Ce părere aveţi despre PREOTUL Sf. Grigore Dialogul (Papă al Romei la 590-604), care a scris că icoana reprezintă o “Scriptură pentru analfabeţi, ” pentru manipulat oamenii, pentru bani! etc România a pierdut în ultimii 26 de ani mai mult decât în timpul celor 2 războaie mondiale! Dacă preoţii, politrucii şi alte capetenii-impreună cu toţi amărăştenii – nu ne pocăim, nu scăpăm nici de blestemul poporului care-şi omoară conducătorul! Virgil Magureanu l-a dat de gol pe Iliescu,sluga rusilor, care la impuscat la ordin pe Ceausescu ,ca sa fure Avutia obsteasca cu burghezia komunista….Twin Row a creat o punte a profitului peste Prut, prin tehnologia de însămânțare care crește producția agricolă cu 15%…etc

 Dupa ce i- am tradat  pe nemti,tot capeteniile Tarii , in 89, au tradat si propriul Popor!INCREDIBIL- Prof. univ. dr. Corvin Lupu- Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: “In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca”..Aurora Dumitrescu, fostă deținută în pușcăriile lui Vișinescu: „Toți securiștii cu funcții de conducere sunt un mai mare sau mai mic Vișinescu“      Durerea Unui Vis Stefan-“Adio, mamă patrie, adio!”…Probabil, mâine-aici va fi pustiu/Şi toţi în pribegie vom porni-o./Drum bun, popor pierdut la un pariu,/Adio, mamă patrie, adio!.. de Adrian Pãunescu yy
Icoana este o imagine BOLNAVA a omului Pacatos  (de obicei bi-dimensională) reprezentând pe Hristos, sfinţi, îngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria bisericii, dar toate sunt reprezentări iconate greșit, icoane eronate, făcute de mintea omului păcătos. “Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea icoanei prezintă celor neînvăţaţi o falsă arătare, pe care o privesc oameni. În ea şi cei ignoranţi văd si inteleg ca este o falsitate. Icoana este ca o minciună pentru analfabeţii”. Citiți vă rog și alte falsuri despre icoană în Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53.

“Un creştin adevărat nu primeşte, şi nu păstrează în inimă nici un idol sau ura, pentru că idolatriile sunt roadele diavolului” (Sf. Ioan de Kronst). Lipsa de putere a ortodoxiei rezulta din ORTODOXIA DE AZI, cea a preoţilor, teologilor, şi a enoriaşilor, pentru că a devenit lumească, iconată”(Părintele Serafim Roşe 1934-1982)spune Dumnezeu despre păcatul – icoană

Din mulţimea pericolelor păcătoase ale idolatriei consemnăm doar câteva: “Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor.

Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd,Au urechi, şi totuşi n-aud, da, n-au suflare în gură.
Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.” (Psalmul 135/15-18). (Isaia 41/29) Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!” (Isaia 41/29). “Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.” (Isaia 44/9-11).Ca să vedem pericolul otrăvitor al idolului – icoană vă rog să citiţi din capitolul 1, Romani.

Durerea Unui Vis Stefan-“Adio, mamă patrie, adio!”pp

Probabil, mâine-aici va fi pustiu/Şi toţi în pribegie vom porni-o./Drum bun, popor pierdut la un pariu,/Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viaţa noastră blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi.
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă
Şi-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie şi de grindini
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

