Copii sunt nascuti cu propriul sistem de imunizare.Orice interventie bulverseaza  tot sistemul si il trage pe linia moarta ,fiind nevoit omul vaccinat sa ramina la cheremul medicamentelor.Acestea  au mai multe taisuri si sunt extrem de costisitoare  .Noi va oferim  teme pentru meditatie. Hotarirea va apartine.Textul este  semnat de un om care a refuzat sa se injecteze si cu vaccinul formalist si idolatru,iconat ,cartonat  al  preotilor si al politrucilor,dar si al medicilor.Reamintim  opinia  unui  medic da cartile pe fata: Vaccinurile, sunt extrem de periculoase pentru om

Dezvaluirile socante ale unui medic britanic, care a vorbit despre pericolul vaccinurilor asupra sanatatii oamenilor, au uimit lumea intreaga. Intr-un raport stiintific, expus intr-o publicatie online, medicul Lucija Tomljenovic dezvaluie ca vaccinurile sunt extrem de periculoase pentru om.

In urma cu ceva timp, Lucija Tomljenovic a decis sa faca cateva cercetari asupra sistemului de   sanatate britanic. Ceea ce a descoperit a ingrozit-o. Ea a aflat ca companiile farmaceutice platesc scump pentru ca informatia, conform careia vaccinurile lor sunt periculoase pentru sanatatea copiilor, sa nu iasa la lumina, noteaza Prison Planet.

Medicul se intreaba, printre altele, de ce pana la implinirea varstei de 6 ani copiilor trebuie sa li se faca 29 de vaccinuri. Chiar daca raportul este indreptat impotriva sitemului de sanatate britanic, dezvaluirile sunt valabile pentru intreaga lume.

Se vorbeste de mult timp ca mai toate companiile farmaceutice platesc sume colosale de bani, pentru ca vaccinurile lor sa fie folosite, cu toate ca efectele acestora nu sunt dovedite in totalitate. Cel mai des intalnite reactii negative in randul copiilor sunt  boli genetice grave, autism, precum si deterioarea celulelor creierului.

“Milioane de copii vegeteaza ca plantele din cauza vaccinurilor, care omoara umanitatea”, sustine medicul.

Conspiraţia vaccinurilor: un expert în domeniu ne avertizează cât de periculoase sunt vaccinurile

De peste 2 secole, vaccinurile sunt folosite in intreaga lume, ca fiind de nelipsit din sistemul medical mondial. Multi cred ca vaccinurile sunt utile pentru sanatatea oamenilor, dar nu toti sunt de acord cu aceasta idee. Va prezentam un fost angajat in industria vaccinurilor care a acceptat sa vorbeasca despre pericolul vaccinarii. Dr.„Mark Randall” este pseudonimul unui fost cercetator care a lucrat timp indelungat pentru laboratoarele principalelor centre farmaceutice, precum si pentru Institutele Nationale de Sanatate ale Guvernului SUA. Acesta este in prezent pensionar si a acceptat cu greu sa dezvaluie aceste lucruri.

Interviul care urmeaza este deosebit de important nu numai pentru faptul ca dr. Randall cunoaste indeaproape pericolele vaccinarii, ci si pentru ca dezvaluie trucurile si intelegerile intre guvern si industria vaccinurilor – chiar cele doua institutii care incearca sa castige increderea americanilor.

Intrebare: Ati fost intr-o vreme convins de faptul ca vaccinul reprezenta dovada progresului medicinii?

Raspuns: Da, am fost, chiar am ajutat la dezvoltarea unor vaccinuri, insa nu o sa va spun care.

I: Credeti ca oamenii ar trebui sa aiba libertatea de a alege intre a se vaccina si a nu se vaccina?

R: La nivel politic, da. La nivel stiintific insa, cred ca lumea trebuie in primul rand sa fie foarte bine informata pentru a putea face o alegere buna. Una e sa afirmi ca este bine sa oferi libertatea de a alege si alta e sa trebuiasca sa alegi atunci cand esti inconjurat doar de minciuni. Si apoi, daca FDA („Agentia Americana pentru Evaluarea Medicamentelor si a Produselor Alimentare”) ar fi condusa de oameni cinstiti si corecti, atunci aceste vaccinuri nu ar fi autorizate, ci ar fi investigate in cele mai mici detalii.

I: Exista totusi cercetatori in medicina care afirma ca, in ansamblu, regresul pe care l-au cunoscut bolile in general nu se datoreaza vaccinarii.

R: Da, stiu. Multa vreme am ignorat munca acestora.

I: De ce?

R: Deoarece mi-a fost frica de ceea ce as fi putut descoperi. Pana la urma eu eram implicat in crearea vaccinurilor, bunastarea mea depindea oarecum de munca pe care o depuneam.

I: Si apoi ce s-a intamplat?

R: Am demarat propriile mele investigatii.

I: Si la ce concluzie ati ajuns?

R: Am descoperit ca declinul bolilor se datoreaza de fapt imbunatatirii conditiilor de trai.

I: La ce conditii va referiti?

R: Apa mai curata. Sisteme moderne de canalizare. Hrana mai buna, mai proaspata. Reducerea saraciei. Germenii sunt intr-adevar peste tot, insa daca suntem sanatosi nu contactam bolile atat de usor.

I: Ce ati simtit atunci cand ati vazut rezultatele propriei investigatii?

R: Disperare. Atunci am realizat ca lucram intr-un sector ce se baza pe un munte de minciuni.

I: Sunt unele vaccinuri mai periculoase decat altele?

R: Da. Vaccinul anti difterie – tetanos – pertusis de exemplu, sau vaccinul anti rujeola, rubeola si oreion. Exista chiar si loturi din acelasi vaccin care pot fi mai periculoase decat altele din loturi diferite. Din punctul meu de vedere toate vaccinurile sunt periculoase.

I: Din ce cauza?

R: Sunt mai multe motive. In primul rand, acestea obliga sistemul imunitar la un proces ce pare sa compromita presupune ca ar trebui sa o previna.

