agende se îmbină, cu implicații sinistre pentru umanitate.
Acest articol prezintă o analiză sumară a agendei nanotehnologiei și a stadiului actual în care aceasta se află, fiind deja prezentă în produse precum vaccinurile. Agenda nanotehnologiei se află deja într-un stadiu foarte periculos pentru unamitate, cu mult mai avansat decât își dau seama majoritatea oamenilor.
Un studiu din 2008 conturează planul pentru construirea unei arhitecturi hardware nanorobot
O lucrare de cercetare din 2008, intitulată Nanorobot Hardware Architecture for Medical Defense (Arhitectura hardware nanorobot pentru apărare medicală) analizează în detaliu modul în care dispozitivele nanotehnice, cum ar fi nanoroboții, ar putea fi utilizate în diverse scopuri, precum „apărarea medicală” și „controlul epidemiei”. Studiul oferă detalii despre o „platformă integrată și arhitectură hardware pentru aplicarea nanoroboticii în controlul epidemiei, care ar trebui să permită prognosticul in vivo în timp real al infecției cu risc biologic”. Ideea este să plasăm nanotehnologie în trupurile noastre, iar aceasta să comunice în timp real prin rețeaua Smart 5G pentru a oferi informații intime autorităților despre noi.
Prezentăm în continuare unele citate din studiu:
„În mod normal, pentru zonele aflate în calamitate publică sau în zone de conflict, absența apei potabile, a oricărui tip de combustibil, electricitate și lipsa de turnuri pentru comunicații în rețea, inclusiv telefonie prin cablu și wireless, este o realitate. Într-o astfel de situație, infrastructura disponibilă este departe de a fi ideală pentru a permite funționarea unor laboratoare medicale cu analize precise și rapide. Pentru astfel de situații, nanoroboții integrați cu nanobiosenzori pot ajuta la transmiterea informațiilor în timp real, folosind telefoane mobile internaționale pentru transmisia fără fir a datelor prin comunicații prin satelit. De fapt, nanoroboții ar putea deveni un dispozitiv clinic eficient și puternic pentru a oferi o monitorizare biomedicală prețioasă, atât pentru soldați, cât și pentru populația civilă.”
Observați modul în care autorii recunosc că există o dublă utilizare a nanotehnologiei (pentru militari și pentru civili) care, de obicei, conotează un sistem de arme cu multiple utilizări. În acest caz, ei deghizează scopul mai profund (supravegherea încorporată) cu scopul superficial (o aplicație medicală):
„Din momentul infecției, unele boli contagioase pot prezenta primele simptome după câteva ore, după o săptămână sau după mai mult timp, cum ar fi ani sau chiar decenii. Înseamnă, de exemplu, că atunci când autoritățile publice au observat infecția la o persoană contaminată, prezentând simptome externe, virusul a avut suficient timp să se răspândească în cercul de prieteni și colegi de lucru ai victimei infectate. Între timp, acei colegi răspândesc virusul la rândul lor, și așa mai departe, într-un cerc de lanțuri catastrofale. Utilizarea nanoroboților cu nanodispozitive încorporate pentru controlul epidemiei în timp real, ca laborator încorporat într-un cip, poate fi utilă pentru a evita contaminarea gravă la scară largă a populației. ”
Prin fragmentul de mai sus, autorii încearcă să ne convingă că un pericol potențial al contaminării și, în special, al răspândirii unui anumit virus, este un motiv suficient pentru care să vă supuneți la agenda nanotehnologiei și, mai mult, să încorporați nanotehnologie de bunăvoie în propriile trupuri. Promotorii acestei conspirații împotriva umanității apelează la conceptele de contaminare în masă și la teoria răspândirii necotrolabile a virusurilor; cu toate acestea, mai ales de când a început înșelăciunea COVID, un număr de curajoși cercetători independenți și medici pun la îndoială aceste idei, care întăresc modelul actual de afaceri al industriei medicale a pilulelor și vaccinurilor.
„Am implementat o arhitectură a nanoroboților care să îi facă pe aceștia capabili de a analiza fluxul sanguin, vizând modificările biochimice față de semnale patologice. Progresele reale ale tehnologiilor fără fir, ale dispozitivelor nanoelectronice și ale utilizării acestora în implementarea nanoroboților, aplicate pentru controlul epidemiilor, ilustrează ce tehnologii putem dezvolta în viitor pentru monitorizarea sănătății în timp real. Abordarea pentru monitorizarea in vivo a concentrațiilor chimice din trupul uman ar fi necesar să se aplice și în alte domenii.”
Acest fragment expune limpede agenda de monitorizare continuă a populației. Nu vor mai fi necesare aplicațiile de pe telefoanele mobile; planul cel sinistru este de supraveghere în masă, in vivo (care are loc direct într-un organism viu).
Sunt multe alte fragmente semnificative în această direcție în studiul citat. Iată încă unul:
„Frecvențele cuprinse între 1 și 20 MHz pot fi utilizate cu succes pentru aplicații biomedicale, fără a provoca afecțiuni.”
Implică oare această afirmație ideea că dacă frecvențele sunt mai mari de 20MHz, cum ar fi în intervalul 30-100 GHz folosit de 5G, există pericolul unor afecțiuni ale trupului uman?
Un studiu din 2017 arată că nanotehnologia este deja prezentă pe scară largă în vaccinuri
Invazia insidioasă a nanotehnologiei este deja o realitate și în practică, nu numai în teorie. Nu se pune problema: „vor folosi nanotehnologia în vaccinuri”. Aceasta deja se petrece.
Acest studiu italian din 2017 intitulat New Quality-Control Investigations on Vaccines: Micro- and Nanocontamination (Noi controale de calitate asupra vaccinurilor: contaminări cu micro și nanotehnologie) detaliază o serie uimitoare de nanocontaminanți din vaccinuri, inclusiv particule din plumb, cadmiu, ceriu, fier, titan, nichel, zirconiu, hafniu, stronțiu, tungsten, aur, argint, platină, antimoniu, bismut și aluminiu. Studiul (care analizează 44 de mărci diferite de 15 vaccinuri comune) afirmă că acești contaminanți sunt „non biodegradabili și non biocompatibili” , că includerea lor „nu este declarată” și că prezența lor este „inexplicabilă”.
Studiul oferă prezumția de nevinovăție atât industriei farmceutice cât și organizațiilor care o controlează, atunci când conchide: „Ipoteza noastră este că această contaminare este neintenționată, deoarece se datorează probabil componentelor poluate sau procedurilor proceselor industriale (de exemplu, filtrări) utilizate pentru a produce vaccinuri, neinvestigate și nedetectate de producători. Dacă ipoteza noastră este corectă, o inspecție atentă a locurilor de muncă și cunoașterea deplină a întregii proceduri de preparare a vaccinurilor ar permite probabil eliminarea problemei.” Cunoscând însă contextul agendei de microcipare și de inserare de nanotehnologie în trupurile oamenilor, putem avea în mod legitim și un cu totul alt punct de vedere.
Studiul relevă modul în care nanoparticulele inserate în vaccinuri pot interacționa cu trupul uman în moduri nefaste, care pot provoca efecte dăunătoare:
„… investigațiile au arătat că unele particule sunt încorporate într-un substrat biologic, probabil proteine, endotoxine și reziduuri de bacterii. De îndată ce o particulă intră în contact cu fluidele proteice, apare o nano-bio-interacțiune și se formează o coroană proteică. Nano-bio-interacțiunea generează un compus de dimensiuni mai mari, care nu este biodegradabil și poate provoca efecte adverse, deoarece nu este recunoscut de către organism. Figura 5 a-f prezintă exemple ale acestor nano-bio-interacțiuni. Pot fi văzute agregate (entități compozite stabile) care conțin particule de plumb în Meningitec, de oțel inoxidabil (fier, crom și nichel) și de cupru, zinc și plumb în Cervarix. ”
„După injectare, acele microparticule, nanoparticule și agregate pot rămâne în jurul locului de injectare formând umflături și granuloame … Dar pot fi transportate și de circulația sângelui, fără să putem ști care va fi destinația lor finală … Așa cum se petrece cu toate corpurile străine introduse în trupul uman, în special cele mici, și acestea induc o reacție inflamatorie cronică, deoarece majoritatea acestor particule nu pot fi degradate. Mai mult, efectul de coroană proteică … datorită unei nano-bio-interacțiuni … poate produce particule compozite organice / anorganice capabile să stimuleze sistemul imunitar într-un mod nedorit … Este imposibil să nu adăugăm că particulele de dimensiunea observată adesea în vaccinuri intră în nucleele celulare și interacționează cu ADN-ul … ”
„În unele cazuri, de exemplu, așa cum se petrece cu fierul și unele aliaje de fier, acestea se pot coroda, iar produsele de coroziune exercită o toxicitate care afectează țesuturile …”
Așadar, iată întrebarea pe care este necesar să ne-o punem: acești așa-numiți nanocontaminanți accidentali și periculoși sunt doar particule care afectează în mod dăunător sănătatea umană în numeroase moduri, sau sunt, totodată, nanosenzori care pot primi și transmite date către rețeaua inteligentă 5G?
Nanotehnologia se află în prim-planul cercetării de ultimă oră în domeniul vaccinurilor
Agenda nanotehnologiei este strâns legată de vaccinuri. De exemplu, acest studiu din 2019, intitulat Nanoparticle-Based Vaccines Against Respiratory Viruses (Vaccinuri pe bază de nanoparticule împotriva virusurilor respiratorii) prezintă așa-zisele avantaje ale vaccinurilor cu nanotehnologie:
„Vaccinurile convenționale bazate pe agenți patogeni vii atenuați prezintă un risc de revenire la virulența patogenă, în timp ce vaccinurile cu agent patogen inactivat duc adesea la un răspuns imun slab. S-au dezvoltat vaccinuri subunitare pentru a depăși aceste probleme. Cu toate acestea, aceste vaccinuri pot suferi de o imunogenitate limitată și, în majoritatea cazurilor, protecția indusă este doar parțială. O nouă generație de vaccinuri pe bază de nanoparticule a arătat un potențial mare de abordare a majorității limitărilor vaccinurilor convenționale și ale subunităților. Aceasta se datorează progreselor recente în ingineria chimică și biologică, care permit proiectarea nanoparticulelor cu un control precis asupra dimensiunii, formei, funcționalității și proprietăților suprafeței, ceea ce duce la o prezentare îmbunătățită a antigenului și la o imunogenitate puternică.”
În acest studiu, intitulat COVID-19 vaccine development and a potential nanomaterial path forward (Dezvoltarea vaccinului COVID-19 și o potențială cale de dezvoltare cu ajutorul nanomaterialelor) explică modul în care multe platforme de nanotehnologie vor fi incluse în vaccinurile viitoare:
„Abordările bazate pe nanotehnologie oferă soluții pentru problema transportării vaccinului către populații celulare adecvate și locații subcelulare … Vaccinul mARN de la Moderna se bazează pe o platformă de nanoparticule lipidice, dar există multe alte nanotehnologii emergente pentru administrarea vaccinurilor cu acid nucleic … Nanotehnologia din domeniul medical include nanoemulsii cationice, lipozomi, dendrimeri sau particule de polizaharide care au fost folosite pentru îmbunătățirea stabilității și transportării în trupul uman a vaccinurilor pe bază de mARN.”
Vaccinul împotriva COVID-19 finanțat de Bill Gates – unul dintre liderii Noii Ordini Mondiale și promotor al eugeniei – este un vaccin mARN care folosește nanotehnologia. Aceasta este valabil și pentru alte vaccinuri anti-COVID care sunt în curs de dezvoltare. Plandemia actuală este utilizată ca pretext pentru a grăbi injectarea populației globale cu vaccinurile nanotehnologice, care accelerează în cele din urmă un deziderat esențial al Noii Ordini Mondiale: agenda de microcipare umană.
Agenda implementării nanotehnologiei prin vaccinurile anti-COVID este „ascunsă la vedere”, la fel ca majoritatea planurilor satanice ale așa-zisei elite ce conduce din umbră planeta:
„Nanomaterialele joacă un rol important în toate aspectele proiectării, transportării și administrării vaccinurilor. Nanoparticulele permit prezența plurivalentă a antigenului și totodată stabilizarea acestuia în trupul uman după administrare; pot servi drept adjuvanți pentru a spori răspunsul imun și pot acționa ca purtători pentru livrarea țintită a antigenului.”
Concluzii cu privire la agenda accelerată a nanotehnologiei
Operațiunea Coronavirus este poarta de intrare în sinistra epocă a Noii Ordini Mondiale. COVID a fost scuza oferită de tirani pentru aproape fiecare restricție draconică impusă până acum și acceptată orbește de populația terfiată în urma propagandei crunte la care a fost supusă.
Acum, odată cu vaccinurile anti-COVID, care includ nanotehnologie, și cu planurile satanice de a face ca acestea să devină „cât mai obligatorii posibil” (potrivit premierului australian Scott Morrison), și administrate chiar de armată celor care nu vor să le primească de bunăvoie (așa cum se discută atât în SUA, cât și în Marea Britanie) este timpul ca oamenii să devină cât mai conștienți de ce implică cu adevărat agenda nanotehnologică – înainte să fie prea târziu.”[1]
SURSE
- https://yogaesoteric.net/operatiunea-coronavirus-functioneaza-mana-in-mana-cu-agenda-nanotehnologiei/
- Foto: Internet
Planul de mântuire al lui Dumnezeu
https://paginacrestina.wordpress.com/planul-de-mantuire-al-lui-dumnezeu/
Am hotărât să scriu această lucrare deoarece este necesar ca fiecare din noi să cunoaștem cum a gândit Dumnezeu Cel Atotputernic toate lucrurile pentru mântuirea omenirii. Mulți oameni pe acest pământ nu cunosc Mântuirea lui Dumnezeu și nici planul lui Dumnezeu pentru viața lor. Sper că lucrarea aceasta să aducă o undă de lumină în ceea ce privește felul în care Dumnezeu a lucrat și vrea să lucreze la viața omului.
Este necesar, încă de la început, să știm că Dumnezeu a inițiat planul Său de mântuire, pentru toți oamenii de pe pământ, indiferent de naționalitate, limbă, religie, sex sau culoare. Toți oamenii sunt chemați la planul Lui de mântuire, pentru că toți sunt păcătoși (Rom 3:23) „și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Iar pentru ca plata păcatului este moartea, (Rom 6:23), Dumnezeu, în dragostea Lui, a inițiat un plan de mântuire sau salvare pentru toți oamenii.
Este foarte interesant cum Dumnezeu nu cere omului nici un fel de plată pentru ca omul să fie salvat. El, în dragostea Lui, a plătit totul (Rom 6:23); cu toate acestea, multi oameni îl refuză pe Dumnezeu, alegând să ajungă în iad (Marcu 16:16; Apoc 21:8 )
Pentru a afla mai multe lucruri despre planul de mântuire al lui Dumnezeu, trebuie să răspundem la câteva întrebări:
A. Ce este sau ce înseamnă mântuirea?
B. Ce este un plan și de ce era nevoie de un plan de mântuire?
C. Cum definim planul de mântuire a lui Dumnezeu?
D. Ce implică acest plan în viața noastră, a oamenilor secolului XXI?
E. Cum pot să fiu mântuit? Ce trebuie să fac după ce sunt mântuit?
În timp ce vom încerca să răspundem acestor întrebări, Duhul lui Dumnezeu ne va descoperi și mai clar ceea ce avem de făcut, ca răspuns la planul lui Dumnezeu, conceput pentru toți oamenii. Să încercăm să înțelegem voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și să vedem unde ne este locul în acest plan de Salvare conceput de Însuși Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, încă din veșnicii.
A. Ce este sau ce înseamnă mântuirea?
Cuvantul „mântuire” are sensul de salvare sau răscumpărare; să vedem însă ce ne spune Biblia.
a. Necesitatea mântuirii
Ca să înțelegem necesitatea mântuirii, să privim putin în timp, înainte de crearea pământului, la îngerii lui Dumnezeu. Aceștia au fost creați (Ps:148:5 ) de Domnul Isus (Ioan 1:3) și, ca orice ființă creată, ei sunt obiectul judecății (1Cor 6:3).
Starea în care au fost creați îngerii, a fost cea de sfinți. Îngerii sunt nemuritori și nu se înmulțesc (Mat 22:30), ei sunt creaturi superioare omului, iar numărul lor este imens și sunt organizați într-o ierarhie : arhangheli, îngeri domnitori, conducători , heruvimi, serafimi. Lucrarea lor este de slujire, în relația cu Dumnezeu, în lucrarea Domnului Isus și în relația cu Biserica.
Am spus aceste lucruri ca să înțelegem mai bine de unde apare necesitatea de mântuire pentru oameni. În Ezechiel, capitolul 28:12-19, Sfânta Scriptură ne vorbește despre Satan sau Lucifer (în latină, purtător de lumină); el era de o frumusețe deosebită, având poziția de heruvim ocrotitor; din nefericire, el a vrut să fie independent și s-a umplut de mândrie din pricina frumuseții sale. Din acel moment, Diavolul sau Beelzebul (Mat 10:25) sau „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 14:30), domnul puterii văzduhului (Efes2:2), este dușmanul lui Dumnezeu, lucrând cu furie pentru a răsturna planurile lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu l-a creat pe om, Satan a intervenit în creația lui Dumnezeu, punându-și amprenta asupra omului prin faptul că l-a influențat să păcătuiască. Dumnezeu crease deja pe om după chipul și asemănarea Lui (Gen 1:27), din țărâna pământului (Gen 2:7); l-a pus în grădina Edenului, binecuvântându-l și pretinzându-i ascultare, la porunca de-a nu mânca dintr-un singur pom din grădina : ” Pomul cunoștinței binelui și răului”. Omul, influențat de Satan (Gen cap 3 ), păcătuiește, neascultând de porunca Domnului și mâncând din acest pom. În felul acesta, el va atrage pedeapsa asupra lui (Adam si Eva) și asupra tuturor oamenilor din toate timpurile, pedeapsă ce înseamnă moartea veșnică, adică despărțirea de Dumnezeu.
Mântuirea sau salvarea omului de la pedeapsa veșnică, a fost izvorâtă din Dumnezeu, din veșnicii, prin Domnul Isus Cristos, Fiul Său. Încă din Gen 3:15, Dumnezeu îi vorbește lui Satan despre rezolvarea mântuirii prin „sămânța ei” (adică sămânța femeii, cu referire la Domnul Isus), planul lui Dumnezeu fiind pregătit din veșnicii pentru omenire. Satan este realitatea malignă, întotdeauna ostil lui Dumnezeu și oamenilor lui Dumnezeu. Dar el a fost deja înfrânt, cum vom vedea mai târziu, prin viața, moartea și învierea lui Cristos aceasta înfrângere devenind evidentă și definitivă la sfârșitul veacurilor. Acum, înțelegând bine necesitatea mântuirii, să trecem mai departe și să privim la câteva înțelesuri ale cuvântului „mântuire” așa cum le găsim în Sfânta Scriptură.
b. Mântuirea în Vechiul Testament
Principalul cuvânt ebraic tradus prin mântuire este „yesa” și derivatele lui. Înțelesul de bază al cuvântului este „a duce la loc larg” (Ps 18 :36;66:12); chiar de la început, acest cuvânt are sensul metaforic de „libertate fără limite”, incluzând mijloacele prin care se realizează aceasta – adică, eliberarea de factorii care constrâng pe cineva și-l îngrădesc. Referirea aceasta se poate face la eliberarea sau salvarea de la o boală ( Is 38:20, v9), izbăvirea de un necaz (Ier.30:7) sau de dușmani (2 Sam3:18, Ps 44:7). În marea majoritate a pasajelor, Dumnezeu este autorul mântuirii. Astfel, Dumnezeu Își izbăvește turma Lui (Ezech 34:22), El Își scapă poporul (Osea13:10-14), nu este nici un alt Mântuitor în afară de El (Is 43:11), El este un loc de scăpare și Mântuitorul poporului Său (2 Sam 22:3). Marele exemplu normativ al izbăvirii mântuitoare a lui Dumnezeu, este Exodul (Exod 12:40-14:31). Izbăvirea din sclavia Egiptului, prin intervenția lui Dumnezeu de la Marea Rosie, a avut un rol determinant asupra întregii concepții ulterioare a lui Israel cu privire la natura și activitatea lui Dumnezeu. Astfel, noțiunea de mântuire s-a născut din exodul lui Israel din Egipt, eveniment care a fost marcat de faptele mărețe de izbăvire pe care Dumnezeu le-a făcut în istorie.
c. „Mântuirea” ca și „răscumpărare”
Ar mai trebui menționați și alți termeni, exemplu cuvântul din ebraică „soteria” cu înțelesul de „a răscumpăra”, ” a recupera un bun care a căzut în mâini străine”, „a cumpăra înapoi deseori prin efectuarea unei plăți”.
În vechime, răscumpărarea însemna eliberare de un rău prin plătirea unui preț. Este mai mult decât o simpla eliberare. Astfel, prizonierii de război pot fi eliberați prin plătirea unui preț numit „preț de răscumpărare”. În acest context moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerată „o răscumpărare pentru mulți” ( Marcu 10:45). Isus învățase pe primii creștini că „oricine trăiește în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34). În această idee, Pavel poate să se considere pe sine „pământesc, vândut rob păcatului (Rom7:14), vândut ca de către un stăpân de sclavi plin de cruzime. El le amintește creștinilor din Roma că, mai demult, ei fuseseră „robi ai păcatului” (Rom 6:17). Din alt punct de vedere, oamenii erau sub pedeapsa morții din pricina păcatelor lor (Rom6:23). Păcătoșii sunt sortiți morții. Oricum am privi lucrurile, lumea din toate timpurile se vede pe sine într-o căutare disperată a răscumpărării. Fără răscumpărare, robia avea să continue și pedeapsa cu moartea avea să fie dusă la îndeplinire. Crucea lui Hristos, văzută în acest cadru, este prețul plătit pentru eliberarea robilor și pentru a reda celor condamnați libertatea.
Termenul caracteristic din Noul Testament, echivalent cu răscumpărare, este apolytrosis, un cuvânt care, de altfel, apare relativ rar. Este întâlnit de 10 ori în Noul Testament, dar se pare că se mai găsesc opt alte apariții în întreaga literatură greacă. Acest lucru poate să exprime convingerea primilor creștini că răscumpărarea prin Isus este unică. Nu înseamnă așa cum au crezut unii, că ei înțelegeau răscumpărarea doar ca o „eliberare”. Pentru eliberare ei foloseau termenul „rhyomai”: scăpare. Dar apolitrosis înseamnă eliberare pe baza plătirii unui preț, iar acel preț este moartea reconciliatoare a Mântuitorului. Când citim despre „răscumpărarea prin sângele Lui” (Efes 1:7), sângele lui Cristos este, în mod clar, considerat prețul de răscumpărare.
Dacă privim și în Noul Testament la cuvântul „mântuire”, putem să înțelegem și mai clar ce cuprinde această noțiune.
d. „Mântuire” în Noul Testament
Dacă privim în Noul Testament la Luca 19:9, cuvântul „mântuire” poate să se refere ori la Însuși Domnul Isus Hristos, ca o personificare a mântuirii care îi oferă iertare lui Zacheu, ori la ceea ce este vizibil în urma transformării care a avut loc în viața vameșului. Domnul nostru folosește verbul „a mântui” și alte cuvinte înrudite, pentru a arăta, în primul rând, care I-a fost scopul venirii Lui pe pământ (Marcu 3:4, Luca 4:18, Mat. 18:1, Luca 9:56, Mat.20:28) iar în cel de-al doilea rând, pentru a arăta ce se cere din partea omului (Marcu 8:35, Luca 7:50, 8:12,13:24, Mat 10:22).
Mărturia pe care au depus-o alții cu privire la activitatea mântuitoare a Domnului este atât indirectă (Marcu 15:31), cât și directă (Matei 8:17). Dar nu trebuie uitat că, de asemenea, există și mărturia propriului Său Nume. (Matei 1:21-23)
Toate aceste mărturii, ne sugerează că mântuirea se găsește în Persoana și în lucrarea lui Hristos și, în special, în moartea Lui. Omul este mântuit prin acțiunea lui Dumnezeu în istorie, prin persoana Domnului Isus Cristos (Rom 4:25; 5:10, 2 Cor 4:10, 1Tim 1:15, 1 Ioan 4:9-10,14).
Cu toate ca nașterea, viața și lucrarea Domnului Isus sunt importante, accentul cade pe moartea și învierea Lui (1Cor 15:5), noi fiind mântuiți prin sângele care a curs la crucea Golgotei (Fp. 20:28, Rom 3:25;5:9, Efes.1:7 , Col 1:20, Evr. 9:12, Apoc 1:5). Când mesajul acesta este proclamat și oamenii îl aud și răspund prin credință, mântuirea pe care o dă Dumnezeu le este asigurată (Rom 10:8,14; 1 Cor 1:18-25).
