Pe 15 decembrie 2012 România s-au împlinit 40 de ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar International (FMI). Pe portalul Think Outside the Box, veţi găsi la următorul link – 40 de ani de FMI– un articol foarte interesant despre istoria FMI în România, cu detalii despre toate cele 12 acorduri de împrumut încheiate din 1972 până în prezent, şi efectele economice ale acestora asupra României. Redau mai jos concluziile de la sfârşitul articolului, care explică succint ce înseamnă de fapt FMI: 

“Concluzii de final

Iată cum, în această epocă postdecembristă, FMI a gestionat tranziţia (un eufemism care substituie concepte pe care nu le-ar fi acceptat populaţia la momentul revoluţiei şi de aceea nici nu se precizează în ce sens se face această tranziţie, de fapt fiind vorba de un nou experiment: revenirea la capitalism, asta ca să nu-i spunem contrarevoluţie). De toate aceste probleme ne-am ocupat continuu începând din 1992, îndeosebi în buletinul AEM “Tribuna socială”, şi vom continua să o facem atât timp cât suntem afectaţi de ea

Oficial, FMI nu impune nimic. Doar «negociază» condiţiile pentru primirea ajutorului. Însă, toată puterea în cadrul negocierilor este a Fondului.

Un stat îndatorat are suveranitatea limitată, este o victimă sigură. Experimentele comise de FMI şi Banca Mondială, prin „politicile de restructurare“ impuse statelor debitoare, au provocat în foarte multe situaţii falimentul economiilor acelor state.

Tiparul folosit este întotdeauna acelaşi, indiferent de victimă. Se începe cu privatizarea (care îngraşă cu „comisioane” buzunarele funcţionarilor corupţi). Privatizarea este urmată de liberalizarea pieţei de capital, care permite marilor capitaluri să controleze sistemul bancar. O a treia etapă este creşterea preţurilor la produsele de bază pentru populaţie, în special alimente, combustibili şi utilităţi, fenomen care generează greve, demonstraţii, instabilitate politică. Această instabilitate reduce şi mai mult preţul la care pot fi achiziţionate de corporaţii resturile rămase din avuţia naţională, dar şi rezistenţa la angajarea de noi credite externe. Noile privatizări şi noile credite sunt prezentate ca „soluţii urgente“ pentru redresarea situaţiei.

Dacă, însă, lui Ceauşescu i-au trebuit câţiva ani buni până când şi-a dat totuşi seama că aceste relaţii sunt dezavantajoase în cel mai înalt grad, sacrificând poporul român pentru a scăpa de “datorii”11 (de fapt de relaţiile de supunere pe care implicau aceste datorii), nu înţelegem de ce guvernanţii postdecembrişti au luat-o de la capăt cu aceste relaţii care, oricum, sunt mult mai înrobitoare pentru noi, faţă de cele de dinainte. (Poate tocmai de aceea a fost împuşcat Ceauşescu, aşa cum susţinea un lider sindical la Geneva în 1992.)

Până când vom fi cobai acestor laboratoare sociale, sau, aşa cum ne-am obişnuit să fim numiţi, “generaţii de sacrificiu”? Ajung 40 de ani! Destul!

Au existat şi promisiuni electorale de genul: “de acum înainte se vor sacrifica guvernanţii!” Şi am văzut cum s-au sacrificat. Tot aşa cam cum se sacrifica nomenclatura aprovizionându-se de la cantinele partidului în timp ce masele psihozate se luau la bătaie pe la cozi pentru un carton cu ouă sau o rudă de salam cu soia.

Astăzi sunt pline vitrinele de produse expuse provocator, dar intangibile precum păpuşa Cosettei din “Mizerabilii”. ”

Uitaţi-vă şi la filmuleţele în care Alexandru Athanasiu explică care e faza cu FMI, aici: Romanii au fost cobai pentru FMI, pentru interesele finantei mondiale. Exemplul Letoniei: inca un COBAI supus EXPERIMENTULUI SADIC al AUSTERITATII.

Citiţi şi:

 România nu are nevoie de FMI – Nu putem enunţa o măsură clară prin care FMI a ajutat sau a ajută sectorul privat din România. Dimpotrivă… măsurile impuse au lovit dramatic taman în sectorul de la care se aştepta mai multă competitivitate. (…) Nu este nevoie de FMI în România, nici acum şi nici în viitorul apropiat. Cu cât scăpăm mai repede de FMI, cu atât mai bine. (…) Mesajul FMI în România este unul politic şi politicianist. E similar lipitorii care nu vrea să îşi ucidă victima. Noi suntem o victimă pentru ei şi ei extrag câştiguri din prezenţa lor aici. (…) Mă doare sufletul când văd cum ne-am abandonat total în mâinile unor politicieni şi ale unor instituţii şi aşteptăm de la ei să ne schimbe destinul şi bunăstarea.  (Cristian Păun, via Buciumul)

Argentina, fără FMI, dar cu o creştere economică spectaculoasă şi stăpână pe resursele sale naturale

Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)

Nu punct nevralgic, ci punct ochit punct lovit! (Ilie Şerbănescu)

Ilie Serbanescu: FMI confirma tragicul experiment facut in Romania/

Material despre experimentul FMI in România şi la sfârşit un link către un articol bun din DC news care explică problema datoriilor statelor din Europa şi cum Austeritatea a fost o mare ŢEAPĂ pentru popoarele europene.

…….tragicul experiment facut in Romania … Fiecare popor are conducatorul pe care il merita!

Ilie Serbanescu: FMI confirma tragicul experiment facut in Romania (sursa AICI)

“Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez.
Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati, precum si acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula.

“Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, cand agentia Reuters’ (piesa de frunte in mass-media economica mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.

FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica lunga si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.

Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit! Detalii în continuare:

Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania , prin comparatie cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera de ani de zile.

Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din Romania.

Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat!

Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca Reuters a lovit in moalele capului.

De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta, este o alta problema! Este foarte posibil insa ca, in contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!

Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina. Fapt este ca Reuters pune punctul pe “i” si FMI, in calitate de instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins cu mata-n sac!

Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?

Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au formulat clar ca, la cererea capitalului privat transnational vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat de dramatic pe atat de dezgustator.

Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are loc un experiment FMI!

Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure.

In ce a constat experimentul?

Inainte de toate in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca!

Lucru cu atat mai caraghios in Romania , dar poate cu atat mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica nesustenabila in care ajunsese in 2009.

Nu statul daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.

Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii, si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din Europa:
– taieri de salarii,
– inghetari de pensii,
– amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.

Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei!

Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare a tarilor prinse in vizor!

Nivelul de trai din Romania s-a prabusit !

Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit.

Dar, sa zicem ca nu acest aspect este important, in masura in care era pretul pentru “castigarea” echilibrelor si stabilitatii.

Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva oaselor si pentru totdeauna!

Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata, este un dezastru!

Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de bancile occidentale.

De-acum , Romania are perpective de dezvoltare inchise.

Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita, ceea ce reprezinta cel mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi altii din lume.

CITIŢI ŞI:   Ce mai caută FMI în România după ce a aservit-o economic capitalului străin? – Capitalul străin, al cărui broker este FMI în România, îşi realizează câştigurile fabuloase în România prin ascunderea profiturilor şi externalizarea lor înainte de fiscalizare (…) La scară istorică, misiunea de până acum a FMI în România a fost una dramatică: desfiinţarea pur şi simplu a economiei naţionale ca structură şi conţinut şi aservirea completă a dezmembrărilor rezultate către capitalul străin. Misiune realizată, tot la scară istorică, extrem de rapid!

19 iulie 2014: FMI, așa cum îl vede un specialist american onest – În anii ’90, micutul stat Malawi se confrunta cu probleme economice severe, dupa o epidemie grava de HIV-SIDA si o dictatura brutala. A cerut ajutorul FMI. Daca FMI ar fi actionat conform rolului sau oficial, scrie jurnalistul britanic, ar fi acordat imprumuturi si ar fi ghidat tara spre dezvoltare. Insa FMI a facut altceva. A spus ca va acorda poporului din Malawi asistenta doar daca este de acord cu “ajustari structurale”. Au ordonat statului sa vanda aproape tot ce detinea in favoarea companiilor private si specualtorilor, si sa taie cheltuielile destinate populatiei. Au cerut incetarea acordarii de subventii pentru fertilizatori, chiar daca acestia erau singurii care faceau posibila agricultura intr-o tara cu solul saracit si ai carei cetateni sunt majoritar fermieri. FMI a instruit Malawi sa dea bani cu prioritate bancherilor internationali si nu poporului malawian. (…) Anul viitor a fost catastrofal pentru agricultura, iar guvernul malawian nu a avut cu ce sa ajute populatia. Poporul infometat a ajuns sa se hraneasca cu coaja de copaci si, din cand in cand, cei norocosi, cu sobolani. Multi au murit de foame (…) In istoria FMI, Malawi nu este o exceptie. Organizatia intra in tarile sarace, le promite “medicamentul” care le va vindeca si apoi le toarna otrava pe gat, scrie editorialistul. Din Peru in Etiopia, tari intregi s-au prabusit dupa ce au apelat la FMI, Argentina si Thailanda fiinde cele mai faimoase exemple.

22 mar 2014: IMPORTANT DE CITIT: Rolul FMI si al UE in colonizarea Romaniei – De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata

2 nov 2013: CUM A AJUNS ROMANIA SCLAVA IMPERIULUI PLANETAR – Al XXI-lea protocol secret francmasonic: Noi am profitat totdeauna din plin de corupţia administratorilor şi de neglijenţa crasă a tuturor conducătorilor pentru a primi ulterior înapoi prin intermediul dobânzilor sume duble, triple şi uneori chiar şi mai mari, în urma acordării unor împrumuturi uriaşe care nu erau aproape deloc necesare statelor respective. – Si uite asa dintr-o tara care ar fi avut mari sanse sa scape cu daune minime de pe urma crizei, Romania a fost adusa la cheremul imperiului masonic mondial.

22 sept 2013: Economistul Constantin Cojocaru: Romania a taiat pensii si salarii si s-a imprumutat la FMI pentru ca a imprumutat SUA, cumparand titluri de trezorerie americane. In plus, Guvernul Boc a alimentat generos conturile firmelor capusa care au pus borduri Bechtel-style. Bonus: TOP-ul datornicilor la FMI. Romania, pe prima pozitie

21 sept 2013: 50 miliarde de euro. Datoria publică s-a dublat în anii de criză, dar nu ştim unde s-au dus banii

6 iunie 2013 – articol foarte bun Ilie Şerbănescu: Pentru FMI, România este o colonie care trebuie exploatată

Avertisment în SUA: Merkel, cel mai mare pericol pentru euro. Austeritatea duce la default sau la revoluții anti-UE. – ŢEAPA AUSTERITĂŢII – citiţi asta să vedeţi cum am fost toţi păcăliţi să plătim datoriile băncilor

FMI distruge suveranitatea statelor si le duce spre faliment economic financiar (pol95)

Băncile se uită de sus la ruina pe care au creat-o      – ticăloşia băncilor explicată pe scurt

Guvernul SUA  a “nascut” copii modificaţi genetic,zamisliti in eprubeta,fara de …pacate

  Sub patronajul Administraţiei de Alimente şi Medicamente a Statelor Unite (Food and Drug Administration) a avut loc o întâlnire publică în care a fost  dezvaluita  crearea unor fiinţe umane modificate genetic! Acum, cercetătorii au anunțat crearea unui organism uman cu ADN-ul complet artificial!

Toată viața de pe pământ înmagazinează informații genetice în același fel, cu ADN-ul format din patru baze chimice: adenina (A), guanina (G), citozina (C) și timina (T). Aceste baze formează unități numite perechi de baze. A întotdeauna se împerechează cu T, iar G întotdeauna cu C. Asta, până în prezent. Astfel, oamenii de știință au creat cu succes două noi baze, pe care le numesc X și Y, formând astfel o pereche. Și au folosit această pereche de bază nefirească pentru a crea o nouă bacterie de OMG (organisme modificate genetic), bazată pe o structură genetică care nu se găseşte nicăieri pe pământ. Cercetătorii au facut acest lucru prin “păcălirea” bacteriei E.coli în asimilarea și reproducerea perechii de bază XY, care a fost adoptată în mod automat de la o generație la alta.

Floyd Romesberg, cercetător principal al proiectului, susține că această descoperire va permite intrarea într-o nouă eră de antibiotice mai bune și medicamente anti-cancer. În acest scop, următoarea etapă a proiectului său va fi aceea de a folosi gene artificiale bazate pe acest ADN nefiresc în a face proteine care nu au fost realizate înainte, transformând aceste proteine în medicamente vii, auto-producătoare.

În timp ce mass-media oficială pare uimită de această perspectivă, îngrijorarea mai mare ar trebui să stea în implicațiile unei asemenea tehnici asupra oamenilor modificaţi genetic. Aceste invenții nu vor avea loc în viitorul îndepărtat; embrionii de organisme modificate genetic au fost deja creaţi prin experimente în vitro.

În mod îngrijorător, Administraţia de Alimente şi Medicamente a Statelor Unite care a discutat despre manipularea genetică a embrionilor în cadrul reuniunii sale din februarie 2014, nu vede nimic anormal: “Controale adecvate ale producției sunt esențiale pentru a proteja siguranța subiecţilor și pentru a reduce la minimum riscurile pentru copii, care ar putea rezulta din studiile clinice, folosind tehnologii de manipulare mitocondriale.” Da, aţi citit bine: e vorba de producţia de copii manipulaţi genetic!

Pentru mai multe informații cu privire la implicatiile organismelor modificate genetic la nivel mitocondrial, vă rugăm să citiți articolul de pe această temă de pe site-ul anh-usa.org.

”Românii care au plecat la muncă în Danemarca sunt exploatați la fel. Unde sunt parcele, domenii mari, se doarme în corturi, nu se respctă nicio prevedere legislativă a UE la cazare și mâncare.

Sunt foarte deranjante pentru cetățenii români care muncesc în străinătate. În Sicilia persoanele sunt exploatate după modelul mediaval al sclavului pe plantație, în Anglia sunt considerați principalii beneficiari ai sistemului de asigurări sociale, categoria de oameni care prăbușește acest sistem”, a declarat Dan Goldiș, președintele SOCINRO.

Pentru a evita aceste situaţii, românii care au plecat la muncă în Danemarca au luat măsuri. S-au unit pe reţelele de socializare şi se avertizează în legătură cu patronii care nu își respectă promisiunile. Au făcut chiar şi o listă neagră a angajatorilor.

”A auzit cineva de Jesper Lund Jensen? Are o ferma de 500 scroafe. Eu am lucrat la el opt luni și am observat că niciodată nu e mulțumit. În perioada mai 2015-noiembrie 2015 a schimbat șase muncitori. Eu sincer nu îl recomand nimănui. Fiți cu băgare de seamă înainte de a vă angaja la el”, a scris o persoană pe internet.

