Inainte de a invata din SFATUL INTELEPTILOR,DIN  Discursul domnului prof.dr. Nicolae Constantinescu prezentat  la Marșul Regal din 5 aprilie, în București,  adaug  indemnul Libertatii Biblice :ACESTA ESTE DRUMUL MERGI PE EL;NU TE ABATE NICI LA DREAPTA, NICI LA STINGA.Dar  Poporul Roman s-a abatut cel mai  adesea la stinga si s-a ales cu stingacii si pierderi de neimaginat .Dumnezeu este viu si lucrator,nu este comprimat in icoane si aghezmuit cu apa de ploaie. El inca mai asteapta  sa ne pocaim.Incepind cu preotii care isi bat joc de oamenii creati de El ,dar minciuniti ,manipulati cu idoli-idolatrii,si terminind cu badea Ion …ca si el este tartorul criminalizarii acestei tari.Sa nu uitam ca Dumnezeu tine in viata pe “batrinul” monument si simbol al pocaintei,om pe care noi il tinem pe tusa,distrugind  tara ratacita prin pustia comunista. Caci  Istoria ne-a dovedit că cea mai bună perioadă a României a fost cea a monarhiei constituţionale,perioada in care am gresit si gresim ”căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!” (Osea 1/2b),pentru a se subjuga idolilor vinduti de preoti,pe banii contribuabililor.Sa nu uitam ca “Idolii neamurilor… Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei” (Psalmiul 115: Idolii lor sunt argint si aur, facuti de maini omenesti. Au gura, dar nu vorbesc,precum Industria icoanelor care va falimenta, căci” toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate, toate plăţile ei de curva vor fi arse în foc, şi-i voi pustii toţi idolii: căci din plăţi de curvă i-a adunat, şi în plăţi de curvă se vor preface…” (Mica 1/7).Sa nu uitam ca in Biblie scrie:“Vai de… mai marii aceştia… care au prefăcut judecata în otravă şi rodul dreptăţii, în pelin?” (Amos 6/1-12).Dragi cititori,iertati-ma ,dar nu eu spun aceste ADEVARURI .Caci in Carte scrie: “Ceata preoţilor este ca o ceaţă de tâlhari care stă la pândă, săvârşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii” (Osea 6/9) DFe aceea , de la cap se ruinează ţara.

Senatul Redactiei  Informatii Agrorurale 

Stimaţi participanţi, dragi Monarhişti,
În urmă cu o săptămână am împlinit 78 de ani, ccea ce înseamnă că la 30 decembrie 1947 aveam 11 ani şi jumătate. Tatăl meu, colonel medic la Spitalul Militar Regina Elisabeta din Bucureşti, m-a crescut în spiritul respectului faţă de Dumnezeu, faţă de Rege, faţă de lege, faţă de cei mai mari ca mine.
Abdicarea forţată, silită, cu revolverul pe masă a MS Regelui Mihai a fost un act de o samavolnicie ieşită din comun, făcut în dispreţul legii, la ordinul părinţilor sau bunicilor celor care au ocupat luna trecută Crimeea.
De 66 de ani de când a fost abolită Monarhia la noi în ţară, suntem victimele unui regim republican discreţionar, pentru care legea nu a mai reprezentat de la început nimic, din moment ce sentinţele erau antedatate iar procesele erau de faţadă, făcute de ochii lumii.
Vă rog să faceţi o comparaţie între trias politica, principiul de bază al unei monarhii constituţionale, care prevede separarea strictă între puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească, pe de-o parte, şi anii imediat de după 1948, în care completele de judecată pline de asesori lipsiţi de orice pregătire juridică, primeau pe un bilet sentinţa care trebuia dată. Aceste practici ilegitime din timpul lui Dej, au continuat mai voalat şi în timpul lui Ceauşescu – şi au fost păstrate din păcate după 1989 – mă refer aici la imixtiunea politicului în justiţie.
Codul Penal a continuat să se aplice la noi şi după 1989 după cum doreau reprezentaţii justiţiei, deşi bunul simţ popular precizase de mult timp că „ unde-i lege, nu-i tocmeală”.
Vă citesc articolul 324 CP privitor la instigarea publică şi apologia infractorului :„fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani…..Lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani”.
Unde aţi fost domnilor procurori în 14 iunie 1990 când Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru înaltul spirit civic de care au dat dovadă ?
Sau- art. 268 CP, care prevede că „fapta de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.
Unde aţi fost domnilor procurori atunci când colegi de ai d-voastră au privat de libertate zeci de persoane prinse şi bătute de mineri pe străzile Bucureştiului ?
Iată unul din motivele fundamentale pentru care avem nevoie de o Monarhie Constituţională, pentru ca statul nostru să beneficieze nu numai de legi drepte, dar şi de legi corect aplicate sine ira et studio.
În acelaşi timp puteţi vedea de ce se cramponează susţinătorii republicii în România, de ce şi-au arătat mai pe faţă sau mai voalat aversiunea faţă de Monarhia Constituţională, care în loc de legea forţei, ar fi introdus forţa legii.
În urmă cu un an am participat în clădirea Parlamentului la dezbaterea cu titlul : Propuneri de revizuire a Constituţiei. Fundaţia Iuliu Maniu-Ion Mihalache, pe care am reprezentat-o acolo m-a mandatat să prezint următorul punct de vedere privitor la revizuirea art. 152 din actuala Constituţie.
Articolul 152 cuprinde dispoziţii de natură politică, alături de dispoziţii de interes naţional şi anume nerevizuirea formei republicane de guvernământ. Un articol care să eternizeze republica ar fi putut fi justificat doar dacă – înainte de a fi introdus în Constituţie – ar fi fost explicat, supus dezbaterii publice şi apoi votat de cetăţeni. Ori poporul român nu a votat niciodată într-un referendum forma de guvernământ. Abdicarea forţată a MS Regelui Mihai s-a făcut prin încălcarea flagrantă a prevederilor Constituţiei în vigoare la acea dată. Acest viciu major de procedură a perpetuat deci un fals, prin care se încearcă justificarea republicii de 66 de ani încoace. Articolul 152 reprezintă un act fraudulos, manipulator şi descalificant pentru autori, întrucât alătură deziderate naţionale : caracterul de stat naţional al României, de stat independent, unitar şi indivizibil, integritatea teritoriului, limba oficială şi independenţa justiţiei, cu un element politic: nerevizuirea formei republicane de guvernământ.
Regele nu ar fi permis o asemenea anomalie, admisă în dispreţul nostru al românilor.
Iată de ce avem nevoie de Rege, iată de unde le-a venit frica de Monarhie celor care au redactat Constituţiile din 1991 şi 2003. Fiindcă Monarhia Constituţională nu ar mai fi permis perpetuarea regimului discreţionar şi corupt, în care Zeiţa Dreptăţii nu are ochii acoperiţi, ci dimpotrivă are o lupă pentru a alege mai bine ce dosare se judecă- şi ce dosare se pun la păstrare.
Îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă ţină în viaţă până când MS Regele va reveni pe tron.
Trăiască Regele! Uneşte-i Doamne pe Români!
Nicolae M. Constantinescu