CONSPIRAŢIA SATANEI IN MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE

Mass-media internaţională – audio-vizuală şi scrisă -, în cea mai mare parte, se află în slujba celor care, din umbră, dirijează destinele Omenirii. Directori de mari cotidiane din mai multe state, în special occidentale, mari magnaţi ai presei, directori ai unor posturi de televiziune renumite în întreaga lume sunt în slujba CONSPIRAŢIEI SATANEI! Zilnic, opiniei publice i se injectează porţia de ştiri pe care trebuie să o citească ori să o vizioneze într-un anumit fel. Concepute de oamenii din umbră sau de cei aserviţi acestora. În anumite zile, la ore de maximă audienţă, sunt difuzate emisiuni şi seriale care au un mesaj clar: vrem nu vrem, trebuie să fim gata pentru NOUA ORDINE MONDIALĂ, PENTRU Noua Eră, ori pentru anul Apocalipsei. De ani buni, omenirea a început să fie pregătită psihologic…
Aceasta, fiindcă scenariul merge înainte.
Şi nu a fost scris de mult. Marea majoritate a oamenilor rămâne pasivă sau indiferentă, cu toate semnalele de alarmă lansate de unele persoane. În străinătate, ele sunt mai multe. În România, pot fi numărate. Paradoxal, rezultatele scontate s-au întors şi se întorc împotriva lor. Deocamdată. Aceasta deoarece, prin cele scrise de ei, au deranjat planurile celor din umbră. Sau a potentaţilor de moment. Exemplul cel mai elocvent pe care îl pot oferi este colectivul redacţional şi majoritatea colaboratorilor ziarului online pe care îl citiţi acum. O mână de oameni deranjează pe mai-marii momentului, deoarece nu pot abdica de la deontologia lor profesională. Cel puţin, redactorul şef Ioan Romeo Roşiianu a avut şi are parte de „invitaţii” pentru a „vizita” sălile „paşilor pierduţi”. De acelaşi „tratament” a beneficiat şi subsemnatul timp de patru ani şi jumătate, în cadrul a două procese care s-au întins nepermis de mult. Le-am câştigat pe amândouă.
Fără nici o tendinţă de a mă auto-lăuda, împreună cu amicul meu, dr. Cristian Negureanu am reuşit să prezentăm planurile Ocultei Mondiale şi ale Francmasoneriei – dirijate de Gigantica Conspiraţie Evreiască (din care sunt excluşi evreii naţionalişti), ţelurile şi modul de acţiune ale organizaţiilor din umbră, care dirijează propriu-zis soarta Omenirii. Am beneficiat de critici la posturile naţionale de radio, inclusiv la postul naţional de televiziune. Ne-a prins bine, deoarece lucrările noastre s-au vândut în prostie, rafturile librăriilor golindu-se în 2-3 zile. Foarte multe au luat drumul străinătăţii, de unde am primit multe apeluri de apreciere, inclusiv vizite la domiciliul…
Prezint mai jos o parte a modului cum este manipulată opinia publică pentru „înţelegerea” conflictelor internaţionale. Sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră v-aţi pus întrebări şi aţi rămas nedumeriţi asupra unor probleme pe care mass-media le-a prezentat vis-a-vis de destrămarea Iugoslaviei.
În „România liberă” din 31 iulie 1995, a apărut articolul intitulat „Cum este manipulată mass-media în conflictele internaţionale”, sub semnătura lui A.Vladimir, articol în acre erau prezentate câteva dezvăluiri pe care Yohannan Ramati, directorul unui celebru institut de cercetări strategice, „Ierusalem Institute For Western Deffence”, le-a făcut în publicaţia new-yorkeză „Mainstream”, în aprilie 1994. Cercetător sobru şi obiectiv, Yohannan Ramati demască rolul companiei „Ruder & Finn Global Affairs” în manipularea opiniei publice internaţionale. Voi reda câteva declaraţii cinice făcute de însuşi James Harff, directorul acestei companii de intoxicare a opiniei publice, într-un interviu acordat lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993:
„ – Timp de 18 luni, noi am lucrat pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, ca şi pentru Opoziţia din Kosovo. În cursul acestei perioade, am avut multe succese, oferind o formidabilă imagine internaţională. Viteza este esenţială, fiindcă aceste fapte, favorabile nouă, trebuie să fie sădite în opinia publică. Contează doar prima afirmaţie. Retractările ulterioare nu au nici un efect. La începutul lui iulie 1992 publicaţia new-yorkeză <<Newsday>> a lansat afacerea cu lagărele sârbeşti de concentrare. Dar noi, dintr-o singură mişcare, am fost în stare să prezentăm o poveste cu <<băieţi buni>> şi <<băieţi răi>>, care apoi a funcţionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clară în limbajul presei, care a început să folosească concepte de înaltă încărcătură emoţională, de genul <<purificare etnică>>, <<lagăre de concentrare>> , care evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste. Schimbarea în acest registru emoţional a fost atât de puternică, încât nimeni nu a mai îndrăznit, după aceea, să meargă împotriva curentului.
– Dar, când făceaţi toate acestea, nu aveaţi nici o dovadă că ceea ce spuneţi era adevărat. Aveaţi un singur articol din „Newsday”.
– Treaba noastră nu este să verificăm informaţiile. Sarcina noastră este doar să răspândim rapid informaţiile favorabile nouă. Noi nu confirmam deloc existenţa lagărelor morţii în Bosnia, noi doar făceam cunoscut ceea ce afirma „Newsday”.
– Sunteţi conştient că v-aţi asumat o responsabilitate gravă.
– Suntem profesionişti. Trebuia să facem o treabă şi am făcut-o. Nu suntem plătiţi să fim morali!”
La scurt timp după articolul din „Newsday”, în „Los Angeles Time” din 25 august 1995 a fost publicată o hartă care prezenta în detaliu federalizarea Europei. Conform acesteia, Kosovo va deveni o parte a Albaniei, iar Transilvania – parte a Ungariei. De asemenea, în „L’eveniment du jeudi” (4 noiembrie 1992), o hartă prezenta România drept un stat multicultural format din unguri, ţigani şi români. Cei interesaţi şi cu posibilitatea de a obţine informaţii de pe internet, ar putea afla lucruri deosebit de surprinzătoare, în primul rând privind viitorul României. Înscenările privind masacrele din Kosovo, puse pe seama sârbilor au ieşit la iveală. Astfel, în „Naţional” (6 octombrie 1998) se puteau citi următoarele: „După ultimele informaţii, publicate inclusiv în presa franceză, chiar cele 30 de victime albaneze, atât de mediatizate săptămâna trecută, au fost măcelărite tot de către terorişti albanezi, supăraţi că nu au fost primiţi cum se cuvine. Se pare că teroriştii căutau hrană şi medicamente şi s-au enervat când sătenii le-au spus că nu mai au nimic. Supravieţuitorul, el însuşi albanez, a recunoscut că aşa s-au derulat faptele şi a admis că a fost „influenţat” să spună că ucigaşii erau sârbi”.
Conform lui „Ruder Finn”, contează doar prima afirmaţie.
Yohannan Ramati, directorul celebrului institut de cercetări strategice „Ierusalem Institute For Western Deffence”, remarcă „modul diferit în care sunt prezentate suferinţele părţilor implicate în conflictele internaţionale. Astfel, suferinţele musulmanilor sunt prezentate, de regulă, în cel mai mare detaliu de către mass-media; suferinţele croaţilor abia sunt pomenite; în schimb, suferinţele sârbilor nu sunt prezentate deloc, nu li se acordă nici cea mai mică atenţie. În mass-media occidentală, în cea din ţările islamice, ca şi în Israel, apare o puternică tendinţă de „injectare a urii” prin manipularea propagandistică a mass-media. De regulă, în presă sau TV apar femei, copii sau bătrâni din Sarajevo, dar numai din cartierele musulmane – răniţi sângerând abundent, pe fundalul sonor al răpăitului de mitraliere, al bubuiturilor de tun (aceeaşi problemă s-a întâmplat şi în Kosovo, când „atenţia” mass-media a fost îndreptată doar spre suferinţele albanezilor – n.a.). Niciodată însă femei, copii sau bătrâni aflaţi în aceeaşi situaţie, din partea sârbă. Faptele sunt manipulate şi, când nu convin, sunt pur şi simpli ignorate. Fiind vorba, aşadar, de o acţiune concentrată, următoarea întrebare care se pune este cine susţine financiar şi dirijează această manipulare internaţională a mass-media şi a opinie publice, astfel ca în SUA, Marea Britanie şi Franţa să se creeze un curent favorabil constituirii unui al doilea stat musulman în Balcani?”
Referindu-se la compania „Ruder & Finn Global Political Affairs”, Y. Ramati este aproape sigur da faptul că, aceasta este finanţată de bancherii internaţionali, altfel spus, de către evreii mondialişti.
Despre modalităţile de lucru ale acestei companii pot fi cunoscute lucruri interesante şi şocante, spuse chiar de către directorul ei, James Harff, în interviul acordat lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993:
„- Cât de des recurgeţi la intervenţii pe lângă oficialităţi?
– Cantitatea nu este importantă. Trebuie doar să intervii la momentul oportun şi pe lângă cea mai potrivită persoană. Din iunie până în septembrie, noi am organizat 30 de întâlniri cu agenţiile im portante de presă, ca şi întâlniri între oficialităţile bosniace şi Al. Gore, Lawrence Eagleburger, precum şi 10 senatori influenţă printre care George Mitchell şi Robet Dole. De asemenea, am expediat, în exclusivitate, 13 ştiri de ultimă oră, 37 de faxuri cu informaţii de ultim moment, am trimis 17 scrisori oficiale, precum şi 8 rapoarte. Am mai dat 26 de telefoane personalului de conducere de la Casa Albă şi alte vreo 100 la ziarişti, editori, comentatori de politică externă şi altor persoane influente din mass-media internaţională.
– De care dintre realizările dumneavoastră sunteţi cel mai mândru?
– De faptul de a fi atras de partea noastră opinia publică evreiască. Aceasta este o acţiune vitală, fiindcă dosarul afacerii este periculos, privit din acest unghi. Pentru că preşedintele Tudjman (al Croaţei), de pildă, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa „Ţara făgăduinţei şi realitatea istorică”. Cine citea această carte l-ar fi putut acuza, cu mare uşurinţă, de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu stăteau mai bine. Preşedintele Izetbegovici susţinea cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalism islamic, în cartea sa intitulată „Declaraţia Islamică”. Dincolo de asta, trecutul Croaţiei şi Bosniei este puternic marcat de un autentic şi crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminaţi în lagărele croate”.
Pentru cei care vor „New Age”, nimic nu are importanţă. Băgat până peste cap în această mişcare satanistă a fost şi Papa Ioan Paul al II-lea, despre care ziarul „Naţional” (6 octombrie 1998) scris următoarele: „De la înălţimea scaunului papal, forţele NATO au fost binecuvântate şi, de necrezut, chiar invitate să se „grăbească”. Dacă adăugăm la acest discurs năucitor (ţinut pe 4 octombrie 1998 la Split, în faţa a 400.000 de persoane, când a vorbit despre situaţia din Kosovo –n.a.) şi faptul că Papa s-a străduit să ungă drept sfânt tocmai pe ostaşul-cardinal Alojzje Steoinac, personaj controversat, acuzat că a dat pe mâna ucigaşilor nazişti sute de sârbi, în perioada 1941-1945, poziţia Bisericii Catolice, pornită într-o veritabilă cruciadă împotriva ortodocşilor est-.europeni, nu mai avem nevoie de alte comentarii”.
Dl. Y Ramati, referindu-se la mijloacele de influenţare a opiniei publice de către organizaţiile internaţionale ce urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, organizaţii finanţate şi conduse în cea mai mare parte de evreii mondialişti, susţinea următoarele: „(…) Campania bine orchestrată de demonizare a sârbilor ar trebui să-i avertizeze atât pe evrei, cât şi pe alţii care vor ca ţările lor să continue să existe. Sancţiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruşine pentru umanitate, căci sârbii ortodocşi au fost majoritari în Bosnia înainte de a fi decimaţi de ostaşii croaţi şi musulmani bosniaci care l-au susţinut, cum se ştie, pe Hitler. A lupa ca să scapi de impunerea cu forţa a fundamentalismului islamic într-o ţară care şi-a aparţinut şi apoi ţi-a fost răpită de o mână de străini, este o reacţie foarte naturală la orice popor acare îşi păstrează instinctul naţional de supravieţuire. Iar a continua lupta, în ciuda sancţiunilor impuse de o comunitate internaţională cinică, dominată doar de interese financiare şi nu de colectivitate, constituie un semn al onoarei”.
Toate aceste încercări disperate de instaurare a Noii Ordini Mondiale, prin distrugerea suveranităţii şi independenţei statelor, nu va avea nici un rezultat. În curând, prin acţiunile lor nesăbuite, adepţii „New Age” vor arunca lumea în haos. „Jucându-se” de-a pacea (ca şi în prezent) în Orientul Mijlociu, în 1979, lumea, datorită presiunilor (minore în comparaţie cu cele actuale) făcute asupra Israelului de cedare a unor teritorii, a fost la un pas de al Treilea Război Mondial. Retragerea din Sinai, restituit Egiptului, ca urmare a Tratatului de la Camp David (1979) a stârnit mânia grupurilor ultranaţionaliste radicale unite în „Mişcarea pentru stoparea retragerii din Sinai”. Opoziţia, la retragere, avea un plan şi dinamitarea moscheilor situate pe esplanada Templului de la Ierusalim. Dacă acest plan ar fi reuşit, ar fi putut declanşa, după părerea unor experţi de la „Harvard Center for International Affairs”, unal Treilea Război Mondial.
Dacă nu sunteţi convinşi că mass-media manipulează opinia publică, vă mai ofer câteva exemple.
În „Congressional Records” se consemnează (sau ar trebui să se consemneze) toate declaraţiile făcute oficial în Congresul american. Din el aflăm cu stupoare următorul lucru: în martie 1915, grupul financiar al lui J.P.Morgan a convocat 12 persoane proeminente din mass-media scrisă şi le-a cerut să întocmească o listă cu toate ziarele influente din Statele Unite ale Americii. Din lista de 129 de publicaţii, au selecţionat şi cumpărat 25 dintre cele mai influente. Apoi, în fiecare au plasat câte un redactor care să editeze şi să cenzureze tot ce se publică despre armată, finanţe şi despre orice probleme/evenimente interne şi internaţionale mai deosebite. În 1980, principalele agenţii de ştiri aveau în posturi-cheie membrii CFR: 5 la „Associated Press”, 1 la „United Press”, iar la principalele cotidiene erau 8 la „The New York Tomes”, 4 la „The Washington Post”, 5 la „Dow Jones” – care are „The Wall Street Journal”. Lista este foarte lungă.
În cartea „Mărturie”, Witness scrue: „Aceste publicaţii şi staţii de radio şi televiziune dau ştiri fabricate de către membrii CFR după directivele CFR; şi oferă publicului seriale şi documentare culturale şi istorice măsluite, în care rescriu istoria după directivele CFR”.
Iar Ann Wilson arată că: „(…) este deprimant gradul în care este infiltrată societatea americană de această conspiraţie a CFR-ului şi Comisiei Trilaterale. Dar nu toţi aceşti membri împărtăşesc sută la sută dorinţa de putere absolută asupra unei lumi pauperizate şi îndobitocite, pe care o nutreşte elita Noii ordini Mondiale ca Rockefeller, Kissinger, Brzezinski; unii dintre aceştia au devenit membri din carierism sau lăcomie”.
În toate războaiele de agresiune, agresorul a luat măsuri de securitate deosebit de severe pentru ca martori oculari indezirabili lor, mai ales mass-media de toate tipurile, să nu pătrundă în spaţiul de derulare a operaţiunilor militare. Şi, mai ales în locurile de comitere a asasinatelor în masă, torturilor şi abuzurilor la adresa populaţiei civile, în lagărele de concentrare ori exterminare ş.a. În acest sens, au fost invocate tot felul de pretexte, în special cele ale „prevenirii spionajului şi apărării secretului militar”. Sau agresorul permitea/permite doar pătrunderea acelor fotoreporteri şi ziarişti care prezintă situaţia în favoarea sa, manipulând astfel opinia publică. Aşa a procedat Hitler, care nu permitea accesul la lagărele de exterminare, ori în invaziile armatei germane decât slujitorilor lui Goebbels, cel care a trunchiat şi falsificat adevărul şi a ridicat dezinformarea sistematică la rang de politică de stat. El chiar a afirmat: „Dacă interesele Fuhrerului, ale poporului german şi ale celui de-al III-lea Reich milenar o cer, se poate demonstra că albul este negru, şi negrul este alb”. La fel au procedat şi ruşii la Budapesta – 1956, în Cehoslovaci – 1968 şi Afganistan – 1979-1989. În ultimele două cazuri trebuie să precizez că accesul fotoreporterilor şi al ziariştilor s-a făcut sub controlul strict al KGB-ului, aceştia prezentând apoi invaziile, distrugerile şi crimele ca „eliberatoare”, „ajutor frăţesc şi dezinteresat” etc.
Dar să vedem cum au procedat şi procedează americanii. Acasă propagă libertatea totală a presei, că „presă mai liberă şi obiectivă ca în America nu mai există” etc. În realitate, după cum am subliniat în mai multe rânduri în cadrul unor articole anterioare, mass-media americană este subordonată intereselor Ocultei Mondiale. Drept urmare, în invaziile lor repetate în mai multe ţări ale lumii, nu au permis şi nu permit decât accesul „unei anumite părţi a presei şi TV”, cea care scrie doar în favoarea politicii externe a Casei Albe. Şi oricâte abuzuri,orori şi crime au comis militarii americani, ei erau prezentaţi drept eroi invincibili, apărători ai drepturilor omului, duşmani înverşunaţi ai comunismului etc. Mass-media a fost ţintă departe de multe „afaceri murdare” ca: invazia din Golful Porcilor pentru răsturnarea lui Fidel Castro, folosirea napalmului în timpul războiului din Coreea (1950-1953); în timpul războiului din Vietnam au fost prezentate doar barbariile săvârşite de Vietcong (până când adevărul a ieşit la iveală). În toate invaziile americane – altfel nu le pot numi – au fost trecute sub tăcere atrocităţile săvârşite de militarii americani împotriva civililor, bombardamentele nimicitoare asupra localităţilor, folosirea şi experimentarea unor arme noi, utilizarea armei chimice şi bacteriologice. În 1973, agenţii CIA nu numai că l-au asasinat pe Allende în propriul său birou, dar au ucis zeci de mii de chilieni, adepţi ai acestuia. Bineînţeles, folosindu-se de cozile de topor locale. Şi toate acestea, în numele „democraţiei şi a drepturilor omului”.ff
Şi când americanilor nu le convine ceva, se supără rău. Dar rău de tot! Aşa a fost cazul când au început bombardamentele asupra Iugoslaviei. Pentru că Televiziunea iugoslavă „şi-a permis” să prezinte obiectiv poporului sârb şi lumii întregi sutele de civili ucişi, oraşe, grădiniţe, şcoli, case de locuit şi podurile de peste Dunăre distruse de bombardamente, americanii s-au supărat. Mai ales când s-au prezentat şi distrugerile de biserici şi a unor catedrale milenare. Aşa că aviaţia americană a distrus postul central de Televiziune din Belgrad şi cele trei relee principale ale sale, pentru ca un „întuneric” de tip american să cuprindă Iugoslavia şi opinia publică internaţională.
Pe timpul bombardamentelor din Iugoslavia s-a mers la extrem cu mistificarea adevărului şi dezinformarea opiniei publice. Când ziaristul Simpson, de la BBC, o valoare recunoscută în mass-media internaţională, a avut îndrăzneala să relateze obiectiv ororile de la sol petrecute în timpul raidurilor americane, a fost admonestat de şefii săi „s-o lase mai moale”.
Voi da un singur exemplu în acest sens. Organizaţie „Reporteri fără frontiere” a comunicat: „În data de 29 martie, NATO a anunţat executarea, împreună cu alţi cinci intelectuali, de către forţele sârbe, a lui Fehmi Agani, principalul consilier al liderului moderat al albanezilor din Kosovo, Ibrahim Rugova”. Generalul britanic David Wibi a declarat că deţine această informaţie dintr-o sursă foarte bună din interiorul Kosovo, pe care serviciile sale au avut grijă să o verifice. Însă informaţia a fost falsă, Agani fiind ucis efectiv trei săptămâni mai târziu!
Aceeaşi „sursă foarte bună” afirmase că Ibrahim Rugova ar fi fost rănit şi nu se ştie nimic despre soarta sa. Opinia publică internaţională a recepţionat ca atare cele două „informaţii”, condamnând atrocităţile sârbilor. Dar stupoare: două zile mai târziu, principalele canale de televiziune transmiteau conferinţa de presă în cadrul căreia Rugova, într-o perfectă stare de sănătate, se adresa reprezentanţilor presei străine. Iar radioteleviziunea sârbă a difuzat întâlnirea cordială dintre Rugova şi preşedintele Miloşevici, întrunire pe care au preluat-o majoritatea posturilor de televiziune din lume. În felul acesta, exploatând ineficienţa de comunicare a NATO, Miloşevici le-a administrat o lovitură „mediatică” pe care occidentalii au înghiţit-o cam greu. Aceeaşi organizaţie „Reporteri fără frontiere” concluziona: „Oficializarea atât de rapidă a unui zvon, în această primă săptămână de bombardamente, nu pare să fie o „eroare”, dar rezolvă o opţiune; să încline balanţa în favoarea atacurilor aeriene ale NATO asupra Iugoslaviei, într-un moment în care opinia publică era încă sceptică asupra eficacităţii acestora, mai mult sau mai puţin voluntare”.
În 1985, la Toronto, „Organizaţia 666” a elaborat documentul „Aurora Roşie”, din care citez: „Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi a mass-media, în general, vom institui „o nouă cultură”, însă nivelată, uniformă pentru toţi, fără a ne scăpa nici una dintre creaţiile viitoare”. Coroboraţi cele de mai sus cu Protocoalele Sionului şi veţi afla sursa tuturor acestor „Planuri”.
După cum se ştie, intoxicarea opiniei publice este o practică obişnuită în operaţiunile de satanizare a adversarilor. Când Occidentul a văzut că nu-l poate înlătura pe Miloşevici, a asmuţit poporul sârb împotriva lui. Înaintea alegerilor, ziarul englez „The Sunday Times” a publicat un articol în care „demonstra” că Miloşevici este implicat în asasinarea a doi oficiali iugoslavi şi că are depuse miliarde de dolari în bănci din Liban, Africa de Sud, Cipru şi China. Aceste acuzaţii au ajuns la cunoştinţa opiniei publice iugoslave. Ceea ce nu a reuşit Opoziţia din Belgrad, a reuşit Occidentul prin intoxicare…
În felul acesta – am ales doar câteva cazuri – Oculta Mondială, care are în subordine mass-media internaţională, o dirijează după interesele ei, manipulând opinia publică internaţională.Scris de Teodor Filip

