Pomul după plantare trebuie să se înrădăcineze bine, să formeze ramuri, după care să înflorească și să rodească. Acest lucru durează 3 – 4 ani la majoritatea speciilor, iar la cireș chiar mai mult. Problema este atunci când s-a depășit această perioadă.  Dacă am efectuat toate  lucrările adecvate  și pomii tot nu înfloresc, in  primul rând sunt de acuzat tăierile greșite.

Pomii plantați, pentru a intra repede pe rod, nu trebuie să li se facă scurtări, rolul principal revine conducerii ramurilor spre orizontală. Dacă și acest aspect l-am rezolvat, alături de întreținerea solului, tratamente, fertilizare corectă și totuși pomii nu înfloresc, poate fi de vină soiul tardiv sau, dacă este luat dintr-o sursă nesigură, poate fi chiar sălbatec și intră pe rod foarte târziu. Va trebui să-i altoim s-au să-i schimbăm.

Dar, cum protejăm florile pe timpul înfloritului pentru a lega fructe și a realiza al doilea țel propus la plantarea pomilor – producția (efectul util al pomilor). În primul rând, trebuie să asigurăm protecția pomilor la boli și dăunători în perioada înfloritului. Pentru acest lucru este recomandat a se efectua un tratament înainte de înflorit, până la deschiderea florilor, cu un fungicid sistemic care are efect de protecție mai lung (Topsin, Chorus, Score etc.) și un insecticid (Calipso, Mavric, Karate etc).

Nu se recomandă a se efectua tratamente pe timpul înfloritului, deoarece se omoară insectele polenizatoare, ceea ce este o crimă împotriva naturii, dar mare parte din pesticide au efectul de a inhiba germinarea polenului pe stigmatul florilor, împiedicând astfel fecundarea. Dacă se efectuează corect tratamentul înainte de înflorit se va asigura protecția pomilor la boli și dăunători pe toată perioada înfloritului. Următorul tratament se efectuează după ce s-au scuturat petalele.

Mulți pomicultori recomandă efectuarea tratamentului la anumite procente de flori scuturate. Recomandarea mea este de a se evita tratamentul pe toată perioada înfloritului. În cazul în care înfloritul se prelungește, datorită temperaturilor mai scăzute, peste perioada de protecție asigurată de produsele date în faza de boboc floral (de 10 – 12 zile) și există pericolul unor infecții cu boli sau se depistează un atac de insecte peste pragul economic de dăunare, doar în acest caz se intervine cu tratament utilizând fungicide și insecticide care nu sunt toxice pentru albine.

O altă problemă în perioada înfloritului la pomi este ridicată de protecția florilor la îngheț în cazul apariției unor temperaturi scăzute. În literatura de specialiate, pentru protecția florilor la îngheț sunt recomandate lucrări pentru întârzierea înfloririi, cum ar fi stropirea pomilor cu var, care prin reflectarea luminii determină încălzirea mai slabă a ramurilor și amânarea cu câteva zile a înfloritului, sau adunarea spre primăvară a zăpezii în jurul pomilor, având același efect. În cazul survenirii temperaturilor de îngheț se recomandă realizarea de perdele de fum deasupra livezii sau utilizarea unor sobițe special amplasate în livadă. Greu de realizat, însă.

În plantațiile mari s-au utilizat frecvent perdelele de fum provenit din grămezi de paie umede, gunoi sau lumânări fumigene. Când, noaptea, la orele 1-2, temperaturile coboară la 3 – 4 grade Celsius și este calm atmosferic, se realizează fumul din direcția curenților de aer care aduc deasupra livezii perdeaua de fum care împiedică pierderea de la sol a temperaturii acumulate. Plantațiile superintensive moderne au montate sisteme de irigare prin aspersiune sau microaspersiune, care sunt declanșate în momentul scăderii temperaturilor la limita de îngheț.

Apa pulverizată, având temperatura mai ridicată cu câteva grade, asigură protecția florilor la îngheț. Chiar dacă nu se menține în permanență apa pulverizată peste pomi, faptul că pomii sunt uzi determină crearea unei pojghițe de gheață care înglobează floarea determinând ca la nivelul organelor florale temperatura să nu ajungă la nivelul la care să provoace distrugerea. Acesta este și unul dintre avantajele pentru care irigarea prin picurare pierde teren în fața irigării prin microaspersiune în plantațiile pomicole.

