CINE a recuperat banii datorați de dictatorul Muammar Gaddafi României în decembrie 1989? A devenit peste noapte MILIONAR ÎN DOLARI, mare om de afaceri şi PATRON de PRESĂ

O ipoteză uluitoare privind așa-zisa revoluție din ‘89 a ieșit la iveală. Potrivit scriitorului Romulus Rusan, soțul poetei Ana Blandiana, înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu de la cârma României socialiste s-a produs mai repede decât era preconizat, tocmai pentru ca beneficiarii loviturii de stat să pună mâna pe banii proveniți din datoriile externe ale țărilor partenere regimului comunist de la București.

Am extras din corpul unui interviu amplu cu scriitorul Romulus Rusan, dialog care va fi publicat integral în ediția tipărită de mâine a Evenimentului zilei, un episod deosebit de interesant legat de modalitatea prin care parveniții postdecembriști și-au agonisit averile colosale.

„Luna decembrie este luna deconturilor, e sfârșitul anului, când se strâng și se pun în ordine toate actele. În România comunistă se adunau datoriile externe de la țările partenere regimului. Eh, atunci, în ’89, totul era vraiște, iar anumiți oameni au profitat. Cine? Șefii companiilor de comerț exterior, ofițerii care lucrau în Securitate, recuperatorii…”, povestește Romulus Rusan.

”Ce recuperatori?”, întreb, uluit.

„Recuperatori de genul lui Patriciu – care a scos o parte din banii datorați de Gaddafi (n.r. – Muammar Gaddafi – militar de carieră, a impus o dictatură de peste 40 de ani în Libia) României și se pare că, deși trebuia să primească un procent considerabil, a luat mult mai mulți bani. Ipoteza nu-mi aparține, dar mi se pare foarte plauzibilă”, susține Romulus Rusan.

„Nu se povesteau astfel de lucruri și despre Voiculescu? Bine, el este închis acum…”.

Răspunsul scriitorului mă dezarmează:

„Da, face câțiva ani, apoi iese pe motiv de vârstă înaintată. Mai scrie și vreo două-trei cărți…”.

„Așadar, milioanele de dolari provenite din datoriile externe au constituit unul dintre motivele pentru care a fost declanșată Revoluția”, schițez, pripit, concluzia.

„A fost doar unul dintre motive. Un motiv serios, e adevărat. Țara noastră era, înainte de Revoluție, pe locul doi în lume la instalații petrolifere și la platforme maritime. Ajungeau în Orientul Apropiat, peste tot în lume. Erau bani mulți în joc, foarte mulți”, vine răspunsul scriitorului Romulus Rusan.

 

Ana Blandiana: “Trăim într-o societate construită pe două păcate: Crimele de la Revoluție și morții Mineriadelor!”

Început într-un ritm ușor, dialogul cu scriitoarea Ana Blandiana a acoperit, pe măsură ce întrebările și răspunsurile s-au rostogolit, trepidante, în trena timpului, adevăruri dureroase despre România, despre victoriile și, mai ales, despre eșecurile noastre…

Noua Ordine Mondială – Lumea încotro?

de Emilia Kareva

Motto: „Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”
– David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994
la un dineu al ambasadorilor ONU

Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea „păcii mondiale” este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.

Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violente la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte, de asemenea, prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează „munca murdară” pentru aşa-zisă Elită mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale. Poate aici îşi au originile scepticismul şi sintagma „teoria conspiraţiei”. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.

Vă prezentăm în acest articol fapte confirmate istoric, declaraţii publice. Poate că în urmă cu 10 ani o minte sceptică ar mai fi putut categorisi aceste adevăruri drept „teorii ale conspiraţiei”. Dar astăzi, când liderii mondiali vorbesc pe faţă despre moneda unică, guvernul mondial, statul unic supranaţional, armata unică mondială, nu putem decât să ne plecăm în faţa evidenţei: planul conducătorilor francmasoni din umbră este instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Obiectivul nostru – o nouă ordine mondială

Mihail Gorbaciov a fost primul lider mondial care a vorbit în mod public despre „o nouă ordine mondială”. În discursul rostit în faţa Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în 7 decembrie 1988, preşedintele Uniunii Sovietice a făcut această declaraţie profetică:„Continuarea progresului global este posibilă numai printr-o ajungere la un consens universal în acţiunile întreprinse în vederea constituirii Noii Ordini Mondiale.” În acelaşi discurs, Gorbaciov dădea glas idealului masonic pe care îl slujea: „Idealul nostru este o comunitate mondială de state, bazate pe domnia legii, state care să-şi subordoneze activităţile de politică externă legii internaţionale.”

George Bush Senior (foto) a demonstrat că este un servitor dedicat al acestei „frăţii”, el fiind primul care a făcut din acest plan al Noii Ordini Mondiale principalul său obiectiv. În discursul din 11 septembrie 1990, susţinut într-o sesiune a Congresului american, George Bush rostea profetic: „Din mijlocul acestor timpuri tulburi, obiectivul nostru –  o nouă ordine mondială – poate sa apară… Astăzi acea lume nouă se chiuie să se nască, o lume mult diferită de cea pe care o cunoaştem.” Tot atunci, înainte de plecarea sa la Helsinki pentru a discuta despre criza Golfului Persic cu preşedintele sovietic Gorbaciov, preşedintele George Bush şi-a exprimat speranţa ca „bazele creării unei noi ordini mondiale să fie puse la Helsinki” sub patronajul Naţiunilor Unite. La conferinţa de presă ce a urmat întâlnirii celor doi, preşedintele Bush a declarat optimist: „dacă naţiunile lumii continuă să colaboreze, vom aşeza piatra de temelie a unei ordini internaţionale care va aduce mai multă pace decât am cunoscut până acum”. Într-un alt discurs din 16 ianuarie 1991, fostul preşedinte american se referea la o Nouă Ordine Mondială în care „domnia legii să guverneze naţiunile”, iar „Organizaţia Naţiunilor Unite, devenită credibilă, să-şi folosească rolul său de menţinere a păcii cu scopul de a împlini promisiunea şi viziunea fondatorilor Naţiunilor Unite”. Boutros Boutros-Ghali, Secretar General al ONU între 1992 şi 1996, în raportul său „O agendă pentru pace” (iunie 1992) afirma fără niciun echivoc: „Timpul suveranităţii absolute şi exclusive a trecut.” Aceasta deşi articolul 2, Secţia 7 a Cartei Naţiunilor Unite interzice intervenţia ONU în „chestiuni care ţin în mod esenţial de jurisdicţia internă a fiecărui stat”.

Consens sau cucerire?

De-a lungul timpului multe personalităţi politice, care au jucat roluri cheie în istorie, au făcut declaraţii despre Noua Ordine Mondială.
Edward Mandell House (1858-1938), cunoscut drept Colonelul House, unul dintre cei mai puternici oameni ai politicii americane, susţine într-un discurs din 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, idee pe care o actualizează în revista Foreign Affairs: „adevărata problemă este astăzi cea a unui guvern mondial”. Edward Mandell House a fost consilierul personal al preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D. Roosevelt, apropiat al dinastiei bancare Morgan şi al puternicelor familii financiare europene. Se credea despre el că este reprezentat al consorţiul Rothschild. Sub influenţa sa, preşedintele Wilson a acceptat proiectele de introducere a taxei pe venit, precum şi crearea Rezervei Federale. Edward Mandell House este cel care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE) – Council of Foreign Relations (CFR).

O altă figură cheie în ofensiva Noii Ordini Mondiale este James Paul Warburg, membru al Clubului Bilderberg, consilier al lui Roosevelt, fiul lui Paul Warburg – autor al Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler. În 17 februarie 1949, acesta declara: „marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial, indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire”.

Clanul Rockefeller

În filele istoriei Americii, numele familiei Rockefeller este omniprezent. Rockefeller activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil, a avut multă vreme monopol asupra acestei pieţe), în cel bancar, dar are şi numeroase fundaţii, deţine uriaşe clădiri în New York şi chiar o universitate. John D. Rockefeller (1839-1937), fost guvernator al Virginiei de Vest, senator SUA, este considerat a fi cel mai bogat om al tuturor timpurilor. Acesta a donat importante sume de bani pentru constituirea Consiliului Relaţiilor Externe (CRE). Urmaşul său, David Rockefeller (foto), a devenit în 1949 cel mai tânăr director pe care l-a avut vreodată CRE şi a ajuns apoi, la scurtă vreme, preşedinte al acestei organizaţii globaliste. În prezent este preşedinte onorific. Chester Ward, amiral şi fost judecător în Marina Militară SUA, membru în CRE timp de 15 ani afirma: „scopul principal al CRE este slăbirea suveranităţii SUA şi a independenţei naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial”.
Nelson Rockefeller (1908-1979) a fost guvernator al statului New York (1959-1973) şi apoi cel de al 41-lea vicepreşedinte al SUA (1974-1977), în timpul mandatului preşedintelui Gerald Ford. Într-un articol intitulat „O chemare la construirea unei Noi Ordini Mondiale”, publicat în New York Times în februarie 1962, acesta afirma: „Naţiunile Unite nu au fost şi nu sunt capabile să aducă o Nouă Ordine Mondială, cerută de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor şi să pună în practică conceptele şi aspiraţiile de suveranitate naţională printr-o viziune federală.” În acelaşi an, în articolul „Viitorul federalismului”, Nelson Rockefeller subliniază că evenimentele curente cer instalarea Noii Ordini Mondiale. Cităm: „Există o febră a naţionalismului… însă statul-naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale.” În timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1968, Nelson Rockefeller pledează: „ca preşedinte aş face toate eforturile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale”. În 1974, conform unui raport Associated Press, acesta reafirmă că va lupta pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale.

Lumea se teme de necunoscut

Nelson Rockefeller a fost susţinut şi consiliat de un alt personaj cheie: masonul Henry Alfred Kissinger, participant la ritualurile satanice de la Bohemian Grove, membru Shriner. În prezent acesta este membru în conducerea celor trei mari organizaţii globaliste care reprezintă Noua Ordine Mondială: Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală. Kissinger a fost secretar de stat al SUA în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, consilier pe probleme de securitate naţională, implicat în războiul din Vietnam şi în bombardarea Cambogiei de către SUA. El a condus toate acţiunile militare americane şi ale CIA în întreaga lume în perioada 1969-1977.
Henry Kissinger (foto) declara la conferinţa grupului Bilderberg din Evian, Franţa, în 1991: „Azi, America ar fi scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea (referindu-se la protestele din 1991). Mâine – ea ne va mulţumi! Asta este cu atât mai evident dacă li s-ar spune că există o ameninţare externă, o invazie extraterestră sau de ordin terorist, fie ea reală sau doar declarată, care ar ameninţa existenţa Americii. În acest fel, toate popoarele lumii ne vor ruga să îi scăpam de această nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunăvoie în favoarea garantării bunăstării şi a siguranţei de către Guvernul Mondial.” În iulie 1993, Henry Kissinger scria în Los Angeles Times despre NAFTA (Tratatul de Comerţ Liber din America de Nord): „Ceea ce Congresul va avea în faţă nu va fi doar o convenţională înţelegere comercială, ci chiar arhitectura unui nou sistem internaţional, primul pas în instaurarea Noii Ordini Mondiale.”
În 1985, în săptămânalul Human Events din Washington, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Grupului Bilderberg, spunea: „Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Niciun argument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.”

Preşedinţii americani ai Noii Ordini Mondiale

Robert Kennedy şi Richard Nixon nu ies din tiparul Noii Ordini Mondiale. „Cu toţii vom fi judecaţi după măsura efortului de a contribui la construirea Noii Ordini Mondiale,” susţinea Robert Kennedy în 1967. „Dezvoltarea unei gândiri coerente a regiunii Asiei este reflectată în dispoziţia de a considera problemele în termeni regionali şi de a trece apoi la necesităţile de dezvoltare a unei Noi Ordini Mondiale,” declara Richard Nixon, în octombrie 1967. În 1972, în timpul unei vizite în China a preşedintelui Nixon şi a întâlnirii cu premierul chinez Chou En-lai, Nixton închină un toast pentru „speranţa pe care fiecare dintre noi o nutreşte de a construi o Nouă Ordine Mondială”.
În 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: „Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.” În articolul „Greul drum spre Ordinea Mondială”, apărut în 1974 în Foreign Affairs, Gardner a declarat: „Pe scurt, casa ordinii mondiale va trebui construită de la temelie spre vârf şi nu invers. Va părea asemeni unei mari, explozive, zgomotoase confuzii, pentru a folosi faimoasa descriere a realităţii, exprimată de William James, dar un ocol dat suveranităţii naţionale, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât învechitul asalt frontal.” În acelaşi registru se înscriu şi declaraţiile lui George Soroş făcute la Forumul Economic de la Davos, Elveţia, din 27 ianuarie 1995: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume.” „Până în 2020 va exista un guvern mondial unic”, susţine Ray Kurywell, în 1999.

Richard Gardner era un apropiat al lui Zbigniew Brzezinski (foto), cel care împreună cu David Rockefeller a fondat Comisia Trilaterală, împlinind astfel directiva stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972. Brzezinski, un „profet” sclipitor al idealismului unei lumi unite, a fost profesor la Universitatea Columbia şi este autor al câtorva cărţi ce au servit drept „ghiduri în materie de politică” pentru Comisia Trilaterală. Brzezinski a ocupat funcţia de prim director executiv al Comisiei, din momentul debutului acesteia în 1973 până la sfârşitul anului 1976, când a fost numit asistent prezidenţial în probleme de Securitate Naţională de către preşedintele Jimmy Carter.
În ianuarie 1977, Comisia Trilaterală a avut întâlnirea plenară anuală în Tokyo, Japonia. Carter şi Brzezinski nu au putut participa, fiind ocupaţi cu procesul de reorganizare la Casa Albă. Cu toate acestea au trimis scrisori personale adunării, scrisori ce au fost republicate de Trialogue, revista oficială a Comisiei. Iată un fragment din scrisoarea lui Carter: “Împărtăşim nelinişti comune în ceea ce priveşte economia, politica şi securitatea, îngrijorări ce fac logică urmărirea unei crescânde cooperări şi înţelegeri. Şi această cooperare este esenţială, nu numai celor trei regiuni ale noastre, ci şi în procesul global de obţinere a unei mult mai juste şi echitabile ordini mondiale.” Aceeaşi idee o subliniază şi Brzezinski: „Rămân convins că, în chestiunile arhitecturale impresionante de astăzi, colaborarea regiunilor noastre este de o necesitate extremă. Această colaborare trebuie să fie dedicată şlefuirii unei mult mai juste şi echitabile ordini mondiale. Aceasta va necesita un proces prelungit, dar cred că putem privi înainte cu încredere şi putem fi mândri de contribuţia pe care Comisia o aduce.” Într-o declaraţie mai recentă, Brzezinski afirmă: „regionalizarea se desfăşoară conform planului Comisiei Trilaterale, având ca scop convergenţa gradată a Estului şi Vestului către un Guvern Unic Mondial. Suveranitatea naţională nu mai este un concept viabil”. 
Comisia Trilaterală, care reuneşte lideri din Europa occidentală, America de Nord şi Japonia se vrea o „agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni „în cadrul unei noi ordini mondiale”.

Despre globalism

În 15 decembrie 1987, senatorul american Jesse Helms, unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni de dreapta din Statele Unite, care a făcut parte din Senatul SUA timp de 30 de ani, a tras un semnal de alarmă. Cele afirmate de el în discursul său au fost probate în scurt timp: „O examinare atentă a ceea ce se petrece în spatele uşilor închise arată că grupuri de interese de pe lângă Departamentul de Stat, Departamentul de Comerţ, marile centre bancare, marile reţele mass-media, universităţi, industria filmului, mari fundaţii non-profit, acţionează împreună cu stăpânii de la Kremlin în slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondială. Organizaţii private precum Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, etc. sunt puse să răspândească şi să coordoneze planurile în vederea realizării aşa-numitei Noi Ordini Mondiale […] Astăzi ideologia acestor grupuri se numeşte globalism […] Din punctul de vedere globalist, statele şi graniţele naţionale nu mai contează. Filozofiile şi principiile politice par să devină o chestiune relativă. Chiar şi constituţiile devin irelevante în exercitarea puterii. Globalismul consideră că activităţile forţelor financiare şi industriale trebuie să fie orientate spre transpunerea în viaţă a proiectului unei singure societăţi globale. Aceasta se va realiza în principal prin convergenţa sistemelor american şi sovietic. Singurul lucru care contează cu adevărat pentru aceste grupuri este obţinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practică pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: îndatorarea ţărilor şi politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolistă a activităţii economice şi spre sclavie politică”.

Ideologie

Născut la mijlocul secolului trecut, capitalismul financiar internaţional a fost dintotdeauna dedicat conceptului de „economie globală”, controlată din marile centre financiare. Într-o monumentală „Istorie a lumii din timpurile noastre”, de peste 1300 de pagini, intitulată „Tragedie şi speranţă”, apărută în 1966 – Carroll Quigley, profesor la Universitatea din Georgetown, analizează modul şi mijloacele prin care „confreria financiara internaţională” şi-a propus încă din 1914 „nici mai mult nici mai puţin decât să creeze un sistem mondial de control financiar în mâini private, în stare să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi întreaga economie mondială”. Mărturiile lui Carroll Quigley, care a fost profesorul preşedintelui american Bill Clinton la Universitatea Georgetown, devenind mentorul său, sunt cu atât mai importante, cu cât Quigley afirmă că el însuşi face parte din cercurile de putere care controlează finanţele mondiale: „Cunosc operaţiunile acestei reţele, deoarece am studiat-o timp de 20 de ani şi chiar mi-a fost permis timp de doi ani, la începutul anilor 60, să îi studiez documentele şi înregistrările secrete. Sunt de acord cu marea majoritate a scopurilor sale şi am fost, pe parcursul vieţii mele, un apropiat al acesteia precum şi al instrumentelor sale de acţiune.” Iată câteva dintre afirmaţiile sale: „Puterea capitalismului financiar va avea un rol transcedental, care este nici mai mult, nici mai puţin decât crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi economia lumii, ca pe un întreg”. Marile familii de bancheri americani şi europeni, precum Rothschild, Morgan, Warburg joacă de asemenea un important rol în planul Noii Ordini Mondiale. După Carroll Quigley aceştia au creat „un singur sistem financiar la scară mondială care manipulează cantitatea şi fluxurile de capital aşa încât sunt capabili să influenţeze, sau chiar să controleze guvernele, pe de o parte, şi industriile, pe de altă parte.”
Într-o carte despre Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite, „Creatura din Insula Jekyll”, autorul american Edward Griffin afirmă: „Expresii cum ar fi mecanisme de coordonare monetară, ordinea economică mondială modernă, convergenţa valorilor politice, sau noua ordine mondială nu au un înţeles foarte concret. Ele îi sună plăcut şi nevinovat omului de rând. Totuşi, pentru cei care cunosc dedesubturile, ele sunt expresii codificate, care au un înţeles specific: înlăturarea suveranităţii naţionale şi crearea guvernului mondial.” Aceeaşi idee o regăsim şi la H. G. Wells, socialist fabian, care afirmă în cartea sa „Conspiraţia la vedere”:„Lumea politică trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente. Va fi o religie mondială, întreaga populaţie a lumii va deveni o nouă comunitate umană.”

Primul proiect modern al unei federaţii mondiale apare în timpul perioadei de declin a imperialismului colonial european (1884-1914). El aparţine lui Cecil Rhodes, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni politici ai Imperiului Britanic din acea perioadă. Rhodes şi un grup de prieteni au pus bazele unei societăţi secrete, care îşi propunea extinderea Imperiului Britanic şi organizarea lui într-un sistem federal mondial, garant al păcii lumii. Membrii grupului sperau să atragă Statele Unite în viitoarea ordine mondială, ba chiar să transforme Washingtonul în capitala plănuitei federaţii imperiale. Societatea secretă a lui Cecil Rhodes a fost treptat internaţionalizată, ieşind „la lumină” printr-o reţea de influente „Grupuri ale Mesei Rotunde”. În 1919, grupul din Anglia a înfiinţat Royal Institute of International Affairs (RIIA), a cărei ramură americană a fost şi este CRE. „Pe această bază” – precizează Carroll Quigley – „s-a dezvoltat în secolul XX o structură de putere între Londra şi New York a cărei influenţă s-a răsfrânt puternic în viata universitară, presa şi politica externă.” Carroll Quigley, vorbind despre puterea colosală a unui anumit grup de bancheri, afirma: „Scopul acestui grup de bancheri  este acela de a crea un sistem mondial care să depună controlul financiar al acestei lumi în care trăim, în mâna câtorva indivizi. Ei doresc de asemenea să domine economia mondială şi sistemul politic al fiecărei ţări. Această Nouă Ordine se doreşte a fi  controlată în manieră feudală, prin intermediul băncilor  centrale ale lumii şi prin tratate secrete. Această reţea care este una cu Grupurile Mesei Rotunde, nu are nicio aversiune de a colabora destul de des cu diferite grupuri, chiar comuniste.”

Liga Naţiunilor, FMI, Banca Mondială, ONU

Un alt proiect de guvernare mondială a fost introdus sub paravanul Ligii Naţiunii, înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919. Preşedintele american Woodrow Wilson, promotorul entuziast al Ligii, n-a putut însă convinge Senatul american de multiplele aşa-zise avantaje pe care le prezenta chipurile pentru Statele Unite un organism suprastatal internaţional. Spre dezamăgirea lui Wilson şi a cercurilor mondialiste (în special cele finanţate de Andrew Carnegie), Statele Unite nu s-au alăturat Ligii, ceea ce a transformat-o într-o organizaţie „de mucava”. Cel ce îi va succeda lui Wilson la preşedinţia Americii, republicanul Warren G. Harding va pune punctul pe i: „un superguvern mondial este împotriva a tot ceea ce noi consideram demn de admirat, el nu poate primi încuviinţarea Republicii noastre”. „Anihilarea” Ligii Naţiunilor de către Senatul american i-a adus pe promotorii guvernului mondial cu picioarele pe pământ. Ei au înţeles că omenirea nu era pregătită să accepte dintr-o dată o confederaţie mondială. Pentru atingerea obiectivului final nu putea fi urmată decât o strategie graduală a „micilor paşi” – simbolul socialiştilor fabiani este broasca ţestoasă. Încă din 1939, unii dintre arhitecţii americani ai viitoarei Organizaţii a Naţiunilor Unite (mulţi dintre ei membri CRE), reuniţi în influenta Comisie de Studiu a Organizării Păcii (CSOP), propuneau stabilirea unui număr de sisteme regionale – Statele Unite ale Europei, un Sistem asiatic, şi o Uniune Pan Americană, reunite într-o confederaţie mondială. „Este necesar – apreciau membrii comisiei –să recunoaştem inadecvarea statului naţional în actualele condiţii de interdependenţă economică şi culturală; în consecinţă, lumea este pusă în faţa a două alternative: un imperiu a la Hitler sau o federaţie mondială, singura compatibilă cu democraţia.”

Încă un pas în direcţia implementării Noii Ordini Mondiale a fost acordul Bretton Woods, adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional”. „Părinţii lor fondatori” sunt John Maynard Keynes, un proeminent economist englez, adept al ideilor socialiste fabiane, şi americanul Harry Dexter White, care era secretar adjunct al Trezoreriei americane, dar care s-a dovedit ulterior a fi spion sovietic. De la bun început, cele două instituţii au stârnit reacţii critice. S-a invocat argumentul că, pe lângă obiectivul oficial, cele două organizaţii aveau şi o misiune „internaţionalistă”: „Existau, fără îndoială, şi alte raţiuni pentru care comuniştii au primit cu entuziasm înfiinţarea FMI şi a Băncii Mondiale” – afirmă Edward Griffin în „Creatura din Jekyll Island” – „în ciuda faptului că Uniunea Sovietică nu s-a alăturat organizaţiilor. Scopul lor era să creeze o monedă mondială, o bancă centrală mondială şi un mecanism de control al economiilor tuturor naţiunilor. În acest scop, Statele Unite urmau să cedeze, în mod necesar, poziţia lor dominantă. De fapt, ar fi trebuit reduse doar la o parte din întregul colectiv. O situaţie care se potrivea de minune cu planul sovietic.” Aranjamentul de la Bretton Woods mulţumea atât marile carteluri bancare, cât şi pe politicieni, întrucât urma să anuleze folosirea aurului ca baza a schimburilor valutare internaţionale.
În joc intră, din 1945, Organizaţia Naţiunilor Unite. Semnificativ este faptul că sediul ONU din New York a fost construit pe un teren donat de David Rockefeller. Despre ONU am mai vorbit în acest articol, în contextul declaraţiilor făcute de Bush, Gorbaciov şi Boutros Boutros-Ghali.

Bill Clinton şi Noua Ordine Mondială

În 1993, Noua Ordine Mondială a fost recunoscută public drept un principal obiectiv naţional de către social-democratul Bill Clinton. Preşedintele Clinton a fost bursier Rhodes; este francmason, membru al Comisiei Trilaterale şi membru al CRE. De asemenea, a participat la întâlnirile grupului francmasonic Bilderberg, care au loc în fiecare an, când într-o ţară, când în alta.
Ce înseamnă că Bill Clinton a fost bursier Rhodes? Cecil Rhodes, finanţat de bancherii Rothschild, a stors o avere din minele de aur şi diamante din Africa de Sud. A avut toată viaţa două dorinţe: să-şi mărească averea şi să subjuge toate naţiunile lumii într-o singură mare colonie a vorbitorilor limbii engleze. Prin testament, el a înfiinţat o bursă pentru tinerii vorbitori de limba engleză, care să se dedice realizării dorinţei lui. Un bursier Rhodes este un ostaş care luptă pentru realizarea guvernului francmasonic mondial. „Dintre cei 1372 de bursieri Rhodes americani până în 1953”, scrie Rene Wurmser, „431 au ocupat posturi înalte în învăţământ (31 dintre ei au fost preşedinţi la diverse universităţi), 113 au ocupat posturi în guvern; 70 au ocupat posturi în presă şi la radio şi 14 au fost şefii altor fundaţii.”

Atât George Bush, cât şi Bill Clinton, aparţin aceluiaşi ordin secret masonic şi astfel probabil că au manipulat schimbarea preşedintelui. Bush participa de fapt la o campanie politică în vederea pierderii  preşedinţiei.
Globaliştii au considerat că este perioada cea mai favorabilă democraţiei: prin manipulare, sistemul democratic a instalat un lider mondial, socialist New Age, care mai deţinea şi o putere charismatică în genul lui John F. Kennedy şi care era cu totul la dispoziţia lor.
În timpul guvernării lui Bill Clinton, socialiştii Noii Ordini Mondiale au ieşit din anonimat, intrând în lumina reflectoarelor în parlamentul Statelor Unite.„Practic ne redefinim ideile neschimbate după care ne-am ghidat de la început,” declara preşedintele Bill Clinton. Trebuie doar să ne uităm la metodele politice ale lui Clinton cu privire la strategia economică a cheltuielilor şi taxelor, pentru a realiza că libertatea şi independenţa erau obiectivele care se doreau a fi minimalizate, dacă nu chiar distruse.
În cei mai simpli termeni, administraţia Clinton se reducea la transferul – de inspiraţie socialistă – de avere precum şi la un guvern federal care controla afacerile americane, sănătatea, educaţia. Pentru acest guvern federal, „familia americană” era o afacere ca oricare alta pe care dorea să o controleze. Acţiunile lui Clinton demonstrează că el a intenţionat mai mult decât o reînnoire sau o reformă: el a dorit de fapt să creeze o nouă societate controlată de un guvern socialist mare. Administraţia Bush continuă cu sârg munca de implementare a Noii Ordini Mondiale.

Doar frunzărind ziarele de azi remarcăm folosirea intensă a sintagmei „Noua Ordine Mondială”. Criza economică este fundalul pe care importanţi oameni politici, ce se află în poziţii strategice, ies la rampă cu declaraţii despre planurile elitei: Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă. Jeffrey Garten, membru CRE, solicită crearea Autorităţii Monetare Globale, de fapt o dictatură financiară globală. Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”.
Subiectul este extrem de vast şi acest articol este departe de a fi exhaustiv. Internetul oferă sute de mii de pagini de informaţii despre planurile elitei, despre francmasonerie şi Noua Ordine Mondială. Tot mai multe filme, realizate de oameni curajoşi, demască planurile diabolice ale celor care ne conduc din umbră. (Vă recomandăm călduros să vizionaţi, dacă nu aţi făcut-o deja, documentarul lui Alex Jones, Joc Final)

Noua Ordine Mondială nu este o povestire fantastică, futuristă, speculativă, profetică, ci o realitate a lumii în care trăim. Mecanismele şi pârghiile istoriei au fost modificate şi iată că un joc Monopolly la scară foarte mare a fost jucat: cu bani reali, cu schimburi de proprietăţi reale, iar învingătorii şi învinşii sunt la fel de reali.

Citiţi şi:
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială

 

 

 

Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale

Cum se încearcă realizarea (cu banii noştri) a unei etape cheie de pe agenda Noii Ordini Mondiale

de Angela Anghel şi Mihai Vasilescu

Motto:„Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am păstrat pentru sfârşit, ca fiind punctul cel mai greu care totodată este culminant şi hotărâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pământ. Crizele economice au fost şi vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulaţie.” – Al XX-lea protocol secret francmasonic 

Primul-ministru al Marii Britanii, preşedintele Franţei şi alţi înalţi oficiali internaţionali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criză economică. De data aceasta, şi cei mai sceptici vor trebui să recunoască evidenţa: actuala criză financiară este folosită de cei care urmăresc să conducă această planetă, pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Soluţia de creare a unei autorităţi financiar-bancare unice, la care s-a ajuns chipurile după mai multe întâlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisă la întâlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat în 1815, în 1907, în 1929, în 1944 şi în 1971 sub acelaşi pretext: asigurarea stabilităţii şi creşterii economice. De fiecare dată a urmat însă o nouă criză, şi mai amplă, şi mai gravă, care a mărit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbră.

9 iunie 2008 – Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă

La întâlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar şi financiar: Timothy Geithner (preşedintele Băncii Federale din New York), Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (preşedintele Băncii Centrale Europene), Robert Zoellick (preşedintele Băncii Mondiale). Unii autori care au avut curajul să facă  dezvăluiri despre conspiraţia mondială au avertizat atunci (în iunie 2008) că scopul întâlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalităţii de implementare a guvernului unic mondial utilizând o criză financiară.

Nici nu se încheiase bine întâlnirea Bilderberg (desfăşurată la Washington între  5 şi 8 iunie 2008) că Timothy Geithner se plângea în Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. „Vina”, spunea el, „o poartă existenţa băncilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care să controleze întregul sistem bancar. Instituţiile care joacă un rol central pe pieţele monetare şi de capital, incluzând aici principalele bănci active la nivel global, dar şi băncile de investiţii, au nevoie să opereze sub tutela unui cadru unic, care să ofere o mai puternică supraveghere consolidată. Pentru că principala sa responsabilitate este asigurarea stabilităţii întregului (!) sistem financiar, Federal Reserve va trebui să joace un rol central în stabilirea acestui cadru, colaborând strâns cu supervizorii din SUA şi alte ţări. Avem nevoie de o mai bună capacitate de a răspunde la crize.”

Sistemul băncilor centrale sau naţionale a fost însă creat tot de cei care acum vor (numai aparent) să îl distrugă (dar în realitate, vor să îl extindă). Prima din această serie a fost Federal Reserve din SUA. O bancă centrală are puterea de a emite bani pentru o întreagă naţiune şi, prin acest mecanism, controlează rata dobânzilor, rezervele de monedă şi stabileşte, retrăgând sau lansând bani lichizi pe piaţă, valoarea monedei naţionale. O bancă centrală poate da bani cu împrumut guvernului, însă evident că face aceasta în schimbul unei dobânzi.

Federal Reserve, ca bancă centrală a SUA, este singurul organism care poate produce dolari. Scriitorul Peter T. Whitte a avut curiozitatea să îl întrebe, într-un documentar difuzat de National Geographic, pe un înalt oficial al Federal Reserve, de unde vin dolarii. Iată ce a răspuns acesta „Păi, noi creăm dolarii. Sunt bani care nu au existat înainte.” „Există vreo limită la asta?” l-a întrebat Whitte. „Nu, niciuna, doar judecata sănătoasă şi conştiinţa celor din Federal Reserve.” Atunci când dă cu împrumut dolarii produşi astfel, Federal Reserve cere o dobândă, care intră buzunarul celor care o conduc şi determină o creştere a cantităţii de bani pe care aceştia o pot apoi din nou împrumuta. E un cerc vicios fără sfârşit, iar la ora actuală nu există niciun alt mecanism mai ingenios şi mai diabolic de îmbogăţire. În lăcomia şi inconştienţa lor, cei care l-au creat îşi doresc acum să îl extindă la nivel planetar.

25 septembrie – Jeffrey Garten, membru CRE, cere crearea Autorităţii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA)

Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relaţiilor Externe, Council of Foreign Relations) a participat şi el la întâlnirea Bilderberg şi îşi aduce aportul la punerea în aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbră. Într-un articol din Financial Times având ca titlu  „Avem nevoie de o nouă Autoritate Monetară Globală” (We need a new Global Monetary Authority) anunţă că omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii globale.

Iată ce scrie el în Financial Times: „Chiar dacă operaţiunea de pompare masivă de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui să fie urmată de o soluţie pe termen lung: instaurarea unei Autorităţi Globale Monetare. Washingtonul recunoaşte că această criză a devenit globală. Hank Paulson, secretarul Trezoriei americane solicită imperios naţiunilor lumii să îşi stabilească propriile programe de salvare. Băncile centrale au început deja să realizeze acţiuni sincronizate de injectare de fonduri în pieţele de capital (n.n. la acel moment, ţările europene încă nu luaseră oficial această decizie, dar ordinul fusese deja dat şi liderii europeni se vor conforma conştiincioşi la scurtă vreme). Aceasta ar trebui să ducă la un răspuns internaţional coerent,  menit nu doar să stingă focarele create, ci şi să reconstruiască şi să menţină pieţele de capital pe termen lung.

Aparatul instituţional actual nu este capabil să facă previziuni. Sistemul financiar evoluează. FMI este nerelevant în această criză, iar G7 nu are nicio legitimitate într-o lume în care China, Brazilia şi alte ţări au devenit jucători importanţi. Federal Reserve este mult prea solicitată ca să acţioneze ca o bancă centrală globală. Acest vid de autoritate este periculos pentru toată lumea. America depinde de intrările masive de capital străin (în valoare brută de 3 miliarde de dolari pe zi), iar acestea vor creşte în mod sigur în anii ce vor urma. Wall Street şi Washington nu vor fi capabile să facă faţă, fără o strânsă cooperare cu alte pieţe. Pe lângă aceasta, dimensiunile internaţionale ale finanţelor sunt dincolo de orice imaginaţie. Activele globale au crescut de la 12.000 de miliarde de dolari în 1980 la aproape 200.000 de miliarde de dolari în 2007. O cantitate în continuă creştere din acest capital se află acum în Asia şi în zona Golfului, nu în SUA sau în Europa.

Toate aceste considerente indică necesitatea unei noi Autorităţi Monetare Globale (GMA). GMA va superviza la sânge activităţile autorităţilor naţionale, mai acerb decât FMI-ul  şi va controla implementarea unor reglementări globale. Va monitoriza riscurile globale şi va instaura un sistem de avertizare mai eficient. Va acţiona ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumită mărime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA şi vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia. Dacă nu se vor conforma, vor fi trecute pe lista neagră. Aici vor fi incluse băncile, companiile comerciale, fondurile de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), agenţiile de rating, dar şi fondurile naţionale de sănătate. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită şi Brazilia. Va fi finanţat prin contribuţii obligatorii de fiecare ţară care se va angaja la aceasta şi de prime de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private.”

Ceea ce Jeffrey Garten descrie în articolul său este de fapt o dictatură financiară globală. Şi nu este doar o teorie, ci un plan care începe să fie pus în aplicare.

13 octombrie – Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere „o nouă arhitectură financiară mondială pentru o eră globală”

„Uneori este nevoie de o criză, pentru ca oamenii să accepte, că ceea ce era de mult evident şi ar fi trebuit făcut încă de mulţi ani nu mai poate fi amânat acum,” spune Gordon Brown într-un discurs. „Trebuie să creăm o nouă arhitectură financiară internaţională pentru o eră globală. Trebuie să avem un nou sistem Bretton Woods, să construim o nouă arhitectură financiară internaţională pentru anii ce vor urma.”

Acordul Bretton Woods a fost adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional” (adică exact acelaşi pretext care este servit şi astăzi).

„Fondatorii Bretton Woods au stabilit reguli pentru o lume în care circulaţia capitalului era limitată,” continuă Gordon Brown. „Noi trebuie să stabilim noi reguli, pentru o lume în care circulaţia capitalului este globală.”

În acelaşi discurs, Gordon Brown compară sarcina actualilor lideri mondiali cu acţiunile lui Winston Churchill (premierul Marii Britanii) şi ale lui Franklin Delano Roosevelt (preşedintele SUA) de la acea vreme. „Chiar şi în toiul bătăliei”, a spus el, „ei se gândeau tot la cadrul general care va fi necesar după război. Cooperarea internaţională este singura cale pentru ca în economia globală să nu se mai repete problemele pe care le-am văzut cu toţii în timpul actualei crize.”

15 octombrie – Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”

Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie în acest joc. Instaurat în fruntea Franţei cu sprijinul masoneriei şi al CIA-ului (este de notorietate faptul că în spatele său se află Alain Bauer, fost Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei şi agent CIA), Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc întâmplător, Franţa se află acum la preşedenţia Comisiei Europene, exact în perioada deznodământului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce ţările Europei la linia trasată de Bilderberg.

La ultima întâlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles cu liderii ţărilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial:  „propun ca, la finalul acestui Consiliu, să venim cu un mesaj unitar. În acest spirit am propus un summit internaţional până la finalul acestui an, de preferinţă la New York, acolo unde a început totul, pentru refondarea sistemului financiar internaţional. Doresc ca, în ceea ce priveşte acest subiect, noi, europenii, să fim deplin uniţi. Criza actuală este criza prea-multului. Trebuie să refondăm sistemul, iar această refundamentare trebuie să fie globală. Nicio instituţie financiară nu trebuie să scape reglementării şi supravegherii.”