Privind la cele discutate până aici, observăm că mântuirea, ca și acțiune, are nevoie de un agent care nu este altul decât Isus Cristos, persoana din Dumnezeu, Însuși Dumnezeu.
e. Agentul Mântuirii
În final, observăm că activitatea mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, este extinsă și adâncită în sensul că avem de-a face cu un agent special al acestei mântuiri, Mesia, Robul Domnului. Mântuirea implică un Trimis sau un Salvator, deși nu în mod necesar diferit de Iahve Însuși. Privind la cele discutate până acum putem trage concluzia, ca mântuirea omului este oferită de către Dumnezeu, în dragostea Lui cea mare, prin moartea și învierea Fiului Său Isus Hristos, la cruce la Golgota. Atunci, Satan a fost înfrânt și mântuirea omului a avut loc, salvarea și răscumpărarea omului fiind împlinită și plătită de către Dumnezeu prin Isus Cristos. Am privit la „mântuire” din perspectivă istorică, biblică, lingvistică, precum și la agentul mântuirii; haideți acum să privim la mântuire ca proces aplicat la viața omului:
f. Mântuirea ca proces aplicat la viața omului
În acest proces al Mântuirii sunt implicate toate trei persoanele din Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Exista trei cuvinte ce caracterizează ceea ce Dumnezeu face în procesul mântuirii: justificare, sfințire și glorificare; fiecare din aceste cuvinte se referă la un anumit timp respectiv trecut, prezent și viitor. Mântuirea este un act în trecut, un proces în prezent și o culminare glorioasă în viitor. Dumnezeu ne-a eliberat de sub pedeapsa păcatului, ne eliberează de puterea păcatului și ne va elibera de prezența păcatului.
1. Mântuirea este salvarea de sub pedeapsa păcatului sau justificarea, proces care a avut loc în trecut la cruce la Golgota, prin răstignirea Domnului Isus.
2. Mântuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea păcatului, sau sfințirea, proces care are loc în timpul vieții credinciosului sau în prezent (2 Cor 1:6, Fil. 1:6, Fil .2:12-13, 2Petru 1:5-11). Duhul Sfânt are un rol foarte important în procesul de sfințire, producând nașterea din nou (Ioan 3:3), când credinciosul devine copil al lui Dumnezeu, (Ioan 1:12), devenind o nouă creatură, ( 2 Cor. 5;17). Dumnezeu lucrează prin toate mijloacele ca să ne facă asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul Sfânt lucrează ca noi să avem o natură nouă, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16, 2 Cor 5:17).
Acest proces are loc după ce omul a primit pe Domnul Isus (Mântuirea), în viața lui; de acum, viața lui nouă este un proces al creșterii și maturizării în asemănare cu Domnul Isus. În mod real, puterea păcatului a fost zdrobită prin moartea și învierea Domnului Isus Hristos. Prin credință și noi putem intra în prezența acestei victorii.
3. Totodată, mântuirea este salvarea din prezența păcatului sau glorificarea, proces care are loc în viitor (Rom 13:11; Apoc 21:3-4;1 Ioan 3:2).
Scopul lui Isus pentru fiecare credincios este să ne prezinte înaintea Tatălui Ceresc (Efes. 5:25-27) și acest fenomen poate avea loc fie prin moartea biologică a credinciosului (2Cor.5:8), fie prin venirea Domnului Isus, când credincioșii vor deveni ca Domnul (1Ioan3:2), curățiți și desăvârșiți, bucurându-se de toate avantajele cerului ( Apoc 21:3-4).
Privind la rezultatul mântuirii în viața omului, este foarte important ca procesul mântuirii să penetreze și viața noastră, a fiecăruia dintre noi. Mântuirea este scopul lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Acum, înțelegând importanta mântuirii să trecem mai departe la următoarea întrebare, pentru a înțelege mai bine planul de mântuire al lui Dumnezeu: Ce este un plan și de ce era nevoie de un plan de mântuire al lui Dumnezeu?
B.Ce este un plan și de ce era nevoie de un plan de mântuire?
a. Nevoia unui plan de mântuire
Întotdeauna, pentru ca oamenii sa ducă la îndeplinire un scop pe care și l-au propus, trebuie ca, în prealabil, să-și facă un plan sau să aibă o viziune.
Să luam un exemplu: dacă vrem să ne construim o casă, trebuie ca, mai întâi, să ne facem un plan de lucru. În planul pe care-l vom concepe va trebui să ținem cont de banii care-i avem, de costul produselor și de alte detalii. După ce planul este făcut, când o să începem munca va trebui să ținem cont de toate detaliile din proiect, pentru ca lucrarea să fie dusă la bun sfârșit. Astfel că, va fi necesar să ținem cont de compoziția corectă pentru turnarea fundației, (cât ciment, câtă apă, cât nisip), pentru ca primul pas din proiect să fie dus la bun sfârșit. Se va trece apoi la faza următoare și anume, ridicarea structurii, adică a pereților, compartimentările necesare, conform proiectului, instalațiile și, în final, ultima faza, acoperișul. În tot acest timp, trebuie să ținem cont de ordinea de lucru din plan, altfel nu vom putea duce la bun sfârșit lucrarea care ne-am propus-o. Am vrut să dau acest exemplu, pentru a vedea cu cât mai mult Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu Înțelept, pentru a-și duce la îndeplinire scopul de-a face oamenii după chipul Sau, salvându-i din păcat, și-a făcut un plan de care oamenii trebuie să țină cont, pentru a fi mântuiți. Dumnezeu, pentru că este Atotputernic, ține cont de planul Lui pe care l-a trasat de-a lungul istoriei. Încă de la căderea omului în păcat, Dumnezeu îi descoperă omului planul Său cu privire la salvarea sau mântuirea omului, și nu numai omului îi descoperă acest plan ci chiar și lui Satan, cel care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Pentru împlinirea planului Său, lucrează Dumnezeu, îngerii, oamenii, universul întreg, natura, totul este la dispoziția lui Dumnezeu.
Este foarte important să cunoaștem planul lui Dumnezeu, pentru viețile noastre pentru a nu ne trezi ca, neținând cont de planul trasat de Dumnezeu, la sfârșitul vieții noastre, având o „casă șubredă” să nu beneficiem de mântuirea care ne-a pregătit-o Dumnezeu din veșnicii. Dumnezeu, în ințelepciunea Lui, a făcut acest plan din dragoste pentru noi oamenii, pentru a ne descoperi bunătatea Lui și pentru ca scopul Lui, de-a readuce din nou pe oameni la starea inițială (fără păcat), să fie împlinit. Dumnezeu este suveran în planul Lui și și-l duce la îndeplinire, indiferent de atitudinea oamenilor sau a diavolului și a îngerilor întunericului. Este bine de știut că omul are libertatea să aleagă mântuirea; depinde doar de atitudinea lui față de planul de mântuire trasat de Dumnezeu, să opteze pentru viață veșnică sau osândă.
b. Suveranitatea lui Dumnezeu în planul de mântuire
În Vechiul Testament este prezentat Dumnezeu personal, puternic, ca având un scop bine definit și ne asigură că, după cum puterea Lui este nelimitată, la fel de sigur este că ceea ce a hotărât Dumnezeu se va duce la îndeplinire (Ps 33:10 ; Is 14:23; 43:13; Iov 9:12; 23:13; Dan 4:35 ). El este Domnul fiecărei situații, Cel care hotărăște și îndreaptă toate lucrurile spre scopul pentru care le-a făcut (Prov 16:4 ) și Cel care inițiază orice eveniment, mare sau mic, începând cu gândurile împăraților ( Prov 21:1 ), cuvintele sau faptele premeditate ale oamenilor (Prov 16:1,9) și până la rezultatul unui sorț care ni se pare întâmplător (Prov 16:33). Prorocia lui Isaia, dezvoltă mai mult decât orice altă carte din Vechiul Testament conceptul că planul lui Dumnezeu este factorul decisiv în istorie. Isaia accentuează faptul că scopurile lui Dumnezeu sunt veșnice , că Iahve a planificat evenimentele prezente și pe cele viitoare cu mult timp înainte „de la început” (Is. 22:11; 37:26 ; 44:6-8; 46:10)
Biblia spune clar, încă din „protoevanghelia ” pe care o găsim în Gen 3:15 sau în promisiunea făcută lui Avraam (Gen 12:3), că Dumnezeu conduce istoria umană teologic, ca să-și ducă la îndeplinire planul Său cu privire la binele etern al omenirii.
În acest context, al revelației dintre Dumnezeu și istoria Vechiului Testament, se descrie faptul că Israel a fost ales de Dumnezeu să fie poporul cu care să facă un legământ, obiectul și instrumentul lucrării Lui de mântuire. Alegerea a fost nemeritată (Deut 6:7; Ezech 16 :1; ), fiind în întregime un act de bunăvoință. Ea a avut un scop, Israel fiind ales pentru un destin, pentru a fi binecuvântat și pentru a fi o binecuvântare pentru alte națiuni ( Ps 67; Is 2:2-4 ; 11:9; Zah 8: 20).
Din veșnicie, declară Pavel, Dumnezeu a avut un plan (prothesis) de a mântui biserica, cu toate că, în vremurile trecute, acest plan nu a fost cunoscut pe deplin (Efes 3:3-11). Scopul acestui plan este ca oamenii să fie înfiați ca fii ai lui Dumnezeu și să fie reînnoiți după chipul Domnului Isus Hristos ( Rom 8:29), iar Biserica, adunarea celor înnoiți în felul acesta, să crească și să ajungă la plinătatea lui Hristos (Efes 4:13 ).
Providența este definită în mod normal în teologia creștină ca o activitate neîntreruptă a Creatorului, prin care, din bunăvoința și mărinimia Lui fără margini (Ps 145:9; Mat 5:45-48 ), El susține creaturile Sale într-o existență ordonată (Fapt. 17:28; Col.1:17, Evr. 1:3 ), îndrumă și guvernează toate evenimentele, circumstanțele și acțiunile îngerilor și ale oamenilor (Ps 107; Iov 1:12; 2:6 ; Gen 45:5-8) și direcționează totul pentru a-și împlini scopurile Sale, spre slava Sa ( Efes.1:9-12).
c. Scopul planului de mântuire
De la căderea omului în păcat, Dumnezeu își aduce la îndeplinire un plan de răscumpărare. Acest plan pivotează în jurul celei dintâi veniri a Domnului Isus Hristos și va culmina odată cu reîntoarcerea Lui. Scopul Lui este crearea unei Biserici mondiale, în care evreii și neevreii să beneficieze de harul lui Dumnezeu în aceeași măsură (Efes 3:3-11) și, prin aceasta, să reîntregească cosmosul decăzut (Rom 8:19), sub stăpânirea lui Cristos, la cea de-a doua venire a Lui ( Efes 1:9-12, Filip 2:9). Prin domnia prezentă a lui Cristos și prin triumful Lui în viitor, prorociile din Vechiul Testament cu privire la împărăția mesianică a lui Dumnezeu (Is. 11:1-9; Dan 2:44; 7:13-27) sunt împlinite.
Tema care dă Bibliei un caracter unitar este întemeierea acestei Împărații de către Dumnezeu. Nici un dușman nu o poate zădărnici; El râde de cei ce se împotrivesc planului Lui (Ps 2:4) și folosește această împotrivire pentru a-și duce la îndeplinire scopurile (Fp. 4:25-28; Ps. 2:1). Punctul culminant al istoriei, va fi momentul când cei care se luptă împotriva lui Dumnezeu și a Împărăției Lui vor fi nimiciți, așa cum arată cartea Apocalipsei ( Apoc 19) .
d. Câțiva pași trasați în planul de mântuire al lui Dumnezeu
În primul rand, știm din ceea ce am discutat până acum, că Dumnezeu este suveran; cu toate acestea, în împlinirea planului Său, El se folosește de noi, oamenii, acțiunea noastră de cele mai multe ori fiind un răspuns la dragostea lui Dumnezeu.
În Biblie, vedem că nu Avraam L-a căutat pe Dumnezeu ci invers; nu Moise pe Iahve ci invers; nu David pe Dumnezeu ci invers; nu apostolii pe Isus ci invers. Când privim în Biblie, suntem tentați să ne mulțumim cu contemplația lui Dumnezeu; ne uităm la nemărginirea, dreptatea, sfințenia, dragostea Lui și, uneori, privind la El, pierdem din vedere faptul că Dumnezeu nu S-a ascuns de noi, ci El caută omul și-l dorește pentru Sine. Dumnezeu dorește părtășia cu copiii Lui. Dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit dar n-ar fi făcut nimic pentru noi, ar fi fost un Dumnezeu static . Privind în Biblie la acțiunile lui Dumnezeu – dincolo de caracterul Său – dacă dăm la o parte ideile preconcepute și-L vom lăsa să ne vorbească, vom observa că Dumnezeu este inițiatorul misiunilor, susținătorul misiunilor, sursa misiunilor, stăpânul misiunilor și scopul, ținta supremă a misiunilor. Dumnezeu, în ciuda păcatului, are aceeași dragoste pentru neamul omenesc. Aplicarea planului de mântuire nu pornește dintr-un faliment al omului, nici dintr-un plan rigid al stăpânului veșnic, ci izvorăște din dragostea Tatălui pentru Fiul Său (1Ioan 4:9-10).
Dumnezeu are un plan veșnic, pregătit din veșnicie, cu un scop bine definit (Efes.1::4,9,10) și desăvârșit în Domnul Isus. Vom observa în continuare câțiva pași importanți în planul de mântuire al lui Dumnezeu, care reprezintă acțiunea Lui Dumnezeu pentru binele omenirii, în decursul istoriei:
1. Nevinovăția Geneza 1:26-2:24.
Acest pas cuprinde perioada de la facerea omului și până la așezarea lui în grădina Eden. Este perioada când omul era fără păcat și se întâlnea în fiecare zi cu Dumnezeu, având o bucurie deplină împreună cu creatorul Sau.
2. Conștiința
Această este perioadă când Dumnezeu face apel la conștiința omului. Totuși, omul alege neascultarea, cade în păcat, lumea devine foarte rea și Dumnezeu trebuie să-i nimicească prin potopul din vremea lui Noe.
3. Guvernarea
Pasul acesta cuprinde perioada de la Noe până la turnul Babel. Aceasta este perioada în care omul guvernează asupra creației.
4. Alegerea unui popor care să-l reprezinte pe Dumnezeu pe pământ
Dumnezeu îl cheamă pe Avram și cu el, Dumnezeu își începe planul sau lucrarea. În decursul a circa 2000 de ani, Domnul călăuzește și se-ngrijește de acest popor. Cu circa 2000 de ani înainte de Hristos, prin chemarea lui Avram, începe epoca patriarhilor, Dumnezeu pregătind poporul acesta pentru a duce mântuirea Lui între neamuri .
Avraam, Isaac si Iacov sunt bărbați care au știut să renunțe la sine pentru a putea duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu în decursul veacurilor. Iosif, prin viața lui, este parcă umbra Domnului Isus, reflectând ceea ce avea să se întâmple peste ani; privind la viața lui Iosif, ne dăm seama că el este prototipul lui Mesia. Din Iacov se naște Israel, cele 12 seminții ale lui Israel, care reprezintă poporul lui Dumnezeu înaintea neamurilor.
5. Robia egipteană
Din pricina păcatului, întotdeauna poporul acesta al lui Dumnezeu a trebuit să suporte consecințele. Circa 400 de ani, ei trebuie să stea în Egipt, până când Dumnezeu alege pe Moise, de care se folosește ca să-și ducă planul Său la îndeplinire.
6. Umblarea în pustie
Necredința și neascultarea înaintea lui Dumnezeu, aduce întotdeauna consecințe dezastruoase, ba chiar și moartea, care sunt pedepse pentru poporul Lui. Acest lucru se întâmplă și atunci când Israel păcătuiește. Legea lui Dumnezeu, cele zece porunci, umblarea în pustie 40 de ani din pricina neîncrederii în Dumnezeu, nu sunt altceva decât exemple grăitoare pentru Biserica Domnului de mai târziu. Legea nu făcea decât să le descopere păcatul din viața lor, iar jertfele dădeau doar o iertare temporară. Toți prorocii, din toată perioada dinaintea lui Cristos, îndreptau privirea poporului spre Mesia, Cel care le va da izbăvire.
7. Perioada Judecatorilor
Odată cu trecerea Iordanului în Țara Promisă, începe perioada judecătorilor, în care Israel, prin judecătorii lui, nu merge constant pe drumul trasat de Dumnezeu, ci este într-o continuă luptă cu ascultarea de Dumnezeu
8. Monarhia unită
Perioada împăraților este iarăși o perioada de zbucium în istoria lui Israel. Ea duce la dezbinarea regatului în două.
9. Stăpânirile
Neascultarea lui Israel duce la o succesiune de stăpâniri peste el : babiloniană, macedoneană, egipteană, siriană și romană.
10. Instaurarea Împărăției lui Dumnezeu prin Mesia, Domnul Isus
Cel așteptat de atâta timp de poporul lui Dumnezeu, Mântuirea personificată de care am vorbit la paragraful despre mântuire a venit, dar ei, poporul lui Dumnezeu, nu L-au primit. Dar Cuvântul Domnului spune că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:11-14). Mântuirea oamenilor L-a costat pe Dumnezeu moartea Fiului Lui. Jertfele din vechime, care nu aduceau mântuirea, s-au concretizat în moartea Domnului Isus care a adus curățirea de păcate.
11. Pogorarea Duhului Sfânt și începutul Bisericii
Învierea Domnului Isus a adus victoria deplină asupra Satanei, a morții și a păcatului, oamenii având mântuirea în dar prin Domnul Isus. Înălțarea Lui la cer și pogorârea Duhului Sfânt a pus bazele Bisericii Domnului Isus. Tema centrală a Bisericii a fost Cristos, locul desfășurării mărturiei creștine a fost Biserica, iar ținta Bisericii a fost lumea. Câteva din scopurile Bisericii sunt: să extindă împărăția lui Dumnezeu, să câștige suflete, să îl facă pe Domnul Isus Cristos de cunoscut, sa îi ajute pe oamenii din Biserică să crească, să-și folosească darurile pentru Dumnezeu, să ajute societatea în nevoi diferite, să pregătească oameni pentru Împărăția lui Dumnezeu.
12. Escatologia sau lucrurile din vremurile de pe urmă
Cuprinde moartea fizică, starea intermediară de la moarte la înviere, revenirea Domnului Isus în mod neașteptat, revenirea pe pământ instaurând Împărăția împreună cu credincioșii și îngerii, armaghedonul, mileniul, răzmelița lui Satan, judecata.
Am trecut telegrafic prin câțiva pași stabiliți de Dumnezeu în planul Lui pentru omenire, începând de la Adam și terminând cu judecata finală.
În acest plan trasat de Dumnezeu, locul central îl are Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuirea oamenilor, Singura cale spre cer (1Timotei 2:5). El s-a făcut trup ca să fie Mielul de jertfă pentru noi (Evrei 2:14); El s-a întrupat ca să ne de-a viață veșnică (Ioan 10:10), S-a întrupat ca să trăiască în cei care se încred în El (2Cor. 5:15), să ne salveze de judecata viitoare (Ioan 5:24), să ne asigure că va reveni să ne ia la El .
Domnul Isus ocupă locul central în istorie și în planul lui Dumnezeu pentru omenire, sămânța femeii care va zdrobi capul șarpelui, Prorocul despre care vorbește Moise că de El să asculte Israel, Silo prorocit de Iacov (Gen 3:15), sau protoevanghelia, Steaua lui David, Mielul lui Dumnezeu descris de Isaia, Hristosul văzut de Petru, Domnul recunoscut de Toma, Mesia văzut de femeia samariteancă, Fiul Omului văzut de Ioan aflat în exil și multe alte exemple, ne demonstrează că Domnul Isus reprezintă Mântuirea, El este Mesia așteptat de evrei, El este Mântuitorul neamurilor, El este Capul Bisericii din toate timpurile. Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt lucrează împreună pentru ca noi oamenii să putem beneficia de binecuvântarea lui Dumnezeu data prin mântuire. Dumnezeu, în suveranitatea Lui, a trasat un plan de mântuire, în întemeierea lui văzându-se înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu, întrupate în Domnul Isus, prin moartea și învierea Lui, pentru toți oamenii.
C.Cum definim planul de mântuire a lui Dumnezeu?
În funcție de cele discutate până acum vom încerca să dăm o definiție a planului de mântuire al lui Dumnezeu:
Planul de mântuire al lui Dumnezeu este acțiunea lui Dumnezeu de salvare a omului din blestemul păcatului, concretizată în Domnul Isus Cristos, prin lucrarea Lui pe acest pământ și continuată de Biserica lui Dumnezeu din toate timpurile călăuzită de Duhul Sfant.
Să încercăm să înțelegem această definiție prin prisma celor discutate în capitolele anterioare:
Acțiunea lui Dumnezeu în decursul istoriei am observat-o în capitolul „Ce este un plan și de ce este nevoie de un plan de mântuire? „, atunci când am vorbit de câțiva pași observați în planul mântuirii. Aceasta reprezintă lucrarea lui Dumnezeu în istoria omenirii dar trebuie să înțelegem că Dumnezeu întotdeauna lucrează împreună cu oamenii la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Mântuirea omului depinde de răspunsul lui la planul de mântuire al lui Dumnezeu sau la Evanghelia lui Dumnezeu, care reprezintă Vestea bună. Pe paginile Vechiului Testament avem mărturii de oameni care nu au ascultat de Evanghelia lui Dumnezeu și de glasul Lui. În Noul Testament, de asemenea, avem mărturii de astfel de oameni care au sfârșit tragic, neascultând de Dumnezeu, conform Bibliei. Toți cei care resping Mântuirea lui Dumnezeu sfârșesc tragic. Acești oameni îi auzi adesea spunând : „Nu-mi pasă de planul lui Dumnezeu sau că ar fi vreo mântuire pentru mine” sau „Eu fac ce vreau în lumea aceasta, pe mine nu mă conduce nimeni „.
Dumnezeu lasă omului libertatea de a alege binele sau răul, viața sau moartea, ascultarea de El, care așa cum am văzut în capitolele precedente, înseamnă mântuire, sau ascultarea de Satan, trăirea în firea pământeasca, așa cum vrea omul, fără să fie supus lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă moarte veșnică în iad. La fel cum am mai spus în capitolele precedente, Dumnezeu este suveran (vezi suveranitatea lui Dumnezeu în planul de mântuire), El fiind la cârma Universului și fiind în control absolut în toate lucrurile. Chiar și Satan, când vrea să facă rău vreunui om, trebuie să se prezinte înaintea lui Dumnezeu și să-L întrebe cât îi este îngăduit să facă ce el vrea. (vezi cartea Iov din Vechiul Testament).
Dragostea lui Dumnezeu, se vede prin faptul că El a dat ceea ce a avut mai scump în ceruri, pe Singurul Său Fiu, pe Isus Hristos, să moară pentru păcatele noastre ca noi să fim mântuiți . Prin faptul că Fiul Său, Mesia, este Mântuirea pentru toți oamenii ( vezi capitolul despre: ” Ce este sau înseamnă mântuirea?”), Dumnezeu Și-a arătat dragostea agape, jertfitoare, pentru toți oamenii.
Despre nevoia de salvare și despre salvarea propriu-zisă, am discutat în capitolul legat de mântuire. Este important de știut că toți oamenii au nevoie de salvare, toți fiind sub păcat. De la căderea primilor oameni Adam și Eva, în neascultare, blestemul păcatului s-a extins asupra tuturor oamenilor din toate timpurile și nu este niciunul măcar care să fie fără păcat.
Acțiunea lui Dumnezeu în planul de mântuire, a fost concretizată prin Domnul Isus; în El, Dumnezeu a finalizat pedeapsa păcatului ( vezi:”Mântuirea ca proces aplicat la viața omului”). Domnul a luat asupra Lui pedeapsa care trebuia să o suportăm noi.