”Feriți-vă de Per Schmidt! Nu plătește ore suplimentare, muncești câte 12 ore pe zi, de cele mai multe ori și 14 ore, și niciodată nu e mulțumit. Țipă și jignește de câte ori are ocazia! Nu primești nici zile libere! Eu muncesc aici de șase luni și prietenul meu de un an de zile și nu a plătit niciodată o ora extra! Nu mai spun de condiții mizere!”, este un alt mesaj postat pe rețeaua de socializare.

Iar pe lângă faptul că trebuie să îngrijească animalele, românii ajung să se ocupe de toate treburile din fermă.

”Evitați fermeierul Anders Kjaer Poulsen! Condiții mizere de ședere și fermă la fel foarte veche. Am avut o experiență foarte neplăcută!”, s-a mai plâns cienva.

”Evitați pe Kristian Korsgaard Thomsen, fermă vaci de abator. Ferma e o dărăpănătură, toate sunt vechi și munca acolo e destul de rudimentară. Nu există zi în care să nu se strice ceva. Cea mai minunată zi: au rămas toate utilajele fără motorină sub pretextul că „a uitat” să plătească factura la furnizor. Și mi se sugerează să hrănesc peste 100 de vaci cu roaba”, este o altă postare a unui român nemulțumit.

1

In timp ce parlamentarii au votat legi pentru vanzarea pamantului,fapt pentru care strainii pun stapanire pe agricultura Romaniei ,Cioloş  a declarat,   că nu este de acord ca terenurile să fie vândute cetățenilor străini pentru că, în opinia sa, pământul trebuie valorificat de comunitățile locale .

„S-a tot vorbit de vânzarea pământului la străini. Vreau să vă spun un mesaj foarte clar: nici eu nu îmi doresc ca pământul să fie vândut la străini, îmi doresc ca pământul să fie utilizat de comunitățile locale, pentru că e o resursă pe care greu o puteți obține din altă parte, nu puteți practic să o obțineți din altă parte. Dacă o pierdeți, odată ce ați renunțat la o astfel de resursă, cu greu puteți s-o obțineți înapoi. Însă, oricâte legi am da noi la nivel național pentru a legifera vânzarea pământului către străini, nu pot aceste legi să înlocuiască dorința dvs, a proprietarilor de a vinde sau nu pământul, de a-l vinde sau a-l valorifica la nivel local”, a afirmat Cioloș, la prezentarea programului de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate.

Italieni, danezi, spanioli, olandezi, americani, francezi, libanezi si, mai nou, bogatanii din Quatar,pun stapanire pe terenul arabil al tarii

Toti sunt pusi pe treaba si au inteles ca Romania are un imens potential agricol. In Mircea Voda, o localitate din judetul Braila, un francez a investit cateva milioane de euro in porumb si rapita, iar profitul este direct proportional. Il enerveaza ca romanii nostri muncesc putin, vor bani multi si recolte nemaipomenite peste noapte, relateaza stirileprotv.ro. In sudul tarii  , un libanez   a arendat aproape tot terenul din Giurgiu si Calarasi. Acum numara 10 milioane de euro profit pe an. In tara noastra vor ajunge si investitori din Abu Dhabi, interesati de orz, porumb, grau, oi si capre romanesti. Si cativa oameni de afaceri din Qatar au pus ochii pe Romania. Ar avea bani sa cumpere tot pamantul nostru arabil, dar pentru inceput se vor multumi cu 10.000 de hectare, iar tranzactia este pe cale sa se incheie. Dincolo de profit, cei din Qatar gasesc in Romania mai multa liniste pentru afaceri decat in Rusia sau Ucraina

Ministrul agriculturii Achim Irimescu dezvaluie ca „În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet şi se pune iar în vânzare. România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate“. 

„Aici este o piaţă în care importa­to­rii se orientea­ză şi aduc produ­se la sfârşit de ter­men de valabili­tate sau chiar de­păşit. În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet; se schimbă saramura la brânză, iar brânza se bagă din nou la vânzare. Statul nu-şi face dato­ria, ANPC-ul nu şi-o face. Alţii con­trolează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?“, spune ministrul Irimescu, în­tr-un interviu pentru ZF.

Ajuns ministru în urma pro­tes­telor de stradă, odată cu instaurarea gu­ver­nului tehnocrat, Irimescu nu este străin de ce se întâmplă în România.

La Bruxelles, de unde vine, ocupa funcţia de şef al secţiei de agricultură, la Reprezen­tanţa Per­ma­nen­tă a Ro­mâniei la UE. A fost secre­tar de stat în Minis­terul Agri­culturii (2012 – 2014), consilier al ministrului agriculturii între 1990 şi 1998. Un om care ştie deci ce spune atunci când afirmă că impor­turile sunt de slabă calitate pentru că România este consi­derată „o piaţă de mâna a zecea“.

Statul cumpără pământ pentru fermierii tineri

Agricultura românească este slab pentru că trecutul ei este unul confuz. Comunismul a distrus proprietatea şi spiritul de iniţiativă. Iar nedeprins, după căderea comunismului spiritul de iniţiativă s-a refăcut greu. Au existat nenumărate planuri de refacere a agriculturii, dar rezultatele se lasă aşteptate. Şi guvernul actual are un plan pentru o agricultură ce înseamnă a şaptea piaţă din UE.

Achim Irimescu spune fără să clipească: Da, cred că mediul rural poate fi salvat.

Cum? Prin sprijinirea clasei de mijloc de la sate!

Ministrul spune că guvernul internţionează să acorde gratuit câte cinci hectare de teren tinerilor care vor să lucreze în agricultură, program care ar permite românilor de până în 40 de ani să îşi înfiinţeze un start-up în agrobusiness.

Această „donaţie“ ar urma să fie realizată prin intermediul Agenţiei Domeniile Statului (ADS), care are în portofoliu achiziţia de terenuri agricole, suprafeţe pe care statul le deţine predominant în estul ţării.

„Sunt convins că mediul rural mai poate fi salvat, în acest sens avem în plan să aducem tinerii românii din străinătate, care au până în jur de 40 de ani, oferindu-le nişte pachete clare de măsuri. Ei, dacă au cinci hecatre, fie şi le cumpară, fie le arendează, pot să ia 40.000 de euro fonduri europene pentru «Instalarea tinerilor în agricultură». Statul prin ADS poate să achiziţioneze terenuri, iar ulterior dă cu titlu gratuit cinci hectare de teren tinerilor care se stabilesc în agricultură şi care dovedesc că au studii de specialitate“, spune ministrul. El crede că poate să acorde aceste hectare şi din cele 500.000 de hectare degradate câte există în România, terenuri care nu au o calitate bună a solului care să permită un randamant bun al producţiei, dar pentru care fermierii pot încasa în jur de 170 euro pe hectar, sub formă de subvenţie.

Programul „Clasa de mijloc la sate“ mai are în vedere acordarea de consultanţă privată privind accesare fondurilor europene, înfiinţarea unui fond de creditare de 92 milioane de euro prin PNDR, care să asigure împrumuturi avantajoase fermierilor, precum şi un fond mutual cu cotizaţie obligatorie.

Ministrul mai spune că guvernul va modifica legislaţia astfel încât să existe un singur fond mutual cu cotizaţie obligatorie – 3-5 euro pe hectar. „Fermierul are un fond pe care îl constituie, iar în caz de despăgubire 65% din sumă îl pune la dispoziţie UE şi bugetul naţional, 35% îl pune la dispoziţie fondul mutual din contri­buţie sau ia un credit.“

Subvenţiile se egalează în 2016

La aderarea la UE, ţările nou-intrate în Uniune au primit doar o parte a subvenţiei directe acordate agriculturii vest-europene – începând cu o cotă de 25%. (În 2016 se va ajunge la 100%.) Aşa au fost vremurile.

Actualul ministru, expert la acea vreme, aminteşte că a fost în prima linie a negocierii cotelor. Sunt de atunci vreo 12 ani, ani în care acuzaţiile au tot curs şi care susţineau că România nu ar fi negociat la sânge. Nici vorbă să avem cele mai mici subvenţii din UE, susţine acum ministrul, care, din spatele biroului spaţios, face pe o foaie A4 calculul potrivit căruia România a primit cotele de subvenţii. „Nu avem cele mai mici subvenţii din UE, sunt subvenţiile care au ieşit dintr-un calcul foarte simplu. S-a stabilit pe perioada 1998 – 2002 producţia medie rezultată la hectar la grâu şi noi am avut 2,67 tone pe hectar, care se înmulţeşte cu 63 euro pe tonă şi rezultă subvenţia 100 şi ceva de euro. Nemţii având în medie cinci tone la hectar au subvenţia peste 300 de euro. Olandezii având 7 tone la hectar au peste 400 de euro.“

Pe de altă parte, arată el, dacă România a primit mai puţine subvenţii directe, a primit mai mulţi bani pentru dezvoltare rurală şi, una peste alta, lucrurile s-au compensat,

Ministrul adaugă că acum doreşte să introducă decuplarea subvenţiei de producţie pentru ca sectoarele defavorizate, cum ar fi zonele montane, să nu dispară şi că are în plan să mărească subvenţia pe cap de vacă:“ Noi am apreciat că sunt 300.000 de bovine şi am stabilit o sumă din bani europeni alocaţi României şi din Ajutoarele Naţionale Tranzitorii (ANT) care sunt din bani naţionali. Întrucât fermierii noştrii nu au fost în stare să înregistreze la timp animalele pentru ca noi am impus termene limita, nu o sa avem 300.000, ci maxim 150.000, aşa că am de ales: fie să le dau plata dublă ca sumă, fie dau banii înapoi la UE. Nu o să fiu tâmpit să dau banii înapoi al UE, şi atunci o sa acopar aproape toate fermele comerciale din România. „, a spus ministrul.

Scandalul Brădet: Fabrica nu trebuie să aibă mari probleme

În ceea ce priveşte priveşte scandalul de la fabrica de produse lactate Brădet, ministrul spune că fabrica nu va avea mari probleme – şi, de altfel, o fabrică într-o astfel de situaţie nu are mari probleme -, pentru că aceasta are nevoie doar de o igienizare completă. În schimb cei afectaţi vor fi furnizorii la lapte pe care îi consideră nevinovaţi. Achim Irimescu susţine că primul-ministru Dacian Cioloş care a spus că ministrul său s-a grăbit când a numit fabrica la care a fost descoperită bacteria a greşti când a făcut o astfel de afirmaţie: „Trebuia să mă întrebe!“

„Cea mai mare problema nu e pentru ei (compania Brădet – n.red.), ci pentru cele două ferme mari care au fost corecte, cinstite şi care îi dădeau lui lapte, una din Dolj şi una din Neamţ, şi care au ajuns la mine plângând pentru că ele nu au nicio vină pentru ca ele au dat laptele la procesare.“

Despre corupţia rea şi corupţia umană

După terminarea mandatului, Achim Irimescu spune că va reveni în Bruxelles unde a ocupat din 1998 până în 2012 mai multe funcţii (consilier, şef secţie Agricultură) ca reprezentant al României în Comitetul Special pentru Agricultură din Consiliul European.

„De ce m-am întors? Eu sunt convins că există şi oameni care merită apăraţi în România. Asta şi să se facă lucrurile corect! Eu sunt omul care nu ia ciubuc, şi nu dă ciubuc, iar asta deranjează! „. Întrebat de ce aminteşte de „ciubuc“ şi dacă ştie că cei dinaintea lui luau „ciubuc“, ministrul a răspuns: „Ei la partid au nevoie de bani.“

„Diferenţa între corupţia de la noi şi corupţia din vest, asta îmi explicau mie cei din vest, că acolo corupţia este umană. Toate hoţiile mari se fac cu statul, din bani de la buget, asta este peste tot. Străinii când fac o afacere cu statul pentru un milion de euro, banii aceia nu îi duc în alta ţară să-şi facă casă sau să-i păstreze în cont, ci fac o fabrica şi dau şi la amărât să mănânce o pâine. Or, românii scot banii din ţară. S-au scos în ultimii cinci ani, de pe vremea lui Băsescu, 35 miliarde de euro din România, cu camionul, în Elvetia – îmi supuneau mie băieţii, confidenţial. Cu banii aia produceau pentru noi, nu pentru Elveţia.“

Înainte să ocupe funcţia de ministru al agriculturii în guvernul lui Cioloş, Achim Irimescu a deţinut funcţia de ministru plenipotenţiar (diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului învestit cu puterea de a încheia acorduri internaţionale) în reprezentanţa permanentă a României la UE, Bruxelles, precum şi funcţia de şef al secţiei de agricultură şi  reprezentant al României la Comitetul special pentru agricultură.

În perioada 2012-2014, Achim Irimescu a  fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), după ce anterior a lucrat timp de 4 ani tot în Belgia, ca ministru-consilier în reprezentanţa permanentă a României la UE, Bruxelles, perioadă în care a deţinut funcţia de şef al secţiei agricultură.

Cea mai lungă perioadă din cariera sa a petrecut-o la MADR, unde a deţinut timp de 8 ani funcţia de consilier superior.

  Autori: Iulian Anghel , Roana Rotaru

Citeste si:

Mai poate fi salvată România rurală? Numărul de oi şi boi s-a înjumătăţit în ultimii 25 de ani, numai populaţia ocupată cu agricultura a rămas aceeaşi

APIA rambursează 100 mil. lei pentru diferenţa de acciză la motorină în agricultură

Ce sectoare creditează băncile: agricultura pe plus, construcţiile, pe minus

„România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate“, afirmă tranşant ministrul agriculturii Achim Irimescu, într-un interviu pentru Ziarul Financiar.

Carne expirată spălată cu detergent la supermarket, în Arad

Șeful magazinului Profi de pe Lucian Blaga, suspendat de către superiori între timp, a mers la mai multe instituții cu atribuții de control, susținut de alți zece angajați (aproximativ jumătate din personalul magazinului), lansând acuzații foarte grave la adresa superiorilor săi.

Atentat la sănătatea publică sau o răfuială între angajați și șefi? Autoritățile din Arad trebuie să facă lumină într-un caz complicat, după ce șeful unui supermarket a reclamat că a fost pus de superiori să vândă produse expirate. Scandalul are loc la magazinul Profi de pe strada Lucian Blaga. Șeful unității, Ciprian Gabor, care între timp a fost suspendat de către superiori, a mers la mai multe instituții cu atribuții de control, susținut de alți zece angajați (aproximativ jumătate din personalul magazinului), lansând acuzații foarte grave.

Cei 11 angajați au depus sesizări la Poliție, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor  și Inspectoratul Teritorial de Muncă, acuzând abuzuri din partea unor superiori. Aceștia i-ar fi cerut să vândă carne expirată, spălată cu oțet și detergent Cif. El susține că la alte magazine se practică asta, însă a refuzat să se întâmple și în unitatea sa, astfel că directorul zonal ar fi făcut presiuni asupra altor angajați.