kk

Papa Francisc protejeaza sub sutana de la 2% in sus din clericii catolici care sunt pedofili

Papa Francisc a fost citat de cotidianul italian „La Repubblica” spunând că, potrivit unor informaţii demne de încredere, în jur de 2% din clericii catolici sunt pedofili. Informaţia a fost negată parţial de un purtător de cuvânt al instituţiei centrale a Bisericii Catolice.Estimarea ar fi fost făcută de papă în timpul unei discuţii pe care acesta a avut-o, joia trecută, cu editorul Eugenio Scalfari al ziarului La Repubblica. Duminică, cotidianul a publicat discuţia sub forma unui interviu de trei pagini. Potrivit publicaţiei, Papa a catalogat pedofilia drept „lepra” care a infectat Biserica şi a promis să se ocupe de problemă cu severitatea pe carea aceasta o impune. Conform estimării, în jur de 8000 de preoţi catolici din 414.000 din toată lumea ar fi pedofili.

La scurt timp de la publicarea articolului, purtătorul de cuvânt al Vaticanului,Federico Lombardi, a declarat că discuţia avută de papă şi jurnalist nu a fost catalogată ca fiind interviu, deşi a avut mai multe atribute ale acestui gen jurnalistic. Mai mult, ceea ce ziarul a publicat nu ar reprezenta cuvintele exacte ale papei, a mai spus Lombardi potrvit bbc.com.

Conform jurnaliştilot străini, există adesea o ambiguitate studiată în declarațiile Papei Francisc. El îşi doreşte să pună un accent mai mare pe rolul didactic al bisericii, însă uneori îi uimeşte pe consilierii săi care se ocupă de relaţiile cu presa. Până acum Vaticanul a refuzat să cuantifice proporţiile scandalurilor de abuz sexual în care au fost implicaţi preoţii catolici din toată lumea.

 

 

Ce părere aveţi despre “creştinii “carnivori ,”incubati,” inclusiv sub aripile pastorilor Petrică Postu din Vaslui – Ionuţ Florea, Andrei Pato din Sibiu, s. a ., care fac din biserici nişte sinagogi SRL ,caci ei dau zeciuială, propovăduiesc Evanghelia, postesc, dar mânincă şi carne de om …

 

..din privire, vorbire, gândire, făptuire… Ba mai înfig colţii în inimi bolnave şi îi lasă înfipţi , folosindu-se de victime , în funcţie de interes, prin şantaj, răzbunare, judecare! Astfel de “crestini carnivori”-postitori ,adesea -au şi doctorate în teologie, dar calcă pe cadavre ,urcând la altar şi amvoane;ei   postesc ,mâncând de vii oamenii creaţi de Dumnezeu, răscumpăraţi de Isus,dar  batjocoriţi de  sataniştii cu formalisme idoli,pomeni,taxe,datini si alte traditii Nebiblice,nedumnezeiesti.

Din dicţionar aflăm că pocăínță, înseamnă mustrare de conștiință, căință, părere de rău pentru păcatele săvârșite, și ÎNTOARCERE DE LA PĂCĂTUIRE. Îndreptarea se obtine PRIN pocăială, prin mărturisirea păcatelor direct lui Isus, prin rugă şi cerere. De la unii PREOŢI aflăm că a fi pocăit înseamnă a fi rătăcit şi alte cuvinte pe care nu le suportă hârtia.Din POPOR ştim că pocăinţa vine de la POC, LOVIRE care produce o cutremurare interioară,CURATIRE prin lacrimi AMARE . Pocăire înseamnă să-ţi aprinzi mucul interior de la Focul mistuitor, al Domnului pentru purificarea subconştientului şi tuturor ascunzişurilor unde zac păcate ascunse, fardate. Păcat că mulţi oameni AU ÎNVĂŢAT DE LA PREOŢI lucruri urâte despre pocăinţa şi fug ca de tămâie. Să ne înfruptăm din câteva răspunsuri Dumnezeieşti despre POCĂINŢA, scrise în Cartea Domnului. Începem cu exemplul de pocăinţă al PATRIARHULUI IOV:” De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42/6). “El (Isus) zicea: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3/2). “Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (F.Ap.2/38). “Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (F.Ap. 3/19).” Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări?

“Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2/4)
“Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2Petru3/9). “Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Ap.2/5). “I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei”(Ap 2/21)….(Detalii in revista Informatii Agrorurale nr 105)

Mă numesc Francisc, dar mă simt iezuit şi gândesc ca un iezuit

 În sărbătoarea Sfântului Ignaţiu de Loyola, fondatorul Societăţii lui Isus, Pontiful a celebrat Sfânta Liturghie cu iezuiţii în „Chiesa del Gesù” din Roma. A fost o celebrare euharistică în formă privată, precum Liturghiile din capela Casei Sfânta Marta.În cursul conversaţiei avute în avion cu jurnaliştii, la întoarcerea de la Rio de Janeiro, întrebat dacă se simte încă iezuit, Papa Francisc a răspuns astfel:Papa Francisc: „Este o întrebare teologică, căci iezuiţii fac vot de obedienţă faţă de Papă. Dar dacă Papa este iezuit, poate că trebuie să facă vot de ascultare faţă de prepozitul general al iezuiţilor… Nu ştiu cum se rezolvă această chestiune… Eu mă simt iezuit ca spiritualitate; mă refer la spiritualitatea Exerciţiilor, la ceea ce am în inimă. Şi tocmai pentru că mă simt astfel, voi merge peste câteva zile să celebrez împreună cu iezuiţii sărbătoarea Sfântului Ignaţiu, printr-o Sfântă Liturghie. Nu mi-am schimbat spiritualitatea, nu, nu am devenit franciscan alegând să mă numesc Francisc. Mă simt iezuit şi gândesc ca un iezuit. Nu cu înţelesul de ipocrit, ci ca un iezuit”.Cu aceste cuvinte, pronunţate recent, Papa Francisc confirma sentimentele de apartenenţă la familia iezuiţilor, întemeiată în 1540 de Ignaţiu de Loyola.Iată acum câteva fragmente din omilia Sfântului Părinte, rostită la celebrarea Euharistică în sărbătoarea fondatorului Societăţii lui Isus: „În cadrul acestei celebrări euharistice în care-l sărbătorim pe Sfântul Ignaţiu de Loyola, fondatorul Societăţii lui Isus, în lumina lecturilor pe care le-am ascultat aş dori să vă propun trei reflecţii simple, călăuzite de trei expresii: a-l pune în Centru pe Cristos şi Biserica; a ne lăsa călăuziţi de El pentru a-L sluji; a ne simţi ruşinaţi de propriile limite şi păcate, pentru a fi umili în faţa Domnului şi a fraţilor”.„Stema noastră, a iezuiţilor, este o monogramă, acronim al lui “Iesus Hominum Salvator” (IHS), după cum ştim foarte bine. Dar această stemă ne aminteşte continuu o realitate pe care nu trebuie să o uităm niciodată; centralitatea lui Cristos pentru fiecare dintre noi şi pentru întreaga Societate pe care Sfântul Ignaţiu a dorit să o cheme chiar „a lui Isus” pentru a indica în Isus punctul de referinţă.”Citând Exerciţiile Spirituale ce explică necesitatea absolută a centralităţii lui Cristos, care conduce – a spus – la „o continuă ieşire din noi înşine” şi „la o anumită Kenosis”, la „ieşirea din iubirea de sine, din propria voinţă şi interesE” Papa Francisc a întrebat: „pentru noi toţi este implicită centralitatea lui Cristos?”„Îl pun cu adevărat pe Cristos în centrul vieţii mele? Căci există întotdeauna tentaţia de ne pune pe noi înşine în centru. Şi când un iezuit se pune pe sine în centru şi nu pe Cristos, greşeşte”.„Cristos” este viaţa noastră”, a continuat actualul Papă, format în spiritualitatea ignaţiană. „Centralităţii lui Cristos îi corespunde totodată centralitatea Bisericii: sunt două flăcări ce nu pot fi separate: eu nu pot să-l urmez pe Cristos decât în Biserică şi cu Biserica… Cu rădăcinile şi fundamentul în Biserică, aşa ne vrea Isus. Nu pot exista parcursuri paralele sau izolate. Da, parcursuri de cercetare, parcursuri creative, sigur şi acestea sunt importante, dar în direcţia periferiilor”.Pentru trăirea centralităţii lui Cristos şi a Bisericii, Pontiful a dat exemplul Sfântului Paul, indicând de asemenea experienţa Sfântului Ignaţiu. În esenţă, trăirea acestei duble centralităţi „presupune să ne lăsăm cuceriţi de Cristos”, le-a spus Papa confraţilor iezuiţi, acest lucru însemnând „disponibilitate faţă de aproapele şi urmarea ţelului lui Cristos şi punerea cu sinceritate a trei întrebări: „Ce am făcut pentru Cristos? Ce fac pentru Cristos? Ce trebuie să fac pentru Cristos”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Papa iezuit Francisc, pastorul Rick Warren si aparitia religiei mondiale unice, creata cu scopul sa aduca pacea globala

Papa iezuit Francisc, pastorul Rick Warren și apariția religiei mondiale unice, creată cu scopul să aducă pacea globală

— Comentariu realizat de scriitorul, apologetul și cercetătorul evanghelic, ROGER OAKLAND —

Understand The Times International: Roger Oakland Ministries
www.understandthetimes.org

Cu greu trece o zi fără știri legate de profețiile Bibliei și în mod special referitoare la curentul general care avansează spre o religie mondială, ce se vrea creată cu scopul să aducă pacea mondială. Se pare că sunt puțini cei care înțeleg că aceasta este ceea ce ce Biblia prezice că se va întâmpla pe planeta Pământ înainte de revenirea Lui Isus Cristos pentru a-și instaura Împărăția Sa.

Desigur că aceasta nu este nici o surpriză pentru cei care iau în serios profețiile Bibliei. Așa cum a scris apostolul Pavel către tesaloniceni: Când vor zice: Pace și securitate!”, atunci un dezastru neașteptat va veni peste ei, ca și durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare(1 Tesaloniceni 5:3). Planul oamenilor de aducere a păcii mondiale, inspirat de Satan, va sfârși în dezastru, nu în realizarea utopiei lor.

În timp ce Biblia avertizează prin multe expuneri profetice despre înșelătoria ce va fi caracteristica zilelor din urmă, astăzi, “Creștinismul” contemporan, condus de scop, nu mai acordă atenție la ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Fără îndoială, cu cât ne apropiem de revenirea Lui Isus Cristos, tot mai puțini din cei care pretind că ar crede în Cristos, cred și ce spune Cuvântul Său.

Mulți pastori, lideri de biserici și întregi denominațiuni au abandonat profețiile Biblice în întregime. Ei au înghițit minciuna că omul poate rezolva problemele cu care se confruntă. Învățători și profeți falși (mincinoși), de genul celor care răspândeau minciuni în timpul profetului Ieremia, proclamă acum că împărăția Lui Dumnezeu poate fi stabilită aici și acum fără prezența Regelui – Isus Cristos.

Chiar și cei care odată au văzut că această apostazie, care se desfășoară acum, împlinește în mod clar profețiile Bibliei, aleg să păstreze tăcerea datorită fricii de a nu fi considerați niște țâcniți/trăzniți radicali care iau Biblia prea în serios. Lupi în haine de oaie îi conduc pe cei lesne încrezători spre măcelul lor (spiritual) folosind metodele de creștere a bisericii preluate din înțelepciunea veacului acesta, ignorând Evanghelia și promovând nimic altceva decât experiențe care te fac să te simți bine. Acesta este planul iscusit al lui Satan, prin care vrea să ridice/să înalțe o mireasă falsă care să pară că este Biserica adevărată.

E ceva timp de când am vorbit despre delirul ecumenic și despre planul papalității de a uni toatereligiile cu scopul de a aduce pacea mondială. Având în vedere multumirea/siguranța de sine și ostilitatea care este astăzi vizavi de profețiile Bibliei, este mai ușor să alegi să păstrezi tăcerea și să-i lași astfel pe cei care au ales să fie înșelați să continue în rătăcirea lor. Totuși, în timp ce examinam știrile zilei, am fost confruntat de un articol de știri și de un video, care m-au șocat profund.

Papa iezuit Francisc, vorbind la o întâlnire pentru dialog inter-religios, a explicat scopul său de a uni toate religiile. SURSA: http://www.catholicnewsagency.com/news/in-first-video-message-pope-francis-stresses-unity-we-are-all-children-of-god-39381/

Articolul și filmul video care promovau viziunea papei Francisc, viziune care susține că toate religiile Îl venerează pe același Dumnezeu, m-au înfuriat. Papa pretinde că este Vicarul Lui Cristos (cel care ține locul Lui Cristos) și se presupune că este capul Bisericii Romano-Catolice și deci liderul spiritual suprem a peste un miliard de catolici, care se presupune că Îl urmează pe Isus Cristos. Filmul video care este inclus în acest articol ar trebui să-i zguduie din temelii pe toți creștinii care cred în Biblie și ar trebui să-i trezească rapid la realitate din orice somn liniștit în care s-au cufundat. Îi provoc pe toți cititorii noștri să vizioneze acest video aici. Acesta nu mai are nevoie de alte explicații.

După ce am urmărit acest video, mi-am pus o întrebare: Este oare cineva pe această planetă care ar putea să-i vorbească papei și să-i explice că ceea ce plănuiește să facă este defapt împlinirea profețiilor Bibliei și pregătirea căii pentru apariția Anticristului? Un nume mi-a venit în minte. El este cel mai influent pastor din lume. Cărțile lui s-au vândut în milioane de copii. Se estimează că mii și mii de alți pastori îi urmează fiecare mișcare.

Mai mult, acest pastor la care mă gândeam este foarte apreciat de papa Francisc. El a vorbit la conferințe în Roma și Filadelfia la invitația papei. Bineînțeles, mă refeream la RICK WARREN, deseori numit Pastorul Americii.

Rick Warren în mod public a promovat acceptarea/îmbrățișarea Romano-Catolicismului și papalițății. Cu siguranță el ar fi un bun candidat să vorbească cu papa Francisc pentru ca să-l avertizeze de ceea ce Biblia învață despre religia mondială falsă care urmează să apară, creată sub scopul fals al realizării pacii mondiale. Vizionați următorul video:

Desigur, aceasta nu se va întâmpla niciodată. Rick Warren a spus-o foarte clar că el nu acordă atenție profețiilor Bibliei. De fapt, propriul Plan P.A.C.E (P.E.A.C.E Plan – în lb. engleză), pe care Rick Warren îl promovează la nivel internațional, primește cu bucurie toate religiile ca să lucreze împreună pentru cauza binelui. El și cu papa Francisc sunt pe aceeași pagină (adică în acceași echipă).

În încheiere, aș vrea să menționez scopul principal al scrierii acestui comentariu: Poate că sunt din aceea care au fost influențați de Rick Warren și care îl cunosc personal și vor să se ridice si să spună adevărul. Poate că exact aceștia odată au promovat credința în profețiile Bibliei și au recunoscut că apariția religiei mondiale unice, creată cu scopul să aducă pacea mondială (falsă), este un plan ieșit din adâncul iadului. Ori s-ar putea oare ca cei care odată au avut discernământ biblic, să fi fost așa de înșelați/păcăliți între timp de minciunile seducătoare, că acum sunt parte a înșelătoriei zilelor din urmă, în loc să fie parte a soluției, în tot acest timp continuând să păstreze tăcerea ?

După ce vei citi aceste rânduri, poate te vei gândi la cineva care ar putea avea nevoie de un avertisment serios despre acest mare pericol. Câțiva dintre foștii mei colegi mi-au venit în minte.

Mentiune: acest articol este o traducere din limba engleza a articolului publicat .

Papa iezuit Francisc distruge ordinul franciscan rival din interiorul Bisericii Catolice! Este el “Distrugătorul” din profeţiile Sf.Francisc din Assisi?

Image  Am avut din nou dreptate: papa Francisc începe să distrugă din interior Biserica Catolică, aşa cum spuneam în articolul acesta din 14 martie 2013 “Noul papă ales, Francisc I, poate distruge Biserica Catolică din interior, întrucât este iezuit şi face parte, astfel, din Oculta Mondială“. Intuiţia nu m-a înşelat. Citez din articol:

“Observ că noul papă face parte din rândul iezuiţilor (…) Dacă Vaticanul va ajunge sub controlul total al iezuiţilor, Biserica Catolică va fi distrusă din interior, şi asta întrucât se crede că iezuiţii fac parte din Oculta Mondială”.