Dacă, pentru ca blestemul păcatului să se îndepărteze de unii oameni în Vechiul Testament, era nevoie de jertfe de animale, dacă un om păcătuia, trebuia să ducă un animal la preot ca să fie jertfit și să i se șteargă păcatul. Domnul Isus a venit ca să fie jertfă pentru păcatele noastre, prin moartea Lui pe Cruce. În felul acesta, El ne-a absolvit pe noi de plata păcatului. Pedeapsa care trebuia să o suportăm noi a căzut asupra Lui.(Coloseni 1:20, Efeseni 1:7). Domnul Isus ne-a răscumpărat din blestemul legii făcându-se blestem pentru noi (Galateni 3:13-14). Toată lucrarea Domnului este importantă prin nașterea, minunile, învățătura Lui, moartea Lui și învierea Lui. După înviere, Domnul Isus, S-a înălțat la cer, promițând un alt Mângâietor care va prelua acțiunea lui Dumnezeu pe acest pământ și anume Duhul Sfânt, care pune bazele „noului popor al lui Dumnezeu” și anume, Biserica lui Isus Cristos (Fapte 2:). Prin Biserica Sa, Dumnezeu își duce mai departe planul de mântuire, Vestea bună sau Evanghelia fiind prezentată oamenilor prin Biserica Sa, călăuzită de Duhul Sfânt. Biserica Domnului, care trăiește în aceasta perioada a harului, (darului nemeritat), se afla într-o perioada de sfințire continuă, fiind salvată de sub puterea păcatului. Păcatul nu mai are putere asupra credincioșilor din Biserică, fiind înfrânt la cruce la Golgota. Duhul Sfânt, a treia persoana din Dumnezeu, are un rol foarte important în lucrarea Bisericii pe acest pământ.
După înălțarea Domnului, Duhul Sfânt, prin apostolii Domnului Isus, a trasat un drum clar pentru Biserica lui Cristos, în planul de mântuire pentru toți oamenii.
Să ne gândim ce implică acest plan de mântuire în viața noastră ?
D.Ce implică acest plan în viața noastră, a oamenilor secolului XXI?
Poate că ne gândim ca numai pentru omul secolului XXI este greu răspunsul la întrebarea aceasta, dar aș vrea să vedem că nu este așa, deoarece pentru toți oamenii, din toate timpurile, planul de mântuire a lui Dumnezeu a avut un impact asupra lor.
Dacă ne uităm în Vechiul Testament, acțiunea lui Dumnezeu de a-și duce planul Lui la îndeplinire cu Israel, duce la refuzul lui Faraon și la urgiile care se abat asupra Egiptului și pierderea de către Faraon a fiului său. Neascultarea lui Saul, duce la o deviere de la voia lui Dumnezeu și , în final, îi aduce moartea. Devierea de la planul lui Dumnezeu a lui David, duce la păcat și la suportarea consecințelor păcatului. Păcătuirea, neascultarea și nesupunerea lui Israel, duce la robie și la necunoașterea Adevărului lui Dumnezeu. Sunt multe alte exemple în Vechiul Testament care ne pot demonstra că nesupunerea la planul lui Dumnezeu poate aduce serioase implicații în viața omului și, în ultimă instanță, moartea veșnică, adică iadul.
În Noul Testament, întâlnim conducători romani care nu se supun voii Domnului și sfârșesc tragic; exemplul lui Irod (Fapte 12:22), a lui Iuda, care sfârșește la fel de tragic plătind cu viața, al lui Anania și Safira, care de asemenea plătesc cu viața (Fapt 5:1-11). Cu toți acești oameni, care nu se supun planului de mântuire și nu ascultă de ceea ce Dumnezeu le vorbește prin acest plan, Domnul este categoric : ei vor sfârși în iad sau moartea a doua, după judecata finală. (Apoc. 21:8-9; 22:14,15 ; 20:15)
Decizia noastră de a accepta planul lui Dumnezeu în viața noastră, are repercusiuni majore, atât în viața aceasta pamântească cât și dincolo în veșnicii, tratarea acestui subiect pentru fiecare om pe acest pământ având o importanță majoră.
Nu este ușor să accepți planul lui Dumnezeu în viața ta; va fi o luptă, în primul rând cu tine însuți și, apoi, o luptă care se duce pe plan spiritual. Trebuie, în primul rând, ca să fi părtaș la planul lui Dumnezeu, să renunți la tine însuți. Putem privi la câteva exemple din Vechiul și Noul Testament. Avraam renunță la rudeniile lui, neamul lui și ascultă de Dumnezeu, rezultatul fiind o mare binecuvântare și viața veșnică împreună cu Dumnezeu în slavă. Daniel, este o pildă de renunțare la sine prin viața trăită în Babilon. Domnul Isus renunță la slava cerească pentru a împlini planul lui Dumnezeu. Pavel le consideră pe toate gunoaie, comparativ cu Împărăția lui Dumnezeu. Toată Biblia abundă în condiționarea unei făpturi noi pentru a putea fi părtaș planului de mântuire a lui Dumnezeu. (Ioan 3:1-8; Gal.5:16-24).
Acest plan de mântuire implică luarea unei decizii pentru viata noastră, impunându-ne să luăm o hotărâre înaintea lui Dumnezeu, pro sau contra.
E.Cum pot să fiu mântuit? Ce trebuie să fac după ce sunt mântuit?
Răspunsul la întrebarea aceasta nu putem să-l găsim decât tot în Biblie. Știm că oamenii care L-au acceptat pe Domnul Isus în viața lor ca Mântuitor au fost uniți împreună în ziua cinci-zecimii de către Duhul Sfânt, care s-a coborât peste ei, formând atunci prima Biserica creștină, care cu ajutorul Lui Dumnezeu s-a răspândit peste veacuri în toate timpurile până în ziua de azi. Ca să putem afla răspunsul la întrebarea „Cum să fim mântuiți?”, putem să privim la felul cum au fost mântuiți primii creștini și uitându-ne la treptele pe care le-au urcat ei pe calea mântuirii, să luăm aminte și să călcam pe aceleași urme. Așa cum ne-am explicat necesitatea planului de mântuire așa ne putem explica și cum putem să fim mântuiți. Dumnezeu a trasat un proiect clar pentru oamenii secolului XXI în sensul acesta. Să privim pașii care-i trasează Biblia pentru a deveni membru al Bisericii lui Cristos sau a fi mântuit. Să privim la textul din Fp. Ap. 2:22-47, care reprezintă nașterea primei Biserici creștine și de unde ar trebui să se inspire orice Biserica creștină:
1. Credința în Domnul Isus ca Mântuitor sau în Evanghelie
Evanghelia reprezintă vestea bună prin faptul că Dumnezeu a dat, în dragostea Lui nemărginită, ce a avut mai scump, pe singurul Lui Fiu Isus Cristos, să moară pentru păcatele noastre ale tuturor, pentru ca pedeapsa ce trebuia să cadă asupra noastră, a oamenilor, să cadă asupra lui Dumnezeu, prin moartea Domnului Isus pe cruce la Golgota (Ioan 3:16-18; Efeseni 1:7-10,ectc).
Si în textul din care ne inspirăm vedem că Petru prezintă oamenilor în Ierusalim Evanghelia aceasta, vestea bună că și ei pot fi iertați prin Jertfa Mântuitorului, pe care prin păcatele lor L-au răstignit acolo, la Golgota. Așa cum am vorbit în capitolul despre mântuire, nici un om de pe pământ nu este fără păcat, deci Isus murind pentru toți oamenii. Important este ca cititorii să-și de-a seama că sunt păcătoși și din acel moment să accepte să-și schimbe mentalitatea.
Lucrarea aceasta se face cu ajutorul Duhului Sfânt și cu acceptul omului. Acest lucru îl putem vedea deslușit în momentul în care Domnul Isus stă de vorbă cu Nicodim, un fruntaș al iudeilor (Ioan 3:1-13). Domnul îi explică lui Nicodim necesitatea schimbării vieții și a procesului nașterii din nou pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru se realizează prin nașterea din apă (reprezinta în sens spiritual acceptarea cuvântului sau evangheliei ) și din Duh (reprezintă lucrarea ce o face Duhul Sfânt în viața omului care acceptă cuvântul prin descoperirea păcatului și călăuzirea pe mai departe în calea lui Dumnezeu spre o noua viață).
Mulți dintre oamenii zilelor noastre nu acceptă Cuvântul lui Dumnezeu în viata lor. În Ierusalim, dealtfel întâlnim asta în toată Biblia, sunt exemple care arată împietrirea oamenilor atunci când este vorba să primească pe Domnul Isus în inima lor. Așa cum am mai spus, toți aceștia vor ajunge, prin propria lor decizie, în pedeapsa veșnică.
Totuși, există și o categorie de oameni, care acceptă adevărul în inimile lor precum și schimbarea pe care Duhul Sfânt o lucrează în viețile lor. Împreună cu această ultimă categorie, să mergem mai departe, să vedem care le este felul de viață și să luăm aminte la pașii lor pe calea mântuirii. Doar călcând pe aceasta cale, trasată de Dumnezeu, putem să fim mântuiți.
2. Pocăiți-vă
Ceea ce cere Petru celor 3000 de oameni care L-au acceptat pe Domnul Isus în viața lor, este să intre în Biserica Domnului. Dumnezeu are planul de a include credincioșii din toate timpurile în Biserica Sa, iar proiectul Lui nu se schimbă pentru că, așa cum am discutat la „Nevoia unui plan de mântuire”, nimeni nu poate schimba proiectul lui Dumnezeu. Fiecare din acești pași, au o importanță majoră în planul lui Dumnezeu, iar ordinea lor nu se poate schimba. Pocăința, este un proces continuu în viața omului și ea este caracterizată de trei factori principali:
a. Recunoașterea păcatului
Ca și în textul de unde ne inspirăm, oamenii sunt străpunși în inimă de descoperirea păcatului din viața lor, prin lucrarea Duhului Sfânt, recunoscându-și starea. Un alt exemplu ar fi acela al lui Isaia, care în prezența Domnului spune : „Doamne sunt un om cu buze necurate și stau în mijlocul unui popor tot cu buze necurate (Isaia 6:5)”.
Mai există multe alte exemple de credincioși în Cuvântul lui Dumnezeu, care într-un anumit moment critic în viața lor și-au recunoscut păcatul și s-au întors la Dumnezeu. Printre aceștia putem aminti pe Pavel, Maria Magdalena, Lidia din Filipi, etc.
În zilele noastre, este foarte greu ca oamenii să renunțe la statutul lor social, sau religios, la starea lor de mândrie, sau la păcatele care le țin viața legată, ca : minciuna, furtul, alcoolismul, idolatria, bârfa și alte lucruri pe care Biblia le descoperă ca păcate ce robesc oamenii (Galateni 5:16-21; 1 Cor.3:3, Efeseni 5:3etc); fiind robiți de aceste „lanțuri”, foarte mulți oameni nu acceptă mântuirea lui Dumnezeu în viața lor.
b. Mărturisirea păcatului
Dacă este greu sa-ți recunoști păcatul, cu atât mai greu este să ți-l mărturisești; la fel însă, cazurile descrise mai sus: Isaia, Pavel, Maria Magdalena, Petru, cei 3000 de oameni de la Ziua Cinzecimii, își recunosc starea. Chiar și psalmistul îndeamnă, prin Psalmul 32:3-5, să venim înaintea Domnului cu starea noastră și El are putere să ne curățească de orice păcat.
c. Renunțarea la păcat
După ce ne-am mărturisit păcatul, urmează renunțarea la păcat. Domnul Isus îi spune femeii prinse în preacurvie : „Păcatele iți sunt iertate; du-te și să nu mai păcătuiești (Ioan 8:11); Isaia, de asemenea îndeamnă la renunțarea la păcat (Isaia 1:16) și de altfel în toată Biblia, Dumnezeu îndeamnă omul la pocăință.
Procesul de pocăință începe din momentul acceptării Evangheliei în viața omului și continuă pe tot parcursul vieții credinciosului. Putem înțelege acest lucru prin următorul tablou :
Să ne imaginăm viața unui om, ca a unui om care este îmbrăcat în haine albe în fiecare zi. Aceste haine, reprezintă spiritual curățirea făcută de sângele Domnului Isus în viața noastră. Să spunem că acest om trebuie să umble zilnic prin lumea aceasta și ca să poată supraviețui trebuie să meargă la lucru, la cumpărături, sau în altă parte. Având în vedere că acest om, ieșind afară din casă, ajunge să-și murdărească hainele luând contact cu noroiul, praful și ploaia de afară, va trebui să-și curețe hainele. În fiecare seară, venind acasă, omul nostru își va curați frumos hainele, pentru ca a doua zi să poată fi din nou curat și cu hainele albe.
Acest tablou nu reprezintă altceva decât viața creștinului trăind în lumea aceasta. Creștinul, în fiecare zi este nevoit să umble pe acest pământ cu scopul de a supraviețui și de a-L mărturisi pe Domnul Isus, pentru ca Împărăția Lui să ajungă în cât mai multe inimi și cât mai mulți oameni să fie mântuiți. Umblând într-o lume plină de păcate, este cu neputință să nu păcătuim. Dar, îndată ce realizăm că am păcătuit, vom cere iertare Domnului Isus, Mântuitorul și Cel care are puterea să ne curățească de orice păcat. Avem șansa aceasta extraordinară că ori de câte ori am păcătuit și ne-am murdărit hainele albe primite la început de drum, când L-am acceptat pe Isus în viața noastră, să le curățim din nou (1 Ioan 2:1).
3. Și fiecare din voi să fie botezați (Fp Ap 2:38)
Botezul, la fel ca și pașii precedenți, ocupă un rol foarte important în viața omului. Prin neglijarea lui, riscăm pierderea mântuirii. De aceea, termenul de botez, trebuie înțeles foarte bine în contextul Bibliei.
Botezul, reprezintă doar un simbol; el nu produce iertarea de păcate, ci numai simbolizează aceasta. În 1 Petru 3:20, Dumnezeu ne prezintă Botezul ca un simbol sau icoană, unde omul mărturisește un cuget curat, deci o spălare de păcate, care nu a avut loc prin altceva decât prin învierea lui Isus Cristos, adică prin lucrarea de mântuire efectuata de Isus la Golgota. Mai clar, după ce omul și-a dat seama de păcatele lui și că are nevoie de mântuire, la auzirea Cuvântului Evangheliei lui Isus Cristos s-a pocăit și acum a venit în apa botezului, unde recunoaște înaintea cerului și a oamenilor că a avut o zi în care s-a întâlnit cu Isus și cugetul i-a fost curățit prin Cuvânt și pocăință.
Importanta botezului se poate vedea și mai clar în Romani 6:3-14, unde, în conformitate cu traducerea originală din greacă a cuvântului „botez”, care înseamnă” scufundare în apă”, botezul este un simbol care arată oamenilor că în momentul în care noi suntem scufundați în apă, am murit împreună cu Hristos, suntem îngropați împreună cu El și am murit față de păcat. Murind față de păcat, păcatul nu mai are nimic în viața noastră și nu mai are putere asupra vieților noastre; și, în final, prin scoaterea afara din apă, vom arăta oamenilor că așa cum Hristos a înviat și noi am înviat împreună cu El, la o viață nouă; eliberați de păcat și fărădelege, din acel moment noi vom fi oameni noi, ucenici ai lui Isus.
Imediat după întemeierea primei Biserici și după ce Evanghelia a început să se extindă în tot Imperiul Roman, Satan a căutat să distorsioneze acești pași spre mântuire și să le schimbe ordinea și înțelesul. Așa se face că, începând cu Împăratul Constantin, prin Edictul de la Milan la anul 313, religia creștină a fost declarată religie de stat și mai târziu în anul 384 Împăratul Teodosie, a decretat pedeapsa cu moartea pentru cei ce refuză să se boteze, iar toți acești pași au fost ignorați, păgânismul făcându-și loc în Biserica lui Dumnezeu. În felul acesta, în zilele noastre, s-a ajuns la Biserici unde se spune că botezul curăță de păcate, actul nu se mai face prin scufundare ci prin stropire, se administrează copiilor mici, iar apa cu care se botează este declarată ca având puteri miraculoase de a curăți păcatele. Toate aceste învățături sunt o aberație și nu fac parte din învățătura Bibliei. Prin propagarea lor, Satan încearcă să facă să eșueze planul de mântuire a lui Dumnezeu al cărui scop este mântuirea a cât mai mulți oameni.
Este foarte important să căutăm Biserica unde Cuvântul lui Dumnezeu și Învățătura Bibliei este temelia acelei Biserici și unde acești pași pe calea mântuirii sunt respectați cu strictețe.
Mântuirea are loc atunci când omul și-a predat viața Domnului Isus, împăcându-se cu Dumnezeu prin El. Botezul nu face decât să certifice aceasta întâlnire dintre om și Dumnezeu.
Întâlnim în Scriptura cazul tâlharului care s-a pocăit pe cruce și Domnul i-a zis ca astăzi va fi cu El în Rai. Tălharul nu mai avea posibilitatea să facă botezul, deoarece împrejurarea a fost de așa natură. La fel sunt oameni care nu au posibilitatea ca după ce se pocăiesc și-și predau viața lui Dumnezeu să se mai boteze, deoarece împrejurarea nu le permite, sunt pe patul de moarte, într-un avion care se prăbușește, într-un desert sau în multe alte împrejurări de felul acesta. Oamenii aceștia sunt mântuiți și se duc acolo în Cer, deoarece mântuirea se realizează prin întâlnirea lor cu Cristos și predarea în mâna Lui.
Problema este cu cei care nu au nici o piedică și nu-i reține nimic să poată să împlinească botezul. Rușinea că ceilalți oameni îi pot vedea că sunt creștini, frica de prigoană sau multe alte exemple sunt motive care arată că oamenii aceștia nu sunt gata să-L urmeze pe Domnul și să împlinească voia Lui în viața lor și mântuirea lor este sub semnul întrebării.
4. Și veți primi darul Sfântului Duh
Este foarte important de știut că, în Biserica lui Cristos, nu sunt șomeri.
Fiecărui credincios, atunci când vine la Domnul Isus, în urma credinței și pocăinței, Duhul Sfânt care intră în inima omului și face lucrarea de naștere din nou, așa cum am văzut-o în capitolul precedent, îi dăruiește un dar. Cu darul primit, fiecare credincios va trebui să fie activ în Biserica lui Hristos.
Privind în 1 Corinteni capitolul 12, Biserica lui Hristos este văzută ca un trup, unde fiecare credincios se angajează în lucrare în funcție de darul primit din partea Duhului Sfânt, pentru a-i sluji pe ceilalți și pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu. Unul vorbește în alte limbi, altul prorocește, altul face minuni, altul este învățător, altul păstor, etc., fiecare lucrând spre folosul altuia.
Este foarte important, ca după ce am venit la Dumnezeu ne-am pocăit și am fost botezați, atunci să lucrăm în biserica lui Isus Cristos. Mulți oameni din bisericile noastre rămân la statutul de „șomeri” și nu vor să se implice în lucrările din Biserică. În pilda cu talanții și cu cele zece fecioare, din Matei cap 25, este dezbătută problema aceasta de a lucra în Biserică, în funcție de darul primit, implicarea în cadrul bisericii va fi testul lucrării fiecăruia, la venirea Domnului Isus.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu unește toți credincioșii din Biserică, făcându-i un singur trup, fiecare lucrând în biserică prin darul Duhului. Într-un trup uman, un organ care nu mai funcționează, este o povară pentru trup; dacă, de exemplu, mâna nu mai funcționează, ea va fi o povară pentru tot trupul său, în cazul unei cangrene sau paralizii, organul respectiv poate fi considerat mort și extirpat. Tot așa este și în Biserica Domnului! De aceea, trebuie să ținem cont de planul lui Dumnezeu și de ceea ce El a hotărât că este bine pentru noi.
5. Părtășia creștină (Fapt.Ap. 2:42-47)
Sensul cuvântului părtășie este strângerea împreună, legătură, slujire împreună. Părtășia creștină pe care primii creștini o practicau și pe care creștinii adevărați o practică și astăzi, este caracterizată de legătura frățească , frângerea pâinii, rugăciune, însoțirea propovăduirii Evangheliei de minuni, ajutorare împreună, dragoste unii fata de alții, simțire la nevoile celor de lângă ei. Practicând toate acestea, creștinii vor glorifica pe Dumnezeu prin laudă și prin viața lor pusă în slujba Lui.
Aceste caracteristici ale vieții de creștin, adunau pe primii creștini împreună și îi făceau să fie o mărturie pentru oamenii din jurul lor, mulți oameni întorcându-și fața spre Dumnezeu și spre mântuire.
Cuvânt de încheiere
Este foarte important ca Bisericile secolului XXI, să se întoarcă la tiparul de viață a primilor creștini, ca în viața lor să se vadă liantul (Duhul Sfânt) care-i unește prin dragoste. Este important ca fiecare credincios să se pună la dispoziția Duhului Sfânt și să lucreze în Biserică, pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, pentru ca aceasta să ajungă în cât mai multe inimi. Este important să împlinim ceea ce Domnul Isus ne-a îndemnat, ca si Biserică a lui Hristos în Marcu 16:15-20 : „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”
Este foarte greu să realizezi ceea ce scrie în versetul de mai sus, dacă oamenilor nu le pasă de planul de mântuire a lui Dumnezeu; vom auzi pe multi zicând : „Nu am timp, am altceva de făcut, să meargă altcineva, să facă acest lucru”; sau altul va zice : „Nu știu, poate pastorul sau altcineva, eu vin la Biserică în fiecare Duminecă, cred că ajunge…, sunt alții să se ocupe de asta. „În secolul XXI, Domnul are nevoie să ne întoarcem din nou la modul de funcționare a Bisericii primare, să vedem ce are Dumnezeu de lucru cu fiecare dintre noi și să ne punem la dispoziția Lui; să creștem părtășia, să ne pese unul de altul și să fim mai strânși legați în dragostea Lui Dumnezeu. Privind la semnele care-i vor însoți pe cei ce vor crede și anume „în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși”, vedem ca în zilele noastre nu prea mai este puterea aceea din primul secol. De multe ori, credincioșii spun: „a… azi Domnul nu mai lucrează ca în trecut sau „…. ai văzut ce minuni face cutare sau cutare om ?”. Cred că este important de știut, că în lucrarea de extindere a Împărăției lui Dumnezeu, Dumnezeu este Suveran și vrea ca Biserica lui Isus să fie la dispoziția Lui. Dumnezeu nu lucrează peste tot la fel, dar El vrea ca noi să fim sensibili la nevoile oamenilor. Noi nu vom putea vedea cu claritate aceste necesități decât dacă ne vom pune la dispoziția Duhului Sfânt, ca El să ne descopere nevoile oamenilor și să ne binecuvinteze cu daruri, pentru ca rezultatul muncii noastre să fie câștigarea de suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu.
De exemplu un misionar din zilele noastre, trebuie să cunoască foarte bine planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru toți oamenii, pentru a-l putea împărtăși oamenilor în mijlocul cărora lucrează. Nu numai un misionar trebuie să știe acest plan, ci orice creștin. De aceea, prin Duhul Sfânt, Dumnezeu a lăsat în Biserică slujitori, care să-i învețe pe credincioși, pentru ca fiecare membru din trupul lui Cristos să se maturizeze și să fie capabil să lucreze la ceea ce Dumnezeu l-a chemat.
Un misionar trebuie să fie capabil să vadă nevoile oamenilor din câmpul lui de misiune și în funcție de nevoile lor, să ceară ajutor Domnului și sprijin de la Biserica prin care este trimis în câmpul de misiune. Domnul vrea să lucreze la sănătatea oamenilor și să-Și glorifice Numele, prin semne și minuni, dar are nevoie de oameni care să fie la dispoziția Lui. Aceștia trebuie să fie capabili spiritual să renunțe la viata lor, de dragul Domnului Isus, să se pună la dispoziția lui Dumnezeu, să fie oameni prin care Dumnezeu să-Și arate slava și din inima cărora să curgă izvoare de ape limpezi, învățătura curată a Domnului, Evanghelia mântuitoare.
Privind la planul de mântuire al lui Dumnezeu, noi suntem îndemnați la seriozitate, sfințenie și devotament, înaintea Domnului având totodată obligația să împărtășim și altora atât planul lui Dumnezeu, cât și Evanghelia, vestea bună a dragostei lui Dumnezeu pentru salvarea noastră. Domnul să ne ajute la aceasta și să de-a lumină fiecăruia dintre noi, ca să știm ce loc ocupam în lucrarea de mântuire a oamenilor pe acest pământ. Mă rog ca Domnul să-ți ajute și ție și mie, dragă cititorule, ca lucrarea aceasta să aducă mai multă lumină în viețile noastre, în legatură cu planul de mântuire al lui Dumnezeu și cu lucrarea ce o avem de făcut în Biserica Domnului, fiecăruia dintre noi; și nu uita: împărtășește acești ultimi pași și altora.