I: De ce ni se prezinta statistici care par sa demonstreze eficienta nemaipomenita a vaccinului in eradicarea bolilor?

R: Va intrebati de ce? Ca sa creeze iluzia ca aceste vaccinuri ar fi folositoare. Daca un vaccin suprima simptomele vizibile ale unei boli cum ar fi rujeola, toata lumea considera ca vaccinul este un real succes. Insa ceea ce nu se vede este faptul ca vaccinul poate afecta sistemul imunitar. Si daca vaccinul respectiv mai provoaca si alte boli – de exemplu meningita – acest fapt este ascuns, caci nimeni nu crede ca un vaccin poate face acest lucru. Legatura dintre vaccin si boala este trecuta cu vederea.

I: Se spune ca vaccinul anti-variola a eradicat variola din Anglia.

R: Da. Insa daca studiem mai atent statisticile observam ca lucrurile stau cu totul altfel.

I: Si anume?

R: Au fost orase in Anglia unde persoanele nevaccinate nu au contractat boala tot asa cum au fost si locuri unde au existat epidemii de variola desi persoanele au fost vaccinate. Si oricum, boala era deja in declin inainte ca vaccinul sa fie introdus.

I: Cu alte cuvinte, vreti sa spuneti ca tot ceea ce ni s-a spus pana acum nu au fost decat niste minciuni?

R: Exact. Toate informatiile oferite au fost aranjate pentru a convinge oamenii de siguranta si eficienta de netagaduit a vaccinurilor.
Majoritatea oamenilor nu cunosc faptul ca la fabricarea vaccinurilor poliomielitice, a vaccinurilor anti-rubeola, oreion, adenovirus si a celor impotriva hepatitei A s-au folosit tesuturi de fetus avortat. Publicul traieste cu impresia ca aceste laboratoare sunt cele mai curate locuri din lume, cand de fapt nu e deloc asa. Exista mereu cate un caz de contaminare. Vaccinurile sunt in permanenta expuse contaminarii, in vaccinuri ajung tot felul de reziduuri.

I: Imi puteti spune ce substante contaminante ati intalnit pe parcursul indelungatei dumneavoastre cariere in domeniul vaccinurilor?

R: Bineinteles. O sa va prezint cateva dintre substantele cu care eu sau colegii mei am avut de-a face. Aici este o lista partiala.
In vaccinul pentru pojar, Rimavex, am gasit diferite virusuri specifice gainilor. In vaccinul pentru poliomielita am gasit achantamoeba, sau asa numita amoeba „mancatoare de creier” si citomegalovirusul simian. In vaccinul anti-rotavirus am gasit virusul simian. In vaccinul MMR am descoperit diferiti virusi producatori de cancer. In vaccinul pentru antrax am gasit diferite micro-organisme. In mai multe vaccinuri am descoperit inhibitori enzimatici deoasebit de periculosi. In vaccinul pentru rubeola am gasit virusi specifici cainilor, ratelor si iepurilor. In vaccinul antigripal am gasit virusul leucozei aviare, iar in vaccinul MMR – pestivirus.

I: Sa inteleg ca toate aceste substante sunt de fapt contaminanti care in mod normal nu ar avea ce cauta in vaccinurile respective?

R: Intr-adevar. Si daca mai luam in calcul si cat sunt de nocive aceste substante, …dar de fapt nu se stie acest lucru, caci nu au fost efectuate nici un fel de teste in acest sens. Totul este lasat la voia intamplarii. Fiecare dupa cum ii este norocul. Majoritatea oamenilor nu cunosc nici faptul ca la fabricarea vaccinurilor poliomielitice, a vaccinurilor anti rubeola, oreion, adenovirus si a celor impotriva hepatitei A s-au folosit tesuturi de fetus avortat. Am descoperit de mai multe ori in acele vaccinuri virusul poliomielitei precum si anumite fragmente ce presupun ca sunt fragmente bacteriologice provenite de la acele tesuturi fetale. Atunci cand testam vaccinul pentru a gasi substante contaminante, „materialele” gasite ne pot provoca adevarate batai de cap. Stim ca prezenta acelor substante in vaccinuri nu este normala, insa cand vine vorba de identificarea lor, suntem pusi in dificultate, nu putem spune cu exactitate cu ce fel de substante avem de-a face. Eu am gasit ceea ce presupun ca ar fi un „fragment” minuscul de par si mucus. Am gasit, de asemenea, ceea ce ar putea fi numit „proteina straina” – iar asta ar putea insemna orice – chiar si proteina din virusuri. Va dati seama cum m-am simtit eu? Si retineti ca toate aceste materiale intra direct in sange, fara sa treaca prin sistemul imunitar.

I: Cum au fost receptate descoperirile dumneavoastra?

R: De obicei m-am lovit de atitudinea „Nu-ti face griji… e normal”. In fabricarea vaccinurilor se folosesc tesuturi de origine animala; de aici contaminarea de care vorbeam. Nici nu mai vorbesc de substante chimice ca formaldehida, mercur si aluminiu, folosite in mod curent in vaccinare, pe post de conservanti.

I: Toate aceste informatii sunt socante.

R: Da, si am mentionat doar substantele biologice. Cine stie cate or mai fi. Exista si altele pe care nu le gasim pentru ca nu stim nici macar ce sa cautam. Daca la fabricarea unui vaccin se foloseste sa zicem tesut de pasari, credeti ca stie cineva cati germeni ar putea fi in acel tesut? Nimeni nu poate identifica acei germeni si nici efectele pe care le-ar putea avea asupra oamenilor.

I: Ce ar mai fi dincolo de problema legata de puritatea vaccinurilor?

R: Dincolo de aceasta, ne confruntam cu parerea preconceputa ca vaccinurile stimuleaza sistemul imunitar sa creeze conditiile propice dezvoltarii imunizarii. Aceasta premisa este gresita. Nu asa stau lucrurile de fapt. Se presupune ca vaccinarea creeaza anticorpi care ofera indirect protectie impotriva bolii. Sistemul imunitar este insa mult mai amplu si nu se reduce doar la anticorpi si celulele „ucigase” ale acestora. Am putea spune chiar ca intregul organism este un sistem imunitar. Astfel se explica si faptul ca in mijlocul unei epidemii exista persoane care raman neafectate de boala.