Sistemul nu trebuie refondat, ci trebuie pur şi simplu să se renunţe la el cu totul, întrucât s-a dovedit deja că este păgubos pentru omenire şi ineficient în a asigura mult râvnita stabilitate economică. Însă Sarkozy nu face decât să îşi joace rolul: el trebuie să determine toate ţările aflate sub tutela UE să se conformeze la linia trasată de  Bilderberg.

„Suntem încrezători că lucrând împreună vom depăşi provocările actuale şi vom reinstaura stabilitatea economiilor noastre şi prosperitatea,” a fost primul mesaj al G8 la începutul lui octombrie 2008. Prin grija lui Sarkozy, şefii de stat şi de guvern din cele 27 de state membre ale UE au cântat pe 15 octombrie, fără să cârtească, acelaşi refren şi au subscris la ruşinoasa soluţie de a aloca miliarde de euro din banii statelor pe care îi conduc pentru a „salva” băncile (în realitate pentru a finanţa noul guvern financiar mondial).

Principalul consilier economic al preşedintelui Sarkozy, François Perol, a explicat presei că „pentru a răspunde crizei financiare, cea mai gravă de după cea din anii ’30, trebuie să lucrăm în trei direcţii. Acest nou Bretton Woods  va implica în primul rând un sistem de reglementare financiară bazat pe controlul tuturor agenţilor financiari, a fondurilor de protecţie împotriva riscurilor (hedge fonds), a agenţiilor de rating şi a băncilor.” Acelaşi lucru îl spunea şi Jeffrey Garten.

Al doilea punct propus de Franţa (ţinând cont de cele de mai sus, este evident că Franţa nu face decât să reproducă papagaliceşte ideile trasate de Bilderberg) este „crearea unui guvern economic mondial, care să nu fie redus la G8, pentru că din acesta nu fac parte două dintre ţările cele mai populate din lume, China şi India, şi nici Brazilia, Mexic sau vreo ţară africană.” Până aici nicio noutate. Şi al treilea punct: „Instituirea unui sistem de cooperare monetară între marile state, pentru că unul dintre motivele actualei crize îl constituie dereglările monetare din anii ’90 şi de la începutul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China şi Europa, fiecare pentru sine, să elaboreze o politică diferită”.

Concluzia acestei mascarade? În urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au făcut presiuni asupra Washington-ului pentru ca acesta să reformeze rapid şi în profunzime sistemul financiar actual. Iar Washington-ul a fost extrem de mulţumit să subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg.

Istoria se repetă sub acelaşi slogan: „Ordo ab chao” (la ordine prin haos) 

Toate cele de mai sus nu sunt altceva decât repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizată de câteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleaşi consecinţe dezastruoase pentru omenire. De fiecare dată scenariul a fost identic: s-a creat o situaţie de criză, s-a oferit o soluţie, chipurile pentru a menţine stabilitatea şi apoi au fost implementate măsuri care au creat un şi mai mare control din partea aşa-zisei elite mondiale. Conspiraţioniştii numesc această strategie „dialectica hegeliană a tezei-antitezei şi sintezei”. Masonii o numesc „Ordo ab chao” (la ordine prin haos sau mai bine spus la Noua Ordine Mondială prin haos). Au instaurat-o chiar ca deviză a celui mai înalt grad din Ritul Scoţian, gradul 33.

În 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sătulă de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bătăliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, din contră, câştiga armata coaliţiei anglo-pruso-olandeze, condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o poziţie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat înfrângerea lui Napoleon.

Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a împrumutat naţiunilor Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înşelăciune celebră. Utilizând reţeaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că el ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice „fără valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câştigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene, atât de dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţată tot de Rothschild) şi să ajungă la… stabilitate economică.

Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de un alt membru al elitei,  bancherul J. P. Morgan. În 1907, J. P. Morgan a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5400 de bănci au dispărut atunci). Apoi Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi trezorier al lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel avea să devină membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie „salvatoare” crearea unei Bănci Centrale care să vegheze pentru ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori.

În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa  lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Iniţial nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

După mulţi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: „Naţiunea americană este controlată de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a doar câţiva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate şi mai dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei şi supus presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează.”

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaţionali care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul. ”

Publicului i s-a spus atunci că Federal Reserve este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică. (Sună cunoscut, nu-i aşa?) Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflaţia, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei Federal Reserve. A urmat însă marea criză economică din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia după al Doilea Război Mondial (o altă criză generată cu finanţarea aceloraşi bancheri). Cu acest prilej au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scară mai extinsă: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În 1971, Federal Reserve a oprit convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb (mai ales pentru comerţul cu petrol) a planetei. De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică.

Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie (sperăm) cu actuala criză financiară, orchestrată de aceeaşi bancheri din umbră prin intermediul organizaţiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelaşi grup restrâns care vrea să domine întreaga planetă.

Guvernanţii din umbră construiesc Banca Unică Globală cu banii noştri

Contribuabil = termen generic (din seria consumator, cap de locuitor etc.) utilizat pentru a desemna fiinţa umană plătitoare de taxe şi impozite. Termenul se opune celui de franc-mason (franc=liber, utilizat de-a lungul istoriei pentru a-i desemna pe cei care erau scutiţi de taxe, impozite, dări).

Liderii celor mai bogate ţări ale lumii au anunţat de curând că unica rezolvare a crizei financiare actuale este să pompeze bani publici în instituţiile aflate în pericol de faliment. Banii publici sunt după cum se ştie, banii colectaţi de la contribuabili prin sistemul de impozite şi taxe, pentru a susţine instituţiile de stat, menite să le ofere cetăţenilor servicii publice şi să vegheze la respectarea intereselor lor.

Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a ţinut poporului englez un discurs atât de patetic şi hilar, pentru a justifica această ruşinoasă decizie, încât merită să fie reprodus:

„După cum ştiţi, Marea Britanie are o puternică tradiţie financiară. Am fost pionierii sistemului bancar de azi care este construit pe încredere. Nu este nevoie să spun nimănui de aici că sistemul nostru bancar joacă un rol central în tot ceea ce facem ca naţiune. Ştiţi mai bine decât oricine altcineva că băncile nu sunt doar entităţi economice, ele se împletesc intim chiar cu vieţile noastre, sunt vitale pentru cei ce vor să facă economii, pentru cei care au credite ipotecare, pentru afaceri şi pentru familii. Ceea ce spun acum nu este ceva abstract. Este vorba despre ceea ce vor discuta mamele şi taţii în seara aceasta, stând pe canapea în sufragerie, imediat ce copiii s-au dus la culcare. Pentru că dacă problemele din America îi fac pe oameni să se întrebe dacă mai pot obţine vreun credit ipotecar, ştim că trăim vremuri de excepţie. În astfel de vremuri, pieţele normale încetează să mai lucreze. Nu putem să îi lăsăm pe oameni fără apărare, pe cont propriu. Să lăsăm lucrurile la voia întâmplării ar fi o negare a responsabilităţii. Este exact unul dintre acele momente în care oamenii privesc spre guvernele lor pentru ca ele să le dea o direcţie. Şi după cum am spus acum câteva zile, noi nu vom fugi de responsabilitate.”

„Guvernul nostru unic şi absolut nu va uita atunci să pozeze cu multă abilitate în rolul său de părinte şi apărător,” spune cel de-al XX-lea protocol masonic. Ce au făcut deci aceşti apărători atât de vajnici ai intereselor cetăţenilor şi famililor? Au decis să aloce din fonduri publice miliarde de euro care ajung direct în buzunarele bancherilor internaţionali. Germania a aprobat deja 470 de miliarde de euro, Franţa vorbeşte de 300 de miliarde de euro, Anglia de 500 de miliarde de lire sterline (echivalentul a 636 miliarde de euro), SUA de 700 de miliarde de dolari.

Cel puţin, după întâlnirea G7, comunicatul de presă dat către poporul american nu a fost atât de ipocrit ca discursul premierului britanic Gordon Brown. Americanii au spus pe şleau că miliardele pompate în mega-corporaţiile financiare au ca scop „să redea încrederea în bănci pentru ca acestea să poată acorda în continuare împrumuturi populaţiei şi societăţilor comerciale”. „Ne angajăm să continuăm să conlucrăm pentru a stabiliza pieţele financiare şi pentru a restabili fluxul de creditare, ca să fie susţinută creşterea economică mondială,” se arată în comunicatul Trezoreriei americane dat în numele G7. Tot mai mulţi analişti economici au dezvăluit însă că de fapt creşterea economică din ultimele decenii este o mare păcăleală. Realitatea este că atât indivizii, cât şi ţările sunt datori vânduţi băncilor internaţionale.

Auzind concluziile G7, americanii au fost în culmea fericirii că îşi vor putea plăti creditele pe care le au deja şi că pot face în continuare altele. Tristă imagine a stadiului în care au fost aduse fiinţele umane! Ce om cu capul pe umeri ar accepta să dea cuiva bani, dacă ar ştii că acela va utiliza banii săi pentru  a-l împrumuta tot pe el, cerându-i în plus o grasă dobândă şi făcându-l dator pe viaţă?

Epilog

Este posibil ca toate aceste detalii financiare să-i obosească pe unii cititori. Din păcate, guvernul mondial ne-a obişnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul „elitei” mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră). Pentru cei pe care detaliile îi ostenesc (mai ales pentru a-i convinge de importanţa acestora) vă oferim următoarea povestioară cu tâlc (culeasă de pe Internet), care rezumă pe înţelesul tuturor ce este în neregulă cu actuala criză financiară, cum a fost ea creată de guvernul din umbră şi cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici instituţiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, nici preşedinţii şi miniştrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi.

Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe (verzi!). Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a încasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.

După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.”
Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni.  Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.”  Şi a plecat, în uralele sătenilor.

A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe sătenii şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 pe euro de broscuţă. Daca vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuţele pe care mi le-aţi dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumuşel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?”

Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.

Citiţi şi:

Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială!
Dedesubturile trecutului financiar al Statelor Unite
Bilderberg 2007 – Ne îndreptăm către Imperiul Mondial?

 

 

Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială!

de Angela Anghel

Sociologul american Immanuel Wallerstein anunţă trecerea la un nou sistem de organizare socială, economică şi politică a omenirii, comparând actuala criză financiară cu momentul prăbuşirii feudalismului şi instaurarea capitalismului. Într-un interviu acordat ziarului Le Monde, el demonstrează că acest moment era prevăzut şi cunoscut, însă a fost amânat în mod forţat de cei care guvernează lumea. În acelaşi context, el arată că în realitate „progresul continuu economic” de care fac atâta paradă guvernanţii nu este real. Fără a o numi explicit Noua Ordine Mondială, Immanuel Wallerstein prevede instaurarea unui „sistem de exploatare şi mai violent decât capitalismul”, o nouă ordine socială.

Fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Sociologie, profesor universitar la Universitatea Binghamton şi cercetător la Universitatea Yale,  Immanuel Wallerstein este cunoscut la nivel mondial drept un analist al evenimentelor sociale, politice şi economice la scară globală, mondială. În 2005 a fondat Centrul Fernand Braudel pentru studiul Economiei, Sistemelor Istorice şi Civilizaţiei. Iată ce dezvăluie el într-un interviu acordat ziarului Le Monde pe 12 octombrie 2008:

„Fernand Braudel spunea că istoria omenirii se împarte în «cicluri temporale de lungă durată», dominate de anumite sisteme de organizare socială, cum sunt spre exemplu feudalismul sau capitalismul. Acestea se împart la rândul lor în faze mai scurte, numite de Braudel «cicluri temporale conjuncturale», descrise de economişti precum Nicolas Kondratieff şi Joseph Schumpeter.

În mod clar, astăzi ne aflăm în faza B a unui astfel de ciclu, exact aşa cum a fost el descris de Kondratieff. Această fază a început acum mai bine de 25 de ani, şi a urmat evident unei faze A, care a durat din 1945 până în 1975 şi a fost considerată cea mai lungă de acest tip, din cei 500 de ani de istorie a sistemului capitalist.

În faza A este generat profit prin producţie materială, industrială sau de alt tip. În faza B, capitalismul este nevoit, pentru a continua, să genereze profit (ceea ce în mod obişnuit se numeşte creştere economică), să mute accentul de pe aspectele de producţie pe cele financiare şi să se refugieze în speculaţii. De peste 30 de ani, statele lumii se îndatorează masiv. În prezent, parcurgem ultima porţiune a unui faze B, perioadă în care declinul virtual devine real. Toate aspectele muşamalizate până acum ies la iveală şi explodează unul după altul, asemeni unor bulgări de zăpadă care au devenit imenşi pe măsură ce se rostogoleau şi ajungând la baza pantei mătură totul în cale. Asistăm la falimente în lanţ, la o creştere a şomajului şi la o cădere economică sensibilă.

Însă astăzi acest moment de final al fazei B coincide cu o perioadă de tranziţie între două sisteme de lungă durată «cicluri temporale de lungă durată» cum le numeşte Braudel), lucru care agravează fenomenul.  Cred că am intrat de vreo 30 de ani în faza de încheiere a sistemului capitalist.  Ceea ce diferenţiază în mod fundamental această fază de succesiunea neîntreruptă de cicluri conjuncturale anterioare este faptul că sistemul capitalist nu mai reuşeşte să îşi menţină stabilitatea, condiţie indispensabilă pentru ca un sistem să existe.

Spun sistem în sensul dat acestui termen de fizicianul şi chimistul Ilya Prigogine. Când un sistem, de orice tip ar fi el, biologic, chimic sau social deviază prea des şi prea mult de la starea sa de stabilitate, el nu mai reuşeşte să îşi regăsească echilibrul şi asistăm atunci la o scindare. Situaţia devine haotică, incontrolabilă pentru forţele care o dominau până atunci şi apare conflictul. În acest caz însă lupta nu se dă între susţinătorii şi adversarii sistemului, ci între părţile care îl compun, fiecare încercând să determine forma care va urma. O astfel de perioadă poate fi cel mai bine descrisă prin cuvântul criză. Ei bine, da. Suntem în criză. Capitalismul a ajuns la final.

Ne-am putea întreba de ce nu are loc o nouă mutaţie a capitalismului, aşa cum a fost până acum când s-a trecut de la capitalismul de piaţă la capitalismul industrial şi apoi de la capitalismul industrial la cel financiar. Capitalismul este omnivor, el se hrăneşte cu profit, dar înghite mai ales profitul care la un moment dat este cel mai mare şi cel mai important. Nu se mulţumeşte cu mizilicuri, cu profiturile marginale, din contră, pe acestea caută să le maximizeze construind monopoluri. Eu consider că posibilităţile reale de acumulare ale acestui sistem şi-au atins limitele. Încă de la naşterea sa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea capitalismul s-a hrănit cu diferenţa de bogăţie dintre un Centru, unde erau colectate profiturile şi periferiile acestuia (nu neapărat geografice) care deveneau din ce în ce mai sărace.

Din acest punct de vedere, revenirea economică a Asiei de Est, Indiei şi Americii latine (periferiile) constituie o provocarea de netrecut pentru genul de economie creat de Occident (Centrul), care nu mai reuşeşte acum să controleze costurile acumulării. Cele trei grafice mondiale ale costului mâinii de lucru, costului materiilor prime şi al impozitelor au fost în continuă creştere în ultimele decenii, şi este vorba de o creştere puternică. Scurta perioadă neoliberală care este pe cale să se încheie a creat o aparentă inversare a acestei tendinţe, căci dacă comparăm graficele, reiese că aceste costuri erau într-adevăr mai scăzute în 1990 decât în 1970, dar cu mult mai mari decât cele din 1945.

De fapt, ultima perioadă de acumulare a Centrului, «cei treizeci de ani de creştere economică glorioasă» a fost posibilă doar pentru că statele keynesiene (n.n. un nou concept creat de economistul John Maynard Keynes) şi-au pus forţele în serviciul capitalului. Dar şi aici, s-a ajuns la o limită. În istoria omenirii există multe exemple de cest gen, contrar poveştii propagate în secolul al XIX-lea a unui progres continuu şi inevitabil. Prefer să adopt teza progresului posibil, decât pe cea a progresului ineluctabil. Bineînţeles nu neagă nimeni că dintre toate, sistemul capitalist a ştiut să producă într-un mod cu totul extraordinar şi remarcabil cele mai multe bogăţii şi bunuri. Atunci când se vorbeşte despre acestea, nu se pune însă şi problema pierderilor pe care acest proces el le-a provocat. Vorbim mai ales de pierderi pentru mediu şi pentru oameni. Singurul Bine este cel care e bun pentru un număr cât mai mare de oameni, dacă nu chiar pentru toţi.

Acestea fiind spuse, recenta criză seamănă cel mai bine cu prăbuşirea sistemului feudal din Europa de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea şi înlocuirea acestuia cu sistemul capitalist. Această perioadă, care a culminat cu războaiele religioase, a văzut prăbuşindu-se puterea autorităţii senioriale asupra comunităţilor ţărăneşti şi a oraşelor. În sânul acestora au apărut însă, mai întâi prin tatonări, apoi la scară tot mai largă, soluţiile care în final au dus la constituirea unei noi ordini sociale şi economice: capitalismul.

Perioada de distrugerea a valorilor vechiului sistem care încheie o fază B a unui ciclu Kondratieff durează în general între doi şi cinci ani. În momentul în care se poate obţine din nou un profit real se intră într-o nouă fază A a unui nou ciclu. Însă acum, această trecere coincide şi cu o criză a sistemului de organizare socio-economică, lucru care a făcut să intrăm într-o perioadă de haos pe care actorii principali, cei din fruntea statelor şi a marilor  corporaţii declară că vor face tot ce le este în putinţă pentru a o rezolva şi a restabili echilibrul. Este însă foarte probabil că nu vor reuşi aceasta.

Unii dintre ei ştiu deja că trebuie pus în loc ceva complet nou. Traversăm o perioadă unică, în care criza îi face pe cei puternici neputincioşi şi lasă loc manifestării liberului arbitru al fiecăruia. Există acum un anumit interval de timp în care fiecăruia dintre noi i se oferă ocazia de a influenţa viitorul prin acţiunile sale. Câtă vreme acest viitor este dat de suma unor acţiuni individuale imprevizibile, este imposibil să prevedem ce model se va impune în final (n.n. de aceea guvernul din umbră încearcă să obţină un cât mai mare control şi o cât mai mare standardizare). După cum merg însă lucrurile, eu consider că este foarte posibil să vedem instalându-se un sistem de exploatare şi mai violent decât capitalismul. Istoria ne arată că Centrul a avut tendinţa să migreze către Vest, din bazinul mediteranean către coasta Atlantică a Europei şi apoi spre SUA. Continuând în aceeaşi direcţie, mă întreb dacă noul sistem nu va avea cumva centrul în China.

Criza pe care o trăim în prezent corespunde şi sfârşitului unui alt ciclu, cel al hegemoniei americane, instalate în anii’ 70, deşi SUA va rămâne în mod cert un actor important. În plus, asistăm astăzi la o multiplicare a centrelor de putere. Se va instala în mod sigur o nouă hegemonie, însă nu îmi dau seama care va fi aceasta.

În aşteptare, consecinţele crizei actuale vor fi enorme, în măsura în care stăpânii sistemului vor încerca să se folosească de prăbuşirea hegemoniei lor. Mă gândesc că majoritatea americanilor nu vor accepta ceea ce e pe cale să se petreacă, aşa că ne aşteptăm să apară conflicte interne în SUA, aşa cum au apărut mereu în astfel de situaţii, iar SUA să devină una din ţările cele mai instabile social şi politic.”

Citiţi şi:

Transformarea Uniunii Europene într-un stat supranaţional, un pas crucial în instaurarea Noii Ordini Mondiale
Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi subjugarea lumii

Bilderberg 2007 – Ne îndreptăm către Imperiul Mondial?

Un articol de Daniel Estulin, preluat de la www.nexusmagazine.com, august-septembrie 2007.

Traducere de Daniel Petrescu

La întâlnirile grupului Bilderberg din 2007 s-a discutat despre preşedenţia Băncii Mondiale, despre cererile Rusiei în legătură cu problemele energetice, precum şi despre eşecul forţelor NATO conduse de SUA în Afghanistan.

Întâlnirea Bilderberg din Istanbul, Turcia s-a încheiat. După un prânz somptuos, majoritatea participanţilor s-au reîntors în ţările lor, înarmaţi cu instrucţiunile precise ale Comitetului Steering şi hotărâţi să continue pe ascuns extinderea puterii Unicului Guvern Mondial. Printre „iluminaţii” care au participat la această întâlnire se numără: Henry Kissinger (fost secretar de stat al SUA), multimiliardarul Henry Kravis (cofondator şi preşedinte al companiei financiare Kohlberg, Kravis Roberts & Co din New York), Marie-Josee Kravis (soţia lui Henry Kravis, preşedinte al Muzeului de Artă Modernă din New York, consilier la Institutul Hudson), Vernon Jordan (prieten şi consilier al fostului preşedinte american Bill Clinton), Etienne Davignon (preşedintele Grupul Bilderberg, fost vicepreşedinte al Comisiei Europene, fost preşedinte al băncii Société Générale în Belgia), Regina Beatrix şi Prinţul Bernhard al Olandei, Regele Juan Carlos şi Regina Sofia a Spaniei.

Întrebare retorică: Poate cineva să explice cum este posibil ca democraţi şi liberali progresivi precum John Edwards (care a candidat la preşedenţia SUA în 2004) şi Hillary Clinton, alături de umanişti precum David Rokefeller şi membrii ai caselor regale din Europa să participe mereu şi mereu la aceste întâlniri, când ei ştiu foarte bine că scopul acestora este crearea Imperiului Mondial? Cum este posibil să se orchestreze aşa ceva?

Mecanismul este simplu: fiecărei ţări i se dă o organizare politică şi o structură economică, menite să atingă următoarele obiective:

1. plasarea puterii politice doar în mâinile anumitor persoane şi eliminarea oricăror intermediari,
2. o maximă concentrare a industriilor şi eliminarea competiţiei nedorite,
3. controlul absolut asupra preţurilor bunurilor şi materialelor neprelucrate (Grupul Bilderberg poate face aceasta, datorită faptului că deţine controlul asupra Băncii Mondiale şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului),
4. crearea de instituţii judiciare şi sociale care să prevină orice acţiuni nedorite.

Nu în particular, ci în secret

Şedinţele Bilderberg urmează un protocol tradiţional, iniţiat în 1919, la deschiderea Conferinţei pentru pace de la Versailles de către Institutul Regal pentru Afacerile Externe (RIIA). RIIA are reşedinţa la Chatham House în Londra. În timp ce numele Chatham House este folosit pentru a face referire la Institut, RIIA este de fapt principala armă a politicii externe a Monarhiei britanice.

Conform procedurilor RIIA preluate în dreptul internaţional, „atunci când o întâlnire sau o parte a unei întâlniri se ţine sub Legea Chatham House, participanţii sunt liberi să folosească informaţiile primite, dar identitatea şi legăturile dintre participanţi nu pot fi dezvăluite. Această lege interzice şi să se menţioneze că informaţia a fost primită la una dintre întâlnirile Institutului.”

Toţi participanţii spun că participă la întrunirile anuale ale grupului Bilderberg în calitate de persoane particulare, şi nu în calitatea lor de oficiali. Ori, în SUA există o lege, numită Logan Act, care interzice oficialilor să se întâlnească în particular cu oameni de afaceri influenţi, pentru a dezbate şi a hotărî politica publică. Încălcarea acestei legi este pedepsită cu închisoare de până la trei ani.

Printre cei care au participat la întrunirile Bilderberg de-a lungul anilor şi care au încălcat legea Logan se numără:
Allen Dulles (CIA), William J. Fulbright (din Arkansas, bursier Rhodes), Dean Acheson (secretar de stat în administraţia Truman), Nelson Rokefeller şi Laurence Rokefeller, fostul preşedinte al SUA Gerald Ford, Henry J. Heinz II (fost preşedinte al  H. J. Heinz&Co.), Thomas L. Hughes (fost preşedinte al Organizaţiei Carnegie pentru Pacea Internaţională), Robert McNamara (secretar al Apărării Naţionale în administraţia  Kennedy şi fost preşedinte al Băncii Mondiale), William P. Bundy (fost preşedinte al Fundaţiei Ford şi fost editor al publicaţiei Consiliului Relaţiilor Externe – CRE), John J. McCloy (fost preşedinte al Băncii Chase din Manhattan) George F. Kennan (fost ambasador al SUA în Uniunea Sovietică), Paul H. Nitze (fost reprezentant al Băncii Schroeder, Nitze a jucat un rol foarte important în negocierile purtate de SUA pentru controlul armelor, care au avut mereu loc sub patronajul RIIA), Robert O. Anderson (fost director al Atlantic Richfield&Co şi director al Institutului Aspen pentru Studii Umanistice), John D. Rockefeller (fost guvernator al Virginiei de Vest, senator SUA), Cyrus Vance (Secretar de Stat sub conducerea preşedintelui Carter), Eugene Black (fost preşedinte al Băncii Mondiale), Joseph Johnson (fost director al Organizaţiei Carnegie  pentru Pacea Internaţională), generalul Andrew J. Goodpaster (fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa şi apoi supraveghetor al Academiei Westpoint), Zbigniew Brzezinski (consilier pentru securitate naţională în administraţia Carter, cofondator al Comisiei Trilaterale), generalul Alexander Haig (fost comandat european al NATO, fost asistent al lui Henry Kissinger şi Secretar de Stat în administraţia Reagan), James S. Rokefeller (fost preşedinte al Primei Bănci Naţionale City Bank, actuala Citibank).

Concluziile întâlnirii Bilderberg din 2007

Datorită surselor noastre care au participat la conferinţă, am reuşit să creionăm concluziile întâlnirii Bilderberg din 2007. Printre subiectele abordate au fost: încălzirea globală şi schimbarea climatului, rolul Turciei în Uniunea Europeană, reformele Băncii Mondiale, geopolitica Orientului Mijlociu, conflictul din Irak, potenţiala ameninţare nucleară a Iranului precum şi viitorul democraţiei şi al populismului (curent politic filozofic care susţine poporul în confruntarea cu elita).

Robert Zoellick şi Banca Mondială

Delegaţia SUA susţine în unanimitate candidatura lui Robert Zoellick la preşedenţia Băncii Mondiale. Zoellick are 53 de ani, o vastă experienţă ca director executiv pe Wall Street şi este un susţinător înrăit al pieţei libere. El a ocupat poziţii oficiale în ambele administraţii Bush.

În timpul întâlnirii, Robert Zoellick a promis că „va face toate demersurile pentru a reda încrederea oamenilor în Banca Mondială. Este necesar să lăsăm diferenţele la o parte şi să ne concentrăm asupra viitorului nostru comun. Sunt de părere că vor urma cele mai bune zile ale Băncii Mondiale.” Având susţinerea Bilderberg, şansele ca Zoellick să nu devină următorul preşedinte al Băncii Mondiale erau nule.

Între SUA şi Europa există o înţelegere tacită privind faptul că preşedintele Băncii Mondiale trebuie să fie un american, în timp ce instituţia soră, Fondul Monetar Internaţional (FMI) trebuie să fie mereu condusă de un european. Totuşi, conform surselor noastre de la conferinţă, europenii din grupul Bilderberg nu sunt deloc mulţumiţi de acest sistem. Un belgian din grupul Bilderberg a propus „o selecţie pe baza meritelor, nu a naţionalităţii”. Aşa ceva bineînţeles că nu va fi luat niciodată în seamă de către administraţia Bush. Este de remarcat faptul că în mai multe ocazii, membri europeni ai grupului Bilderberg au respins pe faţă modelul actual, afirmând că „acest sistem de nominalizare miroase a înşelătorie”, mai ales că SUA şi Banca Mondială promit transparenţă ţărilor în curs de dezvoltare, principalii clienţi ai Băncii.

Dar cu FMI-ul condus de un spaniol, Rodrigo Rato, şi cu Banca Centrală Europeană condusă de un francez, Jean Claude Trichet, este dificil de imaginat ca SUA ar putea renunţa la controlul Băncii Mondiale, deoarece atunci numai Rezerva Federală ar mai rămâne în mâinile americanilor.

„Înlocuirea unui reprezentant al lui Bush cu un altul nu va rezolva problemele de guvernare ale Băncii Mondiale” a spus un scandinav. „Guvernele membre ar trebui să refuze o înţelegere făcută în culise şi ar trebui să aleagă un proces de selecţie deschis şi bazat pe merite.”

Numele lui Zoelick a stârnit dezaprobare şi în rândul membrilor Bilderberg proveniţi din ţările în curs de dezvoltare, mai ales din cauza legăturilor sale cu marile corporaţii. Unul dintre participanţi l-a întrebat pe Zoellick cum plănuieşte să întărească relaţiile cu naţiunile lumilor a treia şi a patra, din moment ce este cunoscut faptul că în timp ce ocupa funcţia de reprezentant al SUA, înşela guvernele acestor ţări, convingându-le să adopte legile SUA care erau în defavoarea lor.

Totuşi, ceea ce i-a exasperat cel mai mult, atât pe delegaţii americani cât şi pe cei europeni, a fost faptul că rufele murdare ale Băncii Mondiale au ajuns să fie spălate în public. Aceasta se datorează în cea mai mare măsură ineficienţei lui Paul Wolfowitz.

Conform celor stabilite la întâlnirea Bilderberg şi nu deciziei Comitetului executiv al Băncii Mondiale, la 25 iunie 2007, Robert Zoellick a fost ales în mod unanim, preşedinte al Băncii Mondiale. El a preluat pe 1 iulie conducerea de la Paul Wolfowitz, pentru cinci ani. Într-o declaraţie postată pe site-ul oficial al instituţiei, el a afirmat:  „Imediat ce voi începe să conduc Banca Mondială, doresc să mă întâlnesc cu cei care se ocupă de programele pentru înlăturarea sărăciei. Îmi voi orienta atenţia în mod special asupra Africii, impulsionând dezvoltarea socială şi economică, investind pentru a mări nivelul de trai, încurajând speranţa, oportunităţile şi demnitatea.”

Relaţiile cu Rusia

O altă mare grijă a membrilor Bilderberg este poziţia de putere a Rusiei în ceea ce priveşte energia. Controversa asupra licenţei THK-BP (una din cele mai mari companii petroliere din Rusia) este doar unul din multele motive care au trezit mânia elitelor globale.

Întâlnirea Bilderberg 2007 a fost folosită drept exerciţiu de punere în acord a membrilor Bilderberg, în vederea adoptării unei strategii comune pentru a putea face faţă revenirii Rusiei.

La începutul anilor ’90, când bazele regimului Yeltsin abia fuseseră puse, s-a încercat prădarea Rusiei de resursele sale energetice,  prin terapii de şoc cum ar fi „împrumuturile pentru acţionari”. Aceste planuri mârşave au fost concepute de către teoreticienii socialişti şcoliţi la Harvard, cum ar fi: Jeffrey Sachs, Andrei Aschliefer, David Lipton şi Jonathan Hay. În acest mod Rusia a fost târâtă spre zorii economiei capitaliste a secolului XXI. A rezultat o alunecare în anarhie a ţării, deoarece populaţia ajunsese la disperare. Capacitatea Rusiei de a susţine instaurarea unui regim militar de talie mondială a fost spulberată inevitabil, acest fapt conducând la atitudini colonialiste. Adică exact ceea ce propusese George Ball, la întâlnirea Bilderberg din 1968, din Canada.

Termenul „terapie de şoc” se referă la următoarea manevră: liberalizarea bruscă a preţurilor şi monedei, simultan cu retragerea subvenţiilor de la stat şi liberalizarea comerţului intern – acestea sunt de fapt ingredientele necesare pentru a sărăci o ţară şi au fost aplicate în Rusia şi alte state est europene.

În cartea Marea tablă de şah, scrisă de Zbigniew Brzezinski în 1997, sunt menţionate adesea „Rusia” şi „rezervele de energie vitală”. Brzezinski este fostul secretar de stat al preşedintelui Carter, unul dintre cofondatorii Comisiei Trilaterale, membru al Consiliului pentru Relaţii Externe, al Clubului Bilderberg şi un asociat apropiat al lui David Rokefeller şi Henry Kissinger. El este proverbiala „sursă din interiorul sursei”. Potrivit lui Brzezinski, Statele Unite mondiale şi implicit hegemonia Bilderberg, depind de controlul complet asupra rezervelor de energie vitală ale Rusiei din Asia Centrală. Atât timp cât Rusia este puternică, ea constituie o ameninţare şi un posibil obstacol în calea instaurării complete a monopolului economic şi militar al grupului Bilderberg.

Urgenţele energetice şi controlul geopolitic ale grupului Bilderberg sunt din nou pe cale să joace un rol cheie în vieţile a sute de milioane de oameni, care nu suspectează nimic.

Brzezinski a scris în Marea tablă de şah şi despre presanta problemă a energiei, care conduce la ora actuală politica americană. „Puterea care domină Eurasia controlează două dintre cele trei regiuni, care sunt cele mai avansate şi productive din punct de vedere energetic. O simplă privire asupra hărţii arată că un control asupra Eurasiei ar aduce aproape automat la o necesitate a subordonării Africii. Aceasta ar muta, din punct de vedere geopolitic, întreaga Emisferă Nordică împreună cu Oceania la periferia continentului central al lumii. Aproximativ 75% din populaţia lumii trăieşte în Eurasia; tot aici se regăseşte cea mai mare parte din averea materială a lumii, atât în cadrul întreprinderilor, cât şi sub formă de  resurse minerale. Eurasia oferă 60% din GNP-ul lumii (echivalentul Produsului Naţional Brut, dar la nivel mondial) şi aproximativ 75% din resursele de energie mondiale cunoscute la ora actuală.”

Istoria omenirii a arătat că dominaţia asupra centrului Eurasiei este cheia controlului asupra lumii. Un caz foarte important este cel al Azerbaijanului care are pe teritoriul lui bogăţiile bazinului Mării Caspice şi ale Asiei Centrale. Din perspectiva SUA, independenţa tuturor statelor din Centrul Asiei nu are nicio valoare dacă Azerbaijanul rămâne total subordonat Moscovei. Pentru cei care fac parte din Grupul Bilderberg, problemele urgente cu privire la energie sunt jocul final.

Acest subiect al energiei a apărut în cartea lui Brzezinski cu patru ani înainte de 11 septembrie: „Consumul de energie pe plan mondial se va mări drastic în următoarele două sau trei decade. Estimările Departamentului de Energie al SUA indică o creştere a cererii globale cu peste 50% între anii 1993 şi 2015, cea mai semnificativă mărire a consumului energetic având loc în Extremul Orient. Avântul dezvoltării economice a Asiei generează deja presiuni masive pentru explorarea şi exploatarea noilor surse energetice.”

În mod cert pentru cei din Grupul Bilderberg, Rusia a constituit începutul jocului final. Pe parcursul unei prezentări intitulate „Internaţionalizarea afacerilor” la întâlnirea Bilderberg din 1968, Canada, George Ball a creionat o imagine fidelă a orientării economice a Grupului. Ball era Subsecretar de Stat pentru Afaceri Economice în administraţia Kennedy, membru al Comitetului Steering din cadrul Grupului Bilderberg, precum şi director senior pentru compania Lehman&Kuhn Loeb Inc. George Ball a definit noua politică de globalizare şi cum aceasta va forma Noua Ordine Mondială.

Pierre Beaudry a menţionat în lucrarea Sinarhia Imperiului (termenul sinarhie se referă la guvernare simultană a mai multor lideri, care conduc fiecare câte o parte a unui stat): „Ball a schiţat avantajele instaurării ordinului economic al noii lumi coloniale, bazat pe conceptul de «companie mondială». El a descris obstacolele care ar trebui eliminate pentru atingerea succesului. Din punctul său de vedere, primul şi cel mai important lucru care trebuia să fie eliminat era «structura arhaică a politicii statului naţional». Cu alte cuvinte, Ball chema la o reîntoarcere către vechiul sistem colonialist dar de data aceasta bazat pe conceptul unei «companii mondiale».”

Ball a scris: „pentru a fi productiv, este necesar să recunoaştem că există o  defazare între dezvoltarea companiei mondiale – un concept care răspunde nevoilor moderne – şi structurile arhaice ale statelor naţionale mici şi mijlocii. Aceste structuri politice arhaice evoluează în ritmul „topirii unui gheţar”, ca răspuns la cererile de mărire ale noii lumi.”

Beaudry concluzionează: „Era clar pentru Ball că structura esenţială a statului naţional şi ideea pieţei comune, grupului de state sau a unui bine general al poporului reprezentau principalul obstacol împotriva oricărei încercări de a prăda în mod liber planeta, în special naţiunile slabe şi sărace ale lumii. Toate acestea reprezentau un impediment serios în crearea unui nou imperiu colonial mondial. Prioritatea unei companii mondiale este judecată după standardele britanice de profit, conform cărora trebuie să cumperi ieftin şi să vinzi scump. Problema este că guvernele naţionale au priorităţi care sunt diferite şi contrare acelora care ar aparţine unei companii puse pe prădat.”

La pagina 39 a proceselor verbale ale întâlnirii Bilderberg din 1968, Ball a afirmat cu tărie următoarele: „unde ar putea găsi cineva o motiv legal care să justifice influenţa corporaţiilor, asupra deciziilor care pot afecta profund viaţa economică a naţiunilor?” Cu alte cuvinte, domnilor Rokefeller şi Davignon, ceea ce ar dori să ştie Ball sunt următoarele: Cum poate cineva să facă o companie mondială de tip Halliburton să depăşească cu mult în autoritate orice guvern de pe planetă? Nu chiar de aceasta ar trebui să se ocupe „compania mondială”, aflată sub conducerea „clasei superioare”?

În cadrul unui interviu, acordat în 2005 postului BBC, multimilionarul belgian Etienne Davignon, preşedintele Bilderberg a afirmat: „Nu consider că există o clasă superioară care conduce lumea. Este de bun simţ că afacerile şi politica influenţează societatea. Afacerile nu contestă dreptul de a conduce al liderilor aleşi în mod democratic.” Să fie adevărat ceea ce afirmaţi domnule Davignon?  La ora actuală aşa-zisa democraţie parlamentară funcţionează pe baza unui şef de stat „ales” şi a unui parlament care poate fi înlăturat oricând. Se decide orchestrarea unei crize pentru a pune o a treia ramură a guvernului să se ocupe de sistemul său financiar sub numele de „sistem bancar independent”.