Irigarea prin microaspersiune constă în montarea unor conducte cu apă suspendate pe stâlpii de susținere a pomilor. Din aceste conducte pleacă tuburi de 1 – 2 m lungime care au la capăt un microaspersor. Cănd se irigă, tubul cu microaspersorul este coborât la circa 50 cm de sol, realizând o pulverizare a apei pe un diametru de 1 – 2 m sub coroana pomilor și pe rândul de pomi, iar pentru protecția florilor la îngheț tubul cu microaspersorul se ridică deasupra pomilor, pulverizarea apei efectuându-se pe un diametru mult mai mare, acoperind înntreg rândul de pomi. Plecând de la această experiență de protecție a florilor la îngheț prin pulverizarea apei, recomand pentru pomii de lângă casă, unde avem și pomi cu înflorire timpurie, la a căror producție ținem suficient de mult, chiar dacă nu avem aspersoare sau microaspersoare montate să avem furtunul cu apă gata de a fi pus în funcțiune.

Când prognozele arată pericol de îngheț sau vedem că seara, la orele 22 – 23, avem doar 5 – 6 grade Celsius, trebuie să știm că spre dimineață se realizează temperată de îngheț. Cu un pic de efort, ne trezim înainte de a coborî temperatura sub zero grade și pulverizăm apă pe pomii înfloriți. Astfel, facem trecerea pragului de a avea sau nu avea producție de fructe. Față de celelalte metode de protecție a florilor la îngheț mai dificile și mai puțin eficiente, metoda pulverizării apei este mai simplă, mai ușor de aplicat și mai eficientă. Nu vă speriați dacă veți vedea pomul și florile acoperite de gheață. Gheața le va proteja.

Cum putem grabi fructificarea?

Un loc important în pomicultura intensiva îl are schimbarea pozitiei ramurilor. Această schimbare a poziţiei ramurilor poate fi : dresarea (ridicarea), înclinarea si arcuirea.

Scurtarea ramurilor, constă în reducerea prin tăiere a ramurilor anuale (creşterile de un an) care poate fi severă când eliminăm peste 2/3 din lungimea lor, medie când eliminăm ½ din lungimea lor şi uşoară când eliminăm sub 1/3 din lungimea lor. De reţinut că o scurtare severă determină creşterea puternică a lăstarilor de pe porţiunea rămasă pe pom şi o reducere a numărului de ramuri de rod formate. O scurtare uşoară determină formarea de ramuri scurte care pot fi cu rod sau evolueaza spre ramuri de rod pentru următorul an.

Reducţia ramurilor, se referă la intervenţii asupra ramurilor de semischelet a pomului, a punţilor de rod (ramuri mai vechi de 1 an care poartă pe ele ramuri de 1 an) şi a vetrelor de rod (aglomerări de ramuri de rod scurte), prin eliminarea, de la o ramificaţie, a unei părţi din acestea. Reducţiile, ca şi la scurtări, pot fi severe, medii sau uşoare. Efectul reducţiilor este în funcţie de severitatea lor şi are un efect local dar şi generalizat asupra întregului pom, determinând creşteri vegetative care prin număr şi lungime sunt direct proporţionale cu gradul de severitate a intrvenţiei. Ramurile de rod, rămase în număr mai mic, vor realiza fructe mai mari.

Drept urmare la pomii tineri, care de obicei au creşteri puternice, pentru a determina intrarea rapidă pe rod nu se vor utiliza scurtări şi reducţii. Intrarea pe rod determină reducerea vigorii de creştere, lucru necesar în livezile intensive. La pomii bătrâni sau epuizaţi, care nu mai au creşteri anuale, sau sunt reduse ca lungime, se vor face scurtări şi tăieri de reducţie pentru a micşora numărul de ramuri de rod şi a determina creşterea lăstarilor şi formarea pe aceştia, în anii următori, a ramurilor tinere de rod.

Suprimarea ramurilor, se referă la eliminarea de la punctul de inserţie (inelul de creştere) a ramurilor anuale sau multianuale. În funcţie de numărul şi mărimea ramurilor suprimate, efectul în anul ce urmează, este o intensificare a creşterilor generalizate pe întreg pomul, iar ca efect multianual, o reducere a volumului coroanei.
Scurtarea, reducţia şi suprimarea dacă se efectueaza în timpul vegetaţiei (în verde-în lunile iunie, iulie, august) determină o reducere a creşterilor şi în final un volum mai mic al coroanei.
Dresarea ramurilor, constă în schimbarea poziţiei naturale, în sensul apropierii de verticală a ramurilor. Aceasta influienţeaza în sens pozitiv creşterea, accentuând efectul de polaritate, în sensul că vor pleca în vegetaţie doar mugurii din vârf, care vor creşte puternic, în defavoarea celorlalţi muguri care rămân în stare dormindă, fără a forma creşteri slabe care să diferenţieze muguri de rod. Această operaţtie poate fi efectuată pentru echilibrarea unor şarpante, dresându-se şarpanta care a rămas în urmă ca vigoare de creştere.