I: Cum pot fi „contrafacute” statisticile referitoare la vaccinuri?

R: Sunt mai multe metode. Sa presupunem, de exemplu, ca 25 de persoane care tocmai au fost vaccinate impotriva hepatitei B se imbolnavesc de hepatita. Hepatita B este de fapt o boala a ficatului care nu este neaparata nevoie sa se numeasca exact hepatita. Diagnosticul poate fi schimbat. In acest fel se poate ascunde cauza reala a problemei.

I: Si acest lucru chiar se intampla?

R: Tot timpul. Trebuie sa se intample, din moment ce doctorii presupun din start ca este imposibil ca persoanele vaccinate sa se imbolnaveasca, caci vaccinul le ofera imunitate la boala respectiva. Doctorii pornesc de la aceasta presupunere si se creeaza astfel un rationament circular, un sistem inchis, care nu admite nici o greseala. Daca o persoana vaccinata impotriva hepatitei se imbolnaveste de hepatita sau de alta boala, se presupune automat ca aceasta nu are nicio legatura cu vaccinul.

I: Pe parcursul intregii cariere in industria vaccinurilor ati intalnit vreun doctor care sa recunoasca faptul ca vaccinarile puneau unele probleme?
R: Nici macar unul. Au fost cativa (cercetatori din cadrul companiilor de medicamente) care au avut indoieli cu privire la munca pe care o depuneau, insa niciunul nu ar fi recunoscut public acest lucru, nici macar in cadrul companiei din care faceau parte.

I: Ati discutat vreodata cu colegii din industria vaccinarii pe tema pe care o dezbatem acum?

R: Da, am discutat.

I: Si ce s-a intamplat?

R: Mi s-a spus sa imi tin gura. Mi s-a spus clar ca ar trebui sa imi vad de treaba si sa las uitarii indoielile. De cateva ori. Colegii au incercat sa ma evite caci se temeau ca ar putea fi considerati „vinovati prin asociere”. Pana la urma am renuntat, am fost mai precaut, caci nu doream sa imi creez probleme.

I: Daca vaccinurile chiar sunt primejdioase, de ce mai sunt administrate?

R: In primul rand nu asa trebuie pusa problema: „daca vaccinurile sunt daunatoare”, deoarece este clar ca sunt daunatoare. Ceea ce este mai greu de demonstrat este daca acestea sunt daunatoare in cazul acelor persoane care nu par a fi afectate de vaccin. In acest sens ar trebui sa se efectueze cercetari, insa acest lucru nu se petrece. Cercetatorii ar trebui sa incerce sa descopere un fel de grafic, care sa arate exact cum actioneaza vaccinurile in corp din momentul in care sunt administrate. Acest tip de cercetare nu a fost inca efectuat. In ceea ce priveste motivul pentru care inca mai sunt administrate vaccinurile, am putea vorbi cateva zile despre acest lucru. Asa cum ati spus si dumneavoastra de nenumarate ori, toti oamenii, indiferent de pozitia pe care o au in sistem,
au motivele lor: banii, frica de a ramane fara serviciu, dorinta de a face impresie, prestigiul, recompensele, promovarea, idealismul gresit directionat, obisnuinta, s.a.m.d.

I: Andrew Wakefield, parlamentarul britanic care a dezvaluit legatura dintre vaccinul anti rujeola-rubeola-oreion si autism a fost concediat din slujba pe care o avea la un spital din Londra.

R: Da. Wakefield a avut o contributie majora. Corelatiile sale intre vaccinuri si autism sunt uimitoare.

I: Regretati faptul ca ati muncit atatia ani in industria vaccinurilor?

R: Da, insa dupa acest interviu voi avea mai putine regrete, in afara de asta actionez si eu cum pot, ofer informatii acelor oameni in care am incredere ca le vor folosi cum trebuie. Din campaniile de vaccinare putem strange suficiente informatii ce reveleaza unele lucruri deosebit de tulburatoare. Oamenii au avut de suferit din cauza vaccinurilor. Pericolul este real, iar consecintele pot fi cat se poate de grave, ajungandu-se chiar pana la moartea persoanei vaccinate. Dovezile si nevoia de studii referitoare la siguranta vaccinurilor.

I: Care este cel mai important lucru pe care doriti ca publicul sa il inteleaga?

R: Doresc sa inteleaga ca povara demonstrarii sigurantei si eficacitatii vaccinurilor se afla pe umerii celor care fabrica si utilizeaza vaccinurile. Doar asta. Nu noi suntem cei care trebuie sa demonstram asta. Pentru obtinerea acestor dovezi este nevoie de studii bine elaborate, studii pe termen lung si cercetari riguroase. Este necesara intervievarea mamelor in legatura cu ceea ce se intampla cu copiii dupa vaccinare. Este nevoie de toate aceste lucruri de care noi nu dispunem.

I: Ca sa evitam orice confuzie, v-as ruga sa mai treceti o data in revista problemele legate de vaccinuri, bolile pe care le provoaca acestea, precum si modul in care actioneaza.

R: In principiu vorbim de 2 posibilitati, doua moduri in care vaccinul isi poate exercita influenta nociva. Una ar fi ca persoana vaccinata sa contracteze boala in urma vaccinului, adica sa contracteze boala de care ar fi trebuit sa fie aparat de vaccin, acest lucru avand loc deoarece anumite versiuni ale bolii se regasesc in vaccin. Cea de-a doua posibilitate este ca persoana vaccinata sa nu faca boala respectiva, ci sa fie afectata de o alta boala, fie imediat dupa administrarea vaccinului, fie ulterior, o boala provocata tot de vaccin. Acea boala poate fi autism -sau alta boala ca, de exemplu, meningita. Persoana vaccinata ar putea fi afectata chiar si de un handicap mintal.

I: Daca priviti inapoi acum ati putea gasi un singur motiv bun pentru a putea afirma ca vaccinurile au fost un adevarat succes?

