Pentru a obtine venituri mai mari,cultura protejată a căpşunului se face în tuneluri de plastic (solarii) şi în sere, care pot fi reci sau încălzite. În ambele cazuri, avantajele pentru a alegerea acestui sistem de cultură, care, evident, este mai scump, sunt multiple:
– obţinerea unei precocităţi mai accentuate, valorificarea fructelor fiind făcută la preţuri mari în extrasezon; această precocitate se obţine prin reţinerea energiei solare şi păstrarea acesteia în spaţiul închis;
– obţinerea unei producţii tardive în toamnă, datorită aceluiaşi efect;
– protejarea florilor de îngheţurile timpurii şi tardive (până la -4oC, -5oC), protejarea recoltei de grindină şi alte accidente climatice; în toate cazurile se recomandă mulcirea cu folie neagră de plastic şi irigarea prin picurare.

Cultura în tuneluri de plastic

Pe piaţă există o diversitate foarte mare în ceea ce priveşte construcţiile care să asigure o protecţie suplimentară a plantelor. Ele pot să asigure protecţia plantelor de la suprafeţe de câţiva zeci de metri pătraţi până la suprafeţe de câteva hectare.
Este greu, de asemenea, de făcut o clasificare sau de recomandat o anumită soluţie pentru cultura protejată a căpşunului. Se poate face o clasificare în funcţie de mărimea tunelurilor, în tuneluri mici, cu înălţimea de până la l,2 m, unde accesul se face numai din exterior şi tuneluri mari, cu înălţimea de peste 2 m, unde omul are acces direct. În funcţie de această clasificare se pot prezenta şi principalele avantaje şi dezavantaje ale culturii protejate.
Tunelurile mici: sunt făcute din arce, cu o înălţime variabilă, şi pot fi fixate direct în pământ sau în suporţi speciali, care au fost fixaţi, în prealabil, în locul de poziţionare a tunelului. Înălţimea variază între 0,8 şi 1,1 m, dar trebuie asigurată o înălţime de cel puţin 0,7-0,8 m de la suprafaţa stratului de plantare, pentru a avea o aerisire corespunzătoare şi o circulaţie bună a aerului, care asigură polenizarea. De asemenea, în contact cu folia de plastic, plantele pot să sufere arsuri importante în zilele călduroase.
Fiecare tunel acoperă un singur strat, pe care se plantează două rânduri de căpşuni. În funcţie de distanţa de plantare între rânduri, arcele pot avea o deschidere de 0,9- l,1 m. Spaţiile între două tuneluri variază în funcţie de configuraţia terenului şi de posibilităţile de efectuare a lucrărilor, şi pot fi între 0,8 şi l,5 m.
Lungimea tunelului depinde de posibilitatea de irigare, lungimea plasticului, configuraţia terenului etc.
Aerisirea tunelului se face prin ridicarea foliei de plastic în timpul zilei, în funcţie de temperatură sau prin perforarea foliei.
Avantajele tunelurilor mici sunt că pot valorifica şi apa de ploaie, posibilitatea de aerisire este mai uşoară şi sunt mai ieftine.
Dezavantajele: protecţia climatică este mai redusă, în cazul unor temperaturi scăzute plantele sunt mai expuse îngheţului, se lucrează mai greu, oamenii fiind expuşi direct condiţiilor climatice (frig, ploaie etc.), protecţia fitosanitară este mai dificilă, fiind necesară ridicarea foliei pentru a efectua tratamentele fitosanitare.
Pentru valorificarea unor spaţii mai puţin productive, în multe ţări din Europa de vest, se foloseşte cultura căpşunului în saci de turbă neutră, care sunt protejaţi cu tuneluri de plastic mici, mobile, care pot fi mutate cu uşurinţă dintr-un loc în altul.
Tuneluri mari: există în prezent numeroase tipuri de tuneluri mari, în funcţie de producător, de la deschideri de 4-5 m până la 8-8,5 m, şi chiar mai mari. Lungimea, în majoritatea cazurilor, este de 50 m (uneori de 60 m), dar poate fi scurtată în funcţie de necesităţi sau configuraţia terenului. În funcţie de deschiderea arcelor şi înălţimea tunelului, variază şi lăţimea foliei de acoperire care va fi utilizată.
Avantajele tunelurilor mari sunt multiple: asigură o producţie ridicată şi stabilă, o protecţie climatica mai bună, tratamentele fîtosanitare sunt mai uşor de făcut, recoltarea mult mai uşoară, cu randament ridicat.
Dezavantajele tunelurilor mari sunt: costul ridicat, mobilitate mai redusă, aerisirea este mai greoaie, necesită un bun sistem de irigare.
Pentru acoperirea tunelurilor există, în prezent, pe plan european, o ofertă foarte bogată de folii, de la cele obişnuite până la cele termorezistente sau cu substraturi pentru selecţia luminii.