Amin
Simion Ioanăș
‘MEDITATII -CUVINTE DE MANGAIERE’
https://ioan17.org/tag/meditatii-cuvinte-de-mangaiere/
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
“Și Sara a murit în Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaanului. Și Avraam a venit s-o jelească și s-o plângă pe Sara.” Geneza 23.2
Una dintre cele mai dureroase experiențe este moartea cuiva drag. Plânsul este un lucru normal în astfel de momente, fiindcă el este o manifestare a durerii. Domnul Isus, Omul perfect, atunci când a văzut-o pe Maria plângând, a plâns El Însuși, lăsându-ne astfel un exemplu pentru a plânge cu cei care plâng (Romani 12.15). Mângâierea lui Dumnezeu este simțită în astfel de clipe, fiindcă El este într-adevăr Tatăl îndurării și Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1.3). El ne mângâie prin faptul că Își face simțită prezența și, de asemenea, folosindu-i pe cei ai Săi pentru un cuvânt de mângâiere și de încurajare din Scriptură. Mângâierea Lui nu se oprește aici, căci, după ce înmormântarea se termină și toți ceilalți pleacă, El nu ne părăsește, ci continuă, prin felurite mijloace, să ne aducă mângâiere și speranță. Ce mare binecuvântare este să experimentezi mângâierea lui Dumnezeu pentru prezent!
Există însă și promisiunea lui Dumnezeu pentru viitor, căci vrăjmașul din urmă care va fi nimicit este moartea (1 Corinteni 15.26). Moartea și Locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc (Apocalipsa 20.14). Lunga noapte a suferinței se va sfârși atunci când Domnul, care este Luceafărul strălucitor, va veni (Apocalipsa 22.16); astfel, “seara rămâne plânsul și dimineața este un cântec de bucurie” (Psalmul 30.5). Scriptura ne spune, de asemenea: “Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21.4). Prin urmare, “să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță, … pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.13,16-18). R A Barnett TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- APRILIE 2017
SĂMÂNȚA BUNĂ
Sâmbătă, 1 Aprilie 2017
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
“… Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo rămâne.”
Eclesiastul 11.3
“Ceasul” oprit
Vizitatorii unui castel german au remarcat un lucru neobișnuit – în toate camerele, ceasurile erau oprite la aceeași oră: nouă și patru minute. Ghidul a spus vizitatorilor că ducesa domeniului murise cu ani de zile în urmă, fiind încă tânără. Ducele, soțul ei, a dat ordin ca toate ceasurile din castel să fie oprite la ora morții soției și niciodată să nu mai măsoare trecerea vremii. În supărarea lui, ducele a folosit acest mijloc pentru a arăta că pentru el timpul a încetat să mai existe din momentul morții soției lui.
Să ne gândim că într-o zi “ceasul” vieții noastre se va opri. Și atunci se va împlini adevărul din versetul de azi: încotro cade copacul, acolo rămâne. Cu alte cuvinte spus: partea care și-a ales-o omul când trăia, aceea o va avea în veșnicie. Dacă ne-am ales să ne încredem în Mântuitorul sufletelor noastre, vom fi veșnic cu El. Dacă am rămas indiferenți față de o mântuire așa de mare, vom fi pierduți pentru veșnicie. Nimic nu se va mai putea schimba. “Ceasul” nostru va fi oprit. Nu mai putem da timpul înapoi. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum pentru a ne pune încrederea în Isus Hristos. Să ne folosim de această vreme potrivită, dăruită de Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.TOATA LUNA AICI:SAMANTA BUNA APRILIE 2017
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
www.fundatiaseer.ro
1 APRILIE
DRAGOSTEA: STRATEGIA CÂSTIGĂTOARE (1)
“Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)
Biblia ne asigură că: “Dragostea nu va pieri niciodată.” Gândește-te puțin: banii nu aduc fericirea, faima nu aduce valoare, iar răzbunarea nu aduce satisfacție… iar dragostea – nu dispare niciodată! Când s-a adresat conducătorilor Națiunilor Unite, maica Tereza a fost întrebată: “Cum putem avea pace în lume?” Ea răspuns: “Mergeți acasă și iubiți-vă familiile”. Dacă am face cu toții asta, “paradisul pierdut” ar deveni cu siguranță “paradisul regăsit”!
Măreția intelectuală a lui Napoleon Bonaparte și egotismul său intens fac ca tributul pe care l-a adus el supremației conducătorului prin iubire să fie cu atât mai izbitor. El a spus: “Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu însumi am pus temeliile unor mari imperii: dar de ce a depins crearea geniului nostru? De forță! Isus singur Și-a creat Împărăția prin dragoste, și până în zilele noastre milioane de oameni și-au dat și-și dau viața pentru El.”
Uneori conducătorii sunt numai niște deținători ai puterii. Întrucât nu-i putem iubi pe ceilalți fără să ne facem vulnerabili, ei consideră exprimarea dragostei ca pe o slăbiciune. De fapt nu putem iubi și în același timp “să lăsăm toate ușile deschise”. Pentru a iubi cu adevărat – soț sau soție, copii sau cei pe care îi conduci – trebuie să te dăruiești ireversibil în așa măsură încât să poți suferi și chiar să fii respins. Principiul fundamental după care operează deținătorii puterii este de a se proteja pe ei înșiși și tot ce au, în timp ce principiul fundamental al conducerii adevărate este dăruirea de sine fără rezerve.
Dragostea ca trăsătură intrinsecă a conducerii pare demodată, însă cu toate acestea, potrivit Scripturii, ea rămâne strategia câștigătoare. Biblia ne mai spune (2 Timotei 1:7): “Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” De aceea dragostea este strategia câștigătoare.TOATA LUNA AICI:2017CUVÂNTULUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI APRILIE 2017
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul IV-Jean Koechlin
1 APRILIE
Ezechiel 33.1-20
La începutul acestei noi diviziuni, Domnul îi reaminteşte profetului ordinele santinelei (vezi cap. 3.16…): de a-l avertiza pe cel rău, de a-l îndemna să se depărteze de pe calea lui nelegiuită. Aceasta este şi misiunea fiecărui răscumpărat al Domnului, deoarece el cunoaşte din Cuvânt însemnătatea timpului de faţă. Dacă trâmbiţa mea dă un sunet confuz (1 Corinteni 14.8) … sau dacă rămâne mută, Dumnezeu se va folosi de o altă santinelă, însă eu îmi voi fi ratat misiunea, iar pentru aceasta mi se va cere socoteală. Apostolul Pavel împlinise cu credincioşie această slujbă la Efes şi el le putea spune bătrânilor: „Sunt curat de sângele tuturor;… n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare” (Fapte 20.26,27,31). Versetul 10 se poate aplica tuturor acelora care au conştienţa poverii păcatelor lor, fără însă a-L cunoaşte încă pe Dumnezeul care iartă. Ca răspuns la acest exerciţiu, Domnul repetă preţioasa Sa declaraţie din capitolul 18.23: „Viu sunt Eu, … că n-am nici o plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (v. 11). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (loan 3.16).TOATA LUNA AICI :SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-APRILIE
LUNA APRILIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE MEDITATII
CARE SANT NOI IN FIECARE AN
CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :
POT FI DESCARCATE DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI NEMODIFICATE SI CU ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO UNDE SANT MENTIONATE .
DOMNUL ESTE APROAPE!
CALENDAR BIBLIC
1 IUNIE
Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Ioan 10.26
O turmă fără păstor se destramă, ea este fără ocrotire şi oricând primejdiile o pot nimici. Cu câtă supunere şi abnegaţie şi-a făcut Domnul Isus slujba între ai Săi, dar conducătorii poporului Israel nu L-au recunoscut. Deşi faptele Sale, El le-a făcut în Numele Tatălui Său, nu i-au folosit ca să vină la credinţă. Din contră ei spuneau: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor” (Mat. 12.24). Dar ce plăcută este vorbirea Domnului în comparaţie cu a duşmanilor Săi, când spune despre „oile Sale.” Acest glas al Păstorului cel Bun este o mare mângâiere pentru ai Săi.
Imediat după moartea apostolilor s-au produs mari dezmembrări în turmă aşa cum prezisese Pavel: „Ştiu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20.29). S-au produs mari pagube prin faptul că turma s-a destrămat. Dar Păstorul cel Bun ţine seama de toate acestea şi o adună în jurul Său, o scoate la păşune şi se interesează de bunăstarea ei. Pe credincioşii dintre Neamuri care nu sunt din staulul lui Israel, Domnul i-a adunat la un loc, ca să fie o singură turmă formată din credincioşi din Israel şi credincioşi dintre Neamuri, iar El, Domnul să fie Păstorul lor. Din această turmă care are drept unic Păstor pe Domnul Isus trebuie să facem şi noi parte. Toate celelalte turme făcute şi îndrumate de mâna omului nu au nici o valoare în faţa lui Dumnezeu.
Acelaşi Miel, care prin mărimea mâniei Sale va umple de groază toate seminţiile şi toate popoarele pământului, va duce cu blândeţe la păşuni verzi şi de-a lungul apelor liniştite pentru totdeauna turma pe care a răscumpărat-o prin sângele Său..TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC – IUNIE
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara
1 Iunie
DIMINEAŢA
Astfel, a fost o seară si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.Genesa 1:5
A existat această egalitate de la început? Lumina şi întunericul au împărţit tărâmul timpului încă din prima zi? Atunci nu e de mirare că şi eu pot să trec cu atâta uşurinţă de la strălucirea bunăstării la întunericul nenorocirii. Nu voi găsi întotdeauna lumina amiezii nici în ce priveşte sufletul meu, trebuie să mă aştept la anotimpuri de jale în care să plâng după bucuriile de dinainte şi să-L caut pe Cel iubit prin noapte. Nu sunt singur în asta nici pe departe, pentru că toţi aleşii Lui Dumnezeu au cântat la un moment dat despre judecată şi milă, despre durere şi izbăvire, despre jale şi bucurie. Aşa a fost aranjat de către Divinitate ca ziua şi noaptea să existe mereu în creaţia spirituală şi naturală până când vom ajunge în Ţara despre care stă scris: „…în ea nu va mai fi noapte…” (Apocalipsa 21:25). Poruncile Tatălui nostru sunt bune şi înţelepte. Şi atunci ce e mai bine pentru tine să faci, suflete al meu? Învaţă mai întâi să fii împăcat cu această stare a lucrurilor şi fii gata, asemenea lui Iov, să primeşti de la Domnul şi bune şi rele. Apoi studiază, ca să te bucuri de toate darurile zilei şi ale nopţii. Laudă-L pe Domnul pentru soarele fericirii atunci când răsare şi pentru întunericul nopţii atunci când se lasă. Există frumuseţe şi în răsărit, şi în apus, cântă despre ea şi preamăreşte-L pe Domnul. Asemenea privighetorii, lasă glasul tău să curgă la orice oră. Crede că noaptea e la fel de folositoare ca şi ziua. Roua harului divin cade din ceruri în timpul nopţii durerii. Stelele promisiunii strălucesc nestingherite în întunericul necazului. Indiferent ce s-ar întâmpla, continuă să-L slujeşti pe Domnul. Dacă în timpul zilei cuvântul de ordine este „munca”, atunci noaptea înlocuieşte-l cu „paza”. Fiecare oră îşi are folosinţa ei, tu continuă să-L slujeşti pe Domnul până când El îţi va apărea în toată gloria Lui. Suflete al meu, noaptea ta de bătrâneţe şi de moarte se apropie, nu te teme de ea, pentru că e parte din zi. Şi Domnul a spus că „…îl va ocroti totdeauna” (Deuteronom 33:12).
SEARA
El va face pustia lui ca un Rai. Isaia 51:3
Mi se pare ca am viziunea unei sălbăticii înfiorătoare, a unui deşert întins şi groaznic, asemenea Saharei. Nu văd nimic care să-mi bucure privirea, sunt obosit de imaginea unui nisip fierbinte şi arid, acoperit de zeci de mii de schelete albe ale unor oameni nenorociţi care au murit în chinuri după ce s-au rătăcit în pustiul nemilos. Ce vedere înfricoşătoare! Ce groaznic! O mare de nisip fără margini şi fără nici o oază, un cimitir întunecat pentru un neam părăsit! Dar priveşte şi bucură-te! Deodată, ieşind din nisipul arzător, văd un fir al renaşterii. Şi pe măsură ce creşte, apare şi un boboc, bobocul se deschide — şi e un trandafir şi lângă el un crin îşi ţine capul plecat. Şi ce minune! Odată ce parfumul acelor flori se răspândeşte, pustietatea este transformată într-un câmp roditor ce înmugureşte de jur împrejur, având harul Libanului şi desăvârşirea Carmelului şi Sharonului. Acum nu e Sahara, este Paradisul. Acum nu mai e valea umbrelor morţii, pentru că în locul în care zăceau în soare scheletele albe se întâmplă o minune a reînvierii şi morţii se ridică, o armată puternică şi nemuritoare. Isus este acel fir al renaşterii şi prezenţa Lui reînnoieşte toate lucrurile. Minunea este la fel de mare în fiecare mântuire proprie. Dincolo te văd pe tine, dragă cititorule, un copil părăsit, nespălat, desfăşat, pângărit cu propriul tău sânge, lăsat hrană animalelor de pradă. Dar iată, o bijuterie a fost aruncată în sânul tău de către o mână divină şi de dragul ei ai fost păzit de providenţă, eşti spălat şi curăţat de mizeria ta, eşti adoptat în familia cerească, pecetea dragostei este pusă pe fruntea ta, inelul credinţei pe degetul tău — acum eşti un prinţ al Domnului, deşi nu demult erai un orfan, un netrebuincios. O, lăudaţi puterea fără egal şi harul divin care preschimbă deşerturile în grădini şi face inima pustiită să cânte de fericire.TOATA LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON MEDITATII DE DIMINEATA SI SEARA – IUNIE (1)
…………………https://ioan17.org/tag/meditatii-cuvinte-de-mangaiere/
Moto: “Pentru că eu nu mă ruşinez de Evanghelie, fiindcă ea este o putere a lui Dumnezeu spre salvare pentru oricine cel crezând; atât pentru iudeu, întâi, cât şi pentru grec” – Romani 1:16, SCC.
Introducere:
Astăzi mai mult ca altădată, se predică “o Evanghelie”, prin biserici, în locuri publice, prin publicaţii, prin radio şi televiziune. Există sute de şcoli care pregătesc misionari, există multe Societăţi de misiune şi de răspândire a evangheliei, există multe mişcări religioase ce predică, folosind tot felul de metode nebiblice.
Însă cu toate aceste lucruri, Adevărata Evanghelie este necunoscută pentru ei, oamenii nu au o imagine clară despre Evanghelie, despre Evanghelizatori şi despre metode de evanghelizare, tocmai de aceea am scris acest material despre Evanghelie, Evanghelizare şi Evanghelizatori.
Grupările religioase predică o evanghelie falsă, sau cum spune Pavel: „o altă evanghelie” (2Corinteni 11:4, SCC) [1], sau “o Evanghelie diferită” (Galateni 1:6-9), care nu duce la viață veșnică; ci la blestem.
Astfel cu toate că există sute de şcoli, seminarii şi institute teologice, că avem misiuni şi tipografii uriaşe, cu toate acestea nu se reuşeşte a se tulbura lumea din jurul nostru, care stă pasivă faţă de Dumnezeu, aşa cum au făcut primi creştini, care au tulburat Ierusalimul cu învăţătura lor, şi au înfierat egoismul, falsitatea şi ipocrizia (Fapte 5:28-33). Oare de ce în general cei ce spun că sunt creştini nu mai sunt persecutaţi ci toleraţi de lume, oare nu cumva pentru motivul că am diluat evanghelia făcând-o uşoară şi acceptabilă? Mesajul predicat astăzi nu mai este aceea Evanghelie scandaloasă predicată de apostoli care au demascat păcătoşenia omului şi care îi străpungea pe oameni în inimă (Fapte 2:37), iar pe cei care nu aveau inima sinceră, îi făceau să scrâşnească din dinţi (Fapte 7:54)!
Oare nu pentru că se predică o evanghelie distorsionată, o evanghelie prin care oamenii sunt îndemnaţi să-l primească pe Domnul Isus în inimă pentru a fi salvaţi, fără a se predica însă căinţa de păcate, lepădarea de sine, crucea prin care este răstignită carnea. De aceea, să analizăm prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu următoarele subiecte:
- Despre Evanghelie.
- Despre metodele de Evanghelizare.
- Despre serviciul de Evanghelizator.
Să vedem pe rând aceste subiecte:
Despre Evanghelie
Ce este evanghelia?
Cuvântul evanghelie, în greacă ,,euangelion”, apare de 127 ori în Scripturile Creştine şi înseamnă: Bine-vestirea, Bunavestire, Vestea bună, Mesaj bun; în greacă: ev = bine şi anghelia = veste.
Este vestea bună a faptului că oamenii cu toate că sunt păcătoşi, nelegiuiţi, morţi în păcatele şi greşelile lor, despărţiţi spiritual de Dumnezeu, dușmani cu El (Romani 3:9-23; Romani 5:12-19; Romani 8:5-8; Efeseni 2:1-4), ei se pot împăca cu Dumnezeu, pot fi iertaţi şi salvaţi din păcat şi moarte, datorită harului (bunătăţii nemeritate) a lui Dumnezeu, şi datorită jertfei lui Iesus Christos (Romani 6:23; Efeseni 2:8-9; Evrei 10:12-14), care a satisfăcut dreptatea divină (Romani 5:1,Romani 5:15-19; Efeseni 5:2), luând păcatele omenirii asupra Lui şi fiind pedepsit de Dumnezeu în locul nostru (Isaia 53:4-6; 2Corinteni 5:19-21).
Este vestea bună că Iesus Christos Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi, biruind moartea şi locuinţa morţilor (Romani 4:24-25; Evrei 2:14-15; Apocalipsa 1:18; Apocalipsa 2:8). Este vestea bună că acum trăim un timp al harului în care orice om dacă se căieşte, crede în Iesus şi se botează primeşte în dar: viaţa veşnică (Romani 6:23; 2Corinteni 6:1-2).
Dar să vedem în continuare:
Cum este numită evanghelia în Biblie?
În Scripturi, Evanghelia este numită:
Evanghelia Regatului lui Dumnezeu – Luca 4:43; Luca 8:1; Luca 16:16; Fapte 8:12.
Evanghelia lui Dumnezeu – Marcu 1:14; Romani 1:1; 2Corinteni 11:7; 1Tesaloniceni 2:2,1Tesaloniceni 2:8-9; 1Petru 4:17.
Evanghelia gloriei fericitului Dumnezeu – 1Timotei 1:11.
Evanghelia harului lui Dumnezeu – Fapte 20:24.
Evanghelia lui Iesus Christos – Fapte 5:42.
Evanghelia lui Christos – Romani 1:16; Romani 15:19; 2Corinteni 2:12; 2Corinteni 9:13; 2Corinteni 10:14; Galateni 1:7; Filipeni 1:27; 1Tesaloniceni 3:2.
Evanghelia Domnului Iesus – Fapte 11:20.
Evanghelia Domnului nostru Iesus Christos – 2Tesaloniceni 1:8.
Evanghelia Fiului Său – Romani 1:9; Efeseni 6:15.
Evanghelia păcii – Fapte 10:36.
Evanghelia mea (predicată de Pavel) – Romani 2:16; Galateni 1:11; Galateni 2:2; 2Timotei 2:8.
Evanghelia noastră (A apostolilor) – 2Corinteni 4:3; 1Tesaloniceni 1:5; 2Tesaloniceni 2:14.
Evanghelia salvării – Efeseni 1:13.
Evanghelie veşnică – Apocalipsa 14:6.
Evangheliei gloriei lui Christos – 2Corinteni 4:4.
Toate aceste denumiri ale Evangheliei, descriu aceiaşi Evanghelie, nu mai multe Evanghelii, o singură veste bună sau bună vestire, despre Iesus Christos și implicit: Regatul Său, harul lui Dumnezeu, pacea cu Dumnezeu, salvarea, etc.
Cine este autorul Evangheliei şi când apare prima referire la ea în Biblie?
Autorul Evangheliei este Dumnezeu (Galateni 3:8), care din Eden după păcatul lui Adam şi Eva, a proclamat o profeţie, o veste bună, şi anume că Sămânţa femeii (Iesus) va zdrobi capul şarpelui (Satan). Iar mai târziu tot Dumnezeu i-a spus vestea bună lui Avraam, că toate naţiunile vor fi binecuvântate prin intermediul seminţei lui (Geneza 3:15; Geneza 22:17-18; Galateni 3:9).
Mai tărziu aceiaşi făgăduinţă i-a fost făcută lui Isac şi Iacob (Geneza 26:4; Geneza 28:12-15). Apoi Dumnezeu i-a vorbit regelui David că îi va ridica un urmaş care va consolida pe vecie scaunul de domnie davidic (2Samuel 7:12-16). Sămâna lui David care va domni veşnic este Domnul Iesus (Luca 1:31-33: Romani 1:3-4; Romani 9:4-5).
Care este personajul principal al evangheliei?
Personajul principal al evangheliei este Fiul lui Dumnezeu, Iesus Christos, Salvatorul tuturor celor credincioşi (Fapte 9:20). Acest lucru este bine subliniat de unul dintre cei mai mari evanghelişti ai tuturor timpurilor, şi anume de apostolul națiunilor, Pavel care spune în Romani 1:1-4, SCC: “Pavel, sclav al lui Iesus Christos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu; pe care a promis-o dinainte prin profeţii Lui în Scripturi sfinte; cea despre Fiul Său, Iesus Christos, Domnul nostru, Cel născut după carne dintr-o sămânţă a lui David, iar după spirit de sfinţenie, este Cel proclamat cu putere: Fiu al lui Dumnezeu, prin înviere dintre morţi”.
Deci Evanghelia este despre Iesus Christos, Fiul lui Dumnezeu, care după carne era o sămânță a lui David, provenind din David, însă după ungerea cu Spirit primită la botezul Său El era: Fiul lui Dumnezeu, iar după înviere este proclamat cu putere de discipolii Săi ca fiind: “Fiu al lui Dumnezeu!”
Astfel, Evanghelia nu promovează un cult, o organizaţie, o biserică, ea nu atrage atenţia asupra unei mişcări religioase; ci, ea îl înalţă pe Domnul domnilor, pe Iesus Christos despre care a mărturisit însuşi Dumnezeu, şi a fost dovedit cu putere că El este Fiul lui Dumnezeu şi Salvatorul celor credincioşi. De aceea Pavel a declarat în 1Corinteni 1:23-24; 1Corinteni 2:2, SCC: „dar noi predicăm pe Christos crucificat; pentru iudei este un motiv de poticnire, iar pentru naţiuni este o nebunie; însă lor, celor chemaţi, atât iudei cât şi greci, îl predicăm pe Christos ca putere a lui Dumnezeu şi înţelepciune a lui Dumnezeu…Pentru că am hotărât să nu ştiu ceva între voi, decât pe Iesus Christos; şi, pe Acesta crucificat”. Iată apostolii au predicat pe Christos, nu pe ei înșiși, pe anumiți lideri umani, ca oamenii să urmeze oameni, acest lucru îl mărtuseiște apostolul Pavel în 2Corinteni 4:5, SCC: “Pentru că nu ne predicăm pe noi, ci pe Christos Iesus: Domn; iar pe noi, sclavi ai voştri pentru Iesus”. Apostolii erau sclavii celor la care le predicau, cu scop de servire cu Evanghelia nu pentru a se promova pe ei înșiși, ca oamenii să-i idolatrizeze pe ei sau gruparea lor!
Să vedem în continuare:
Numai vestirea pune accent pe Cristos?
Dar nu numai predicarea sau vestirea pune accentul pe Cristos (2Corinteni 4:4-5); ci, şi lucrarea de avertizare și învăţare prin care oamenii devin dicipoli ai lui Iesus, gravitează în jurul persoanei lui Cristos, căci tot el sub inspiraţie spune în Coloseni 1:28-29, SCC: „pe care noi Îl vestim, avertizând pe orice om şi învăţând pe orice om în toată înţelepciunea, ca să prezentăm pe orice om, perfect în Christos. Pentru aceasta mă şi ostenesc, luptând potrivit: puterii Lui lucrătoare, cea lucrând în mine cu putere”. De aceea, în momentul când noi predicăm sau învăţăm pe oameni, noi trebuie să facem ca mesajul şi învăţătura să graviteze în jurul lui Iesus Christos, şi El să fie înălţat şi onorat.
Cine este implicat în predicarea despre Iesus şi de ce?
În predicarea lui Iesus Christos ca Domn, Salvator şi Răscumpărător mai este implicat şi a predica persoana lui Dumnezeu, căci de fapt a crede în Iesus – implică a crede mărturia lui Dumnezeu Tatăl despre Fiul Său, şi a crede în Fiul implică a crede şi în Tatăl (1Ioan 2:23; 1Ioan 5:9-11; Ioan 12:44).
De fapt creştinii sunt un popor ales cu scopul de a vesti virtuţile lui Dumnezeu (1Petru 2:9; Psalm 40:9-10), adică: puterea Sa, viața Sa, dragostea Sa, înţelepciunea Sa.