R: Nu, nu pot. Daca as avea un copil acum, ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa permit vaccinarea acestuia. M-as muta din stat daca as fi nevoit. Mi-as schimba numele, as disparea cu tot cu familia. Nu spun ca s-ar putea ajunge la asa ceva. Exista si alte modalitati prin care sistemul poate fi pacalit cu eleganta, daca stii cum sa actionezi. Sunt scutiri pe care le poti invoca pe motive religioase sau filozofice. Dar daca as fi constrans as actiona ca atare.

I: Si totusi exista copii in intreaga lume care sunt vaccinati si care par a fi sanatosi.

R: „Par” este cuvantul cheie. Cum ramane cu toti ceilalti copii care sufera de incapacitatea de a se concentra asupra studiilor, cu cei care au din cand in cand accese de furie? Dar cu cei care nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale? Stiu ca exista multe cauze pentru aceste probleme, dar vaccinarea este una dintre ele. Eu unul nu mi-as asuma riscul, nu vad nici un motiv pentru care mi l-as asuma. Si, la drept vorbind, nu vad niciun motiv pentru care guvernul ar trebui sa aiba ultimul cuvant. Din experienta mea, medicina guvernamentala este deseori o contradictie de termeni. Avem parte fie de unul fie de celalalt insa niciodata de amandoi deodata.

I: Oamenii din lumea medicala, precum si presa, baga parintii in sperieti, vehiculand scenarii inspaimantatoare cu privire la ceea ce s-ar putea intampla cu copii lor in cazul in care nu sunt vaccinati.

R: Da, fac in asa fel incat refuzul de a vaccina copilul sa para o crima, sa para o neglijenta din partea parintilor, catalogandu-i drept „parinti rai”. Aici interveniti voi. Impotriva acestor lucruri se lupta cu informatii mai bune, insa provocarea adevarata cu care sunteti nevoiti sa luptati este aceea de a opune rezistenta in fata autoritatilor. Si doar voi sunteti singurii in masura sa decideti daca e bine sa actionati, sa faceti ceva in acest sens sau nu. Fiecarei persoane ii revine responsabilitatea de a lua o decizie. Cartelul medical este insa multumit de aceasta provocare, caci este convins ca frica este cea care va invinge pana la urma.

(Sursa: Nexus Magazine)

PERICOLUL VACCINARII

In fiecare saptamana, milioane de copii sunt OTRAVITI

iar catorva mii le este fatal si tu poti ramane inconstient

si sa permiti ca propriul tau copil sa primeasca

peste 40 de doze din combinatii de(1):

Formaldehida, mercur(2) si compozitii de aluminiu,

Fenol (acid carbolic), borax, metanol, coloranti

Acetona (solvent, decapant), dezinfectant, glicerina

Anticongelant, MSG si mai multe alte otravuri in plus cu atat mai toxice cu cat sunt injectate

Tesuturi ale organelor de animal si sange (maimuta, vaca, porc, oaie, caine, etc),

Virusi din animale contaminate3 (SV40, care cauzeaza cancer la om),

Celule de fetus uman avortat, proteine straine cu molecula mare,

Virusi umani mutanti (extrem de virulenti)3 in doze mari

Endotoxine bacteriene, antibiotice, bacterii,

Fungi modificati genetic, latex, si,

ADN animal, bacterian si viral, care, atunci cand este injectat poate fi incorporat in interiorul ADN-ului uman.

Cum sunt administrate aceste otravuri ?

Majoritatea dozelor sunt injectate in piele si in membrane mucoase(4); scurcircuitand imunitatea principala.

Cine doreste aceasta ?

Medicul dumneavoastra de familie este desemnat sa administreze aceste otravuri. In ciuda cercetarilor publicate despre efectele lor nocive, doctorii ne-au invatat in mod repetat ca sunt sanatoase si absolut necesare.

Ce rau au produs aceste otravuri ?

Datele statistice publicate arata ca probabil copilul dumneavoastra va dezvolta5:

Encefalita sau meningita. Semnele sunt: iritabilitate, geamat ascutit si intens, planset care nu se opreste, insomnie si convulsii. Afectari ale creierului pot fi de la foarte usoare (usoara scadere a IQ), pana la foarte severe,

Infectii grave date de componentele germenilor din vaccin, sau de bacterii in mod normal daunatoare, deja prezente in corp. Ex. meningita meningococica,

Raceli recurente, rinoree, amigdalite, infectii respiratorii, ale urechilor sau alte infectii,

Alergii, astm, eczeme, febra fanului,

Afectiuni intestinale, boala celiaca,

Autism, ADD, dislexie si alte probleme de vorbire, invatare sau de adaptare la mediu,

Orbire, surzenie,

Paralizii, poliomielita provocata (astazi poliomielita a primit frecvent denumiri ca “meningita virala”, “paralizie cerebrala” sau alte nume),

Epilepsie sau alte probleme neurologice, boli mentale, anorexie,

Boli autoimune cum sunt lupusul, diabetul, artrita sau sleroza multipla,

Afectari ale organelor si ale functiilor lor, afectiuni ale sistemului limfatic sau a altor sisteme,

Leucemia sau alte forme de cancer (care pot apare multi ani mai tarziu),

Sindromul de oboseala cronica, dezechilibre ale compozitiei sangelui, anemie,

Distrugerea imunitatii transplacentare (avand implicatii mari mai tarziu),

Alterari genetice, infertilitate, slabiciune sau defecte in transmiterea genelor la urmasi sau alte semne unui sistem imunitar deficitar sau bolnav.

Cunoastem efectele fiecarui ingredient.

Formaldehida: plasata in topul primelor 10 a celor mai periculoase substante. Peste 100 de efecte adverse sunt studiate, inclusiv faptul de a fi carcinogen si sensibilizant al sistemului imun. Mai mult de 10 % din populatie au reactii acute la orice nivel de expunere la aceasta substanta. Nu este sigura in nici o concentratie.