Înfiinţarea culturilor

Tehnologia de înfiinţare a plantaţiei protejata de căpşun este asemănătoare cu cea prezentată în tehnologia de cultură în câmp deschis, în teren modelat, acoperit cu folie de plastic neagră, prezentată în numerele trecute ale revistei Ferma.
Elemente specifice de tehnologie
– Montarea tunelurilor se face după înfiinţarea culturii la tunelurile mari şi toamna târziu pentru tunelurile mici. Şi în cazul tunelurilor mari, când cultura a fost înfiinţată, se recomandă montarea suporturilor pentru arce toamna târziu, iar montarea arcelor se poate face toamna târziu sau în timpul iernii. Acest lucru va uşura efectuarea lucrărilor de întreţinere până toamna târziu, fără a fi stânjeniţi de existenţa scheletului de tunel.
Dacă tunelul există, şi înfiinţăm cultura ulterior, în timpul iernii, se recomandă să lăsăm deschis tunelul până la sfârşitul lunii februarie. O pornire în vegetaţie foarte devreme în timpul iernii poate crea inconveniente:
– o pornire rapida în vegetaţie a plantelor, datorită temperaturilor mai ridicate, determină, în cazul apariţiei unor geruri de -6oC…-7oC, brunificarea florilor şi este compromisă prima sau chiar a doua recoltare;
– în cazul iernilor foarte blânde, în sudul României, nu va putea fi satisfăcută nevoia de frig a plantelor, dacă plantarea s-a făcut toamna, cu plante proaspete.
– Plantarea se poate face primăvara, cu plante proaspete, sau vara cu plante „frigo”. Producţia maximă se obţine în primăvara următoare. Se poate face şi o plantare timpurie de toamnă, cu plante proaspete, la începutul lunii septembrie. În acest caz, producţia obţinută va fi ceva mai mică, dar va asigura o folosire mai eficientă a tunelului pentru altă cultură. În general, în cazul culturii protejate, s-a generalizat cultura anuală a căpşunului. Astfel, după recoltare, se defrişează cultura la sfârşitul lunii mai şi se poate înfiinţa a doua cultură cu legume, în luna iunie. În general, preţul unei plante certificate de căpşun, de foarte bună calitate, este sub preţul unei seminţe hibride de legume, astfel că investiţia în materialul săditor nu este foarte mare.
– Polenizarea: una din problemele majore care apare, mai ales în tunelurile mari de plastic, este polenizarea slabă a florilor.
Pentru a sprijini o polenizare bună a florilor, se recomandă:
– o aerisire bună a tunelului;
– folosirea albinelor (în ţările vestice se folosesc bondarii, produşi de firme specializate);
– folosirea unui ventilator;
– manual, pe suprafeţe mici, se poate folosi un atomizor, ca cel folosit la lucrările de stropit; se foloseşte numai jetul de aer, cu care se trece de două sau trei ori pe deasupra plantelor, în timpul înfloritului.