Acuzațiile relatate în plângeri semnate de grupul de 11 angajați nu se opresc aici. Conform lui Ciprian Gabor, șeful său direct i-a cerut, în trecut, și să reeticheteze unele mezeluri expirate, dar că el a refuzat să facă asta. Ordinul ar fi venit de mai sus, de la directorul regional.

Protest în stradă

Statul care nu ne merită

Statul jupoaie şapte piei, dar zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească.

Noua ideologie promovată intens de şeful statului chiar în zilele de Sărbători spune că mulţi dintre români o duc prost pentru că aşteaptă să le dea statul pe de-a moaca.

Dar cine, de pe urma cui trăieşte, cetăţenii de pe urma statului sau invers? Peste patru milioane de români sunt salariaţi şi plătesc taxe şi impozite care se situează printre cele mai mari din Europa. Lor li se adaugă actorii economici la fel de împovăraţi. Mai sunt un milion şi jumătate de persoane care muncesc la negru. Credeţi că nu le-ar conveni acestor oameni să lucreze legal? Numai că nu depinde de ei. Taxarea prea mare a forţei de muncă este una dintre cauzele majore ale acestui fenomen. Şi ar mai fi aproape un milion de şomeri, victime ale dispariţiei locurilor de muncă. Cine e de vină? Nu cumva statul care supraimpozitează munca şi nu a găsit soluţii pentru a crea slujbe? Statul jupoaie şapte piei, dar când e vorba de a livra servicii propriilor cetăţeni care îl alimentează cu bani, zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească. De leneşi ce sunt, aproape trei milioane de oameni au emigrat acolo unde au găsit locuri de muncă. Lor li se adaugă zeci de mii de tineri care pleacă să studieze în străinătate, marea lor majoritate integrându-se cu succes în mediile intelectuale ale ţărilor de adopţie. Puţinii care s-au întors în ţară din idealism au fost daţi afară din instituţiile statului pe motiv de restructurare. În realitate trebuia protejată clientela politică, pe cât de incompetentă, pe atât de veroasă în deturnarea banului public.

Aşa s-a ajuns ca în România atât de săracă să se cheltuiască pe un kilometru de şosea mai mult decât oriunde în lumea civilizată. Acelaşi stat care se vaită că n-are bani este incapabil să cheltuiască miliardele alocate de Uniunea Europeană, fie că nu ştie cum să o facă, fie că aceşti bani sunt mai greu de furat şi în cazul acesta nu merită efortul.

Şi atunci, tot cetăţenii sunt de vină? Poate că da. Pentru că administratorii statului, cei care exercită puterea politică şi iau decizii, sunt absolut convinşi că nu dau socoteală în faţa societăţii. Pentru că oamenii se lasă cumpăraţi cu un kil de făină şi două găleţi de plastic cu sigla partidului. Pentru că nu mai cred în nimeni şi preferă să se aleagă cu ceva concret, decât să spere că alţii sunt mai buni. Pentru că ştiu că sunt minţiţi, dar asta nu contează.

Să mai calculăm o dată. Salariaţi, patru milioane şi jumătate. Un milion şi jumătate muncesc la negru. Fac şase milioane. Şomerii înregistraţi sunt peste şase sute de mii; să zicem că număraul total, adăugându-i pe cei ieşiţi din plată, se apropie de un milion. Deci, şapte. Afară – două milioane şi jumătate, poate trei, fac aproape zece milioane. Mai sunt cinci milioane şi jumătate de pensionari, restul copii. Asta e România. Avem un stat care nu ne merită.

OMENIREA SE AFLA IN PLIN RAZBOI MONDIAL CLIMATIC DE CATIVA ANI

Un general NATO, Fabio Mini a facut declaratia anului, avertizand ca omenirea se afla intr-un razboi mondial climatic de cativa ani.

In conditiile in care cei mai multi dintre oameni se asteptau ca urmatorul razboi mondial sa aiba la baze armele conventionale, se pare ca cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict. Acest razboi este unul nou, care are la baza armele chimice indreptate spre modificarea climei.

Generalul NATO Mini a oferit un interviu socant unei televiziuni italiene si sustine ca cel de-Al Treilea Razboi Mondial se afla in plina desfasurare si cea mai puternica arma este cea cu care se modifica clima. Din aceasta cauza lumea din ziua de astazi este lovita de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami si alte evenimente care pot aduce moartea. Exemplul concret pe care l-a oferit Mini este tsunami-ul produs in Indonezia in 2004. S-a stiu cu mult timp inainte ca un asemenea tsunami avea sa se nasca in urma unui cutremur de intensitate mare, dar pentru a nu se crea panica in randul oamenilor informatia a fost tinuta la secret.

Conform declaratiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii se folosesc de aceste arme de ultima generatie cu care pot modifica clima si pot induce anumite fenomene care in trecut s-ar fi petrecut doar in mod natural. Marile puteri ale lumii santajeaza astfel tarile mai mici si in caz ca nu se supun sau nu respecta normele impuse atunci sunt atacate pe aceasta cale. Astfel, acest tip de arme este considerat in prezent mult mai periculoase decat bombele atomice pentru ca pot extermina in cel mai silentios mod orase intregi.

Pentru a nu parea deplasat, argumentele celor spuse de Mini sunt sustinute prin proiectul “Seal”, realizat de omul de stiinta din Noua Zeelanda, Thomas Leech, inca din 1946. Cercetarea a avut ca baza crearea de mici tsunamiuri in laborator. Succesul proiectului a fost recunoscut la nivel global si imediat dupa incheierea cercetarii, specialistul a fost inlaturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor militare.

Astfel, inca din anii ’50 s-au dezvoltat primele arme climaterice. Odata cu trecerea anilor este imposibil sa nu realizam ca aceste arme au fost perfectionate pentru ca in ziua de astazi sa devina parte importanta din dorinta nebuna a unor natiuni de a controla intreaga planeta.

 

PLANUL E GLOBAL: Fragmentarea statelor natiune si provocarea tulburarilor sociale sau PRIN HAOS LA NOUA ORDINE MONDIALA

Intr-o foarte recenta interventie in cadrul Scolii Ford, fostul secretar de stat Henry Kissinger a comentat situatia din Siria, exprimandu-si preferinta pentru o Siria destramata si “balcanizata” care sa inlocuiasca regimul Assad (de la min. 19.30).

“Sunt trei posibile rezultate. O victorie a lui Assad. O victorie Sunni. Sau un rezultat in care diferitele nationalitati sunt de acord sa co-existe insa in regiuni mai mult sau mai putin autonome, astfel incat sa nu se oprime reciproc. Acesta este rezultatul pe care il prefer. Dar aceasta nu este o perspectiva populara”.

[…] Cum actuala “revolutie” se transforma in haos, Kissinger a comentat, mai departe, pe marginea situatiei:

“In presa americana este prezentat un conflict intre democratie si un dictator – si dictatorul isi omoara propriul popor, deci trebuie sa-l pedepsim. Dar nu asta se intampla acolo. Poate ca a inceput de la cativa democrati. Dar, in ansamblu, este vorba despre un conflict etnic si sectar.

Acum este un razboi civil intre grupuri sectare. Si trebuie sa o spun ca nu am inteles asta de la inceput. Daca citesti media noastra gasesti ca spune: trebuie sa scapam de Assad. Si daca scapam de Assad, atunci formam un guvern de coalitie. E de neconceput. Sunt pentru a scapa de Assad, insa disputa intre noi si rusi pe acest subiect este ca rusii spun: voi nu doar o sa scapati de Assad, nu asta e la mijloc, ci veti distruge administratia si veti ajunge ca in Irak – unde nu mai e nimic care sa tina laolalta. Si atunci va fi un razboi civil si mai rau. Asa s-a ajuns la mizeria de acum”.

Kissinger a mai comentat si inainte despre dezirabilitatea destramarii natiunilor in fragmente mai mici, haosul emergent din aceasta situatie facilitand intrarea lor intr-o ordine globala. Aceasta este, in esenta, regula divide et impera. Aceste comentarii ale lui Kissinger consuna cu altbele, anterioare, in care avansa ideea ca tulburarile sociale si civile pot fi folosite ca mijloace de fuzionare a natiunilor (inclusiv SUA) intr-un “sistem international“.

“SUA trebuie sa faca parte dintr-un sistem international pe care l-am creat pe plan intern”, spunea Kissinger in The Harvard Crimson in 2012. Cand a fost intrebat care sunt cele mai importante probleme ale societatii americane in aceste vremuri, Kissinger a raspuns:

“Din punct de vedere international, problema este ca exista tulburari in desfasurare in orice parte a lumii, dar aceste tulburari nu au aceleasi cauze, deci SUA trebuie sa faca parte dintr-un sistem international pe care l-am creat [deja] pe plan intern”.

Conceptul de a profita de crize si tulburari ale caror cauze pot diferi de la natiune la natiune, pentru a impune o ordine internationala, este o consecinta evidenta a regulii de aur ce spune ca ordinea globala este creata din haos.

Mai departe, Kissinger ne ridica putin coltul perdelei pentru a vedea ce intentioneaza el si amicii sai bilderbergi, afirmand ca nelinistea civila – fie din motive economice, politice sau sociale – trebuie sa fie folosita pentru a integra natiunile in mult-doritul “sistem international”.

Intr-un articol din 2008 se arata ca H. Kissinger, intr-un interviu cu Charlie Rose “numeste haosul global adus de criza financiara si raspandirea terorismului ca oportunitate de a sustine noua ordine mondiala”, scria Steve Watson.

[…]

Aceasta discutie despre crize si tulburari ca mijloace specifice de a realiza o centralizare globala pot trimite catre existenta unui plan transnational – un concept sinistru ce urmeaza gandirea hegeliana dialectica clasica, anume ca: problema (fie reala, fie provocata, falsa) provoaca reactia ce, in schimb, permite celor puternici sa furnizeze solutia.

Mi se pare ca afirmatiile lui Kissinger aduc aminte de cele scrise de Alexander Wendt de la Univ. Chicago ce, in 2003, in tratatul sau intitulat De ce este inevitabil un stat mondial: teleologia si logica anarhiei, scria astfel:

“Luptele nationaliste pentru recunoastere sunt, fara indoiala, depasite, si mai multe state noi – mai multa anarhie – pot fi create. Dar, in timp ce mai multa fragmentare este, intr-un anume sens, un pas inapoi, este, totodata, o preconditie pentru a merge mai departe, de vreme ce numai cand diferenta este recunoscuta, o identitate mai larga poate fi stabila. (…) Departe de a suprima nationalismul, statul mondial va fi posibil doar daca il va imbratisa.“

Acest cuvinte pot arunca o lumina asupra cuvintelor rostite de Kissinger si prietenii sau supranationalisti, aratand, in esenta, ca sunt foarte constienti ca o simpla propunere a unui stat mondial nu va reusi – ba chiar va starni opozitie daca e propusa prea direct – si ca acelasi scop ar putea fi atins mai bine prin fragmentarea si balcanizarea statelor natiune, fie in Est, fie in Vest, pentru a integra aceste fragmente intr-un construct global, descris de regula sub termenul de noua ordine mondiala.

 

Cine conduce totuși lumea?

Credeați că doar în statele mai puțin dezvoltate economicul dictează politicului? Iată că nu este așa.

Un fost bancher și actual șef al Biroului pentru Comerț Exterior al SUA, Michael Froman, i-a trimis în octombrie 2008, cu o lună înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale, un mail șefului de campanie al actualului președinte Barak Obama, la acea oră candidat, care conținea practic componența viitorului executiv american. Wikileaks a publicat mail-ul bancherului, care are atașat un document cu propunerile acestuia, propuneri care, prin minune, s-au și materializat după câștigarea de către Obama a mandatului.

Michael Froman era la acea vreme șef al Departamentului de Strategii pe piețe emergente al Citigroup și CEO al CitiInssurance, iar mailul a ajuns la șeful de campanie al Barak Obama, John Podesta. Cel mai probabil, Froman era reprezentatul unei comunități de afaceri.

Interesant este că după ce a fost reales președinte al SUA; Barak Obama a preluat aproape în totalitate propunerile de pe lista lui Froman. Astfel, Eric Holder a fost numit la Departamentul de Justiție, Janet Napolitano la cel al Securității Naționale, Robert Gates la Apărare, Rahm Emanuel a fost instalat șef-ul staff-ului prezidențial. Peter Orszag și-a preluat poziția de șef al Biroului pentru Buget, Arne Duncan, pe cel al Educației, Eric Shinseki, pe cel Veteranilor, Kathleen Sebelius, pe cel al Sănătății, iar Melody Barnes pe cel al Consiliului Pentru Politică Internă. Pentru Departamentul de Trezorerie, lista cuprindea trei propuneri Robert Rubin, Larry Summers și Timothy Geithner. Ultimul a fost și cel care a preluat portofoliul.

Citigroup a fost cel mai mare beneficiar al bail-out-ului efectuat de guvernul federal în timpul crizei financiare, în plină desfășurare în momentul în care Froman dialoga cu echipa de campanie a lui Obama.

autor: TUDOR MATEI

sursA: activenews.ro

George Soros : “Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa”

Cum ne dăm seama că intenția lui Soros de “a-i ajuta pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa” are scopuri ascunse?
Simplu. Rețeaua Progresist NU susține crearea de tabere şi ulterior de orașe în zone protejate din propria țară a refugiaților.
Aceste zone protejate ar putea foarte bine să fie păzite de trupe ONU, să fie declarate “NoFly zones” pentru beligeranți şi să fie supravegheate aerian de avioane trimise de statele lumii să servească ca trupe ONU.

Erdogan a propus în repetate rânduri atât Statelor Unite cât şi Uniunii Europene crearea de astfel de zone şi a fost refuzat sistematic.
Respingerea acestei soluții de bun simț şi susținerea isterică a strămutării a milioane de oameni la mii de km depărtare de țara lor nu este altceva decât punerea la cale A UNUI AMESTEC ETNIC FORȚAT

George Soros – Voi investi 500 de milioane ca să fac migrația de neoprit

“Lumea a fost tulburată de o intensificare a migraţiei forţate. Zeci de milioane de oameni sunt în mişcare, fugind din ţările de origine în căutarea unei vieţi mai bune peste hotare.

Unii fug de războaie civile sau de un regim opresiv; alţii fug de sărăcia extremă, crezând în posibilitatea unui progres economic pentru ei şi familiile lor.

Eşecul nostru colectiv de a dezvolta şi implementa politici eficiente care să gestioneze acest flux sporit a contribuit mult la suferinţa umană şi la instabilitatea politică – atât în ţările din care oamenii fug, cât şi în ţările care acum îi gazduiesc, că vor sau nu.