Mercur. Al doilea element in ordinea toxicitatii cunoscut de om (dupa uraniu). Efectele sale toxice sunt similare cu acelea ale formaldehidei, cuprinzand sensibilizarea sistemului imun si modificari cromozomiale. El distruge neuronii. Multe dintre actiuni sunt cu efect intarziat. Odata ingerat sau injectat el ramane si se acumuleaza. Nu este sigur in nici o concentratie.

Contactati-ne sau vizitati web site-ul nostru pentru o lista completa a cercetarii efectelor acestor toxine, cat si a altor ingrediente toxice care au fost incluse in vaccinuri sau medicamente.

Cum pot fi numite de fapt aceste injectii otravitoare?

Ce este in legatura cu acestea este numit vaccinare sau imunizare. Deci ultimul termen care inseamna protectie (profilaxie), este inselator pentru ca cercetarea medicala are studii ample despre faptul ca efectul real al vaccinurilor este in opozitie cu acest pretins efect profilactic. Ca si oricare alta injectie cu o substanta straina(6), vaccinurile sensibilizeaza organismul pentru germeni (anafilaxie)(6). Deci contrar invataturii formale care continua despre faptul ca vaccinurile protejeaza, acestea cresc susceptibilitatea pentru orice boala sau conditie patologica.

Astfel boli ca pojarul, tusea convulsiva si alte boli ale copilariei sunt dezvoltate in forme noi, mai grave, atipice, care pot aparea numai la cei vaccinati(6), afectand organele vitale.

”Vaccinarea ? dar noi spuneam ca salveaza vieti !”

Chiar si vaccinarea impotriva variolei si a poliomielitei vin numai dupa declinul dramatic al acestor boli, care este atribuit unei alimentatii mai bune, apei potabile, conditiilor sanitare, scaderii supraaglomerarii din locuinte si a altor factori.

Referinte: U.S. Center for Disease Control and Prevention and Australian Bureau of Statistics

Anticorpii produsi de vaccinuri nu duc la imunitate

Dezvoltarea imunitatii necesita procese care nu pot fi activate la comanda sau produse la nivele exterioare corpului prin intermediul injectiilor.

De ce bolile copilariei se produc la copilul mic ?

Nou nascutii sunt protejati de imunitatea transplacentara pentru primii 1-2 ani de viata pana sistemul lor imunitar se maturizeaza. Aceasta este acum distrusa de vaccinuri administrate mamei sau copilului.

De ce vaccinarea continua ?

Intreprinderi puternice finanteaza educatia medicala si cercetarea si se bucura de sprijinul guvernelor, al mass-media si al multor alte organizatii.

Pot fi reversibile efectele vaccinurilor ?

Adesea pot fi, intr-o oarecare masura. Noi putem sa va ajutam sa gasiti un terapeut potrivit care sa va poata asista.

Ce va proteja copilul tau ?

Copilul dumneavoastra s-a nascut cu calitatile unui sistem imunitar complet dezvoltat. El necesita doar un ajutor8 si o buna interferenta cu mediul iar acestea implica:

NU: Substante daunatoare (ex: vaccine si alte medicamente), ideal este ca nici parintilor sa nu li se administreze acestea.

DA: din abundenta :

* apa curata si alimente sanatoase; ideal pentru sugari este laptele de san, in plus, o cantitate suficienta de fructe si legume proaspete.
* Odihna, somn si exercitiu
* Aer proaspat si soare

Un mediu familial sigur si iubitor care favorizeaza o atitudine mentala pozitiva

Aceasta este simpla reteta gasita de parintii care nu si-au vaccinat copiii, observand sanatatea vibranta si vioiciunea lor.

La copii sanatosi infectiile trec cu usurinta sau sunt rareori intalnite.

Poliomielita nu a fost o problema pana in 1887, curand dupa inceperea vaccinarii in masa (initial pentru variola), care a provocat-o.

Tratate corect, bolile copilariei(9) trebuie privite ca o experienta benefica. Ele aduc informatie pentru organizarea si maturizarea sistemului imunitar, protejandu-l astfel impotriva astmului, cancerului sau a altor boli grave(10).

Pojarul este de altfel cunoscut ca fiind folosit pentru tratarea sindromului nefrotic si s-a observat ca produce salturi in invatare(11).

Accesul scolarului si prescolarului la ingrijire si invatare(12).

In Australia vaccinarea nu este obligatorie si inscrierea la scoli si in alte sisteme de ingrijire a copilului nu poate fi legal refuzata pe baza statusului vaccinal. Parintii care semneaza un formular de impotrivire constienta primesc servicii medicale complete pentru copii lor.

De dragul copilului tau, inzestreaza-te cu deplina cunoastere si intelegere astfel ca tu sa poti actiona in adevar, nu cu frica sau obligatie.

Pentru mai multe informatii contactati:

Vaccination Information Service

P.O. Box 4, Turramurra 2074 NSW Australia

Ph: +61 (0) 2 9144 6625 or 9440 9096

Fax: +61 (0) 2 9440 3001 or 9440 9096

Web: http://www.vaccination.inoz.com/about.html

NOI NU VACCINĂM! Documentar socant realizat in Germania despre pericolul vaccinurilor

V-ati injecta de bunăvoie copilul cu una din substanțele următoare?
Otrava celulară și neurotoxina numită aluminiu?
Sau neurotoxina cancerigenă numită formaldehidă?
Sau eventual compuși organici de mercur precum Thimerosal?
Sau o grămadă de microorganisme modificate genetic și cultivate pe celule embrionare sau pe piure de țânțari?
Chiar nu vreți?
Atunci, la urmatorul rapel, cereți de la medic prospectul și întrebați medicul despre ingredientele și adjuvanții vaccinurilor!

NOI NU VACCINĂM, un documentar despre mitul și realitatea campaniilor de vaccinare.

„Protecție față de boli periculoase? Vaccinarea este considerată cea mai bună metodă de prevenție a medicinei moderne. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi arată că relația beneficiu-risc la vaccinuri nu vorbește deloc în favoarea beneficiilor.

