Focul bacterian – o boală foarte gravă care afectează multe specii pomicole din ţara noastră – atacă toate organele aeriene ale pomilor: fructe, lăstari, inflorescenţe, frunze.

Simptome

Primul semn este aspectul ars al inflorescenţelor, care se observă primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. Florile se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar apar uneori şi mici ulceraţii;poate să distrugă în livezile neîngrijite în proporţie de 100% .

Boala se este frecventă mai ales la pomii tineri, dar poate fi constatată şi pe pomi maturi, manifestându-se prin diferite simptome, în funcţie de organul atacat.
De regulă, arsura apare pe frunze, flori, lăstari, ramuri şi tulpini. Pe frunze apar iniţial pete nedefinite, brune, care de regulă confluează şi ocupă întreaga suprafaţă a limbului. În scurtă vreme, frunzele se usucă în întregime, se apleacă în jos, însă nu cad, ci rămân prinse pe pomi, chiar şi în timpul ierni.
Florile infectate se brunifică şi se ofilesc, ca şi când ar fi atinse de ger sau atacate de monilioză. Această formă de atac este cunoscută sub numele de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifestă de la formare, până în preajma maturării, sub formă de pete definite, circulare sau neregulate. Ţesuturile din dreptul petelor se zbârcesc şi se colorează, la început în verde intens cu aspect umed, apoi în brun-roşcat sau brun-închis. Fructele atacate nu cad de pe pom, chiar dacă sunt scuturate.
Forma de atac cea mai caracteristică este aceea de pe lăstari şi ramuri. Pe lăstarii tineri apar în jurul locului de infecţie, la circa 3-4 zile, leziuni sub formă de striuri, de culoare brună, care cuprind de cele mai multe ori lăstarul de jur împrejur. Deoarece infecţia se întinde şi distruge sistemul conducător, toată partea superioară a ramurii infectate se înnegreşte, se usucă şi se îndoaie de vârf în jos. Această formă de atac poartă denumirea de arsura ramurilor. Frunzele de lăstarii bolnavi îşi pierd turgescenţa, începând de la vârf sau de la marginile laterale spre bază, sunt moi la pipăit, apoi devin brune-negricioase şi se usucă.
De pe lăstari, atacul trece şi pe ramurile mai bătrâne şi chiar pe tulpini, manifestându-se mai ales în regiunea nodurilor, prin porţiuni mai mult sau mai puţin întinse, sclerozate, puţin cufundate şi bine delimitate de ţesuturile sănătoase. Paranchimul scoarţei vii este distrus, iar epiderma şi suberul sunt lipite direct pe partea lemnoasă. Pe ramurile mai groase şi pe trunchiuri, din cauză că ţesuturile sunt lignificate, infecţia se propagă mult mai lent, rămânând de cele mai multe ori localizată. În cazul când zona atacată cuprinde tulpina de jur împrejur, pomul se usucă.
Boala se manifestă în special primăvara, în cursul lunii mai şi iunie. În timpul verii, din vauza temperaturilor prea ridicate, boala are o perioadă de stagnare, devenind din nou activă în toamnă.

Agentul patogen şi biologia acestuia

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora, care se prezintă sub formă de bastonaşe, cu flageli peritrichi, mobile, asporogenă, necapsulată. Pe agar formează colonii circulare, mici, cu marginile drepte, mai mult sau mai puţin opalescente, albe, lucioase, de consistenţă untoasă. Temperatura optimă de dezvoltare este 30 °C, iar cea letală este de 45-50 °C. Pătrunderea bacteriilor în ţesuturi are loc prin deschideri naturale (stomate, hidatode, lenticele) sau prin rănile cauzate de insecte. De la pomii bolnavi la cei sănătoşi, bacteriile sunt transmise prin intermediul insectelor: Eriosoma lanigerum, Aphis mali, etc. pătrunse în ţesuturi bacteriile circulă prin vase, prin parenchim şi prin cambiu. În timpul iernii, boala stagnează, însă bacteriile nu sunt distruse, ele rezistând în leziunile de pe lăstari şi ramuri. Primăvara concomitent cu începutul circulaţiei sevei, trec în stare activă şi bacteriile. În scurt timp, la suprafaţa porţiunilor atacate apare un exsudat bacterian, care este luat de insecte şi dus pe flori.

