Aşa cum ne spune Învăţătorul în Cartea de Căpătâi, noi toţi, avem ca tată pe diavolul uzurpator, mincinos, nimicitor, ucigaş, pârâcios, răzbunător, viclean, certăreţ, curvar şi bârfitor. Cine nu are în sânge aceste” boli”, să nu-I ceară vindecare prin naşterea din nou. Dar, să nu uităm că prin cererea de divorţ de adevăratul Tată, cel rău a pecetluit dosarul, ZAPISUL (certificatul de divorţ, dosarul “morţii” omului), în Grădina Eden. Omul ademenit de fructul fals, duplicitar, dulce/amar, bun/rău, a întors spatele creatorului, luându-se după false iluzii, promisiuni deşarte, capcane, suferinţe, lipsuri. Întoarcerea lumii risipitoare, clevetitoare, păcătoase şi împăcarea cu Adevăratul Tată, începe din Grădina Gheţsimani. Acolo dăm morţii sângele infectat, înveninat, ne dezbrăcăm de trupul poftelor şi ne îmbrăcăm cu Isus. Acolo are loc transfuzia cu Sânge Ceresc, fără SIDA fără cusur, fără microbii păcatului. El a donat din dragoste pentru fiecare dintre noi Sânge Pur, Iubitor, Iertător, Rodnic, Veşnic inepuizabil, pentru oricine crede şi îl primeşte pentru înfiere. Întâia minune din Cana ne învăţa şi ne asigură că prin golirea de încărcătura păcătoasă din Eden a oricărui om, vasul (din veşnicie pregătit), poate fi umplut cu plinătatea dumnezeirii, care este în Isus. Ferice de cine se goleşte de sine şi, prin naşterea din nou, făcută prin sămânţa lui Dumnezeu fără cusur, devine o făptură nouă, precum apa înnoită în vin. Este prea scump, sfânt şi jertfelnic Gândul Domnului, pentru a putea fi amestecat, LOGODIT cu gândul omului neînnoit. Nu poate coexista dragostea, iubirea omenească, erotică şi Dragostea Dumnezeiască. Şi nici nu se pot face artificii, fardări, cârpeli, altoiri.