Ce s-a întâmplat între timp, la doar 9 luni de la alegerea sa ca papă? Francisc pare că îşi doreşte o “liberalizare” a Bisericii, dar, de fapt, scopul său este acela de a distruge această Biserică Catolică. Astfel, papa a început să se lege de un puternic ordin franciscan din interiorul Bisericii, ordin denumit Călugării Franciscani ai Imaculatei (CFI). Ei au fost transformaţi în instituţie religioasă în 1998 de către papa Ioan-Paul al II-lea, fiind consideraţi a fi cei mai buni din Biserica Catolică în cadrul eforturilor de evanghelizare. Dar papa Francisc, cel care îşi doreşte (aşa cum am scris de nenumărate ori) distrugerea Bisericii Catolice, a ordonat închiderea a peste 50 de mănăstiri, biserici şi seminarii aparţinând de acest ordin. De ce? Pentru că, spre deosebire de alte ordine religioase (ca iezuiţii, de exemplu), care în ultimii ani au fost scufundate în diverse scandaluri (pedofilie, homosexualitate), ordinul franciscan a fost unul ferit de scandaluri. Şi poate că acest fapt îl deranjează mult pe papă, care nu-ţi doreşte existenţa unui “curent imaculat” în Biserica Catolică.

Şi, drept răspuns la aceste măsuri nedrepte, pentru prima oară în Biserica Catolică se vorbeşte de despărţire! Ordinul franciscan doreşte să se separe de Biserica Catolică! Iar papa e mai mult decât ipocrit: şi-a luat numele după fondatorul ordinului franciscan!

Interesant că, înainte de moartea sa, Sf.Francisc din Assisi a făcut următoarele profeţii care se aseamănă foarte mult cu vremurile noastre:

1) Timpul acela se apropie cu repeziciune; atunci vor fi mari încercări și suferințe, nedumeriri și disensiuni, atât spirituale cât şi temporale, în care răutatea celor răi va crește şi mai mult.
2) Diavolii vor avea puteri neobișnuite (…) Atunci, un om va fi ridicat la pontificat, iar, prin viclenia sa, va depune eforturi pentru a atrage lumea în şi mai multă eroare și moarte.
3) Atunci scandalurile vor fi nenumărate; Ordinul nostru va fi împărțit, iar multe altele vor fi distruse în întregime, pentru că se va merge în greşeală, în loc a se lupta împotriva ei.
(…)
6) Cei care îşi păstrează credinţa, aderă la virtute cu dragoste și au un zel pentru adevăr, vor avea de suferit multe persecuții, ca fiind rebeli și schismatici (…)
7) (…) În acele zile, Iisus Hristos va trimite NU UN PASTOR adevărat, ci un DISTRUGĂTOR.

Este acest papă Francisc “distrugătorul” din profeţiile Sf.Francisc din Assisi? Eu cred că da.

Sursele articolului: The Eponymous Flower şi Lifesitenews.com.

pr. James Martin SJ

A trecut mai bine de o lună de când în fruntea Bisericii Catolice a fost ales pentru prima oară un iezuit. Pr. James Martin SJ, editor la revista America, declara, conform unui articol din Catholic World Report, apărut în traducere în Lumea Catholica: “Un iezuit rămâne iezuit pentru totdeauna, din ziua în care intră în noviciat până la moarte, exceptând cazul în care în mod formal părăseşte Societatea lui Isus sau, în limbaj religios, este ‘demis’”. Cum se va reflecta faptul că Papa Francisc este iezuit în stilul său pastoral şi în abordarea spirituală ca Episcop al Romei şi Vicar al lui Cristos? Ce înseamnă faptul că el este “strâns legat de spiritualitatea ignaţiană”, aşa cum spun numeroşi vaticanişti? Şi de ce a trebuit atât de mult timp pentru ca din Societatea lui Isus să fie ales un Papă, în timp ce alte ordine mari, cum ar fi dominicanii şi franciscanii, şi-au trimis deja demult reprezentanţi pe tronul papal?

Au trebuit să treacă mai mult de patru secole şi jumătate pentru a se ajunge la acest moment istoric. Într-adevăr, a trecut mult timp din 1534, când un fost soldat numit Ignaţiu, împreună cu alţi şase studenţi de la Universitatea din Paris – printre care şi Francisc Xaveriu, care avea să devină cunoscutul misionar – au format Societatea lui Isus. Dar nici istoricii, nici cei care cunosc Ordinul Iezuiţilor, nu au fost surprinşi că a trebuit să treacă atât de mult timp pentru ca un iezuit să fie ales Papă – ceea ce se datorează în parte şi faptului că cei şase studenţi care au îngenuncheat în rugăciune, împreună cu Ignaţiu, în cripta Saint Pierre din districtul parizian Montmartre, îşi asumaseră votul de strictă obedienţă faţă de Papă, mergând oriunde Sfântul Părinte ar fi considerat necesar, în ţinuturile sălbatice ale păgânilor. Ca urmare, sub aspect istoric, iezuiţii şi-au focalizat energiile şi atenţia cu mult dincolo de graniţele sigure ale Romei. Este de asemenea bine cunoscut faptul că Ignaţiu nu îi încuraja pe preoţii săi să nutrească ambiţia de a fi Episcopi, iar a aspira la Episcopia Romei nici nu intra în discuţie. Deşi nu este neobişnuit pentru un iezuit să devină Episcop, preoţii Societăţii lui Isus şi-au concentrat energiile, după Contrareformă, asupra culturii şi educaţiei catolice, slujindu-i pe cei săraci şi marginalizaţi şi înfiinţând misiuni care să ducă în ţinuturi periculoase şi duşmănoase Cuvântul Domnului.

Viziunea lui Ignaţiu asupra Ordinului pe care l-a întemeiat a fost aceea a unei armate de infanterie luptând împotriva răspândirii protestantismului, buni păstori, fondatori de instituţii de educaţie şi mergând acolo unde nimeni altcineva nu îndrăzneşte să meargă să predice Evanghelia: “Oricine doreşte să slujească în calitate de soldat al Domnului sub stindardul Crucii în Societatea noastră… şi să îl slujească numai pe Domnul şi Biserica, Mireasa Sa, sub conducerea Suveranului Pontif… trebuie să ţină minte cele ce urmează. El este un membru al unei Societăţi înfiinţate în primul rând pentru acest scop: să lupte în special pentru apărarea şi răspândirea credinţei şi pentru progresul sufletelor în viaţa şi doctrina creştină, prin mijlocirea propovăduirii publice, lecturilor şi oricăror alte slujiri… şi în plus prin reculegeri, educaţia copiilor şi a persoanelor inculte în creştinism şi prin consolarea spirituală a credincioşilor creştini prin ascultarea confesiunilor şi administrarea altor Sacramente… [El trebuie] să fie gata să îi reconcilieze pe cei înstrăinaţi, să îi asiste plin de compasiune pe cei care sunt în închisori sau spitale şi… să îndeplinească orice alte opere de caritate, în raport de ceea ce este folositor pentru Gloria lui Dumnezeu şi binele tuturor.”

Pr. Joseph Fessio SJ, fondator şi editor la Ignatius Press, a afirmat la rândul său că este esenţial să ne reamintim că rolul Papei este în primul rând acela de a fi “preot, profet şi rege”, şi că puţini Papi pot fi scriitori atât de prolifici ca Papa Benedict al XVI-lea. “Nu cred că [Papa Francisc] va fi un ‘Papă profesor’”, a spus pr. Fessio. Important este ca Papa Francisc să înţeleagă aceasta şi să se inspire din operele Pontifilor predecesori. “Am beneficiat de o perioadă de teologi giganţi la mijlocul secolului al XX-lea – de Lubac, von Balthasar, Bouyer, Congar, Ratzinger, Rahner – după care am avut mai mulţi teologi buni care s-au inspirat din marea moştenire a acestor giganţi. Apoi am avut doi Papi giganţi – Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea – şi acum cred că avem un Papă care se va inspira din moştenirea lor”, a mai spus pr. Joseph Fessio SJ . Pr. Robert Spitzer SJ consideră că formarea iezuită a Papei Francisc îi va servi ca o temelie aşezată pe stâncă pentru un pontificat de succes, pe care el îl prevede a fi “flexibil, implicat pastoral, intelectual şi într-un anume sens, neînfricat”. Neînfricarea ignaţiană, după Pr. Kevin Flannery SJ, este exact ceea ce este necesar în aceste timpuri ale istoriei, când Roma trebuie să poarte o bătălie nu contra reformei, ci contra materialismului secular militant, pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a numit cu o expresie devenită faimoasă – “dictatura relativismului”. Mai multe opinii ale iezuiţilor despre actualul Pontif găsiţi în articolul “Papa Francisc SJ” din numărul pe aprilie al revistei Lumea Catholica.

Citeste tot http://www.catholica.ro/2013/05/01/iezuiti-despre-papa-iezuit/

Lumea este condusă din umbră de șeful Papei ?

Scriitorul american Eric Jon Phelps şi-a dedicat viaţa problemelor contemporane religioase, fiind liderul mișcării ”căutătorilor adevărului”. Phelps spune că este împotriva Noii Ordine Mondiale.
Acesta a stârnit controverese cu o carte în care susține că Ordinul Iezuiţilor conduce lumea. Cartea se numește ”Asasinii Vaticanului” și a apărut la începutul anilor 2000. Pe lângă dorința Iezuiților de a conduce lumea, în carte se spune că că J.F Kenedy ar fi fost asasinat la ordinul acestora.
Cartea a intrat din nou în atenția publică după ce s-a aflat că Papa Francisc e unul dintre liderii Ordinului Iezuiţilor.
Ce spune teoria conspirației
Teoriile Conspirației spun că prin Papa Francisc, aşa numitul “papă negru” şi-a adjudecat şi ultimul bastion pe care şi-l dorea pentru a controla complet Planeta.
Cei care cred în profeţia Sfântului Malachia sunt convinşi că Papa Francisc e reprezentantul “papă negru”, despre care se spune că aduce Apocalipsa.
Termenul de ”Papă Negru” este folosit pentru descrierea liderului suprem al iezuiţilor, care se îmbracă mereu în negru şi asupra căruia planează un mare mister.
Teorie incredibilă! Șeful Papei Francisc conduce lumea din umbră. Cine este el
Adolfo Nicolas
Din 2008, liderul Iezuiților este Adolfo Nicolas, un spaniol de 76 de ani, despre care Eric Jon Phelps a scris:
“E dictatorul absolut. Atunci când el vorbeşte, supuşii lui ascultă. El conduce acum lumea. El e şeful Papei de la Vatican şi va forma un guvern mondial”.
Jon Phelps susţine că ar deține documente care atestă implicarea iezuiţilor în evenimente precum asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy sau bombardarea nucleară a Japoniei, la Hiroshima şi Nagasaki.
“Iezuiţii nu uită, în cazul în care nu le dai atenţie. Şi apoi se răzbună într-un mod… istoric”
CIA, fondată de Iezuiți
În sprijinul teoriei conform căreia iezuiţii conduc servicii secrete din cele mai importante ţări, un istoric american, James Parton, a afirmat: “CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez”.
La Adolfo Nicolas s-a făcut referire tot mai des în ultimii ani, mai ales în cărţi cu teorii conspiraţioniste că ar conduce din umbră destinele lumii. Adolfo Nicolas ar ghida guverne, servicii secrete, clanuri mafiote, ba chiar Hollywoodul şi celebre cluburi sportive din toată lumea.
Conform predicţiilor Sfântului Malachia, ultimul papă de la Vatican va fi “negru”, adică, potrivit unor interpretări, în haine negre, de iezuit. Din cauza lui vor izbucni războaie şi molimi care vor declanşa Apocalipsa.