În SUA, acest „sistem bancar independent” este cunoscut drept Rezerva Federală, bancă privată având legături cu Grupul Bilderberg. În Europa, sistemul bancar independent este Banca Centrală Europeană, ale cărei politici monetare sunt hotărâte tot de conducerea Bilderberg, cum ar fi spre exemplu Jean Claude Trichet. În Marea Britanie acest sistem este condus de Banca Angliei, ai cărei membrii fac parte din cercul interior al Grupului Bilderberg. Sistemul bancar central independent controlează emiterea monedei, creditul naţional, dobânzile şi de fiecare dată când nu îi convine ceva îşi foloseşte puterea pentru a orchestra înlăturarea acelui obstacol. Fostul prim-ministru britanic, Margaret Thatcher, a fost înlăturat deoarece s-a opus preluării conducerii Marii Britanii de către compania globală suprastatală formată de către cei din Bilderberg. Întreaga politică de regularizare a industriilor şi băncilor Statelor Unite a fost făcută intenţionat ca un răspuns la acest scenariu, de a crea corporaţii gigantice, pentru un nou imperiu, ale cărui intenţii nu sunt departe de un război perpetuu.

Ar putea fi oare eventuala dezmembrare şi slăbire a Rusiei – până la punctul în care nu va putea să se opună operaţiilor militare ale SUA, care deţin deja o parte din controlul asupra rezervelor de petrol şi gaz din Asia Centrală – o parte dintr-un plan de dominaţie mondială extins pe zeci de ani? Unii dintre cei mai credibili analişti arată exact acest lucru.

La simpozionul din 1997 susţinut la Bonn, Germania, Dr. Sergei Glazyev, Preşedintele Comitetului de Politică Economică din Federaţia Rusă, a explicat: „Colonizarea ascunsă în spatele reformelor a distrus instituţiile de bază ale societăţii ruse parcurgând următoarele puncte:
(1) distrugerea sistemului financiar al statului, prin intermediul  întreţinerii continue a piramidei de datorii, micşorării taxelor, aprofundării crizei datoriilor şi dezorganizării sistemului monetar.
(2) distrugerea potenţialului ştiinţific şi tehnologic al ţării prin reducerea repetată a finanţării, colapsul cooperării tehnologice şi al producţiei ştiinţifice, integrarea acestora în fluxul privatizărilor în masă şi refuzul guvernului de a avea orice tip de politică ştiinţifică, tehnică, industrială sau structurală.
(3) vinderea pachetelor majoritare de acţiuni ale celor mai valoroase companii ruseşti din industrie, energie electrică, telecomunicaţii unor companiilor străine.
(4) transferul dreptului de a exploata cele mai preţioase zăcăminte de minereuri neprelucrate din Rusia către corporaţiile transnaţionale;
(5) instituirea controlului străin asupra stocului de valută rusesc;
(6) instituirea controlului străin direct asupra structurării politicilor economice interne şi externe ale Rusiei.”

Concluziile Bilderberg uimesc prin sinceritatea lor: „Statele Unite nu mai pot continua să îşi bată joc, să se comporte ca nişte bestii, să ignore Rusia care este pe cale să îşi revină, China sau regimurile mondiale care asigură petrolul pentru economia SUA. Trebuie acţionat urgent împotriva Rusiei. Deteriorarea relaţiilor strategice dintre Statele Unite şi Rusia este un rezultat al acestei lupte geopolitice pentru supremaţie energetică.”

Un delegat al Finlandei a afirmat că: „nu prevăd vreo confruntare militară între Statele Unite şi Rusia, oricât de tensionate ar deveni lucrurile”. Această afirmaţie devine din ce în ce mai nesigură, din moment ce SUA devine din ce în ce mai disperată şi face presiuni tot mai mari asupra unei Rusii care este mult mai agresivă decât în trecut.

Henry Kissinger a adăugat: „politica externă unilaterală, agresivă a Statelor Unite a forţat statele de pe «axa răului» să-şi dorească arme nucleare, pentru a se putea apăra în cazul unor atacuri militare ale Statelor Unite.”

Richard Perle a subliniat că, din cauza tacticilor agresive ale Statelor Unite, Rusia a efectuat paşi asimetrici pentru a submina abilitatea Statelor Unite de a-şi amplasa puterea militară în vecinătatea ei sau pe teritoriul aliaţilor ei.

Atunci când un american din Bilderberg a încercat să obiecteze, delegaţii europeni au adus în discuţie recentul răspuns al Chinei referitor la dorinţa Statelor Unite de a trimite arme în spaţiu: o simplă şi relativ ieftină demonstraţie de distrugere a sateliţilor săi.

Afganistan şi preţul trădării

Un alt subiect abordat a fost cel cu privire la Afghanistan. Toţi cei prezenţi au fost de acord că alianţa NATO condusă de către Statele Unite se află în  dificultate şi că „situaţia în ţară se înrăutăţeşte”.

Problema poate fi definită prin cuvintele unui britanic, membru Bilderberg, ca fiind „una dintre aşteptările iluzorii”. Acesta a continuat că „publicitatea făcută reformei democratice, combinată cu sprijinirea lorzilor războiului  a reuşit să discrediteze, în ochii multor afgani, marea majoritate a argumentelor pe care ne bazăm.”

Totuşi, membrii Bilderberg nu sunt singurii care se întreabă în ce mod guvernele occidentale şi partenerii lor afgani, aleşi cu grijă de acestea, au reuşit să cheltuiască miliarde de dolari sub pretextul dezvoltării asistenţei umanitare. Istoria arată cum catastrofele sunt profitabile pentru afaceri – întotdeauna a fost aşa. Fără suferinţă nu ar exista ajutoare umanitare. Fără ajutoare umanitare, în spatele cui s-ar mai ascunde operaţiunile serviciilor secrete, de primă importanţă pentru stabilirea controlului geopolitic.

În timp ce poporul american îşi primea porţia zilnică de imagini cu represalii, cu femei afgane suferinde, teleportate prin intermediul televiziunii în fiecare sufragerie din America, o campanie de propagandă a fost lansată pe furiş şi în paginile ziarelor. Printre reclamele la bijuterii, apăreau mesaje care instigau  „să se facă ceva cu Afganistanul”. Teroarea, oroarea deveniseră precum bijuteriile scumpe, simple mărfuri.

În ziua de azi, Afghanistanul şi rudele sale africane: Sudanul, Etiopia, Congo, Ruanda, care au primit ajutoare umanitare sunt toate distruse şi se află la mila Statelor Unite. Membrii Bilderberg par a se întreba: cum se poate ca aceste misiuni umanitare făcute la scară uriaşă să dea greş atât de mult? Or fi eşuat ele din cauza corupţiei, lăcomiei sau lipsei de supraveghere? Sau este vorba despre dezmembrarea fără milă a cât mai multe pământuri şi culturi străine, dezmembrare exercitată prin intermediul agenţiilor umanitare de ajutorare, aflate în strânse relaţii cu guvernul?

Sprijinul acordat de către guvernul Statelor Unite lorzilor afgani ai drogurilor adaugă o nouă piesă acestui puzzle. Câştigul generat anual de comerţul cu droguri, conform informaţiilor furnizate de Naţiunile Unite se situează undeva în jurul cifrei de 700 de miliarde de dolari, neimpozabili. 700 de miliarde anual sunt prea mulţi bani ca să îi poţi ascunde într-o şosetă. Este necesară multă îndemânare pentru a putea dirija asemenea fonduri. Se mai îndoieşte cineva că Afganistanul este implicat în traficul cu droguri? Se mai îndoieşte cineva că CIA dirijează acest proces?

CIA a finanţat Frăţia Musulmană în 1977 şi i-a antrenat pe mujahedini.  Rădăcinile conflictului afghan le putem regăsi la moscheea Al-Azhar din Cairo, centrul activităţii Frăţiei Musulmane. Imediat după atacurile din  11 septembrie, presupusul terorist care a sabotat companiile aeriene a fost identificat ca făcând parte din Frăţia Musulmană. Alţi membri ai Frăţiei musulmane implicaţi au fost Khalid Sheik Mohammed şi Ramzi Yousef,  „inginerul” bombardamentelor de la World Trade Center din 1993. Mâna dreaptă a lui Osama Bin Laden; un egiptean pe nume Ayman al-Zawahiri, este de asemenea membru pe viaţă al Frăţiei Musulmane.

Robert Dreyfuss, în cartea sa extrem de importantă Jocul Diavolului, a explicat în felul următor situaţia: „S-au întors în Afganistan şi au format o ramură a Fraţilor, Societatea Islamică. Mai târziu, aceieaşi „profesori”, au format „şira spinării” a mujahedinilor, cei care au purtat timp de o decadă un război sprijinit de către Statele Unite împotriva ocupaţiei sovietice. Cei trei care au orchestrat totul erau: Abdul Rasul Sayyaf, Burhanuddin Rabbani şi Gulbuddin Hekmatyar.” Sayyaf şi Hekmatayar, doi mari traficanţi de droguri Pashtun, aparţinând CIA, erau susţinuţi de către Serviciul de Inteligenţă Pakistanez împreună cu ramura pakistaneză a Frăţiei, fondată cu sprijin financiar din Arabia Saudită.

Mai există o legătură între Frăţie şi grupul Bilderberg. La începutul anilor ‘80, membrul Bilderberg, Michael Ledeen, de la Institutul American Enterprise Ultraconservativ şi membrul Bilderberg, Richard Perle, l-au folosit pe Hekmatyar drept mascotă a mişcării de rezistenţă antisovietice, în perioada în care acesta conlucra cu teroriştii Hezb-i-Islami pentru a submina influenţa americană în Afghanistan. Se mai îndoieşte cineva de faptul că toate acestea nu sunt doar nişte coincidenţe?

La început a apărut „ajutorul umanitar” prin organizaţiile non-guvernamentale. Imediat acestora le-au urmat forţele militare ale Statelor Unite care au sosit în „ajutor”, din motive „pur umanitare”. O dată ajunse, au început să participe, cu mijloacele lor specifice, la „construirea naţiunii”. Totul s-a sfârşit cu vânătoarea unui dictator terorist.

La începutul asediului forţelor americane asupra Tora Bora, în decembrie 2001, comandantul general, Tommy Franks, a afirmat că nu era în intenţia sa „să se încurce într-un angajament pe termen lung, aşa cum s-a petrecut în 1980”. La ora actuală, americanii din Bilderberg fac presiuni asupra aliaţilor NATO pentru a face rost de mai multe fonduri pentru trupele lor.

Henry Kissinger a insistat că „de-abia acum începem să ne recunoaştem propriile limite”. „Alegerile pe care trebuie să le facem sunt foarte dificile”, a spus un membru al regalităţii europene, aprobând afirmaţia lui Kissinger privind lipsa de angajament şi voinţă. Un reprezentat al NATO a afirmat în mod categoric că Occidentul nu are nici inteligenţa politică şi nici înţelegerea necesară, pentru a duce o campanie prelungită în Afghanistan şi contracarată în permanenţă de insurgenţe.

Se doreşte un sfârşit?

Grupul Bilderberg nu este scopul, ci mijlocul prin care se va instaura Unicul Guvern Mondial. Această organizaţie s-a mărit atât de mult, încât a ajuns un fel de  guvern virtual, care decide din umbră – păstrând un secret total – la întâlnirile sale anuale în ce mod îşi va împlini scopurile.

Supremul ţel al acestui viitor de coşmar este acela de a transforma planeta Pământ într-o planetă închisoare, prin crearea unei singure pieţe de desfacere mondiale, controlate de un unic guvern mondial, a cărei forţă poliţienească să fie o unică armată mondială şi a cărei finanţare să fie asigurată de către o unică bancă mondială. Populaţia acestei planete va trebui să poarte, fără excepţie microcipuri, iar nevoile oamenilor vor fi direcţionate strict către materialism şi instinctul de supravieţuire: a munci, a cumpăra şi a dormi. Totul va fi conectat la un calculator mondial, care va monitoriza fiecare mişcare pe care o vom face.
Toate acestea devin tot mai uşor de împlinit din cauza dezvoltării tehnologiei şi telecomunicaţiilor, simultan cu cercetările şi cunoştinţele actuale asupra manipulării comportamentului fiinţelor umane.

Ceea ce în epocile trecute era privit drept intenţii rele este pe punctul de a se transforma acum într-o nouă realitate. Fiecare nouă măsură luată, dacă este privită singular, pare a fi o aberaţie, dar cu cât apar mai multe astfel de schimbări se poate observa marea trecere către sclavia totală.

Există speranţă totuşi. Peste tot pe acest pământ apar puncte sensibile, iar oamenii încep să ia atitudine. Există o trezire generală care are loc, deoarece oamenii încep să vadă toate lucrurile iraţionale care le sunt impuse. Această trezire oferă colectivităţii noastre forţa de a învăţa şi a înţelege. Am fost învăţaţi că evenimentele mondiale sunt prea dificile ca să poată fi înţelese de către o persoană de rând. Am fost minţiţi! Am fost învăţaţi că secretele naţionale trebuiesc păstrate cu orice preţ. Într-adevăr aşa ar trebui! Niciun guvern nu vrea ca cetăţenii săi să descopere că aceia care au cea mai multă putere în stat participă într-un complot masiv, conspirativ şi hoţesc împotriva planetei.

Ne aflăm la o răscruce. Calea pe care o alegem de acum înainte va determina însuşi viitorul umanităţii – dacă planeta va deveni un unic stat electronic global poliţienesc  sau vom fi fiinţe libere. Depinde de noi să ieşim din această „Nouă Epocă Neagră” care ne aşteaptă. Cei care sunt preveniţi se pot pregăti. Nu vom afla niciodată răspunsurile corecte, dacă nu vom pune întrebările corecte.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Procesele verbale ale întâlnirii Bilderberg din 1999 
Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor
Conspiraţia internaţională în Europa de Est

Grupul Bilderberg – Guvernul mondial secret…

de Maria Nicola şi Alex Ionescu

Conferinţa anuală a Grupului Bilderberg este categoric cea mai importantă întâlnire din lume, pentru că la ea participă în fiecare an mai mulţi lideri mondiali, mai mulţi politicieni de vârf, mai multe personaje regale şi lideri ai afacerilor, decât la orice altă întâlnire sau eveniment, de orice gen, de oriunde. Summitul G8 şi Forumurile economice mondiale sunt simple evenimente de duzină prin comparaţie cu conferinţele Bilderberg. Nu există nici o altă întâlnire la care să participe conducătorii tuturor instituţiilor internaţionale majore, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Naţiunile Unite şi Uniunea Europeană.

Publicul larg ar trebui să creadă că grupul Bilderberg NU conduce lumea, dar categoric membrii acestui grup sunt oamenii care conduc lumea. Fără îndoială, lumea este controlată de un număr restrâns de oameni extrem de bogaţi, care au mai multă putere decât orice guvern naţional, şi care nu sunt aleşi pe aceste poziţii. Biderberg pur şi simplu oferă un cadru formal pentru ca toţi aceşti oameni să se întâlnească în fiecare an.

Grupul Bilderberg nu este democratic. Membrii săi nu sunt aleşi şi el nu dă socoteală oamenilor de pe planetă; acelaşi lucru este valabil şi pentru Banca Mondială, Fondul Monetar internaţional, Naţiunile Unite, sau cele mai puternice corporaţii sau bănci. Şi totuşi, deciziile luate de aceste grupuri afectează fiecare fiinţă umană de pe Pământ, acum şi pentru multă vreme de acum înainte. Iar ceea ce este cel mai înspăimântător este totalul secret care înconjoară întâlnirile Bilderberg. Atunci când au loc, aceste superconferinţe nici măcar nu sunt menţionate la ştiri. Dacă atât de multe personaje importante din lume se reunesc pentru a pune la cale destinele planetei, este evident că ar trebui date nişte explicaţii publicului larg. Dar nu ni se aruncă decât praf în ochi – că este un simplu forum de discuţii!

Grupul Bilderberg a fost înfiinţat în 1954. Prima întâlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, fost ofiţer SS, şi de David Rockfeller. Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice reţele de influenţă, reunind personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din armată sau serviciile secrete, ca şi câţiva oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Datorită influenţei acestui grup în domeniul economic, se afirmă că el reprezintă de fapt un adevărat guvern mondial ocult.

Grupul Bilderberg este structurat pe trei niveluri:

1. „Cercul exterior” este foarte extins. Practic peste 80% din participanţii la reuniuni nu cunosc decât o parte din strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei, deci fac parte din cercul exterior.

2. Comitetul director (Steering Comitee), al doilea nivel, este mult mai restrâns. Acest nivel este alcătuit din aproximativ 35 de membri, exclusiv europeni şi americani. Ei cunosc în proporţie de 90% obiectivele şi strategia grupului. Membrii americani ai acestui nivel sunt de asemenea şi membri în CRE – Consiliul Relaţiilor Externe (în engleză Council on  Foreign Relations – CFR).

3. Comitetul Consultativ Bilderberg, al treilea nivel, este nucleul acestei grupări. El este alcătuit din 12 membri, singurii care cunosc în totalitate strategiile şi scopurile reale ale organizaţiei.

Astfel structurat, grupul Bilderberg este un veritabil guvern mondial ocult. În cursul întâlnirilor care au loc o dată pe an, pentru patru zile, în hoteluri de lux sau castele înconjurate de parcuri mari sau aflate în plină natură, se iau decizii strategice esenţiale pentru toate ţările acestei planete. Pentru menţinerea secretului se iau măsuri extreme: întâlnirile se desfăşoară de fiecare dată în altă parte. Grupul închiriază integral hotelul, dar nu şi angajaţii hotelului, care primesc câteva zile liber. În locul acestora, este adus integral personal, de la femei de serviciu la ospătari, de la recepţioneri la centraliste. De obicei, poliţia locală este pusă aproape în întregime la dispoziţia grupului Bilderberg, şi uneori este mobilizată şi armata pentru a păzi locaţia. În cadrul discuţiilor nu se fac niciodată nici un fel de înregistrări, ci doar se fac nişte note foarte telegrafice privind subiectele discutate, dar fără a se menţiona nici un nume. Îndrăzneţii care s-au aventurat la aceste întâlniri pentru a afla ce se petrece acolo au sfârşit prin a fi răpiţi şi torturaţi.

Datorită existenţei unor astfel de grupări precum Bilderberg şi CRE – Consiliul Relaţiilor Externe, este evident că deciziile cruciale care vizează toate ţările de pe glob nu sunt luate în interiorul instituţiilor democratice abilitate în acest scop, ci sunt adoptate la aceste întâlniri şi apoi implementate în teritoriile vizate. Direcţiile decise de grupul Bilderberg pot viza începutul unui război, iniţierea unei crize economice sau o perioadă de creştere economică, fluctuaţii monetare sau sociale, sau chiar gestionarea demografică a planetei. Aceste direcţii vor influenţa şi condiţiona hotărârile instituţiilor subalterne cum ar fi G8 sau guvernele diferitelor ţări.

Printre evenimentele puse la cale la conferinţele Bilderberg se numără înfiinţarea Uniunii Europene (discutată chiar la prima reuniune, în 1954), războiul din Iugoslavia, invazia Irakului, creşterea impozitelor în diferite ţări. Grupul hotărăşte şi politica Naţiunilor Unite, sau cine va câştiga alegerile în diferite state.

În final vom enumera câţiva din membrii grupului Bilderberg, pentru a ilustra implicarea concretă a acestora în viaţa economică şi politică a diferitelor ţări, precum şi în mass-media:
– Jose Manuel Baroso, preşedinte actual al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Portugaliei, membru al CRE-Consiliul Relaţiilor Externe.
– Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii
– Frits Bolkestein, comisar european
– Romano Prodi, fost preşedinte al Comisiei Europene, prim-ministru italian
– Jacques Santer, fost preşedinte al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului
– Sir Leon Brittan, vice-preşedinte al Comisiei
– Edith Cresson, fostă membră a Comisiei, fostă prim-ministru al Franţei, fostă ministru de comerţ, fostă membră a direcţiei Schneider
– Alexandre Adler, consilier editorial la Le Figaro
– Edward Balls, consilier al Trezoreriei în Marea Britanie
– Francisco Pinto Balsemo, fost prim ministru al Portugaliei
– Nicolas Beytout, redactor şef al Les echos
-John R. Bolton, sub-secretar de stat al USA, pentru controlul armamentului şi securitate internaţională
– Michel Bon, fost preşedinte France-Telecom
– Willy Claes, ministru de stat, Belgia
– Bertrand Collomb, preşedinte Lafarge
– George A. David, preşedinte Coca-Cola, Grecia
– Etienne Davignon, preşedinte Societe Generale de Belgique, fondator al Mesei Rotunde Europene
– Thomas L. Friedman, scriitor de editoriale în New York Times
– Svei Gjedrem, guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei
-Richard N. Haas, preşedinte CRE – Consiliul Relaţiilor Externe şi director al planificării în Departamentul de Stat USA
– Stephen Harper, şeful partidului conservator, Canada
– Mervzn A. King, guvernator adjunct al Bancii Angliei
– Anna Lindh, ministru al afacerilor externe, Suedia
– Paavo Lipponen, preşedinte al parlamentului, Finlanda
– Mogens Lykketoft, preşedintele partidului social democrat, Danemarca
– Thommaso Padoa-Schioppa, administrator al Băncii Centrale Europene
– Anders Fogh Rasmussen, prim ministru al Danemarcei
– Frack Riboud, preşedinte Danone, Franţa
– David Rockfeller, administrator J.P.Morgan International, USA
– Anthonz Ruis, preşedinte Heineken, Olanda
– Otto Schily, ministru al afacerilor interne, Germania
– Jean Claude Trichet, guvernatorul Băncii Franţei
– James D. Wolfensohn, preşedintele Băncii Mondiale, USA
– Robert Zoellick, reprezentantul USA pentru negocieri comerciale (AMI; AGCS; etc)

Citiţi şi:

G8 – unul din cele mai puternice instrumente ale globalizării

Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor

Consiliul Relaţiilor Externe, organizaţia care controlează politica mondială

Procesele verbale ale întâlnirii Bilderberg din 1999

Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia conspiratorilor

de Vlad Petreanu 

 

Auzim adesea că „ei” fac asta, aia sau ailaltă. „Ei” par literalmente capabili să scape nepedepsiţi chiar şi după cele mai odioase crime. „Ei” măresc impozitele, ne trimit fiii şi fiicele să moară în războaie care nu aduc nici un câştig, par intangibili, invizibili, frustrant de nebuloşi atunci când trebuie să se ia măsuri la adresa „lor”. Nimeni nu pare capabil să-i identifice clar pe „ei”.

Cu siguranţă, un număr apreciabil dintre noi sunt conştienţi că oamenii care ne guvernează nu sunt cei aflaţi cu adevărat la comanda problemelor politice şi economice…

Faptul că e vorba de o reală conspiraţie deschisă împotriva lui Dumnezeu şi a omului, care include înrobirea majorităţii fiinţelor omeneşti rămase pe acest pământ după ce au fost exterminate de războaie, epidemii şi genocid, nu e foarte bine ascuns. În comunitatea informativă se învaţă că modul cel mai sigur de a ascunde un lucru este acela de a-l pune la vedere.

Guvernul paralel secret de la nivel superior nu acţionează din pivniţe igrasioase şi camere subterane secrete. Aceşti oameni acţionează în văzul tuturor. Ei sunt slujbaşii Guvernului Unic al Lumii în Noua Ordine Mondială. La fel ca violatorul care opreşte maşina ca să-şi ia victima de pe marginea şoselei, nici ei nu par nişte  monştri, deşi asta sunt. Adevăraţii monştri poartă costume la două rânduri şi se duc cu limuzinele la serviciu. Ei apar adesea la televizor în ipostazele cele mai „inocente”. Dar trebuie să fim conştienţi că nimic din ceea ce fac ei nu este inocent.

Cine sunt conspiratorii care servesc marele şi atotputernicul Comitet al celor Trei Sute, şi care este scopul lor final?

Cei mai bine informaţi dintre concetăţenii noştri sunt conştienţi că există o conspiraţie care funcţionează sub diverse denumiri, cum ar fi Iluminaţii, Francmasoneria, Masa Rotundă, Grupul Milner…

Problema este aceea că informaţiile cu adevărat importante despre activităţile trădătoare ale membrilor guvernului invizibil sunt foarte greu de găsit. Ceea ce face Comitetul să fie ocultat este incredibila secretomanie care domneşte în jurul lui. Nici un organ mass-media n-a menţionat vreodată această ierarhie a conspiratorilor; prin urmare, aşa cum e de aşteptat, oamenii se îndoiesc de existenţa lui.

Comitetul celor 300 este SINGURA  ierarhie de putere organizată din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede. Acesta acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate coloraturile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii. Iar Coroana Britanică este punctul său de control.

Scopul lor final este acela de a contopi toate ţările într-o Nouă Ordine Mondială fără nici un Dumnezeu, cu un Guvern Unic Mondial, care va împinge lumea înapoi, în condiţii mult mai grele decât cele din Evul Mediu.

Cu mult timp în urmă, Comitetul celor 300 a decretat că va exista o lume mai mică – mult mai mică – şi mai bună, adică ideea lor despre ceea ce ar constitui o lume mai bună. Miriadele de consumatori inutili care devorează resursele naturale sărăcite trebuie să fie decimate. Progresul industrial susţine creşterea demografică. Prin urmare, porunca de a creşte şi a ne înmulţi pentru a stăpâni Pământul, găsită în Geneză, a trebuit să fie desconsiderată.

Această măsură a presupus un atac împotriva creştinismului, dezintegrarea lentă, dar sigură, a naţiunilor-state industrializate, distrugerea a sute de milioane de oameni, denumiţi de Comitetul celor 300 „surplus demografic” şi înlăturarea oricărui lider care îndrăznea să stea în calea planificării globale a Comitetului pentru atingerea obiectivelor asumate.

Există cel puţin 40 de „birouri de ramură” cunoscute ale Comitetului celor 300. Odată ce vom studia acest sistem, ne va fi mai uşor să înţelegem cum poate acţiona cu atâta succes un singur corp conspirativ central şi de ce nici o putere de pe Pământ nu-i poate respinge atacul contra celor mai elementare baze ale unei lumi civilizate şi progresiste, bazată pe libertatea individului.

Cei care ne dau lecții de “civilizație occidentală” masacrează delfinii

“Desi pare incredibil, anual, acest masacru brutal si sangeros se petrece in Insulele Feroe, care apartin Danemarcei. Danemarca, o tara care se presupune a fi civilizata. Prea putine persoane din lume au cunostinta despre acest eveniment oribil si lipsit de sensibilitate, care se repeta an de an. Acest crunt masacru este opera unor tineri care participa la el pentru a demonstra ca au devenit adulti (!!). Este absolut incredibil ca nu se poate face nimic pentru ca aceasta barbarie sa inceteze. O barbarie savarsita impotriva lui “Calderon”, un delfin extrem de inteligent, care obisnuieste sa se apropie de oameni din curiozitate. Trimiteti acest mesaj tuturor cunostintelor!

 

La această mare sărbătoare, distracția este asigurată. Toată lumea participă într-un fel sau altul, ucigând sau fiind doar spectator la cruzime. Este necesar de menționat că delfinul Calderon, ca oricare altă specie de delfini, care sunt pe cale de dispariție, se apropie. Ei nu mor instantaneu, sunt tăiați de 2-3 ori cu cârlige uriașe, moment în care delfinii scot niște țipete asemănătoare cu ale unui nou-născut. Suferă și nu simte nimeni compasiune în timp ce această creatură magnifică se stinge încet în propriul sânge.

DELFINI MASACRAȚI DE TRADIȚIA ”CIVILIZAT”-OCCIDENTALĂ,ANTI-RELIGIOASĂ,”EMANCIPATĂ” Și când te gandești ca nouă ni se interzice Ignatul!!  Delfinul Calderon este un delfin extrem de inteligent, care obisnuieste sa se apropie de oameni din curiozitate, pentru a se juca si a interactiona. Cu un fel de prietenie curata, PURA.

Delfinii detin abilitati puternice de a invata, au o memorie pe termen lung si nu imita gesturile ca celelate animale atunci cand sunt dresate ci stabilesc legaturi intre miscari, sunete si intentiile antrenorului

Globalizarea este o barbarie, corporaţiile multinaţionale conduc lumea

 Globalizarea este o barbarie. Acum lumea este în mâinile corporaţiilor multinaţionale şi a finanţelor internaţionale. „Globalizarea este o barbarie, ea ar trebui limitată în abuzuri şi reglementată cumva”.

Astăzi, lumea este în mâinile corporaţiilor multinaţionale şi a finanţelor internaţionale.

Îndatorirea este o armă folosită pentru a cuceri şi a înrobi societăţi,dobânda este principala muniţie.

În timp ce majoritatea nu este conştientă de această realitate,băncile în colaborare cu guverne şi corporaţii continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică… dând naştere la noi baze,cum ar fi Banca Mondială,Fondul Monetar Internaţional şi inventează un nou tip de soldat.

 

NAŞTEREA ASASINULUI ECONOMIC.

 

 

Preluare de pe – http://www.certitudinea.ro/de-la-lume-adunate/view/asasinii-economici

România, vacă de muls de către corporatii multinationale

  Ne numără unii barilii de petrol şi metrii cubi de gaz, pe care vor să-i scoată la export cu complicitatea clasei politice, transformată în platformă de implementare a diktatelor externe. Exploatarea zăcămintelor nu după necesarul intern, ci în regim de secătuire, cu viitoare redevenţe „crescute” până spre jumătatea mediei celor din Africa (acum sunt la sfert).
http://dantanasescu.ro/2013/11/26/ipocrizia-nemarginita-a-celor-de-la-ue.html
După recenta sa vizită în România,Joe Biden (Vicepresedintele american) a fost abordata si chestiunea a gazele de sist. Băsescu a a discutat cu vicepresedintele SUA, Joe Biden, si despre gazele de sist, precizand ca America sustine extrem de mult acest gen de exploatare.
Dupa intalnirea și cu Ponta,Joe Biden a anuntat ca SUA sunt gata sa ofere tarii noastre ajutorul necesar prin care sa isi asigure independenta energetica. Joe Biden s-a aflat in Romania pentru doua zile, timp in care a purtat discutii oficiale cu presedintele Traian Basescu si cu premierul Victor Ponta.
https://searchnewsglobal.wordpress.com/2014/05/22/de-ce-trebuie-sa-ma-bucure-pe-mine-vizita-lui-biden-in-romania/
Joe Biden, vicepreşedintele SUA, a vorbit ca un lobbyist al Companiei Chevron, care a demarat exploatarea gazelor de şist la Pungeşti.
Rezultatele studiilor legate de exploatarea gazelor de sist se obtin in functie de interesele economice ale companiilor americane.
http://dantanasescu.ro/2013/05/25/gaze-de-sist-si-minciuni-americane.html Gazele de şist sunt o chestiune de politică externă americană. http://dantanasescu.ro/2013/05/23/gazele-de-sist-sunt-o-chestiune-de-politica-externa-americana.html   Tranziţia spre sistemul global integrat al economiei mondiale în secolul al XXI-lea îl au marile întreprinderi care domină lumea. Acest rol provine din dimensiunile lor, aria de activitate care depăşeşte limitele economiei naţionale, cât mai ales prin prezenţa şi activităţile pe care le desfăşoară, inclusiv în domeniile de interdependenţă cu fluxurile financiare, care alcătuiesc şi accelerează procesul globalizării.

Corporaţiile multinaţionale sunt înţelese atât din punct de vedere academic, cât şi în practica mediului de afaceri. Conform lui John Dunning, „o întreprindere multinaţională este să deţine control în activităţi cu valoare adăugată în mai mult de o ţară”.
În ceea ce priveşte raportul de intercondiţionalitate dintre globalizare şi operatorii transnaţionali, „globalizarea a deschis drumul dezvoltării corporaţiilor în postura de lideri mondiali, pe de altă parte, acestea au potenţat procesul de globalizare a pieţelor. Globalizarea dictează corporaţiilor deciziile strategice pornind de la strategiile de internaţionalizare până la cele globale”
Corporaţiile multinaţionale – vectori ai globalizării economice şi agenţi ai securităţii economice

Chiar unul dintre bancherii lumii George Soros defineşte globalizarea din perspectivă economică, drept dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Globalizarea are în primul rând un sens economic, şi anume creşterea schimburilor peste tot în lume, în special pentru activitatea marilor companii, care produc şi schimbă bunuri în diverse ţări, şi apoi unul lărgit, procesul prin care bunurile şi serviciile disponibile sau influenţele sociale şi culturale devin treptat similare în toate părţile lumii7.

Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările “civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră (cine nu ştie acest lucru încă, să citească). Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect. Romania se afla sub dictatura corporatiilor
Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului – accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?!

Cea mai mare manipulare este înfăptuită de marile trusturi din industria alimentară şi farmaceutică, dar și de sistemul tradițional de educație, încremenit în desuetudine. Alimentele sunt oferite spre cumpărare fără să se țină cont de efectul lor asupra sănătăţii iar, la rândul lui, sistemul de sănătate tratează fără să țină cont de alimente. În general, nu ne facem timp să citim nici eticheta alimentelor, nici prospectul medicamentelor. Dacă, însă, le citim, constatăm că foarte puține dintre substanţele constituente sunt naturale şi integrale. Restul aduc cu cele sintetizate în laboratorul de chimie. Aflată în ghearele Big Pharma şi ale industriei producătoare de aparatură medicală, medicina modernă ne dictează cum să ne reparăm, nu cum să ne vindecăm. Cum să tratăm boala și nu cum să o prevenim. Medicina preventivă și politicile publice cu măsuri de promovare a sănătății nu sunt o prioritate pentru guverne sau, cu atât mai puțin, pentru corporații. Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc.

Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului etc. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume.

Românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. Land grabbing este actiunea prin care marile corporatii si oligarhii acapareaza terenurile agricole ale oamenilorhttp://dantanasescu.ro/2013/06/01/land-grabbing-sau-acapararea-terenurilor-agricole-de-catre-corporatii.html

STATELE NAŢIONALE dispar prin Apocalipsa  GLOBALIZĂRII

 Din cele 100 de mari puteri economice ale globului (remarca Robert D. Kaplan), 51 nu sînt state, ci corporaţii. În timp ce primele 200 de corporaţii ca mărime angajează mai puţin de 0,75% din forţa de muncă mondială, ele răspund pentru 28% din activitatea economică a lumii. Cele mai mari 500 de corporaţii sînt răspunzătoare pentru 70% din comerţul mondial.

Corporaţiile funcţionează asemeni domeniilor feudale ce au evoluat în state-naţiune; nu sînt altceva decît avangarda unei noi organizări darwiniene a politicii. Deoarece ele se află în linia întîi a globalizării, în timp ce majoritatea populaţiei globului mai este încă înrădăcinată local, corporaţiile vor avea în următoarele decenii libertatea de a lăsa în urmă distrugeri sociale şi de mediu – închizînd abrupt o fabrică într-un loc pentru a deschide o filială neecologică, dar cu forţă de muncă mai ieftină în altul.

Principalele caracteristici ale globalizării, în opinia anti-globaliştilor (considerate mituri de către pro-globalişti) sînt următoarele:

1) Globalizarea este o conspiraţie a marilor corporaţii transnaţionale împotriva ţărilor mici;

2) Globalizarea concentrează puterea asupra pieţei în mîinile celor care dirijează un număr mic de corporaţii uriaşe;

3) Geniul rău al globalizării este tehnologia informaţiei;

4) Globalizarea înseamnă „companii scăpate de sub controlul legii”;

5) Globalizarea determină scăderea numărului locurilor de muncă;

6) Globalizarea subminează diversitatea culturală;

7) Prin globalizare, scade standardul condiţiilor de muncă, lucrătorii fiind transformaţi, treptat, într-un fel de sclavi;

8) Globalizarea distruge mediul înconjurător;

9) Globalizarea implică înflorirea corporaţiilor multinaţionale, pe seama corporaţiilor mai mici şi a consumatorilor;

10) Globalizarea adînceşte prăpastia dintre bogaţi şi săraci (conform Richard D. McCormick, „10 Myths About Globalization”). Efectele „secundare”, „colaterale”, ale acestui proces se resimt dureros pe întreaga suprafaţă a Terrei.

Globalizarea nu a produs o lume unitară; dimpotrivă, susţine Anthony Giddens, ea a creat unele dintre principalele diviziuni sociale şi conflicte.

Scopul mondialismului, susţin anti-globaliştii, este crearea unui guvernămînt unic, a unui sistem unic de organizare politică, instituţională şi socială, a unei scări unice de valori (bazate pe individualismul-egoism) şi chiar a unui stil unic de viaţă (consumismul); toate acestea sub dominaţia absolută a forţelor politice, economice şi culturale pe care mondialismul le încarnează: elitele finanţei internaţionale.

„Globalizarea a început în Secolul al XV-lea o dată cu dezvoltarea capitalismului şi cu expansiunea peste mări şi ţări: cucerirea şi exploatarea Asiei, Africii şi Americii Latine, colonizarea Americii de Nord şi a Australiei au fost exemple ale globalizării.

Răsturnarea regimurilor de tip naţionalist sau socialist şi creşterea competitivităţii capitalismului în anii ’80 a condus la actuala fază a globalizării, ea însăşi supusă unor numeroase atacuri venite din majoritatea ţărilor lumii.

Integrarea în economia transnaţională implică, slăbirea autorităţii statului-naţiune. Corporaţiile transnaţionale exercită o influenţă asupra schimburilor economice naţionale, subregionale şi internaţionale.  Există şi alte efecte nedorite ale globalizării multipolare, ca – de exemplu – apariţia statelor-regiune.

„Globalizarea are importante efecte secundare în statele afectate de integrare, de creşterea exponenţială a nivelului circulaţiei libere, transnaţionale, a mărfurilor, capitalului şi indivizilor; în mod concret, toate acestea au contribuit la succesul electoral al partidelor noii drepte (populiste) din Europa Occidentală” (Duane Swank, Hans-Georg Betz). Cuvîntul-cheie este transnaţionalism – un sistem economic mondial în care statele-naţiuni se întrepătrund economiceşte cu repeziciune şi devin din ce în ce mai dependente din punct de vedere politic.

Dacă globalismul subminează controlul statelor-naţiuni asupra pieţei, naţionalismul este bariera ideologică ce se opune acestor schimbări (Leonard Zeskind, Devin Burghart). Globalismul impus incită la particularismul premeditat ca antidot la omogenitate. Macro–spaţiile privaţiunilor conduc la simţul pierdut al proprietăţii, conceput pentru micro-spaţiul suveranităţii. Politica dezintegratoare contraatacă economia integratoare.

