Boala se găseşte frecvent în livezile de măr şi păr neîngrijite; infecţiile realizate în câmp evoluează şi în condiţii de depozit, pagubele ajungând la peste 60% din producţia de fructe.

Biologie-Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey (sin. Sclerotinia fructigena (Pers.) Aderh. et Ruhl.), F.C. Monilinia fructigena (Pers).
Miceliul se dezvoltă intercelular, este septat, hialin, neregulat ramificat. În condiţii de temperatură şi umiditate corespunzătoare, filamentele miceliene se împletesc strâns, formând aglomerări (sporodochiile), albe la început, care presează şi erup la suprafaţă; pe sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, simpli sau puţin ramificaţi, slab diferenţiaţi de miceliu. În partea superioară a conidioforului apar şiraguri simple sau ramificate, constituite din conidii incolore, elipsoidale sau în formă de butoiaşe. Conidiile servesc la răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie; filamentul de infecţie nu este în stare să pătrundă în ţesut, decât dacă acesta prezintă leziuni (grindină, insecte, etc).
La flori, infecţia se realizează prin stigmat, fiind favorizată de temperaturi scăzute însoţite de ploi persistente.
Germinarea conidiilor are loc la temperaturi de 0 – 25 o C; conidiile rezistă peste iarnă, numai în anii cu ierni blânde (Rafăilă şi Szekely, 1964). În fructele bolnave prin împletirea miceliului, ciuperca formează strome sclerotiforme, formă sub care iernează; pe aceste fructe în primăvară apar perniţe cu conidii , principalele surse primare.
Pe fructele de sub pomi, după 1-2 ierni se formează apoteciile, lung pedunculate, cu aspect de pâlnie, galben-brunii. Acestea se formează numai pe ţesut stromatic pseudoscleroţial. Formarea apoteciilor este condiţionată de umiditatea din sol şi apar 1-20 pe un fruct.
În apotecie se diferenţiază numeroase asce cilindrice, uşor pedunculate, rotunjite la vârf, cu câte 8 ascospori fiecare, eliptici sau ovoidali, unicelulari, dispuşi oblic sau uniseriaţi.
Infecţiile în primăvară sunt asigurate atât de conidiile formate pe stroma pseudoscleroţială cât şi de ascospori.
Monilia fructigena atacă şi sâmburoasele (prun, vişin, cireş) destul de frecvent.

Descriere-Thumen încă din 1876 menţionează importanţa economică a bolii produsă de Monilinia spp., arătând că parazitează specii din 11 familii diferite.
Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, ramuri şi fructe. În primăverile reci şi ploioase, florile şi frunzele se veştejesc, se brunifică şi se usucă. Pe organele atacate apar perniţe de mucegai (ca o gămălie de ac), galben – cenuşii, formate din conidiofori şi conidii. Lăstarii atacaţi se usucă şi atârnă cu vârful în jos.
Fructele atacate în stadiul tânăr se brunifică şi putrezesc în întregime, acoperindu-se cu perniţe de mucegai; în final cad la pământ. Pe fructele ajunse la maturitate apar pete galben – cafenii, mai mult sau mai puţin circulare; pulpa se înmoaie şi putrezeşte; în dreptul petelor apar perniţe pufoase, de 1-3 mm diametru, alb-gălbui, apoi cenuşii – brunii, dispuse concentric.
În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură şi umiditatea atmosferică), boala se manifestă sub formă de:
– putregaiul brun = brown rot – apare pe timp umed şi călduros; fructele putrezesc în 3 – 4 zile; se brunifică şi cad; prezintă perniţe alb – gălbui; apare vara; este cel mai frecvent, mai evident, mai păgubitor.
– putregaiul negru = black rot – este mai rar, pe timp umed şi rece; apare pe fructe mai coapte; fructele mumifiate putrezesc, se înnegresc, devin pieloase şi nu mai prezintă fructificaţii.
– putregaiul inimii = core rot; apare în condiţii de uscăciune, fructele atacate se zbârcesc, se usucă, se mumifică şi atârnă pe pom şi iarna; fenomenul se numeşte mumifierea fructelor.

Combatere

Combatere: Pentru prevenirea şi combaterea atacului de monilioză sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală precum şi tratamente, aplicate la avertizare.