Ce legatura o fi oare intre SATANA COTROCENEANUL SI VATICAN, DE A FACUT O VIZITA DUPA CE FOSTUL PAPA DEMISIONASE SI A FOST PRINTRE PUTINII PARTICIPANTI LA CEREMONIA DE INVESTIRE A NOULUI PAPA SI MICA DISCUTIE DINTRE CEI DOI? Cumva este un personaj important din ordinul iezuitilor? Ca celalalt alogen Mugurel cel care ne-a facut leul cat un catel este un personaj important in cadrul TRILATERALEI,ramura importanta a Clubului de la Bidreberg si a altor asociatii de acest mod din S

Cititi minunati-va si va cruciti ce juramant depune n calugar iezuit sau masonii.Nu recomand sa citeasca asaceva cei slabi de inger sau care sunt cardiaci.
Cardinalul Augustin Bea -parintele duhovnic al Papei Pius alXII-lea intre anii 1960-1974 a aratat continutul unui juramant al iezuitilor: „Eu…,preot,in prezenta Atotputernicului Dumnezeu si a binecuvantatei Fecioara Maria,binecuvantatului Sf.Ioan Botezatorul,al binecuvantatului Arhanghel Mihail si a sfintilor apostoli Petru si Pavel si tuturor sfintilor din oastea cereasca,precum si si in prezenta voastra,a parintilor mei sufletesti si a generalului suprem al societatii iezuite,organizatie intemeiate din Pantecele Fecioarei Maria,Mama lui Dumnezeu,Declar si jur ca Sfintenia Sa Papa este vice rege al lui Hristos,capul universal al Bisericii Catolice de pe intregul Pamant si ca prin virtutea cheilor de a lega si de a dezlega date sfintilor de Insusi Iisus,Papa are putere sa detroneze regi,sfinti,state Commonwelth-ul si guvernatorii eretici,tot tot ce nu are confirmare Sfantului Scaun si ca ei ei pot fi cu siguranta distrusi. De aceea,cu tot efortul si puterea mea eu voi apara doctrina,traditiile Bisericii si pe Papa,impotriva tuturor uzurpatorilor dintre autoritatile protestante si in special Biserica Luterana din Germania,Olanda,Danemarca,Suedia,Norvegia,Anglia,precum si de pe continentul American si oriunde s-ar afla protestanti pe glob.Eu nu ma voi supune niciodata unui rege eretic,sau sa ascult de legile unei tari protestante sau liberale.Eu declar ca voi ajuta si voi asista anuntand pe sfintiia Sa ce pare a fi primejdios intereselor Bisericii.Oriunde m-as afla pe glob,eu voi depune un efort maxim de a extirpa toata prezisa lor putere in mod legal sau pe orice cale.Eu declar ca nu-mi voi asuma nicio doctrina eretica propagand interesele Bisericii Mama,pastrand strict sfaturile agentilor iezuiti care m-au instruit pe mine,precum si sa nu divulg direct sau indirect,in scris sau erbal,ceva din planurile Organizatiei iezuite si in acelasi timp, sa execut tot ce-mi vor porunci superiorii mei,in frunte cu Papa. .Eu declar ca voi merge in orice parte a globului fara sa murmur supunandu-ma oricarui ordin increndintat mie. Declar ca orice,ori de cate ori mi se va incredinta ocazia,voi purta un razboi necrutator,in secret sau oe fata,impotriva protestantilor eretici si voi incerca,direct sau indirect,sa-i extirp sau sa-i extermin de pe suprafata Pamantului,necrutand nici sex,nici varsta si nici o alta circumstanta.Ma angajez sa-i prind,sa-i distrug si sa-i spulber,fie prin strangulare,fie arsi sau fierti in cazane, sau ingropandu-i de vii pe acesti eretici.Voi spinteca pantecele mamelor insarcinate,le voi scoate plodul si-i voi zdrobi cu capul de piatra,desfiintand pentru todeauna aceasta secta periculoasa.Cand nu voi putea actiona deschis impotriva acestor eretici,eu voi folosi in secret cupa cu otrava,lame sau seringi otravitoare sau gloante de plumb,indiferent derang,demnitate sau autoritate,in orice conditii.Eu voi fi ostasi credincios Papei,sau superiorilor mei din Ordinul Iezuit.” Cumplit juramant nu-i asa? Tinta acestor preoti iezuiti imbracati in negru este una singura: RESPECTAREA JURAMANTULUI.De remarcat ca ,,Blandul Papa ales”, este un fost calugar iezuit, ca orice mason depune un astfel de juramant asa cum l-a depus si masonul patriarh al al Bisericii Ortodoxe Romane si multi alti parlamentari si guvernanti in frunte cu guvernatorul de la Cotroceni.Sunt prevazute masuri tot atat de drastice si draconice si impotriva celor care incalca juramantul.Asa ca acel juramant depus cu mana pe biblie atunci cand sunt numiti in diferite functii este ca apa de ploaie,ei respectand cu strictete ordinele primite de la superiorii lor.Image

Illuminati: această organizaţie a fost creată de iezuiţii din Biserica Catolică, pentru a domina lumea! Pentru mulţi, Illuminati sunt „oamenii în negru”, stăpânii tăcuţi din umbră, care ne pun la cale viitorul. Alţii cred că sunt o născocire, un club pentru bărbaţi, înfiinţat în veacul al XVIII-lea de francmasonii frustraţi. Ca de obicei, există un adevăr în toate acestea, dar trebuie să înţelegem că de cele mai multe ori sfârşim crezând exact ceea ce marketingul şi propaganda vor să credem.Întemeietorul Illuminati, Adam Weishaupt, a fost educat de iezuiţiPotrivit istoriei oficiale, Illuminati constituie o mişcare iniţiată de Adam Weishaupt, care a întemeiat ordinul Illuminati. Weishaupt s-a născut pe 6 februarie 1748, în Bavaria. Tatăl lui, baronul Ickstatt, era profesor la Universitatea din Ingolstadt şi se căsătorise cu nepoata curatorului. Baronul a făcut rost de o bursă la Colegiul Iezuiţilor pentru Adam, care a devenit student la Drept la 15 ani. Ingolstadt era fieful de neclintit al iezuiţilor, care se stabiliseră acolo cu mai mult de două secole înainte. Opoziţia nu era tolerată, deşi iezuiţii fuseseră suprimaţi în parte de Clement al XIV-lea în 1773. S-a spus că ei au constituit cel mai mare şi cel mai puternic serviciu secret din lume, mai ales pentru că le inspirau teamă multor membri ai Bisericii Catolice şi fiindcă o „confesiune” universală putea fi întrebuinţată cu folos pentru diverse forme de şantaj.Iezuiţii nu uită niciodatăOrdinul iezuiţilor a fost înfiinţat de Ignaţiu de Loyola şi nouă camarazi, asemenea Ordinului Cavalerilor Templieri. El a fost adânc implicat într-o mulţime de fărădelegi. Gruparea are relaţii strânse cu Vaticanul, iar istoria a arătat că arareori Vaticanul nu-şi vâră coada în treburile politice din lume. De exemplu, preşedintele american Lincoln a făcut următoarea afirmaţie despre iezuiţi: “Iezuiţii sunt atât de buni specialişti în acele fapte sângeroase, că Henric al IV-lea a spus că e peste putinţa să le scapi şi le-a căzut victimă, deşi a făcut tot ce e omeneşte posibil pentru a se apăra (…) Ştiu că iezuiţii nu uită şi nu se lasă niciodată”.Există sute de legături între iezuiţi, masoni şi simbolurile templierilor. Din Jurământul Iezuit Extrem de înrolare aflăm că “De o parte şi de cealaltă stă câte un călugăr, unul dintre ei ţinând o pânză în galben şi alb, culorile papale, iar celălalt, o pânză neagră, pe care sunt reprezentate un pumnal şi o cruce roşie deasupra unui craniu şi a două oase încrucişate (simbol templier)”. Weishaupt a fost instruit din umbră de iezuiţi să alcătuiască societatea Illuminati?Pe la 1775, Weishaupt era profesor de drept canonic la Ingolstadt, anul în care el însuşi sau altcineva a decis să facă un plan pentru a întemeia o asociaţie pe care el s-o şi conducă. Organizaţia urma „să se opună forţelor superstiţiei şi ale minciunii”, ceea ce implică religia. Numeroşi comentatori socot că Weishaupt îi ura atât de tare pe iezuiţi, încât era hotărât să le vină de hac odată pentru totdeauna (cel puţin asta e istoria oficială). Dar dacă Adam, de fapt, a fost el însăşi pregătit de iezuiţi să alcătuiască o armată de spioni din toată lumea, care să-i livreze informaţii constant, informaţii pe care iezuiţii nu mai reuşeau să le obţină prin confesiuni? Iar iezuiţii erau ocrotiţi şi primeau mărturisiri exact de la acele persoane care ar fi trebuit să le fie împotrivă. Ce cale mai bună să afli ce e în mintea duşmanului decât să fii efectiv duşmanul? Iată o strategie duplicitară tipică, pe care serviciile secrete ale tuturor religiilor şi din toate statele o folosesc de secole.Datorită asociaţiilor cu francmasonii, iezuiţii au izbutit să facă rost de informaţii de la ei şi să-i influenţeze pe francmasonii de pretutindeni. Cât de mare a fost (sau este) înrâurirea grupului de Illuminati în cele din urmă nu se ştie – doar e vorba despre secrete. Dar se poate observa că, după uluitoarea înfăptuire a lui Weishaupt, din ordinul unei instituţii mult mai vechi s-au iscat dintr-odată mai multe revolte în întreaga lume, iar echilibrul forţelor s-a schimbat cum nu se mai schimbase niciodată.Se pare, aşadar, că Illuminati au luat fiinţă din Biserica Catolică, sub acest nume de cod ascunzându-se o societate secretă despre care se presupune c-a fost întemeiată pentru a evita autorităţile Bisericii. Acum adevărata poveste a grupului Illuminati din Bavaria, asemenea istoriei francmasonilor care au clădit edificiile Bisericii, este atât de învăluită în mister, că a devenit aproape de nedesluşit. în ultimele decenii s-au scris atâtea teorii speculative, s-au ridicat în slăvi atâtea legături tainice, că Illuminati continuă să existe şi azi, potrivit percepţiei comune, şi că ei conduc lumea, ca o elită SF. Totuşi, cert este că asocierile pe care le facem scot la lumină faptul că Illuminati au reprezentat o grupare întemeiată de Biserica Catolică pentru a lichida opoziţia personalităţilor influente şi privilegiate din Europa.Şi, când te gândeşti că actualul papă, Francisc, este iezuit. Vă e clar acum că Biserica Catolică din ziua de azi e condusă de Illuminati?

