El ne aşteptă precum pe fiul risipitor, aşa cum suntem, să n e întoarcem să ne pocăim.” Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru că fiecare să-şi primească răsplată după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2Cor.5/10). Încă nu am învăţat că tot ceea ce facem este deşertăciune şi goana după vânt? Noi suntem nişte pietre seci şi secătuite de orice e bun, dar prin El, piatra vie, unghiulară, putem fi născuţi din nou din sămânţa Dumnezeiască, fără cusur şi fără moarte, fără boală, devenind şi noi mădulare, pietre vii, înzidite în Trupul Bisericii Cristice, în Templul Nedemolabil. De ce nu ne bucurăm că avem un singur Prieten Fidel în Univers, căruia nu îi este greaţă de mizeriile injectate de gunoierul cel rău în sângele nostru murdar?! De ce nu credem că orice om înnoit îl are pe Isus, şi cine-l are pe Isus, îl are pe Dumnezeu, căci Tata şi fiul şi Duhul Sfânt Una sunt! Să nu uităm că oricine nu se leapădă de cel rău, păstrează în sine pustiirea, întunecimile, adâncurile prăpăstioase, pline de nervozităţi, certuri, pofte maimuţăreşti, egoism şi alte roade ale întunericului.(Gal 5/19-21)
De ce nu credem că Tata Adevărat ne vrea tot binele?
Publicat la:
Octombrie 27, 2013
Nici un comentariu