Apariţia regionalismelor nu neagă globalizarea. Dimpotrivă, ele sînt produsul globalizării.

Aserţiunea că «piaţa comandă» este un nonsens. Piaţa nu face nimic de genul ăsta, ci anumiţi oameni, organizaţi în clase (cum sînt conducătorii de corporaţii) şi instituţii economice (directorii FMI) comandă – în numele pieţei – politici economice favorabile propriilor interese (James Petras).

Anti-globaliştii mai afirmă că interacţiunea statelor şi cea a naţiunilor trebuie să se întemeieze pe onestitate şi echitate, admiţînd inevitabilitatea şi organicitatea procesului de globalizare, aplicabil conexiunilor interumane, răspîndirii informaţiilor, precum şi relaţiilor de afaceri, dar, în acelaşi timp, atrăgînd atenţia că trebuie analizate cu atenţie efectele secundare şi pericolele pe care globalizarea le implică.

Criticii globalizării afirmă că „mondialismul este doctrina care ne impune globalizarea totală, omogenizarea planetei (pe baza unor parametri mercantilişti) şi care va duce la restrîngerea capacităţii naţiunilor suverane de a-şi concepe propriul model de stat şi de a-şi organiza, în mod liber, economia.

Lumea mondială a publicităţii, de la Benetton la Coca Cola, ne prezintă o planetă, cu o massă aparent eterogenă de indivizi rezultaţi din diferitele combinări inter–rasiale, dar care, în realitate, formează o massă uniformă şi maleabilă, dezrădăcinată şi total nepreocupată de rădăcinile sale. Acesta este terenul propice pentru cultivarea şi inocularea noilor valori prefabricate, care nu ţin seama de sistemul moral de referinţă emanat de tradiţie, ci numai de dogmele impuse de noua etică oficială” (Fragmente din manifestul „Contra el mundialismo”, disponibil pe Internet).

Din ce în ce mai mulţi oameni au o viziune nuanţată asupra acestui fenomen mondial, numit globalizare. Departe de a avea ceva împotriva cooperării constructive dintre naţiunile suverane ale lumii, ei resping, mai degrabă, modelul actual al globalizării. Aşa cum se prezintă în momentul de faţă, globalizarea poate fi definită, în accepţiunea anti-globaliştilor, ca ideologia care identifică statele-naţiuni drept principalul inamic.

De aceea, se urmăreşte slăbirea, disoluţia şi, eventual, distrugerea acestora, pentru a fi înlocuite cu structuri de organizare supranaţionale. Aceste structuri corespund scopurilor politice şi intereselor economice ale unui grup puţin numeros, dar foarte puternic, care conduce astăzi procesul de globalizare într-o direcţie anume. E vorba despre interese private care, pentru prima oară în istoria omenirii, ar putea justifica sintagma de privatizare a puterii la scară globală sau, (de ce nu?) neoimperialism la nivel planetar.

Obiectivele-cheie ale procesului de globalizare ar fi, în opinia anti-globaliştilor, următoarele: să ascundă, de ochii opiniei publice, cum funcţionează lumea în realitate; să ne facă să credem că sîntem într-o situaţie dificilă, dar că lucrurile se vor îmbunătăţi; să ne convingă de faptul că, fie că ne place sau nu, globalizarea nu poate fi oprită. De fapt, sînt miliarde de măsuri care pot fi luate pentru a neutraliza efectele nocive ale globalizării. În principal, ne referim la redresarea statului-naţiune, astfel ca acesta să-şi exercite funcţiile sale fundamentale: armonizarea internă a conflictelor sociale; prevederea vectorilor de insecuritate, dar şi a oportunităţilor de cooperare internă şi externă; dirijarea naţiunii pe o direcţie politică de natură să asigure apărarea intereselor naţionale” (Adrian Salbuchi).

De aceea, riscăm să ne facem duşmani din rîndurile naţiunii respective. Intenţiile din spatele poveştii cu drepturile omului pot fi nobile, dar perseverarea invocării unor astfel de drepturi implică mari riscuri». Democraţia globală este ultimul vis crepuscular al unor inşi hoinari spiritual şi dezrădăcinaţi la modul fizic. Este o doctrină care maschează cu grijă realităţile etnice şi rasiale din umbra teologiei universalismului (Tomislav Sunic).

Toate statele vor recunoaşte o autoritate globală unică. Noţiunea de cetăţean al lumii, la modă la mijlocul secolului XX, va fi o realitate cît se poate de concretă la sfîrşitul secolului XXI”. Dar, s-ar putea spune : „La ce-i foloseşte omului să cîştige lumea întreagă, dacă îşi pierde propria ţară?” (Christian Kopff – parafrază la un verset biblic – “La ce-i foloseşte omului să cîştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul?”). Zbigniew Brezinski (fostul consillier pe probleme de securitate al preşedintelui american Jimmy Carter, între 1977 şi 1980) remarca, condescendent, că „o conştiinţă globală începe să se manifeste pentru prima oară: sîntem martorii apariţiei unei elite transnaţionale, compusă din profesionişti, oameni de afaceri, savanţi şi demnitari. Legăturile acestor noi elite depăşesc graniţele naţionale, viziunea lor nu se bazează pe tradiţia naţională, iar interesele lor sînt mai degrabă funcţionale decît naţionale”.

De remarcat este ascendentul pe care îl are factorul economic asupra celui politic, după cum reiese şi dintr-un studiu recent: „Timp de mulţi ani, idealiştii au visat la un guvern mondial. Ei bine, un astfel de guvern mondial a apărut în timp/

Nu mă refer la Naţiunile Unite, ale cărei puteri afectează aproape prin definiţie doar naţiunile cele mai sărace. ONU e pe cale să devină o agenţie caritabilă supranaţională.

Să nu uităm care sînt caracteristicile de bază ale unei administraţii coloniale: „populaţia teritoriului colonizat nu este reprezentată, în tot sau în parte, în guvernămîntul colonial. Interesele locuitorilor se supun voinţei puterii coloniale metropolitane.

Dominaţia colonială nu ţine cont de graniţele naţionale” (Paul Treanor). Anti-globaliştii sînt de părere că imperialismul postmodernist îmbracă două forme. Prima este dată de imperialismul voluntar al economiei globale; ne referim, în speţă, la un consorţiu transnaţional care acţionează prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale (FMI şi Banca Mondială). A doua formă poate fi denumită imperialismul vecinilor. Instabilitatea existentă în zonele învecinate reprezintă o ameninţare care nu poate fi ignorată de nici unul dintre state (Robert Cooper). Iată care sînt, în opinia criticilor mondializării, rotiţele mecanismului de „alienare” (sic!) folosit de cele două imperii financiare amintite mai sus: „Cînd o ţară în curs de dezvoltare este, pentru un motiv sau altul, adusă în situaţia de a solicita ajutorul instituţiilor internaţionale şi constrînsă să ceară un ajutor financiar, i se expediază experţi reprezentînd interesele nebuloasei creditoare a cărei preocupare esenţială este de a face viitoarea cooperare conformă cu dogma ideologică. Proiectele elaborate, deşi variind ca detalii şi conform unor anumite constrîngeri specifice, oferă o structură generală identică, aceasta fiind condiţia acceptării lor.

Planurile de ajustare structurală care rezultă stabilesc de la bun început un anumit număr de etape prealabile pentru potenţialul împrumut: 1) liberalizarea preţurilor; 2) devalorizarea monedei naţionale; 3) blocarea, respectiv diminuarea salariilor; 4) reducerea în consecinţă a cheltuielilor publice în vederea reducerii deficitului extern; 5) privatizarea marilor grupuri publice (bănci, companii de transport, firme industriale); 6) deschiderea graniţelor pentru concurenţa internaţională; 7) specializarea într-un număr limitate de producţii pentru export. Aceste exigenţe au pretutindeni efecte similare. Liberalizate, preţurile urcă, făcînd ca bunurile de primă necesitate să devină inaccesibile pentru o mare parte a populaţiei şi îmbogăţind în acelaşi timp o minoritate.

Devalorizarea monedei naţionale, considerată ca stimulînd exporturile, face mai scumpe produsele importate, adesea indispensabile vieţii ţării şi nu are decît o incidenţă neglijabilă asupra exporturilor, fiindcă proporţia lor în raport cu ansamblul rămîne derizorie. Blocarea sau diminuarea salariilor accentuează inflaţia rezultată din liberalizarea preţurilor şi induce sporirea mizeriei şi marginalizarea păturilor sociale deja aduse într-o stare precară sau fragilizate de incompetenţa sau corupţia unor numeroase guverne locale. Consecinţele cele mai dezastruoase – dezvoltarea unei organizari sociale bipolare – provin din diminuarea bugetelor publice. Clasele avute compensează slăbiciunile crescînde ale sistemului (educaţie, sănătate, locuinţe) adresîndu-se sferei private: şcoli sau spitale bine echipate, proprietăţi somptuoase, magazine de lux.

Majoritatea populaţiei este obligată să se acomodeze cu o ofertă deficitară: clădiri şcolare dărăpănate şi insalubre, clase suprapopulate, cadre didactice prost plătite şi lipsite de motivaţie, medicină ineficientă în spitalele ducînd lipsă de toate. Centrul oraşelor se goleşte, în timp ce se înmulţesc adăposturile dărăpănate, la marginea zonelor aglomerate. Privatizarea marilor grupuri publice lipseşte statele de mijloacele unei adevărate politici economice. Privatizarea băncilor răpeşte guvernelor stăpînirea politicii lor monetare şi deci o parte considerabilă a puterii lor de decizie economică. În Europa se va precipita dizolvarea identităţilor în ectoplasma americanomorfă. Absorbirea de către sectorul privat a arenei industriale asigură vasalizarea patronatului şi aservirea guvernelor faţă de interesele capitalismului internaţional. Cît despre privatizarea unor mari sectoare de producţie a materiilor prime (metale, petrol, produse agricole), ea face să cadă părţi întregi din bogăţia naţională în buzunarul grupurilor străine, printre care predomină grupurile americane.

Măsurile impuse de FMI şi Banca Mondială au favorizat între timp apariţia unei întregi serii de noi îmbogăţiţi, permiţînd scurgerea satisfăcătoare a produselor importate. Specializarea economiilor autohtone în cadrul diviziunii internaţionale a muncii are mai multe efecte perverse: spolierea ţărănimii locale în beneficiul grupurilor monopoliste aflate în mîna multinaţionalelor străine, includerea acestor producţii specializate într-un sistem internaţional controlat de finanţele din nord, care le face total dependente de decizii externe asupra cărora guvernele naţionale nu au nici o putere. Sîntem forţaţi să constatăm că asistăm la o jefuire a pămînturilor ţărilor căzute sub influenţa FMI şi a Băncii Mondiale, în acelaşi timp cu un asalt, cu baze ideologice evidente, contra statului ca atare. Este suficient să observăm complezenţa celor două instituţii internaţionale faţă de grupurile transnaţionale. În ceva mai mult de 20 de ani, numărul lor a crecut de peste 3 ori, trecînd de la 11000 de grupuri, care controlau 82.000 de filiale în străinătate în 1975, la 37.000 de grupuri controlînd 207.000 de filiale în 1992. Aceste grupuri reprezintă aproape jumătate din avuţiile productive mondiale.

Repartizarea lor pe planetă este instructivă: 80% îşi au sediul principal în ţările triadei SUA-UE.

Naţiunea este entitatea care se opune oricărei împilări imperiale, oricărui totalitarism global, oricărui universalism dictatorial şi acaparator.   E drept că globalizarea începutului de mileniu construieşte primul Imperiu Mondial, a cărui vocaţie unică şi luciferică e mai mult decît evidentă. Se va nărui şi acesta, ca toate celelalte. „Cei care nu trag învăţăminte din Istorie”, spunea George Santayana, „sînt condamnaţi să o repete”.

Mugur Isărescu şi elita ocultă

  “Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei este membru in Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale. Il gasiti la pagina 3 linkul de mai jos: http://www.augustreview.com/images/pics/tcm-2006.pdf (…)
Comisia Trilaterală este un grup format din 300 de persoane proeminente în domeniile de afaceri, politică, intelectuali cu putere de decizie în cele 3 mari centre Europa de Vest, America de Nord si Japonia, grupul a fost fondat în scopul accelerării procesului de globalizare prin care se va ajunge la un Guvern Mondial. Scopul acestei agenţii particulare este realizarea unei cooperări între cele trei regiuni. Marele scop, pe care nu-l mai ascund, este Noua Ordine Mondială. Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este acelasi David Rockefeller, ca si in cazul Consiliului pentru Relatii Externe. Motivul adevărat pentru care a fost înfiinţată este de a prelua puterea Consiliului pentru Relatii Externe, care a căzut în dizgraţie odată cu reacţia dezaprobatoare a publicului faţă de războiul din Vietnam, totodata ca şi în cazul în care înscrii doi cai în aceeaşi cursă şansele de câştig se dublează. Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg» şi Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală în aparenţă pare transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei.
Ciudatenia apare, ca si in cazul Masoneriei, cand Comisia Trilaterala afirmă că nu are nici influenţă, nici implicare politică. Nu se admite participarea politicienilor activi, dar in prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără: George Bush senior, Dick Cheney vicepreşedintele SUA (a venit la formul masonic de la Cluj semi-icognito), Henry Kissinger secretar de stat în administraţia Nixon si Ford – implicat în războiul din Vietnam, Madeleine Albright, Alan Greenspan directorul American Federal Reserve », Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale, Robert S. McNamara – asta e tare fii atent fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor, clasicul George Soros cu Fundaţiei internaţionale Open Society, plus directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie (Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc). Aceste organisme internationale pe care le-au creat, prin taxe, prin migratia fortei de munca, prin mutarea productiei in Asia si mai ales prin legi si acordurile intre state si corporatii – iti fura tie libertatea discret, ajungi din lipsa de bani sa faci credite pentru lucrurile de baza, taxele cresc continuu, iar corporatiile isi maximizeaza profiturile si influenta. Oamenii trebuie sa devina constienti, sa se informeze de amploarea manipularii si sa se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu. (…)
Mugur Isarescu este mason, ca toti cei care apartin organizatiilor secrete numite in articol. Si numai naivii mai pot crede ca “revolutia” din dec. 89 au facut-o romanii satui de comunism. Oricat s-ar zbate popoarili nu vor reusi nimic. EI isi urmeaza PLANUL.”
Sursa : 2blackjack1.wordpress.com ! Dezmembrarea României a fost hotărâtă înainte de Decembrie 1989
La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre ”un nou echilibru pe continentul european”, respectiv ”redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie, este faptul ca alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romani care s-au ocupat de operatiunea ”Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Mai multe pe http://dantanasescu.ro/2013/02/14/dezmembrarea-romaniei-a-fost-hotarata-inainte-de-decembrie-1989.html

David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski si a inceput sa realizeze „un guvern mondial”, desi ideea era mai veche si anume din 1972. Ideea acestei organizatii a fost avansata de David Rockefeller la intalnirea anuala a grupului Bilderberg, tinuta in primavara lui 1972 in Knokke, Belgia. Avea ca scop sa urneasca fortele de varf ale gigantilor industriali si economici, adica ale SUA, Japoniei si Europei Occidentale si sa forteze crearea definitiva a „noii ordini mondiale”. Ea ofera elitei venite din diferite directii ale masoneriei posibilitati de intalnire in toata lumea pentru colaborare secreta si trebuie sa creeze o baza politica extinsa influentei organizatiei Bilderberg. Cei mai multi membri europeni au avut ani de zile contacte cu Rockefeller. Spre deosebire de Bilderberg, aceasta organizatie are cca. 200 membri constanti. Cu membrii CFR, „Comisia Trilaterala” are sub control intreaga economie, politica, armata, energie si mass-media americane. Membrii sunt printre altii directori ai concernelor, bancheri, economisti, politologi, avocati, editori, politicieni, sefi de sindicate, presedinti de fundatii si gazetari. Comisia Trilaterala a fost unica deoarece a adus in interiorul consiliului elita dominatoare din Japonia. Cei mai importanti membri sunt:

– Brzezinski, Zbigniew – consilier de securitate al presedintelui SUA

– Bush, George – fost presedinte SUA, fost presedinte CFR;

– Kissinger, Henry – fost ministru de interne al SUA;

– Mc Namara, Robert – Banca Mondiala

– Rockefeller, David – Chase Manhattan Bank, EXXON

– Rockefeller, John D

– Rockefeller, Edmund de – Royal Dutch, Shell

– Bill Clinton, fost presedinte SUA, membru in CFR, Bilderberg si bursier Rhodes

 

Asadar in iunie 1973, cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de înfiintare a Comisiei Trilaterale în castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, „cooperarea trilaterala strânsa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitând astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global” (dupa RE, p. 232). Cele trei „laturi” sunt America, Europa Occidentala si Japonia. Prin aceasta comisie de „dezvoltare economica si comerciala” s-a urmarit ca mare parte din averea poporului american sa treaca în mâinile bogatasilor japonezi si arabi si aceasta fara sa se ascunda nationalitatea noilor stapâni ai pamântului si bogatiilor Americii, astfel încât, daca muncitorul american se vede pauperizat, sa dea vina pe seicul arab sau pe magnatul japonez si nu pe bancheri ca Rockefeller si stapânii lor din umbra.

Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 – 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter în ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea dupa principiile lui Karl Marx. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, poporul american va trebui sa accepte scaderea nivelului de trai. Cele trei „laturi” ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de „regate”) 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni în loja Grand Orient.

Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul în masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea „accidentala” a unui avion întreg), care, în ciuda conspiratiei guvernamentale si a conspiratiei tacerii în mass-media, începuse sa dezvaluie în public activitatea Comisiei Trilaterale între 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in rândul populatiei. La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere în revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a încheiat cu urmatoarele cuvinte: „…aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu stapânii din Kremlin ca sa creeze ceea ce ei numesc „Noua Ordine Mondiala”. Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala în cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale… acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida în faptul ca ei (francmasonii) au pus stapânire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System… Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii… Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism… Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale în fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele în sine si nu sunt luate în considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, având ca punct principal contopirea Uniunii Sovietice cu Statele Unite ale Americii… Tot ceea ce conteaza în ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: îndatorare si monopol. Acesta nu este un adevarat capitalism. E calea concentrarii economice si a sclaviei politice”. Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Senatorul Barry Goldwater: „Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca în realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapâni lumea”.

Cine-si închipuie ca vorbele despre stapânirea lumii sunt vorbe goale, se înseala. Stapânirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui însusi înseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii în sferele lor.

Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani înainte. In 1973, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit în 1977 membru în Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala în 1972. Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR între 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Senatorul Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala „noua cabala internationala a lui Rockefeller”, caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation – Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, credem noi, subordonati casei Rothschild. In 1991, la una din conferintele secrete ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale în ultimii 40 de ani. In 1964 s-a întâlnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a întrunit cu 27 sefi de stat inclusiv ai Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI, dupa care enciclica papala chema la amalgamarea popoarelor. In 1976, premierul australian Malcolm Fraser a venit sa se întâlneasca cu presedintele Statelor Unite, dar înainte de aceasta s-a întâlnit cu David Rockefeller. In 1989 acesta l-a vizitat pe Gorbaciov si a oferit Uniunii Sovietice intrarea în Fondul Monetar International (International Monetary Fund, IMF) si în Banca Mondiala; apoi s-a dus în Polonia. Dar împrumuturile acordate oricarui guvern de catre Fondul Monetar International sunt garantate de avutul natiunii: de munti, râuri, lacuri, câmpii si dealuri, de pamântul tarii, de baza existentei locuitorilor. Jesse Helms le-a vorbit americanilor, dar cuvintele lui se adreseaza tuturor natiunilor.

Dintre realizarile Comisiei Trilaterale se pot cita:

1) Tradarea si exilarea sahului Iranului, care reusise sa aduca prosperitate si stabilitate în Iran astfel încât, daca petrolul iranian s-ar fi epuizat în decurs de un secol, Iranul ar fi putut continua sa prospere cu o economie echilibrata în granitele proprii. Eliminarea sahului a lasat portile deschise agentilor sovietici si fanaticilor dementi si setosi de sânge, ayatollah-ilor. Sahul a fost convins sa-si investeasca banii în banca lui Rockefeller, Chase Manhattan; si Carter l-a trimis pe generalul american Robert E. Huyser, comandant adjunct al fortelor din Europa, sa le ceara generalilor iranieni sa nu se opuna loviturii de stat a lui Khomeini. Dupa câteva ore, generalii iranieni au fost împuscati. Mai mult, când primul ministru iranian Amir Hoveida a cautat sa arate în parlament ca Ayatollah Khomeini, care a preluat puterea, era un impostor care se dadea drept Ayatollah Khomeini, a fost târât afara din parlament si împuscat pe loc (adevaratul Ayatollah avea un deget mijlociu lipsa; impostorul nu avea nici un deget lipsa). Michael Goloniewski, expert polonez, afirma ca impostorul care a trecut drept Ayatollah Khomeini a fost un agent sovietic .

 

2) Exacerbarea terorismului comunist în Africa de Sud, unde ambasada americana a devenit cartierul general al criminalitatii si a terorismului armat împotriva populatiei pasnice.

3) Predarea Canalului Panama unui dictator marxist. Numai dobânda pentru datoriile dictatorului panamian Torrijos fata de bancile americane Chase Manhattan, First National City Bank, Bank of America, Banker’s Trust, First National Bank of Chicago, Republic National Bank of Dallas, si Marine Midland Bank (a lui Sol Linowitz, care a conceput tratatul de cedare al canalului) însuma 39% din bugetul sau national. Cedând Canalul Panama lui Torrijos, acesta îsi putea plati datoriile fata de aceste banci din taxele ridicate de la vapoarele care-l folosesc. Ce a pierdut poporul american au câstigat bancile sus-numite; caci în tratatul de cedare al Canalului Panama catre Torrijos, guvernul Statelor Unite s-a obligat sa plateasca lui Torrijos milioane de dolari pentru ca a acceptat sa primeasca Canalul. Jumatate din bancile care i-au dat bani cu împrumut falitului Torrijos aveau cel putin un membru al Comisiei Trilaterale în comitetul de directie. Dintre cei 16 senatori americani care erau la ora aceea membri în CFR, 15 au votat sa i se dea canalul lui Torrijos.

4) Tradarea Nicaraguei. Somoza, presedintele ales al Nicaraguei si izgonit de conspiratia sandinista, a vazut cu uimire ca „exista o conspiratie care planuieste în mod intentionat sa distruga forma de guvernare republicana si s-o înlocuiasca cu dictatura totalitara (Anastasio Somoza, „Nicaragua Betrayed – Nicaragua Tradata”, p.291). Pentru ca a cautat sa avertizeze publicul american de felul în care guvernul american introduce treptat dictatura totalitara, Somoza a fost asasinat la câteva saptamâni dupa aparitia cartii sale. „In 9 luni comunistii au facut mai mult rau în Nicaragua decât a facut Somoza în 10 ani”, scrie un fost conducator sandinist. Circa 12.000 de oponenti politici au fost aruncati în închisoare, sute de oameni pur si simplu au disparut. Comunistii dicteaza toate amanuntele vietii în Nicaragua. In fiecare zi junta acapareaza mai multa avere. Au confiscat peste un milion de acri de pamânt arabil, dar mai putin de a cincea parte din pamânt e cultivata azi. Peste doua luni vom muri de foame” (The Review of the News, 30 iulie 1980). Principala preocupare a sandinistilor, în afara de jaf si asasinat, pare sa fie exportul de revolutie în El Salvador, Honduras, Guatemala, si Costa Rica. Totusi, declarându-se satisfacut ca „regimul marxist din Nicaragua nu ajuta gherilele comuniste din El Salvador si Guatemala”, Carter le-a dat sandinistilor 75 milioane de dolari în 1980 ( 24 septembrie 1980). Ideea de baza a ideologiei Comisiei Trilaterale se contureaza astfel : „Poporul, guvernele si economiile tuturor tarilor trebuie sa serveasca nevoilor bancilor multinationale si corporatiilor”. Un critic al Comisiei Trilaterale, Senatorul Barry Goldwater (R-Ariz.), spunea : „Organizatia Trilaterala creata de David Rockefeller era un surogat – membrii erau selectati de Rockefeller, scopul definit de Rockefeller, fondurile asigurate de Rockefeller. David Rockefeller examina si selecta fiecare individ care era invitat sa participe”.

Grupul BILDERBERG a fost infiintat in 1954 la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prin printul Bernhard al Olandei, care a fost ofiter SS, in armata de elita a lui Heinrich Himmler. Din aceasta organizatie fac parte cam 180 de personalitati politice, culturale, economice, universitare, mass-media s.a.m.d din aproape 50 de tari.
Insa principalele tari din care provin membrii sunt cele ale Europei Occidentale, SUA si Canadei.

Telurile principale sunt : un guvern mondial pana in anul 2000 (se pare ca scopurile lor nu au putut fi realizate nici pana azi) si o armata globala prin ONU. Un comitet de consfatuire, compus dintr-o comisie de conducere (24 europeni si 15 americani), decide cine e invitat la intalniri. Johannes Rothkranz scrie ca sunt invitate numai acele persoane care si-au dovedit loialitatea nestramutata pentru interesele Rockefeller – Rothschild. Totusi nu toti cei prezenti sunt „initiati”, ci pot fi doar reprezentanti ai comunitatilor de interese sau alte persoane.
Cativa dintre cei mai importanti reprezentanti *:

-Agnelli, Giovanni (sef FIAT);

– Brzezinski, Zbigniew (presedinte al Comisiei Trilaterale si important agent Rockefeller);

Bush, George (fost sef CIA, fost sef CFR, fost presedinte SUA, Comitetul celor 300);

– Carrington, Lord (G.B.) (Comisia celor 300, Kissinger Associates, fost presedinte NATO);

– Dulles, Allen (fost sef CIA);

– Clinton, Bill (fost presedinte SUA, CFR, Comisia Trilaterala);

– Ford, Henry II;

– Gonzales, Felipe (secretar general al Partidului Socialist spaniol si mai tarziu prim ministru);

– Kissinger, Henry (si membru al lojei italiene P2);

– Mc Namara, Robert (Banca Mondiala);

– Reuther, Walter P.;

– Rockefeller, David;

– Rockefeller, John D.;

– Rockefeller, Nelson;

– Rothschild, Baron Edmund de;

– Tindemanno (fost prim ministru al Belgiei);

– Warburg, Eric D.;

– Worner, Manfred (NATO).

(*aceste nume au fost preluate de la diferiti autori si nu au fost cercetate).

Bildelbergers se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa si America, în hotelurile cele mai luxoase, rezervate cu mult înainte si pazite de politia proprie cu câini dresati. Membrii participanti vin cu avioanele lor proprii, helicoptere proprii, sau daca hotelul este undeva la mare, cu yahturile lor personale. În luna aprilie se întruneste conferinta Trilateral Commission. Despre aceste conferinte nu se sufla un cuvânt, nu se scrie o litera si este pentru toata lumea un subiect „tabu.” Cea mai importanta este ultima care se întruneste în mai, adica organizatia ultra secreta Bilderberg.

De un secol si mai bine, functiile de prim rang ale tarilor „democratice,” se acorda numai acelora care fac deja parte din una sau mai multe organizatii secrete:

-Council of Foreign Relations : http://www.cfr.org/(CFR)

-Trilateral Commission : http://wwww.trilateral.org/

Bill Clinton a fost chemat, la summitul Bilderberg de la Baden Baden din Germania din 1991 unde, dupa interviu, a fost propus sa candideze la Presedinta Americii. În 1992 Bill a fost ales Presedintele Statelor Unite ale Americii.

· Tony Blair a fost chemat la summitul Bilderbergers din Grecia în anul 1993. In Iulie 1994 a devenit Presedintele Partidului Laburist, iar în 1997 a fost „ales” Primul Ministru al Marii Britanii

Jacques Santer, chemat sa i se ia un interviu în 1991 la Baden Baden a fost „ales” Presedintele Uniunii Europene in 1995, desi fusese îndepartat dela Conducerea Statului pentru coruptie.

Romano Prodi, membru al Comitetului Director Bilderberg înca de la mijlocul anilor ’80, la mitingul din Iunie 1999 din Portugalia i s-a spus ca va fi „ales” Presedintele Uniunii Europene. A depus juramântul ca Presedintele Uniunii Europene în Septembrie 1999.

Lordul George Robertson, a fost chemat la mitingul Bilderbergers din Scotia în anul 1998. In August 1999 a depus juramântul ca Secretar General al NATO. Si lista ar putea sa continue mult si bine.

In anul 2004 conferinta Bilderberg s-a tinut la Grand Hotel des Iles Borromees in Stresa, Italia. A avut pe lista prioritatilor, în principal relatiile dintre America si Europa, situatia din Iraq, confruntarile dintre Israel si Palestinieni, relatiile geopolitice europene, NATO, China, problema globala a economiei si problema energiei. Au fost „invitati” peste 230 de somitati politice, economice, universitare, religioase, mass-media (Directorii ziarelor Washington Post si The New York Times, care n-au scris un cuvânt despre conferinta) precum si :

– Barnavie, Elie – Department of General History, Tel-Aviv University

– Bernabe, Franco – Vice Chairman, Rothschild Europe

– Gates, Melinda F. – Co-Founder, Gates Foundation, sotia lui Bill Gates

– Kissinger Henry A. – Chairman, Kissinger Associates Inc.

-Phillipe, HRH Prince – Printul Phillipe al Belgiei

– Rockefeller, David – Member JP Morgan International Council, Chairman, Council of the Americas

– Evelyn de Rothschild, Chairman a lui Rothschild & Fii

– Javier Madariaga Solana, care a fost de toate în ultimii 30 de ani, coleg cu Mugurel Isarescu la Clubul Romei.

– Tony Blair, Primul Ministru al Angliei, si lista ar putea continua pâna la al 230-lea „invitat.”

Grupul Bilderberg este un club exclusiv european si nord-american, conferintele lui anuale reunind elita puternicilor planetei: lideri ai marii finante si industrii, sefi de partide si guvernanti, conducatori ai unor organisme internationale, magnati ai presei, experti in probleme economice, militare si de politica externa… Panopticul este completat cu membri ai familiilor regale, reuniunile Bilderberg oferindu-le acestora un forum unde isi pot exprima opiniile, in conditiile in care Constitutiile monarhiilor democratice europene le interzic implicarea activa in procesul politic. Invitatii sunt selectati – pe baza cunostintelor, pozitiei detinute si experientei – de un Comitet Director (Steering Committee) si un Grup de Consilieri (Advisory Group). 80 dintre cei circa 115 participanti provin din Europa Occidentala, iar restul din America de Nord; o treime este formata din politicieni si guvernanti, iar celelalte doua treimi – din personalitati angajate in industrie, finante, educatie si comunicatii.

Comitetul Director este format din 24 de europeni si 15 americani, acestia din urma fiind si membrii ai Council for Foreign Relations (CFR). Actualul presedinte este lordul Carrington, seful administratiei Christie’s International plc., ex-secretar general al NATO si ex-mediator pentru spatiul fostei Iugoslavii. Secretariatul Grupului are sediul la Haga. Printre membrii structurilor de conducere a Grupului se afla manageri de companii si banci, specialisti in domeniul economiei, finantelor, relatiilor externe si comunicatiilor, comisari europeni, fosti ministri… Cateva nume mai cunoscute pe meleagurile noastre: Henry Kissinger, David Rockefeller, Peter Southerland, James Wolfensohn.

Reuniti in mici localitati din Europa Occidentala, Statele Unite si Canada, participantii la conferintele Grupului Bilderberg au abordat, de-a lungul anilor, cele mai arzatoare probleme ale actualitatii politice, economice si sociale, precum: economia lumii; atitudinea fata de comunism si Uniunea Sovietica; integrarea europeana si politica de aparare comuna; imigratia; evolutia relatiilor Est-Vest; directiile spre care se indreapta Statele Unite si Europa; ce trebuie facut pentru Europa de Est; securitatea alimentara; globalizarea; viitorul NATO; razboiul din Irak… In timpul reuniunilor nu se voteaza nimic, nu se adopta nici o rezolutie, nu se face nici o declaratie politica si nici vreo relatare in mass-media.

Unul dintre initiatorii Grupului Bilderberg si primul presedinte al Comitetului Director a fost printul Bernhard, sotul reginei Iuliana a Olandei. In 1976, printul a fost nevoit sa demisioneze, din cauza implicarii lui in scandalul de mita de la compania Lockheed Aircraft. Lui i-au succedat Lordul Home of the Hirsel, ex-premier al Regatului Britanic, Walter Scheel, ex-presedinte al Republicii Federale a Germaniei, si Lordul Roll of Ipsden, liderul S. G. Warburg Group plc., pentru ca, din 1989, presedintia sa fie asumata de Lordul Carrington. Dar cea mai importanta personalitate legata de nasterea Grupului Bilderberg este Joseph H. Retinger, cunoscut si ca „eminenta cenusie” a forumului, personaj cu o viata aventuroasa care l-a propulsat in topul puternicilor lumii.

 A aparut in Anglia la 5 februarie 1891, prin Cecil Rhodes. Membrii fondatori au fost printre altii : Stead, lord Esher, lord Alfred Milner, lord Rothschild, lord Arthur Balfour. Telul principal al gruparii era extinderea dominatiei britanice in intreaga lume si a englezei ca limba universala. Prin Rothschild, „The Round Table” a intrat in legatura cu sionistii si in acelasi timp cu familiile : Schiff, Warburg, Guggenheim, Rockefeller si Carnegie din SUA. Lordul Milner a preluat mai tarziu conducerea gruparii, din care au rezultat : Royal Institut of International Affairs (RIIA) si CFR. Robert Oppenheiner si Albert Einstein s-au ocupat de „Institut for Advanced Study” (AS) provenit tot din „The Round Table” si pentru care au dezvoltat mai tarziu prima bomba nucleara.
Primul sau „lider” oficial a fost Cecil Rhodes, omul care fara mila a manipulat Africa de Sud si a luat acele pamanturi de la negrii. Desi, teoretic, negrii s-au reintors in controlul politic al Africii, adevaratele decizii sunt inca luate de elitele europene si americane prin presedintii – marionete si liderii de culoare. „Independenta” este o iluzie.
Rhodes a instigat trib impotriva altui trib pana ele s-au distrus reciproc in razboi, astfel permitandu-I lui Rhodes si britanicilor sa continue razboaiele in Africa. Rhodes a spus ca scopul Mesei Rotunde a fost sa creeze Guvernul Mondial controlat de Britania (Iluminatii se bazeaza pe Britania).
Cand el a murit in 1902, a lasat bani in testamentul sau pentru a fonda „Bursele Rhodes” prin care studenti din strainatate beneficiau de achitarea cheltuielilor pentru a studia la Universitatea Oxford – centrul Iluminatilor de manipulare a „educatiei”. Scopul acestor „Bursieri Rhodes” care se intorc in tarile lor pentru a accede in pozitii de putere politica, economica si media este enorma comparata cu populatia studenteasca, in general. Ei s-au comportat ca agenti Iluminati. Cel mai celebru „Bursier Rhodes” in lume azi este Bill Clinton, de doua ori presedinte al Statelor Unite. Dar in timp ce Rhodes era oficial omul de linia intai al Mesei Rotunde, adevaratii manipulatori si fondatori au fost, si sunt, Casa Rothschild, dinastia bancara care este in inima atator conspiratii globale.
Elita interioara a acestei Mese Rotunde in US si UK reprezenta membrii cheie ai administratiilor guvernamentale de razboi inainte si dupa Primul Razboi Mondial. Dupa cum poate fi dovedit cu documente, ei au lucrat impreuna pentru a pune la cale circumstantele care au condus la acel conflict global. Prin tehnica lor de – a crea problema-apoi-de a oferi-solutia, ei au vrut sa distruga echilibrul global prin acel razboi si datorita acestui fapt de a avea oportunitatea de a re-desena imaginea lumii in agenda lor odata conflictul terminat. Aceasta este exact ce au facut.
In 1919 a fost Conferinta Pacii de la Versailles langa Paris unde elita Mesei Rotunde din Britania si US, oameni ca Alfred Milner, Edward Mandel House, si Bernard Baruch au fost desemnati pentru a-si reprezenta tarile la intalnirile care au decis cum va fi schimbata lumea ca rezultat al razboiului pe care aceeasi oameni il creasera. Ei au decis sa impuna plati imposibile pentru reparatii asupra Germaniei, astfel sa se asigure de colapsul Republicii Germane de dupa razboi tintind un colaps economic de necrezut si astfel creand chiar circumstantele care l-au adus pe Hitler (un Rothschild, de fapt, pe linie de sange) la putere. Aceasta se intampla in timp ce in Paris se intalneau acesti Iluminati, Masa Rotunda, la Hotel Majestic pentru a incepe procesul crearii retelei Bilderberg – CFR-RIIA-Comisia Trilaterala. Ei au decis de asemenea, la Versailles, ca acum toti sustineau crearea unui teritoriu evreiesc propriu in Palestina
Presedintele american, Woodrow Wilson, a fost „sfatuit” la Versailles de catre colonelul House Bernard Baruch, ambii clone Rothschild si lideri ai Mesei Rotunde; prim-ministrul britanic, Lloyd George, a fost „sfatuit” de Alfred Mulner, angajat Rothschild si lider al Mesei Rotunde, si Sir Phillip Sassoon, un descendent direct al Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei; liderul francez, George Clemenceau, a fost „sfatuit” de ministrul sau de interne, George Mandel, al carui nume real era Jeroboam Rothschild.
Cine credeti ca lua deciziile aici??
Ca rezultat al intalnirii lor secrete la Hotel Majestic, Institutul Regal al Afacerior Internationale a fost fondat in Londra in 1920, Consiliul Relatiilor Straine a urmat in 1921, si apoi a fost Grupul Bilderberg (1945), Clubul de la Roma (1986) si comisia Trilaterala (1973). Acestea sunt dominate de catre Rothschild si Rockefellers, si manipulatori importanti ca Henry Kissinger, care, in schimb, au raspuns marilor puteri ai iluminatilor.
Aceste organizatii au avut printre ei oameni de varf in politica globala, afaceri, banci, domeniul militar, media, „educatie” si asa mai departe. Acestea sunt canale prin care aceleasi politici globale sunt coordonate in afara cunoasterii publicului prin tari aparent neconectate, partide politice si institutii. Nivelurile de varf ale societatilor secrete ca Francmasonii, Cavalerii de Malta, etc. sunt conectate la aceasta Masa Rotunda de asemenea. ” In viata de zi cu zi in cele mai marunte gesturi si cuvinte va afirmati independenta, libertatea, orgoliul. De fapt, domnii mei, va afirmati neputinta; va recunoasteti statutul de sclavi. Sunteti servitorii voluntari ai celui mai monstruos vis al omenirii : NOUA ORDINE MONDIALA. Da, acesta este adevarul. Incet si sigur, acesti stapani din umbra pun stapanire pe creierele noastre, pe sufletele noastre. Societatea de azi a devenit una preocupata de alte probleme : nevoie fizice zilnice, o slujba buna, televizorul, sportul etc. Ni s-a oferit circul si painea (exact ca in vechea Roma), pentru a nu vedea adevarata fata a lumii. Vor sa faca din noi, cetateni model, ascultatori, supusi la reglementarile lor, preocupati de putinul lor, fara interes pentru ceilalti oameni din jur. Uitati-va la americani. In profida faptului ca o duc bine (desi sunt procente bune din populatie care traieste la pragul mizeriei), americani au aceste simptome de cetateni-model : ascultatori, nu prea interesati de restul lumii, nu-si vad decat de serviciul lor, preocupati de televizor, bani, sport, muzica etc. Poporul american este primul popor pe care s-a experimentata acest lucru si in viziunea lor merge. Noi, urmasi ai neinfricatilor daci, nu vrem sa plecam capul. Pentru romani, LIBERTATEA a insemnata intotdeauna mai mult decat orice. Privind in istorie vedem ca tati, bunici si strabunici de-ai nostri, sange din sangele nostru, au murit aparand acest ideal. Nu putea dezerta de la aceasta cale. Ar fi impotriva fiintei noastre…nu ne-am putea intoarce in morminte, caci nu ne-ar primi strabunii.”