O teorie incredibilă, care circulă de când Papa Francisc se află în fruntea Vaticanului, spune că lumea este condusă din umbră de șeful Papei.

Scriitorul american Eric Jon Phelps şi-a dedicat viaţa problemelor contemporane religioase, fiind liderul mișcării ”căutătorilor adevărului”. Phelps spune că este împotriva Noii Ordine Mondiale.

Acesta a stârnit controverese cu o carte în care susține că Ordinul Iezuiţilor conduce lumea. Cartea se numește ”Asasinii Vaticanului”  și a apărut la începutul anilor 2000. Pe lângă dorința Iezuiților de a conduce lumea, în carte se spune că că J.F Kenedy ar fi fost asasinat la ordinul acestora.

Cartea a intrat din nou în atenția publică după ce s-a aflat că Papa Francisc e unul dintre liderii Ordinului Iezuiţilor.

Ce spune teoria conspirației

Teoriile Conspirației spun că prin Papa Francisc, aşa numitul “papă negru” şi-a adjudecat şi ultimul bastion pe care şi-l dorea pentru a controla complet Planeta.

Cei care cred în profeţia Sfântului Malachia sunt convinşi că Papa Francisc e reprezentantul  “papă negru”, despre care se spune că aduce Apocalipsa.

Termenul de ”Papă Negru” este folosit pentru descrierea liderului suprem al iezuiţilor, care se îmbracă mereu în negru şi asupra căruia planează un mare mister.

Din 2008, liderul Iezuiților este Adolfo Nicolas, un spaniol de 76 de ani, despre care Eric Jon Phelps a scris:

 

 

“E dictatorul absolut. Atunci când el vorbeşte, supuşii lui ascultă. El conduce acum lumea. El e şeful Papei de la Vatican şi va forma un guvern mondial”.

Jon Phelps susţine că ar deține documente care atestă implicarea iezuiţilor în evenimente precum asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy sau bombardarea nucleară a Japoniei, la Hiroshima şi Nagasaki.

“Iezuiţii nu uită, în cazul în care nu le dai atenţie. Şi apoi se răzbună într-un mod… istoric”

CIA, fondată de Iezuiți

În sprijinul teoriei conform căreia iezuiţii conduc servicii secrete din cele mai importante ţări, un istoric american, James Parton, a afirmat: “CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez”.

La Adolfo Nicolas s-a făcut referire tot mai des în ultimii ani, mai ales în cărţi cu teorii conspiraţioniste că ar conduce din umbră destinele lumii. Adolfo Nicolas ar ghida guverne, servicii secrete, clanuri mafiote, ba chiar Hollywoodul şi celebre cluburi sportive din toată lumea.

Conform predicţiilor Sfântului Malachia, ultimul papă de la Vatican va fi “negru”, adică, potrivit unor interpretări, în haine negre, de iezuit. Din cauza lui vor izbucni războaie şi molimi care vor declanşa Apocalipsa.

 

Avem o justiție care se jocă  prin țărână!

Suntem o țară veselă, sau doar inconștientă? Oare suntem un popor handicapat, care nu pricepe ce i se întâmplă? Ori doar unul stăpânit de o lehamite ,,cosmică” și o lene  ancestrală de a gândi? Dracu știe! Probabil că, mai curând, suntem câte puțin din toate astea, plus o pasiune dementă de a ne ocupa numai de fleacuri, în timp ce lumea se prăbușește în jurul nostru. Avem politicieni, de diverse culori doctrinare, care se ciorovăiesc pentru mize care nu depășesc genunchiul broaștei. În schimb își împart, nonșalant, salarii și pensii uriașe, plus multe alte drepturi la care n-ar fi visat în toată viața lor dacă nu intrau în politică.
Avem o presă, ,,liberă și democratică” cu ,,formatori de opinie” și jurnaliști cu ,,grade” și ,,epoleți”, care li se văd de la o poștă și cu ochiul liber. Mai avem și televiziuni care fac ,,tolkșoaie” despre chiloții curvelor cu ștaif ori despre viața erotică a lui Borcea, sau cum dracu l-o fi chemând pe ăla. Noroc cu moartea maiestului Marin Moraru și cu seismul din Italia! Pomană fără lumânare pentru toate televiziunile care s-au scos: au umplut zeci de ore de emisie, fără să facă și să spună mai nimic.  Da, avem de toate și mai ales avem formidabil de multă tranca-fleaca.

Da, dar mai avem și Justiție!

Aaa, da! Mai avem și justiție! Aveam și în anii trecuți, atunci când, după ce și-a invitat colegii ,,să-i numere ouăle”, ,,Bombonelul” Adrian Năstase ne-a anunțat că ,,nu crede în arestările de vineri”. Eiii…asta era de mult, era pe vremea în care ministreasa Rodica Stănoiu îi cerea voie ,,Lui Însuși” să ,,deschidă” dosare penale, dedicate adversarilor politici. Dar acum… ei, acum este cu totul altceva. Îl avem de Liviu Dragnea, ,,fericitul posesor” al unei condamnări definitive, care se pișă pe ea de justiție. Ba mai mult decât atât, actualul șef penal al PSD se visează și viitor Premier al României. Și ce mai avem? Mai avem și o Justiție, care promite câte în Lună și în stele. Iar uneori chiar mai și face câte ceva.
Spre exemplu, pe Năstase-,,Bombonel”, ăla cu număratul ouălelor, l-a trimis la bulău. Da, dar, nu l-a trimis pentru marile ciordeli. Nu l-a trimis pentru ,,țeapa” cu fregatele cupărate, pe bani grei, direct de la fiare vechi. Nu l-a trimis nici pentru ciordeala Petrom ori pentru multe altele, la fel de gogonate. Nu! L-a trimis la bulău pentru ,,Trofeul calității”, un cacașbâț pe lângă celelalte. Este drept că pe Voiculescu l-a băgat la ,,bașcă” pentru zece ani. Dar, din diverse motive, și ăsta o să iasă mâine, poimâine. Importantă ar fi fost recuperarea pagubelor. Dar, în această privință, Niente, n-ai să vezi! Pe priculiciul ăla de la Iași, pe Nichita, Justiția l-a scos din dregătorie pentru că nefericitul a făcut ,,poliție politică”: a pus Poliția să-i urmărească gagica, să afle el dacă aia se regulează cu alții prin moteluri. În rest… tot cam așa! Fleacuri băgate la înaintare, jocuri de glezne, menite doar să-i scoată din joc pe indezirabili. O fi bine? O fi rău? Dracu știe! Dar uite că așa, avem o justiție smardoaică… să nu te pui nene cu ea!

Promisiuni, multe promisiuni!

Se spună că ,,Deșteptul promite, iar prostul trage nădejde”. Iar în materie de promisiuni…e plin sacul! Cu mult mai prost stăm, însă, cu faptele. Cândva, ni s-a promis că ,,Dosarul Microsoft” va trimite în boxa acuzaților o mulțime de miniștri, foști miniștri și foști Premieri. Ce s-a ales de el? Nimic: s-a oprit la chiloții și poșetele madamei Udrea. Tot marii mahări din Justiție, de fapt din DNA, ne-au promis că vor deschide ,,Dosarul EADS” o marea ,,bombă nucleară” care va da cu capul de pereți toate guvernele și pe mulți dintre miniștrii din ultimul deceniu. Ce se mai aude despre el? Niente, Nema, Nexam. Așadar, Kanci! Iar Vasile Blaga, despre care ni se spunea că este implicat în acea afacere până dincolo de fălcile lui dolofane, este bine merci: face și desface partide și guverne, fără să fie deranjat de absolut nimeni. Promisă și ea cu surle și trâmbițe, ,,bomba” Ponta, cea cu banii pentru KazMunai Gaz, s-a fâsâit, în cel mai penibil mod cu putință.
Ciordelile comise de Tăriceanu, cândva, pe vremea guvernării CDR, pe când el era ministru economiei și industriilor, atunci când cu revizia tehnică de la Porțile de Fier, au fost de mult îngropate și uitate. Iar acum Tăricelu este anchetat pentru mărturie mincinioasă, un fleac de anchetă care nu se va finaliza, probabil, niciodată. Tot mahării justiției ne-au povestit și despre redeschiderea dosarelor Revoluției și al Mineriadei, în care Ion Iliescu este acuzat de comiterea unor ,,crime împotriva omenirii”. Ce ați mai auzit despre ele? Desigur multe! Cam la fel de multe ca și despre ,,Dosarul EADS”! Iar în tot acest timp justiția se laudă că luptă, pe viață și pe moarte, cu corupții. De fapt,în realitate, ea nu face nimic altceva decât să se joace cu puța prin țărână. Motiv pentru care, mâine, poimâine, se va putea lăuda liniștită: ,,I-am bătut pe corupți până s-au căcat pe noi.”

 

26 de ani de la ,,Golania”: ,,Mai bine haimana decât trădător. Mai bine huligan decât dictator!”