Din 1976, numărul de doze de vaccin administrate bebelușilor a crescut de la 6 la 34 (sau chiar 36) în primul an de viață! Paralel a explodat numărul de boli cronice la copii: reumatism, diabet, astm bronsic, cancer, dar mai ales alergii, sensibilitate mărită la infecții, precum și tulburări comportamentale.

Cauzele sunt -printre altele- adjuvanții din vaccinuri, în special compușii de aluminiu. Calculat la greutatea corporală, un vaccin pentru bebeluși conține de 23 de ori mai mult aluminiu decât un vaccin pentru adulți!

Acest film arată cum se trișează în lumea vacciniștilor, de la punerea pe piață a vaccinurilor până la admiterea vătămărilor postvaccinale.

Pentru sănătatea copiilor nu este important un carnet de vaccinare plin, ci posibilitatea de a crește și a se dezvolta intr-un mediu cât mai natural, cu alimentație sănătoasă și echilibru sufletesc.”

Un film de Michael Leitner
Producția: Daniel Trappitsch
Traducerea și subtitrarea: Felicia Popescu
Narator: Gabriel Petrescu

Acest documentar a fost sponsorizat de peste 300 părinți.
Versiunea în limba română a fost finanțată de: Asociația pentru Protecția Consumatorilor, de Lion Mentor Association precum și de mulți părinți!

Mulțumim tuturor!

sursa: http://www.cocoon.ro/

 Industria farmaceutica este interesata de profit, nu de insanatosirea oamenilor; Cu medicamentele lor ne imping din boala in boala , pina la moartea fatala, tot pe banii nostri!!!

Societatea europeană pentru igiena spita­lelor apreciază că numărul infecţiilor pro­vocate de microorganisme atinge deja cifra înspăi­mântătoare de 5 milioane pe an doar în Franţa, Elve­ţia, Spania şi Ger­ma­nia. Ceea ce înseamnă că din 20 de pacienţi trataţi în regim de internare, unul se infec­tează. A­nual, până la circa un milion de persoane îşi pierd viaţa din a­ceastă cauză. Şi situaţia s-ar pu­tea în­răutăţi dramatic. Căci una din cele mai redutabile arme ale medicinei – antibioticele – ame­ninţă să de­vină inutilă. Încă de pe acum, numeroase anti­biotice nu mai au niciun efect. Organi­za­ţia Mon­dială a Sănă­tăţii (OMS) atrage atenţia că ome­nirea se îndreaptă către o eră post-anti­biotice, când infecţiile banale şi leziunile mi­nore, consi­derate mul­tă vreme ca fiind ino­fensive, vor conduce din nou la un dez­nodământ fatal. Tre­buie să înţelegem că, într-un viitor previzibil, vom muri din pricina unui abces dentar sau a unei infecţii urinare?

Triumful bacteriilor

De milioane de ani, bacteriile îşi modifică struc­tura atunci când ceva le ameninţă înmulţirea şi pro­pagarea. Iar antibioticele sunt cei mai eficienţi ina­mici ai lor. Dezvoltarea masivă pe care au cu­nos­cut-o aceste produse far­ma­ceutice îşi are punctul de pornire într-un experiment efec­tuat într-un laborator londonez, în anul 1928. Cercetătorul brita­nic Ale­xan­der Fleming a obser­vat atunci proprietăţile deosebite ale unei ciuperci de mucegai, care era ca­pabilă să distrugă bacteriile. Paisprezece ani mai târziu, îşi începe marşul triumfal un me­dicament numit penicilină şi, dintr-odată, infecţii care provo­cau moartea pacienţilor sunt vin­decabile: febra puerperală, rănile purulente, septi­ce­mia sau con­ges­tia pulmonară. “Astăzi, noi privim cu nostalgie peri­oada dintre anii 1930 şi 1970, soco­tind-o epoca de aur a antibioticelor”, spun mi­cro­biologii. “La data aceea, mulţi erau convinşi că problema infec­ţiilor a fost rezolvată odată pentru totdeauna.”

Alexander Fleming a descoperit penicilina, în 1928, revolu­ţionând astfel medicina

În euforia generală, s-a trecut cu vederea un fac­tor esenţial: capacitatea de adaptare a bacteriilor. Ele parcurg diverse mutaţii sau îşi transmit reciproc infor­maţii genetice. În procesul evoluţiei lor, utili­zarea antibioticelor a pus presiune pe selecţia natu­rală. Când medicamentele au omorât cea mai mare parte dintre bacterii, au supravieţuit tocmai acele tulpini care posedă mecanisme de autoapărare ce le conferă re­zistenţă la antibiotice. Simplifi­când, lucrurile se petrec astfel: une­le tipuri de bacterii sunt rezis­tente din capul locului şi antibio­ticele nu pot acţiona asupra lor, în timp ce altele se modifică spon­­tan, prin mutaţii intervenite în ge­nele lor. Aceşti supravieţuitori nu vor fi anihilaţi de atacul antibio­ticelor. Şi, întrucât bacteriile se înmulţesc extrem de repede, gena celor rezistente se transmite la fel de repede. În scurt timp, toţi indi­vizii ce alcă­tuiesc o populaţie de bacterii vor fi rezis­tenţi. Iar si­tuaţia cea mai gravă este aceea în care germenii devin la un mo­ment dat multirezistenţi, adică se pot apăra împotriva mai multor antibiotice. Aceasta face ca infec­ţiile declan­şate de ei să nu mai poată fi combătute decât foarte greu – sau chiar deloc.