Datele, informatiile despre aceste structuri sunt de cele mai multe ori disparate. E greu sa refaci intregul puzzle. Eu impreuna cu ceilalti, incercam sa facem acest lucru. O perioada am crezut ca evreii sunt cei care doresc dominarea lumii. Cunosteam ideologia lor cu privire la neevrei. Stiam de PROTOCOALELE SIONULUI. Existau multe marturi ale implicarii lor, ca sa nu mai zic de puterea financiara tinuta in maini de evrei. In cea mai mare parte, bancile din lume sunt evreiesti. Dar apoi am vazut ca nu este chiar asa. Oculta financiara nu are natie. Ei sunt uniti de tel, de pozitia socio-financiara, de conceptii, de conjunctura.” „Un istoric a cazut in plasa incurcaturilor si i-a considerat raspunzatori pe sionisti si evrei. Sau un cercetator crestin s-a napustit asupra masonilor, crezand ca ei sunt vinovati de toate. Nici toti membri familiei Rothschild n-au contribuit la ideologia dominatiei mondiale. De aceea noi dorim sa fim mai precauti. Sa nu tragem inca niste concluzii nefondate. Expunem doar niste date…cu timpul poate vom intelege. ” A fost infiintat in 1729 de BEIMC (British East India Merchant Company) pentru a se ocupa de problemele bancare si comerciale internationale, pentru a sprijini comertul cu opium si este condus de coroana britanica. Reprezinta intregul sistem bancar mondial si cuprinde si reprezentantii cei mai importanti ai natiunilor vestice. Prin „Comitetul celor 300” toate bancile au legatura cu Rothschild. Dr. John Coleman publica in cartea sa „Conspirators Hierarchy : Comitetul celor 300” alaturi de 290 de organizatii si 125 de banci, chiar 341 de nume de fosti si actuali membri ai comitetului, din care vom enumera doar cateva nume cu rezonanta :

– Bush, George

– Carrington, Lord

-Constanti, Casa de Orania

– Delano, familia ( Frederic Delano a fost membru in Consiliul Rezervelor Federale

– Du Pont

– Frederik IX, regele Danemarcei

– George, Lloyd

– Grey, Sir Edward

– Hohenzollern, Casa

– House, Colonnel Mandel

– Kissinger, Henry

– Morgan, J.P.

– Oppenheimer, Sir Harry

-Rainier, Print

-Rockefeller, David

– Rothschild, Baron Edmond de

– Schultz, George

– Warburg, S.G.

Originile comitetului vin din Aristrocratia Neagra (The Black Nobility), care erau in secolul al 13-lea lideri bancheri si membrii ai curtii regale Europene, Cavalerii Templieri. Ei erau in stare sa castige imense bogatii si putere prim camata si speculatii, infiintand structuri independente in toata lumea. Unii dintre marii jucatori, pana in ziua de azi, au legaturi de sange cu familii ca Warburg, Hapsburg (care descinde din Merovingian) si in special cu familiile regale britanice care sunt relationate cu German-Venetian Guelphs via Queen Victoria.

Aceste casatorii intre familii si dinastii regale cu legaturi intre conducatorii statelor si lumea afacerilor internationale controleaza lumea azi. Capul este insasi Regina Angliei. Acest comitet are legaturi cu The Order of the Garter, The Priory of Sion, The Knights of St. John of Jerusalem (Protestant), The Knights of Malta (Catolic) si The Order of the Bath… si multe altele. Toate acestea sunt asociatii masonice. Una dintre principalele dorinte ale comitetului este Unirea Statelor Europei prin Uniunea Europeana, o renastere a Imperiului Roman. Acesta va avea propria lui monarhie, cu oricare din Hapsburgii Catolici sau din monarhii britanici romanizati ca liber. Biserica Romano-Catolica si Papalitatea, prin miscarea ecumenica si Consiliul Mondial al Bisericilor, ar forma o singura spiritualitate religioasa mondiala. TELURILE Comitetului celor 300 sunt :

o O singura guvernare mondiala, cu bisericile unificate si sistemul monetar sub controlul lor

o Distrugerea identitatii tuturor natiunilor si a mandriei nationale

o Legalizarea drogurilor si a pornografiei

o Depopularizarea unor orase mari potrivit experientei mesagerului evadat din regimul lui Pol Pot in Cambogia

o Sfarsitul industrializarii si producerii de energie electrica produsa nuclear in ceea ce numesc ei „cresterea zero a societatii post-industriale”

o Reducerea populatiei lumii, prin moartea a 3 miliarde de oameni, numiti „mancatori fara valoare”

o Distrugerea unitatii familiei

o Controlul culturii tinerilor de astazi realizat prin proiecte elaborate in cadrul institutuluiTavistocksau al institutului Standford.

o Raspandirea unor noi culturi religioase

o Sa cauzeze un colaps total al economiilor lumii si sa genereze un total haos politic

o Sa preia controlul sistemului educativ in America

o Penetrarea si subminarea tuturor guvernelor lumii

o Sa organizeze o lume deschisa dispozitivului terorist si negocierii cu teroristii oricand au loc activitatile acestora.

IMPERIUL OCULT FINANCIAR! Inceputurile lui se pierd in timp. Nu este o creatie recenta. Isi are inceputurile in urma cu mai mult de 200 de ani (desi altii prezinta dovezi al unei vechimi incredibile). Exista multe ipoteze legate de perioada aparitiei. Ceea ce se stie cu siguranta este ca acest Imperiu Ocult EXISTA. Va vom prezenta mai multe fapte care vor atesta acest lucru. Numai cine nu vrea sa vada, nu va vedea. Persoanele despre care aducem vorba sunt absolut independente de orice religie si nu apartin nici unei natiuni. Ei nu sunt nici de dreapta si nici de stanga, nici liberari, dar folosesc toate institutiile pentru scopurile lor. Sunt membri ai unei sau altei organizatii, dar numai cu scopul de a ingreuna orice investigatie, de a produce deruta printre cei „curiosi” si a-i aduce pe o filiera gresita. Ei se folosesc de crestini ca si de evrei, de fascisti ca si de comunisti, de sionisti ca si de mormoni, de ateisti ca si de satanisti, de cei bogati ca si de cei saraci…DE TOTI! Ei nu sunt oameni de rand, ei sunt cei mai bogati oameni de pe pamant. Nu apar nici la televizoare, nici in mass-media, ei sunt cei care controleaza aceste foruri. Ei doresc stapanirea lumii si atunci trebuie sa provoace cat mai multa neintelegere intre popoare, acestea fiind cat mai incurcate in plasa dezinformarii. Mijloacele cele mai puternice prin care ei raspandesc neintelegerea intre oameni sunt „organizatiile secrete internationale”. Insa atentie, adevaratii stapanii al lumii nu sunt aceste organizatii internationale, ci figurile din spatele lor. Aceste organizatii sunt doar simple mijloace. Creierele ce conduc se ascund mai bine, in spatele lor.

PRINCIPIILE SISTEMULUI OCULT : 1. a crea conflicte in care oamenii lupta unii contra altora si nu contra adevaratei cauze a conflictului; 2. a nu aparea la vedere ca autor al conflictului; 3. a sustine cu bani toate partile beligerante; 4. a aparea ca instanta impaciuitoare, care doreste terminarea conflictului. Citind cele de sus poate si intelegeti evenimentele actuale, gen razboaie/conflicte interetnice din Yugoslavia sau intre palestinieni si partea israelita, razboiul dus in Irak etc. Un sistem bancar care a acordat un credit unei tari ce poarta razboi, este desigur foarte interesant ca razboiul sa nu se termine repede. Prin razboi si situatii care creeaza nelinisti, natiunile pot fi aduse in situatia sa accepte, de exemplu, intrarea in NATO, in ONU, lucru pe care nu l-ar fi facut in conditii normale, de liniste. Cercetarea in domeniul organizatiilor secrete internationale, cat si descoperirea stapaniilor din umbra nu este o activitate usoara, certa si sigura. Nu este usoara, intrucat lucreaza pe un teren unde regula secretului este maxima. Membrii acestor organizatii se ascund; in mod normal, oficial, unele organizatii nu sunt recunoscute, plus ca a face investigatii despre oamenii cei mai bogati ai planetei nu este ceva simplu. Nu este o cercetare certa pentru ca intervine extrem de mult DEZINFORMAREA. Isi acopera activitatea, isi ascund intentiile. Actioneaza prin intermediari. Niciodata stapanii din umbra nu sunt gasiti ca autori. Ei manipuleaza, incurajeaza, finanteaza orice actiune care le serveste intereselor lor. Cred ca exemplu cel mai concludent este al evenimentelor din 11 Septembrie din S.U.A., unde autorii atacurilor teroriste au fost membri grupului terorist Al-Qaeda, in frunte cu Osama Ben Laden. Insa putini stiu ca aceasta actiune a servit extrem de mult intereselor oculte, fiind incurajata, sugerata si sprijinita de oamenii Ocultei. Cum? Incepand chiar cu creierul care a organizat-o : Osama Ben Laden care a fost mult timp omul CIA-ului american. Nu este o cercetare sigura pentru ca oricine a incercat sa intre in miezul acestei probleme, a fost deturnat, amenintat sau chiar lichidat. Ex. : In 1951 un autor englez – ROBERT PAYNE – a publicat o carte intitulata „ZERO – istoria terorismului”, in care incerca sa arate ca, inainte de folosirea sistematica de catre diferite forme de regimuri totalitare, exista forte oculte care folosesc aceasta arma teribila in umbra guvernelor vizibile. Dupa publicarea cartii s-au produs o serie de „coincidente” curioase : misteriosi emisari au cumparat intregul stoc disponibil si cu tot caracterul senzational al revelatiilor cartii, nici o cronica n-a aparut in marea presa; casa de editura, una din cele mai solide de pe piata londoneza, a ajuns in pragul falimentului; mai multi oameni au murit misterios cateva luni mai tarziu. Aceasta cercetare nu poate fi intreprinsa de orice persoana, deoarece Oculta Financiara duce un razboi psihologic, singurii specialisti pregatiti in acest domeniu pentru ai contracara fiind cei din structuri informative de elita. Si totusi, desi stim aceste aspecte ale cercetarii, o vom CONTINUA, AMPLIFICA si vom LUPTA astfel impotriva acestui fenomen mondial criminal : Oculta Financiara.

ORGANIZATII „SECRETE” MONDIALISTE Exista trei organizatii puternice cu o influenta foarte mare in Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia. Council on Foreign Relations, Comisia Trilaterala si Grupul Bilderberg. Aceste organizatii sunt oficiale, nu sunt secrete, se stie despre existenta lor, insa sedintele lor sunt tinute in secret, nu sunt mentionate in presa sau la stiri. Council on Foreign Relations (CFR) a fost fondat la Londra in 1921 de Nelson Rockefeller si Colonelul Edward Mandell House, eminenta cenusie din spatele Presedintelui Woodrow Wilson. Wilson a spus despre colonelul House, „El este un fel de alter ego al meu; gandurile lui si ale mele sunt in acord”. Colonelul House il admira foarte mult pe Marx si ii citise toate cartile. Council on Foreign Relations are in jur de 3000 de membri din toate sectoarele societatii americane. Politicieni, directori de canale de televiziune, bancheri, directori de sindicate muncitoresti, redactori sefi de ziare si reviste, decani de la universitati renumite, presedinti si actionari de corporatii. Printre membri ii amintesc pe Oochs, Sulzberg si Dryfoos, redactori la ziarul „The New York Times”, Katharine Graham, redactor-sef la ziarul „The Washington Post”, Dwayne Andreas, presedinte si proprietar al corporatiei agro-industriale ADM -Archer Daniels Midland, Bill Clinton, fost Presedinte al Statelor Unite, George Bush Sr., fost Presedinte al Statelor Unite.

FAPTE ALE ACTIVITATII DE STERGERE A URMELOR DUSE DE OCULTA FINANCIARA REFERITOARE LA ACTIVITATILE EI – Cu cativa ani in urma a fost turnat un film despre „Club of Rome”, care astazi este interzis peste tot in lume. Mai sunt in circulatie cam 5 copii. Acest film (The Club of Rome) descrie actiunile si oamenii din umbra ai gruparii cu uneltirile lor criminale. Toate persoanele care au colaborat la turnarea filmului sau au avut in vreun fel legatura cu productia au murit dupa aparitia filmului. – In 1919, o tanara care traia in mijlocul avangardei artistice a momentului – Irene Hillel-Erlanger, fiica unui israelit, publica la o editura pariziana o foarte curioasa carte „Voyager en kaleidoscope”, in care, sub forma unui derutant poem suprarealist, revela importante secrete ale Marii Opere alchimice. La coctailul care sarbatorea editarea cartii, in aceeasi noapte, autoarea moare intoxicata, desi toti comesenii servisera aceleasi meniuri. Inainte de punerea in vanzare a cartii, misteriosi „cititori” au cumparat intregul stoc disponibil, desigur pentru a-l distruge. Presa n-a publicat nici o recenzie asupra lucrarii. – Ziaristul canadian Serge Monaste a murit in circumstante suspecte. El se ocupa cu studierea ocultei financiare si chiar descoperise ceva. Manuscrisele lui Monaste au ramas incomplete, cauzate de moartea sa prematura, in conditii neelucidate. Toate documentele confidentiale folosite de autor au disparut – nu stim daca recuperate de asasini sau preluate de prieteni, pe care victima i-ar fi pus in tema cu posibila sa ucidere. Manuscrisul incomplet a fost publicat cu grija lui Michael A. Beaumonn in cartea : PROTOCOALELE DE LA TORONTO. – Cazul autorului englez – ROBERT PAYNE – din 1951, care a publicat o carte intitulata „ZERO – istoria terorismului” – fapt expus mai sus.

Romania se afla sub dictatura corporatiilor

  Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările “civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Nu vă imaginaţi munca şi sclavia prin imaginea unui om legat cu lanţuri care dă cu un târnăcop în stâncă! Munca modernă este inclusiv la birou, iar sclavia modernă include ORICE tip de muncă din prezent. Se munceşte peste tot pe planetă! Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră. Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect.

Societatea de consum a dat naştere unei noi dependenţe, greu de înţeles pentru cei care de-abia au bani cu care să îşi acopere cheltuielile de bază – dependenţa de cumpărături. Aceasta este întreţinută de multitudinea de reclame care stimulează dorinţa de nou. Femeile cad cel mai uşor pradă acestei dependenţe având iluzia că “terapia prin shopping” poate acoperi  frustrările şi lipsurile emoţionale.  După achiziţionarea bunului mult dorit, ele descoperă însă că golul sufletesc nu a fost acoperit şi pornesc din nou la cumpărături, cu convingerea că de data aceasta au găsit ceea ce le trebuia. Profitul producătorilor şi al lanţurilor de magazine este astfel asigurat.

Ideea în sine a supermarket-urilor şi mall-urilor, complexe de magazine gigantice unde cumpărătorii vin în contact direct cu o cantitate de marfă mult mai mare decât au nevoie, speculează tentaţiile şi încurajează exagerarea în sensul de a cumpăra lucruri nenecesare. Asaltarea cumpărătorului, prin prezentarea unui imens volum de produse simultan, este unul din factorii care încurajează această dependenţă. La fel stau lucrurile cu obiceiul de a plăti cu cardul în loc de cash.

Chevron este una dintre cele şase mari companii energetice din lume. În anul 2011 această companie fost locul doi în lume în ceea ce priveşte profitul obţinut. Această corporaţie americană este activă în peste 180 de ţări, desigur şi în România. Standard Oil of California, redenumită Chevron, este corporaţie membră a Council on Foreign Relations (Consiliul pentru Relaţii Internaţionale), care, la rândul ei, este deţinută de către David Rockefeller încă din anul 1949.

Compania Chevron a început operaţiunile de explorare în România în anul 2010, obţinând concesiuni pentru trei zone de la malul Mării Negre.

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”.

Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.

„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicată în 1971 (Între două epoci: Era tehnocraţiei):
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”

Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al societăţii secrete Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.

Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller

Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski (foto), care a fost şi primul preşedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea ocultă malefică a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptaţi numai pe bază de invitaţie, dintre conducătorii marilor firme, corporaţii industriale, antreprenori, magnaţi media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat iniţial un simplu “forum de discuţii” (think-tank în limba engleză), ca şi alte grupări elitiste de acest gen, dar influenţa sa este vizibilă, ca şi puterea sa decizională, pe scena economică şi politică mondială. Iniţial s-a afirmat că scopul dezbaterilor era găsirea unor soluţii pentru salvarea democraţiei într-o societate frământată din cauza războiului din Vietnam, a mişcărilor studenţeşti şi a conflictelor sindicale.

Membrii Comisiei nu au reuşit niciodată să dea un răspuns satisfăcător privind relaţia acesteia cu Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE, CFR în limba engleză). Membrii CRE sunt cei care pun în practică strategiile elaborate de Comisia Trilaterală, cel puţin la nivelul politicii şi economiei americane.

Comisia Trilaterală afirmă că nu are nici influenţă, nici implicare politică, mai ales că reuneşte adepţi ai diferitelor partide şi curente politice din diferite ţări. În mod ostentativ se afirmă că nu se admite participarea politicienilor activi. Însă chiar de la constituire Comisia Trilaterală a urmărit preluarea controlului la nivel prezidenţial în SUA.

Preşedinţii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale

Fostul preşedinte american Jimmy Carter (foto dreapta) a fost invitat să facă parte din grup cu un an înainte de a fi ales preşedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat în acest sens. Este binecunoscut faptul că, în ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu şi sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidenţială a fost finanţată de Comisia Trilaterală. Acest preşedinte a cărui deviză era „nu o să vă mint niciodată!” a intrat în cursa prezidenţială la sugestia Comisiei Trilaterale şi a fost chiar de la început o marionetă a acestor forţe oculte. Prin susţinerea financiară, mediatică şi politică de care a beneficiat în acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia să ajungă preşedintele SUA în 1977.

Ascensiunea lui Jimmy Carter a însemnat preluarea puterii de către Comisia Trilaterală în SUA: nu mai puţin de 18 oficiali cheie ai administraţiei Carter erau membrii ai acesteia (acest număr este cu atât mai impresionant având în vedere că iniţial erau în total numai 54 de membri  americani). Dintre preşedinţii SUA care au urmat, toţi sunt membri ai Comisiei sau au legături declarate cu aceasta, cu excepţia lui Ronald Reagan – însă chiar şi în timpul mandatului său, vicepreşedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior preşedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost preşedinte SUA.

Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterală

Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducători de corporaţii în domeniul industrial, ci de orchestrarea precisă a unei colaborări între economie, politică, mediul academic şi presă. Obiectivele intermediare urmărite în procesul globalizării sunt stabilite de marile corporaţii. Oamenii de ştiinţă din mediul academic (profesori universitari în special) sunt cei care oferă studii şi aşa-zise lucrări ştiinţifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezintă publicului aceste idei şi eventual introduc legi noi care să permită îndeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propagandă în acest sens pentru a obţine consensul popular şi susţinerea (sau măcar acceptarea) publică a măsurilor cerute de liderii corporaţiilor.

În SUA, strategia Comisiei Trilaterale implică înainte de toate controlul asupra preşedinţiei şi guvernului. În prezent, printre membrii marcanţi din SUA se numără:
George Bush senior, fost preşedinte SUA, tatăl actualului preşedinte,
Dick Cheney, vicepreşedintele SUA implicat în scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se referă la faptul că SUA a vândut tehnologie nucleară Iraqului şi Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate naţională şi secretar de stat în administraţia Nixon, secretar de stat în administraţia Ford, implicat în războiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat în administraţia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controlează economia SUA printr-un lanţ de bănci importante,
Paul Wolfowitz – fostul preşedinte al Băncii Mondiale,
Robert S. McNamara – fost preşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar al apărarii SUA, fost preşedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul şi deţinătorul  Fundaţiei internaţionale Open Society

“Maturizarea” procesului de globalizare

Analiza comparativă a componenţei Comisiei Trilaterale – în prezent şi la origine – reflectă schimbarea etapei şi priorităţilor, sau altfel spus “maturizarea” procesului de globalizare. Mai ales la început era foarte necesar aportul “ideologic” şi legal, de aceea au fost cooptaţi mulţi membrii din mediul universitar şi avocaţi. În prezent, remarcăm cooptarea semnificativă ca membri invitaţi a unor personalităţii din domeniul mass-media: nu doar proprietarii corporaţiilor media (aceiaşi cu magnaţii economici), dar şi editorialişti, formatori de opinie, şi într-adevăr eforturile propagandistice în sensul acceptării globalizării s-au accentuat. Remarcăm de asemenea atragerea unor nume importante din Serviciile Secrete.Preponderenţa, evidentă şi în 1973, dar şi acum, revine reprezentanţilor cartelurilor bancare: preşedinţi ai Băncii Mondiale, directorii Fondului Monetar Internaţional, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente bănci (şi aceasta fără a socoti şi băncile comerciale sau de investiţii). Reprezentarea “elitei” financiare într-o asemenea măsură într-o grupare globalistă nu este întâmplătoare, deoarece banii reprezintă principalul instrument al globalizării. Prin membrii săi, Comisia Trilaterală controlează resursele financiare ale întregii planete, în  fiecare ţară.

Desigur, directorii executivi ai marilor corporaţii sunt incluşi în Comisie. Menţionăm printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.

În concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentuează alarmant este condus şi controlat de un grup restrâns de francmasoni care râvnesc la dominarea globală a umanităţii şi a planetei. Nu toţi aceştia se regăsesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferând să se menţină în umbră. Ceea ce îi motivează este foamea de bani şi putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societăţii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, în mod inconştient, să le slujească interesele. Dacă oamenii ar deveni conştienţi, fiind înainte de toate informaţi, de amploarea manipulării şi înşelăciunii, ar putea să se opună globalizării, înainte de a fi prea târziu.

ANEXĂ
Componenţa Comisiei Trilaterale în 1973 – membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizării, am organizat aceste nume după domeniile de activitate.
* indică membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale în 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle – Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball – Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen – Preşedinte, Bank of America
Archibald K. Davis – Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson – Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller – Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa – Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury – Preşedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins – Preşedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson – Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon – Vicepreşedinte şi director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan – Redactor şef, Time, Inc.
Carl T. Rowan – editorialist
Arthur R. Taylor – Preşedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptaţi după stabilirea lui Carter ca viitor candidat la preşedenţie, în scopul obţinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel – Preşedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock – Preşedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland – Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson – Camera reprezentanţilor
Lawton Chiles – Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. – Camera reprezentanţilor
John C. Culver – Senatul SUA
Wilbur D. Mills – Camera reprezentanţilor
Walter F. Mondale – Senatul SUA
William V. Roth, Jr. – Senatul SUA
Robert Taft Jr. – Senatul SUA
Alţi politicieni
James E. Carter, Jr. – Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans – Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton – Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporaţii
J. Paul Austin – Chairman, The Coca-Cola Company
W. Michael Blumenthal – Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty – Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt – Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser – Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan – Preşedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard – Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson – Preşedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood – Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth – Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire – Chairman, Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison – Profesor de Ştiinţe Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon – Profesor de Relaţii Internaţionale, Universitatea Harvard
*Harold Brown – Preşedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul – Profesor de Ştiinţe Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day – Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman – distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson – Profesor de Management, Şcoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer – Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA în Japonia
Firme de avocatură
Warren Christopher – Partener la O’Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. – Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler – Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith – Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance – Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke – Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociaţii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden – Vicepreşedinte executiv, Consiliul Naţional al Cooperativelor şi fermierilor

Ştiu că e greu de conceput, de înţeles şi de acceptat că în secolul 21, în “civilizata Uniune Europeană”, SUNTEM folosiţi pe post de SCLAVI, dar din păcate ăsta este adevărul

Marile corporaţii: au transformat munca într-o „marfă”, oamenii în „sclavi”, iar banii au fost transformaţi într-o „valoare supremă” – singura care contează. Pentru corporaţii, cuvintele „om” sau „umanitate” nu înseamnă nimic ci doar noţiuni abstracte de neluat în seamă la calcularea profitului. Puţini ştiu că cele mai mari corporaţii ale lumii au ambiţii şi mai mari şi vor nici mai mult nici mai puţin să preia puterea la nivel global. Cum? Prin înfiinţarea unui Parteneriat Trans-Pacific (TPP) cu rolul de a instaura „domnia” multinaţionalelor.Recent, au devenit publice o parte dintre detaliile unei înțelegeri, ţinute departe de ochii publicului, prin care corporațiile ar putea prelua puterea la nivel global, cu efecte în toate domeniile, de la accesul liber la Internet, la politici restrictive de sănătate sau legi de mediu. Acest lucru va fi posibil prin intrarea în vigoare, până cel târziu la sfârşitul acestui an, a aşa-numitului Parteneriat Trans-Pacific. Practic, este vorba de un pact global gândit de 600 de companii şi organizaţii, care a fost ținut secret ani de zile şi prin care marile corporații de tutun, farmaceutice, petroliere sau de comerţ vor să-şi impună propriile legi, independente de legislaţiile naţionale. Acest acord a fost negociat în secret timp de doi ani si jumătate şi nu a mai fost făcut public nici măcar un cuvânt până la această scurgere de informaţii. TPP a fost încadrat ca un „acord de liber schimb”, dar din 26 de capitole, doar două sunt la obiect, restul neavând cu nimic de a face cu schimburile comerciale. Astfel, celelalte 24 de capitole acordă noi privilegii şi drepturi corporaţiilor, limitând în acelaşi timp şi o serie de acţiuni ale guvernelor în special în domeniul reglementărilor de protecţie a cetăţenilor. Dacă va fi implementat, acest acord va ceda practic dominaţia companiilor asupra guvernelor suverane în dreptul internaţional, care va înlocui majoritatea legilor de stat sau locale din orice ţară membră. Chiar dacă din TPP fac parte doar Noua Zeelandă, Chile, Singapore, Brunei, Statele Unite, Australia, Peru, Vietnam, Malaezia, Japonia, Canada şi Mexic, prevederile tratatului se aplică toturor ţărilor cu care companiile din aceste state au relaţii de afaceri. Iar instrumentul principal de control al TPP asupra guvernelor nemulţumite de hotărârile corporaţiilor va fi un Tribunal Internaţional, ale cărui legi vor prima în faţa legilor naţionale.„Investitorii pot cere compensaţii dacă noile politici, aplicate atât firmelor locale, cât şi celor străine, subminează aşteptările investitorilor străini referitor la cum ar trebui să fie trataţi. Acestea includ dreptul de a cere despăgubiri pentru acţiuni ale guvernului (precum noi legi pentru protecţia mediului), ce reduc aşteptările de profit viitor ale investitorilor (articolul 12.12 despre expropierea indirectă) sau care se împotrivesc direct unei regularizări pe care un investitor poate să o fi întreprins când a avut de-a face cu un guvern anterior (articolul 12.6 despre standardul minim de comportament sau MST)”, se arată în nota de fundamentare a acordului TPP. Mai mult decât atât, din acelaşi document putem citi că „tribunale au posibilitatea de a ordona guvernelor să plătească tranzacţii lichide nelimitate din trezoreriile naţionale. Chiar şi când guvernele câştigă aceste procese, se risipesc resurse bugetare, oricum insuficiente, pentru apărarea politicilor naţionale împotriva acestor acţiuni din partea corporaţiilor, pentru că fondurile plătitorilor de taxe trebuie să fie folosite pentru a plăti taxări la oră substanţiale, pentru tribunale, precum şi costuri legale implicite (articolul 12.28)”. Mecanismul de funcţionare a statelor membre va fi asemănător cu cel experimentat acum în zona euro, se mai arăta în document. Schema guvernării statelor TPP include un sistem de justiţie paralel, care să fie administrat de trei judecători. Aceştia vor avea dreptul suzeran să impună guvernelor lumii legi şi taxe care să favorizeze corporaţiile transnaţionale. Iar acest tribunal internaţional „corporatist” este gândit în aşa fel încât să dea dreptate întotdeauna multinaţionalelor.UE vrea ca statele zonei euro să semneze contracteDin motiv de criză, şi Europa se pregăteşte pentru un control mai eficient al guvernelor. Astfel, statele zonei euro ar trebui să semneze contracte cu Uniunea Europeană în care să se angajeze la reforme fiscale detaliate, potrivit unei propuneri a UE, care vizează creşterea controlului Bruxelles-ului asupra politicilor economice naţionale. Măsura ar presupune ca toţi cei 17 membri să se angajeze la programe de politici economice şi termene aprobate de Bruxelles, precum cele negociate cu ţările susţinute cu ajutoare financiare. Dacă va fi adoptat, planul ar ajuta la îndeplinirea cererilor Germaniei pentru un control mai riguros al economiilor țărilor puternic îndatorate şi fără programe clare de reformă, între care Italia şi Franţa. Proiectul este primul pas în încercarea de a ceda birocraţilor de la Bruxelles mai multe din puterile rezervate până acum ministerelor naţionale de finanţe. Lăcomia marii finanțe a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere, ci de roboței care, motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase, se înclină obedient la preceptele ”politicilor corecte”.Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului – accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?!Cea mai mare manipulare este înfăptuită de marile trusturi din industria alimentară şi farmaceutică, dar și de sistemul tradițional de educație, încremenit în desuetudine. Alimentele sunt oferite spre cumpărare fără să se țină cont de efectul lor asupra sănătăţii iar, la rândul lui, sistemul de sănătate tratează fără să țină cont de alimente. Nutriţia este pe ultimul loc în preocupările omului modern, dar şi la facultăţile de medicină. Foarte puţini dintre noi cred că de aici se pot trage cele mai multe dintre bolile cunoscute, că există un sistem ascuns, bine pus la punct, pentru ca noi să ne cumpărăm boala şi apoi să credem că ne putem redobândi pseudo-sănătatea cumpărând iar medicamente sau proceduri costisitoare. Medicina a devenit echivalentă cu termenul „medicament”, iar tratarea bolii a devenit o industrie.  În general, nu ne facem timp să citim nici eticheta alimentelor, nici prospectul medicamentelor. Dacă, însă, le citim, constatăm că foarte puține dintre substanţele constituente sunt naturale şi integrale. Restul aduc cu cele sintetizate în laboratorul de chimie. Aflată în ghearele Big Pharma şi ale industriei producătoare de aparatură medicală, medicina modernă ne dictează cum să ne reparăm, nu cum să ne vindecăm. Cum să tratăm boala și nu cum să o prevenim. Medicina preventivă și politicile publice cu măsuri de promovare a sănătății nu sunt o prioritate pentru guverne sau, cu atât mai puțin, pentru corporații.– Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând naţiunile existente de lideri autentici şi de patrioţi. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc.Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastru ecologic în multe locuri din lume.În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică .Ce înseamnă „Statul român s-a privatizat”?– Statul român de după 1990 s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea înainte de 1989 controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-și prin „privatizare” ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic.România se află sub dictatura corporaţiilor fără patrie, având conducători corupţi pentru a fi dirijată foarte uşor.– Cu ce ajută  proiectele Roşia Montană şi gazele de şist economia românească?– În primul rând, nu sunt proiecte ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în stransă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum.Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Au cumpărat conştiinţa omului cu 1 kg de făină şi de orez şi cu 1 litru de ulei. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc.Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi?Pentru menţinerea verticalităţii familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.Educaţia mamei în duhul credinţei şi al dragostei de neam face mai mult decât instruirea armatei. Mamele noastre au fost printre cei mai puternici eroi ai ţării. Mamele creştine, mucenicii din închisori şi eroii de prin munţi au ţinut verticalitatea neamului. Eroii noştri martiri ar trebui canonizaţi, declaraţi sfinţi, începând cu Mihai Viteazu, Valeriu Gafencu şi Arsenie Boca. Sunt condiţii nenegociabile dacă vrem să ne mai păstrăm verticalitatea ca oameni şi trăinicia ca neam. Asistăm astazi la un transfer de bogăție având o amploare la nivel global. Este vorba despre un transfer de bogăție din mâini publice , prin intermediul guvernului , colectată de la oameni obișnuiți , sub formă de impozite , în mâinile celor mai bogate corporații și persoane fizice din lume. Nu e nevoie să mai spun că , persoanele fizice și corporațiile înseși sunt cele care au creat criza globală.http://dantanasescu.ro/2014/01/13/cea-mai-clara-definitie-a-capitalismului-neoliberal.html

Zeci de mii de informatori racolaţi de FBI din marile corporaţii americane

Mai mult de 23.000 de angajaţi din sectorul privat american lucrează în secret pentru FBI şi pentru Departamentul de interne pentru a aduna şi a furniza informaţii despre concetăţenii lor.  Aceştia fac parte dintr-un grup în continuă creştere, numit InfraGard. „Există dovezi care arată că InfraGard are rolul de a transforma corporaţiile private – multe din ele aflate în postura de a gestiona date personale sau a monitoriza activitatea a milioane de oameni – în spioni pentru FBI” arată un raport al Uniunii pentru libertăţi civile din American (American Civil Liberties Union,  ACLU), intitulat „Complexul industrial de supraveghere. Cum implică guvernul american indivizii şi mediul de afaceri în construirea unei societăţi de supraveghere.”

Din InfraGard fac parte 350 de mari corporaţii dintre cele mai importante din SUA. Grupul a fost constituit în 1996 când sectorul privat a început să colaboreze cu FBI-ul pentru anchetarea infracţiunilor electronice.

Într-un discurs ţinut în august 2005, directorul FBI, Robert Mueller, a declarat: „avem acum mai mult de 11.000 de contacte, de membri InfraGard, 11.000 de parteneri în misiune pentru a proteja America. Cei din corporaţiile private sunt prima linie de apărare.” Între timp, numărul de membri InfraGrad a ajuns la 23.000 şi este în continuă creştere.

Când George W. Bush a emis Directiva prezidenţială 51 privind Siguranţa Naţională, l-a însărcinat pe această cale pe secretarul de interne să lucreze în colaborare cu „patronii din mediul privat şi cu cei mai importanţi operatori din infrastructură, pentru a-şi aduce cu toţii serviciile în caz de situaţie de urgenţă.”

Membrii InfraGard au parte, pe lângă antrenament special, şi de o serie de avantaje, cum ar fi acela de a  putea purta armă în cazul instaurării legii marţiale şi a nu fi traşi la răspundere în cazul în care ar omorî pe cineva în aceste condiţii. În schimbul informaţiilor furnizate, ei sunt asiguraţi şi că vor fi informaţi înaintea publicului sau chiar a unor politicieni, cu privire la eventuale ameninţări teroriste sau alte evenimente dezastruoase, pentru a se pune din timp la adăpost.

Jay Stanley, director în cadrul ACLU avertizează asupra „pericolului ca FBI să creeze o clasă privilegiată, care se bucură de tratamente speciale. Nu trebuie să  existe „business class” în ceea ce priveşte aplicarea legii. Dacă există informaţii pe care FBI-ul le împărtăşeşte cu 23.000 de persoane din mediul corporatist, de ce nu le-ar împărtăşi şi publicului larg? Nu ar trebui să existe niciun fel de relaţii privilegiate. FBI-ul transformă corporaţiile într-o adevărată maşină de supraveghere.”

Prin marea vastitate a internetului a aparut un individ care doreste, sub pretextul luptei contra sistemului, sa ne faca pe toti scalvi ai marilor corporatii.

In primul rand, individul asta e un las, pentru ca nu are curajul sa poarte o discutie cu argumente, stergand orice comentariu care nu-l ridica in slavi. Ii place foarte mult sa fie ridicat in slavi. Se vede dictator suprem cu armata proprie, paramilitari…ceea ce este, din nefericire pentru el, ilegal. Ar trebui chiar arestat pentru tentativa, declarata public, de subminare a statului.
In al doilea rand, injura ca la usa cortului. Daca asta-i respectul pe care il arata fata de altii…sa nu se astepe ca el sa fie respectat. Nu cred ca are vreun articol fara limbaj vulgar.
In al 3-lea rand, e un bandit. A gasit de fapt o metoda de a scoate bani de la oameni, cu pretextul infinatii miscarii conduse de el (ca si dictator suprem). E cam absurd sa infiintezi o miscare anti-taxe, dar sa le iei cotizatie tuturor membrilor, nu vi se pare ?

Nu se stie inca cui ii face jocul, dar mi-e foarte clar ca lucreaza pentru sistemul de corporatii care vrea sa faca sclavi din toata lumea.
Militeaza pentru renuntarea la orice drept al muncitorilor, munca de 16 ore/zi si alte aberatii…iar toate astea sa se intample pentru profitul celor cativa, adica al marilor corporatii.
Vedeti cat de nebun e individul in articolul intitulat Metoda Cipru in toata Uniunea Europeana, de pe site-ul sau (capitalismpepaine.ro).
Citez: “nu 8 ore pe zi: ci 16 ore, fara concediu, fara drepturi ale angajajilor, fara ajutor de somaj, fara protectia muncii“.
Auzi bre’…adica in traducere sa muncim pe rupte fara nici un fel de drept…si daca crapam din accidente de munca, asta e, oameni pe Planeta mai exista.
Eu i-as spune: E, tovarase, de ce nu muncesti tu 16 ore pe zi pe bonuri de masa …sau gratis ? Ca doar asta vrei pentru toti. Da-ne tu exemplu ! A, nu, stai, tu doar pacalesti pe altii sa iti cotizeze taxa de membru.