La cei care învață ca să fie copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fie învățați despre: Numele lui Dumnezeu (Psalm 22:22; Evrei 2:12; Ioan 17:6,Ioan 17:26), căci este mai mare ruşinea pentru un copil să nu cunoască numele tatălui său!
De ce orice subiect din Evanghelie trebuie corelat şi raportat la Domnul Iesus?
Însă a predica pe Christos mai înseamnă că orice subiect Biblic, cum ar fi: judecata, închinarea, stăpânirea de sine, etc. (Fapte 24:24,Fapte 24:25; Apocalipsa 14:6,Apocalipsa 14:7), căinţa, credinţa, botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor, judecata veşnică (Evrei 6:1,Evrei 6:2). Toate acestea trebuie predicat în corelare cu Iesus care este calea oricărei dezvăluiri sau a oricărui mesaj biblic şi adevărul oricărei învăţături Biblice şi viaţa învăţăturilor sau a predicării căci Cuvintele Lui sunt spirit şi viaţă (Ioan 6:63; 14:6). Astfel toate subiectele Bibliei sunt legate de Christos, pentru că mărturia despre Iesus, aduce (atrage) Spiritul profeției peste cel ce Îl vesteşte (Apocalipsa 19:10).
De pildă când predicăm închinarea, noi predicăm pe Iesus ca mijlocitor la Dumnezeu, când predicăm judecata, noi predicăm că El a fost stabilit de Dumnezeu ca să judece (Ioan 5:22). Dacă predicăm despre căinţa, predicăm că ne putem căi pe baza jertfei lui Iesus prin care putem fi iertaţi, dacă predicăm credinţa în El, vestim mortea şi învierea Lui, dacă învăţăm despre botez, vorbim de un botez în Numele Lui, care ne plasează în El, dacă proclamăm învierea morţilor, argumentul suprem că morţii vor învia este că Christos a înviat. Astea sunt doar câteva exemple cum putem corela temele (subiectele) din Evanghelie la persoana lui Iesus Christos!
Ce conţine evanghelia?
Voi prezenta Evanghelia (vestea bună) din trei perspective: din perspectiva lui Dumnezeu, a omaneilor, și a lui Christos.
Primii oameni Adam şi Eva au fost creaţi de Dumnezeu în mod perfect (Deuteronom 32:4), ei au fost puşi în grădina Eden (Geneza 2:8-9), şi printre puţinele porunci primite din partea lui Dumnezeu, a fost şi porunca, care le permitea să mănânce din orice pom din grădină cu excepţia pomului cunoştiinţei binelui şi răului (Geneza 2:16-17). Consumarea din pomul cunoştinţei binelui şi răului însemna primirea unei cunoştinţe egoiste. Pomul cunoştinţei binelui şi răului, nu a însemnat că Adam şi Eva, nu aveau o cunoştinţă sau discernământ, o dată ce ei au primit reponsabilitatea de a umple pământul şi de a-l supune şi de a stăpâni peste animale, de a lucra şi îngriji grădina Edenului, iar Adam i-a pus nume la toate animalele, toate acestea denotă că ei avea cunoştinţă, precum şi capacitatea de a deosebi binele de rău (Geneza 1:28; Geneza 2:15,Geneza 2:19-20).
Însă ei aveau şi libertatea să aleagă între bine şi rău (comp. cu Deuteronom 30:19, între ascultarea de Dumnezeu, Creatorul lor sau să aleagă neascultarea. Ascultând de cel rău care s-a folosit de un şarpe posedându-l, aşa cum unii oameni sunt posedaţi de demoni, cei doi au ales să nu asculte de porunca lui Dumnezeu şi să mănânce din pomul interzis, acest pom le-a adus o cunoştinţă a binelui și răului din perspectivă egoistă a propriei împliniri, nu din perspectiva a binelui și răului divin (Geneza 3:1-19)!
Păcatul lui Adam şi a Evei a avut consecinţe grave, din punct de vedere spiritual și fizic.
În primul rând, consecinţele au fost spirituale, ei în momentul când au păcătuit au murit din punct de vedere spiritual, legătura lor cu Dumnezau s-a rupt, căci păcatul face un zid de despărţire între om şi Dumnezeu (Isaia 59:2). Ba mai mult, ascultând de Satan au devenit sclavii lui (Romani 6:16), atât ei, cât şi tot cei ei au avut în stăpânire, adică planeta cu tot ce este pe ea, a intrat în stăpânirea celui rău (Luca 4:6; Ioan 12:31; Ioan 14:30).
Dacă în grădina Eden, Dumnezeu era prezent printr-un înger cu care Adam şi Eva comunicau, după izgonirea din grădină, ei nu mai auzeau vocea lui Dumnezeu, dar mai mult decât atât, ei au început să experimenteze, suferinţa, durerea, îmbătrânirea şi moartea, ei au experimentat şi o degradare morală când Cain fiul lor l-a ucis pe Abel. Mai târziu această degradarea s-a înmulţit (Geneza 4:23-24; Geneza 6:5).
Omul nu putea să se răscumpere aşa cum un om căzut într-o mlaştină, sau prins într-un laţ, nu mai poate ieşi singur de acolo, având nevoie de un ajutor din exterior. Nici un om nu putea să îl răscumpere pe alt om, şi nici prin bani sau prin viaţa lui (Psalm 49:7-9), căci toţi oamenii au moştenit păcatul, şi nici unul nu era perfect ca să răscumpere păcatul unui om perfect: Adam. Nici un om nu putea să i-a păcatele unui alt om asupra lui şi nici pedeapsa lui, căci el însuşi era sub pedeapsa morţii datorită păcatelor proprii (Romani 5:12).
Prin urmare, Biblia afirmă următoarele despre oameni: „Deci ce? Venim noi înainte? Nu, nicidecum! Pentru că am acuzat deja şi pe iudei şi pe greci; ca fiind toţi sub păcat, după cum a fost scris: nu este drept nici unu. Nu este nici unu: pricepând, nu este nici unu: căutând pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, toţi laolaltă sunt netrebnici; nu este cel făcând bunătate, nu este măcar unu…deoarece toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu” (Romani 3:9-12,Romani 3:23, SCC). Tocmai de aceea Sfânta Scriptură îl descrie pe om ca fiind: păcătos, nelegiuit, nedrept, viclean şi vrăşmaş cu Dumnezeu (Romani 3:9-12; Romani 8:7; 1Petru 3:18; Iacob 4:4).
În Iov 14:4; Iov 15:14,Iov 15:16, se spune: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat ? Nici unul măcar!…cu cât mai puţin fiinţă urâcioasă şi coruptă-omul, care bea nelegiuirea ca apa!” Astfel omul este o fiinţă coruptă, deoarece a moştenit păcatul de la părinţi noştri: Adam şi Eva, dar şi mai mult decât atât, omul putea de multe ori să se stăpânească, dar a dat curs păcatului, de multe ori el a permis ca inima lui să se împietrească faţă de dreptate, prin faptul că nu a avut reacţi corecte, a făcut ca conştiinţa lor să devină insensibilă (1Timotei 4:2), au permis ca inima lor să devină rea şi necredincioasă (Marcu 7:21-23; Evrei 3:12). Iar Biblia spune clar, că dacă poţi face un bine şi nu-l faci păcătuieşti (Iacob 4:17). De multe ori iubirea de sine ne-a oprit să facem binele pe care puteam să-l facem, de multe ori am permis ca inima noastră să devină insensibilă faţă de nevoile altora, sau faţă de ceea ce este drept (comp. cu Luca 10:30-32).
Astfel păcatele tale, cu gândul, cu vorba, cu fapta, au creat o despărţitură între tine, o fiinţă păcătoasă, şi Dumnezeu care este sfânt prin excelenţă. Această prăpastie te desparte de Dumnezeul luminii, gloriei şi al dreptăţii (Isaia 6:3; Isaia 59:2; Deuteronom 32:4; 1Ioan 1:5).
Poate crezi că termeni ca: păcătos, necurat, corupt, duşman cu Dumnezeu sunt o exagerare pentru a caracteriza natura umană, dar Biblia nu minte, de asemenea gândeşte-te la faptele şi atitudinile pe care le descrie ca fiind păcat, după cum urmează: uciderea, adulterul, desfrânare, minciuna, furtul, înşelăciunea, lăcomia de bani, zgârcenia, mânia, vorbirea injurioasă, invidia, certurile, vrăjitoria, beţia, petreceri dezmăţate, etc. (1Corinteni 6:9-10; Galateni 5:19-21; Romani 1:29-32).
Un exerciţiu simplu ne poate face să înţelegem că suntem de păcătoşi. Cuvântul lui Dumnezeu este o oglindă (Iacob 1:22-25), uitându-ne în el vedem cât suntem de murdari. Nu contează că poate suntem mai buni ca alţii, noi trebuie să ne raportăm la perfecţiune, la Christos şi la legea lui Dumnezeu, nu la alţi oameni păcătoşi! Raportaţi la Cristos, suntem departe de a fi drepţi.
Să luăm doar câteva porunci: Să nu minţi (Coloseni 3:9). Câţi dintre noi, nu am minţit niciodată? Toţi am minţit mai mult sau mai puţin şi astfel toţi suntem vinovaţi de pedeapsa lui Dumnezeu!
Să nu furi (Exod 20:15; Efeseni 4:28). Câţi dintre noi am furat? Toţi am furat fie ca copii, fie ca adulţi şi astfel toţi suntem vinovaţi de pedeapsa lui Dumnezeu!
Să nu vorbiţi de rău pe altul (Iacob 4:11; Iacob 5:9). Câţi dintre noi, am vorbit de rău pe altul? Toţi am vorbit de rău pe altul, şi astfel toţi suntem vinovaţi de pedeapsa lui Dumnezeu!
Să nu pofteşti lucrul altuia (Exod 20:17). Căţi dintre noi nu am poftit niciodată nimic al altuia? Toţi am poftit şi astfel toţi suntem vinovaţi de pedeapsa lui Dumnezeu!
Acestea sunt doar câteva exemple care arată că suntem păcătoşi şi vrednici de pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu. De fapt cine a încălcat o singură poruncă le-a călcat pe toate (Iacob 4:10), astfel noi toţi am încălcat legea lui Dumnezeu în totalitate şi suntem vinovaţi.
Fiind oamenii sunt despărţiţi de Dumnezeu (Isaia 59:1-3), ei sunt sub puterea întunericului, ei trăiesc după domnul puterii aerului, în ei este spiritul lumii, şi ei sunt conduşi de pofte nelegiuite şi de carnea păcătoasă (firea păcătoasă) în care sunt, astfel ei sunt morţi în păcatele şi greşelile lor (Efeseni 2:1-3). Oamenii care nu s-au împăcat cu Dumnezeu sunt atât copii ai Diavolului (1Ioan 3:8-10), cât şi dușmani cu Dumnezeu (Romani 8:7; Iacob 4:4). Dumnezeu urâşte păcatul, şi are cea mai mare scârbă faţă de el, păcatul este ceva opus naturii şi caracterului sfânt al lui Dumnezeu.
Dar vina nu o are doar Adam; ci şi noi, căci uneori puteam să ne stăpânim de la a păcătui şi nu am făcut-o, fiindcă am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, iar păcatul nu a şters în totalitate chipul lui Dumnezeu din noi, adică calităţile morale, conştiinţa ne-a mustrat când am făcut răul, uneori am reuşit să ne înfrânăm de la rău alteori nu, alteori am vrut să facem răul lăsându-ne dominaţi de dorinţe greşite. Astfel răscumpărarea omenirii trebuie să vizeze atât păcatul lui Adam cât şi păcatele noastre personale. Este vreun om care să nu fi făcut nici unul din aceste păcate? Iar dacă a făcut cel puţin unul, atunci a încălcat toată legea căci este scris: „Pentru că oricine are să respecte legea întreagă, dar are să greşească în una; s-a făcut vinovat de toate.” (Iacob 2:10, SCC).
Astfel indifernt căte fapte bune ar face omul, ele nu-l pot absolvi de vină înaintea lui Dumnezeu, păcatele rămân neşterse, faptele bune nu pot şterge păcatele făptuite şi nu-l pot scăpa de judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Faptele bune nu pot produce în om: viaţa veşnică şi nu pot duce omul la perfecţiune!
Iar din cauza păcatului, te afli sub condamnarea morţii, deoarece: „plata păcatului, este moartea” (Romani 6:23, SCC). Ai moartea în însăşi genele tale fiindcă ai moştenit păcatul după cum se spune în Romani 5:12: „De aceea, precum printr-un om a intrat: păcatul în lume, şi prin păcat: moartea; şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit”. Situaţia decăderii omului este cu atât mai tragică cu cât nimeni nu se poate auto-salva, sau să răscumpere pe aproapele lui (Psalm 49:6-9). Situaţia omului este fără ieşire prin puterea omului, dar nu dispera, există o veste bună!
Evanghelia biblică învaţă atât că Dumnezeu este și dragoste (1Ioan 4:8-10), nu doar dreptate (Deuteronom 32:4). Dumnezeu iubeşte omenirea, creatura Sa, şi doreşte să ne salveze, să ne ierte să ne răscumpere, chiar dragostea Lui, bunătatea Lui, mila Lui, Îl îndeamnă să ne ierte, să ne şteargă păcatele, dar dreptatea Lui cere pedeapsă. Dumnezeu nu poate să-şi schimbe natura. El nu poate deveni nedrept iertându-ne fără a pedepsi. Dumnezeu trebuia să ne pedepsească pe noi toţi, pentru călcarea legii Lui bune şi perfecte, păcatul însemnând neascultarea faţă de El.
Însă Dumnezeu în dragostea Lui faţă de noi, a făcut un plan de salvare (Efeseni 3:11), plan dezvăluit progresiv omenirii prin profeţi şi prin Sfintele Scripturi, începând cu Geneza 3:15, şi prin promisiuniile făcute lui Avraam, Isac, Iacov, David, care arătau că prin sămâna lor va fi izbăvit şi binecuvântat neamul omenesc. Planul lui Dumnezeu privea trimiterea unei persoane, care va trebui să fie o jertfă de ispăşire pentru omenire, dar şi agentul salvării, regenerării şi restaurării tuturor lucrurilor aşa ca la început (Matei 19:28; Matei 20:28).
Acest act al iubirii Lui, este descris în Ioan 3:16, SCC, unde se spune: „Pentru că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Cel unic-născut; pentru ca oricine crezând în El, să nu fie pierdut, ci să aibă viaţă eternă” Astfel iubirea cea mare a lui Dumnezeu l-a împins să-şi sacrifice Fiul său cel preaiubit, dând tot ce avea mai scump ca să fi împăcat cu El.
Însă cu toate că noi nu meritam, căci suntem păcătoşi, totuşi dragostea Lui, după cum este descrisă în Romani 5:7-8, SCC, la făcut să Îl sacrifice pe Fiul: „Fiindcă pentru un drept, cu greu va muri cineva; pentru că pentru cel bun, poate cineva îndrăzneşte chiar să moară. Dar Dumnezeu ne arată dragostea Lui pentru noi; pentru că, noi fiind încă păcătoşi, Christos a murit pentru noi”. În acest text se scoate în evidenţă faptul că oamenii fac bine şi se sacrifică pentru cei care le-au făcut bine înainte, dar Iesus a fost trimis să moară pentru cei păcătoşi care îl întristau şi supărau pe Dumnezeu, iar Domnul Iesus prin jertfa lui a constituit un preţ de răscumpărare pentru toţi (1Timotei 2:5). Astfel, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Lui Fiu, ca El să i-a asupra Lui păcatele întregi omeniri, la Golgota şi El să fie pedepsit în locul nostru, pentru păcatele noastre (Isaia 53:4-5; Ioan 1:29; Evrei 9:28; Galateni 1:4). El a fost despărţit de Dumnezeu, când a strigat: „Eli, Eli, lama sabachtani?!” Aceasta semnifică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?!” (Matei 27:46, SCC). Din cauza păcatelor noastre luate asupra Lui.
Pe baza jertfei de răscumpărare a lui Christos, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor iertarea de păcate, salvarea, viaţa veşnică în dar (Romani 5:12-19; Romani 6:23), şi răscumpărare eternă din păcat şi moarte (Fapte 4:12; 1Timotei 2:5-6; 1Timotei 4:10; Tit 2:11; Evrei 9:12).
Însă doar unii vor beneficia de acest har, fiindcă nu toţi vor apuca prin credinţă beneficiile jertfei lui Christos. Jertfa lui Iesus nu mai are nevoie de complectare, perfecţionare, ajustare, ea are puterea să şteargă orice păcat, fiind perfectă (Evrei 10:10,Evrei 10:14; 1Petru 1:19); şi completă (Ioan 1:29; Evrei 9:26).
Ce a realizat jertfa Domnului Isus?
Sacrificiul său, prin moarte a realizat următoarele lucruri: a) Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare, pentru a ne cumpăra din moarte pentru viaţă (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5-6); b) A murit în locul nostru ca substitut, deoarece din cauza păcatului noi trebuia să murim (2Corinteni 5:14-15); c) prin sângele lui păcatele noastre au fost şterse şi iertate (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7); d) Ne-a împăcat (reconciliat) cu Dumnezeu (Romani 5:1; 2Corinteni 5:18-19); e) Prin moartea ca om a nimicit lucrările Diavolului (1Ioan 3:8; Evrei 2:14); f) a pus capăt legii lui Moise (Coloseni 2:14; Efeseni 2:15); g) a pus capăt diferenţei dintre iudei şi neamuri (Efeseni 2:11-19; Fapte 15:9-11), h) Jertfa Sa a fost ispăşire, adică Iesus a suferit mânia îndreptăţită a lui Dumnezeu ca noi să nu o suferim (Isaia 54:10; 1Ioan 2:1-2); i) Prin Jertfa Sa Iesus ne-a cumpărat pentru Dumnezeu (1Corinteni 6:19-20); î) Prin Jertfa Sa ne-a sfinţit (Evrei 10:10); j) Prin jertfa Domnului suntem făcuţi desăvârşiţi (Evrei 10:14); k) Moartea Domnului Iesus a deschis calea spre cer (Evrei 10:19-20); l) Moartea şi învierea lui Iesus a făcut ca corpul (adunarea) lui Cristos să primească o autoritate puternică asupra Diavolului şi îngerilor lui, şi asupra oamenilor (Apocalipsa 1:5-6; 1Ioan 4:4; Efeseni 2:6; Efeseni 6:11-17; 2Corinteni 10:3-5).
Domnul Iesus Christos a făcut cu omenirea păcătoasă anumite schimburi, însă doar cei ce cred în El, le experimentează şi beneficiază de ele în fapt, chiar dacă de drept, ele sunt pentru toţi oamenii:
Domnul Iesus nu doar a murit pentru noi, dar El a şi înviat pentru noi, faptul că Dumnezeu l-a înviat din morţi a dovedit că Iesus este Fiul lui Dumnezeu (Romani 1:4) şi că jertfa Lui a fost una fără cusur, primită de Dumnezeu ca o jertfă de bun miros (Efeseni 5:2). Învierea lui Cristos, adevereşte că Dumnezeu a aprobat jertfa Sa şi că El nu a putut fi ţinut în locuinţa morţilor (Fapte 2:27,Fapte 2:31), pentru că Satan nu a avut nimic în El (Ioan 14:30). Învierea lui Cristos face parte din Evanghelie (1Corinteni 15:1-5), El a înviat pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4:24-25), dacă El nu ar fi fost înviat de Tatăl, noi nu am fi putut fi îndreptăţiţi prin credinţa în El, şi credinţa noastră ar fi fost zadarnică (1Corinteni 15:13-14).
Prin învierea Lui, noi ne naştem din nou (1Petru 1:3-4), fără învierea Lui nu ar fi fost posibilă învierea noastră în apa botezului (Romani 6:4-5; Coloseni 2:12), căci prin învierea Lui dăm un răspuns la dragostea lui Dumnezeu acceptând botezul în apă (1Petru 3:21).
Învierea lui Christos a demonstrat că El a fost fără păcat, Satan şi nici locuinţa morţilor nu L-au putut ţine (Fapte 2:24-36).
Dar Iesus Christos, nu doar a murit şi a înviat pentru noi, dar El s-a înălţat după 40 de zile la cer, la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 1:3-11, Fapte 2:32-35; Evrei 10:11-13), de unde slujeşte ca Mijlocitor şi Mare Preot (1Timotei 2:5; Evrei 5:5-10; Evrei 7:24-28), iar El mijloceşte pentru noi, şi îi poate salva pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El. Faptul că avem un astfel de Mare Preot, plin de milă, care a fost ispitit în toate dar fără păcat, ne dă o libertate şi o îndrăzneală să ne apropiem de tronul harului şi să prim har şi îndurare ştiind că avem un mare preot care poate simţi împreună cu noi şi care cunoaşte perfect situaţia noastră şi puterea ispitei (Evrei 2:17-18; Evrei 4:14-16).
Înălţarea la cer a Domnului Iesus, a demonstrat că El a biruit prin cruce domniile şi stăpânirile întunericului (Coloseni 2:13-15), de aceea Tatăl L-a înălţat deasupra lor (Efeseni 1:19-22).
Domnul Iesus, nu doar a murit pentru păcatele noastre, nu doar a înviat pentru îndreptăţirea noastră şi nu doar s-a înălţat la cer de unde ne slujeşte ca Mare Preot; ci, El doreşte să locuiască în noi prin Spiritul Său, El doreşte să se manifeste prin noi, astfel ca Christos să fie totul în toţi (Coloseni 3:11; vezi şi Galateni 1:15-16).
Evanghelia nu ar fi completă dacă nu am proclama şi acest adevăr, căci nu noi putem trăi viaţa de creştini prin noi înşine, prin puterea noastră; ci, Cristos în noi şi noi în El putem face voința lui Dumnezeu, așacum spune apostolul Pavel declară în Galateni 2:20, SCC: „Am fost crucificat împreună cu Christos, dar nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine”. Iată că nu este suficient dacă Christos ne iartă păcatul prin sângele vărsat la cruce, dacă după aceea nu ar veni să viețuiască în noi! Numai El ne poate ajuta să facem faptele bune pregătite de Dumnezeu mai dinainte în care trebuie să umblăm, dar noi trebuie să murim ca Christos să învie şi să trăiască în noi, noi trebuie să ne golim de noi înşine, ca El să ne umple, plinătatea lui Dumnezeu care umple totul în toţi (Efeseni 1:23). Apostolul Pavel arată că nu el a făcut lucrările spirituale din viaţa lui, ci harul lui Dumnezeu, adică Cristos! În 1Corinteni 15:10, SCC, el declară: „Dar printr-un har al lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui, cel pentru mine nu s-a făcut zadarnic; ci, m-am ostenit mai mult decât toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este împreună cu mine”. Iată cine a lucrat mai mult decât toţi ceilalţi 12 apostoli, nu Pavel; ci, harul lui Dumnezeu care a fost cu Pavel!
Domnul Iesus este viaţa veşnică (1Ioan 5:9-12), când credem în El primim atunci viaţa veşnică, Biblia spune: „Cel crezând în Fiul, are viaţă eternă (la prezent)” (Ioan 3:36, SCC). Nu ar fi fost suficient că Domnul s-a dat jertfă pentru păcatele noastre, dacă El nu ar veni apoi în noi ca viaţă veşnică, ca natură divină (2Petru 1:3), ca viaţă Dumnezeiască (Efeseni 3:18). Numai Iesus din noi şi prin noi poate să ne transforme viaţa, ca să nu mai trăim în modul de viaţă deşert de vieţuire moştenit de la părinţi noştri (1Petru 1:18-19); ci, să trăim în noutatea vieţii, şi să ne înnoim în spiritul minţii noastre (Romani 6:4; Efeseni 4:23-24), făcând fapte bune şi trăind spre gloria lui Dumnezeu!
Dar răscumpărarea lui Christos, vizează nu numai sufletul, omul lăuntric, spiritul omului, ci chiar şi corpul omului! Domnul Iesus a salvat prin moartea Sa, spiritul, dar și corpul omului (1Tesaloniceni 5:23), adică omul ca întreg, nu doar partea spirituală din om; ci şi partea fizică (Romani 8:23), chiar dacă corpul va fi restabilit doar la revenirea Domnului.
În prezent Cristos pe baza jertfei Sale, regenerează spiritul omului, dar în viitor, când El va veni, va fi răscumpărat şi dus la perfecţiunea fără păcat şi boli şi corpurile creştinilor, devenind nemuritoare (Romani 8:11; 1Corinteni 15:52-54).