Migranţii sunt obligaţi deseori să trăiască o viaţă disperată, în timp ce ţările gazdă nu reuşesc să obţină de la ei profitul pe care integrarea mai bună îl poate aduce.

Guvernele trebuie să joace rolul principal în abordarea acestei crize, creând şi susţinând o infrastructură fizică şi socială pentru migranţi şi refugiaţi.

Însă mobilizarea forţei sectorului privat este şi ea crucială.

Recunoscând aceste lucruri, administraţia Obama a lansat recent o “chemare la acţiune”, cerând companiilor din SUA să joace un rol mai consistent pentru a face faţă provocărilor migraţiei forţate. Astăzi, liderii sectorului privat se reunesc la Naţiunile Unite pentru a-şi asuma angajamente concrete care să ajute la rezolvarea acestei probleme.

Am decis să ofer 500 de milioane de dolari pentru investiţii care să răspunda necesităţilor migranţilor, refugiaţilor şi comunităţilor gazdă. Voi investi în startup-uri, companii, iniţiative cu impact social şi afaceri create de migranţi şi refugiaţi. Deşi preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa, voi căuta idei de investiţii de care să beneficieze imigranţii din întreaga lume.

Acest angajament de a investi va însoţi contribuţiile filantropice ale fundaţiilor mele în scopul abordării fenomenului migraţiei forţate, o problemă cu care ne confruntăm de decenii şi căreia i-am dedicat resurse financiare semnificative.

Vom face investiţii în sectoare diverse, printre care tehnologia digitală care pare să fie promiţătoare pentru a oferi soluţii problemelor cu care se confruntă populaţiile dislocate.

Progresele în acest domeniu îi pot ajuta pe oameni să aibă acces mai facil la serviciile guvernamentale, legale, financiare şi de sănătate.

Companiile private investesc deja milioane de dolari pentru a dezvolta servicii pentru comunităţile de non-migranţi.

De aceea banii circulă foarte repede astăzi dintr-un buzunar în altul, serviciile de livrare îşi găsesc clienţii folosind doar telefonul, iar un medic din America de Nord poate vedea un pacient din Africa în timp real. Extinderea acestor inovaţii şi personalizarea lor îi va ajuta pe migranţi să-şi îmbunătăţească nivelul de trai.

Toate aceste investiţii pe care le facem vor fi deţinute de organizaţia mea nonprofit. Ele vor fi de succes, pentru că vreau să arăt cum capitalul privat poate juca un rol constructiv în ajutorarea imigranţilor şi cum tot profitul va merge către finanţarea programelor Fundaţiilor pentru o Societate Deschisa, inclusiv pentru programele de care beneficiază migranţii şi refugiaţii.

Suntem campioni ai societăţii civile de multă vreme şi ne vom asigura că investiţiile noastre vor asigura produse şi servicii care să fie cu adevărat folositoare pentru migranţi şi pentru comunităţile care îi găzduiesc.

Vom colabora îndeaproape cu organizaţii precum Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi şi cu International Rescue Committee pentru a stabili principiile după care vom face aceste investiţii. Scopul nostru este să profităm, spre binele public, de inovaţiile care nu pot fi oferite decât de sectorul privat.

Sper ca angajamentul meu să-i inspire şi pe alţi investitori, pentru a se alătura acestei misiuni”. (sursa: fluierul.ro)

Distrugerea Europei prin migraţia dictată de globalişti

Ceea ce se intampla azi in vestul Europei, ceea ce realitate azi in Germania, Suedia, Franta, Olanda, de fapt, in mai toate tarile dezvoltate din Europa, nu e de neglijat.
Cu siguranta, tarile bogate au inca resurse pt. a musamaliza aceasta distrugere financiara care ia amploare, dar aceasta este doar o chestiune de timp. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, va duce rapid la distrugerea Europei.

Sunt 15 motive serioase care trebuie luate in seama:

1. Explozia populației din Africa… peste 4 miliarde.

2. Razboaie civile, razboaie generate de religie, generate si finanțate de marile puteri care produc arme in prostie, care nu doresc altceva decat 3. Europa nu are o ARMATA care sa apere granitele ei exterioare, vasele aflate in Mediterana nu fac altceva decat sa culeaga sutele de mii de migranti si sa-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigrantilor, platit cu bani europeni.

3. Tarile Africii au devenit si vor deveni tot mai instabile, la fel ca si cele din Orientul Apropiat.

4. Ajutoarele sociale primite de emigrantii ajunsi in Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decat venitul unui african pe luna. Oare cine nu doreste sa nu munceasca si sa primeasca bani pe degeaba, asistenta
sociala, locuință… deja se stie ca peste 20 milioane emigranti asteapta doar sa aiba ocazia sa treaca Mediterana.

5. Guvernele europene au ajuns pâna într-acolo cu „prostia lor” încât îi trateaza mai bine pe emigranti decât pe cetatenii lor… vezi Germania, in primul rand. dar si Suedia, Olanda, Danemarca… etc.

6. Nici un emigrant nu are de ce se teme ca va fi trimis inapoi in tara de bastina… populismul si idiotenia conducatorilor este atât de mare, încât pt. a nu-si pierde locul si pozitia de OM BUN (eu as zice prost) prefera sa accepte acest joc murdar sub chipul UMANITARISMULUI, desi se stie ca 25 de dolari pe luna, i-ar ajuta mai mult pe acesti oameni sa ramana in tarile lor decât sa li se ofere peste 500 de Euro pe luna in Europa.

7. Chiar daca ruta balcanica este inchisa, vor incerca noi cai, Mediterana e mare, Italia e o alta cale… si Italia nu face nimic decat sa-i culeaga din mare si sa-i transporte mai departe. La fel ca si Grecia… Motivul??? Ele sunt tari prea sarace ca sa poata suporta financiar milioanele de emigranti. Si sa nu uitam, atât Italia, dar mai ales Grecia, sunt considerate de mai marii de la Bruxelles, tari de mana a doua, chiar a treia. Pentru ca in EU, mult visata Uniune Europeana, exista tari de clasa 1 cum ar fi Germania, Franta, Anglia…, tari de clasa a doua cum ar fi Spania, Polonia, dar cele mai multe sunt tari de mana a 3-a…vezi tot blocul EST fost comunist, sau Portugalia, Malta… Grecia si, mai nou, si Italia. Dezastrul acestor tari este, de fapt, produs de dependenta de banii europeni, de Banca Centrala Europeana, o destramare a Uniunii Europene ar însemana un colaps financiar imediat pentru aceste tari mici, care, de fapt, au fost de mult distruse sistematic de marile puteri. Uniunea Europeana este, de fapt, cea mai mare minciuna a secolului, un fel de dictatura socialista care a functionat mult timp in Uniunea Sovietica. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns sa hotarasca hrana si modul de viata a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mana de uzurpatori, impreuna cu Banca Europeana si Banca Mondiala.

8. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales, care cred ca situatia lor financiara si libertatea câstigata in al doilea Razboi Mondial, se poate mentine la infinit… sa nu uitam ca generatia care a purtat razboiul nu mai e, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care inseamna telefoane mobile, Facebook… lucruri pentru care nu au facut deloc sacrificii. Parintii lor se simt datori sa le puna totul la dispozitie pentru a nu mai suferi precum parintii lor in tinerete… ma si intreb cum au reusit sa supravietuiasca fara telefoane mobile si Facebook.

9. Si mai exista inca un motiv ingrijorator, de fapt, acest sentiment puternic indoctrinat mai ales in populatia germana, sentimentul de vinovatie a ceea ce au facut parintii sau bunicii lor… razboaie mondiale… da, nemtilor li s-a spălat creierul asa de perfect încât cei de acum se simt datori sa faca bine, sa rascumpere greselile unui dictator care  a purtat un razboi in care au murit cca 50 milioane de oameni in intreaga lume (raportate in ambele tabere)… si acum au ocazia… sa ajutam milioane de emigranti sa ne ocupe… un al 3-lea razboi mondial nu va mai avea loc pentru ca el a inceput si se desfasoară in „Pace”… si cu acceptul milioanelor de oameni „BUNI”.

10. Sa nu uitam nici rolul asa ziselor organizatii neguvernamentale, de buna Caritate care, de fapt ,pun mai departe paie pe foc si incurajeaza acest sistem de autodistrugere… vezi Open Society Foundation al lui SOROS, http://newobserveronline.com/ soros- funding-nonwhite-invasion- hungarian-mayor/Soros
Funding Nonwhite Invasion—Hungarian Mayor newobserveronline.com ( George Soros and his Open Society Foundations (OSF) are one of the groups actively funding illegal immigration into Europe, the famous Hungarian mayor of the town of…
sau American Jewish Organisation, http://newobserveronline.com/ us- jews-want-muslim-refugees-
but-not-in-israel/ sau nenumaratele Organizatii Crestine din Europa si America si sa nu uitam FACEBOOK si alte platforme, care deja le-au declarat „razboi” celor care nu incurajeaza aceasta emigratie… nu esti de acord cu politica lor, esti rasist, esti neonazist, esti extremist de dreapta (pentru ca extremistii de stanga sunt cei buni si, ca atare, sunt platiti sa restaureaze democratia).

11. Nerespectarea legilor in tarile Eeropene atunci când e vorba de atacurile la persoana, furturi, violuri comise de emigranti… toate fiind musamalizate… deci, incurajate deoarece fiecare emigrant stie ca orice ar face, exista o „Lege-dipozitie de sus” care îi scapa. Justitia care condamna o batrana de 72 de ani la 3 ani inchisoare pentru ca e atât de saraca încât nu-si permite sa plateasca un bilet de tramvai când merge la doctor, aceasta lege inchide ochii cand miile de azilanti fura, violeaza, se plimba fara bani cu mijloacele de transport in comun si taximetre, fac comert cu droguri etc.

12. Marile concerne încurajeaza o Europa fara granite, pe motiv ca ar avea pierderi de miliarde… asa încât o Europa fara granite e profitabila pentru ei, aduce miliarde beneficii, lucrurile produse ieftin in tarile sarace europene se vand foarte bine, oamenii din tarile sarace au iluzia ca pot fi ajutati sa aiba un loc de munca pentru un salariu cu care pot doar supravietui nu trai,  dar distrugerile provocate de migratie, intretinerea milioanelor de emigranti sunt, de fapt, miliarde platite doar de cei care muncesc si platesc impozite… Cei saraci devin tot mai saraci, cei bogati tot mai bogati. Intre cele doua clase nu mai e nimic. Patura de mijloc aproape a disparut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pt. ca ele trebuie sa investeasca si sa creeze locuri de munca. Iar in momentul cand ele au pierderi, arunca in somaj mii de oameni.. vezi Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia… etc. Sa nu uitam si rolul Bancii Europene care a ajuns sa dea marilor concerne, credite fara dobânda. O inflatie puternica in zona Euro, care e mascata, pe moment, si care va duce la cea mai mare criza financiara, o criza mondiala.

13. Coruptia din mass-media care a ajuns un instrument de propaganda pentru partidele de la putere, un mod de a spala creierele milioanelor de oameni… pentru ca o indoctrinare nu se face de azi pe maine, e nevoie de timp si mai ales de repetarea permanenta a sloganelor… totul e minciuna, minciuna despre nr. emigrantilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre nr. de someri, despre tot… sa nu uitam nici propaganda facuta de vedetele de la Hoolywood, oameni de buna credinta cu suflet mare, angajati in proiecte humanitare, (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin generozitate si donatii de milioane, (vezi Zuckenrberg,  Soros, Bill Gates etc. cu fundatiile lor) incurajeaza ocuparea Europei de emigranti, in timp ce ei traiesc in cetati bine aparate de servicii de siguranta.

14. Fiecare emigrant care intra ilegal in Europa, in loc sa fie condamnat pt. trecere frauduloasa de frontiere (care nu exista de fapt), este primit cu bratele deschise si beneficiaza de toate drepturile azilului… Ceea ce e deja stiut este ca 95% din emigrantii ilegali nu au drept de azil si vin cu documente false.

15. Dar cel mai important lucru este ca Islamul are ca punct principal, islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslemi si instalarea unui stat islamic, un fel de Califat unde domneste Sharia si religia principala e Islamul. Un plan demonic incurajat de politicienii corupti dar PROSTI, pentru ca prost trebuie sa fie cineva sa creada ca intr-o Europa ocupata de Islam acesti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fara copii, e tot una daca le face concesii turcilor, daca tara e ocupata de milioane de musulmani… ea stie ca in urmatorii 10 ani inca mai poate rezista cu pensia ei sau… dipare, ca Honecker, in America Latina. „Dupa mine potopul” e o vorba din popor… astfel de oameni isi au locul in spatele gratiilor, indiferent ca sunt inchisori sau spitale de profil. Apropo, Merkel a declarat ieri ca nu renunta la planul ei (diabolic).

Europa va suferi o adevarata EXPLOZIE, ceva mai distructiva ca la Hiroshima, un tsunami mai urias ca dimensiune si durata ca in Tailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a inceput sa ticaie… iar noi ne citim mai departe corespondenta pe facebook, ne uitam la emisiunile de spalare a creierilor de la televizor, ne necajim daca nu e totul asa perfect cum ne-am dori sa fie, ne gandim in ce tara ne petrecem concediul… ca Turcia nu mai e sigura, Grecia are probleme, Italia la fel, in Germania sau vestul Europei sunt prea multi migranti si nu se stie… Așadar, mai bine in Dubai, acolo e sigur, e frumos si doar si noi am dat o mana de ajutor sa aiba ei ce au… Sau suntem invidiosi pe vecinul care are o masina noua si ne gandim cum sa primim si noi un credit profitabil sa fim si noi in rand cu lumea buna… Si in tot acest timp îi lasam pe politicienii alesi in mod democratic sa hotarasca ei in locul nostru, cum e mai bine pentru copiii si copiii copiilor nostri…

Un articol foarte interesant aparut in presa libera germana – datele se refera, in special, la situatia nemtilor dar cu repercusiuni asupra Europei.

http://journalistenwatch.com/cms/16-fakten-warum-die-migrationskrise-nicht-enden-wird/

Pastorul evanghelic Jakob Tscharntke spunea: „Ceea ce noi traim este doar un bulgare de zapada… avalansa, insa, urmeaza!!!”.

 Autor: Violeta DUMITRAŞCU

sursa: infobrasov.net

Filed under: Francmasonerie,Globalizare | Gandeste, George Soros, migratie, razboi, sector privat|4 Comments

Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!

În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decât politice şi mai mult pseudojuridice decât juridice care se derulează în România – dintre care, vai, atâtea sunt diversiuni în toată regula! – a trecut pur şi simplu neobservată, după cum probabil s-a şi urmărit, vizita la Bucureşti a dlui Rainer Seele.