In viziunea lui, nu mai trebuie sa aiba bani nimeni…mai putin unii care pe vremuri se numeau “slave masters”.
Inteleg ca in pozitia lui de auto-numit dictator i-ar place ca restul sa-i fie sclavi obedienti, dar cum ar fi ca el sa fie sclavul ce presteaza ce le-a dorit altora ?
Parerea lui despre romani (citat din articolul Romane Jidan Imputit 2):
“Pai, ba, voi sunteti romani. Sa nu uitati asta niciodata: romani! Adica criminali, cersetori, curve, hoti de buzunare, violatori. Sclavi împutiti! Voi n-o sa fiti niciodata egali cu nimeni!“
L-as intreba el ce considera ca e.

In fine, el militeaza cu spor pentru desfiintarea salariului minim, a pensiilor, a ajutoarelor sociale, a concediilor de odihna.
Tot sustine cat de importanta e firma fata de angajat. Doar ca uita ca fara angajati, firma e egala cu zero. In rest, afirmatii cum ca el tine cu Monsanto (compania care a otravit toata agricultura SUA) nici n-am unde sa le mai incadrez. La categoria sustinator de genocid e putin spus.
Pe scurt, In loc de culturi variate ei cultiva numai anumite soiuri, care ca sa creasca trebue sa fie din semnitele lor, cu pesticidele lor…si mai mult…cresc doar o singura data. Deci in anul urmator, alti bani, alt jaf.
In plus, au proprietate intelectuala asupra a tot ce produc. Asta e culmea sclavagismului: as ajunga unii sa se auto-declare proprietari peste mancare.
Dar evident, nu conteaza ca produsele lor sunt cancerigene, nu conteaza ca au distrus complet agricultura in mai multe tari, nu conteaza ca au omorat (aproape exterminat complet) si populatia de albine din SUA…la el conteaza doar ca au facut bani din asta.

Pana unde merge nebunia:
“Wall Street-ul a fost un mic copil fata de ceea ce urmeaza. Or sa vada abia de acum incolo, cum este sa-ti scrie pe buletin:
Cetatean inferior, seria C. Fara drept la asistenta medicala. Fara drept de vot. Transformat in banca de organe pentru neplata datoriilor.“
Asta vrea tovarasul Giurgea !

“m-am exprimat întotdeauna foarte deschis pentru globalizare, pentru imperialism si colonialism, pentru agresiuni militare si jefuirea resurselor tarilor slabe (ca Irakul sau Iranul), pentru o noua ordine mondiala si pentru subjugarea natiunilor mici.“
Cum spuneam, este un bandit. Vrea sa fure si sa jefuiasca. Si daca rezista cineva: macel.
Ziceam si mai sus: se crede dictator:
“O dictatura a firmelor, a celor boga?i, inteligen?i si nemilo?i. O dictatura in care cei saraci nu vor mai fi consulta?i nici macar de forma, si in care via?a unui om va dura exact atât cat va dura profitabilitatea lui.“

http://xaeus.wordpress.com/2013/07/17/sclavagism-pe-paine-ro/

SCLAVIA NOII DEZORDINI MONDIALE FRANCMASONICE

 

Cu toţii suntem sclavi! Acesta este unul dintre adevărurile dure pe care cei mai mulţi oameni refuză să le accepte, pentru că cei mai mulţi oameni sunt afectaţi de cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava etc. Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările „civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Nu vă imaginaţi munca şi sclavia prin imaginea unui om legat cu lanţuri care dă cu un târnăcop în stâncă! Munca modernă este inclusiv la birou, iar sclavia modernă include ORICE tip de muncă din prezent. Se munceşte peste tot pe planetă! Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră (cine nu ştie acest lucru încă, să citească). Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect, din 3 mari motive:

1. Pentru că suntem forţaţi să muncim ca să supravieţuim de pe o zi pe alta (suntem siguri că în zilele noastre, cu tehnologia modernă care există şi care este ascunsă publicului, ar mai fi nevoie să muncim atât de mult?)

2. Pentru că viaţa noastră este DEPENDENTĂ DE BANI (banii sunt o chestie prin care în prezent se controlează mai uşor sclavii; suntem siguri că NU poate exista o lume fără bani, aşa cum sunt ei utilizaţi în prezent?)

3. Pentru că MUNCA noastră este TRANSFORMATĂ în BANI, iar o parte din BANII PRODUŞI DE NOI (ADICĂ DIN MUNCA NOASTRĂ) SUNT FURAŢI şi ajung într-un fel sau altul, direct sau indirect, la cei care conduc lumea din umbră, la corporaţiile lor şi la marionetele lor politice de la nivel naţional. BANII PRODUŞI DE MUNCA NOASTRĂ SE ÎMPART ÎN DOUĂ. Aici este cheia: o parte din bani ajung la noi (sub formă de salariu NET, în mână, sau profit în cazul firmelor), iar cealalată parte SE DUCE LA STAT – sub diferite pretexte (taxe, impozite, asigurări sociale, asigurări medicale, pensie, investiţii bla bla bla). Dacă vrei să construieşti o viaţă normală, trebuie să construieşti mai întâi o fundaţie rezistentă. Acea fundaţie este reprezentată de cel mai important lucru de la care trebuie plecat – INFORMAŢIA CORECTĂ, ADEVĂRUL REAL, REALITATEA DURĂ şi GRAVĂ din jurul nostru. „A refuza să cunoşti adevărul înseamnă laşitate şi autodistrugere” (Philip C. McGraw) ( citat preluat de pe discerne.wordpress.com. Prin banii munciţi de noi zi de zi – banii publici furaţi de mafia politică – îi ţinem în vârful ierarhiei puterii mondiale pe nişte băieţi foarte puternici şi foarte bogaţi care conduc lumea din umbră şi care au planuri diabolice cu această omenire;

3. Printre planurile diabolice ale celor care conduc lumea din umbră se numără:

a. micşorarea populaţiei umane (a numărului de oameni) prin vaccinuri, sărăcie, boli etc;

b. eliminarea (omorârea) indirectă a pensionarilor consideraţi găuri în buget prin pensii de rahat, lipsă de medicamente, medicamente toxice, sărăcie, mâncare insuficientă şi de proastă calitate etc

c. distrugerea mentală a omului prin vaccinuri, fluor, televizor etc.

d. controlul total al omenirii prin tehnologie modernă – telefon, smart phone, tablete, internet, reţele socializare, wireless, satelit, CIPuri etc;

4. Căpuşarea lumii de către cei mai puternici şi bogaţi oameni din lume este atât de puternică încât este aproape imposibil ca puterea să revină în mâinile popoarelor prost educate care nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor – dar nici nu caută să înţeleagă…

5. Toate aceste lucruri grave care se întâmplă în jurul nostru şi multe multe altele, au loc în timp ce fraţi români de-ai noştri sau fraţi OAMENI de-ai noştri de pe alte meleaguri ale acestei Planete MOR DE FOAME LA PROPRIU. Kennedy a fost asasinat pentru că a vrut să înlocuiască dolarii tipăriţi de FED cu dolari fără dobândă emişi direct de guvern. continuare:http://ceicunoi.wordpress.com/2013/07/01/sclavia-moderna-video-explicativ-in-engleza-tirania-statelor-guvernelor-institutiilor-corporatiilor-multinationale-guvernul-mondial-din-umbra-nom29/

 

 

NU TE SUPUNE !

  Iluziile în care credem (sau cred mulți din jurul nostru) sunt o consecinţă a tehnicilor şi metodelor de distrugere mentală premeditat ce au fost aplicate pe români mai ales după Lovitura de stat din 1989 când a fost eliminat un regim și o țară SUVERANĂ și România a fost transformată pas cu pas într-o colonie săracă și distrusă a Vestului. Sigur că iluziile în care cred românii sunt valabile și pentru multe alte popoare, pentru că distrugerea mentală premeditată se practică pe scară largă, la nivel mondial. Aceste iluzii în care suntem menținuți PREMEDITAT blochează accesul la ADEVĂR, blochează conștientizarea realității reale din jurul nostru, blochează evoluția și dezvoltarea poporului român, a societății românești, a României. Detalii în continuare:

Iluzie = Percepție falsă, denaturată a realității; aparență înșelătoare din cauza perceperii deformate a realității.

Iluziile care ASCUND adevărul ni se impun/ni se strecoară/ne sunt trimise în creier ÎNCĂ DE MICI COPII . Menţionez că mă doare în cot de doctrine, ideologii, stânga, dreapta, socialism, capitalism şi alte chestii de genul acesta. Pe mine mă interesează dreptatea şi adevărul. Dacă observ că SUA şi UE sunt “moartea” pentru România, fiind puterile care au distrus în ultimii 24 de ani ţara noastră, asta nu înseamnă că sunt comunist/extremist de stânga sau ceva de genul ăsta, ci doar că m-a dus capul să observ aceste realităţi… Dacă aş fi observat că entităţi/ţări/instituţii din zone declarate ca fiind “socialiste” distrug ţara noastră, aş fi zis la fel de bine că ACELE puteri străine sunt moartea pentru România. Dar…nu e cazul în prezent. În prezent CANCERUL României este reprezentat de Imperiul Atlantist – SUA+UE+stăpânii lor din umbră. Dar, mulţi oameni încă mai trăiesc cu iluzia că SUA şi UE sunt “de bine”. Cu toţii suntem sclavi! Acesta este unul dintre adevărurile dure pe care cei mai mulţi oameni refuză să le accepte, pentru că cei mai mulţi oameni sunt afectaţi de Cea mai mare problemă a omenirii de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava. Trăim într-un sistem care îi ţine pe oameni să muncească cel puţin 8 ore pe zi, cel puţin 5 zile pe săptămână. E cineva care crede că în Occident sau în ţările “civilizate” cu bunăstare nu se munceşte? Ba da, se munceşte şi acolo. Nu vă imaginaţi munca şi sclavia prin imaginea unui om legat cu lanţuri care dă cu un târnăcop în stâncă! Munca modernă este inclusiv la birou, iar sclavia modernă include ORICE tip de muncă din prezent. Se munceşte peste tot pe planetă! Doar că unii oameni (sclavi), pentru munca lor, primesc în schimb bunăstare, să zicem un trai decent… Ideea e că lumea este condusă de către o mână de oameni din umbră (cine nu ştie acest lucru încă, să citească). Acei oameni controlează mari corporaţii, instituţii publice şi entităţi private, guverne, şefi de stat, imperii (SUA, UE) etc. Noi suntem toţi nişte sclavi ai lor, direct sau indirect. Dacă pleci de la o minciună, de la un fals, sau de la un adevăr doar parţial…şansele ca viaţa ta să se îmbunătăţească pe termen scurt, mediu şi lung sunt mici. Ce şanse ai să construieşti ceva durabil / sustenabil pe o fundaţie greşită / falsă / mincinoasă? Dacă vrei să construieşti o viaţă normală, trebuie să construieşti mai întâi o fundaţie rezistentă. Acea fundaţie este reprezentată de cel mai important lucru de la care trebuie plecat – INFORMAŢIA CORECTĂ, ADEVĂRUL REAL, REALITATEA DURĂ şi GRAVĂ din jurul nostru. Suntem LIBERI – o mare iluzie! În realitate suntem neo-sclavi muncitori. Suntem conduși de oamenii politici pe care îi vedem la televizor și la știri – FALS! În realitate suntem conduși din umbră, de oameni din afara țării noastre (cu centre de comandă în SUA, UE, Israel, Vatican etc) iar cei pe care îi vedem la televizor și care ocupă anumite funcții în stat sunt doar INSTRUMENTE în sistemul de exploatare ascuns, pe care oamenii din umbră îl gestionează și în care noi ne trăim viețile de sclavi. (e prea dur termenul de sclavi? asta e, dacă suntem sclavi, ce vrei să zic, că nu suntem sclavi? Înfruntă adevărul chiar dacă e dur! E singura noastră șansă!); toți conducătorii din Europa de Vest care apar pe la TV sunt INSTRUMENTE în mâna celor care conduc lumea pe bune, din umbră. Toate problemele pe care noi românii le avem SUNT CAUZATE DE ACEASTĂ CONDUCERE DIN UMBRĂ care are interese OPUSE intereselor neamului românesc. Din păcate românii se îmbată cu speranța/iluzia că NU există un Guvern Mondial din Umbră, deși acțiunile și deciziile lui le simțim zilnic pe pielea noastră. Însă… nu toată lumea face conexiuni și fiecare pricepe cât poate din lumea din jur. România este un stat SUVERAN – FALS! În realitate suntem din ’90 încoace o colonie a Imperiului Atlantist (NATO, SUA, UE, FMI, Banca Mondială și criminalii din spatele acestor entități) și suntem conduși din umbră. În 2009 poporul a zis la referendum național să fie MAXIM 300 de parlamentari și acum avem peste 600, iar în 2012 poporul a zis să moară (politic) criminalul Băsescu, însă CIA+UE au decis să rămână ”guvernator” în colonia România împotriva voinței poporului român, cică ”suveran”); când deciziile importante se iau în spatele ușilor închise (chiar în afara granițelor țării); când Statul este condus din umbră, NU transparent de către conducătorii instituțiilor democratice (Președinte, Parlament, Guvern); când populația este formată din SCLAVI muncitori săraci, bolnavi, fără trai decent; când bogăția produsă (muncită) de popor este acumulată în mâinile unor câțiva indivizi – marea majoritate INFRACTORI MAFIOȚI îmbârligați cu politicienii, atunci => ÎN ROMÂNIA NU EXISTĂ STAT DE DREPT! E doar o iluzie, un gunoi mestecat pe la televizor ca să prostească proștii că trăim în normalitate. Intrarea în NATO a fost de bine pentru România – FALS! Intrarea în NATO a însemnat distrugerea definitivă a propriei armate și eliminarea oricărei șanse de a ne mai apăra singuri țara. Adică ADIO independență militară, independență a teritoriului țării. Intrarea în NATO a însemnat creșterea riscului față de un atac extern în România – din partea unui dușman al SUA. A însemnat soldați români morți în teatre de operațiuni pornite de Stăpânii SUA cu scopul de a COLONIZA NOI TERITORII. Democrația SUA – o mare iluzie! NU EXISTĂ DEMOCRAȚIE ÎN SUA! În SUA există SCLAVIE – mase de oameni care muncesc în sărăcie pentru a ține în spate câteva ”Elite” putred de bogate. Europa de Vest este civilizată -> FALS! Țările așa zis ”civilizate” din occident, pe care le pupăm noi în fund că uite ce bine e acolo, s-au dezvoltat PE SPINAREA țărilor sărace, inclusiv PE SPINAREA ROMÂNIEI (asta presupune statutul de colonie!). Dar, chiar și așa bine și civilizat cum e în Vest, TOT DESPRE SCLAVIE VORBIM ȘI ACOLO. Să nu aveți ILUZIA că europenii din occident sunt liberi! NU NU! Sunt tot sclavi, ca și noi, doar că regimul lor de sclavie e puțin mai „soft”. La noi e varianta mai dură (colonizare-exploatare la sânge-distrugere). Intrarea în UE a fost de bine pentru România – FALS! Intrarea în UE a însemnat de fapt semnarea pactului cu diavolul și pierderea și mai accentuată a independenței economice, a suveranității, a puterii de decizie, a resurselor minerale, a resurselor umane, a forței de muncă, a creierelor inteligente etc etc etc. Legile se decid la nivelul UE, prețurile se decid la nivelul UE, viața noastră este gestionată de la nivelul UE etc. Intrarea în UE s-a făcut după distrugerea industriei româneşti şi privatizarea a ce a mai rămas, ca să nu cumva să producem ceva ce ar putea face concurenţă firmelor din Vest. În felul ăsta produsele româneşti sunt pe cale de dispariţie, deci, implicit economia românească. Intrarea în UE a însemnat, pe scurt, pecetluirea statutului de COLONIE al României!

La schimb, pentru acceptarea de către populație a intrării în UE, fără să aibă habar în ce se bagă, ni s-au oferit doar ILUZII. ILUZIA că Europa ne vrea binele și vrea să ne ajute să îi prindem din urmă pe ăia ”civilizații”, când în realitate ESTE FIECARE PENTRU EL și ei ne-au acceptat în UE DIN INTERES – piață de desfacere 20 mil locuitori, RESURSE de exploatat pe 2 lei, CREIERE inteligente de folosit în multinaționalele din Vest pentru a produce și mai mulți bani etc. ILUZIA unei libertăți de mișcare și decizie pentru popor (”poftim, mișcați-vă! călătoriți, munciți, supraviețuiți și cheltuiți unde vreți voi! oriunde veți face asta, noi tot vom SUGE din munca voastră, noi tot pe spinarea voastră vom trăi, noi tot vă vom exploata și voi tot sclavii noștri veți fi, indiferent de țara aleasă ca destinație! fraierilor!”). ILUZIA că în Vest nu e corupție, când de fapt am văzut cu toții ce fac parlamentarii europeni pe mii de euro banii cetățenilor europeni Corupția este omniprezentă în Europa. Corupția NU există doar în România. În România este doar mai accentuată și mai dură (chiar tragică pentru popor). Avem însă avantajul că în România O PUTEM VEDEA, e pe față, e vizibilă. Asta ne ajută mult în înțelegerea lumii în care trăim. În occident și în țările așa zis ”civilizate” corupția este ASCUNSĂ. Dar ea există! Din banii publici SE FURĂ la greu și în Vest. Instituțiile publice sunt folosite cu scopuri ascunse și în Vest, la fel ca în România. Banii publici sunt RISIPIȚI și cheltuiți cu dedicație și în Vest. Doar că acolo lucrurile astea se întâmplă mai ”pe ascuns” decât la noi. Dar se întâmplă, FIȚI LINIȘTIȚI!

Știți cum vă dați seama UNDE e corupție și UNDE nu e? Unde e nepotism si unde nu e? Unde se fac afaceri necurate si unde nu se fac? Unde banii publici sunt risipiți? Unde banii publici sunt dați clientelar, de sute de ori mai mulți decât prețul normal, doar pentru că e firma lu’ nepotu? Știți cum vă dați seama unde se întâmplă toate aceste lucruri și unde nu? Păi e simplu! ILUZIA că o să primim DEMOCRAȚIE, ca ideal în viață al fiecărei națiuni – ce cretinitate. Cum să fie democrație/normalitate/bunăstare într-un sistem de exploatare care îi ține pe oameni drept sclavi muncitori? Cum să fie democraţie când masele de oameni muncesc ca să ţină în spate nişte infractori paraziţi care nu ştiu decât să exploateze munca sclavilor şi să trăiască în lux de pe urma ei… Cum să fie democraţie cu atâta corupţie? Cum să fie democraţie atâta timp cât nu există transparenţă în “afacerile publice”? Cum să fie democraţie cu atâta sărăcie în jur? ILUZIA că FMI, CE, BANCA MONDIALĂ sunt instituții serioase care ne vor binele și vin să ne ajute cu bani – AHAHAHA :))))) ce glumă sinistră – în realitate îndatorarea statelor este metoda modernă de colonizare/însclavizare. Presa /mass media spune adevărul – FALS! Presa MINTE, MANIPULEAZĂ, DEZINFORMEAZĂ și ASCUNDE ADEVĂRUL! Principalele canale media sunt deținute de infractori îmbârligați și vânduți. Ce livrează trusturile lor de presă publicului larg este GUNOI MEDIATIC și DEZINFORMARE! Televizorul ne informează – FALS! Televizorul mimează informarea! Televizorul manipulează! Televizorul este printre cele mai eficiente instrumente de ascundere a adevărului, de dezinformare, de distrugere mentală, de inducere în eroare, de trunchiere a realității, de falsificare a istoriei, de îndobitocire și pierdere de timp. Cine vrea cu adevărat să se informeze despre ADEVĂR, despre realitate reală din jur va căuta singur informații sigure. Ce putem să facem pentru Eliberarea României?

  ÎN PRIMUL RÂND SĂ NE PESTE! Să fim mai ALTRUIȘTI! Să ne pese și de binele celorlalți, nu doar de al nostru! SĂ NE MENȚINEM SĂNĂTOȘI! (Eliminați mâncarea otravă! Cu un popor bolnav nu putem face nimic! Boicotați cât puteți supermarketurile care ne distrug economia şi ne oferă otravă de mâncare! Susțineți țăranii români și micii fermieri! Susțineți economia locală și producătorii români!) SĂ NE INFORMĂM! SĂ CITIM MAI MULT! SĂ CITIM INFORMAȚII DE CALITATE, RELEVANTE! SĂ NU PIERDEM TIMPUL CU GUNOAIE MEDIATICE LIVRATE DE MASS MEDIA VÂNDUTĂ special ca să ne piardă timpul şi să ne distrugă creierul! SĂ-I PROVOCĂM LA GÂNDIRE PE APROPIAȚII NOȘTRI (prieteni, rude, colegi) DAR CU TACT (cei mai mulți vor manifesta REZISTENȚĂ la schimbare și la aflarea adevărului). Să mediatizăm prin INTERNET (să dăm mai departe) informația pe care o considerăm de calitate, importantă și relevantă pentru viaţa noastră în această realitate dură în care trăim! SĂ NU MAI PUNEM BOTU’ LA POVEȘTILE / MINCIUNILE / DEZINFORMĂRILE de care ne bușim zilnic din partea Școlii, Mass Mediei vândute, Politicienilor. SĂ CĂUTĂM OAMENI DE BUNĂ CREDINȚĂ ȘI SĂ NE ALĂTURĂM CUMVA LOR. SĂ FIM UNIȚI! Pentru că MUNCA noastră este TRANSFORMATĂ în BANI, iar o parte din BANII PRODUŞI DE NOI (ADICĂ DIN MUNCA NOASTRĂ) SUNT FURAŢI şi ajung într-un fel sau altul, direct sau indirect, la cei care conduc lumea din umbră, la corporaţiile lor şi la marionetele lor politice de la nivel naţional. Realitatea este că NOI MUNCIM PENTRU CA ALŢII SĂ AIBĂ CE FURA! Noi suntem sclavii celor care ne fură banii minţindu-ne în faţă că ne vor oferi diferite “servicii” în schimbul acelor bani (infrastructură, sănătate, ajutoare sociale, pensii etc). În realitate NU ne oferă decât batjocură şi tupeu, în timp ce ei fură de rup din banii munciţi de noi! Suntem sclavi pentru că acceptăm acest lucru şi muncim fără să cârtim. SUNTEM SCLAVI ŞI NICI MĂCAR NU NE PASĂ! Acceptăm să ni se fure din MUNCA noastră şi acceptăm la infinit (ca proştii), ca alţii să NU muncească şi să se LĂFĂIE PE BANII – MUNCA – SPINAREA NOASTRĂ! Dar nu suntem în stare să vedem şi să conştientizăm aceste lucruri. Preferăm să le ignorăm la infinit. V-aţi întrebat vreodată de ce lucrurile stau aşa cum le vedem astăzi în societatea modernă? V-aţi întrebat vreodată care sunt resorturile intime ale ierarhiilor de orice tip? Cum de omul modern de astăzi a consimţit să-şi cedeze atât de mult din libertatea personală? Cum am ajuns la “ferma de oameni” echivalentă cu societatea modernă şi care sunt cei care au pus la punct aceste metode de creştere a productivităţii “turmelor de oameni”? Elitele, cei care conduc lumea din umbră, ne mai ţin de sclavi doar cât au nevoie de noi. Deja la nivel mondial este pus în aplicare un plan de exerminare a unei părţi din populaţia omenirii, prin SĂRĂCIE, PENSII MIZERE, SISTEM MEDICAL DEZASTRU ŞI CORUPT, TRATAMENTE NEMERNICE (pentru bani – profituri uriaşe în industria medicală) care omoară oamenii, VACCINURI, CHIMICALE în APĂ şi ALIMENTE, CODEX ALIMENTARIUS, OMG (organisme modificate genetic) etc etc etc, pentru că Noua Ordine Mondială presupune eliminarea celor care nu “produc” (găuri în buget) şi celor care se opun sistemului…

Ştiu că e greu de conceput, de înţeles şi de acceptat că în secolul 21, în “civilizata Uniune Europeană”, SUNTEM folosiţi pe post de SCLAVI, dar din păcate ăsta este adevărul. Bancherii conduc lumea prin controlul asupra monedei;

Şefii de stat / guvern care au vrut ca naţiunea să aibă control asupra monedei au fost asasinaţi de bancheri. http://dantanasescu.ro/2013/07/25/toate-razboaiele-sunt-create-de-bancheri.htmlStatele sunt subjugate (controlate) prin stăpânirea monedei lor de către bancheri şi prin sisteme de îndatorare. O mare parte din capitalurile castigate ies din tara – sunt repatriate catre tarile “vestice”, unde se afla adevaratii proprietari ai unitatilor de productie. Lumea noastra (inclusiv România) este la marginea sclaviei si a distrugerii. Suntem condusi de catre o elita de psihopati ce nu au pic de respect pentru viata noastra. Au in serviciul lor o armata de oameni corupti care sunt in stare de orice pentru a-si mentine statutul. Vom permite oare ca acestia sa ne extermine sau sa ne transforme in sclavi sau vom lupta pentru libertate si supravietuire ? “Un singur guvern mondial, o singura moneda si o singura religie, sub o oligarhie permanenta, nealeasa de popoare, care se alege singura din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca in Evul Mediu.” – John Coleman, fost ofiter MI6 in cartea “Ierarhia conspiratorilor – Comitetul celor 300″

In ultimii ani in media oficiala, sau alternativa, o idee s-a propagat destul de repede si a fost asimilata de catre majoritatea oamenilor de pe glob… globalizare este cuvantul de ordine. Se intrevad avantaje economice datorita distrugerii granitelor dintre tari si apropierea popoarelor intre ele. Globalizarea are insa un scop ascuns. Cu toate ca majoritatea oamenilor au fost manipulati sa creada ca aceasta uniune a tuturor popoarelor e benefica pentru toata lumea, sunt multi cei care vad poza de ansamblu si scenariul ce se pune in practica zi de zi fara ca noi, oamenii obisnuiti, sa realizam scopul in sine. Acesti oameni sunt marginalizati si ridiculizati la extreme doar pentru ca prezinta o realitate paralela a lumii in care traim. In 1948 George Orwell scria faimosul roman 1984 in care prezenta in detalii un guvern ce va avea controlul absolut asupra oamenilor, un guvern ce nu se va multumi cu aprobarea din partea populatiei ci va dori ca populatia sa creada ceea ce puterea ii spune ca e adevarat.

Insa ce urmaresc elitele? Agenda elitelor presupune in mare urmatoarele

1. Crearea unui guvern mondial dominat de catre o mica elita.

2. Crearea unei monede unice electronice cu ideea de a diviza lumea in doua clase : stapani si sclavi.

3. Implantarea in fiecare persoana a unui cip cu informatie biometrica cu datele sale si banii electronici care ii detine, asa obtinandu-se controlul asupra fiecarei persoane de pe planeta.

4. Reducerea drastica a populatiei pentru a ne controla mai usor si a administra resursele naturale.

Cum se va ajunge acolo ? Planul este in desfasurare de cativa ani. Inceputa deja de cativa ani criza economica face jocul marilor corporatisti ce au in biroul lor masina de facut bani. Prin aceasta criza foarte multi oameni si-au pierdut economiile si locul de munca, in special in Europa si Statele Unite. Dupa cum s-a vazut in ultimi ani multe corporatii au inregistrat cresteri economice tocmai datorita crizei. In concluzie, doar omul de rand a avut de pierdut de pe urma crizei. „Criza este o modalitate de jaf. Atunci cand cineva da faliment, altcineva castiga din asta” – Dmitri Smirnov, economist. NU TE SUPUNE !!!

Manipularea lor nu are limite. Te-au facut sa crezi ca esti un fir de nisip nesemnificativ, o simpla furnica in furnicarul omenesc, ca nu te poti apara, ca nu ai dreptul sa judeci; sa nu spui ce gandesti, sa nu gandesti; ca nu ai nici o valoare … Te-au facut sa crezi ca nu poti duce o viata fericita decat daca ai produsele lor, doar daca iti cumperi fericirea din mall-urile lor; fericirea constand in produsele lor… Ca nu esti decat o statistica, un numar simplu pe ecran, usor de sters… Dar nu este adevarat !

Daca esti capabil de iubire si lupta, sufletul tau face mai mult decat toate mintile lor la un loc. Totul depinde de tine ! Tu decizi daca esti un simplu miel dus la abator sau te afli intre oamenii care au luptat pana la ultima suflare la eliberarea din sclavie a omenirii. Cred ca a venit momentul sa demonstrezi valoarea si curajul tau ! https://ceicunoi.wordpress.com/2014/02/04/iluzii-in-care-cred-romanii-si-care-blocheaza-evolutia-si-dezvoltarea-poporului-roman-a-societatii-romanesti-a-romaniei-edu/#more-13511

 

Manipularea creierelor, gunoi mediatic, mass-media aservita, cenzurarea informatiilor, ascunderea adevarului, ocuparea timpului-metode perfectionate pentru distrugerea unui popor

 

Din diferite motive (premeditate de către cei care conduc lumea), poporul român (şi în principiu orice popor din prezent) nu este în stare să conştientizeze ce se întâmplă în jurul lui. Iată câteva motive pentru care românii nu sunt interesaţi de  realitatea reală înconjurătoare: O proastă educaţie, Ignoranta, Egoism,Pierderea speranţei că se mai poate face ceva şi Lipsa încrederii că TU, omul obişnuit, (mai) poţi face ceva în privinţa asta, Frica de a aborda astfel de subiecte, Neintersectarea cu informaţii despre realitatea reală din jur, Iluzii/concepţii sau abordări greşite, Sărăcia, Renunţarea la Banul Public   INCAPACITATEA DE A CĂUTA, DE A CONŞTIENTIZA ŞI DE A FACE FAŢĂ ADEVĂRULUI – de fapt aceasta este cea mai mare problemă a omenirii

Realitatea reală înconjurătoare este ADEVĂRUL despre ce se întâmplă în jurul nostru, şi anume că “LUMEA ESTE CONDUSĂ DIN UMBRĂ DE CĂTRE UN GUVERN MONDIAL ASCUNS CARE DOREŞTE INSTAURAREA UNEI NOI ORDINI MONDIALE CU EFECTETRAGICE PENTRU MILIARDE DE OAMENI” – lucru care SE ÎNTÂMPLĂ DEJA şi care are efecte GRAVE asupra noastră a tuturor, efecte care SE VĂD DEJA (click aici – cine e dispus şi interesat să le vadă).

Unul dintre planurile celor care conduc lumea din umbră (“elitele” / “iluminati”) este chiar DISTRUGEREA MENTALĂ a populaţiilor de oameni, cu scopul de a nu fi în stare să înţeleagă ce se petrece în jurul lor şi de a nu fi în stare să se opună vreodată Sistemului creat de “Elite”, să nu se opună Noii Ordini Mondiale, astfel încât să rămână veşnic niştesclavi muncitori distruşi mental, captivi într-un labirint malefic din care nu pot ieşi.

Distrugerea mentală este reprezentată de însăşi cea mai mare problemă a omenirii explicată de mine în acest text – pe care îl repun aici: Cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava (edu35). 

Un om distrus mental nu este în stare (nu este interesat) să CAUTE ADEVĂRUL DIN JUR. Tot ce ar avea de făcut oamenii pentru a afla adevărul este SĂ CITEASCĂ. Cu toate astea – deşi informaţiile sunt la îndemână pe internet, oamenii NU citesc. Iar dacă (din greşeală) se buşesc de informaţii legate de acest adevăr (care de regulă este DUR), oamenii LE IGNORĂ, sau îşi imaginează – se mint singuri că informaţiile sunt false, ca să nu sufere vreun stres psihic din cauza aflării realităţii grave (mai multe detalii în textul cu Cea mai mare problemă a omenirii).

Pe lângă faptul că oamenii nu caută să afle adevărul, pe lângă faptul că atunci când văd undeva (pe un site, într-un ziar) porţiuni, firimituri din adevăr, sau când sunt puşi în faţa faptului împlinit – vine cineva şi le arată UITE, ĂSTA ESTE ADEVĂRUL! (BOULE!) (fără “BOULE!”) TREZEŞTE-TE! …. aceştia ignoră şi REFUZĂ INFORMAŢIA, se feresc de ea, o dezaprobă, o consideră neadevărată, se mint singuri că nu îi vizează şi concluzionează că NU LE PASĂ (sau îşi impun să nu le pese, ca să nu se simtă prost de la conştientizarea realităţii dure). Continuă apoi să-şi trăiască vieţile de sclavi muncitori ca şi cum totul ar fi roz şi nu e nimic de făcut. Desigur, în defavoarea lor, a familiei lor, a copiilor lor şi a societăţii şi comunităţii în care trăiesc.

Aceasta este DISTURGEREA MENTALĂ a unui popor şi ea a fost plănuită şi premeditată de către cei care conduc lumea. Din păcate AU REUŞIT să ne distrugă mental ca popor…

ROMÂNILOR PUR ŞI SIMPLU NU LE PASĂ! (atât de distruşi mental sunt) ŞI ASTA CHIAR DACĂ TOATE LUCRURILE GRAVE CARE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL NOSTRU LE AFECTEAZĂ DIRECT BUNĂSTAREA LOR ŞI COPIILOR LOR! Efectele unui sistem mafiot patronat de nişte politicieni găinari putred de corupţi – marionete politice, instrumente în mâinile celor care conduc pe bune lumea, SE RĂSFRÂNG ASUPRA FIECĂRUIA DINTRE NOI! CHIAR ŞI ASUPRA BOGAŢILOR! Citiţi TEXTUL ĂSTA 1 despre cum şi bogaţii şi patronii de firme sunt sclavi ai sistemului, TEXTUL ĂSTA 2despre cum îi afectează concret sistemul mafiot-corupt şi pe bogaţi şi TEXTUL ĂSTA 3despre ce înseamnă de fapt un trai decent.

Distrugerea mentală a popoarelor s-a reuşit / se obţine prin: (important de ştiut pentru a contracara fenomenul!)

1. DISTRUGEREA LA PROPRIU A CREIERULUI şi a capacităţii mentale-intelectuale de analiză/critică etc. Acest lucru se obţine prin: TELEVIZOR – simpla urmărire a programelor TV este suficientă, Vaccinuri pe tot parcursul vieţii, Fluor în apă, alimente şi pastă de dinţi, Chimicale (E-uri, monoglutamat de sodiu, toxine, aspartam etc) în băuturi şi hrană, Alimente procesate, Organisme modificate genetic, Hrană de proastă calitate, Modalitatea de ingerare a hranei (pe fugă, nemestecată, în picioare, în mers, în stres etc), Unde electro-magnetice de la aparatele din jurul nostru (TV, calculator, laptop, tablete, microunde, telefoane mobile etc), Poluare, STRES, Tratarea necorespunzătoare a bolilor – vezi cancer (pentru că vinderea de medicamente INEFICIENTE este foarte profitabilă – nu contează că oamenii mor sau rămân bolnavi atâta timp cât pe seama lor se fac mulţi bani), Distrugerea sănătăţii fizice şi mentale printr-un stil de viaţă nesănătos (cauzat de proasta educaţie şi sărăcie), Lipsă de odihnă suficientă, Privitul prea multe ore la ecranele de calculator, tv, laptop, tabletă, telefon mobil etc, Statul prea mult pe scaun, Lipsa de mişcare etc etc etc. Nu mai stau să pun link-uri la fiecare. Căutaţi mai multe detalii despre cum te afectează aceste lucruri pe acest blog sau pe internet.

2. OCUPAREA TIMPULUI CU PROSTII -> lipsa de timp / interes pentru aflarea adevărului.

Timpul oamenilor este ocupat (premeditat) cu:

a. “gunoi mediatic” precum: emisiuni TV CRETINE – “show-uri” imbecile care promovează doar non-valori, show-uri politice în care analiştii lu’ peşte prăjit şi politicieni de 2 bani bat apa-n piuă, ştiri cretine nerelevante pentru INTERESUL PUBLIC (citiţi acest text: Diferenta interesul public vs interesul publicului. Lucruri care ne afecteaza viata si bunastarea. Ce vrea poporul român (edu12) ), competiţii sportive (vezi dependenţa de fotbal de proastă calitate a românilor), site-uri de ştiri cu informaţii cretine despre can-can şi mondenităţi imbecile  etc etc etc;

b. “gunoi online” şi pe calculator precum: pornografie, site-uri de socializare – mare pierdere de timp are loc aici, jocuri, jocuri de noroc, filme pentru “drogat creieri” – din care nu înveţi nimic util, ci primeşti doar “plăcerea de a vedea un film” (din păcate acea plăcere apare tocmai din râncezirea creierului

c. pierderea timpului cauzată de Proasta funcţionare a statului – la rândul ei cauzată de Corupţia, Reaua credinţă şi Lipsa de competenţă a politicienilor şi celor care conduc administraţia publică locală: pierderea timpului în trafic, la cozi pentru diverse probleme ce ţin de administraţia publică, la cozi SĂ PLĂTEŞTI TAXE ŞI IMPOZITE (asta este culmea NESIMŢIRII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE) etc;

d. pierderea timpului la cumpărături – mersul prin mall (şi chiar prin supermarket) a ajuns pentru mulţi o “plăcere” autentică a vieţii, o “plimbare” numa’ bună de relaxat (“drogat”) creierul, care te ajută să “scapi de plictiseală” şi să se simţi bine (Cum poţi să te plictiseşti într-o ţară ca România, unde sunt non stop atâtea lucruri utile societăţii de făcut…?)

e. pierderea timpului la coadă la benzinărie (din păcate interesele financiare ale “Elitei” nu susţin, de exemplu, dezvoltarea maşinii pe aer – în loc de benzină, deşi s-ar putea…)

Din cauză că oamenii sunt ocupaţi cu toate aceste lucruri, sunt ocupaţi cu serviciu – familie – cozi peste tot – gunoaie mediatice, gunoaie online şi pe calculator şi mai ales, sunt ocupaţi cu LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE de pe o zi pe alta… OAMENII RĂMÂN FĂRĂ TIMP pentru a căuta, investiga, afla şi conştientiza ADEVĂRUL din jurul lor. Dar nici dacă ar avea timp pentru asta, n-ar căuta adevărul, n-ar căuta să citească mai mult ca să afle ce se întâmplă în jurul lor, pentru că pur şi simplu au ajuns să fie atât de distruşi mental încât NU LE PASĂ.