Prin răscumpărarea omului, chiar şi natura (creaţia), va fi restabilită, deoarece păcatul omului a dus la blestemul asupra ei (Geneza 3:17-18), iar restabilirea omului şi glorificarea fiilor lui Dumnezeu la venirea lui Iesus, va duce la restabilirea şi înnoirea pământului, a plantelor şi a animalelor (Romani 8:17-23; Isaia 11:1-9; Isaia 65:17-25).
În timpul domniei lui Christos de o mie de ani, oamenii care vor fi pe pământ şi nu vor avea parte de răpire la cer, ca mireasă a Domnului Iesus, va fi reabilitat la condiţia lui perfectă de la început, nu doar în domeniu spiritual, ci chiar în domeniu fizic (1Corinteni 15:28: Apocalipsa 21:3-5).
Astfel la sfârşitul mileniului va fi supusă chiar şi moartea şi orice domnie sau stăpânire demonică în opoziţie cu Dumnezeu de către Domnul Iesus. După judecata finală nu va mai fi moarte, nici păcat, nici imperfecţiune, nici suferinţă, nici boală, bătrâneţe sau pedeapsă, Dumnezeu va fi totul în toţi, prin aceasta arătând că lucrarea de răscumpărare a lui Christos s-a îndeplinit în întregime, şi planul lui Dumnezeu s-a împlinit (1Corinteni 15:24-28; Apocalipsa 21:1-7).
Însă ce trebuie să facă omul ca să fie iertat de păcate:
În primul rând, trebuie să înţelegi că salvarea şi viaţa veşnică se dă în dar, datorită harului (favorii nemeritate) a lui Dumnezeu şi a dragostei Sale faţă de oameni. Ea se dă în dar, cadou, căci cineva a plătit preţul pentru toți, ca tu să poţi primi viaţa veşnică fără plată, în dar (Ioan 3:16; Efeseni 2:8-9; Romani 6:23).
Omul ca să fie salvat trebuie să audă Evanghelia să creadă în ea (Marcu 1:15), Evanghelia îl învaţă pe om că este păcătos şi fără merite în faţa lui Dumnezeu, astfel un prim pas spre salvare şi spre împăcarea cu Dumnezeu, este să recunoască că este păcătos şi fără merite, căci dacă te consideri drept atunci Iesus nu a murit pentru tine, deoarece El a murit pentru cei păcătoşi, nu pentru drepţi. Astfel Dumnezeu nu-ţi poate da pacea Sa şi viaţa veşnică, dacă cineva consideră că o merită prin propriile lui fapte bune, atunci sacrificiul lui Iesus nu-şi are rostul. Trebuie să înţelegem că viaţa veşnică este un cadou primit prin har și tu nu îl meriți, Christos a plătit prețul răscumpărări pentru tine (Romani 5:1; Efeseni 2:8-9; Romani 6:23; 1Timotei 2:5-6).
Bineînţeles că cel ce acceptă harul lui Dumnezeu, se căieşte de păcate, deoarece bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la căinţă (Romani 2:4).
A ne căii înseamnă: o căinţă profundă, a ne părea rău, a regreta sincer păcatele şi a nu le mai face (Proverbe 28:13), să ne schimbăm modul de a gândi faţă de păcat privindu-l ca pe ceva necurat şi scârbos (Fapte 26:20). Apoi să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu Tatăl, cerându-ne iertare de la El (Fapte 3:21; 1Ioan 2:1-2).
Căinţa adevărată este sentimentul de regret profund faţă de lucrurile rele pe care le-am gândit, vorbit şi făcut. Este o întristare, o părere de rău, care naşte în noi voinţa şi hotărârea de a nu mai repeta cele făcute. Căinţa aduce înnoirea minţii, ea nu este posibilă cu adevărat fără lucrarea Spiritului Sfânt care ne convinge şi ne arată gravitatea păcatului nostru (Ioan 16:8).
Căinţa adevărată aduce o ură sfântă faţă de lucrurile necurate, şi o teamă sănătoasă de Dumnezeu, ea mai implică mărturisirea păcatelor noastre lui Dumnezeu. Ea aduce în viaţa creştinului roadă vrednică de căinţă, adică schimbarea modului de viaţă, de la atitudini şi acţiuni greşite la atitudini şi acţiuni bune. Astfel omul care se căieşte, regretă păcatul din străfundul inimii, el recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, și acum: urăşte şi este scârbă de păcatul Său, îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi: păcatul, direct sau indirect.
El nu dă vina pe alţii, ci recunoaşte că El este vinovat şi regretă modul de acţiune egoist şi mândru, şi este hotărât să repare ce mai poate fi reparat, şi să nu mai permită ca acel păcat să mai vină în viaţa lui.
Căinţa se poate manifesta şi prin plâns, prin post, însă criteriu după care se stabileşte adevărata căinţă sunt roadele (Proverbe 28:13; Fapte 26:18,Fapte 26:20; Efeseni 4:21-32). Care sunt faptele tale după ce te-ai căit de păcatele tale? Repeţi aceleaşi păcate? Sau faptele tale sunt altele după voința lui Dumnezeu?
Această căinţă te va duce la credinţă, nu poţi să te căieşti şi să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu, dacă nu ai credinţă în mijlocul prin care primești iertarea de păcate: jertfa lui Iesus.
Un alt treilea lucru pe care trebuie să faci ca să primeşti iertarea de păcate, este să crezi în Iesus Christos, din toată inima ta, nu este suficient doar să crezi că Iesus există, că El este Fiul lui Dumnezeu, că a existat în istorie, nu este suficient să crezi învăţătura Lui, tu trebuie să te încrezi în El în ce priveşte salvarea ta. Tu trebuie să crezi că nu faptele tale, religia ta, evlavia ta, ci Christos a luat păcatele tale, El a murit pentru păcatele tale, iar fără această jertfă eşti pierdut! El a suferit o moarte chinuitoare ca pedeapsă în locul tău, iar prin rănile lui suntem vindecaţi (Isaia 53; 1Petru 2:24).
Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Isus a murit în locul tău, pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa Sa pentru Dumnezeu, şi din momentul când crezi în El, Iesus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, şi nu vei mai trăi pentru tine; ci, pentru El (Fapte 4:12; Fapte 5:31; 2Corinteni 5:14-15)?
Un alt efect al căinței și credinţei noastre este ascultarea (Ioan 3:36; Ioan 14:15), astfel în accepţiunea Bibliei cine nu ascultă nu a primit harul lui Dumnezeu şi nu este salvat, deci nici creştin. Căci cine a primit harul adică a fost iertat, iubeşte pe Dumnezeu, iar iubirea se manifestă prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu (Ioan 14:15; 1Ioan 5:3), prin urmare primeşti harul (acest cadou extraordinar) acesta produce în tine recunoştinţă, apreciere, care te duce la ascultare şi prin aceasta dovedeşti că eşti creştin şi că ai primit natura nouă şi viaţa lui Dumnezeu în tine.
Astfel o persoană care se naşte din nou, devenind o făptură nouă (2Corinteni 5:17), creată după chipul lui Christos, va produce fapte bune după cum se spune în Efeseni 2:10: „Pentru că noi suntem creatura Lui, creaţi în Christos Iesus pentru fapte bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu dinainte, ca să umblăm în ele”. Deci credinciosul face fapte bune după ce a fost salvat, după ce a devenit: o creaţie nouă (creştin), nu înainte, şi nu face fapte bune prin care să fie salvat, căci salvarea o primeşte în dar ca favoare ne meritată (har); ci, face fapte bune pentru că este salvat, din recunoştinţă față de Dumnezeu și Fiul Său (2Timotei 1:9; Tit 3:5).
Ilustrare: O oaie behăia căci este oaie, nu behăie ca să devină oaie. Un creştin face fapte bune căci el a primit natura divină în el, el este regenerat lăuntric, Christos locuieşte în El şi Îl îndeamnă la fapte bune, creştinul nu face fapte bune ca să primească viaţa veşnică; ci, salvarea se primeşte prin har şi prin credinţă; ci, face fapte bune căci Christos, viaţa veşnică din noi produce în mod natural roade bune după natura cea nouă care locuieşte în credincios!
Următorul pas pentru a intra în Cristos şi care derivă din ascultare este botezul în apă care este o scufundare completă în apă care se face în numele lui Iesus Christos mediatorul Noului Legământ (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:44; Fapte 19:5; Romani 6:2; Galateni 3:27).
Botezul în apă este moartea faţă de păcat şi îngroparea împreună cu Christos, atunci când eşti scufundat în apă, iar atunci când eşti ridicat din apă, înseamnă învierea ta împreună cu Christos, la o viaţă nouă trăită pentru Dumnezeu (Romani 6:2-3,Romani 6:11; Coloseni 2:12). El mai reprezintă îmbrăcarea noastră cu Christos (Galateni 3:27), şi este cererea unei conştinţe bune către Dumnezeu, făcută pe baza învierii lui Iesus (1Petru 3:21).
Botezul se poate face doar la o vârstă în care poţi înţelege ce este căinţa, ascultarea şi dedicarea şi deci nu poate fi făcut de copiii mici (Fapte 8:12).
Ce realizează salvarea?
În momentul când experimentezi salvarea lui Dumnezeu, eşti salvat de: păcatele din trecut, care au fost şterse, de moartea spirituală în care ai fost (Efeseni 2:1), de mânia lui Dumnezeu (Romani 5:9), ai fost scos din regatul întunericului şi transferat în Regatul Fiului (Galateni 1:4; Coloseni 1:13). Din dușman cu Dumnezeu (Iacob 44) şi copil al Diavolului (1Ioan 3:8-10) şi servitor al Lui (conştient sau inconştient), ai devenit copil al lui Dumnezeu (Romani 8:14-17), frate cu Isus (Evrei 2:11), ai pace şi intrare liberă în relaţia cu Dumnezeu prin Isus (Evrei 4:16; Evrei 10:19-22; Romani 5:1).
În momentul acela eşti declarat: drept (neprihănit), sfânt, perfect, curat (Romani 5:18-19; 1Corinteni 1:30), eşti pus în locurile cereşti în Isus, deasupra oricărei domnii, autorități și puteri (Efeseni 1:20-23; Efeseni 2:4-6).
Salvarea ţi-a dat un nou statut, cât şi a realizat o curăţire de păcate, în conştiinţa ta şi în inima ta (Evrei 9:14; Evrei 10:16,Evrei 10:22). Salvarea te-a legat de un Salvator viu care te ajută, şi te transformă zilnic prin Spiritul Sfânt spre perfecţiune (Filipeni 1:6,Filipeni 1:10-11).
Însă chiar dacă ai murit faţă de păcat şi lume în botez, tu ai nevoie ca zilnic să te socoteşti mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu, tu ai nevoie zilnic de răstignire, şi lepădare de sine (Luca 9:23; Romani 6:11-13; Romani 8:13; Coloseni 3:5).
Prin urmare, putem vorbi de salvare din trei perspective, trecut, prezent, şi viitor. În trecut, când am crezut şi ne-am botezat am fost salvaţi (2Timotei 1:9; Tit 3:5); în prezent trebuie să ducem la capăt salvarea, să rămânem în salvare, rămânând în Cristos (Filipeni 2:12; Matei 10:22; Matei 24:13; 1Corinteni 15:2); şi în viitor vom fi salvaţi definitiv şi complet, când corpurile noastre vor fi glorificate şi vor deveni perfecte şi nemuritoare (1Petru 1:9,1Petru 1:13; 1Corinteni 5:5; 1Corinteni 15:51-55). Atunci nu va mai exista natura păcătoasă în noi, ca să ne mai facă să păcătuim, atunci nu va fi decât natura cerească (Filipeni 3:21). Trebuie precizat că salvarea iniţială pe care am primit-o în botezul în apă, se poate pierde dacă nu rămânem în Cristos (Ioan 15:5-6; Evrei 3:12-14; Evrei 6:4-6; Evrei 10:26-29; 2Petru 2:20-22). Doar la salvarea completă, când corpurile noastre vor fi glorificate, salvarea nu se va mai putea pierde, atunci vom fi nemuritori (Romani 2:7; Apocalipsa 20:6). Dar să vedem în continuare:
Ce înseamnă în esenţă a predica evanghelia?
Înseamnă a predica pe Domnul Iesus Christos, iar a predica pe Christos înseamnă două lucruri:
1.CHRISTOS DIRECT (persoana şi viaţa Lui) = Predicăm persoana Sa, şi următoarele lucruri importante din viaţa Sa: 1) Existenţa Lui preumană, căci El a părăsit gloria şi divinitatea ce o avea ca să moară pentru noi păcătoşii (Filipeni 2:6-8). 2) Naşterea lui din Maria ca sfânt, ca om fără păcat care putea plăti un preţ de răscumpărare corespunzător cerinţelor lui Dumnezeu (Luca 1:32-35; 1Timotei 2:5-6). 3) Botezul Său şi serviciul Său pământesc care a adeverit că El este Mesia, Unsul şi Salvatorul rânduit de Dumnezeu (Matei 3:16-17; Fapte 10:38). 4) Moartea Sa pe cruce când s-a dat jertfă de răscumpărare pentru omenire (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5-6). 5) învierea Sa din morţi (1Corinteni 15:4; Evrei 13:20). 6) înălţarea la cer la 40 de zile de la învierea Sa, fiind aşezat la dreapta Tatălui, deasupra oricărei domni şi stăpâniri (Efeseni 1:19-22). 6) Venirea Sa din nou care va aduce o răscumpărare şi a trupului (Romani 8:11) pentru că Isus nu a răscumpărat prin jertfa Sa doar sufletul oamenilor (Romani 8:23). Venirea din nou a lui Iesus ca Domn, Rege şi Judecător (Fapte 10:42; Fapte 17:31; 2Timotei 4:1-2), atunci va avea loc şi învierea celor morţi în Cristos şi răpirea bisericii (1Tesaloniceni 4:15-17) şi va avea loc apoi regenerarea tuturor lucrurilor (Matei 19:28; Fapte 3:20-21). 7) Domnia de o mie de ani unde şi cei de pe pământ vor fi duşi la perfecţiunea umană iar creaţia se va putea bucura de libertatea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8:19; Apocalipsa 21:6-7). 8) Când se vor sfârşi cei o mie de ani şi după ce Domnul Isus va nimici orice domni şi stăpânire demonică şi chiar Satan va fi aruncat în lacul de foc, şi după ce ultimul duşman: moartea va fi nimicită, Însuşi Domnul Iesus se va supune lui Dumnezeu Tatăl Celui care I-a supus toate lucrurile şi Îi va preda domnia Lui (1Corinteni 15:24-28). Acestea ar fi câteva aspecte esenţiale din viaţa Domnului Iesus Christos.
2.CRISTOS INDIRECT
Orice lucru din Biblie, moral, pedagogic, istoric, profetic, etc., este corelat şi graviteză în jurul persoanei Fiului lui Dumnezeu despre care vorbesc toţi profeţii (Fapte 10:43).
Pentru a înţelege mai bine acest lucru, să analizăm în continuare:
- Ce alte învăţături sau subiectele conţine Evanghelia?
Pe lângă, Domnul Isus, jertfa de pe cruce, moartea Lui ca preţ de răscumpărare (1Corinteni 15:1-3; Matei 20:28; Marcu 10:45; 1Timotei 2:5-6) şi învierea Lui (1Corinteni 15:4), alte aspecte ale Evangheliei ar fi: Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:14; Fapte 8:12), care se referă la domnia lui Christos (Luca 11:20; Luca 17:20-21; Fapte 28:23,Fapte 28:31). Stăpânirea sau domnia lui Cristos este atât în prezent cât şi în viitor. În prezent în cer, iar pe pământ este o domnie spirituală care se manifestă prin lucrarea Spiritului Sfânt şi prin adunarea creştină (Romani 14:17; 1Corinteni 4:20). Dar şi şi domnia lui Christos asupra naţiunilor, ce se va manifesta la sfârşitul zilelor prin judecata lor (1Corinteni 6:10; 1Corinteni 15:24,1Corinteni 15:50; 2Timotei 4:1,2Timotei 4:18; 2Petru 1:11; Matei 13:47-50). Predicarea Regatului lui Dumnezeu, se referă şi la predicarea despre cerul nou şi pământul nou (Matei 5:5; Evrei 2:5; Romani 8:19-21; 2Petru 3:13; Apocalipsa 21:1-5).
Căinţa care duce la iertarea păcatelor este un alt subiect principal al Evangheliei (Luca 5:32; Luca 24:47; Marcu 6:12; Fapte 2:38; Fapte 11:18; Fapte 20:21; Fapte 26:20). Astfel noi trebuie să-i îndemnăm pe oameni să se căiască de păcatele lor, să avem curajul să spunem că sunt păcătoşi, dușmani cu Dumnezeu, nelegiuiţi şi fără merite înaintea lui Dumnezeu, şi că trebuie să îşi ceară iertare şi să se căiască făcând fapte vrednice de căinţă (Matei 3:2,Matei 3:8; Romani 3:9-23).
Tot la fel este şi predicarea despre credinţa în Iesus Christos (Fapte 20:21; Fapte 24:24; Fapte 26:18; Romani 10:9-13), care înseamnă nu doar să credem că El există şi că El este Fiul lui Dumnezeu; ci, înseamnă să ne încredem numai în El, în jertfa Lui în ce priveşte salvarea noastră şi împăcarea cu Dumnezeu (Romani 3:22-24; Romani 5:12-19; 1Corinteni 1:18).
Creştinii trebuie să predice ca şi Pavel, despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare (Fapte 24:25), cu îndrăzneală. Apoi, lepădarea de sine şi urmarea totală a lui Cristos ca discipoli (ucenici) ai lui este un alt subiect al evangheliei (Matei 10:37-39; Matei 16:24; Luca 14:25-26,Luca 14:33; Luca 18:28; Ioan 12:25; Galateni 6:14; 1Petru 2:24).
Evanghelia mai cuprinde: închinarea, teama de Dumnezeu, doctrina judecăţii, a botezului, învierea morţilor, şi multe altele (Fapte 24:25; Apocalipsa 14:6; Evrei 6:1-3).
Acum după ce am trecut în revistă subiectele principale ale evangheliei, să vedem în continuare:
Despre metodele de evanghelizare
Care sunt metodele de evanghelizare?
Primii creştini pe lângă predicarea ocazională la cunoştinţe, rude, vecini, tovarăşi de călătorie, colegi de muncă, etc. ei căutau mulţimi de oameni (în sinagogi, în pieţe) pentru a le predica, după cum puteţi studia în următoarele pasaje – Luca 81-3; Matei 5:1-2; Fapte 2:14; Fapte 3:12; Fapte 10:17-20,Fapte 10:24; Fapte 13:14-15,Fapte 13:44; Fapte 14:1; Fapte 16:13,Fapte 16:25-34; Fapte 17:1-4,Fapte 17:10,Fapte 17:17,Fapte 17:19; Fapte 18:4,Fapte 18:19; Fapte 19:8-10; Fapte 20:20-21; Fapte 24:10; Fapte 261-2; Fapte 28:17-23,Fapte 28:30-31.
Astfel metoda de lucru a apostolilor era următoarea: Ei mergeau într-o localitate, dacă acolo era o sinagogă predicau în ea, dacă nu în piaţă sau într-un loc unde se adunau oamenii (Fapte 17:17,Fapte 17:22; Fapte 16:13). După ce predicau Evanghelia, cei ce se căiau şi credeau în Cristos și deveneau discipoli ai Lui, dintre mulţimea de ascultători, erau botezaţi şi luaţi de o parte şi formau o adunare locală, și se întruneau în case particulare (Fapte 2:37-42; Fapte 17:34; Fapte 19:9-10). Aceştia la rândul lor predicau la cunoştinţe, rude, vecini şi astfel adunările creşteau.
Noi trebuie să răspândim prin Spiritul Sfânt, în orice loc mireasma cunoştinţei lui Christos (1Corinteni 2:14). Tot la fel şi noi astăzi, indiferent că Evanghelizăm prin relaţii la cunoscuţi (colegi, vecini, rude, etc.), fie predicăm în public (parcuri, pieţe, pe stradă, săli sau stadioane), noi trebuie să avem ca scop, răspândirea adevăratei Evanghelii despre Iesus Christos, ca oamenii să se poată împăca realmente cu Dumnezeu (2Corinteni 5:18-20).
Unii întreabă însă:
Mai trebuie predicat astăzi tot Domnul Isus?
Dacă în primul secol subiectul principal era Cristos, acesta este şi acum, căci noi nu putem modifica Evanghelia, şi nici nu dorim să predicăm o altă evanghelie (Galateni 1:6-9), căci adevărata evanghelie este veşnică şi deci neschimbată (Apocalipsa 14:6-7).
Iar Iesus Christos este viața veșnică numai prin El putem intra la Tatăl, doar El ne poate salva d emânia lui Dumnezeu (Ioan 14:6; 1Ioan 5:10-11; 1Tesaloniceni 5:9).
De asemenea, Christos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu în ce priveşte salvarea omului (1Corinteni 1:24), toţi profeţii vorbesc despre El şi oricine crede în El primeşte iertarea păcatelor (Fapte 10:43), mărturia despre Iesus este Spiritul profeției (Apocalipsa 19:10), Christos este viaţa veşnică, Îl primim pe El primim viaţa veşnică, nu-L avem pe El nu avem viaţa veşnică (1Ioan 5:12). El este temelia şi capul, Salvatorul adunării (1Corinteni 3:11; Efeseni 5:23), nu este un alt nume sub soare prin care oamenii să fie salvaţi (Fapte 4:12). Astfel noi nu dorim ca oamenii să-şi întemeieze credinţa pe altceva, sau pe altcineva.
Chiar dacă aparent Fiul lui Dumnezeu, este cunoscut în prezent, totuşi în general oamenii nu îl cunosc după adevărul exact al Bibliei, și prin urmare, nici într-un mod personal pe Iesus Christos (comp. cu 1Ioan 2:3-6), ei nu au o părtășie personală cu El (1Corinteni 1:9; 1Petru 2:4), ei îl cunosc decât foarte superficial şi de multe ori cunoaşterea lor este bazată pe erezii și informaţii distorsionate.
De aceea, şi astăzi trebuie predicat tot Christos şi acesta răstignit, ca oamenii să înveţe prin El, lepădarea de sine, răstignirea eului, adevărata cunoştinţă, adevărata cale spre Dumnezeu şi viaţa în dragoste.
Dar să vedem şi alte semne prin care putem deosebi Evanghelia falsificată de cea curată:
Cum putem deosebi Evanghelia falsificată de cea curată?
Adevărata Evanghelie are pe Dumnezeul Bibliei: Iehova (Apocalipsa 4:11), are pe Fiul lui Dumnezeu născut în început din Dumnezeu (Matei 16:16; 1Ioan 2:13-14; 1Ioan 5:18), ea prezintă lucrarea Spiritului Sfânt într-un mod biblic și pe baza unui Cuvânt adevărat (Efeseni 1:13), nu o lucrare falsă, cu un Dumnezeu fals triunic, modalist, etc, sau un Isus fals, un spirit fals (2Corinteni 11:4)!
Evanghelia autentică conține toate punctele biblice ale Evangheliei, pe când cea falsă trunchiază aceste puncte de învățătură ale evangheliei, da mai puține, și conține informații greșite, chiar erezii.
Evanghelia Adevărului conține aceste 22 de puncte:
| 1) Dumnezeu ca Creator care a creat lumea |
| 2) Păcătoșenia omului |
| 3) Harul lui Dumnezeu |
| 4) Nașterea Fiului din Tatăl |
| 5) Profeţiile și promisiunile privitoare la Mesiah |
| 6) Naşterea ca om prin Maria |
| 7) Botezul lui Iesus |
| 8) Lucrarea lui Iesus pe pământ |
| 9) Jertfa pe cruce ca preț de răscumpărare |
| 10) Coborârea lui Iesus în abis cu păcatele omenirii? |
| 11) Învierea lui Iesus |
| 12) Înălţarea la cer a Domnului Iesus |
| 13) Venirea din nou a Domnului Iesus |
| 14) Învierea morților |
| 15) Judecata lui Dumnezeu |
| 16) Regatul lui Dumnezeu |
| 17) Căinţa față de Dumnezeu |
| 18) Credinţa din inimă în Iesus Christos |
| 19) Mărturia cu gura – rugăciunea dinainte de botez |
| 20) Botezul în apă |
| 21) Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, salvarea și îndreptățirea |
| 22) Rugăciunea de după botez |
Evanghelia falsă taie din ele, și taie din cerințele pentru a obține salvarea, iertarea de păcate viața veșnică, astfel unele culte predică că este suficient: să ridici o mână, să faci o rugăciune după un om, să spui că „crezi în Isus”, să mărturisești că te-ai pocăit de păcate, etc. toate aceste sunt insuficiente pentru salvare, fără cele 22 de puncte nu există salvare și viață veșnică!