Este şeful cel mare al celui mai mare proprietar din România, OMV, deţinătorul tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze naturale exploatate în ţară, al celei mai extinse şi importante reţele de distribuţie de carburanţi, Dumnezeul preţurilor din bezinării, dar şi al tuturor celor văzute şi nevăzute de pe această vastă piaţă, de departe cel mai important segment al afacerilor şi consumului din România. A trecut practic neobservată, în ciuda faptului că era a treia în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcţiei supreme în OMV de către dl Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacă.

Vizita s-a desfăşurat de altfel în mare secret. Singurul lucru care s-a aflat este că, în discuţia cu preşedintele Iohannis, s-a menţionat, potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, ”nevoia de predictibilitate fiscală şi legislativă care să menţină interesul pentru dezvoltare”. Despre ce o fi oare concret vorba în această alambicată formulare?!

Preluarea de către OMV a petrolului pe de-a-ntregul şi în parte a gazelor româneşti, precum şi a unei puternice reţele de distribuţie de carburanţi a inaugurat o epocă tragică în istoria postcomunistă a României. Epoca, fără înconjur spus, colonială. Preluarea sub control de către străini a exploatării bogăţiilor subsolului este faza primitivă, dar de bază a sistemului colonial. Aşa-zisa ”privatizare” a Petrom (aşa-zisă, pentru că OMV este o companie în bună măsură controlată de statul austriac) a fost impusă de la Bruxelles drept o condiţionalitate sine-qua-non a aderării României la UE. Astfel că preluarea Petrom de către OMV este emblemă atât pentru apartenenţa României la UE, cât şi pentru implicarea ei dramatică într-un sistem centru-periferie de tip colonial. Din momentul preluării, care a avut loc în formula redevenţelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din resursele de gaze naturale lăsate de Dumnezeu românilor, dar şi posesia asupra unei vaste reţele de distribuţie de carburanţi. România a devenit, dintr-un foc, singura ţară din regiune fără o companie sub control naţional de distribuţie de carburanţi, cu toate că era singura ţară din regiune care deţinea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasă politică românească.

Legătura dintre preluarea Petrom şi apartenenţa României la UE, existentă încă de la început, a căpătat cu trecerea anilor aspecte tragice. În România au fost schimbate legea petrolului şi legea minelor pentru a permite consolidarea juridică a încălcărilor constituţionale de la preluarea Petrom de către o companie străină. Potrivit constituţiei postdecembriste, resursele subsolului nu puteau fi înstrăinate, ceea ce împiedica de fapt folosirea sistemului redevenţelor, pe care îl vizau spre utilizare, în legătură cu alte resurse, şi alţi corifei din UE sau din afara UE. Schimbările respective de legi au înlesnit preluarea în concesiune de către companii străine a unor perimetre petroliere sau gazeifere din largul coastelor româneşti ale Mării Negre, nu numai pentru prospecţiuni şi explorări, ci şi pentru exploatare.

Apartenenţa la UE a obligat România la asumarea reglementărilor UE din domeniul energetic, inclusiv cele ale aşa-numitelor liberalizări de pe piaţa energiei (extinse de la carburanţi la electricitate şi gaze). Resursele din spaţiul UE sunt considerate într-un fel ale UE, şi nu ale ţărilor pe teritoriul sau în subsolul cărora se găsesc. Regulă inventată, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cărora le-a lăsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE marii corifei, care dictează şi impun regulile, sunt toţi neposesori de resurse! Astfel, a deţine resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltării proprii este barată. Preţurile sunt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. Și destinaţiile resurselor exploatate sunt fixate tot la Bruxelles, putând chiar să ocolească sau să nu vizeze ţara posesoare de resurse. Başca faptul că, în sistemul de redevenţe, adevăratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mărunţiş pe care îl primeşte, să-şi cumpere propriile resurse ca să poată avea acces la ele.

Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementări României a întărit sistematic şi progresiv poziţiile OMV şi le-a slăbit pe cele ale părţii române, OMV ieşind mereu în câştig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptării masive şi extrem de bănoase din petrolul şi gazele româneşti, OMV a acţionat deschis pentru ca, în spiritul cerinţelor UE, gazele exploatate intern să fie decontate la preţul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînţeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lăsa mai moale cu presiunile pentru asemenea preţuri, OMV a primit din partea guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la preţul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparţinând statului) care sunt obligate să facă decontul la preţul mult mai mare al ”coşului” de gaze (interne şi importate). Pentru acordarea unei facilităţi asemănătoare către un producător român de îngrăşăminte, miniştrii de resort au dosar penal! În cazul facilităţii acordate OMV nu există un asemenea dosar.

În mod sistematic, OMV s-a plâns la Buxelles că România nu-i asigură condiţiile pentru exportul liber din gazele exploatate în România, prin construcţia (prevăzută la Bruxelles) a unor conducte de racord pe traiectul Ungaria-Austria. România a fost la un pas de infringement în urma acestei plângeri. Știţi cum s-a încheiat disputa? A intervenit Comisia de la Bruxelles şi, fără cererea României (repetăm, fără cererea României), a acordat României din fonduri europene bani pentru construcţia urgentă a racordurilor din ”autostrada gazelor” BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Nici nu se ştie cine din România a mandatat construcţia acestei conducte separate faţă de cele existente care aduc în zonă gaz rusesc. Mai mult, s-a şi trecut repede repede la construcţia ei, care implică, printre altele, şi subtraversarea Dunării! De mirare nu este, pentru că se apropie momentul în care este posibil să treacă în exploatare şi gazul din largul Mării Negre, care trebuie să ajungă musai… în Austria.

Oricum este cazul doar al gazului exploatat în largul Mării Negre de către OMV, căci de acela ce va fi eventual exploatat de Lukoil sau Exxon nu se ştie nimic, întrucât, potrivit reglementărilor de la Bruxelles, concesionarul îl poate duce unde doreşte din mijlocul mării, neavând nicio obligaţie să aprovizioneze România sau măcar să îl transporte prin România. E tare, nu?! Colonialism curat!

Ce mai vrea în aceste condiţii OMV de la România? Păi, foarte simplu: ne luminează în chestiune formularea cu ”predictibilitatea fiscală şi legislativă”. Cu alte cuvinte, ca România să nu schimbe cumva redevenţa! Acum – adică, mai bine zis de peste 12 ani încoace – aceasta este derizorie. Jenant de derizorie! Culmea este că, tocmai în perioada din urmă, în condiţiile preţurilor scăzute ale petrolului pe plan mondial, importanţa redevenţei a crescut. OMV este obişnuită, însă, cu profiturile din primii ani după preluarea Petrom. La început, o simplă eliberare a Petrom de căpuşele româneşti a trecut imediat compania de pe pierderi pe profit. Și OMV a realizat în fiecare an câştiguri nete fabuloase, de la egalul la dublul întregii sume pe care a plătit-o pentru cumpărarea Petrom. Și vorbim de profiturile oficial raportate, căci în România companiile străine raportează doar o mică parte din profiturile efectiv realizate! Deci, OMV şi-a scos şi mama banilor investiţi în Petrom!

De ce ”dezîncăpuşarea” eliberatoare n-a fost făcută chiar de proprietarul iniţial al Petrom, adică de statul român, nu este deloc un mister. Înstrăinarea Petrom a inaugurat nu doar o etapă colonială în istoria României, dar şi un alt proces nefast, poate cel mai nefast dintre toate: în loc să fie distruşi hoţii, s-a ales să fie distrus statul! Dacă nu era distrus statul, România poate nici nu ajungea o colonie, care să trebuiască a-şi cumpăra de la alţii propriile resurse pentru a avea acces la ele. Ar fi interesant un studiu în legătură cu ce s-a ales România din aşa-numita ”privatizare” a Petrom.

Redevenţele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. După aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat măcar cineva să le schimbe?! Nu! Când a preluat şefia guvernului în2012, dlPonta şi-a inaugurat mandatul – stupoare! – cu o vizită la Viena. Nu s-a ştiut de ce! După numai câteva luni, când s-a intrat în 2013, s-a constatat de ce. Nu a mai fost pregătită, după cum se spusese, nicio nouă redevenţă pentru anul următor 2014 când expirau cei zece ani! Acum, ne aflăm în 2016 şi, nu peste mult timp, vom intra şi în 2017! Noul şef al OMV vine la Bucureşti în vizite succesive şi cere ”stabilitate fiscală”. Adică, sărăntoaca Românie, pe cheltuiala ei şi pe seama resurselor poporului ei, să nu cumva să procedeze la vreo suplimentare a redevenţelor. Probabil se invocă vremurile grele, preţurile scăzute deocamdată la petrol pe plan mondial. Nu contează că Petrom a fost factorul care a propulsat de fapt OMV de ani şi ani, ajungând să cântărească în companie mai mult decât restul companiei înseşi. De altminteri, cine să mărească redevenţa şi cu cât?! N-a făcut-o neastâmpăratul Ponta care, de când nu mai este prim-ministru, se dă mare apărător al intereselor naţionale, măcar mai mare decât a fost mentorul său politic Adrian Năstase, cel ce a înstrăinat Petrom către OMV! De la cine să aşteptăm miracolul? De la neamţul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloş? Ajută-ne, Doamne!

Autor: ILIE ŞERBĂNESCU

sursa: cotidianul.ro

Filed under: Francmasonerie,Globalizare,Lupta pentru Romania | Gandeste, Gaze Naturale, Ilie Serbanescu, OMV, petrol, Rainer Seele|No Comments

Europa: stat-națiune politic (I)

Nobilitas romană, stăpâna politică în epoca celor trei războaie punice, nu exista în dreptul public. Dar în toate cazurile Statul se reduce la o minoritate având instincte de om de stat și reprezentând restul națiunii în lupta istorică.
Declinul Occidentului – Oswald Spengler

Statul unitar, Europa unitară

Aristotel, Rousseau și mii de alți visători au imaginat societăți sudate de concordie, grupate sau adunate laolaltă din motive de afinități așa-zis culturale, religioase, rasiale, identitare.

Alte tradiții intelectuale, sau mai exact conceptuale, estimează că gestionarea discordiilor este cea care constituie fundamentul politicii istorice, ceea ce englezii numesc ”policy”, prin opoziție cu lumea destul de detestabilă a frustrărilor și a ilegalităților, adică a ceea ce tot englezii numesc ”politics”.

Această distincție capitală nu există, din păcate, în vocabularul limbii franceze.

Machiavelli, Hobbes țineau de a doua școală. Mai aproape de noi, Ortega y Gasset, Bertrand de Jouvenel – el a fost pentru o scurtă perioadă de timp mentorul lui Doriot – Jean Baechler și cu mine. Și alți câțiva puțini pesimiști activi.

Trebuie, deci, în ceea ce privește discordiile, a le întâmpina, a le stăpâni, a le încadra, reprima, înăbuși, a le pune în evidență. Lucididate și voluntarism.

Imperium și Dominium

Spinoza, după Hobbes și Locke, a descris bine zonele de competență respective ale lui Dominium și Imperium.

Imperium-ul ne spune care sunt obligațiile și ceea ce ne este interzis. Invers, Dominium-ul conține libertățile acordate cetățeanului, dintre care principala rămâne libertatea de opinie, foarte precară în acest moment.

Țin de Dominium alegerile din muzică, gastronomie, religie, arte, credințe în valori chiar puerile, expresiile unor fantasme așa-zis ”identitare”.

Întreaga viață privată și alegerile sale sunt fie garantate, fie permise, fie tolerate în grade diverse în cadrul principiului Dominium-ului. Garantate atâta vreme cât aceste alegeri nu pot în niciun caz să interfereze, să perturbe, să amenințe ceea ce Imperium-ul a permis de la început.

Imperiul roman s-a construit pe principiul dualității Imperium-Dominium. Apoi creștinismul a apărut, iar odată cu el, intoleranța și confuzia genurilor. Lucrul acesta a fost evident cu catharii, cu anabaptiștii și alți furioși și mai ales cu acest sinistru și sângeros imbecil numit Calvin, la Geneva – un copil a fost public decapitat pentru că și-a permis să-și lovească părinții. Era prețul indicat în Biblie.

Lucrul acesta se întâmplă când fantasmele religioase penetrează și murdăresc Imperium-ul.

Imperium-ul va fi laic.

Ceea ce ține de Imperium necesită o putere totală, implacabilă, niciodată atinsă de ezitare sau slăbiciune.

Nu se guvernează fără gulaguri și fără spânzurători.

Puterea trebuie să fie sigură pe sine, fecundă pentru a construi, a organiza, a crește. Uneori ea trebuie să fie surdă.

După caz, trebuie să știe să fie generoasă sau implacabilă, crudă sau blândă, să știe să uite sau să nu uite. Dar trebuie prin chiar esența sa să fie mereu echitabilă.

Statul-națiune politic opus ”statelor” rasiale, religioase, lingvistice

Națiunea politică, concepută la începutul unui Imperium puternic, face să trăiască împreună mulți oameni diferiți, oameni care păstrează toate libertățile afectate în câmpul lui Dominium.

Națiunea politică este voința unui mare destin în comun, voința unui mare plan, proiectat asupra viitorului.

Este o gesellschaft în vederea puterii.

Statele religioase, rasiale, lingvistice, dimpotrivă, nu pot reuși decât unități foarte mici tribale, mereu ridicole, uneori paranoice: flamanzii, croații, armenii, valonii, bascii, corsicanii și alte zeci pe care nu le mai amintesc. Mici grupuri intolerante, de nivel primar de instrucție, sufocante, ”machos de bistrouri”, atunci când nu sunt gangsteri de drept comun camuflați în ”politicieni”.

Aceste triburi sunt închistate într-un trecut mitic, pretins glorios. Ei reprezintă timpul care s-a oprit. Reprezintă multitudinea anarhică a unor gemeinschaften.

În Noua Guinee, acum cincizeci de ani, sute de triburi vorbeau sute de idiomuri.

Se merge, în acest stil, în Europa, cu 4000 de ani înapoi. Europa se degradează, se parcelează, pentru a deveni un fel de Noua Guinee.

Geometria acestor ansambluri tribale vrea ca ele să fie identice între ele din toate punctele de vedere. Aceeași rasă, aceeași religie, aceleași fantasme, același dialect, aceeași mitologie.

Cu necesitate aceste grupuri sunt de foarte mici dimensiuni.

Ele se condamnă de unele singure să iasă din Istorie.

La începutul secolului XXI statele cu mai puțin de 400 sau 500 de milioane de indivizi vor fi eliminate din Istorie.

Actualmente, Franța reprezintă unu la sută din populația mondială. Flandra natală unu la mie.

De aici înainte, bancherii cartaginezi de pe Wall-Street pot cu ușurință să manipuleze triburile europene, indigenatul european.

Julius Cezar nu avusese, în definitiv, nicio dificultate în fața galilor divizați.