Combatere

Combaterea se face prin măsuri preventive, folosirea la plantare a unor pomi sănătoşi fără leziuni (ulceraţii) bacteriene; depistarea vetrelor de atac, îndepărtarea focarelor (frunze, lăstari, şarpante si chiar pomi) cu infecţii, pentru diminuarea inocultului. Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice, este necesar să se execute tratamente la avertizare preflorale cu produse cuprice si daca perioada înfloritului se prelungeşte pe o perioada mai lunga de timp (temperaturi scăzute si precipitaţii), chiar in perioada înfloritului. Combaterea vectorilor (afide, minatoare etc.) cu insecticide speciale la avertizare.

FOCUL BACTERIAN LA POMI 

(ERWINIA AMYLOVORA)

Focul bacterian – o boală foarte gravă care afectează multe specii pomicole din ţara noastră – atacă toate organele aeriene ale pomilor: fructe, lăstari, inflorescenţe, frunze. Potrivit unei descrieri prezentate într-un material publicat de SCDP Băneasa, primul semn este aspectul ars al inflorescenţelor, care se observă primăvara devreme. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. Florile se ofilesc, se brunifică şi se înnegresc. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. Pe lăstar apar uneori şi mici ulceraţii. Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să rămână ataşate de pom; după inflorescenţe, lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala progresând foarte rapid. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat, care au culoare variabilă, de la alb până la roşu – închis, cu diferite nuanţe de brun-galben sau portocaliu.Boala apare numai pe fructele verzi şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi după recoltare. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin lenticele în scoarţă, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde – închis, hidrozată, în timp ce pe mere se produce o înroşire prematură, care înconjoară zona putredă. Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr.La pomii mai sensibili la această boală, infecţia poate coborî de la inflorescenţe, lăstari sau fructe la ramurile mai vechi, şarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sau exsudări.

Leziunile sunt uşor cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, bine delimitate de ţesut sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus. Ele pot încercui întreaga şarpantă, producând moartea părţii superioare sau dacă sunt localizate pe trunchi, moare tot pomul.Tratament Erwinia amylovora (focul bacterian)

Tăierea ramurilor afectate

Tratamente cu insecticide împotriva insectelor care pot fi vectori de răspândire

Tratamente preventive cu zeamă bordeleză, în perioada de repaus vegetativ

Tratamente cu fungicide

ALIETTE 80 WG se foloseşte la măr, păr, gutui, în concentraţie de 0,3% pentru combaterea focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora). Se aplică un tratament din fenofaza de buton roz – începutul înfloritului pâna la scuturarea petalelor, pentru a preveni infectia care are loc prin stigmatul florii. Cantitatea de soluţie variază între 1000- 1500 l în functie de tipul, vârsta plantaţiilor şi echipamentul de stropit.

ALCUPRAL 50 PU – 0,04% ;

CHAMPION 59 WP – 0,04%;

CUPRITIM 50 PU – 0,04 %;

FUNGURAN OH 50 WP – 0,04.

Tratamente preventive (previn apariția bolii) cu produse pe bază de Cupru și Mancozeb:
– Alcupral 50 PU (50% cupru metalic sub formă de oxiclorură de cupru);
– Zeamă bordeleză (tratamente în perioada de repaus, iarna-primăvara);
– Triumf sau Champion (în perioada de vegetație, înainte și după apariția bolii);
– Dithane M45 (mancozeb).
sau

Tratamente preventive (previn apariția bolii) cu produse ce conduc la întărirea mecanismului de apărare al plantei:
– Aliette 80 WG – fortifică sistemul de apărare al plantei (se fac tratamente din momentul îmbobocitului „buton roz” și până la scuturarea petalelor);


Tratamente curative (pot ține boala sub control) cu ajutorul antibioticelor:
– Streptomicina Sulfat (în 5 litri de apă se dizolvă 500 mg) sau Kasumin (kasugamycin)

Citeva lucrari pentru rentabilizarea piersicului;Basicarea frunzelor de piersic si nectarine