Cultura în seră

Pentru a obţine o bună producţie în seră, la fel ca şi în tunelurile de plastic, se face plantarea de vară, la sfârşitul lunii august, cu plante “frigo” sau cu plante foarte viguroase, obţinute prin înrădăcinare în ghivece nutritive. Spre deosebire de tunelurile de plastic, cultura în seră este mult mai uşor de controlat, dar şi mult mai scumpă.
Se pot folosi sere reci şi sere calde. În cazul utilizării serelor calde, încălzirea va începe doar la sfârşitul lunii ianuarie sau la începutul lunii februarie, după ce plantele îşi vor fi satisfăcut nevoia de frig.
Mulcirea cu plastic negru, plus efectul de seră, vor asigura o recoltă cu cel puţin zece zile mai timpurie decât în tuneluri, în cazul serelor reci. În cazul serelor calde, în funcţie de materialul de plantat utilizat, perioada când se face plantarea şi când începe încălzirea, se poate obţine o recoltă de căpşuni oricând în cursul anului.

Aspectele fitosanitare

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) şi făinarea (Oidium fragariae) pot să creeze probleme deosebite în spaţii protejate, fiind favorizate de mediul umed, cu temperatură ridicată. Cele două boli pot provoca sterilitatea staminelor, atacul asupra plantei şi asupra fructelor. Se recomandă tratamente preventive pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. După începerea înfloritului, se va acorda o atenţie deosebită aerisirii în timpul zilei, mai ales în zilele însorite.

Cum extindem producerea… ?

Pentru a extinde perioada de cultură a unor soiuri, dincolo de sezonul natural de fructificare, în ţările din vestul Europei (Olanda, Anglia, Franţa), au fost puse la punct un număr de sisteme de cultură speciale, fiecare destinat pentru o gamă largă de tipuri de material săditor. Pentru cultura în sistemul protejat există patru tipuri principale de material săditor (stoloni): stoloni refrigeraţi (A, A+), stoloni tip waiting bed plants, stoloni tray plants, şi stoloni crown plants.
Fundamental, alegerea materialului săditor (tipului de stoloni) depinde de anumiţi factori între care: data plantării, disponibilitatea de material săditor, sistemul de cultură adoptat.
Pentru plantarea timpurie de primăvară (ianuarie – februarie), cei mai mulţi cultivatori optează pentru Crown sau WBP pentru că au cea mai mare capacitate de producţie.
Pentru plantarea de vară (mai – august), stolonii A+ sau Tray plants sunt preferaţi, deoarece produc fructe mari şi de calitate, urmare a perioadei de păstrare în condiţii de temperaturi scăzute (realizarea necesarului de frig).

Stolonii refrigeraţi

Materialul săditor produs şi păstrat la temperaturi scăzute se împarte în mai multe categorii depinzând de diametrul rizomului. În general, plantele cu diametru mai mare conţin mai multe ramificaţii şi deci au un mai mare potenţial de producţie. Cele mai utilizate tipuri de stoloni refrigeraţi în ţările mari cultivatoare de căpşun sunt cunoscute ca A şi A+ (A – diametru la rizom 11-15 mm; A+ – diametru la rizom 15 mm+).
Plantele A+ sunt preferate pentru culturile protejate, datorită mărimii lor, care dovedeşte o producţie ridicată la un preţ acceptabil pentru o plantă extra. Din nefericire, stocurile pentru stolonii A+ sunt limitate şi cultivatorii recurg la plantarea stolonilor mici (A) cultivaţi în densitate mare, în scopul de a obţine producţii sporite. Datorită diametrului mai scăzut al rizomului lor, au un număr redus de flori, plantele A tinzând să fructifice într-o perioadă de recoltare mai condensată. Mărimea diametrului rizomului (tulpinii), pentru stolonii refrigeraţi, poate varia între furnizori de material săditor dar standardul unanim recunoscut este cel menţionat anterior.

