Publicat la:
August 1, 2013
Dar biruinţa nu cade din nori. Presupune multe eforturi, sacrificii, căderi şi înălţări. Unul dintre modeştii învingători de ieri, dar şi de azi, se numeşte Ioan Cătană, primarul comunei Chieşd, judeţul Sălaj. Domnia sa se află printre cei şapte aleşi ai acestui judeţ, care au reuşit până acum câştigarea a patru mandate consecutive, ca şi Faluvegi Francisc Ştefan (Carastelec), Ioan Cheşeli (Cristolţ), Gavril Puşcaş (Halmăşd), Augustin Chifor (Poiana Blenchii), Lajos Breda (Vârşolţ) şi Kis-Juhasz Csaba (Şamşud), este nelipsit).De la premierea acestor OAMENI de patru stele, am adunat pentru eventualii învingători câteva “poveri” indispensabile succesului.
De ce nu vrem să fim şi mai buni decât am fost!
Dacă până în 1990 agricultura acestui judeţ era o forţă de temut de ce nu vrem să credem că reuşitele trecute sunt garantul succeselor viitoare.
“În această comună se înfiinţase în 1976 un complex de creştere şi îngrăşare a berbecuţilor. Anual exportăm între 25.000 şi 30.000 de ovine, care aduceau valută în România din ţările arabe, contribuind la achitarea datoriei externe.
Derulam contracte, prin Prodexport Bucureşti, în cinci ţări arabe, printre care Siria, Iran, Irak. Intra valută în visteria ţării, dar şi în seiful CAP-ului şi al primăriei. Îi transportam “expres” la Constanţa, cu o garnitură formată din gara Sărmăşag, direct, fără oprire, fără alte vagoane. Cu furaje, cu apă şi tot ce trebuie până la vapor. Anual pastram cca 5.000 de oi mame, pentru producerea mieilor. Diferenţa de berbecuţi o luam din zonă, inclusiv din judeţele Cluj, Satu Mare, Maramureş. Din păcate Complexul a “cedat” şi el în 1992, când s-a “lichidat”, predându-se la Industria Cărnii. În 1991 mai erau vreo 7.000 de berbecuţi, iar contractele au continuat. După aceea, s-au dus de râpă şi ei, cu totul. Tot în vremurile trecute fostul CAP s-a impus şi cu ferma de tăuraşi pentru îngrăşat şi cu alte producţii.
Lucrurile bune, folositoare, să nu le lăsăm de domeniul trecutului
Fiecare s-o făcut stăpân pe ce n-o fost al lui. Ştim cu toţii că n-a fost bine nici în regimul ăla, că n-aveai tu sâmbătă, n-aveai tu duminică, n-aveai zi de Paşte, nimic. Arai iarna să nu te prindă primăvara cu brazde care sclipesc la soare. Dar bine nu este nici acum. Chieşdul nu era cunoscut doar pentru berbecuţi, ci şi pentru producţiile agricole record, statul român investind aici, în 1988, circa două milioane de dolari pentru drenarea terenurilor şi pentru alte amenajări care să facă posibilă o agricultură performantă. Pe vremea asta zona seamănă a aeroport… Tot terenul arabil a fost terasat şi se lucra pe curbă de nivel, pentru conservarea humusului, nu de sus în jos, ca acum, când eroziunea solului face ravagii. Aveam cultură mare, formată din grâu, orz, orzoaică, ovăz, cornul secării, floarea-soarelui, porumb. Aveam sector semincer, pentru obţinerea de seminţe şi la culturi de producere a furajelor-inclusiv lucernă şi trifoi. Aveam rapiţă, mentă şi muştar. Nu ştiu dacă mai avea cineva în judeţ, dar noi cultivam cel puţin 50 de hectare de muştar pe an.
Pentru că am dovedit că se poate, să nu depunem armele performanţei în faţa ţărilor de unde importăm hrana…
Am ajuns ca în 1989 să realizăm o producţie la porumb de peste 10 tone la hectar. La orz aveam peste 5.000 de kilograme şi nu doar raportări fictive. Că la nivel central se umflau producţiile era altceva. Eu vă spun de producţii reale. Astăzi se obţin în medie 1.500 de kilograme/ha. În 1988 – 1989 executam lucrările de erbicidat împotriva bolilor şi dăunătorilor cu elicopterul, cu aviaţia utilitară, pentru că aici erau terase de şase kilometri. În două ore erbicidam 500 de hectare de păioase şi nici nu le călcam. Pentru că am dovedit că agricultura este una dintre ramurile de bază ale României, să îmbunătăţim performanţele atinse. Spre exemplu, în colonia Sighet, un cătun cu 40 de numere, oamenii aveau maşini, Dacia 1300, mai multe ca în Chieşd şi Sighet laolaltă. Nu era an ca ei să nu aibă trei – patru viţei şi porci contractaţi cu statul şi cu banii primiţi pe patru viţei îşi luau o maşină. Şi ce era rău? În Chieşd erau 300 de vaci şi acum dacă sunt 70. În comună erau 800 – 900 de vaci la oameni şi acum sunt 140 de toate”, menţionează Ioan Cătană, condamnat şi azi să îmbogăţească comuna din proiecte fără bani.