Înclinarea ramurilor, constă în schimbarea poziţiei lor naturale în sensul apropierii de orizontală, sau chiar sub orizontală. În aceste condiţii fenomenul de polaritate este oprit. determinând plecarea în vegetaţie a unui număr mare de muguri pe toată lungimea ramurei, creşterile fiind multe vor rămâne mai scurte şi vor evolua în ramuri de rod în anul în curs sau în anul următor. Această operaţie are ca efect reducerea vigorii ramurilor şi in final a pomilor, intrarea mai repede pe rod , rodire mai abundentă, garnisirea ramurilor înclinate cu ramuri de rod, pe toată lungimea lor.

O ramură cu cât este mai verticală va creste mai mult şi va rodi mai puţin, iar cu cât este mai înclinată faţă de verticală va creşte mai puţin şi va rodi mai mult.

Arcuirea ramurilor, este o schimbare a poziţiei naturale de creştere, in sensul că porţiunea bazală are o pziţie ascedentă, iar vârful ramurei are o pziţie descedentă. Această operaţie are efecte apropiate de cele ale înclinării cu diferenţa că pe partea de sus a curburii creşterile sunt mai lungi. Zonele descedente ale vârfului ramurilor, vor rodi mai mult, dar îndesesc în timp coroana pomilor şi au tendinţă de uscare. Operaţia este utilizată la unele forme de coroană.

Alături de aceste operaţii in pomicultură sunt utilizate şi o serie de operaţii tehnice secundare.
Decorticarea inelară, constă în inlăturarea scoarţei până la nivelul lemnului, de jur-împrejurul ramurei sau axului, pe o lăţime de 3-6 mm. Aceasta are ca efect reducerea creşterilor de deasupra decorticării cu diferenţierea mai multor muguri de rod, cu fructe care se colorează mai bine şi au mai mult zahăr si intensificarea creşterilor de lăstari sub locul unde s-a efectuat această operaţie. La speciile sâmburoase există riscul ca la această operaţie să apară scurgeri de clei care împiedică cicatrizarea pâna în toamnă a zonei decorticate.
Crestarea, constă în eliminarea scoarţei şi a lemnului din inelele exterioare pe o parte a axului sau tulpinei pomului, pe o lăţime de câţiva milimetri şi se face deasupra sau dedesubtul unei ramuri sau unui mugure. Are efectele ca şi în cazul decorticării dar de nivel mai redus, ea necuprinzănd ramura de jur- împrejur Efectuată deasupra unei ramuri , aceasta va creşte mai puternic; efectuată dedesubtul ei îi va reduce creşterea şi va rodi mai bine. Este utilizată pentru echilibrarea şarpantelor sau chiar pentru provocaraea apariţiei unui braţ de care este nevoie in coroană.

Incizia transversală a, consta in întreruperea vaselor liberiene şi a lemnului din inelele exterioare, deasupra sau dedesubtul unei ramuri sau mugure, cu o lamă ascuţită de briceag fără eliminarea de ţesuturi. Are aceleaşi efecte cu crestarea dar de intensitate mai redusă.

Incizia longitudinală, se face în acelaşi mod ca cea transversală, doar că incizia se efectuează pe lungimea ramurei sau truncchiului si are rolul de a provoca îngroşarea acestora. Se utilizează mai cu seama la cireş şi vişin.
Strangularea, constă in străngerea de jur –împrejur a unei ramuri cu un inel de tablă sau sârma, determinând încetinirea circulaţiei sevei elaborate. Are rolul de a frâna creşterea şi a favoriza fructificarea. Se utilizează şi pentru a realiza un echilibru între şarpante.

Torsionarea, constă în răsucirea unei ramuri astfel încât se frâng o parte dintre vasele liberiene şi lemnoasae, având ca efect apoi reducerea vigorii de creştere. Acest lucru ajută si la mărirea unghiului cu verticala intensificând efectul şi evitând dezbinarea.

Suprimarea mugurilor, constă în îndepărtarea mugurilor umflaţi de pe o zonă a ramurei, sau pomului abia plantat, unde nu dorim să crească lăstari.

Principalele  tratamente la pomii fructiferi

Prezentarea bolilor si daunatorilor din pomicultura;