Waiting bed plants

Ca o alternativă de a mări stolonii, unii cultivatori de căpşun în sistem protejat cumpără WBP. Aceştia, sunt în fapt, stoloni foarte viguroşi, cu diametrul tulpinii de 17 mm+.
Sunt obţinuţi prin plantarea filamentelor cu stoloni, într-un substrat de cultură special preparat (pat de aşteptare), unde sunt permanent desprinşi de filamente şi întreţinuţi, pentru a deveni cele mai mari tulpini posibile până la sfârşitul anului. Cu toate că WBP dau prime producţii la nivel mai ridicat decât plantele A+, mărimea fructului este de multe ori inferioară, în mod special când acestea au stat în condiţii de temperatură scăzută mai mult de 5-6 luni.
Foarte adesea, stolonii WBP tind să producă un mare număr de fructe deformate şi mici comparativ cu stolonii A+, multe dintre acestea nefiind corespunzătoare pentru comercializarea pentru consum în stare proaspătă.

Tray plants

Sunt obtinuti din plantute(stoloni neinradacinati), initial puse la înradacinat în recipiente special destinate (placi alveolare). În mod normal, mediul de înradacinare este compost pe baza de turba
Plantutele (stolonii) destinati pentru obtinerea acestei categorii de stoloni, sunt recoltate la sfârsit de iulie si sunt crescute în solar, sera sau în aer liber, pâna în decembrie, data pâna la care plantele îsi dezvolta sistemul radicular si unul sau 2 conuri de crestere realizând un diametrul de 15-18 mm la nivelul rizomului.
În perioada de repaus, plantele sunt mutate din recipiente si plasate în depozite prin refrigerare. Din cauza bunei dezvoltari a sistemului radicular se realizeaza o buna înradacinare la plantarea din vara, în sera, solariu sau în câmp cu mulcire din material plastic. Productia asteptata este apreciabil mai mare deci cea din plantele A+, aspect care va ajuta la compensarea costurilor suplimentare.

Plante Crown.

Acest tip de plante de capsun sunt mari, prezinta multe conuri de crestere. Ele sunt de fapt plante mama scoase din pepiniera. Din cauza marimii tulpinii, acest plante pot realiza o productie mare de fructe, daca sunt crescute în mediu potrivit de cultura. Oricum, datorita maturitatii si marimii plantelor, performantele culturii se deterioreaza daca sunt acestea sunt pastrate la rece mai mult de 3 – 4 luni. Mai mult decit atât, marimea fructului este mai scazuta în anul al doilea de cultura. Prin urmare acest tip de plante, sunt recomandate numai pentru fortarea de primavara, pentru plantarile din ianuarie – martie.

CULTURA ÎN SOL SAU ÎN AFARA SOLULUI?