Cea mai mare măgărie pe care mi-a fost dat s-o citesc în anii din urmă este cea a ”Europei celor o sută de drapele”.

Triburile de atrebati, menapi, eburoni, nervi, treveri, sicambri au fost supuși de Cezar și de Roma.

Aproape anual Cezar prezida marea adunare a șefilor gali cărora le cerea grâu, subsidii și trupe auxiliare… cumva cam cum practică astăzi NATO. Corpul expediționar francez în Irak?… trupele auxiliare ale Wall-Street-ului și Pentagonului reunite! Senegalezii în serviciul Tel-Aviv-ului.

Statele de mari dimensiuni, singurele care vor supraviețui în secolul XXI, vor trebui cu necesitate să fie politice și cu necesitate să reprime, să strivească, să netezească, să eradicheze toate tendințele către identitatea ”rasială”, lingvistică, religioasă care ar interfera în Imperium. Numai Statul-națiune politic permite construcția unor mari state, istoric autonome, libere. Hobbes spunea, cu pertinență: ”Libertatea este putere”. Puterea zilelor noastre, pentru noi, este o Republică Imperială ținând de la Dublin la Vladivostok, în structurile unui Stat unitar, centralizat.

Ca Republica ”una și indivizibilă” a iacobinilor.

Flamanzii și croații nu vor fi niciodată liberi, ei sunt destinați să sfârșească în grădinile zoologice, în marile Disneylanduri unde îi vor amuza pe turiștii japonezi, americani, indonezieni, chinezi. Cei slabi și cei care vorbesc fără încetare nu vor fi niciodată oameni liberi. Nu mai mult decât imbecilii congenitali.

Doctrine ale puterii și ideologii contestatare

Politica geme de șarlatani; ei reprezintă 95% din acest sector, din piață.

Știți cu certitudine despre șarlatanii care trăiesc sau somnolează în cadavre istorice: de Gaulle, Jaurès, Mussolini, Jeanne d’Arc, Hitler.

Nu puteți întrezări pe șarlatanii potențiali.

Pe cei care ar dori să tragă din nou foloase ilegale.

Sunt ideologii Corsicii libere, ai Croației independente, ai Armeniei singure, ai Cataluniei suverane, ai Flandrei înfloritoare, ai Valoniei radioase.

Toate aceste fantasme țin de ideologia contestației; ele nu pot pretinde o legătură cu concretul, cu realitatea.

Imaginați-vă că am face ce doresc independentiștii corsicani.

Bun, iată, îi autorizăm să devină un stat recunoscut la ONU (sic).

Unu: se repatriază în insulă corsicanii care trăiesc în Franța.

Doi: se traduc în corsicană toate cărțile de fizică, de chimie, de medicină, de metalurgie… (cu ce bani?).

Trei: pentru a găsi bani ar trebui să ne prostituăm la Coca sau Pepsi, chiar la Marlboro.

Corsica va deveni un pământ al prostituției, ca și Cuba înainte de Castro. Corsica va deveni un super Las Vegas.

Realizăm apoi că insula independentă Corsica nu are nimic de-a face, niciun minut măcar, cu o doctrină a puterii destinată să răzbată asupra realului, asupra concretului.

Aceste ideologii de contestație au desigur multă atractivitate emoțională, impact asupra plebei; ca și horosocopul, religiile, fotbalul, tombolele, loteriile, foiletoanele de doi bani de la televiziune, berea și alocația de (fals) șomaj.

Pentru a distinge o ideologie de contestație de o doctrină a puterii trebuie ca ele să fie supuse unei simulări de preluare reală a puterii.

Doctrinele puterii sunt istorico-logice: Imperiul European cu structură unitară poate practica, dacă este nevoie, autarhia economico-industrială, poate plăti sateliți, își poate permite armamentul unui război al stelelor, poate finanța cercetarea științifică fundamentală.

Toate lucrurile pe care Franța nu le mai poate face după 1962, după pierderea Algeriei. Toate lucrurile pe care Corsica, Flandra, Moldova sau Armenia nu le pot concepe niciun minut măcar.

Viitorul acestor ”triburi libere”? Integrarea în Clubul Mediteranean, vânzarea către Pepsi-Cola, plantarea de tutun pentru Marlboro sau transformarea în alte Disneylanduri.

Ideologiile contestației trebuie denunțate fără încetare; ele fac masele să fie și mai imbecile.

La cine acasă se face războiul?

Cei puternici fac inexorabil războiul la alții casă. Franța rapid unificată printr-o voință dinastică, favorizată de o geografie evidentă și ajutătoare, a făcut mai multe secole războiul și a făcut ravagii mai întâi în Italia, apoi în Germania… Cine dintre voi cunoaște ororile războiului de treizeci de ani?

Franța, Spania, Anglia au terminat, încă de la începutul secolului al XVI-lea, procesul reunificării lor.

Invers, Italia va aștepta până în 1861 iar Germania nu se va desăvârși decât plecând din 1871.

Tratatul de la Westfalia, conceput de Richelieu, executat de Mazarin, a menținut la modul ”machiavelic” divizarea Germaniei. Voi vorbi despre asta mai departe.

Actualmente, tratatul NATO joacă același rol de supunere socială și degradantă față de Europa pe care l-a jucat tratatul de la Westfalia, în mâinile Franței, de la 1648 la 1871, față de Germania.

Uzura istorică a Franței a început la Waterloo în 1815. Bonaparte a ratat Europa (cu sistemul său de vame), la fel ca și Hitler (cu sistemul său rasial și îngust-național). Franța a fost invadată în 1815, în 1870, 1914, 1940.

A început războiul la ea acasă. Se terminase războiul de treizeci de ani la alții acasă.

Mai departe, voi consacra un capitol sistemului Kleinstaaterei al Germaniei de ieri, al Europei de astăzi.

Nu există mai nefaști și mai stupizi ”colaboratori ai americanilor” decât ideologii, șarlatanii ”Europei celor o sută de drapele”.

Simbolul nașterii Romei

Roma, Prusia și Franța lui Robespierre, printre altele, și mai ales Statele Unite, constituie, ilustrează, reprezintă bine națiunile născute dintr-o voință politică de a se uni pentru a-și croi un destin. Voința unui viitor în comun spre deosebire de patriotismele retrospective.

Plutarh ne descrie nașterea Romei.

”…Romulus s-a ocupat de edificarea orașului. El a făcut să vină din Etruria oameni care l-au învățat ceremoniile și formulele pe care trebuia să le respecte ca și pentru celebrarea misterelor. Ei au săpat un șanț…

Acolo s-au pus premisele tuturor lucrurilor de care ne folosim în mod legitim ca bune și în mod natural ca necesare.

La sfârșit, fiecare a aruncat un pumn de pământ din țara de unde venise; după care s-a amestecat totul laolaltă. S-a dat acestui șanț ca și universului numele de mundus. Apoi s-a trasat în jurul șanțului, în formă de cerc, incinta orașului…

Fondatorul a pus o lamă de bronz plugului… El a fost urmat de oameni care au avut grijă să arunce în interiorul incintei toate bucățile de pământ pe care le-a ridicat plugul și să nu lase niciuna în afară… linia trasată marchează conturul zidurilor…”

Dicționarele școlare ne confirmă de asemenea că Romulus a trasat pe Palatin o brazdă, viitoare centură, și l-a ucis pe Remus care o trecuse în derâdere. Suntem de acord cu Romulus.

Noțiunea de Imperium se născuse.

Roma, și mai târziu Prusia, au avut ca prime populații refugiați, exilați, urmăriți, reprobați.

Adversitatea le va procupa inteligența Conceptului de Stat Politic.

La început, oameni diferiți veniți din toate părțile și deciși să-și construiască o patrie.

Pentru lectorul francez căruia i se adresează acest articol, reamintesc că Franța ilustrează la perfecție construirea unei unități la început, pornind de la o disparitate.

Unitate politică la începutul unei mari disparități rasiale, lingvistice, culturale.

Soissons, Beauvais, Amiens, orașe istorice belgiene după De Bello Gallico. Să avem încredere în Julius Cezar; este o sursă serioasă. Mai târziu Franța îi va îngloba pe flamanzii din Lille și Dunkerque, pe germanii din Alsacia, pe italienii din Nisa (?), italienii din Corsica (?), catalani, basci, normanzi, bretoni.

Marii regi ai Franței au făcut, cu acest material disparat, o adevărată națiune, perfect desăvârșită de Robespierre și Bonaparte pe baza sfaturilor lui Sieyès.

Statul unitar francez reprezintă Statul desăvârșit. Ar fi greu să se facă ceva mai bun.

Modelul politic al Statului-Națiune este cel care trebuie utilizat pentru a face mâine Marea Națiune Europeană de la Dublin la Vladivostok. O republică cu destin imperial.

 

George Soros e dat de gol din Israel: Ce face cu banii în politica din SUA/

Ies la iveală amănunte neştiute din campania pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Se pare că miliardarul George Soros se implică masiv pentru a o sprijini pe candidata democrată, Hillary Clinton. Jurnaliştii de la Jerusalem Post au scos totul la iveală.

Jurnaliştii susţin că omologii lor din SUA au ignorat scurgerea unor informații din e-mailurile miliardarului George Soros, deținător al Fundației pentru o Societate Deschisă, informații scoase la lumină de grupul hackerilor activiști, DCLeaks – LISTA misterioasă cu ONG-urile finanțate de Soros pentru ‘manipularea alegerilor’/ Cine este sursa. Prin OSF (Open Society Foundation), Soros a finanțat, cu miliarde de dolari, organizații non-profit din SUA și din restul lumii, în ultimii douăzeci de ani, potrivit unui articol publicat de jpost.com.

”Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 de milioane de dolari unor grupuri care lucrează la campania electorală a lui Hillary Clinton din noiembrie, transformându-l astfel în cel mai mare donator. Presa americană și-a arătat deja sprijinul pentru Hillary Clinton, ceea ce ar justifica de ce povestea a fost îngropată.

Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice. O mare parte din informații erau deja cunoscute public. Finanțarea masivă a lui Soros pentru grupurile din partea stângă a politicii din SUA, dar și din restul lumii, a fost documentată de mai bine de zece ani. Pentru că multe dintre detalii erau cunoscute, lipsa unei priviri de ansamblu echivalează cu a nu vedea pădurea de copaci. Informațiile scoase la lumină de DCLeaks reprezintă o dezvăluire majoră pentru că expun „pădurea” rețelei finanțărilor lui Soroș. Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomanică a proiectelor filantropice ale lui Soroș. Niciun colț al Pământului nu rămâne neafectat de eforturile acestuia. Nicio zonă politică nu rămâne neatinsă.

Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile. Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.

Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor. Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție. Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori. În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere. Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor. Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.

Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise. În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt. Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe. Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.

În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei. În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic. Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile. În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.

Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului. DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor. Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile,” mai spun jurnaliştii de la Jerusalem Post.

Autor: Gabriel Zamfirescu, Redactor

sursa: stiripesurse.ro

Filed under: Francmasonerie,Globalizare | finantare, Gandeste, George Soros, masonerie, Noua Ordine Mondiala, ONG|No Comments

Kompromat la Isărescu

Cine pune în pericol independenţa Băncii Centrale?

Alina Mungiu-Pippidi, una dintre mamele-surogat ale societăţii civile, şi Lucian Croitoru, consilierul etern al Guvernatorului, au scris recent două texte în care identifică sursa şi mobilul atacurilor din ultima vreme la adresa BNR: politicienii care vor să pună în cui independenţa instituţiei. Argumentele lor merită analizate deşi, ambii par să urmărească decredibilizarea vocilor critice.

Alina Mungiu-Pippidi identifică un “kompromat” la adresa lui Isărescu în ultimul său editorial din România Curată (“Kompromatul bine făcut”). Termenul, aşa cum explică autoarea, provine din Rusia, unde la începutul anilor ’90 nu se mai puteau ridica cu japca oamenii de pe stradă, trebuia păstrată aparenţa democratică. Aşa că li se înscena câte ceva incomozilor. “Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conţine şi nişte elemente de securism pur: folosirea de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că poliţistul te opreşte pe şosea, îţi deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist şi face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent)”. Alina Mungiu-Pippidi enumeră succint detaliile kompromatului la Mugur Isărescu şi încearcă mai pe larg să-i descifreze motivaţiile. “Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic?”; “Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituţia performează? Singuri şi le produc”; “A greşit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine şi că este o soluţie alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El aşa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opţiunile, de la mai mulţi experţi, şi să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales”; “Experţii nu sunt niciodată de vină (dacă nu îşi vând opinia) şi a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid şi pierde vremea DNA. Cine câştigă din defăimarea la toate orele şi pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze şi să controleze instituţia” (sublinierea autoarei).

Rezumând, deşi nu găseşte partea de “securism pur” (înscenările cusute cu aţă albă) din kompromatul la adresa lui Isărescu, Mungiu-Pippidi schiţează câteva coordonate ale campaniei negative la adresa acestuia (acuză că ia prea mulţi bani, că l-a sfătuit greşit pe Băsescu când cu tăierea salariilor şi pensiilor) şi identifică şi motivaţiile celor care stau în spatele kompromatului – politicienii care vor să politizeze şi să controleze instituţia, răpindu-i aura sa independentă câştigată cu greu sub Mugur Isărescu.

Ei bine, surprinzător sau nu, la o concluzie asemănătoare ajunge şi consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, în articolul “Cum a ajuns BNR să joace rolul unui partid la putere în lupta politică” publicat pe siteul hotnews.ro şi pe blogul instituţiei, opiniibnr.ro.

Ce spune pe scurt Lucian Croitoru? În momentele în care avem guvern politic, structura Consiliului de administraţie al BNR reflectă raporturile de putere din Parlament, iar critica opoziţiei este oricum focalizată pe Guvern. În momentele în care avem Guvern tehnocrat, forţele politice nu prea au spre cine îşi orienta energiile demolatoare dintre vechii adversari, aşa că se vor concentra spre specialiştii apolitici.

Deoarece modelul „partidele din opoziţie critică permanent partidele de la guvernare” este suspendat pe perioada în care există un guvern tehnocrat, partidele sunt nevoite să găsească noi teme şi instituţii pentru a fi criticate în locul partidelor înseşi şi a duce critica la nivelul potenţial, cel puţin pe anumite probleme.

Banca centrală şi, în legătură cu aceasta, sistemul bancar, ale căror politici sunt oricum greu înţelese de publicul larg şi de politicieni, precum şi guvernul de tehnocraţi, devin în mod necesar ţinte ale criticii. Banca centrală va continua să fie criticată cu preponderenţă tot de reprezentanţii partidelor care au fost în opoziţie înainte de numirea consiliului de administraţie al băncii centrale. Aceasta se întâmplă deoarece în Consiliul de administraţie al băncii domină membrii numiţi de partidul care a fost la putere, adică de adversarii politici. Mai mult, guvernatorul sprijinit de toate partidele şi votat în unanimitate, aşa cum am arătat, devine el însuşi un bun candidat pentru critică, şi va fi criticat în special de partidele care au fost în opoziţie la momentul numirii Consiliului de administraţie de către Parlament.