Unele culte tradiționale amesatecă harul cu faptele, și spun că și faptele bune ale omului contribuie la salvare, ceea ce este contrar Evangheliei (Efeseni 2:8-9; Tit 3:4-5). Această formă a evangheliei false este că oamenii pot fi socotiţi drepţi nu numai prin har (favoare ne-meritată); ci, şi prin fapte, fie ale Vechiului Legământ (ţinerea sabatului, ne consumarea alimentelor necurate după lege, etc.), fie anumite fapte din Noul Testament. Astfel dacă cineva susţine salvarea şi prin fapte este o evanghelie falsă (2Timotei 1:9-10). Sau dacă combinăm harul cu faptele (Romani 11:6).
Deci în concluzie, adevărata Evanghelie nu susţine o altă cale spre Dumnezeu şi de cunoaştere a adevărului în afară de Iesus Christos, şi nu susţine un alt mijloc de salvare şi îndreptăţire decât harul lui Dumnezeu şi jertfa lui Iesus (Romani 5:12-19). Însă să vedem în continuare:
Cine trebuie să organizeze Evanghelizările?
Apostolii nu predicau de capul lor; ci, sub călăuzirea Capului Iesus, care îi dirija prin Spiritul Sfânt, astfel o dată Pavel cu Barnaba a vrut să predice în Asia, dar Spiritul lui Iesus nu le-a dat voie, cu siguranţă inimile oamenilor nu erau pregătite pentru Evanghelie, iar Iesus i-a vorbit lui Pavel printr-o viziune să meargă în Macedonia că acolo este nevoie de el (Fapte 16:6-10). Astfel primii creştini au avut succes în mărturia lor căci erau călăuziţi supranatural de multe ori spre un câmp fertil de predicat, cât şi predica lor era condusă de Spiritul (Ioan 14:26). Deci în organizarea evanghelizărilor, lucrează Dumnezeu şi omul dispus să colaboreze cu acesta, căci creştinii sunt: împreună lucrători cu Dumnezeu (1Corinteni 3:6-9).
De aceea noi trebuie să fim credincioşi în partea noastră, şi anume aceea de a semănă, a uda, şi să o facem sub călăuzire, iar Dumnezeu care se ocupă de partea lui, cu siguranţă El şi-o va face. Noi nu trebuie să intrăm în partea Lui, căci numai El poate să facă să crească, astfel nu trebuie să fim stresaţi sau neliniştiţi dacă nu avem creştere, căci nu este treaba noastră. Treaba noastră este să fim credincioşi faţă de El.
De aceea, nu trebuie să apelăm la metode de prozelitism agresiv, manipulare şi îndoctrinarea oamenilor, căci adevărata creştere o dă Dumnezeu în cei cu inima curată. Adevărata creştere nu se obţine prin metode omeneşti; ci, prin Spiritul Său (Zaharia 4:6; Fapte 9:31) şi prin Cuvântul Său care nu se poate întoarce la El fără a aduce rod (Isaia 55:11). Prin urmare, să avem încredere în cuvintele Domnului din Ioan 15:16, SCC: “…v-am rânduit ca voi să mergeţi şi să aduceţi rod, şi rodul vostru să rămână; pentru ca orice aveţi să cereţi de la Tatăl în Numele Meu, să vă dea”. Deci nu noi trebuie să controlăm totul prin raţiune cum fac unele organizaţii, căci lucrarea Evangheliei este supranaturală, şi o controlează Dumnezeu, noi doar trebuie să fim complet încrezători în Dumnezeu, şi să fim sensibili la călăuzirea Lui pentru a ne face partea noastră, şi atunci şi în cazul nostru se vor aplica cuvintele: “rodul vostru să rămână”.
Dar pentru a aduce roadă, noi trebuie să rămânem în Cristos (Ioan 15:5), şi să nu ne bizuim atât de mult pe o anumită metodă sau strategie, pe învăţarea pe de rost a unor formule tip de convertire; ci, să ne lăsăm conduși de Spiritul Sfânt, şi să fim sensibili la nevoile oamenilor din jurul nostru (Marcu 6:34; Romani 8:14).
Astfel indiferent dacă organizăm evanghelizări (pe stradă, în săli, în case, etc.), sau dacă predicăm ocazional (venirea unor musafiri, când stăm la coadă la un magazin, când călătorim, sau stăm pe bancă în parc, etc.), promisiunea Lui este: “Iar când au să vă predea, nu vă îngrijoraţi: cum sau ce să vorbiţi; pentru că vi se va da în ora aceea ce să vorbiţi. Pentru că nu voi sunteţi vorbitorii; ci Spiritul Tatălui vostru, este Cel vorbind prin voi…Şi iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii” (Matei 10:19-20; Matei 28:20, SCC). Aceasta însemnă să ne bizuim pe călăuzirea divină, pe pe înţelepciunea lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim flexibili şi sensibili la îndemnurile Spiritului, la uşile de Cuvânt ce le deschide Dumnezeu (1Corinteni 16:9; Coloseni 4:3), la împrejurări, la nevoi, la manifest[rile Spiritului Sfânt, astfel să semănăm sămânţa bună a Cuvântului ori de câte ori avem ocazia, căci Cuvântul are valoare şi putere în El însuşi! Trebuie să ne lăsăm purtați de Spiritul Sfânt ca şi pânzele unei corăbii purtate de vânt (comp. Ioan 3:8, cu 2Petru 1:20-21).
Ce parte are adunarea pentru a răspândi Evanghelia şi a face discipoli?
O adunare sănătoasă însă cu siguranţă are râvna şi dorinţa de a predica Evanghelia şi de a face discipoli (Matei 24:14; Matei 28:19-20), însă aceasta este și o responsabilitate individuală a fiecărui creştin!
Astfel nu putem să lăsăm această misiune spunând în sinea noastră, lasă că adunarea se va ocupa, sau este doar treaba lucrătorilor. Nu, chiar dacă într-o adunare sunt unul sau mai mulţi Evanghelizatori, aceasta este şi responsabilitatea noastră, în măsura harului primit de la Dumnezeu, căci toţi suntem chemaţi să mărturisim (Matei 10:32) şi să avem picioarele încălţate cu pregătirea pentru Evanghelia păcii (Efeseni 6:15).
Chiar dacă apostolii sau evanghelizatorii, se vor ocupa de a organiza evanghelizări, fie într-o sală, fie poate se va închiria un stadion, sau în alte locuri, şi restul adunării pot ajuta, dând invitaţii, punând afişe, chemând oamenii la a auzi Evanghelia, sau a mijlocii în rugăciune pentru ca Dumnezeu să atingă inimile oamenilor pierduţi şi să dea putere predicării Evangheliei, aceasta nu înseamnă ca noi să nu ajutăm cu darurile noastre în această lucrare divină (Matei 25:14-30)!
Chiar şi cei care în anumite momente, nu vor putea participa la lucrarea de predicare de pe străzi, în parcuri, etc. totuşi trebuie încurajaţi ca aceştia să-i susţină în rugăciune pe lucrători (1Tesaloniceni 3:1-2). Dar această predicare, trebuie însoţită şi de alte lucruri pentru a avea succes, de aceea să vedem în continuare:
Care sunt lucrurile ce pot însoţi Evanghelizarea?
Este normal ca împlinirea Cuvântului în viața noastră să însoţească vestirea Evangheliei, noi nu putem să predicăm una şi să trăim alta (Romani 2:21-24; 1Petru 2:12; 1Petru 3:1-2). Deci trăirea după principiile Evangheliei ne dă tăria şi autoritatea morală să avem libertate de exprimare şi astfel să vestim cu îndrăzneală tot planul lui Dumnezeu. De aceea, să imităm pe Pavel care le-a spus Filipenilor în Filipeni 4:9, SCC: “Şi cele ce aţi învăţat, şi aţi primit, şi aţi auzit, şi aţi văzut în mine; pe acestea înfăptuiţi-le, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Deci, el le-a spus ca ei să facă nu numai ce au auzit din predicarea lui, ci ceea ce au văzut în el. Ai avea tu curajul să spui celor pe care îi înveţi Biblia ca ei să facă ce văd în tine? Dacă ceea ce vorbim, s[ şi trăim, atunci cu siguranţă “Dumnezeul păcii va fi cu voi” Şi va însoţi lucrarea voastră şi a noastră făcându–ne să avem roade, însă dacă noi numai predicăm, însă nu şi trăim, nu-i putem păcăli pe oameni să creadă mesajul nostru, şi nici pe Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea noastră.
Un alt lucru ce trebuie să însoţească predicarea este binefacerea şi dărnicia (Evrei 13:15-16), acestea sunt jertfe spirituale care însoţesc rodul buzelor, astfel noi trebuie să fim darnici şi milostivi, având chipul și dragostea lui Christos să se vadă, manifestată prin tot felul de fapte bune (Tit 3:8).
Este interesant ce sfat a dat Petru, Iacob şi Ioan cei mai proeminenţi din cei doisprezece apostoli lui Pavel şi Barnaba în Galateni 2:7-10, SCC, unde se spune: “… numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac”. Deci sfatul lor, a fost ca Pavel şi Barnaba în teritoriul în care o să meargă, să-i caute prima dată pe săraci, căci de multe ori săracii sunt mai sensibili la Evanghelie.
Un alt lucru care trebuie să însoţească predicarea Evangheliei, sunt semnele, minunile și lucrările de putere, făcute în Numele lui Iesus, acestea pot implica: diferite miracole, intervenții divine supranaturale, vindecarea bolnavilor, expulzarea demonilor şi chiar învierea morţilor (Matei 10:8; Luca 9:1-2; Evrei 2:3-4; Fapte 2:43; Fapte 8:5-7; Fapte 14:3).
Aceste semne însoţitoare care întăresc mărturia unuia care predică evanghelie, nu s-au limitat la primul secol, este nevoie de ele ca să adeverească lucrarea lui Dumnezeu și în prezent! Căci Domnul Iesus promite în Ioan 14:12, SCC: “Adevărat! Adevărat vă zic: Cel crezând în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; şi va face mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”.
Deci observăm că cine crede în Iesus “va face şi el lucrările pe care” le-a făcut Iesus, şi aici nu se referă numai că va face lucrarea de predicare, ci “lucrările” (la plural). Cu siguranţă dacă predicăm şi trăim Evanghelia, Domnul Iesus ne va însoţi şi ori de câte ori va fi nevoie, va întări mărturia noastră prin semne şi minuni, ele vor fi efectul natural al umblării noastre cu Christos!
Dar să vedem în continuare:
Despre serviciul de Evanghelizator
Cine sunt evanghelizatorii?
În Biblie găsim doar trei texte unde apare aceast cuvânt: Fapte 21:8; Efeseni 4:11; 2Timotei 4:5, un motiv pentru care aceast serviciu este menţionată în aşa puţine locuri, este că, toţi creştinii predicau evanghelia (Fapte 8:1,Fapte 8:4), iar un alt motiv, este că existau şi apostolii care era un alt serviciu din adunare care se ocupa tot de predicarea Evangheliei. Diferenţa între evanghelizatori (evanghelişti) şi apostoli, era că apostolii nu numai că predicau Evanghelia; ci, şi supravegheau adunările după ce acestea se formau şi le învăţau și după botez (Fapte 16:4-5).
Acest termen ,,evanghelizator” se referă de obicei la cineva care îşi lasă casa pentru a predica vestea bună în teritorii ne-lucrate, de pildă Filip evanghelizatorul a părăsit Ierusalimul şi a predicat în Samaria, Azot până la Cezarea (Fapte 8:40). El a predicat atât în public (Fapte 8:1-13); cât şi prin evanghelizare personală (Fapte 8:26-40).
Dar aceast serviciu implică și lucrare cu adunarea locală, fiind în fruntea lucrării, predicând calitativ (2Timotei 4:5; Coloseni 4:17) şi cantitativ (1Corinteni 16:10; 2Timotei 4:2), fiind astfel un exemplu pentru ceilalţi credincioşi și echipându-i cu sfaturi, modele, direcții în ce privește lucrarea de predicare, căci lucrătorii sunt „pentru echiparea sfinţilor în lucrarea de serviciu” (Efeseni 4:11-13).
Nimeni însă nu poate fi evanghelizator dacă nu are darul evanghelizării (Efeseni 4:7,Efeseni 4:11).
Trebuie toţi creştinii să predice evanghelia?
Toţi creştinii trebuie să Îl mărturisească pe Domnul lor (Luca 12:8), noi toți trebuie să fim încălţaţi cu pregătirea pentru Evanghelia păcii (Efeseni 6:15), doar aşa pot îmbrăca armura completă a lui Dumnezeu, doar aşa arătăm că Christos locuieşte în inima noastră, căci din belșugul inimii vorbește gura (Luca 6:45). De fapt, prin Cuvântul mărturisirii îl biruim pe Diavol (Apocalipsa 12:11).
Dar nu toţi creştini au darul şi slujba de evanghelizator.
Cum pot fi împărţiţi creştinii în legătură cu predicarea evangheliei?
Creştinii dintr-o adunare pot fi împărţiţi în două categorii raportați la predicarea evangheliei:
1.Cei ce predicau din plin, cantitativ şi calitativ, adică apostoli şi evanghelizatori. Ei conduc lucrarea de predicare, organizează întâlniri evanghelistice, lucrări în echipă, evanghelizări în alte localităţi, în săli, în parcuri, sau prin alte metode, ei au un simţ dezvoltat al vestirii evangheliei sub conducerea Spiritului Sfânt şi cu putere, și ei îi echipează pe ceilalți ca și ei să fie eficienți în acesată lucrare a Domnului (Efeseni 4:11-13).
2.Cei ce îi ajutau pe aceştia făcând şi ei o lucrare organizată (Fapte 15:35; Filipeni 1:14), adică ceilalți creștini care au darul de a evangheliza, fie frați sau surori (Filipeni 4:2-3), și ei sprijină această lucrare în mod activ, fiind parte din lucrarea organizată în acest sens, pentru ca cât mai mulţi oameni să fie salvaţi. Toți care mărturisesc pe Iesus au Spiritul profeției (Apocalipsa 19:10), astfel darul de a evangheliza se manifestă ori de câte ori este necesar pentru ca oamenii să audă Evanghelia adevărului!
Cum se face investirea în slujba de evanghelizator?
Dar să revenim la serviciul de evanghelizator, pentru ca cineva să fie numit în aceast serviciu, conform Bibliei există următoarea procedură:
- Creştinul cu darul de a evangheliza, să lucreze cu el aducând rod.
- După ce adunarea devine conştientă că acel frate are acest dar, şi îl foloseşte cu eficienţă aducând oameni la Christos, îl poate considera pe fratele respectiv ca având serviciu sau slujba de evanghelizator.
- După ce adunarea îl consideră pe cineva evanghelizator, apostolii îi pot da responsabilitatea să se ocupe de acest domeniu în adunare.
Întrebări finale de verificare:
Acum după ce am trecut în revistă învățăturile Evanghelia, metodele de evanghelizare şi serviciul de evanghelizator, ar fi bine să medităm la următoarele întrebări pe care să ni le punem cu sinceritate:
- Cunosc eu Adevărata Evanghelie?
- Predic eu din inimă, la timp şi ne la timp această Evanghelie?
- Faptele mele şi comportamentul meu arată că şi trăiesc Evanghelia?
- Sunt eu condus de Spiritul Sfânt?
- Nu ocolesc uşile de Cuvânt ce le deschide Dumnezeu și cu accea ocazie: predic?
- Am eu pe inimă compasiune şi iubire ne-prefăcută faţă de oamenii pierduţi ai acestei lumi?
- Este însoţită predicarea mea de binefacere, milostenie, dărnicie?
- Prin credință însoțesc predicarea Evangheliei cu semne, minuni, lucrări de putere?
- Sunt gata să-i sprijinesc pe evanghelizatori în lucrarea lor, rugându-mă pentru ei sau însoţindu-I în lucrare?
Astfel având dragostea lui Dumnezeu în inima noastră, să nu uităm de îndemnul din 1Corinteni 15:58, SCC: “Aşadar, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului; ştiind că osteneala vostră în Domnul, nu este zadarnică”.
Vorbirea în limbi, de Grant Steidl
Aceasta este întrebarea care confruntă pe creştini când se gîndesc la fenomenul „limbilor”, mişcare care şi-a avut locul de naştere în cercurile penticostale, dar s-a răspîndit aproape în fiecare grupare a creştinătăţii.
Fiind lipsită de o structură organizată, ca şi de uniformitate în principiu şi în practică, „limbile” ca mişcare nu sunt uşor de definit. Adepţii din extrema fanatică pretind că vorbirea în limbi (adică folosirea de cuvinte fără înţeles pentru alţii) este singura dovadă întemeiată că cineva a primit Duhul Sfânt; iar cei care nu vorbesc aşa, nu sunt creştini în sensul deplin al cuvântului. Cei mai moderaţi cred că vorbirea în limbi este numai unul din darurile spirituale – şi deci nu este de aşteptat să fie întîlnit în experienţa fiecărui creştin.
Cu toată nepărtinirea trebuie spus că cea mai mare parte dintre vorbitorii în limbi susţin credinţa faţă de Isus Hristos ca Mântuitor şi faţă de Biblie, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu inspirat. Totuşi, adepţi pot fi găsiţi în bisericile liberale protestante ca şi în cele romano-catolice, şi chiar în religii necreştine. Uneori oameni fără nici un gând pentru Dumnezeu sau pentru religie pot fi găsiţi urmărind senzaţii sufleteşti printr-o experienţă a limbilor. Un şir mare de păreri şi atitudini poate fi găsit printre cei care se opun mişcării „limbilor“. Unii psihologi gândesc că practica limbilor conduce la dezordini emoţionale sau chiar la o stare depresivă totală. Printre creştinii evanghelici se arată deseori sentimente cu totul diferite faţă de ei: unii îi ironizează, alţii se tem de ei, altora nu le dă pace o întrebare chiar în adâncul inimii: „Îmi lipseşte oare o parte însemnată a experienţei creştine? Nu cumva lipseşte plinătatea Duhului Sfânt în viaţa mea?”
Mulţi credincioşi sînt convinşi că mare parte din vorbirea în limbi de astăzi rezultă din activitatea lui Satan şi a celor ai lui. Un scriitor îi numeşte „o nouă mişcare a şiretlicului satanic … eul domină şi înlocuieşte valorile spirituale cu excitări ieftine. O dragoste după emoţii psihice înlocuieşte astfel cercetarea Cuvintului lui Dumnezeu şi devine o piedică în creşterea spre maturitate”.
O întrebare de importanţă vitală pentru orice creştin care doreşte să cunoască şi să urmeze cuvântul lui Dumnezeu este aceasta: „Pînă la ce punct (dacă este vreunul) experienţa limbilor supranaturale aşa cum ne vorbeşte Biblia, se poate compara cu experienţa mediilor contemporane carismatice?“ O privire mai de aproape şi o comparare a acelor Scripturi care tratează subiectul acesta ne vor ajuta să avem un răspuns.
De ce există vorbirea în limbi?
Să începem cercetarea aceasta, citând singurul verset din Biblie care ne prezintă clar raţiunea pe care o are darul limbilor: „Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei care cred, ci pentru necredincioşi…” (1. Corinteni 14:22 ). Ne vom ocupa cu acest verset mai târziu în amănunţime. Pentru acum doar vă invit să-l aveţi în vedere, în timp ce vom cerceta textele diverse care se referă la „limbi“ în Noul Testament. Veţi fi încântaţi de frumuseţea şi de exactitatea Cuvântului lui Dumnezeu, când veţi vedea cît de mult textele acestea sunt în armonie unele cu altele. În fiecare caz menţionat, darul limbilor dădea un semn celor necredincioşi.
Încă un cuvânt asupra semnificaţiei cuvântului „limbi” aşa cum este folosit în Scriptură. El vine de la cuvântul grecesc „glossa“, cuvânt care se referă la trei lucruri:
1) limba, ca organ de vorbire, cum este în Marcu 7:33 ;
2) o limbă, ca în Apocalipsa 5:9 ;
3) darul supranatural de a vorbi o altă limbă fără a fi învăţat-o: 1. Corinteni 12:10 (W. E. Vine: Expository Dictionary).
Desigur, în cărticica aceasta ne vom ocupa cu cel de al treilea înţeles al „limbii“, aşa cum vom întâlni în textele următoare:
Marcu 16:17 : „Vor vorbi limbi noi“. După ce a dat ucenicilor misiunea de a predica şi de a boteza în lumea întreagă, Domnul Isus le-a spus despre unele semne care vor însoţi pe cei care vor fi crezut. Unul dintre aceste semne era: „ei vor vorbi în limbi“. Cu alte cuvinte, lor le va fi dată puterea de a vorbi limbi pe care ei nu le-au învăţat.
Cele dintâi capitole din Faptele Apostolilor menţionează semnele speciale prin care Dumnezeu a dat mărturia apostolilor când ei au început să răspândească evanghelia, îndeosebi printre evrei. El recunoştea că grupul acesta mic de oameni „neştiutori şi neînvăţaţi“ era format din cei prin care El introducea un lucru cu totul nou în mijlocul unei lumi împotrivitoare. Vinul cel vechi al iudaismului era înlocuit cu vinul cel nou al creştinismului. Cu ajutorul unor semne, Dumnezeu punea pecetea judecăţii pe cel dintâi şi aproba pe cei care îl vesteau pe de-al doilea.
Evrei 2:3-4 arată clar că Dumnezeu confirma pe mesageri (pe oameni) şi nu mesajul, prin mijlocul semnelor. Mesajul evangheliei nu are nevoie de adeverire (nici atunci, nici acum), fiind el însuşi „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16 ).
S-ar putea pune întrebarea: „Nu au nevoie predicatorii evangheliei de semne care să-i însoţească astăzi?” Să lăsăm ca însăşi cuvintele apostolului Pavel să dea răspuns: „Evanghelia noastră v-a fost adusă nu numai prin cuvânt, ci şi cu putere şi cu Duhul Sfânt şi cu o mare siguranţă. Căci ştiţi cum am fost noi, între voi, pentru voi“ (1. Tesalonicei 1:5). Dacă noi, creştinii, recomandăm evanghelia pe care o predicăm prin viaţa pe care o ducem, nu vom avea nevoie de vreun alt sprijin exterior înaintea unei lumi care ne priveşte.
Dumnezeu vrea să lucreze cu putere pentru mântuirea celor pierduţi, iar noi nu avem de pierdut timpul şi energia pentru a reactiva semnele şi minunile pe care El le-a găsit potrivite să le folosească pentru introducerea creştinismului.
Faptele Apostolilor 2:1-12 : „Şi toţi au fost umpluţi cu Duh Sfint şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească“.
În ziua Cincizecimii, Duhul lui Dumnezeu a venit şi a botezat pe toţi cei credincioşi într-un singur trup, potrivit promisiunii lui Hristos. Ei toţi au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi. Ca rezultat al acestui semn special, unii iudei din toate neamurile de sub soare, auzind pe ucenici vorbind chiar în limbile lor, „erau uimiţi şi se minunau, zicând: „Iată, toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim fiecare în dialectul nostru în care ne-am născut?“ (Faptele Apostolilor 2:7-8 ). Petru a prins ocazia să predice evanghelia şi trei mii de persoane au crezut.
Dar notaţi bine: istorisirea nu spune că cei care au vorbit în limbi au predicat evanghelia, nici că Petru ar fi predicat într-o anumită limbă. Dumnezeu S-a servit simplu de ocazia aceasta, prin semnul limbilor, ca să dea crezare slujitorilor Săi înaintea iudeilor. Lucrul acesta este în armonie cu Marcu 16:17 , Evrei 2:3-4 şi 1. Corinteni 14:22 .
Faptele Apostolilor 2:41-47 : „Cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi… Ei stăruiau…”
Nu ni se spune deloc că cei trei mii de iudei care au crezut cu ocazia aceasta ar fi vorbit în limbi, deşi ei au făcut alte lucruri care arată o creştere spirituală şi bucurie în Domnul.
Se poate spune la fel despre cei cinci mii care au crezut, aşa cum citim în Faptele Apostolilor 4:4 . Mai departe, în versetul 31 al aceluiaşi capitol, când ucenicii, rugându-se, au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi au vestit cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală, nu se menţionează că ar fi vorbit în limbi.
La fel a fost şi cu credincioşii adăugaţi de Domnul, în Faptele Apostolilor 5:14 , cu ucenicii care se înmulţeau foarte mult, în Faptele Apostolilor 6:7 , cu cei care s-au întors la Dumnezeu în Samaria, în Faptele Apostolilor 8 , şi cu famenul etiopian, în acelaşi capitol. Niciodată nu se menţionează că vreunul dintre ei ar fi vorbit în limbi.