3. MANIPULARE – PROPAGANDĂ – ASCUNDEREA adevărului – CENZURA INFORMAŢIEI RELEVANTE

Aici intră EDUCAŢIA. În mod normal, într-un sistem de educaţie normal la cap, bine pus la punct şi cu un scop clar – EDUCAREA PE BUNE a oamenilor, ar trebui să aflăm de acolo FOARTE multe dintre lucrurile dure şi grave care se întâmplă în jurul nostru. Însă, din păcate, unul dintre principalele sisteme care trebuie distrus la o naţiune pentru a o controla este sistemul de învăţământ. Iar în România, se vede foarte bine că este deja distrus. Sistem de educaţie distrus = populaţie distrusă la cap. În sistemul de învăţământ de proastă calitate se “formează” o populaţie PROST EDUCATĂ, fără valori morale (benefice societăţii), fără cunoştinţe despre cum este condusă lumea în prezent (din umbră), şi fără SETE DE A CUNOAŞTE ADEVĂRUL. Sistemul de educaţie este de asemenea, primul care ne învaţă să respectăm “autoritatea”, să fim supuşi, să fim sclavi (detalii despre asta AICI). Despre ce cred eu ca ar trebui să facă un sistem de educaţie mai bun, găsiţi pe scurt, cu liniuţă, AICI. Dar… cine să facă asta? Cine să le arate oamenilor adevărul din jur? Profesorii şi învăţătorii pe care îi avem în prezent în şcoli, licee şi facultăţi? HA HA HA ce glumă bună! Păi cei mai mulţi profesori ai noştri abia dacă sunt în stare să stăpânească clasa şi să îi înveţe pe elevi măcar nişte minime informaţii despre domeniul pe care îl predau. Când o să aibă profesorii noştri salarii, chef, timp, energie să le povestească elevilor/studenţilor despre cine şi cum conduce lumea? Păi ABIA CÂND VOR ŞTII ŞI EI CHESTIILE ASTEA (ŞI NU LE ŞTIU!) şi când sistemul de învăţământ nu va mai fi ţinut PREMEDITAT la pământ… ! Eu personal am avut norocul să am în facultate un profesor care ne-a zis la un moment dat direct în faţă: “Vedeţi voi copii, lumea în care trăim este condusă de masoni. Ştiu asta sigur din 3 surse independente credibile”. Bineînţeles că asta era doar sâmburele care trebuia apoi dezvoltat de fiecare în parte. Eu am căutat să aflu mai mult şi am aflat. Alţi colegi de-ai mei au ignorat informaţia din secunda 2. Dar câţi profesori vorbesc elevilor-studenţilor despre aşa ceva? APROAPE NICI UNUL! Vă daţi seama? Am trecut prin grădiniţă, şcoală, liceu, zeci de cadre didactice, învăţătoare, profesori, diriginţi etc şi NICIUNUL NU NE-A ZIS NIMIC DESPRE ASTA. PĂRINŢII, de asemenea, HABAR N-AVEAU CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL LOR. Ce să ne zică? Dacă nu aveam norocul de acel profesor în facultate (cam singurul profesor adevărat întâlnit în toată facultatea timp de 3 ani), nici eu n-aş fi aflat despre asta şi aş fi rămas probabil în ignoranţa pe care ne-o creează tuturor sistemul de învăţămând DISTRUS PREMEDITAT.

Tot aici intră şi MASS-MEDIA, care în general este VÂNDUTĂ, aservită intereselor mârşave ale celor care conduc lumea şi ale intereselor găinarilor politici de la nivel naţional. Scopul mass mediei vândute (cunoscut de regulă de patronul Trustului de presă, nu de simplii angajaţi) este să MANIPULEZE OPINIA PUBLICĂ şi SĂ MIMEZE INFORMAREA CORECTĂ şi COMPLETĂ a POPULAŢIEI, cu scopul indirect de a menţine în continuare sclavii muncitori – NEINFORMAŢI şi la locurile lor! Mai sunt încă şi site-uri libere şi cu informaţii de calitate – vezi de exemplu gandeste.org, însă Mass media vândută este PREDOMINANTĂ şi mult mai puternică, ea “lucrează” zi de zi pentru a distruge mental oamenii şi pentru a-i menţine distruşi mental, ignoranţi şi neinformaţi, prin:

a. Gunoiul mediatic prezentat la punctul 2, litera a)

b. MANIPULARE – PROPAGANDĂ propriu-zisă -> aici intră:

– Neprezentarea informaţiilor DE INTERES PUBLIC – ci cu precădere a gunoaielor mediatice – ascunderea adevărului;

– Alterarea informaţiei de interes public – prezentarea unui fapt, a unui adevăr, într-un mod alterat, trunchiat, pentru a induce “consumatorului” de media, de informaţie, un alt sens, o altă concluzie privind acel subiect;

– Tratarea pe fugă, puţin, şi cu superficialitate a subiectelor cu adevărat importante, care ar trebui de fapt să fie tot timpul “pe prima pagină”;

–  Cenzurarea comentariilor corecte, pertinente, relevante;

– Ridicarea şi dezbaterea de false probleme;

– Trimiterea în derizoriu şi nedezbaterea unei probleme care era în realitate gravă şi relevantă pentru interesul public;

– Utilizarea unei armate de postaci profesionişti online – oameni plătiţi să posteze anumite comentarii pe forumuri, la sfârşitul articolelor,  care să influenţeze (manipuleze) opinia cititorului privind subiectul dezbătut;

– şi multe multe alte metode şi tehnici de manipulare pe care le puteţi găsi pe net căutand “manipulare mass media”, sau pe blogul Ce-i cu noi?

ATENŢIE: toate lucrurile enumerate mai sus distrug câte un pic câte un pic creierul nostru şi capacitatea de a vedea lumea, aşa cum este ea de fapt, distrugând în acelaşi timp (se vede în practică) şi capacitatea noastră de A NE PĂSA de aceste lucruri… Fiţi conştienţi şi feriţi-vă atunci când puteţi de “gunoiul” care se află special în jurul nostru pentru a ne distruge mental ! Feriţi-vă COPIII !!!

 

Teoria dezinformării se referă la orice intervenție asupra elementelor de bază ale unui proces comunicațional, cu scopul cultivării unui anume tip de reacții, atitudini și acțiuni ale receptorilor, (denumiți în mod generic ținte), dorite de un anumit agent social. În jargonul serviciilor de informaţii americane, cele care au creat şi implementat pretutindeni aceste metode, tehnicile de influenţare şi manipulare s-au numit “profilare”. Profilarea a fost realizată plecând de la nivel de individ, a fost extinsă la grupuri mari de oameni, pe toate nivelurile ierarhice şi a avut ca rezultat inducerea unor reflexe condiţionate. Sistemul educațional și social format în jurul idiotului și nu al omului inteligent şi responsabil, a transformat generațiile de români de după 1989, în oameni obedienți care vor căuta îndrumători pentru tot restul vieții lor. Cât priveşte poporul român, procesul de „profilare” dus de peste două decenii, a reuşit perfect. Aproape în totalitate, el prezintă un comportament tipic individului trepanat. Nici n-a clipit când guvernul Năstase a cedat rezervele de gaz şi petrol ale României firmei OMV, odată cu privatizarea Petrom. De ce i-ar cere socoteală un popor de trepanaţi guvernului Ponta pentru susţinerea proiectului Nabucco, un eşec anunţat de peste un an? Nu m-ar mira ca poporul român trepanat să înceapă să aplaude când va auzi că părţi importante din teritoriul României vor fi cedate altor state.

Să trecem acum la ultima chestie din titlul prea lung al acestui articol:

Ce şanse mai avem să salvăm România? (de ce trebuie România salvată găsiţi în articolul Review on Romania 2013)

Ce şanse mai avem să trăim o viaţă mai bună, ca popor, cu astfel de oameni distruşi mental, ignoranţi faţă de realitatea din jur, faţă de propriile lor vieţi?Răspunsul este, după părerea mea, următorul: plecând de la ideea că NU se poate obţine o bunăstare reală a societăţii umane fără obţinerea de bunăstare pentru marea majoritate a membrilor ei, singura şansă a noastră – să o ducem mai bine – este ca întreaga Românie să o ducă mai bine, sau măcar întreaga comunitate locală în care trăim. Pentru a crea această îmbunătăţire a vieţii, trebuie ca oamenii de bună credinţă treziţi la realitate (de nivel 10 / 11 / 12 / 13 pe Ierarhia nivelurilor cunoaşterii) SĂ SE UNEASCĂ şi să LUPTE INTELIGENT ÎMPREUNĂ pentru a ELIBERA România şi pentru a oferi o viaţă mai bună tuturor românilor (sau măcar… la nivel local – pentru bunăstarea comunităţii locale). Oamenii distruşi mental vor contribui la această schimbare în bine, în măsura posibilităţilor lor mentale. Oamenii treziţi la realitate vor trebui să îi ghideze pe cei încă “adormiţi” înspre direcţia corectă şi în paralel să continue “informarea corectă” a publicului larg, în speranţa că din ce în ce mai mulţi români se vor trezi şi vor fi dispuşi să contribuie activ la Eliberarea României.

Sursa: Ce-i cu noi?

Spre o societate in care oamenii vor fi spionati chiar in trupurile lor? MICROCIPURI WIRELESS IMPLANTATE PENTRU ADMINISTRAREA PASTILELOR. “Inovatie” cu “chip” antihristic a complexului farmaceutic-industrial propusa de CNN

  Microcipurile pentru administrarea medicamentelor inlocuiesc pastilele

Potrivit unor materiale prezentate, persoanele care folosesc medicamente si carora nu le place sa-si aduca aminte cand sa-si ia pastilele, sa se gandeasca la ele sau sa faca propriile alegeri proactive in legatura cu acestea pe parcursul zilei, ar putea, in curand, sa-si administreze medicamentele prin intermediul unui cip implantat.

Compania MicroCHIPS impreuna cu cercetatorii MIT lucreaza la crearea un cip mai mic de un centimetru patrat in care sa poata fi « incarcate » cu pastile. Acesta ar fi capabil sa administreze medicamente in corpul dumneavoastra in anumite doze si la anumite intervale de timp, in conformitate cu “ordinele medicului” – in timp ce mintea e libera sa se ocupe de lucruri “mai importante”.

In materialul informativ se specifica faptul ca, in cazul in care doza sau intervalele de administrare ale medicamentelor trebuie schimbate, medicul va putea sa modifice microcipurile de la distanta. Cipurile, care au fost testate incepand din 2012 pe o serie de bolnavi de osteoporoza, vor avea capacitatea de a transmite informatii in timp real pentru a tine o evidenta permanenta a dozelor exacte care au fost administrate, in ce moment, precum si alte informatii de ordin medical. Cipurile vor fi lansate pe piata in 2017 si vor fi capabile sa functioneze wireless in organism timp de 16 ani.

In material se subliniaza faptul ca in “cazul unui atac de cord” acest dispozitiv te poate “salva”. Presedintele MicroCHIPS, Bradley Paddock spune ca “dispozitivul de livrare a medicamentelor prin intermediul microcipului implantat creat de MicroCHIPS reprezinta cea mai mare realizare in medicina de la prima pilula comprimanta care a aparut in 1876”
Ce ar putea merge prost?

Poate ati auzit saptamana trecuta despre persoana care nu a scapat de condamnarea de 13 ani de inchisoare din cauza unei erori administrative de redactare. Vreti sa traiti cu posibilitatea unei erori administrative literalmente cusuta sub piele, cu riscul de erori medicale in interiorul corpului, in fiecare zi, fara amanare?

Pentru a ne gandi doar la unul din numeroasele scenarii posibile, imaginati-va ca aveti o reactie adversa la un anumit medicament, serviciul wireless de contactare a biroului medicului dumneavoastra se intampla sa fie intrerupt in ziua respectiva, iar cip-ul continua sa va toarne otrava in sange in tot acest timp.

Teoretic aceasta tehnologie ar putea avea o mica nisa valida doar in cazul in care cineva are intradevar o boala congenitala care ii ameninta sau ii compromite foarte mult calitatea vietii sau reprezinta un prejudiciu catastrofal, are tulburari cognitive si nici un sprijn social care sa ii urmareasca programul de medicamentatie.

Cu toate acestea, problema pentru restul populatiei, avand in vedere principiile filosofice, medicale, psihologice care ne spun ca, atunci cand oamenii nu mai sunt obligati sa fie atenti, ei « atipesc », este ca intra intr-o « somnolenta » a mintii si nu mai sunt responsabili. Iar cand oamenii devin “adormiti” apar catastrofele.

Dupa vreo doua generatii (de atatea a fost nevoie), timp in care am asteptat “un trai mai bun prin cercetarile din domeniul chimiei”, dezvoltarea in curs a acestei tehnologii farma-cip reprezinta o reflectare puternica a iresponsabilitatii care deja poate fi usor observata in societate. Acest cip ar putea fi folosit pentru a conecta trupurile utilizatorilor intr-o “matrice”, pentru a deveni noduri in plasa de informatii globala, o unitate economica si de calcul care ne leaga fizic corpul de complexul farmaceutic-industrial-financiar.

Aceasta dovedeste ca tampirea oamenilor se produce arareori numai din vina inovatorilor unei tehnologii, de vreme ce exista o piata care se potriveste cu nivelul de inconstienta pe care produsul este conceput sa-l satisfaca.

Invitarea industriei farmaceutice la a controla mintea si a acapara total biochimia unui trup nu inseamna neaparat ca acesti consumatori (inconstienti) sunt “rai”, insa lucrul ne face sa ne gandim la chestiunile filosofice atemporale legate de intelepciune si virtute. Ce fel de impact are asupra celorlalti indivizi renuntarea zilnica la dreptul de alegere constienta si responsabila? Ce fel de mediu creaza acest refuz al libertatii de alegere (…) ? Cum pot cei care nu pot fi responsabili pentru ei insisi sa fie responsabili pentru civilizatie?

Multe medicamente au efecte secundare neurologice si psihologice si contra-indicatii scrise direct pe ambalaj. De exemplu, avertismentele scrise pe flacon reprezinta modalitate extrema de avetizare, astfel incat oamenii sa nu ia din imprudenta anumite medicamente in timp ce conduc, sau cand folosesc echipamente grele, in stare de ebrietate sau cand sunt sub tratamentul unor alte medicamente speciale. Unde vor fi scrise aceste avertismente si contra-indicatii in cazul microcipurilor astfel incat sa le poti consulta inainte de a ti se administra un medicament ? Poate ca nicaieri.

Din cauza acestor efecte secundare psihotrope, oamenii care traiesc conform intelepciunii naturale si care, totusi, se gasesc intr-o societate alcatuita din persoane care isi administreaza pastile in acest mod, au de a face cu ce am denumit pe acest site ca fiind “zombi”. Prin urmare, daca sau cand cei care aleg sa foloseasca medicamente nu mai sunt in stare nici macar sa deschida un flacon si sa-si foloseasca mana pentru a lua pastila – ci, in schimb, ar lasa un cip sa le administreze medicamentul – atunci vor disparea, pentru milioane de oameni, si ultimele urme ale unei legaturi atenta si constiente cu propriul lor corp. Pierderea acestui fundament ar putea fi cu adevarat periculoasa pentru existenta unei civilizatii sanatoase, iar acest lucru este un fenomen care ar trebui studiat cu mare atentie. […]
Big Brother la purtător. Microcipurile RFID. N-aţi mai auzit de ele, dar nu înseamnă că au dispărut

Mii de persoane sunt fericite să şi le vâre sub piele, loviţi de fericire: acum îşi pot descuia casele şi maşinile, îşi pot porni computerele sau telefoanele mobile doar cu o singură mişcare de mână. Nu sunt supra-oameni, ci împătimiţi ai tehnologiei, care şi-au injectat singuri microcipuri în corp, conform unui articol din Sydney Herald.

Supranumiţi biohackeri, aceştia folosesc aşa numitele cipuri RFID (radio-frequency identification) ca pe ultimul răcnet în materie de tehnologie, ce le permite să-şi depăşească “condiţia de om” ce apasă pe clanţă pentru a deschide o uşă şi pe buton ca să deschidă un computer. De dimensiunea unei boabe de orez, cipurile RFID pot fi implantate foarte uşor, sub piele, cu ajutorul unui ac hipodermic.

Odată introduse sub piele şi activate, implanturile trimit un număr de identificare (ID) unic, care poate fi folosit pentru a activa dispozitive precum telefoane mobile şi încuietori. Acelaşi tip de cip le este implantat şi animalelor de casă, pentru a fi găsite uşor dacă se pierd.

Totuşi biohackerii aleg de bunăvoie să-şi implanteze cipurile nu din teama de a se pierde, ci pentru că este cool şi totul pare să devină mai uşor. Atenţie însă, cipurile nu trimit date doar la dispozitivele pe care le controlăm ci şi la imense baze de date cu informaţii despre utilizatorii de RFID, precum date personale, adrese, istoric al datelor medicale etc. baze de date controlate de guverne, de corporaţii şi care, experienţa dovedeşte, pot fi sparte de hackeri oricând.

Ceva metode de securizare a datelor memorate pe cip există, dar ele nu sunt nici prea sigure, nici prea uşor de implementat.
Cipurile RFID

Cipurile RFID sunt aproape peste tot, pe cărţi de credit, şi mai nou paşapoarte. Unele RFID-uri sunt prevăzute cu micro-baterii sau alte surse de alimentare, care le fac capabile să poată opera la sute de metri distanţă, aşa că nu trebuie să fie conectate cu un cititor. Acest tip de microcipuri nu poate fi făcut suficient de mic pentru a fi încorporat în oameni.

Dar altele sunt. Microcipurile incorporabile în om sunt învelite într-un înveliş organic ce le face uşor de acceptat de către corp însă, şi foarte greu de extras, odată integrate în ţesutul uman.
Totul vine cu un preţ

Iar dacă viaţa devine aparent mai uşoară, telecomenzile, telefoanele mobile putând fi înlocuite cu un sigur microcip, trebuie menţionat că tehnologia de ultimă generaţie vine cu un preţ. Specialistul în cibernetică Mark Gasson, de la Universitatea din Reading, din Marea Britanie, a devenit prima persoană infectată cu un virus de computer, după ce şi-a injectat el însuşi un cip în 2009, pentru a controla dispozitivele electronice din biroul său. Virusul s-a replicat pe cardurile de acces în clădire, folosite de personalului universităţii, şi a infestat şi baza de date a instituţiei. În ciuda “micului inconvenient”, Gasson şi alţi oameni de ştiinţă afirmă că viitorul aparţine populaţiei “computerizate”, dând acest scenariu drept iminent.

Implanturile vor schimba lumea, cred ei “Vor schimba chiar esenţa a ceea ce înseamnă să fii om”, afirmă Gasson. “Oamenii nu mai pot interacţiona în societate în zilele noastre, dacă nu au un telefon mobil. Credem că implanturile umane vor avea un parcurs similar. Va fi atât de dezavantajos să nu ai un astfel de implant încât este esenţial să fie obligatoriu!”, declara Gasson.
Comunicare umană versus comunicare elecronică de la sistem nervos la sistem nervos

Iar dacă umanitatea pune preţ pe comunicare conştientă, prin care oamenii aleg din noianul de gânduri ce să comunice şi cui, ştiinţa abordează, prin microcipare, un cu totul alt tip de demers. Kevin Warwick, profesor de cibernetică la Reading University, şi-a implantat în corp un dispozitiv electronic care interacţionează cu sistemul său nervos, o versiune mai simplă a respectivului dispozitiv fiind implantată în braţul soţiei sale. Cei doi au putut recepta semnale rudimentare de la unul la altul, ceea ce dovedeşte că între două sisteme nervoase este posibil să se realizeze o comunicare pur electronică.

Trecând peste întrebarea-cheie – dacă am vrea ca orice gânduri ale noastre să fie cunoscute de soţii, şi invers – trebuie menţionat că acest tip de comunicare este însă potrivit de la robot la robot, o dovedeşte chiar ştiinţa. Cipul pe care îl are Warwick îi permite acestuia să trimită, prin intermediul unui computer, comenzi către o mână artificială aflată pe alt continent. Mâna robot imită orice mişcare pe care o face mâna lui Warwik prevăzută cu cip, pe când legătura pe care omul de ştiinţă a stabilit-o cu sistemul nervos al soţiei sale este rudimentară, el percepând doar că ea îşi mişcă mâna, nu şi ce mişcări face cu ea.
Ştiinţa versus etică şi noi valenţe ale controlului social

Văzută drept o inevitabilitate de către unii oameni de ştiinţă, ideea implanturilor stârneşte îngrijorări printre specialişti.

“Microcipurile RFID sunt, în esenţă, un generator al unui ID unic încorporat în corpul vostru. Aşa cum ştim, numerele pot fi furate şi datele pot fi accesate de hackeri.” atrage atenţia Dr Katina Michael, profesor la University of Wollongong, specializată în implicaţiile socio-etice ale tehnologiilor emergente.

Nu este normal, arată specialista, ca problemele care afectează bazele de date şi computerele, precum atacurile hackerilor, să fie interconectate cu corpul uman. Mai mult, ne îndreptăm spre o societate de tip Big Brother în care se doreşte ca oamenii să poarte instrumentul prin care sunt spionaţi chiar în trupurile lor. “Guvernele şi marile corporaţii vor avea posibilitatea să urmărească acţiunile şi mişcările oamenilor, şi să îi încadreze în diferite categorii socio-economice, politice, rasiale, religioase sau grupuri de consum, pentru ca în final să ajungă să-i controleze.”, mai avertizează Dr. Michael.

Dr. Michael este în special îngrijorată că oamenii vor fi forţaţi sau constrânşi să aibă un implant, lucru care, de altfel, explică ea, s-a şi întâmplat. “Această perspectivă este atât de îngrijorătoare încât cel puţin nouă state americane au interzis implanturile de microcipuri.” a explicat ea.

Reamintim că faimoasa ObamaCare, legea propusă de preşedintele SUA, prevedea ca americani să fie “dotaţi”, cu dispozitive medicale, clasa II, implantabile.
De bună voie şi nesilit de nimeni?

În 2007, o companie numită VeriChip a implantat microcipuri în 200 de pacienţi cu Alzheimer, implanturile urmând să “verse” date despre bătrâni într-o bază de date cu informaţii despre istoricul lor medical. Vârstnicii, mulţi dintre ei fără discernământ, se aflau în îngrijirea unui azil de bătrâni din Florida, care a beneficiat de sponsorizare de la compania VeriChip.

Scandalul izbucnit a fost enorm după ce s-a descoperit că experimentul nu a beneficiat de aprobarea autorităţilor din Florida responsabile de siguranţa persoanelor pe care se fac experimente şi cercetări.

Aceeaşi companie, Verichip a implantat microcipuri în Procurorul General al Mexicului şi în membri seniori ai echipei sale, microcipurile având scopul declarat de a le asigura acestora accesul în zonele securizate din clădirile oficiale. Se spune că următoarea etapă este ca militarilor şi poliţiştilor să li se implanteze câte un cip.

Mai mult, Solusat, distribuitor al VeriChip a anunţat că a încheiat un acord cu Fundaţia Naţională din Mexic pentru Investigarea Dispariţiilor şi Răpirilor de copii pentru a promova “ciparea” copiilor din ţară.

Cum ar putea ajuta cipurile la găsirea copiilor dispăruţi este de-a dreptul incert, căci acestea nu dispun de tehnologie de urmărire GPS. Şi alte companii fac o publicitate puternică implanturilor de microcipuri, cercetătorii lor lucrând din greu să le integreze cu tehnlogie GPS. Firmele din domeniu se aşteaptă să aibă, după ce vor reuşi în acest demers, “o piaţă de desfacere enormă.”

Succes care, arată opozanţii ideii, este o armă cu două tăişuri. “Chiar vreţi ca cineva să vă poată urmări copilul şi să ştie în permanenţă unde e?” se întreabă cei care sunt conştienţi că informaţiile devin bune sau nocive în funcţie de scopurile pentru care se folosesc.
traducere –http://www.naturalnews.com/044868_microchips_drug_injections_hybrid_humans.html#

Exterminatorii Rasei Umane…

  Lobby-urile bancare, farmaceutice, alimentare, petroliere, nucleare si cele ale statelor sclave ale multinationalelor, manipuleaza intreaga lume in lung si lat. Vor sa ne “secere” prin metode hitleriste, vor sa ne imbolnaveasca, vor sa ne “microcipeze”, ne vor fara bani si portofele, fara filozofii de viata, intr-un cuvant ne vor sclavi care sa munceasca pentru ei, sub control TOTAL. Ne vor fara copaci cu fructe si fara seminte, daca nu doar cu cele otravite pe care ni le da Monsanto & Co. Ne vor fara granite si fara constitutii, daca nu doar cea planetara NWO (New World Order), semnata de Rothschild…& C – stapanii in absolut ai planetei Terra. Prin tratatul de la Lisabona au denaturat victoriile noastre, legile si drepturile, fara ca nici un cetatean al UE sa-si fi dat seama.

Codexul Alimentar este organismul international si interguvernativ care regleaza si codifica alimentatia mondiala. E interesant de stiut ca pragurile de valori pentru diagnosticarea anumitor boli (profitabile ) sunt in mod constant micsorate….sau ca un anumit avocat Michael Tylor de la Monsanto este presedintele grupului de lucru pentru igiena alimentara, constituit de de Barak Obama si povestea cu vitamina C ? Sa mai discutam de asta? cum au stabilit un consum minim de principiu activ de cateva miligrame, in timp ce Linus Pauling – laureat al premiului Nobel, a demonstrat stiintific un necesar de cateva grame zilnic sau despre aspartam, care continua sa fie comercializat in produsele controlate si certificate de Codex alimentarius ? daca codex-ul decide ca este in regula, multinationalele pot vinde oricui si statele nu pot sa refuze intrarea unor astfel de alimente. Cine controleaza si certifica produsele alimentare, nu garanteaza puritatea produselor se limiteaza doar a le incadra intr-un “culoar” de siguranta, dar valorile acestuia le decid ei – Noii Stapani ai Lumii

Comentariu :

In ziua de azi, sunt binecunoscute crimele industriei farmaceutice ce sunt doar varful aisbergului, dar in articolele ce apar in presa, nu se mentioneaza nimic de Gravele Delicte ale institutiilor guvernative Italiene si straine, in legatura cu Tutelarea Sanatatii, institutii care ar trebui sa tuteleze sanatatea noastra, in schimb ele tuteleaza incasarile lui Big Pharma & Comp .

Unde au fost si unde sunt si azi, aceste institutii care ar trebui sa controleze in laboratoarele proprii, medicamentele si vaccinurile .probabil la bar, sa bea o cafea..? inchizand ambii ochi la aceste actiuni criminale. Ceea ce inseamna ca sunt in legatura cu producatorii de medicamente si vaccinuri, dar si ca, casele farmaceutice au corupt si pus in posturile de putete ale acestor institutii, oameni lor, astfel incat acestia sa ascunda si sa inchida ochii la toate aceste CRIME impotriva Umanitatii.

Dictatorii ascunsi (clandestini) ai medicinei, ii cunoastem de altfel foarte bine. ca imbraca haine de “baroni” si de “oameni de stiinta”, ca se infiltreaza in lobby-urile academice, sau ca lucreaza in multinationalele farmaceutice, sunt ei cei care conduc si guverneaza medicina oficiala in intreaga lume.

Iata ce scria Morris A. Bealle in faimoasa sa carte “ The Drug Story” (1940)

(“Istoria medicamentelor”) :

“ Este bine-cunoscut ca Rockefeller a creat si dezvoltat cel mai vast imperiu industrial si financiar conceput vreodata de o minte umana, bazat pe profiturile obtinute din petrol a companiei Standar Oil. Unul din principalele sale interese este” Industria Farmaceutica”. Clanul Rockefeller detine cel mai mare complex de societati farmaceutice din lume, si se folosesc si de toate celelalte intreprinderi ce le detin pentru a determina cresterea consumului de medicamente. Faptul ca cea mai mare majoritate a acestora sunt daunatoare, nu intereseaza “Trustul medicamentelor” (pentru americanii informati, “Trustul medicamentelor” este sinonim cu Fundatia Rockefeller)

La inceputurile secolului nostru cand “Fundatia” isi incepu activitatea sa “educationala” in mare stil, prin intermediul unei donatii de 300 milioane de dolari (la acel timp!!) cu care, fonadatorul dinastiei, John Davison Rockefeller, miticul JDR, constitui “General Education Board” (Consiliul General al Educatiei), sau nimic mai mult decat Ministerul Educatiei, in fruntea caruia se “posta”pe sine insusi pentru a-l conduce. In felul acesta, genialul afacerist, care renuntase sa termine scoala elementara pentru a se inscrie la un curs de contabilitate, isi asuma arzatoarea sarcina de a educa natiunea americana, constituita in cea mai mare parte de zelosi emigranti, pe care el reusi sa-i transforme in decursul a putine decenii intr-o populatie de anxiosi (stresati) medico-dependenti, dependenti de medicamente, toxico-dependenti, care imprastie stilul lor de viata (inclusiv noile boli) asupra intregii lumi.

Istoricul Morris Bealle nu a fost unicul istoric ce s-a ocupat de crimele clanului Rockefeller. Inaintea lui au fost si altii, ex: Irda Tarbell, fiica uneia dintre multele victime a lui “Grande Pirata”, cu “Povestea lui Standard Oil”aparuta in seriale in revista de top canadiana “Mac Clure’s”, si recent , istoricul Eustace Mullins cu cartea sa “ Asasinat cu injectii : povestea conspiratiei medicale impotriva Americii”(1988) , unde se poate citi :

“General Education Board a lui Rockefeller a cheltuit mai mult de 100 milioane dolari pentru a-si asigura controlulu asupra scolilor medicale a natiunii si transformarea medicilor nostri in adepti ai medicinei alopatice (excluzand orice fel de medicina naturala) a chirurgiei, si al masivului consum de medicamente chimice”.

“Am invatat dureroasa lectie ca monopolistii rockefelliani exercita puterea lor malefica aproape exclusiv prin intermediul agentiilor statale si federale (CDC; FDA; OMS, etc)

Cand Sindicatul Rockefeller incepu sa puna mana pe profesiunea de medic in 1910, concetatenii nostri intrara intr-o urata faza de declin. Astazi suferim de o infinitate de boli, atat psihice cat si fizice, aproape toate datorate in mod direct activitatii monopolului chimico-farmaceutic, care reprezinta amenintarea cea mai grava pentru supravietuirea noastra ca natiune”

Activitatile la care face referire Mullins le relatase si Morris Bealle, care le-a investigat mult mai in profunzime decat oricine. Astfel aflam ca Rockefeller, pentru a-si masca propria imagine de pirat fara scupule, decise sa se travesteasca in Mos Craciun si incepu sa distribuie mari sume de bani diverselor Universitati si Scoli de medicina; un fin observator putea sa noteze ca numai acele Institutii medicale care predicau o constanta in consumul de medicamente chimice ca si cheie a sanatatii universale, puteau spera la “binefacerile” lui.

Nici una din atatea Universitati si Scoli medicale americane care predau terapii alternative, fara consumul medicamentelor chimice, si cu toate acestea foarte eficiente, nu au primit vreodata macar un cent de la Fundatia Rockefeller. Cine intentiona sa primeasca astfel de donatii, intelesese rapid ca : nu medicamente, nu donatii.

Dar a fost nevoie sa se intample un fapt grav, un adevarat masacru criminal, pentru a-l convinge pe JDR, care intotdeauna se lauda ca nu-i pasa de opiniile celorlati, sa-si puna aceasta masca de binefacator, recuperand apoi un profit in proportii la care probabil nici el nu se astepta. Deja inainte de aceasta intamplare, Rockefeller era considerat “omul cel mai urat din America”, dar lui nu-i pasa. Dar indignarea universala ce se nascuse in urma acelui masacru, il determina sa apeleze la ajutorul celui mai faimos agent de relatii publice al USA, Ivy Lee.

Acesta afla ca Fundatia Rockefeller avea in casa 100 de milioane de dolari cu care nu prea stia ce sa faca, asa ca ii propuse sa doneze sume uriase – niciodata mai putin de un milion- la binecunoscute Universitati, Spitale, si alte institutii “merituoase”. Propunerea a fost acceptata, la fel si milioanele. Ca urmare a acestor donatii, Rockefeller se vazu pe prima pagina a tuturor publicatiilor din lume, in conformitate cu maxima atentie care era acordata pe acea vreme, in orice redactie ,a unei stiri de senzatie ca aceasta. In anii ce urmara Rockefeller achizitiona , nu numai cele mai cunoscute jurnale corupte din USA si de peste ocean, dar si alte publicatii, caci facuse descoperirea ca intelectualii erau cea mai buna investitie dintre toate, si chiar mai economica.

Cum se naste cenzura

Chiar si cel mai independent director de ziar tot depinde de agentiile de presa in ce priveste stirile de publicat, si nu are nici un motiv sa suspecteze ca printre atatea subiecte de tratat, agentiile furnizeaza si informatii tendentioase si trucate cum sunt cele din campul stiintei medicale. Si totusi acest lucru se intampla in mod regulat.

La sfarsitul anilor 40 cand a inceput activitatea sa de investigatii, Bealle descoperi ca unul din directorii de la Fundatia Rockefeller era si membru in consiliul de conducere de la Associated Press, una din cele trei agentii de presa USA, ale carei comunicate sunt considerate in toata lumea ca fiind cele mai de incredere. Cine era acest tip? Nimeni altul decat Arthur Hays Sulzberger, coproprietar la “New York Times” si astfel, unul din cei mai influenti directori de la Associated Press.

In acest mod, nu a avut nici o dificultate in a convinge toti insarcinatii stiintifici de la toate agentiile de presa ca ar fi foarte periculos si iresponsabil sa se acorde deplina libertate de opinie oricui in materie de sanatate si ca, de aceea toate stirile privind sectorul medical trebuiau validate de un “expert” inainte de a fi divulgate si publicate. Si cine ar fi trebuit sa numeasca acesti experti? Evident ca Fundatia Rockefeller in marinimia sa, ca fiind portavoce al intregului complex medico-farmaceutic al lumii.
A fost in acele vremuri ca incepura sa apara, adesea in mod simultan in toata presa internationala, stiri despre noi descoperiri ale medicinei, noi tratamente, noi vaccinuri, noi seruri, noi “medicamente miraculoase”, pentru a le inlocui pe cele existente si a caror ineficienta sau periculozitate nu se mai putea ascunde, si care erau descrise ca “mai putin daunatoare si mai eficiente”.

Ce legatura are prof. Singer?

Vi se pare cumva ca divagam ? Nicidecum. In anii ’60 se stabilise in mod universal si fara controversii, datorita tragediei Talidomide si a altor mii de tragedii asemanatoare induse de medicamente in urmatorii ani, proba stiintifica si matematicamente demonstrabila ca experimentele pe animale nu sunt in gradul de a impedica erori si catastrofe medicale si ca, dimpotriva, asemenea experimente pe animale nu garanteaza decat repetabilitatea (tragediilor).

Fundatia Rockefeller intelesese atunci ca trebuia sa inventeze ceva complet nou si radical diferit pentru a putea continua pe aceeasi cale profitabila dintotdeauna, evitand ca prea multa lume sa protesteze si fara ca populatia, luminata de prodigioasele cuceriri ale tehnicii si electronicii, sa-si dea seama de inselaciunile si exploatarea continua la care era supusa in sectorul sanatatii, care nu se bazeaza pe matematica ci pe vitalitatea individuala. Tragediile datorate experientelor pe animale puneau serios in dubiu capacitatile intelectuale a celor ce conduceau aceste experientele medicale,in intreaga lume. Intre timp aparusera noi idei interesante de cercetare si exploatare, intre care : ingineria genetica, transplanturile, eutanasia si experimentarea pe fetusi umani, dar care suscitara.

Se naste astfel Bioetica. Pentru aceasta, “intelectualii” care deja facusera atat de multe pentru batranul Rockefeller, construira o noua disciplina filozofica, care a fost botezata cu un nume cu rezonante stiintifice :”Bioetica” . Principiul era ca se putea continua sa se studieze actuala biologie, plus alte discipline noi ce aparusera si trebuiau exploatate, bazandu-se initial tot pe experimentarile pe animale, ca apoi se se apeleze la o persoana doritoare si credibila care sa prezinte situatia. In concluzie, ca sa rezumam, esenta Bioeticii consta in :

“Orice masura de folosire fortata sau cruzime, nu numai fata de animale dar chiar si fata de oameni, este din punct de vedere “etic” justificabila , deci legitima, daca avantajele care deriva din acestea ( sau se estimeaza ca vor deriva, chiar daca numai in teorie si pe timp nedefinit) depasesc daunele si suferintele pe care le cauzeaza, si daca numarul de indivizi care ar putea sa beneficieze de acestea (avantaje) depasesc numarul victimelor sacrificate “

Ei bine, noi permitem oricui dreptul de a-si expune opiniile si teoriile filozofice de orice tip; dar acest drept impune la randul sau obligatia de a fi facut in mod onest si complet, ceea ce nu este cazul prof. Singer, care ne prezinta teoriile sale schioape intr-o lumina falsa, ascunzand in mod deliberat, de mai bine de douazeci de ani, adevaruri sacre. Datorita puterii Fundatiei Rockefeller, imaginea sa a fost impusa opiniei publice mondiale ca fiind aceea a Nobilului aparator al animalelor , asa cum spune si titlul cartii prin care s-a stabili faima sa; rol care ii asigura respectul si audienta animalistilor din toata lumea, si care in consecinta il cred atunci cand afirma ca la anumite experimente nu se poate renunta, pentru binele umanitatii, deci sunt utile si ar trebui sa creasca, cum de fapt doreste si Fundatia Rockefeller.