În schimb, guvernul de tehnocraţi va fi criticat cu preponderenţă de partidul care a fost la putere. Pe de o parte, acesta are puţine beneficii din criticarea Băncii centrale, iar pe de altă parte, el este cel care a fost nevoit să cedeze puterea în favoarea guvernului tehnocrat. Şi în cazul Băncii centrale, şi în cazul Guvernului tehnocrat, criticile se vor intensifica pe măsură ce momentul alegerilor se apropie.” subliniază Croitoru. Cu alte cuvinte, critica la care este supusă conducerea BNR în aceste momente face parte doar din specificul jocului politic, nu e ceva foarte serios, tot aşa se întâmpla dacă activitatea sa era perfectă. Toţi politicienii caută ţapi ispăşitori şi ţinte facile când se apropie Campania. Iar tehnocraţii din Guvern şi BNR servesc de minune la asta, cu menţiunea că PNL-ul va critica mai mult BNR (vezi deputatul Zamfir cu legea dării în plată sau Lucian Isar, liberal prin…alianţă) iar PSD-ul se concentrează mai mult pe Guvernul tehnocrat.

Această teorie e mult mai subtilă şi scoate de sub lupa publicului motivele reale de critică limitându-le la ping-pong-ul uzual de campanie, cu acuze exagerate sau nefondate.

Trăgând linie, pe de-o parte avem politicienii (nenumiţi) care vor să controleze BNR-ul, să-i ciuntească independenţa şi din acest motiv o critică pentru a-i slabi poziţia, iar pe de altă parte avem tot politicienii care critică Banca Centrală ca exerciţiu de campanie, pentru că n-au o ţină mai bună în partidele cu care concurează în timpul unei guvernări tehnocrate. Cum politicienii au o imagine dezastruoasă în rândul opiniei publice, să legi doar de politicieni resorturile criticilor aduse instituţiei, e cât se poate de eficient. Compromite mesagerul (chiar dacă acesta nu e corect identificat) când nu poţi demonta mesajul-e o strategie veche de când lumea.

Cu toate astea, niciunul dintre cei doi autori nu demontează (şi nici măcar nu enumeră) principalele reproşuri la adresa Băncii Centrale sub actuala conducere. Să le enumerăm noi încă o dată:

-Falimentele bancare de la începutul anilor ’90 petrecute cu BNR sub înţeleapta conducere a domnului Isărescu. Bancorex, Bankcoop, Albina, Dacia Felix, etc

-Tolerarea asocierii CEC-FNI la începutul anului 2000, respectivul parteneriat aducând un val uriaş de noi “investitori” în fond, gata să doarmă linistiţi că doar era principala bancă de stat în schemă.

-Pasivitate în ceea ce priveşte apariţia şi proliferarea băncilor populare tot în perioada de glorie a FNI-ului. Abia după un val de falimente a apărut legislaţia care să descurajeze fenomenul.

-Hiperinflaţia anilor ’90 care a fost cauţionată de conducerea BNR. Deşi sursele acesteia erau preponderent politice, domnul Isărescu a ales să urmărească doar fenomenul, încurajând populaţia să economisească mai departe în lei, în locul unei demisii dezaprobatoare.

-Relaxarea normelor de creditare pe vârful bulei speculative din anii 2007-2008. Aprobarea creşterii raportului rată/venituri de la 30-35% în cazul unui credit ipotecar la 60-70% a adus noi recruţi pentru falimentele personale care vor prolifera după 2009.

-Comportamentul iraţional de a creşte dobânzile la lei pe vârful crizei financiare, ducând spre faliment multe afaceri autohtone.

-Contribuţia la contractarea împrumutului de la FMI prin care se salva pielea băncilor care umflaseră bula creditului din România, acestea primind de urgenţă o bună parte din rezervele minime obligatorii blocate la BNR iar golul proaspăt din visteria Băncii Centrale fiind ocupat de grosul împrumutului de la instituţiile financiare.

-Lobby-ul agresiv făcut în favoarea sectorului bancar şi în defavoarea clienţilor acestuia, persoane fizice sau mici antreprenori. BNR s-a opus constant apariţiei unei legi a falimentului personal, unei legi a conversiei împrumuturilor din valută în lei sau a legii dării în plată (ocazie cu care oficiali ai Băncii Centrale au ameninţat iniţiatorii şi cu DNA…)

-Păstrarea a 60% din aurul românesc în străinătate în condiţiile în care argumentele care au dus la expedierea sa acolo nu mai stau în picioare acum (s-a invocat la un moment dat costurile ridicate cu depozitarea în ţară şi nevoia de diversificare a plasamentelor purtătoare de dobândă-vezi raportul BNR din 2002, dar în prezent se plăteşte custodie pentru aurul păstrat afară şi nu se mai încasează nicio dobândă pentru că nu se mai fac plasamente la entităţi private).

După cum vedeţi, n-am pomenit nimic nici de salarii, nici de consilierea privind tăierea salariilor şi pensiilor în 2010 iar lista este, chiar şi în lipsa acestor reproşuri, destul de lungă… Să ceri ca cineva să-şi asume răspunderea pentru acest lung şir de scăpări nu înseamnă că vrei să anulezi independenţa Băncii Centrale (de altfel, independenţa instituţiei s-a manifestat mai mereu doar în raport cu interesele debitorilor, mai niciodată în raport cu interesele băncilor din România), ba dimpotrivă – abia după ce aceste erori nu vor mai fi posibile putem vorbi de un supraveghetor independent al sectorului bancar şi nu de un agent de lobby al acestuia.

SURSa: coldniuz.ro
Autor Cristian Dogaru

Filed under: Francmasonerie,Lupta pentru Romania | Banca Nationala, Gandeste, guvernare, isarescu|1 Comment

S.U.A., jos „mâna” de pe România (XIV)

Ziarişti sub acoperire de… propagandişti!

Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi, o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarele la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru… O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise” (J. Swintan, decanul ziariştilor din America, la banchetul din 1953 de la New York Press Club).

Nu ar fi posibil ca arhitecţii noii ordini mondiale să-şi vadă visul cu ochii, în procesul americanizării mentalităţilor colective, dacă presa nu s-ar supune „noilor directive” ale slugilor lui Antihrist! Dar ansamblul presei, finanţat din punga globalistă, s-a raliat stăpânului din umbră fără prea multă crâcnire şi, în dispreţul propriilor principii fondatoare, a abandonat propagandistic spiritul de loialitate faţă de oameni şi, de aceea, astăzi asistăm la o manipulare din ce în ce mai uşor de sesizat, ieftină şi dispreţuitoare!

De exemplu, este regretabil că în S.U.A., în contextul prăbuşirii dubioase a Turnurilor Gemene, Presa de peste Ocean nu a făcut nimic ca să stăpânească avalanşa de absurdităţi proferate de oficialităţi, să despice „firul” evenimentului în patru şi, ţinând cont de consecinţele dramatice, să informeze cât mai corect opinia publică! Iar ca înjosirea publicului american să fie dusă până la capăt,indiferent de evenimente, fostul preşedinte al CBS News a afirmat că „treaba noastră este să dăm oamenilor nu ceea ce ei vor, ci ceea ce decidem noi că ar trebui să aibă” (R. Salent), în vreme ce fondatorul CNN a numit creştinismul ca fiind „religia învinşilor” (T. Turner), iar unii s-au sesizat sub pretextul că presa americană este controlată de evrei (vedeta R. Sanche de la CNN, cineaştii Mel Gibson, Oliver Stone etc)! De altfel, aşa cum se va vedea în continuare, nu doar mass-media americană este aservită minciunilor propagandei oficiale a Mafiei masonice! La fel stă situaţia şi în alte părţi ale lumii, în special acolo unde S.U.A. şi-au extins influenţa dominatoare, cum ar fi Europa. Că astfel stau lucrurile ne-a demonstrează cel mai faimos şi premiat ziarist german, U. Ulfkotte (de la Frankfurter Allegmeine Zeitung). Acesta, spre stupefacţia breslei ziariştilor de pretutindeni, a avut sinceritatea să mărturisească deschis: „Am devenit cetăţean de onoare al statului american Oklahoma. De ce? Pentru că am scris pro-americani. Am fost cumpărat de C.I.A. (a fost plătit timp de 17 ani – n.a.), ca toţi ceilalţi (…) C.I.A. controlează global reţelele mass-media, pentru provocarea unui nou război mondial”! Iată aşadar că presa, ca principală „armă” în aria complexă a dezinformării, nu numai că a fost „plasată” ca a patra putere în stat, de nimeni aleasă, dar a şi fost orientată să practice jocuri murdare care nu au nimic de-a face nici cu deontologia profesională şi nici cu minimul respect faţă de cetăţeni. Ni s-a demonstrat de altfel şi la noi, în România, că libertatea Presei este o iluzie de tip american când, în 2014, la Ambasada S.U.A. din Bucureşti, secretarul de stat american V. Nuland vorbea cu „patos” despre felul cum S.U.A. sprijină „libertatea (presei – n.a.)… esenţială pentru calitatea democraţiei din România”, deşi comisese imprudenţa de a invita la conferinţa de presă doar partea pro-americană a ziariştilor autohtoni! Ei bine, tocmai aceşti ziarişti români privilegiaţi sunt cei care, vânzându-şi conştiinţele, răspund „întocmai” în faţa unor patroni americani sau asociaţi – de la Trustul Pro, Prima, Realitatea, Evenimentul zilei, Adevărul, România liberă etc – care, deşi au statut de privaţi… finanţaţi de stat, au în realitate misiunea de a domina opinia publică românească şi de a infirma tot ceea ce este rusesc, antieuropean şi antiamerican! Şi oare ce ar mai fi de spus, despre felul abject în care este pervertită conştiinţa românilor, dacă singura Televiziune de întindere naţională, necontrolată de evrei, a rămas Antena? Mai are sens să ne mai întrebăm cum de am ajuns în situaţia ca românii majoritari să îi voteze la conducerea ţării pe minoritari? Eu zic că nu! Iar vina o poartă şi acei ziarişti români care, niciodată traşi la răspundere de cineva, şi-au pus în stil american stiloul în slujba lui Antihrist. Scopul unora ca aceştia, banii, este atât de bine sesizat de marele istoric american R. Epperson: „Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru etichete sociale, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor… În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă… Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice, diavoleşti, care a început cu secole în urmă”. Fără comentarii!

Prof. Costel NEACȘU
sursa: justitiarul.ro

Fermierii o duc rau ,pentru ca samsarii globali si regionali  merg mana in mana cu bancile si corporatiile care mulg  România si se îmbogăţesc pe spinarea amaratilor

   Statul cheltuie pentru el şi pentru corporaţii şi bănci, nu pentru populaţie.  Două treimi din PIB, adică vreo 80 de miliarde de euro intră în buzunarele băncilor şi corporaţiilor străine, iar din restul fură cei aflaţi la putere. Din ce mai rămâne se plătesc salariile bugetarilor, ajutoarele sociale, pentru sănătate, învăţământ etc.  Bancile si corporatiile privatizeaza profiturile si nationalizeaza datoriile, dupa care dau vina pe statul social si cheltuielile cu protectia sociala. Numai că în cazul nostru noi nu suntem o putere occidentală care exploatează o colonie, ci o colonie care este exploatată de puterile occidentale.   Corupţia  este mecanismul de bază al capitalismului, fără de care nu ar putea funcţiona! Pe lângă profiturile pe care firmele străine le obţin cu ajutorul filialelor din România, multinaţionalele scot bani de la aceste subsidiare practicând transferuri care, de cele mai multe ori, sunt extrem de mari. Bugetul Statului Român este păgubit, an de an, de existenţa unor companii care raportează pierderi uriaşe.Multinaţionalele marchează profitul în ţara de origine, sau în paradisuri fiscale, iar în România nu plătesc impozit pe profit căci raportează că nu scot profit, nu sunt în faliment şi nici măcar în insolvenţă.Pierderile suferite de economia românească pe seama acestor hoţi în ultimii ani se ridică la mii de miliarde de euro. Multinaţionalele şi băncile care operează în România scot anual din ţară zeci de miliarde de euro şi la stat contribuie cu mai nimic.România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu. Americanilor le plac trucurile ieftine din categoria „să-i prostim pe proşti”.

Să luăm un exemplu mai vechi: americanii au fost beneficiarii morţii lui Ceauşescu care a fost executat de către agenţii lor din România, dar (culmea tupeului!) ei doresc ca românii să perceapă execuţia lui Ceauşescu ca o crimă comisă de Rusia.

România şi-a pus resursele pe tavă acelor mari companii străine,contra unor redevenţe minuscule. Este acesta comportamentul unui stat independent, care îşi urmăreşte interesul strategic? Nu, este comportamentul unei colonii, din păcate! Un start dezastruos pentru România…

Având în vedere acest start, este clar că marile companii americane, având în spate administraţia de la Washington, nu au intenţia de a negocia cu guvernanţii de la Bucureşti, ci de a-şi impune voinţa în faţa acestora. Şi îşi impun această voinţă. Şi pretenţiile.

Economie de piaţă reală? Să fim serioşi! Când corporaţiile americane dictează cine vinde şi cine cumpără, la ce preţ, când întreprinzătorii mici şi mijlocii sunt azvârliţi cât colo de pe piaţă, când ne este blocat accesul la o piaţă tradiţională-cea din est-nu mai avem o economie de piaţă reală, ci avem o economie dirijată de bunul plac al celui mai tare!

Transparenţă şi încredere ca între parteneri egali… Cu cine? Cu americanii? Cine crede asta este un naiv! Americanii sunt “excepţionali”, nu se consideră egalii nimănui! Ei se consideră stăpâni ! Cei ce visează un parteneriat cu aceştia nu au decât două opţiuni: fie devin supuşii, fie ajung duşmanii lor! Iar transparenţa şi încrederea nu vin decât din partea supuşilor! Din partea stăpânilor nu vine decât negura secretului şi a confidenţialităţii!

Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.

Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.

În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).

Dezvoltare economică? Ştim deja ce înseamnă asta: dominaţia transnaţionalelor, în mare parte americane. Dezvoltare socială? Este vorba de o polarizare socială, din ce în ce mai accentuată. Vor fi două mari grupe de oameni: cei “care au”, în număr mic versus marele număr al celor care “nu au”. În acest sistem, ai dreptul la sănătate, învăţământ, cultură etc numai dacă îţi permiţi să plăteşti! Dacă nu…toţi dau din umeri!