Faptele Apostolilor 9:1-22 : „…Să capeţi vederea şi să fii umplut de Duh Sfânt“
Întoarcerea la Dumnezeu a marelui apostol Pavel merită o menţionare deosebită. Cuvântul nu ne spune că el ar fi vorbit în limbi cu ocazia aceasta, deşi ochii lui au primit vederea şi el a fost umplut cu Duh Sfânt. Din 1. Corinteni 14:18 înţelegem apoi că apostolul Pavel vorbea în limbi. Vom reveni la aceasta mai tîrziu.
În Faptele Apostolilor 9:42 nu se face nici o aluzie la vorbirea în limbi, în legătură cu cei care au crezut în Domnul Isus la Iope, deşi învierea Dorcăi le-a făcut, desigur, o mare impresie.
În rezumat, aţi observat că în primele nouă capitole din Faptele Apostolilor, limbile sunt meţionate numai într-o împrejurare, în capitolul 2? Totuşi în multe ocazii evanghelia a fost prezentată cu putere! Mulţi au crezut în Hristos şi au fost umpluţi cu Duh Sfânt. Adunarea lui Dumnezeu era în plină creştere şi cei credincioşi experimentaţi: puterea în părtăşie – Faptele Apostolilor 2:46-47 , puterea în rugăciune – Faptele Apostolilor 4:23-31 , puterea în rezolvarea unor probleme – Faptele Apostolilor 7:1-7 , puterea în mărturie – Faptele Apostolilor 8:4-5 , puterea în umblarea practică – Faptele Apostolilor 9:31 .
Şi toate acestea, fără să se menţioneze „limbile“! Cât de trist că astăzi unii creştini par că nu dau nici o importanţă acestor locuri simple din Scriptură, şi sunt convinşi că n-ar putea să experimenteze o putere spirituală în viaţa lor până ce nu vor avea „vorbirea în limbi“. Tuturor acestora le-aş spune, cu toată modestia: Rămîneţi în Hristos şi veţi aduce multă roadă, căci puterea voastră este în El, nu în experienţe. Fără El, nu puteţi face nimic (vedeţi Ioan 15:1-7 ).
Faptele Apostolilor 10:34-48 : „Îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu“.
Este semnificativ faptul că cea de a doua menţionare, în cartea Faptele Apostolilor, cu privire la vorbirea în limbi, este în capitolul acesta. Aşa cum Dumnezeu îl folosise pe Petru în ziua Cincizecimii ca să prezinte iudeilor un mântuitor înviat şi slăvit, El foloseşte acum aceeaşi unealtă ca să aducă pe acelaşi Mântuitor celor dintre neamuri adunaţi în casa lui Corneliu.
Dar cu ce scop a dat Dumnezeu darul „limbilor” cu ocazia aceasta? În ce fel au fost ele un semn pentru cei necredincioşi? Mai întâi să ne amintim că nu a fost uşor lucru pentru Petru să se ducă la neamuri. Dumnezeu a folosit o viziune specială ca să-l facă să renunţe la prejudecăţile iudaice (Faptele Apostolilor 10 ). Dar „cei din circumcizie“ din Ierusalim nu avuseseră viziunea aceasta şi îl întrebau pe Petru de ce a făcut lucrul acesta care nu era îngăduit unui iudeu să intre în casă la nişte oameni necircumcişi şi să mănânce împreună cu ei. Petru, vorbind despre mărturia celor care l-au însoţit în casa lui Corneliu, a început atunci să le explice atitudinea pe care a avut-o şi a terminat astfel: „Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să-L pot opri pe Dumnezeu? “ (Faptele Apostolilor 11:17 ).
Care a fost rezultatul? „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre viaţă“ (Faptele Apostolilor 11:18 ). Darul miraculos al limbilor, ca în ziua Cincizecimii, dăduse sufletelor stăpânite de prejudecăţi, dovada că Dumnezeu făcuse să cadă barierele care separau pe oameni. El suprimase judecata dată la Babel, aducând pe iudei şi pe neamuri într-un singur trup şi punea astfel deoparte iudaismul. Rămânea totuşi pentru apostolul Pavel să prezinte în amănunte adevărul acesta preţios (vezi 1. Corinteni 12 şi Efeseni 2 ), însă darul (limbilor) arăta într-acolo.
Faptele Apostolilor 13:48-52 : „Şi toţi cei care erau rânduiţi pentru viaţa veşnică au crezut… şi ucenicii erau plini de bucurie şi de Duh Sfânt“.
Antiohia şi Pisidia fuseseră martore ale lucrării apostolului Pavel în cea dintâi călătorie misionară. Cuvântul fusese tot mai mult respins de iudei, dar mulţi dintre neamuri s-au întors la Domnul. Nu este făcută nici o menţiune că vreunul dintre ei ar fi vorbit în limbi, deşi erau umpluţi cu Duh Sfânt.
Călătoriile deosebit de însemnate ale apostolului Pavel sunt prezentate în restul Faptelor Apostolilor. Mulţi cititori au rămas uimiţi că despre niciunul dintre cei întorşi la Dumnezeu prin lucrarea lui nu se spune că ar fi vorbit în limbi (cel puţin din câte ne spune textul biblic), cu o singură excepţie: Faptele Apostolilor 19:1-6 : „Duhul Sfânt a venit peste ei şi vorbeau în limbi şi proroceau.”
Împrejurările în care a avut loc această a treia şi din urmă ocazie în care sunt menţionate limbile în cartea Faptele Apostolilor sunt foarte diferite de cele două dintâi. Ierusalimul ne dă cadrul Cincizecimii şi dăruirea limbilor ca un semn pentru mulţimile de iudei adunaţi acolo. Numai o casă a fost martoră la a doua ocazie, la Corneliu, în Cezareea, dar Dumnezeu S-a servit de ea ca de un semn pentru spiritele evreieşti pline de prejudecăţi. Acum ne aflăm în Efes – capitala renumită a Asiei, păzitoarea templului măreţ al Dianei, centru mare comercial, religios, cultural şi politic.
De ce apar aici limbile?
Mai întîi să privim pe scurt lucrarea Domnului la Efes. Multe persoane au primit evanghelia aici. De fapt apostolul Pavel a rămas aici cel puţin doi ani; Efesul era un centru din care „toţi cei care locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit cuvântul Domnului” (Faptele Apostolilor 19:10 ). Oraşul era martor al minunilor deosebite făcute prin mâinile lui Pavel şi al înfrângerii umilitoare a acelor exorcişti iudei care încercaseră să imite puterea lui Dumnezeu. Acolo s-au înălţat flăcările care au mistuit cărţile de magie şi ocultism de o valoare de cincizeci de mii de bucăţi de argint – arse de cei de curând întorşi la Dumnezeu. Şi din el s-a dezlănţuit mânia aprinsă a meşterilor păgâni care riscau să fie păgubiţi în câştigul lor, la fel şi strigătele şi agitaţia unui oraş prins de nebunie.
Cu toate acestea, într-un astfel de oraş, cuvântul Domnului înainta şi biruia (Faptele Apostolilor 19:20 ).
Nu este uimitor că în mijlocul acestor mulţimi care se întorceau la Domnul şi dădeau dovadă de adevărată întoarcere la Dumnezeu, numai despre doisprezece bărbaţi ni se spune că au vorbit în limbi? Să notăm câteva lucruri în legătură cu aceşti doisprezece bărbaţi:
1. ei fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan;
2. înainte de discuţia lor cu apostolul Pavel, ei nu ştiau deloc că Duhul Sfânt fusese dat;
3. după botezarea lor pentru numele Domnului, Pavel îşi pune mâinile peste ei, Duhul Sfânt vine peste ei şi ei vorbesc în limbi.
Cum era faptul că aceşti doisprezece vorbeau în limbi, un semn pentru cei necredincioşi? Într-o cetate formată din adoratori păgâni ai Dianei, din iudei drept-credincioşi şi adepţi ai magiei atât printre iudei cât şi printre cei dintre neamuri, Dumnezeu scotea în evidenţă pe aceşti doisprezece oameni care se îndreptaseră spre Isus Hristos.
Dumnezeu a dat şi alte semne prin apostolul Pavel, în vindecări şi în scoaterea demonilor. Efectul a fost puternic pentru a stabili creştinismul şi a înlătura influenţa iudaismului şi a păgânismului. Dar nu este demn de reţinut că Pavel nu face nici o menţionare despre importanţa, necesitatea sau continuitatea acestor daruri-semne, când vorbeşte bătrînilor din Efes în Faptele Apostolilor 20:17-35 sau când scrie epistola către Efeseni, câţiva ani mai târziu? Duhul lui Dumnezeu l-a condus mai degrabă să preocupe inimile şi duhurile cu adevărurile preţioase ale lui Hristos, care au o valoare durabilă şi constantă. Mărturia lui Dumnezeu fusese stabilită şi darurile-semne nu mai erau necesare.
Limbile în epistolele Noului Testament
O singură epistolă vorbeşte despre limbi: cea dintâi epistolă a apostolului Pavel către Corinteni. Să cercetăm cu grijă ce a avut el de spus sfinţilor cu privire la subiectul acesta. Totuşi să ne aducem aminte că creştinii din Corint nu erau credincioşi model, plini de Duh, când le scria Pavel. Epistola este plină de mustrare şi de corectare, pentru că printre ei erau certuri şi dezbinări (1. Corinteni 1:10-13 ), ei erau carnali şi în felul oamenilor (1. Corinteni 3:1-5 ); ei se socoteau înţelepţi în lumea aceasta (1. Corinteni 3 .18-23); ei se mândreau, socotindu-se ei înţelepţi, puternici şi demni de cinste (1. Corinteni 4:6-21 ); ei nu ţineau seama că între ei erau dezordini grave (1. Corinteni 5 ); aveau procese între ei şi îşi făceau nedreptăţi unii altora (1. Corinteni 6 ); aveau nevoie să fie corectaţi cu privire la viaţa sexuală şi la familie (1. Corinteni 6 şi 7); ei se foloseau de cunoştinţele lor ca să se îngâmfe, fără a se interesa de fraţii mai slabi (1. Corinteni 8 ); erau în pericol de a aluneca în desfrânare spirituală şi în idolatrie (1. Corinteni 10 ); erau lucruri în neorânduială la masa Domnului şi, drept urmare, mulţi erau bolnavi sau slabi şi nu puţini adormeau (1. Corinteni 11 ).
Desigur, nu toţi erau vinovaţi de toate lucrurile acestea. Dar de ce le-am menţionat? Numai pentru că ele formează terenul care ne ajută să înţelegem motivul instrucţiunilor apostolului Pavel cu privire la limbi în capitolele 12 şi 14. El trebuia să corecteze abuzul limbilor, tot aşa cum a corectat celelalte abuzuri în capitolele mai dinainte. De ce cei din Corint dădeau o aşa de mare însemnătate limbilor, atunci când acestea nu erau nici o problemă pentru cei din Filipi, din Colose, din Tesalonic şi pentru mulţimea de creştini din celelalte locuri? Versetele pe care le vom cerceta vor da o lumină asupra acestei întrebări.
1. Corinteni 12:10 „Unuia îi este dat, prin Duhul… altuia, felurite limbi; şi altuia, interpretarea limbilor“.
Să vedem mai întâi lucrarea Duhului lui Dumnezeu în legătură cu manifestările duhovniceşti, incluzind darul limbilor:
1. Numai El face pe cineva să mărturisească într-adevăr pe Isus ca Domn.
2. El dă felurite daruri de har pentru binele comun al trupului lui Hristos şi pentru a împlini gândul lui Dumnezeu. Romani 12 şi Efeseni 4 învaţă de asemenea adevărul acesta important că darurile duhovniceşti nu au ca prim scop binecuvântarea, zidirea sau scoaterea în evidenţă a persoanei căreia îi sunt încredinţate.
3. El dă darurile de har „fiecăruia în parte, cum Îi place“. Unii oameni sinceri pot să se roage, să stăruie şi chiar să încerce unele exerciţii deosebite pentru a dobândi unele daruri; dar Dumnezeu nu le dă deloc în felul acesta. El are în vedere trupul lui Hristos, din care fiecare creştin este un mădular. El „a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum I-a plăcut” (versetul 18). El a rânduit în adunare oameni dăruiţi potrivit suveranităţii Sale (versetele 28-31).
Închipuieşte-ţi că în trupul tău piciorul ar fi gelos pe ochi sau mâna ar dori să fie ureche. Sau gândeşte-te că vreun mădular al trupului tău ar zice celorlalte mădulare: „Nu avem nevoie de voi!” Ce absurditate, fie în trupul omenesc, fie în trupul lui Hristos! Noi trebuie să avem grijă unii de alţii şi să fim mulţumiţi cu locul şi sfera şi darul pe care Dumnezeu l-a încredinţat fiecăruia dintre noi. Desigur, nu trebuie să fim „nepăsători“ de darul de har care este în noi, ci să-l „înflăcărăm“ (1. Timotei 4:14 şi 2. Timotei 1:6 ). Dar chiar şi acest din urmă îndemn confirmă că ceea ce am primit deja, suntem îndemnaţi să însufleţim şi să folosim.
Dar parcă aud pe cineva protestând: „Priveşte aici, la Versetul 31: „Să doriţi cu înflăcărare darurile cele mai bune“. Nu dezaprobă versetul acesta tot ce spuneţi?”
Nicidecum. Fără îndoială, noi suntem chemaţi să dorim darurile de har cele mai mari. Dar cei din Corint le doreau pentru că erau carnali, sectari, oameni care căutau propriile lor interese, doritori să-şi arate darurile şi capacităţile. Apostolul le spune: Voi doriţi daruri, dar aveţi nevoie de dragoste. Dacă îi îndeamnă să dorească darurile duhovniceşti cele mai mari, atunci să facă lucrul acesta nu pentru a se arăta pe ei înşişi, ci pentru zidirea trupului lui Hristos şi pentru binele adunării.
Să rezumăm ce ne învaţă 1. Corinteni 12 despre limbi:
1. Era un dar oferit de Duhul Sfânt unora dintre mădularele trupului lui Hristos, aşa cum voia El.
2. Darul acesta nu era o dovadă că cineva a fost botezat cu Duh Sfânt, pentru că „printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup“ (Versetul 13).
3. Nu toţi vorbeau în limbi, după cum nu toţi erau apostoli, proroci, învăţători etc. 1. Corinteni 13 : „Dragostea nu piere niciodată… limbile vor înceta“ (Versetul 8).
Capitolul acesta nu este un poem al dragostei, simplu strecurat aici, fără legătură cu învăţătura mai de dinainte şi de după aceea. Dimpotrivă, el descrie dragostea ca prim factor în relaţiile noastre unii cu şi în folosirea darurilor duhovniceşti. Limbile, profeţia, cunoaşterea tainelor, chiar amabilitatea şi binefacerea devin goale şi fără valoare când sunt fără dragoste.
Observaţi cum însăşi descrierea dragostei în versetele 4-7 se aplică la folosirea darurilor:
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate“. – Eu nu îmi voi folosi darurile pe care le-am primit ca pe un ciocan care să ajusteze pe alţii în forma dorită.
„Dragostea nu este invidioasă“. – Nu voi fi invidios pe darurile care au putut fi încredinţate altora şi nu mie.
„Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie“. – Nu mă voi înălţa la un nivel duhovnicesc deasupra altor creştini, pentru că ei nu au ce am eu!
„Dragostea nu se poartă necuviincios“ – Nu îmi voi pierde controlul emoţiilor în folosirea darurilor primite.
„Dragostea nu caută folosul său“. – Voi căuta binele trupului lui Hristos şi nu avantajul meu personal.
„Dragostea nu se aprinde de mânie, nu se gîndeşte la rău“. – Nu voi reacţiona faţă de provocările reale sau închipuite ale altora, atribuindu-le rele intenţii.
„Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr“. – Adevărul, aşa cum este el în Isus, va fi punctul central al părtăşiei mele şi al bucuriei mele împreună cu alţi creştini.
În versetul 8, apostolul Pavel spune că „limbile vor înceta“. Oare deja au încetat ele? Vom putea să răspundem mai bine la întrebarea aceasta, după ce vom cerceta în capitolul 14 scopul pentru care a fost folosit darul acesta. Aici, accentul este pus nu pe epoca sau felul în care vor înceta limbile, ci mai degrabă pe adevărul preţios că „dragostea nu piere niciodată” – în contrast cu prorociile care îşi vor avea sfârşitul, cu limbile care vor înceta şi cu cunoştinţa care se va sfârşi. Tot ce este „în parte“ în cunoaştere şi în prorocie (versetul 9 nu mai vorbeşte despre limbi) se va sfârşi când va veni ce este desăvârşit. Când vom fi cu Hristos în slavă, nu vom mai vedea „ca într-o oglindă, în chip întunecos“, ci faţă către faţă; nu vom mai cunoaşte „în parte“, ci vom cunoaşte aşa cum şi noi suntem cunoscuţi.
Să fie şi vieţile noastre mai mult controlate şi motivate de dragoste – cea mai mare dintre acele lucruri care rămân.
1. Corinteni 14:22 „Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei care cred, ci pentru cei necredincioşi“.
De mai multe ori în capitolul acesta, apostolul Pavel pune în contrast limbile cu prorocia, subliniind valoarea celei din urmă pentru cei credincioşi. De ce? Pentru că „cine proroceşte, vorbeşte oamenilor spre zidire, încurajare şi mîngîiere… cine vorbeşte în limbă se zideşte pe sine însuşi“ (versetele 3 şi 4). (De notat că aici darul prorociei nu este vestirea viitorului, ci mai degrabă prezentarea gândului lui Dumnezeu chiar pentru nevoile actuale ale celor credincioşi.)
Cineva care vorbeşte în limbi nu zideşte adunarea, decît dacă are un interpret. Tot aşa, a te ruga în limbi este fără folos pentru cei care nu te pot înţelege, ca să zică amin. În contrast cu nebunia de a rosti cuvinte pe care nimeni nu le poate înţelege, apostolul Pavel dă câteva principii de bază cu privire la felul de a te exprima, pe care trebuie să le respectăm, dacă dorim să fim dăruiţi „în vederea zidirii bisericii“:
1. să dai un sunet distinct (versetul 7),
2. să rosteşti un cuvânt de înţeles (versetul 9),
3. să foloseşti cuvinte care să aibă un „înţeles” pentru cel care te ascultă (versetul 11).
În sfîrşit, apostolul Pavel arată contrastul dintre limbi şi prorocie în legătură cu scopul pentru care ele sunt date. Limbile sunt un semn pentru cei necredincioşi, prorocia este pentru cei credincioşi. Aceasta pare destul de simplu şi clar, şi va fi cu atât mai mult cu cât vom privi ceva mai în amănunt lucrurile.
Scopul limbilor
Având înainte îndemnul apostolului Pavel din versetul 20: „la răutate fiţi prunci, dar la minte fiţi maturi“, să căutăm să înţelegem fără răutate versetele 21 şi 22.
Versetul 21 cuprinde un citat din Isaia 28 , care este foarte important pentru înţelegerea scopului vorbirii în limbi: „Voi vorbi poporului acestuia prin alte limbi şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” Aşa au fost cei care au vorbit în limbi în timpul lui Isaia! Cine erau aceia şi de ce vorbeau ei în limbi?
Dumnezeu folosise mijloace diferite ca să vorbească poporului Său Israel, dar acesta n-a vrut să-L asculte. El le-a vorbit cu răbdare, „poruncă peste poruncă, regulă peste regulă“, pentru ca ei să poată intra în odihna şi în binecuvântarea pe care o avea în vedere pentru ei; dar ei n-au vrut să audă. Atunci Durrmezeu a folosit limba unui alt popor ca să le vorbească – limba asirienilor („biciul copleşitor” din Isaia 28:18 ), care aveau să invadeze şi să pustiască ţara. Când vor auzi limba aceasta străină în cetăţile lor, atunci vor şti că judecata este aproape.
Acum să privim din nou la 1. Corinteni 14:22 : „Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei care cred, ci pentru necredincioşi…” După cum limba străină a asirienilor era un semn de la Dumnezeu care spunea lui Israel în timpul lui Isaia despre judecata viitoare, tot aşa limbile cele noi ale ucenicilor lui Hristos deveneau, pentru Israel, un semn al judecăţii care avea să vină peste ei în perioada apostolică. Şi a venit judecata aceasta?
Istoria ne spune despre nimicirea îngrozitoare a Ierusalimului de către armatele lui Titus, în anul 70 d.H. Semnul limbilor faţă de cei necredincioşi s-a împlinit pe deplin, la fel cum a fost şi în timpul lui Isaia. Într-adevăr, „Scriptura nu poate fi desfiinţată” (Ioan 10:35 ).
Într-un mod general se poate de asemenea să gândim că odată ce cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, a fost complet, nu mai era nevoie de limbi ca semne pentru cei necredincioşi. cuvântul însuşi îşi desfăşoară puterea prin lucrarea Duhului Sfânt în conştiinţe şi în inimi (Romani 1:16 ).
Notăm de asemenea că în epistolele de după Faptele Apostolilor şi după 1 Corinteni nu se face nici o aluzie la vorbirea în limbi.
Concluzie
Acum să revedem şi să rezumăm ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre limbi, în lumina scopului precis pentru care ele au fost date. În felul acesta vom încerca să răspundem la întrebarea pusă la începutul acestor rânduri: Trebuie să vorbim în limbi?
1. Acum putem înţelege de ce apostolul Pavel insista asupra faptului că limbile nu sunt pentru a fi folosite în adunarea celor sfinţi. Şi dacă cineva vorbea acolo într-o limbă pe care nimeni n-o înţelegea, trebuia să fie prezent şi un interpret.
2. Acum putem înţelege de asemenea de ce Pavel vorbea în limbi mai mult decît ei toţi (1. Corinteni 14:18 ). Ca un mare misionar, apostolul avea obiceiul, în fiecare cetate în care se ducea, să meargă mai întâi la iudei şi fără îndoială Dumnezeu S-a folosit de multe ori de semnul acesta în mijlocul lor.
3. Acum ne este clar de ce apostolul Pavel reproşa celor care nu înţelegeau scopul limbilor şi le întrebuinţau greşit. Ei doreau să primească darul acesta ca să-l folosească pentru zidirea lor personală, pentru arătarea lor personală, „rostind taine“, sau poate ei doreau să atingă un fel de extaz spiritual. Darurile duhovniceşti trebuie să fie folosite cu scopul pe care Dumnezeu li l-a dat, iar Dumnezeu a dat limbile ca semn pentru cei necredincioşi.
4. Acum putem înţelege de ce apostolul Pavel zice: „fără să împiedicaţi vorbirea în limbi” (1. Corinteni 14:39 ). Era o înştiinţare pentru cei care ar fi putut reacţiona împotriva abuzului folosirii limbilor, oprind-o chiar şi când era un dar necesar. Până ce judecata lui Dumnezeu avea să cadă asupra lui Israel în anul 70 d.H., limbile aveau să continue de a fi un semn pentru necredincioşi, al acelei judecăţi apropiate.
5. Acum avem o mai bună înţelegere şi a celor trei cazuri de vorbire în limbi menţionate în Faptele Apostolilor. Au fost desigur şi alte ocazii în care Dumnezeu a dat semnul acesta, dar El a vrut să ni le amintească numai pe aceste trei: una în centrul iudaismului, la Ierusalim (Faptele Apostolilor 2 ); alta în legătură cu introducerea creştinismului, prin care iudeii şi neamurile formau un singur trup şi prin urmare iudaismul era pus deoparte (Faptele Apostolilor 10 şi 11) ; cea de a treia, în oraşul cosmopolit al Efesului, poate ca un exemplu al felului în care Dumnezeu dădea semnul acesta pentru necredincioşii răspândiţi în imperiul roman.
Importanţa foarte restrânsă dată limbilor în cartea Faptele Apostolilor este în armonie cu învăţătura celei dintâi epistole către Corinteni. Era un dar al Duhului, ca un semn pentru necredincioşi; dar el nu era nicidecum dovada primirii Duhului Sfânt de către un credincios, nu era nici o experienţă de căutat de către cei care ar fi dorit o putere duhovnicească sau propria lor zidire. Când ne gândim la ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit în cuvântul Său preţios cu privire la limbi, să-L lăudăm că ne-a spus ce avem nevoie să cunoaştem şi a omis ceea ce nu avem nevoie să ştim.
6. Trebuie astăzi să vorbim în limbi? Cred că locurile din Scriptură pe care le-am cercetat răspund cu un hotărât „nu“. Dorinţa mea sinceră şi îndemnul meu pentru cei care au fost tulburaţi până acum de problema aceasta a limbilor sunt exprimate în Coloseni 3:1-3 : „Deci, dacă aţi fost înviaţi împreună cu Hristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la cele de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”