În ţările din vestul Europei se practică un sistem de cultură a căpşunului în afara solului. Aceasta poate fi suspendată (ancorată)
din scheletul superior al serelor (fiind adaptată doar pentru cultura protejată în seră), sau susţinută (suportată),când cultura este amplasată pe diverse schelete constructive ancorate în sol sau amplasate pe sol. Alegerea mediului de creştere şi fructificare, constituie un aspect de importanţă majoră,
Sistemul de cultură în afara solului pentru căpşun, ridică probleme cu privire la costurile suplimentare implicate pentru a obţine producţie şi cunoştinţe suplimentare în aplicarea tehnologiei de cultură (mai ales cu potrivire la , data înfiinţării culturii, nutriţie şi irigare) Nu este nici o îndoiala că producţia din cultura în afara solului implică creşteri majore ale investiţiilor, pentru a obţine o suprafaţă de cultură, necesitând în acelaşi timp şi o regândire a practicilor tehnologice, cerute pentru o producţie timpurie de căpşun.
Oricum sunt de evidenţiat numeroasele avantaje ale practicării unei astfel de culturi:
● Formele de rezistenţă a bolilor şi dăunătorilor din sol sunt cu adevărat eliminate, fără utilizarea de dezinfectanţi ai solului sau erbicide scumpe şi dăunătoare mediului înconjurător.
● Cultura poate fi ridicată de la nivelul solului, la o înălţime convenabilă, care permite accesul şi întreţinerea culturii în bune condiţii, reducând costurile de recoltare şi îmbunătăţind controlul asupra bolilor şi dăunătorilor.
● Controlul asupra aprovizionării cu apă şi elemente nutritive permite manipularea creşterii plantei, şi sporirea însuşirilor calitative ale fructului cu referire specială la aroma şi consistenţă.
● Se realizează o foarte mare flexibilitate şi o mai rapidă rotaţie a culturilor de căpşun. Plantele pot fi mutate rapid de pe structură şi poate fi instalată o nouă cultură de căpşun într-un timp foarte scurt(o nouă cultură poate să fie pregătită şi amplasată într-o suprafaţă din pepinieră, anterior înfiinţării, dând astfel posibilitatea obţinerii de recolte într-o succesiune rapidă)
Aceasta nu înseamnă că producerea căpşunelor în sistem protejat, în cultura în afara solului, este decisiv avantajoasă.
Dacă investiţia se realizează pentru cultura susţinută sau suspendată, aceasta rămâne. În plus, există posibilităţi multiple de asociere a culturii cu o cultură la sol a unei alte specii horticole.

Posibilităţi de manipulare a perioadei de fructificare a căpşunului pentru soiurile remontante şi cu o singură fructificare pentru extinderea perioadei de recoltare

Esenţial pentru cultura căpşunului, că şi pentru alte culturi înfiinţate în sistem protejat, este regimul de temperatură necesar pentru parcurgerea fenofazelor de creştere şi fructificare.
Ritmul de înfiinţare şi eşalonarea culturilor, alegerea variantelor culturale în sistem protejat, vor urmări realizarea optimului de temperatură astfel:
Cultura de primăvară (soiuri remontante şi cu o singură fructificare):
– stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim
– înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim
– fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim
Cultura de toamnă (soiuri remontante şi cu o singură fructificare):
– stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim
– înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim
– fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim
– postrecolta: 12-14 C(ziua)/8-10 C (noaptea) / 16 C maxim
Se propune următoarea schemă pentru obţinerea de recolte de căpşun pe o perioadă 7-8 luni:
Cultura forţată de primăvară – Plantare în februarie. Creşterea temperaturii se realizează cu materie organică. Producţia este aşteptată în luna aprilie;
Cultura cu dublă recoltare. Plantare în iulie. Prima producţie este aşteptată în octombrie. După recoltă plantele rămân în spaţiu peste iarnă. A doua recoltă se aşteaptă în aprilie- mai -iunie anul viitor;
Cultura anuală în câmp – soiuri cu o singură fructificare – plantare în iulie : Recolta preconizată în aprilie – mai – iunie, anul II calendaristic;
Cultura soiurilor şi selecţiilor remontante -. Plantarea se face în luna martie (A+ /Tray plants) şi luna mai şi se aşteaptă recolte constante pe o perioadă cuprinsă între lunile iulie (prima grupare de recolte) şi august – septembrie (a doua grupare de recolte).
Cultura susţinută în spaţiu protejat cu obţinerea a 3 recolte succesive în acelaşi spaţiu. Plantare 1/ în februarie (CP/WBP), plantare 2/ în mai-iunie (A+), plantare 3/ în august(A+/Tray plants). Recoltele sunt aşteptate în luna mai (recolta 1), iulie-august (recolta 2), octombrie-noiembrie (recolta 3).
Pentru fiecare din cele 5 variante se practică 2 sisteme de cultură (la sol “soil system” sau/şi în afara solului (soilless system), în câmp (inclusiv semiprotectie) şi în spaţiu protejat (solar).