“Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii…Dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare care nu slujesc la nimic. Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!… Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, şi ziceţi: “Suntem izbăviţi!”

ca iarăşi să faceţi toate aceste uriciuni! Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! Duceţi-vă, dar, la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu, Israel!

Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat, şi n-aţi răspuns, voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo. Şi vă voi lepăda de la fata Mea cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim! – Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înalta nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!

  Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeală ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. Pe Mine Mă mânie ei oare, zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?” De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde şi nu se va stinge.” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: “Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: “Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte…

  Trupurile moarte ale TUTUROR noroadelor fără de Dumnezeu cel viu, Adevărat, necartonat, neiconat, neidolatrizat, ca şi trupurile “acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului; şi nimeni nu le va speria. Voi face astfel să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţară va ajunge un pustiu!

  În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ. Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oştirilor. Spune-le: “Aşa vorbeşte Domnul: “Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi? Pentru ce, dar, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înşelătorie şi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? Căci Eu sunt cu luare aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: “Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea ca un cal care se aruncă la luptă. Chiar şi cocostârcul îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului! Cum puteţi voi să ziceţi: “Suntem înţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi”? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru până mincinoasă a cărturarilor.

Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit cuvântul Domnului. Şi ce înţelepciune au ei? De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală!

Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: “Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este. Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de uraciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul. Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, şi frunzele se vor veşteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.” “Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groază!

… O! De mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! O! Dac-aş avea un han de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari şi o ceată de mişei. “Au limba întinsă ca un arc şi aruncă minciună; şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară; căci merg din răutate în răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.

 Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută  să înşele şi orice prieten umblă cu bârfe. Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască – zice Domnul.” De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Iată, îi voi topi în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu? Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor? Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit.

Dacă oamenii nu dau afară pe gunoierul nimicitor pentru a-l primi pe Salvatorul plin cu toate bunatatile Lui-şi cu pocăinţă , TOATE popoarele vor deveni “un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. Unde este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită tara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?”

  Domnul zice: “Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat; ci au umblat după aplecările inimii lor şi au mers după Baali cum i-au învăţat părinţii lor.”De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: “Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-i voi da să bea ape otrăvite. Îi voi risipi printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite sabia în urma lor, până-i voi nimici.” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: “Căutaţi şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile iscusite, ca să vină! Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrimile din ochi şi să curgă apă din pleoapele noastre! Căci strigăte de jale se aud din Sion: “Cat suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim tara, căci ne-au surpat locuinţele!” –

 Ascultaţi, femeilor, cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti, a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri, în pieţe.

 “Spune: “Aşa vorbeşte Domnul: “Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!” Aşa vorbeşte Domnul: “Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se lauda să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, pe egipteni, pe iudei, pe edomiti, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi râd colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustiu; căci toate neamurile sunt netăiate împrejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.