Iar statul de drept, ce stă în centrul “generoasei oferte” americane, va fi releul prin care deciziile Washingtonului vor fi aplicate fără şovăire în “spaţiul mioritic”. Fireşte, restul va decurge de la sine…

B-

Domnilor creştini de pretutindeni, nu mai practicaţi “comerţul neprihănirii”, al cârpelilor (Matei 9/16-17); În zadar îi cereţi uneori iertare, alteori pocăinţă, milă, dragoste, ori… Să ascultăm de Isus, care nu s-a văicărit nimănui, şi ne-a învăţat să mâncăm suferinţa pe Pâinea vieţii! Să ne botezăm in Moartea lui Purificatoare (pre moarte călcând), căci TOŢI suntem socotiţi neprihăniţi, fără pomeni, taxe, lumânări, fără faptele Legii! Noi doar să ascultăm de El, să urcăm în El, prin naşterea din nou, şi pe El să-L întronăm in fiecare celulă,simţire,gândire, vorbire si faptuire ,căci numai Isus vine in şerpăria omului, plin de Har şi de Adevăr; DOAR prin El, eu pot totul, numai în Hristos; Dar nu omul poate totul, ci El, căci nimic bun nu locuieşte în omul vechi! Până şi cele mai bune fapte sunt ca o cârpă mânjită…

De aceea nu putem face nimic bun, dacă umblam despărţiţi de El. Numai El poate face totul foarte bine -si eu prin El, dacă sunt Una cu El, dacă respir, mănânc Painea vietii şi dacă beau Apa vie. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos (Gal.2-21) 

 Aşadar, să dăm afară tot ce avem, căci pacatul locuieşte în omul sclavagizat,nenăscut din nou .Să-L întronăm pe acela care face totul foarte bine .Sa-l pastram integru-integral, pentru suveranitate şi prioritate, ca să pulseze în tot ce facem prin El, şi pentru El, căci nu eul omenesc, ci El este Totul Totului Tot, inclusiv iertare, credinţă, pocăinţă, atotputernicie…! “Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” (Iov 42/2)

Adevărat este că pot totul în Hristos, dar nu eu pot, ci Harul Lui Dumnezeu, care s-a îndurat să locuiască în omul născut din nou. Nici un om nu poate fi bun, iertător, iubitor, blând, milos… ori biruitor contra păcatului, dacă omul nu se goleşte de sinele infect, pentru a fi spălat şi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii. Numai înhămat cu Isus la Jugul biruinţei,al Invataturilor Dumnezeiesti- când îi spunem muntelui de păcate de Sângerarea Cristică,muntele plonjează în marea uitării!

Fiecare om poate lupta şi învinge orice păcat, numai împreună cu Isus, căci El, i-a zdrobit capul la Golgota si i  se predă,imediat,cand aude de Sange Dumnezeiesc!; El duce greul crucii,dacadin iubire,din dragoste si respect fata de El, ne inhamam la jugul poruncilor Lui. Oricând vine cu o poftă, imagine, sau cu un gând rău, ispititorul, sau oamenii lui, din start trebuie dat pe mâna Invingatorului-Cuvântului (Isus), cum ne învaţă în Matei 4/4-11.

Nu sfinţii, preoţii sau creştinii -nimeni din tot universul n-a luptat contra păcatului până la sângerare! Orice Ostaş al lui Isus trebuie să se lepede de sine, astfel încât, satan să nu aibă pretext, să nu –l aibă la mână cu nici o umbră de păcat. Să-şi poarte crucea împreună cu Isus, să nu se dea jos de pe ea, pentru a se bălăci iarăşi în mizeria păcatelor, precum scroafa nepocaită… şi să se comporte până la capăt ca Isus, înarmat cu “arsenalul Duhovnicesc”.

“Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2/21) Dacă nu înnecam firea adamică, prin botezul în moartea lui, (Rom.6) pentru a scăpa de orice urmă demonică; Dacă nu ne este scârbă de păcat, precum lui Iov, dacă nu devenim alergici, precum Pavel -fată de păcătuire; Dacă nu zdrobim în picioare păcatul cu moartea Lui pre moarte călcând, nu putem scăpa de orice poftă, curvie, viclenie, răzbunare şi de celelalte “arme” demonice, descrise în Gal. 5/20

Asemenea plăceri de o clipă, sunt nişte mizerii care nu se merită fardate, păstrate nici o clipă, fiindcă sunt mai toxice decât toate dejecţiile lumii la un loc. Aceste urâţenii, boli, minciuni, preacurvii, hoţii, certuri, viclenii, neiertări, infecţii demonice, virusează pe orice om care nu se naşte din nou. Dacă nu rămânem în Isus, în învăţătura, în graţia şi pe Calea Lui; Dacă El nu este lăsat să domnească suveran şi nu-i dăm prioritate în tot ce facem cu simţirea şi trăirea; Dacă nu urâm păcatul şi nu ne lipim tare de Bine să devenim Una cu El, nu-l putem ajuta pe păcătos; Dacă nu iubim pe Creator şi nu ne dăruim total Lui; Dacă nu-l întronăm pe El să domnească în locul batjocoritorului nimicitor, care împărăteşte în inima omului neinnoit, nu-i putem strivi coada păcatului, deşi El i-a zdrobit capul la Golgota.

Tot ce fac cu gândul şi cu fapta, nu eu făptuiesc, ci Harul Lui care  lucrează prin mine şi Eu prin el. Dar nu eu, căci “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal 2/20)…

“În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Gal.6/14) Numai prin botezul în moartea cristică scap de eul infectat şi umplut cu plinătatea păcătuirilor şi mizeriilor cosmice… Numai prin sângerarea Lui, prin Transfuzia Cristică,sunt golit de sine, spălat şi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii… “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Mat.5/3)

Pot totul, numai dezbrăcat de sine, dacă rămân în El, plin cu nădejdea Slavei, cu Isus- întronat în omul născut din nou. Căci” toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” (Gal 3/27), nu ca Adam care s-a îmbrăcat cu scuze şi frunze. Orice faptă “bună” face omul, în ea pulsează păcătuirea.” Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Gal 2/16)

Este adevărat că “pot totul ÎN Isus, care mă întăreşte”, dar nu eu pot, ci Harul lui Dumnezeu, care locuieşte în mine, prin naşterea din nou (Ioan, cap.3)… Căci eu ” nu sunt decât praf şi cenuşă.” (Gen, 18/27)

Nici un om care nu se umple cu Plinătatea lui Dumnezeu, nu poate face nimic bun. Singurul care face totul foarte bine este numai El (Gen.1/31). Nu omul este vrerea, înfăptuirea, Biruinţa, Iubirea, Iertarea, Întruparea… Isus este Totul… El este Dragostea care iartă totul, ajuta, acopere totul-(1 Cor, 13/1-13). Eu nu pot face nimic bun, pentru că eu-ul este plin cu toate curviile, hoţiile, mizeriile, bolile şi urâţeniile care au otrăvit sângele omenesc. Până şi cele mai bune fapte ale “mironositilor” sunt ca o haină mânjită (Isaia 64/6). Noi suntem morţi în păcatele, în plăcerile de o clipă ale celui viclean. Numai El este Viu şi lucrător şi, doar împreună numai cu El pot face totul foarte bine.” Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.

Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, că mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da…” (Ioan 15/4-14)

Pot totul în Hristos, dacă devin Una cu El, adică –daca îl respir, îl mănânc şi îl beau. Căci Isus, este Pâinea vieţii, plămădita din toate Bunătăţile şi Frumuseţile Dumnezeieşti. Aceasta Paiine dă putere, iertare şi viaţa veşnică, dacă bem şi mâncăm Trupul lui zămislit din Sfaturi şi porunci Dumnezeieşti. De El să ascultăm, căci numai în El primim iertare, mântuire, veşnicire.Pe El să îl urmăm pană la capăt

” Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: “Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”

Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu că mâna pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”” (Ioan 6/51-58)

Pentru ca omul a devenit una cu lumea şi zace mort în păcatele lui, cu atât mai mult, miliardele de oameni, din orice neam- născute din nou , pot deveni Una cu Domnul, pentru veşnicire, dacă nu se mai lipeşte de doamna lume… Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. (1 Cor.6-17)! “Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos

Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe… pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucura împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Cor.12/12-17)

Să ne topim de ruşine, pentru că, după ce, în repetate rânduri, nu l-am băgat în samă, după ce l-am cazat în ieslea cu fân, şi azi, încă refuzăm ecoul cutremurător: “Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat?…!” (Îs.50/2). Să nu uităm că El, când a auzit strigătul de disperare al Poporului Evreu l-a salvat. Cât nu este prea târziu, acum, când păcătuirea a ajuns la culme, toate popoarele să reverse strigăte şi lacrimi amare, ca să ni se audă strigătul sus.

Oricine vrea, poate primi nu doar toiagul lui Moise, ci şi Crucea, dar şi pe Acela care este şi Dragoste, şi voinţă, şi înfăptuire, şi iertare, şi bunătate, credinţă, şi pocăinţă şi biruinţa veşnică, şi… tot ce este mai Bun în univers. Isus nu poate coexista în om cu minciunitorul acestei lumi. Aceştia nu au nimic în comun. Numai prin moartea Cristică poate fi golit omul umplut de gunoierul universului cu toate urâţeniile şi răutăţile cosmice, descrise în 2 Tim. 3/2-5), Gal 5/20, Rom.1-29-31 si  poate fi umplut cu Plinătatea Dumnezeirii

Cine nu îl detronează, se lasă înjugat la toate relele, răutăţile, suferinţele şi nedreptăţile mortale, batjocorit, sclavagizat de pofte, gusturi, preacurvii, certuri, viclenii şi minciuni.” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Mat.11/28-30) El, pentru a-l urma cu fidelitate, ne-a nivelat drumul crucii, a ridicat păcatul lumii, a zdrobit capul tuturor răutăţilor, a pironit pe cruce zapisul cu toate acuzaţiile noastre, a făcut de ruşine autorităţile şi căpeteniile lumii în fata Cerului, Universului şi a pământului… şi ne oferă şi nouă onoarea să îi zdrobim sub picioarele noastre coada păcatului, acum când, nelegiuirea omenirii şi-a atins vârful.

Dacă sângele de animal de pe uşile evreilor i-a protejat de atacul nimicitorului, cu atât mai mult Sângele Dumnezeiesc, dăruit gratis prin Transfuzia Cristică ne protejează, ne învie, vindecă, ne înfiază şi ne ajută să primim cu bucurie, cu plăcere, orice suferinţă pricinuită de cel rău:” Pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.” (1 Tes.3/3)

“Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut că un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce

De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru că, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi va da, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Fil.2/5-13)

Noi să împărţim suferinţa cu El, să administrăm Dumnezeieşte Darul şi Harul Său, să rămânem în El, pentru ca şi pe El să-l păstrăm în noi, şi să aducem multă roadă. Căci pentru rodirea, salvarea, iertarea şi biruirea noastră a sângerat Isus. Sănătatea, prosperitatea, viaţa nostra trăita din belşug este ascunsă cu Isus în Dumnezeu şi, numai în Isus ne binecuvântă cu un potop de binecuvântări duhovniceşti. Noi doar să pătimim cu plăcere împreună cu El, căci El, deja a luat asupra Sa durerile, a purtat toate suferinţele noastre pe cruce, pentru ca noi să înfăptuim, să putem intrupa  totul Dumnezeieşte,NUMAI in El. Să-i permitem Mijlocitorului din noi, căci numai El poate să-şi reverse din noi Mireasma Biruinţei asupra suferinţei -pina la marginile pământului.

“Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru că, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” (1 Petru 4/1-2)

C) Unii creştini îi pupă (din an în Paşte) imaginea Creatorului, iar alţii îi înlocuiesc idolatria cu vorbăria, dar eu vă spun: Domnul merită să fie sărbătorit clipa de clipă, nu prin cheltuirea banilor,ci prin rastignirea eului! Slujbaşii lumii, intenţionat, compromit totul, să umple oamenii cu false învăţături, cu taxe, datini, tradiţii, pomeni, idolatrii, pentru a-l înlocui pe Dumnezeu cel viu şi infinit, cu unul pictat, fotografiat, cartonat, mut şi surd, ca să înrăiască pe oamenii (Rom.1/18-32) peste care să aducă pe “salvatorul” Anticrist şi potopul Apocaliptic…

Pentru că voi îl aveţi că tată pe diavol, (Ioan 8/44) naşteţi-vă din nou din Sămânţa Dumnezeiască, (Ioan, cap.3/5)… Tatăl, care este Una cu Fiul şi Duhul Sfânt, nu are nevoie de darurile noastre, aduse de mâini pline cu sângele păcătuirilor. El nu doreşte moartea păcătosului sau însângerarea mielului, ci a venit să ne aducă înjunghierea “berbecului” din sinele infectat de cel rău… El aşteaptă de la noi zdrobirea inimii umplută cu răutăţile uzurpatorului viclean şi să –i aducem rodul buzelor noastre, dar, mai ales, aşteată  sa-i aducem trupurile ca nişte jertfe vii (Rom.12) “Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?

Dacă vom continua sărbătorirea Domnului (că până acum),ne vom mânca mai rău decât şacalii, căci “Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuit.” (Matei 10/21-22)

  Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –(Îs.1/11-17)

Domnilor creştini de pretutindeni, care aveţi inima împărţită şi umblaţi cu un ochi privind la Domnul şi cu altul la Doamna “lume”! Dacă ziceţi că sunteţi în Isus şi El este în voi, de ce nu trăiţi precum a trăit Isus,” divorţat” de amanta lume… (1 Ioan 2/6 etc) De ce nu-l ubiti pe El, nu pe ea? De ce nu vă lipiţi tare de Bine? Acum, când sunt vremurile de pe urmă, aşa aşteptaţi întâmpinarea Mirelui? De ce n-o rupeţi cu păgânătatea? De ce nu vă faceţi Una cu Domnul, nu cu Doamna Amantă! Nu vă ajunge dezmăţul? Va ajunge destrăbălarea! Isus caută oşteni (mieluşei), pentru a-i înrola în Armata Famenilor! Nu mai treceţi nepăsători pe lângă lumea care zace în cel rău (Ioan, cap.5/19)

 “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţa împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginită bogăţie a harului Sau, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Dacă ştim că Enoh a umblat (300 de ani) pe pământ cu Dumnezeu, noi de ce umblăm-ticsiţi cu uzurpatorul-gunoierul pustiitor, plini cu gânduri viclene, răutăcioase? Şi Isus a umblat   cu Dumnezeu (Ioan 3/2) şi s-a făcut Una cu moartea noastră, pentru ca prin botezul in moartea Lui să ne  umple cu Plinătatea Dumnezeiască, pentru a nu mai  fi omorâţi de globaliştii care vor sânge de creştini, de la care-spun ei-   se trag toate relele şi lipsurile omenirii!…

  De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2/1-22)