Răceala nu se tratează cu antibiotice

Într-un studiu realizat pentru OMS s-a dovedit că, deşi, în ulti­mul timp, me­dicii pre­scriu mai rar anti­biotice copiilor şi bolna­vilor vârstnici, com­parativ cu anii trecuţi, totuşi, când e vorba de infecţii ale căilor respiratorii superioare, amig­dalite sau otite medii, ei eliberează asemenea re­ţete cu mult mai multă uşu­rinţă decât ar fi necesar. Conform OMS, aproxi­mativ 30% din totalul pre­scrip­­ţiilor de anti­biotice înregis­trate în cursul anului 2013 sunt cel puţin discu­tabile. Totodată, se abu­zează şi de me­dicamente ce ar tre­bui să fie rezervate pen­tru situaţii de extremă urgenţă, acolo unde alte pre­parate nu mai ajută. Spe­cialiştii OMS trag un semnal de alarmă legat de faptul că antibio­ticele sunt deseori întrebuinţate greşit: “Marea majoritate a infec­ţiilor de pe căile respira­torii supe­rioare sunt de­clan­şate de viruşi, iar antibio­ticele n-au niciun fel de acţiune asupra lor.” Numai că aceste medicamente se bu­cură de zeci de ani de o reputaţie atât de bună, încât există tendinţa de a face uz de ele şi în cazurile mi­no­re. De exemplu, trei sfer­turi din pacienţii bol­navi de viroză sunt trataţi de medici cu antibiotice da­că simptomele nu se amelio­rează în câteva zile.
În mod normal, microorganismele n-ar trebui să constituie o problemă. În organismul uman există un număr imens de bacterii, care îl depăşeşte de câteva ori pe acela al celulelor corpului. De regulă, sistemul nostru imunitar reuşeşte să le ţină foarte bine sub control. Cu unele excepţii. Persoanele care sunt deja slăbite în urma unor operaţii sau din cauza unor boli cronice ajung, câteodată, în situaţia de a nu mai putea lupta cu germenii patogeni. Medicina din zilele noas­tre este aptă să execute intervenţii chi­rurgicale pe care nimeni nu şi le-ar fi putut imagina acum un deceniu. Salvaţi de la moarte cu ajutorul lor, pacienţii îşi pierd viaţa din cauza microor­ganismelor din spitale. Ei vin în contact cu un spec­tru de germeni modificaţi, ce au devenit imuni la medicamentele folosite până acum.

Un război nedrept

Rozmarin

În spitale, întâlnirea dintre pacienţii deosebit de vulnerabili şi germenii extrem de primejdioşi se sol­dează, adesea, cu un deznodământ tragic. Însă riscul infectării cu aceste microorganisme de temut este mare nu doar în clinici. Potrivit unui studiu recent, numeroase persoane se contaminează în timpul unor călătorii (este şi acesta unul din rezultatele stilului de viaţă al omului modern). Analizele de laborator efec­tuate pe 225 de turişti abia întorşi din voiaje exotice au pus în evidenţă faptul că, de pildă, peste 70% dintre cei ce vizitaseră India aduseseră cu ei acasă bacterii poten­ţial rezistente, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru aproape jumătate dintre cei care avuseseră sejururi în ţări din sud-estul Asiei. Ceea ce nu înseam­nă, desigur, că ar trebui să se renunţe la călătorii. Exis­tă, totuşi, riscul ca bacte­riile inactive să fie trans­ferate altora.
Comunitatea Europeană intenţio­nează să elabo­reze cât mai curând o nouă strategie, care să cuprin­dă re­guli clare privind utilizarea antibio­ticelor în medi­cina umană şi în zooteh­nie. Căci, pentru a intra în contact cu germenii prin intermediul alimentelor in­gerate, nu e nevoie să în­tre­­prinzi o că­lătorie pe me­leaguri străine. În fermele eu­ropene de ani­male se face uz masiv de anti­bio­tice. Cu toate că din 2006 este interzisă intro­du­cerea medica­men­­telor în furaje pen­tru accelerarea creşterii animalelor, mulţi ve­teri­nari sunt dispuşi să elibereze cu des­tulă lejeritate reţete, în scopul prevenirii unor eventuale epizootii.
Cu prilejul unei anchete efectuate de autorităţile sanitar-veterinare din landul german Renania de Nord-West­falia, s-a constatat că nouă curcani din zece fuseseră la un moment dat trataţi cu antibiotice, pro­duse farmaceutice de uz uman, destinate unor situaţii de forţă majoră. Asociaţia pentru protecţia naturii şi a mediului din Germania a informat recent că, la un control prin sondaj efectuat asupra cărnii de curcan, s-au găsit bacterii rezistente la 88% din pro­be!

Arme noi contra germenilor ucigaşi

Cimbru

Şi ce se va întâmpla de acum înainte? Cerce­tătorii din industria farmaceutică depun eforturi spo­rite pentru descoperirea unor alternative la antibio­ticele devenite neputincioase. Iar soluţiile sunt cău­tate, după cum se pare, într-o direcţie nouă. Con­cernul american Merck&Co are în programul său mai multe an­tibio­tice, printre ele şi best­sellerul Cubic. Fir­ma are inten­ţia de a lansa pe piaţă, până la finele deceniului, patru me­di­camente destinate tocmai bacte­riilor rezistente. Specialiştii în­cearcă să nu mai distrugă mi­crobii după metoda tradiţională, ci să-i împie­dice să devină ac­tivi şi să provoace boli. Dar va mai dura câţiva ani până să se treacă din etapa cer­cetării, în cea a producerii efec­tive a medica­men­telor.
Între timp, evenimentele cotidiene presează, ter­minându-se, adesea, cu tragedii. În decembrie anul tre­cut, într-o clini­că din Ger­ma­nia, bacteriile multire­zis­ten­te de tip Aci­neto­bacter bau­­mannii au infectat 31 de persoane, din­tre care două­sprezece au de­cedat. Ger­menul patogen provenea de la un pacient care fă­cuse o călătorie în Tur­cia. În cele din ur­mă, spitalul a apelat la o metodă neobiş­nuită pentru a stopa răspân­direa microbu­lui: a montat 600 de clan­ţe speciale la uşi. Deoarece în mediul intraspitalicesc mâinile sunt principalul vehicul transportator de mi­crobi, noile clanţe conţin cupru, un metal cu acţiune antibacte­riană de mult cunoscută. Decât nimic…

Cum ia naştere rezistenţa la antibiotice

Cum ia naştere rezistenţa la antibiotice

– Bacteriile se înmulţesc rapid şi de aceea sunt capabile să se adapteze imediat la un mediu ostil, de exemplu la antibiotice –

Situaţia iniţială
Dintre numeroasele bacterii, doar puţine manifestă de la început imunitate la antibiotice. Unele tipuri sunt în general insensibile, altele dezvoltă mutaţii incidentale în genele lor.