În acest scop, pepinierele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 500 m de plantaţiile de piersic, cais, prun. Se va pune apoi mare accent pe măsurile de prevenire a infecţiilor cu virusuri prin:
– efectuarea, toamna şi primăvara, a controlului pentru depistarea şi distrugerea puieţilor infectaţi;
– recoltarea ramurilor altoi numai de la pomi liberi de virusuri;
– stropirea cu regularitate a pomilor în vederea combaterii afidelor şi a altor insecte sugătoare, care ar putea transmite diferite virusuri;
– distrugerea exemplarelor de sâmburoase sălbatice din apropierea pepinierelor şi a livezilor de piersic;
– respectarea riguroasă a regulilor de carantină.
În asigurarea sănătăţii plantaţiilor de piersic un rol covârşitor îl are tehnologia de cultură. În acest scop se recomandă ca arăturile, administrarea îngrăşămintelor, precum şi tăierile de formare şi de rodire să fie efectuate în aşa fel încât să nu ducă la debilitarea pomilor şi, deci, la sensibilizarea faţă de boli şi dăunători.
Măsurile de igienă culturală se vor aplica cu rigurozitate, una dintre operaţii fiind tăierea şi arderea ramurilor uscate sau cu plăgi produse de diverse ciuperci. Rănile provenite din tăieri se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% după care se ung cu mastic. Primăvara, fructele mumifiate rămase în pomi sau căzute pe sol se vor strânge şi se vor arde, iar frunzele căzute vor fi introduse sub brazdă prin arătură.

Tratamente fitosanitare
Un rol principal în combaterea bolilor îl au tratamentele fitosanitare.
Încă din toamnă, după căderea frunzelor (mijlocul lunii noiembrie) până la umflarea mugurilor în martie, piersicul se va stropi de două ori cu zeamă bordeleză 2%. Tratamentele se aplică în zile fără vânt cu temperaturi peste 3 °C.
În perioada dezmuguritului, până la scuturarea petalelor (umflarea mugurilor de rod, buton roz, înflorit, scuturarea petalelor) se execută 3-4 tratamente pentru prevenirea infecţiilor produse de Taphrina deformans (băşicarea frunzelor de piersic), Stigmina carpophila, Sphaerotheca pannosa var. persicae (făinarea) ş.a. În acest scop se pot folosi următoarele produse: zeamă bordeleză 1,5% , Dithane M-45 în concentraţie de 0,25%, Captadin 50PU – 0,25%, Ziradin 0,3%.
În perioada dezvoltării fructelor, din luna mai până în luna iulie, se vor efectua 3-4 tratamente pentru combaterea aceloraşi boli cu produsele menţionate în tabel.
La intrarea în pârgă a fructelor se aplică un tratament de protecţie, cu cel puţin 10 zile înainte de recoltare, folosind Captadin 0,2% sau Dithane M-45 – 0,25 + Karathan 0,1%. În general, tratamentele chimice se aplică diferenţiat, în funcţie de prezenţa în plantaţii a agenţilor fitopatogeni, de condiţiile de mediu şi de rezistenţa soiurilor la boli.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi de combatere depinde de aplicarea lor la
momentul optim, de folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului.
Pentru o combatere cât mai corespunzătoare a bolilor şi dăunătorilor la piersic se recomandă complexul de tratamente prezentat în tabel.
MĂSURI DE IGIENĂ CULTURALĂ
În cadrul strategiei de protecţie a piersicului, măsurile agrotehnice, mai ales igiena culturală a plantaţiilor, au un rol foarte important. Menţinerea stării fitosanitare bune a plantaţiilor de piersic prevede:
– tăierea şi arderea ramurilor cu scurgeri de gome, a celor uscate, cu leziuni, cancere, operaţie urmată de dezinfectarea şi acoperirea tăieturilor cu mastic;
– strângerea şi arderea fructelor mumifiate;
– răzuirea scoarţei pomilor şi arderea deşeurilor în vederea micşorării rezervei biologice a dăunătorilor ce iernează sub scoarţă;
– tăierea şi arderea drajonilor;
– arătura de toamnă şi desfundatul la cazma pentru distrugerea dăunătorilor ce iernează în sol.
Basicarea frunzelor de piersic si nectarine

Basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) este o boala, care in prezent se intalneste in toate tarile unde se cultiva piersicul si produce pagube insemnate in anii cu precipitatii abundente.
Boala se manifesta pe frunze, flori, fructe si ramuri. Frunzele atacate, pe anumite portiuni sau pe toata suprafata hipertrofii ale parenchimului foliar au un aspectul basicat, cu unflaturi pe suprafata superioara si adancituri pe cea inferiora, unde apare o pulbere alba. In cazul unui atac puternic, pomii raman fara frunze de timpuriu.
Basicarea frunzelor de piersic este produsa de ciuperca Taphrina deformans, care apare in perioada aprilie, mai si este favorizata de variatiile de temperatura. Se dezvolta la temperatura de 15 grade C. Peste 28 de grade C, ciuperca isi pierde virulenta.
Tratamentul se efectuează imediat si se recomnada unul dintre urmatoarele produse:
• BRAVO 500 SC (clorotalonil 500 g/l): – 0,15 % (actiune de contact) sau
• DITHANE M-45 (mancozeb 80%): – 0,2 % (actiune de contact) sau
• MERPAN 50 WP (captan 50%): – 0,25 % (actiune de contact) sau
• SCORE 250 EC (difenoconazol 250 g/l): – 0,02 % (actiune sistemica) sau
• TOPSIN 70 WDG (tiofanat metil 70%): – 0,07% (actiune sistemica)
Se recomanda efectuarea tratamentului prin imbaierea pomilor cu solutie, in zile insorite, fara vant. Se vor alterna produsele. In plantatiile pe rod se vor utiliza 1000 l solutie/ha. Pentru pomii izolati se vor utiliza intre 3 – 5 l solutie/pom, in functie de marimea coroanei. Tratamentul se repeta la 10 zile.
Ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri şi în anii favorabili şi fructele. Pe frunze primele simptome apar la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Parenchimul dintre nervuri, creşte mult mai puternic decât nervurile.
Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin violacei, prezentând pe ambele feţe o pulbere alb-murdară, constituită din ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunie, iar în decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă prezintă mezofilul sub forma unui ţesut aproape omogen, fără ţesut palisadic şi lacunar.
Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans, se îngroaşă, rămân scurţi, se încovoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet desfrunziţi.
Florile afectate prezintă petale hipertrofiate.
Pe fructe atacul se manifestă în luna mai, când apar pete roşietice, uşor proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate.
Pe măsură ce fructele cresc, ţesuturile atacate se brunifică şi crapă.
Agentul patogen: Miceliul format din hife simple, septate şi ramificate se dezvoltă intercelular. Pe ambele feţe ale frunzei, se dezvoltă un himeniu subcuticular, din care se vor forma ascele, care sunt ovoide sau cilindrice, mai largi la vârf şi hialine; fiecare ască conţine 8 ascospori, sferici, hialini sau gălbui. Ascosporii pot înmugurii în interiorul ascei. După maturare, ascosporii sunt puşi în libertate prin gelificarea vârfului ascei. Prin germinare rezultă un miceliu haploid, care trăieşte saprofit pe scoarţa ramurilor sau între solzii mugurilor, stadiu sub care ciuperca iernează.
Pe acest miceliu uninucleat se formează în primăvară celule de înmugurire, care după ce ajung pe frunzele tinere, copulează 2 câte 2, rezultând astfel celule binucleate, care prin germinare produc filamentele de infecţie, apte de a pătrunde prin stomate sau direct prin cuticulă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor. Perioada de incubaţie durează 3 săptămâni în cazul infecţiei primare şi 15 zile în cazul infecţiei secundare.
Ciuperca iernează ca miceliu haploid, ca miceliu secundar în lăstarii atacaţi sau sub formă de ascospori (forma cea mai importantă de transmitere de la un an la altul) pe ramuri.
Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri de igienă culturală, (pentru diminuarea sursei de infecţie) şi de tratamente chimice preventive atât la căderea frunzelor, cât şi în perioada de vegetaţie.