Neonestitatea lui Singer consta in faptul ca, in mod constant, refuza sa aduca la cunostinta publicului ceea ce altii, de mai bine de un sfert de secol, ii cer sa dezvaluie : ca exista un mare numar de medici si cercetatori ce au pareri diametral opuse , care neaga valoarea stiintifica a rezultatelor obtinute, nu numai pentru ca este vorba despre animale, dar si pentru ca tocmai fiind vorba de experimente: ce presupun introducerea in mod artificial a microbilor si inducerea leziunilor care nu pot fi identice cu cele aparute in mod spontan la persoane. Noi gandim ca personajul Singer si toata teoria sa “bioetica” au fost “inventati”de cei mai bine platiti teoreticieni ai Fundatiei Rockefeller, pentru a putea proclama in grandioasele dezbateri publice, chiar la nivel parlamentar :

“ Pana si Peter Singer, recunoscut ca cel mai mare zoofil al lumii, nu este in gradul de a nega ca experimentele pe animale, departe de a fi un simplu alibi pentru acoperirea daunelor aduse de o metoda gresita, este indispensabila pentru a proteja sanatatea umana, evitarea imbatranirii, prelungirea vietii si cine stie poate intr-o zi asigurarea vietii eterne”.

Normal ca prof. Singer se ocupa mai ales si de probleme “mult mai importante” decat cele referitoare la animale, totusi toate problemele de care se ocupa intereseaza continuitatea prosperitatii Fundatiei Rockefeller si a Medicinei, noua religie. Recent, dupa ce a propus sa se utilizeze pentru experimentele pe animale, cainii vagabonzi, ( “oricum nu vor suferi mai mult decat atunci cand sunt gazati in adaposturile comunale”) a pontificat si legimitatea experimentelor pe fetusii umani, care ar fi “etice” in primele 3 luni de sarcina pentru ca pana la acel termen, asa a decis Profesorul, fetusul nu simte nici o durere.

Lectia americana

Nu a intarzaiat mult ca organizatiile medicale din celelalte tari industrializate sa invete lectiile profesorului Fundatiei Rockefeller. Bealle in lucrarea sa relateaza de unele cazuri in care “profesionisti ai beneficientei” reusesc sa exploateze in favoarea lor, pe de o parte marinimia si naivitatea oamenilor iar pe de alta parte teroarea constanta ca lumea se afla in fata suferintei si mortii.

Deja in anii ’30 existau in SUA “Institutii Morale fara scop de lucru”, care strangeau fonduri pentru “a studia”si “invinge” oricare din bolile cunoscute pe pamant : artrita, reumatism, boli psihice, poliomelita, scleroza multipla, bolile tropicale, epilepsiile( trei tipuri diverse) diabet, tuberculoza, banala raceala, surzenia, paralizia cerebrala, bolile cardiovasculare, fara sa mai vorbim de cancer. Mai povesteste Bealle cum in perioada Craciunului din ’31,Harry Hopkins, bun prieten si colaborator al presedintelui Roosevelt, a inceput sa stranga fonduri pentru Asociatia impotriva tuberculozei, din New York. In comisie fu inclus si dr. Louis I. Harris, comisar sanitar al orasului.. Intr-o buna zi, acesta din urma avu proasta idee sa controleze sumele stranse la sfarsitul campaniei, cu toata impotrivirea lui Harry Hopkins. Rezultatul fu o scrisoare pe care Louis Harris o trimise spre publicare la New York Times, pe 8 iunie ’32 :

“ Pentru cat am putut sa-mi dau seama pe timpul anilor in care am avut contact ( n.td: cu actiunile de beneficienta) numai o infima parte din multele milioane de dolari pe care Asocatia impotriva tuberculozei din N.Y a adunat-o in ultima decada si jumatate, a fost cheltuita pentru diagnostice, tratament, cheltuieli sanitare si spitalicesti sau alte nevoi ale bolnavilor sau familiilor acestora. De fapt eu sunt sigur ca nici un ban nu este folosit pentru a ajuta tuberculosii”

La aceasta scrisoare, Bealle anexa dramaticul apel facut de Harry Hopkins ( 15 dec.’31) intitulat “Salveaza o viata! “ si redactat sub forma unei telegrame :

“ Disperata nevoie de limitare a tuberculozei in perioada de criza financiara stop alarmanta diminuare a fondurilor primite pentru lupta noastra in perioada Craciunului stop oprirea acum inseamna renuntarea la avantaje castigate cu ani de munca dura si pierderi de vieti umane stop contributii mari sau mici de mare ajutor stop emiteti cecuri pentru Thomas Lamont trezorier trei optzecisisase Quarta Avenue” .

Acest Thomas Lamont , ne informeaza Bealle, nu era altul decat asociatul marelui bancher Morgan, principalul rival al lui Rockefeller in exploatarea natiunii americane, si a carui imperiu bancar si editorial sfarsi in gura Marelui Pirat (JDR) cand Morgan muri. Oricum, suscitata scrisoare a dr.Louis Harris, publicata in Times, pare sa nu fi fost citita si ramasa in aminterea a prea multi newyork-ezi, daca din nou in ’56 aceeasi Asociatie a reusit sa adune alti 26.310.385 dolari cu acelasi apel de sarbatori.

Deja in raportul nostru “Falsurile stiintei” (1980) am aratat cu cata verva capitanii industriei italiene, geniali elevi, inspirandu-se de la modelele americane, lansara campaniile de strangere a fondurilor pentru “lupta cu cancerul” .

Circa un an in urma incepuram sa auzim la posturile de radio italiene un apel repetitiv ce anunta cu ton dramatic :“ a fost descoperita cauza distrofiei musculare ! Acum trebuie sa se gaseasca tratamentul ! “ ( ni se pare ca ne amintim ca apelul precedent fusese pentru “scleroza multipla”, dar nu putem jura) Stiam ca, cauza distrofiei musculare nu fusese de fapt deloc gasita, si cu siguranta nici nu va fi gasita daca se va persevera pe aceeasi cale eronata. Dar puteam sa ne imaginam care ar fi fost urmarea unui astfel de anunt. Ca sa scurtam, tocmai in perioada sarbatorilor din dec. ’93 eram informati ca spectacolul de beneficienta organizat de RAI, cu participarea frumoasei, si credem inocentei Alba Parietti, pentru studierea “distrofiei musculare” , a reusit sa colecteze de la generosii telespectatori italieni, frumoasa suma de 19 miliarde si jumate……..

 

Într-o emisiune televizată, la un post de mică audiență, căci la Televiziunile Sistemului, ajung doar cei pe care Sistemul vrea să-i propage, Constatin Cojocaru împreună cu Florin Zamfirescu și cu Adrian Popescu de la Uniunea Pentru România (UPR) – o alianță între Partidul România Mare și Partidul Poporului al d-lui Cojocaru, au prezentat modul în care România a ajuns o colonie și care ar putea fi soluția de redresare, prin care s-ar putea face ceva

Iată ideile principale din această prezentare:

1. Capitalul Străin deține astăzi 88% din economia României, în timp ce Capitalul Românesc deșine doar 12%

2. În România s-au făcut Investiții în ultimii 26 de ani de aproape 500 de miliarde de euro iar capitalui străin a investit doar 5 miliarde. Cu 1% INVESTIȚII DIRECTE capitalul străin a ajuns proprietar pe 90% din economia României. Minciuna cu “Mitul Investitorului Străin” devine evidentă

 

3. PIB-ul ce rămâne după PLATA DATORIEI e mai mic decât PIB-ul din 1989. “Creșterea PIB-ului față de 1989” “Dispare și Devine negativă” după PLATA Datoriei.

 

4. Din întreg PIB-ul, românii primesc salarii în valoare de doar 27% din PIB, iar capitaliștii iau profituri de 61% din PIB, în timp ce în Elveția, elvețienii iau salarii în proporție de 59% din PIB, în timp ce capitaliștii lor iau doar 33% profit din PIB. Exploatarea românilor de către Capitalul Străin e evidentă.

 

5. Din totalul de 2.800 de miliarde de euro, care reprezintă PIB Total obținut de România în ultimii 24 de ani (până în 2014 până când există date statistice), Profiturilor Capitaliștilor Străini care dețin 90% din Economia României au totalizat 1.800 de miliarde de euro.

 

6. Din cele 150 de miliarde de euro, ce reprezintă PIB-ul pe 2014, 83 de miliarde au reprezentat PROFITURI ale Capitalului. Din cele 83 de miliarde total profituri statul a impozitat doar 17 miliarde. Cu alte cuvinte, statul român impozitează DOAR aprox. 20% din profiturile obținute de Capital.

.

Pentru ca se legalizeaza pornohotia intr-o EUROPA-si asa degenerata ,o cincime din Uniunea Europeana (condusa de multe marionete) va fi musulmana pana in 2050  http://www.hotnews.ro/stiri-international-6035428-cincime-din-uniunea-europeana-musulmana-pana-2050.htm

 

Pana in 2050, circa 20% din Uniunea Europeana va fi musulmana, potrivit datelor publicate de The Telegraph, care sustine ca Marea Britanie, Spania si Olanda vor avea comunitati mai mari de musulmani intr-o perioada mai scurta de timp.Publicatia precizeaza ca, in 2008, 5% din totalul populatiei in cele 27 de state ale Uniunii Europene era musulmana. Cresterea numarului de imigranti din tarile musulmane si rata scazuta a natalitatii in randul populatiei europene autohtone va face ca, pana in 2050, musulmanii sa reprezinte 20% din populatia UE.Statistici colectate din diferite surse indica, de asemenea, ca Marea Britanie, Spania si Olanda vor avea o si mai mare proportie de musulmani intr-o perioada mai scurta.

The Telegraph sustine ca Marea Britanie va fi, totodata, tara cu cei mai numerosi locuitori pana in 2060, urmand sa aiba 77 de milioane de cetateni.Publicatia precizeaza ca datele stranse indica faptul ca politicienii nu reusesc sa faca fata incercarilor din ce in mai mari ale unei “bombe cu ceas demografice”.Expertii sustin ca nu au existat dezbateri despre felul in care schimbarile de populatie vor afecta domenii diferite ale vietii, de la educatie la locuinte si de la politica externa la pensii.De asemenea, politicienii nu acorda suficienta atentie integrarii imigrantilor, cu riscul aparitiei unor miscari sociale in urmatorii ani.

Musulmanizarea Europei nu mai poate fi oprita…

Europa… va suferi o adevarata EXPLOZIE, ceva mai groaznica ca cea de la Hiroshima, un tsunami mai urias ca dimensiune si durata ca cel din Tailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a inceput sa ticaie… iar noi ne citim mai departe corespondenta pe facebook, ne uitam la emisiunile de spalare a creerelor la televizor, ne necajim daca nu e totul asa perfect cum ne-am dori sa fie, ne gandim in ce tara ne petrecem concediul… ca Turcia nu mai e sigura, Grecia are probleme, Italia la fel, in Germania sau vestul Europei sunt prea multi migranti si nu se stie… așadar, mai bine in Dubai, acolo e sigur, e frumos si doar si noi am dat o mana de ajutor sa aiba ei ce au… sau suntem invidiosi pe vecinul care are o masina noua si ne gandim cum sa primim si noi un credit profitabil sa fim si noi in rand cu lumea buna… Si in tot acest timp îi lasam pe politicienii alesi in mod democratic sa hotarasca ei in locul nostru, cum e mai bine pentru copiii si copiii copiilor nostri….Un articol foarte interesant aparut in presa libera germana – datele se refera, in special, la situatia nemtilor dar cu repercusiuni asupra Europei.Ceea ce se intampla azi in vestul Europei, ceea ce realitate azi in Germania, Suedia, Franta, Olanda, de fapt, in mai toate tarile dezvoltate din Europa, nu e de neglijat.Cu siguranta, tarile bogate au inca resurse pt. a musamaliza aceasta distrugere financiara care ia amploare, dar aceasta este doar o chestiune de timp. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, va duce rapid la distrugerea Europei.

Sunt 16 motive serioase care trebuie luate in seama:

1. Explozia populației din Africa… peste 4 miliarde

*

2. Razboaie civile, razboaie generate de religie, generate si finanțate de marile puteri care produc arme in prostie, care nu doresc altceva decat profit imens.

*

3. Europa nu are o ARMATA care sa apere granitele ei exterioare, vasele aflate in Mediterana nu fac altceva decat sa culeaga sutele de mii de migranti si sa-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigrantilor, platit cu bani europeni.

*

4. Tarile Africii au devenit si vor deveni tot mai instabile, la fel ca si cele din Orientul Apropiat.

*

5. Ajutoarele sociale primite de emigrantii ajunsi in Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decat venitul unui african pe luna. Oare cine nu doreste sa nu munceasca si sa primeasca bani pe degeaba, asistenta

sociala, locuință… deja se stie ca peste 20 milioane emigranti asteapta doar sa aiba ocazia sa treaca Mediterana.

*

6. Guvernele europene au ajuns pâna într-acolo cu „prostia lor” încât îi trateaza mai bine pe emigranti decât pe cetatenii lor… vezi Germania, in primul rand. dar si Suedia, Olanda, Danemarca… etc.

*

7. Nici un emigrant nu are de ce se teme ca va fi trimis inapoi in tara de bastina… populismul si idiotenia conducatorilor este atât de mare, încât pt. a nu-si pierde locul si pozitia de OM BUN (eu as zice prost) prefera sa accepte acest joc murdar sub chipul UMANITARISMULUI, desi se stie ca 25 de dolari pe luna, i-ar ajuta mai mult pe acesti oameni sa ramana in tarile lor decât sa li se ofere peste 500 de Euro pe luna in Europa.

*

8. Chiar daca ruta balcanica este inchisa, vor incerca noi cai, Mediterana e mare, Italia e o alta cale… si Italia nu face nimic decat sa-i culeaga din mare si sa-i transporte mai departe. La fel ca si Grecia… Motivul??? Ele sunt tari prea sarace ca sa poata suporta financiar milioanele de emigranti. Si sa nu uitam, atât Italia, dar mai ales Grecia, sunt considerate de mai marii de la Bruxelles, tari de mana a doua, chiar a treia. Pentru ca in EU, mult visata Uniune Europeana, exista tari de clasa 1 cum ar fi Germania, Franta, Anglia…, tari de clasa a doua cum ar fi Spania, Polonia, dar cele mai multe sunt tari de mana a 3-a…vezi tot blocul EST fost comunist, sau Portugalia, Malta… Grecia si, mai nou, si Italia. Dezastrul acestor tari este, de fapt, produs de dependenta de banii europeni, de Banca Centrala Europeana, o destramare a Uniunii Europene ar însemana un colaps financiar imediat pentru aceste tari mici, care, de fapt, au fost de mult distruse sistematic de marile puteri. Uniunea Europeana este, de fapt, cea mai mare minciuna a secolului, un fel de dictatura socialista care a functionat mult timp in Uniunea Sovietica. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns sa hotarasca hrana si modul de viata a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mana de uzurpatori, impreuna cu Banca Europeana si Banca Mondiala.

*

9. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales, care cred ca situatia lor financiara si libertatea

câstigata in al doilea Razboi Mondial, se poate mentine la infinit… sa nu uitam ca generatia care

a purtat razboiul nu mai e, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care inseamna telefoane mobile, Facebook… lucruri pentru care nu au facut deloc sacrificii. Parintii lor se simt datori sa le puna totul la dispozitie pentru a nu mai suferi precum parintii lor in tinerete… ma si intreb cum au reusit sa supravietuiasca fara telefoane mobile si Facebook.

*

10. Si mai exista inca un motiv ingrijorator, de fapt, acest sentiment puternic indoctrinat mai ales in populatia germana, sentimentul de vinovatie a ceea ce au facut parintii sau bunicii lor… razboaie

mondiale… da, nemtilor li s-a spălat creierul asa de perfect încât cei de acum se simt datori sa faca

bine, sa rascumpere greselile unui dictator care  a purtat un razboi in care au murit cca 50 milioane de oameni in intreaga lume (raportate in ambele tabere)… si acum au ocazia… sa ajutam milioane de emigranti sa ne ocupe… un al 3-lea razboi mondial nu va mai avea loc pentru ca el a inceput si se desfasoară in „Pace”… si cu acceptul milioanelor de oameni „BUNI”.

*

11. Sa nu uitam nici rolul asa ziselor organizatii neguvernamentale, de buna Caritate care, de fapt ,pun mai departe paie pe foc si incurajeaza acest sistem de autodistrugere… vezi Open Society Foundation al lui SOROS, http:// newobserveronline.com/ soros- funding-nonwhite-invasion- hungarian-mayor/Soros

Funding Nonwhite Invasion—Hungarian Mayor newobserveronline.com ( George Soros and his Open Society Foundations (OSF) are one of the groups actively funding illegal immigration into Europe, the famous Hungarian mayor of the town of…

sau American Jewish Organisation, http:// newobserveronline.com/ us- jews-want-muslim-refugees-

but-not-in-israel/ sau nenumaratele Organizatii Crestine din Europa si America si sa nu uitam FACEBOOK si alte platforme, care deja le-au declarat „razboi” celor care nu incurajeaza aceasta emigratie… nu esti de acord cu politica lor, esti rasist, esti neonazist, esti extremist de dreapta (pentru ca extremistii de stanga sunt cei buni si, ca atare, sunt platiti sa restaureaze democratia)

*

12. Nerespectarea legilor in tarile Eeropene atunci când e vorba de atacurile la persoana, furturi, violuri comise de emigranti… toate fiind musamalizate… deci, incurajate deoarece fiecare emigrant stie ca orice ar face, exista o „Lege-dipozitie de sus” care îi scapa. Justitia care condamna o batrana de 72 de ani la 3 ani inchisoare pentru ca e atât de saraca încât nu-si permite sa plateasca un bilet de tramvai când merge la doctor, aceasta lege inchide ochii cand miile de azilanti fura, violeaza, se plimba fara bani cu mijloacele de transport in comun si taximetre, fac comert cu droguri etc.

*

13. Marile concerne încurajeaza o Europa fara granite, pe motiv ca ar avea pierderi de miliarde… asa încât o Europa fara granite e profitabila pentru ei, aduce miliarde beneficii, lucrurile produse ieftin in tarile sarace europene se vand foarte bine, oamenii din tarile sarace au iluzia ca pot fi ajutati sa aiba un loc de munca pentru un salariu cu care pot doar supravietui nu trai, dar distrugerile provocate de migratie, intretinerea milioanelor de emigranti sunt, de fapt, miliarde platite doar de cei care muncesc si platesc impozite… Cei saraci devin tot mai saraci, cei bogati tot mai bogati. Intre cele doua clase nu mai e nimic. Patura de mijloc aproape a disparut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pt. ca ele trebuie sa investeasca si sa creeze locuri de munca. Iar in momentul cand ele au pierderi, arunca in somaj mii de oameni.. vezi Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia… etc. Sa nu uitam si rolul Bancii Europene care a ajuns sa dea marilor concerne, credite fara dobânda. O inflatie puternica in zona Euro, care e mascata, pe moment, si care va duce la cea mai mare criza financiara, o criza mondiala.

*

14. Coruptia din mass-media care a ajuns un instrument de propaganda pentru partidele de la

putere, un mod de a spala creierele milioanelor de oameni… pentru ca o indoctrinare nu se face de azi pe maine, e nevoie de timp si mai ales de repetarea permanenta a sloganelor… totul e minciuna, minciuna despre nr. emigrantilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre nr. de someri, despre tot… sa nu uitam nici propaganda facuta de vedetele de la Hoolywood, oameni de buna credinta cu suflet mare, angajati in proiecte humanitare, (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin generozitate si donatii de milioane, (vezi Zuckenrberg,  Soros, Bill Gates etc. cu

fundatiile lor) incurajeaza ocuparea Europei de emigranti, in timp ce ei traiesc in cetati bine aparate de servicii de siguranta.15. Fiecare emigrant care intra ilegal in Europa, in loc sa fie condamnat pt. trecere frauduloasa de frontiere (care nu exista de fapt), este primit cu bratele deschise si beneficiaza de toate drepturile azilului… Ceea ce e deja stiut este ca 95% din emigrantii ilegali nu au drept de azil si vin cu documente false.

*

16. Dar cel mai important lucru este ca Islamul are ca punct principal, islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslemi si instalarea unui stat islamic, un fel de Califat unde domneste Sharia si religia principala e Islamul. Un plan demonic incurajat de politicienii corupti dar PROSTI, pentru ca prost trebuie sa fie cineva sa creada ca intr-o Europa ocupata de Islam acesti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fara copii, e tot una daca le face concesii turcilor, daca tara e ocupata de milioane de moslemi… ea stie ca in urmatorii 10 ani inca mai poate rezista cu pensia ei sau… dipare, ca Honecker, in America Latina. „Dupa mine potopul” e o vorba din popor… astfel de oameni isi au locul in spatele gratiilor, indiferent ca sunt inchisori sau spitale de profil. Apropo, Merkel a declarat ieri ca nu renunta la planul ei. (diabolic)

 

Mierea, cu bune, dar si cu cateva rele – Cata poti manca zilnic fara sa te ingrasi?

Toti stim ca zaharul este nociv sanatatii, deoarece ridica nivelul glicemiei din sange, ceea ce duce la raspunsul prompt al pancreasului, tradus in cresterea secretiei de insulina.

Ca urmare, nivelul zaharului din sange scade brusc, se instaleaza hipoglicemia, manifestata prin oboseala, tremuraturi, transpiratii, gandire neclara si pofta necontrolata pentru o noua portie de zahar sau un alt produs bogat in zaharuri.

In plus, zaharul influenteaza negativ sistemul imunitar si functiile rinichiilor, creste nivelul trigliceridelor din sange, lipseste organismul de vitaminele din complexul B si de mineralele magneziu si crom. De asemenea, da dependenta la fel ca tutunul, cafeaua sau drogurile si, nu in ultimul rand, duce la obezitate.

Unele forme de zahar sunt mai daunatoare decat altele, explica pentru Ziare.com nutritionistul Camelia Olteanu. Mierea de albine, siropul de agave sau de artar sunt mai naturale, dar dau aceeasi dependenta de dulce.

Mierea naturala de albine contine peste 280 de compusi, intre care predomina fructoza si glucoza. Are un continut bogat in macroelemente, microelemente, vitamine si enzime active.

325 de kcal la 100 de grame

Fiind bogata in zaharuri (80%) si avand o incarcatura calorica de 325 kcal/100 g, mierea ingrasa daca este consumata in cantitati mari. Pentru o persoana normala ponderal, 3-4 lingurite de miere/zi nu ar trebui sa constituie o problema.

Consumarea unor cantitati exagerate de miere, de exemplu 8-10 linguri/zi, va duce, in timp, la crestere ponderala, cresterea valorilor insulinei, erodarea smaltului dintilor si aparitia refluxului gastro-intestinal din cauza aciditatii, plus disconfort abdominal (diaree, crampe, balonare).

Persoanele cu sistem imunitar deficitar sau care sunt alergice la polenul plantelor sau la veninul de albine vor avea alergie si la miere, chiar la un consum foarte mic sau chiar la contactul cu pielea.

Se recomanda interzicerea consumului de miere copiilor sub 1 an, in primul rand din cauza prezentei in miere a sporilor care provoaca botulismul, spori luati de pe florile plantelor polenizate de albine.

Chiar daca mierea ar fi pasteurizata, acesti spori pot ramane prezenti. Adultii nu prezinta pericol de imbolnavire, deoarece acizii intestinali pot lupta cu toxinele eliberate de aceasta bacterie.

De ce e buna mierea

Mierea are insa numeroase proprietati benefice. In urma cercetarilor stiintifice si clinice, s-a constatat ca mierea manuka provenita din florile unor arbori din Noua Zeelanda este un remediu foarte bun in tratarea ulcerelor stomacale, calmarea durerilor de gat, a tusei, ranilor si infectiilor cutanate, ulceratiilor picioarelor varicoase.

Toate aceste beneficii se datoreaza proprietatilor antimicrobiene, antiinflamatorii, antifungice, antioxidante, antivirale si antibacteriene. Nu se aplica si mierii care se gaseste in magazinele obisnuite, gen supermarket.

Mierea, ca orice produs ce contine zaharuri, este mai bine sa fie consumata in prima parte a zilei, cand avem nevoie de energie si cand caloriile suplimentare vor putea fi consumate eficient pana la culcare.

Cei care nu au probleme cu greutatea corporala pot manca la micul dejun 1-2 felii de paine cu miere sau un pahar de lapte/iaurt indulcit cu miere ori cereale integrale cu fructe de padure si miere.

Celor care doresc sa inlocuiasca zaharul in cafea sau ceai le atrag atentia ca mierea adaugata in bauturi fierbinti isi va pierde din vitaminele continute, intocmai ca si lamaia.Sursa:   www.ziare.com

Ce dezvaluie fizionomia despre tine

Stiai ca forma fetei, a nasului si a barbiei ne dezvaluie personalitatea? Fruntea indica inteligenta, gura spune cat esti de senzuala, iar ochii arata felul in care vezi lumea. Afla ce spun trasaturile fetei despre tine!

Ochii mari

Puncte forte: esti foarte receptiva, mai ales daca ochii tai sunt de culoare deschisa. Esti foarte curioasa. Imaginatia ta bogata te face potrivita pentru o cariera creativa.

Puncte slabe: „absorbi” toate informatiile din jur. Esti deosebit de sensibila si foarte usor de impresionat.

Ochii mici

Puncte forte: selectezi numai informatiile care te intereseaza. Esti organizata si constiincioasa. Iti place sa rezolvi rapid problemele.

Insa cand ceva iti trezeste interesul, te implici total.

Puncte slabe: esti neindemanatica uneori si adesea prea putin deschisa la nou.

Buze subtiri

Senzualitate: in dragoste, esti cumpatata si selectiva. Preferi calitatea cantitatii. Iti plac: rafinamentul, cuvintele frumoase si subtilitatile. Vrei ca lucrurile sa fie facute bine. Cand te intereseaza ceva, inveti totul despre acel lucru.

Buze pline

Senzualitate: esti o persoana deschisa si implinita sentimental. Radiezi incredere in sine si asta te face foarte atragatoare.

Iti place: schimbul. Incerci mereu noi lucruri pe care doresti sa le impartasesti apoi cu ceilalti.

Fata rotunda

Calitati: esti deschisa, flexibila si adaptabila. Persoana calda, spontana si optimista, pari adesea naiva si fara aparare. Privesti intotdeauna partea buna a lucrurilor si cauti sa eviti conflictele.

Slabiciuni: esti prea directa, lucru care te face sa regreti deseori ceea ce spui. Optimismul te poate face sa iti supraestimezi capacitatile sau pe ceilalti.

Valori: esti materialista si pragmatica. Viata este un joc pentru tine, cu nenumarate posibilitati de a fi fericita. Esti mereu plina de energie si pusa pe sotii.

Fata ovala

Calitati: esti calma si obiectiva. Rezolvi conflictele prin diplomatie si, desi poti fi discreta cand trebuie, esti foarte deschisa si sincera cu cei dragi.

Slabiciuni: esti rezervata, discreta si iti place sa pastrezi unele lucruri numai pentru tine. In fata persoanelor pe care nu le cunosti, obisnuiesti sa-ti ascunzi sensibilitatea, sentimentele si emotiile.

Valori: adevarul si obiectivitatea. Iti ia timp sa-ti formezi o opinie despre o persoana, pentru ca nu vrei sa te inseli. Nu iti place sa iei decizii asupra carora nu poti reveni.

Fata triunghiulara

Calitati: esti independenta, foarte sensibila si selectiva. Iti place sa ai lucrurile sub control. Fire analitica, preferi sa asculti si sa observi inainte de a actiona.

Slabiciuni: la prima vedere, pari rece si distanta, dar lucrurile se schimba cand ceilalti incep sa te cunoasca mai bine. Esti critica si pesimista. Viata ti se pare complicata si grea.

Valori: autenticitatea si sinceritatea. In toate aspectele vietii tale, dar mai ales pe plan sentimental, cauti lucrurile intense, profunde si durabile. Preferi sa fii singura decat sa fii inconjurata de oameni superficiali.

Frunte lata 

Intelectual: asimilezi usor informatiile. Iti place sa inveti si esti capabila sa studiezi domenii complexe, ca matematica, fizica sau filozofia.

Temperament: esti foarte prudenta. Stii sa intuiesti pericolele. Urasti riscul, dezordinea si irationalitatea. Cauti securitatea, ordinea si normalitatea. Iti faci planuri din timp.

Frunte normala 

Intelectual: esti inteligenta si priceputa in a vedea ambele parti ale problemei. Iti plac ideile clare. Esti foarte organizata si potrivita pentru a preda.

Temperament: inteligenta te ghideaza, dar te bazezi si pe sentimente si intuitie in luarea deciziilor. Esti o persoana muncitoare, echilibrata, capabila sa se descurce in cele mai dificile situatii.

Frunte ingusta 

Intelectual: te folosesti mai mult de ceea ce-ti spune inima in deciziile pe care le iei. Esti independenta si nu-ti place sa-ti irosesti timpul examinand si rezolvand probleme.

Temperament: intai actionezi, apoi gandesti, ceea ce te aduce adesea in situatii dificile. Iti place sa inveti din propriile greseli.

Nas lung 

Puncte forte: esti activa si hotarata. Esti interesata de lucruri care insufletesc, schimba si implica oameni, ca sportul, calatoriile si cultura. Esti dinamica, ai nevoie de miscare, libertate si lucruri care sa-ti ocupe timpul.

Puncte slabe: te comporti uneori ca o adolescenta – incepi lucruri pe care nu le duci niciodata la capat sau urmaresti idei de neatins, ceea ce te face sa fii nemultumita in permanenta. Iti place sa iei decizii si sa preiei initiativa. Atitudinea ta de conducatoare este un handicap in relatiile cu ceilalti pentru ca nu tii cont de parerile lor.

 

Nas roman 

Puncte forte: cu tine nu exista jumatati de masura! Urasti cumpatarea, prudenta si obiectivitatea. Iti canalizezi energia asupra lucrurilor care conteaza pentru tine. Esti entuziasta si carismatica.

Puncte slabe: judeci prea mult dupa aparente, iar acestea te induc in eroare uneori. Te extenuezi facand tot felul de lucruri nebunesti, pentru a-ti dovedi ca esti una dintre femeile de succes. Ai nevoie sa inveti sa faci concesii.

Nas scurt

Puncte forte: esti idealista, buna si foarte sensibila. Oamenii te indragesc pentru sensibilitatea si dulceata ta copilareasca.

Puncte slabe: esti adesea in defensiva si nu te lasi descoperita usor. Cand ai probleme, te inchizi in tine (chiar daca totul nu e decat in capul tau).

sursa: clickpentrufemei.ro

Este oficial – Europa se va federaliza in curand. Anunt facut de Barroso si Angela Merkel. Romania pierde suveranitatea si dispare ca stat si popor  

 

Este oficial – Europa se va federaliza in curand. Anunt facut de Barroso si Angela Merkel. Romania pierde suvernitatea si dispare ca stat si popor comisia europeana politica administratiePentru cei care mai aveau dubii legat de viitorul Europei, acum este oficial şi spus pe faţă: Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, confirmă că Europa se îndreaptă spre un STAT FEDERAL, ceea ce înseamnă, pe scurt, DISPARIŢIA STATELOR NAŢIONALE SUVERANE, pierderea suveranităţii de către popoarele şi statele europene, existenţa unei singure conduceri, de la centru, din Bruxelles, în interesul planurilor acelei conduceri, şi în niciun caz în interesul popoarelor naţionale ale ţărilor europene. Pe scurt, pentru noi românii, federalizarea Europei se traduce în felul următor: România va dispărea ca stat, iar poporul român, va dispărea şi el de asemenea – este deja pe cale de dispariţie (peste 4 milioane de români au părăsit ţara pe timp de pace în ultimii 20 de ani, şi nu se mai întorc, populaţia României este arhi-îmbătrânită, mortalitatea este mai mare decât natalitatea, românii sunt bolnavi şi săraci, corupţia este la cote maxime, economia este distrusă, educaţia asemenea etc etc etc). Toate aceste lucruri, se întâmplă desigur, pentru că fac parte din planurile celor care conduc lumea din umbră şi care doresc obţinerea şi impunerea unui control total, de la centru. Citiţi mai jos două ştiri despre anunţarea federalizării Uniunii Europene, de către Barroso şi Merkel:

Barroso: Europa se va federaliza in curand (7 mai 2013)

Presedintele Comisiei Europene (CE), Jose Manuel Barroso, a anuntat ca federalizarea Europei, prin transformarea UE intr-un mega-stat federal, va avea loc in cativa ani.

Potrivit Daily Telegraph, Barroso a precizat ca, pentru transformarea UE intr-un stat federal este nevoie de modificarea Tratatului de aderare. Seful CE a apreciat ca dezbaterea modificarilor ce vor fi aduse Tratatului UE va avea loc in primavara anului viitor, inainte de alegerile europarlamentare.

„Este vorba de uniunea economica si monetara pentru intreaga Uniune Europeana, nu doar pentru statele zonei euro. Aceasta suna drept SF politic astazi, dar va deveni realitate in cativa ani”, a tinut sa precizeze Barroso.

 

Angela Merkel: UE se va federaliza pe termen lung

 

 

Romania este o colonie a marilor puteri straine – control asupra resurselor, energiei, bancilor

 

Romania colonie a marilor puteri cei care conduc lumea din umbra corporatii multinationale resurse naturale, banci, energie popor colonizatRedau un articol de pe site-ul gandeste.org, despre România – colonie a puterilor străine. Faptul că România nu mai este de ceva vreme un stat suveran, este una dintre realităţile pe care acest popor nu le poate accepta pentru că i-ar provoca mult prea mult stres psihic, şi ar fi nevoit teoretic să iasă în stradă şi să protesteze, pentru libertatea şi suveranitatea lui. Dar ştim că poporul nostru nu (mai) este în stare să facă asta…aşa că stă în ignoranţă şi acceptă colonizarea lui, fără să se gândească prea mult la asta, permiţând instalarea fără probleme a unei noi ordini mondiale.

 

Colonie?! Da, şi iată de ce! (sursa gandeste.org)

 

Când aud de aprecieri că România a ajuns din păcate o colonie, politicieni sau executivi din indiferent ce parte a spectrului parlamentar şi chiar analişti economici sau politici de toată reputaţia se fac toţi că plouă şi abia aşteaptă să-şi poată elibera auzul de asemenea blasfemii şi să se întoarcă la liturghiile lor despre mântuirea României în Uniunea Europeană şi în pieţele “libere” de comunism şi etatism. Vai, cum ar putea România, membră a UE, să fie o colonie?! Uite aşa, şi încă o colonie de la periferie, chiar a centrului vest-european al UE! Detalii în continuare:

 

Chiar dacă urechi fine de politicieni şi analişti refuză şi să audă aşa ceva, atributul de colonie nu reprezintă cumva vreo defăimare. Statutul de colonie l-au avut sute de teritorii, timp de sute de ani, şi doar într-un anumit context politic postbelic au ajuns la statutul de ţară. Ca să nu fim suspectaţi de interpretări comunistoide, consemnăm ceea ce Enciclopedia Britanică spune despre statutul de colonie din perspectiva politicii care îl generează, anume colonialismul: “Control exercitat de o putere asupra unei zone sau asupra unui popor ce depinde de ea. Printre scopurile vizate de colonialism se numără exploatarea economică a resurselor naturale ale coloniei, crearea de pieţe de desfacere noi pentru colonizator şi extinderea teritoriilor dincolo de graniţele naţionale”.

 

Păi, să vedem, printr-o simplă suprapunere a cazului românesc peste această grilă, dacă este vreo defăimare sau chiar numai o nevinovată greşeală atribuirea către România a calificativului de colonie. Iată, înainte de toate, ceea ce din România nu este sub control naţional

 

Cum se distruge un popor in 4 pasi – interviu agent KGB Yuri Bezmenov  

În 1985, un fost agent KGB, Yuri Bezmenov, dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America, dă un interviu în care vorbeşte despre subversiunea ideologică, adevărata ”armă” prin care se distruge psihic un popor. Spune în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, iar restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică / război psihologic. Este un proces de spălare a creierului ce se desfășoară lent, existând 4 paşi folosiţi astfel de o putere străină pentru schimabarea gândirii şi comportamentului unei întregi naţiuni. Urmăriți aici interviul:

– traducerea este oferită de manolescubd.wordpress.com

Cei 4 pasi prin care se distruge psihologic un popor, o națiune, un stat, sunt:

 

1.DEMORALIZAREA (dureaza 15-20 de ani) – schimbarea percepției realității fiecărui individ , astfel încât în ciuda abundenței de informații concrete, evidente, clare, nimeni nu mai este capabil să ajungă la concluzii înțelepte despre cum să se apere pe ei, pe familiile lor, comunitatea lor și țara lor. Accesul la informația adevărată nu mai contează, pentru că persoanele demoralizate nu mai sunt capabile să evalueze corect informațiile pe care le primesc, chiar și dacă sunt evidente. Seamănă a România, nu? Aduceți-vă aminte doar de faza cu pixelu’ albastru, filmulețul în care Băsescu îi dă clar un dos de palmă peste față unui copil; o grămadă de români au refuzat să vadă evidența – un nene care dă o palmă unui copil, și au preferat să creadă ce a spus însuși protagonistul din film (Băsescu), și anume că filmulețul e o făcătură a lui Dinu Patriciu; vreo 5 milioane de români s-au lăsat prostiți, și au insistat în 2009 să-l revoteze pe Traian Băsescu. Românii nu au capacitatea de a percepe corect informațiile care apar, nu sunt în stare să evalueze corect realitatea înconjurătoare – exact ce-și propune demoralizarea unui popor.

 

2.DESTABILIZAREA (durează 2-5 ani) – se destabilizează economia țării respective, relațiile externe și sistemul de apărare. Seamănă a România, nu?

 

3.CRIZA (poate dura până în 6 saptamani) – se duce țara în criză, pe malul prăpastiei. Seamănă a România, nu?

 

4.NORMALIZAREA (perioadă nedefinită) – în urma crizei, în urma schimbărilor violente în spectrul politic, al puterii, al economiei, apare o perioadă de așa-zisă ”normalizare”, iar oamenii din umbră, care au pus totul la cale, vin la putere.

 

Cât de bine seamănă tot acest proces cu ce se întâmplă în România zilelor noastre…Yuri Bezmenov vorbeşte despre tacticile pe care ruşii le aplicau pentru destabilizarea poporului american, însă aceste tehnici de “subversiune ideologică” sunt aplicate şi din alte părţi şi către alte direcţii. De exemplu, guvernul din umbră al lumii (cei care conduc de fapt lumea), cu unul din centrele principale în Statele Unite aplică aceleaşi tactici pentru a destabiliza şi controla diverse popoare (inclusiv poporul american), pentru a ajunge la controlul total al lumii