În prezenţa medicamentului
Atunci când bacte­riile sunt combătute cu un antibiotic, medicamentul omoară toţi germenii care nu sunt imuni. Aceştia pot fi şi bacterii “bune”, ce protejează organis­mul împotriva infecţiilor.
Înmulţirea
Acum n-au mai rămas decât bacterii rezistente, iar ele se pot extinde nestânjenite pe spaţiul ocupat anterior de germenii nerezistenţi, alimentându-se din resursele ce stăteau la dispoziţia acestora.

Transmiterea
Unele tipuri de microbi transmit imunitatea lor la antibiotice şi către alte bacterii, consecinţa fiind o extensie foarte rapidă a rezistenţei la tratamentul medicamentos.

Germenii ucigaşi din clinici

Staphylococcus aureus

– În forma lor multirezistentă, aceste bacterii pot provoca moartea bolnavilor –

Staphylococcus aureus
Microbul de formă rotun­dă se stabileşte de obicei, în mod natural, în nas ori faringe. Dacă ajunge însă în răni deschise, el poate da naştere la o infecţie sau chiar la o septicemie. Deo­sebit de periculoasă este tul­pina MRSA (stafilococul metici­lino-rezistent).

Escherichia coli
Bacteriile de tip coli fac parte din flora intestinală. Din cauza unei igiene intime defectuoase, ele pot de­clan­şa la femei infecţii ale căi­lor urinare sau, dacă pă­trund în tubul digestiv prin cavitatea bucală, sunt capa­bile să provoace diaree.

Klebsiella pneumoniae

Klebsiella pneumoniae

Această bacterie în formă de bastonaş trăieşte de ase­me­nea în intestin şi este mul­tirezistentă. Ajunsă în alte regiuni ale corpului, unde n-are ce căuta, ea poate da naştere meningitei sau ab­ceselor pulmonare.

Acinetobacter baumannii
Este vorba de germenul mul­ti­rezistent care a infectat 31 de pacienţi internaţi în Clinica universitară din oraşul german Kiel. El se trans­mite prin contact cor­poral – eventual şi prin aer – şi generează inflamaţii grave.

Cum evităm capcana antibioticelor?

– Noi, oamenii, avem posibilitatea de a lua măsuri pentru a ne apăra de germenii patogeni rezistenţi. Iată trei răspunsuri la cele mai importante întrebări –

  De ce anume trebuie să ţinem seama, când luăm antibiotice?
Prima întrebare pe care s-ar cuveni să ne-o pu­nem ar fi: reprezintă tratamentul cu antibiotice, cu adevă­rat, o necesitate? 90% dintre infecţiile căilor respira­to­rii superioare sunt de natură virală, deci antibio­ticele nu ne ajută cu nimic la o viroză sau gripă. Ele devin utile numai atunci când, în cursul bolii, se produce o suprainfectare cu bacterii. În acel moment, va fi important să distrugem microbii – în majoritatea cazurilor, e vorba de streptococi – deoarece ei pot să îmbolnăvească inima ori să afec­teze rinichii. Dacă medicul suspectează o astfel de infecţie, soluţia optimă este să se facă o cultură microbiană: bacte­riilor li se creează condiţii de înmulţire în laborator, pe un mediu de cultură, pen­tru a se stabili care antibiotic acţionează mai efi­cient contra lor. Ulterior, germenii vor putea fi dis­truşi ţintit, fără întrebuinţarea unui antibiotic cu spec­tru larg, aşa cum se face de obicei, care ar acţiona nespecific, favorizând re­zistenţa microbilor.
În cazul când antibioticul este realmente nece­sar, el trebuie luat exact aşa cum l-a prescris medi­cul, deci, respectând cu stricteţe doza, ca şi durata tratamentului. Altfel, riscăm să nu omorâm toţi ger­menii, iar ei se vor înmulţi din nou, îndată ce “bom­bardamentul medicamentos” a încetat. Prin urmare, există riscul unei recidive.

  Avem la dispoziţie alternative naturale

Mentă

În cadrul unor studii, cercetătorii au descoperit că la infecţiile urinare, ca şi la afecţiunile respi­ratorii, acţionează cu mult succes uleiurile eterice (de oregano, eucalipt, ienupăr, scorţişoară, cuişoare etc.). În farmaciile din Occident, există şi un medi­cament naturist numit Angocin, care conţine rădă­cină de hrean şi colţunaşi. Testele efectuate cu Cane­phron, un preparat ce are în compoziţie frunze de rozmarin, ţintaură şi rădăcină de leuştean, au demonstrat că aşa-numitele fitopreparate pot fi o alternativă bună la antibiotice, în special la formele uşoare de cistită. Un medicament mai cunoscut este Sinupret, bazat printre altele pe extractul de ver­bi­nă, de mare folos în tratarea sinuzitei. Iar exemplele pot continua. “Fares”, firma românească de medi­ca­mente din plante (ca să luăm un singur exemplu, are o ofertă bogată şi extrem de eficientă de anti­bio­tice naturale, realizate pe bază de uleiuri aromate).

  Cât de periculoasă este carnea contaminată?
Testele pun mereu în evidenţă prezenţa unor germeni rezistenţi pe toate felurile de carne consu­mate în mod obişnuit. Riscul de infectare este totuşi scăzut, deoarece bacteriile se află în număr redus pe carne. Respectând regulile de igienă menţionate  , vă veţi putea delecta fără grijă cu mâncă­rurile dvs. preferate.
* Fierberea înăbuşită – cel puţin două minute, la minimum 70oC – distruge cu siguranţă toţi ger­menii patogeni.
* Carnea crudă şi ustensilele de bucătărie care s-au aflat în contact cu ea nu trebuie să vină în atin­gere cu alte alimente, de pildă cu salata sau crudităţile.
* Mâini­le şi vesela tre­buie cură­ţate atent, îna­inte şi după pre­pa­ra­rea mâncării.