Recenta tentativă lui Marian Munteanu de a se implica în viața politică a Capitalei, ne-a readus în minte ,,Golania”, mitingul maraton care a preschimbat Piața Universității în ,,Zona liberă de neocomunism”. Cei care s-au născut pe atunci au, acum, 26 de ani. Pentru ei, și pentru cei care erau mult prea mici că să și le amintească, acele evenimente sunt deja istorie: aparțin secolului trecut, ba chiar mileniului trecut. Bineînțeles că, mult mai tânăr fiind, nici eu nu am înțeles că, atunci și acolo, participam la scrierea uneia dintre cele mai ciudate pagini din istoria României contemporane. Lucrul acesta l-am înțeles mult mai târziu.
L-am înțeles atunci când, odată cu trecerea timpului, m-am putut detașa, mental dar și sufletește, de evenimentele din care am păstrat în minte doar extremele: frumusețea unui protest pașnic și odioasa lui reprimare, executată din ordinul ticălosului Ion Ilici Iliescu. Ne facem o datorie de onoare din a le povesti tinerilor de astăzi cum s-a văzut ,,Golania” chiar de acolo, din apropierea bornei care marca ,,Kilometrul zero” al democrației post-comuniste. Totul a început atunci ca un miting obișnuit, unul dintre multele de atunci. Apoi, zile şi nopţi la rând, a continuat cu discursuri și cântece intonate de mii de oameni care erau convinși că, acolo, există singura oază de libertate adevărată. Şi s-a încheiat cumplit, sub bâtele minerilor aduşi, pentru a câta oară, să facă ordine în Bucureşti, în mod special în Piaţa Universităţii. Mitingul-maraton din Piaţa Universităţii a fost unul dintre cele mai ciudate, dar şi dramatice fenomene politice post-decembriste. Un fenomen care nici până acum nu a fost pe deplin clarificat. Cei care au participat la el, în mod direct, spun și azi că acolo a fost o oază de libertate adevărată și o tribună publică de la care s-au promovat principiile democrației reale.

 

Pentru cei care l-au urmărit doar din relatările intens politizate ale Televiziunii Române, singura care funcționa pe atunci, ,,Golania” a fost un loc pestilențial unde se adunau niște nebuni care doreau ,,să-l dea jos pe domnul Iliescu al nostru”. Iar pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, de câţiva ani încoace au apărut informaţii care par să arate că serviciile noastre secrete nu au fost chiar străine de acest fenomen.

Ghiveciul de pe balcon

Bucureşti, duminică, 22 aprilie 1990. O zi frumoasă de primăvară, numai bună pentru un miting. Ba chiar două. Care au şi avut loc, ambele cu caracter electoral. Unul, organizat de Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat, în Piaţa Aviatorilor. Al doilea pus la cale de Uniunea Democratică de Centru, în Piaţa Unirii. În plus, asociaţiile independente ,,16-21 Decembrie” şi ,,Alianţa Poporului” şi-au organizat propriul marş de protest, spre Piaţa Victoriei şi Televiziune. La sfârșitul celor două mitinguri electorale, câteva mii de bucureșteni s-au alăturat acestui marş.
Plecaţi de la cele două mitinguri electorale, manifestanţii purtau în mâini pancarte cu aceleaşi lozinci antiguvernamentale care fuseseră scandate de ,,opoziţie” încă de la începutul anului 1990: ,,Revoluţia a fost furată de FSN”; ,,Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”; ,,Iliescu şi Guvernul comunist”; ,,Jos comunismul!”; ,,Jos decretele ceauşiste”; ,,FSN e PCR”. Dar şi un refren mai nou, scandat cu intensitatea unei rugăciuni: ,,Apel din Timişoara – trezeşte, Doamne, ţara”. Plus obsedanta întrebare, rămasă chiar şi acum fără răspuns: ,,16-22, cine a tras în noi?”. La un moment dat, în jurul orei 18:00, o delegaţie compusă din câţiva membri ai asociaţiilor ,,16-21 Decembrie” şi ,,Alianţa Poporului” s-au dus la Televiziune, unde au depus un comunicat pe care-l doreau adus la cunoştinţa opiniei publice. Restul coloanei a pornit mai departe, spre Universitate.  Pe drum, din blocul ,,Sofia” de pe Calea Dorobanţi, un ,,bucureştean de bine” a aruncat o floare spre mulţimea care, sincer vorbind, nu deranjase încă pe nimeni. Ce-i drept, floarea era cu tot cu ghiveci care, aruncat de undeva de la etajul 7 al imobilului, şi-a încheiat traiectoria exact în capul Sandei Lugoj. Efectul a fost devastator: o fractură craniană care a adus-o în comă pe doamna în vârstă de 59 de ani. Indignaţi de faptul că poliţiştii aflaţi la faţa locului nu au mişcat un deget ca să-l descopere pe cel care aruncase ghiveciul, grupul de manifestanţi a decis, în mod spontan, să se adune în Piaţa Universităţii, unde să participe la o veghe în onoarea acelei noi victime, căreia medicii nu i-au dat şanse prea mari de supravieţuire.

Poliția dă târcoale

Odată ajunși în Piaţa Universităţii, manifestanţii s-au oprit şi în scurt timp au decis blocarea paşnică a circulaţiei prin zonă. La început au fost cam 2.000 de oameni. Într-o primă fază s-a arborat o lozincă imensă în care se spunea: ,,Susţinem punctul opt din Proclamaţia de la Timişoara”. Ceva mai târziu, prin portavoce s-a cerut abrogarea Decretului nr. 4733, privitor la subordonarea televiziunii faţă de Guvern. În jurul orei 21:00, în faţa Spitalului Colţea a sosit un autobuz plin cu poliţişti care au stat acolo cam o jumătate de oră. Considerată un soi de victorie, plecarea acestora le-a dat curaj manifestanţilor, care au marcat cu nişte cordoane tricolore spaţiul pe care, în decembrie ’89, se aflase ,,Baricada de la Inter”.
Apoi, o dată cu apropierea nopţii, majoritatea manifestanţilor a plecat pe la casele lor. Spre miezul nopţii mai rămăseseră vreo câteva sute. Iar dimineaţa mai erau doar câteva zeci de tineri, rebegiţi de răcoarea nopţii. Absolut paşnici, ei şi-au strâns ,,materialele propagandistice” pe care le-au adunat la intrarea dinspre Intercontinental a metroului.

Arestați ,,Gogoșaru”!

Poate că lucrurile ar fi rămas în această fază dacă autorităţile ar fi dat dovadă de mai mult tact. Dar nu a fost nici pe departe aşa: jignite de contestările publice anterioare, noile autorități post-decembriste au decis să intervină şi, la 23 aprilie, în jurul orei 10:00, l-au arestat pe Dumitru Dincă. Alintat de prieteni cu apelativul ,,Gogoşaru”, Dincă era un revoluţionar cu merite deosebite, supravieţuitor al ,,Baricadei de la Inter”.

 

Iar în aprilie 1990 era unul dintre liderii organizaţiei ,,Alianţa Poporului”. Vestea că ,,Gogoşaru” a fost arestat a provocat indignarea bucureştenilor care, oricum, nu prea iubeau FSN-ul. Motiv pentru care, în jurul amiezii, Piaţa Universităţii a fost din nou ocupată. Declaraţiile ulterioare ale martorilor menţionează că, în jurul orei 14:45, acolo au ajuns două autobuze pline cu militari ai unităţilor speciale de la Băneasa, de fapt ai fostei Securităţi care între timp îşi schimbase doar numele. Manifestanţii au început să-i huiduie, iar autobuzele cu ,,scutieri” s-au retras pe străzile din spatele Teatrului Naţional. În jurul orei 16:00, zona era ocupată de aproximativ 6.000 de oameni, iar ceva mai târziu, de peste 10.000. Pe la 17:00, ,,Gogoşaru” a fost pus în libertate şi a revenit în mijlocul mulţimii. Spre miezul nopţii, în Piaţa Universităţii şi în faţa Hotelului Intercontinental se adunaseră cam 30.000 de manifestanţi. Purtau în mâini făclii aprinse şi scandau ,,Jos Iliescu”, ,,Azi e ultima zi”, ,,Acum sau niciodată!” şi mai ales ,,Nu plecăm!”, cuvinte care le-au dat curaj ori de câte ori s-au aflat faţă în faţă cu forţele de represiune. Peste noapte, în piaţă au rămas, din nou, numai circa 150 de tineri, hotărâţi să organizeze acolo pichete de pază a noilor ,,baricade” ridicate pe locul unde, cu patru luni înainte, muriseră eroii din noaptea de 21/22 decembrie 1989.

 

A doua zi, la 24 aprilie 1990, în jurul orei 5:00, forţele de ordine au intervenit iarăși. Dar de astă dată, într-un mod deosebit de hotărât. Dar, acea intervenţie a adus cu ea indignarea unei bune părţi a bucureştenilor care nu au văzut nici o deosebire între forţa brută aruncată atunci în stradă şi cea asmuţită asupra lor de Ceauşescu în Decembrie 1989. 

 

Illuminati – Stapanii din umbra

Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Camare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri. Dar daca este adevarat?

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista.Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila. Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete… Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile “Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor
Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.

Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic
Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. “Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista”, spune o maxima a inteleptilor crestini…

Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare “stiintific-atee” a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii ’50-’60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.

Ce vor de fapt Illuminati?
Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:
-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…

Confidențial Catolic | Secrete Iezuite Condamnabile Dezvaluite

 

38 de Personalitati Istorice Notabile Confirma!

 

Papa Francisc Ghiara de Leu

Recenta alegere a Cardinalului Jorge Bergolio in pozitia de Papa Francisc I, s-a constituit intr-un eveniment  fara precedent la care lumea a fost martora. Este pentru prima oara in istorie cand un membru al Ordinului Iezuit accede la cea mai inalta pozitie in Biserica Romano- Catolica. Reactiile  lumii intregi au variat de la bucurie la acceptarea faptului si chiar dezinteres. Aceste reactii descopera o ignoranta ingrozitoare  cu privire la adevarata natura  a ordinului iezuit.

Privit, in general, ca un ordin misionar binevoitor, recunoscut pentru institutiile sale educationale, ordinul iezuit,cunoscut drept Societatea lui Isus a jucat un rol incredibil, desi in secret, in destinele natiunilor, organizatiilor si al indivizilor. Judecatori, presedinti, savanti si chiar catolicii insusi care au avertizat asupra raului comis de acest ordin extins, plin de putere, au  inregistrat atentionari grave pe care toti ar trebui sa le ia in seama.

.Urmatorul material reprezinta o compilatie de citate din diferite surse. Unii admit ca propriile lor organizatii diabolice au avut ca model principiile iezuite. Altii avertizeaza. Un numar dintre aceia care au cautat sa avertizeze a facut-o chiar cu pretul vietilor lor. WLC incurajeaza pe toti sa studieze atent acest material.

”sa aculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta”(Proverbs 1:5)

Ignatius de Loyola (1491-1556, intemeietorul Societatii lui Isus, si Primul General Superior)

Ignatius de Loyola

Ignatius Loyola's "Spiritual Exercises"”Exercitiile spirituale” ale lui Ignatius de Loyola:”Caci nu va contribui vreun pic in avantajul nostru, daca, cu grija si in secret, instigam si sporim animozitatile ce apar intre printi si oamenii mari, chiar la un astfel de grad incat ei  se pot elimina uni pe altii. Dar daca acolo apare probabilitatea unei impacari, atunci cat se poate de repede sa ne straduim sa devenim mediatorii, ca nu cumva altii sa ne impiedice”1

”In sfarsit,—Lasati ca toti cei cu astfel de siretenie sa castige influenta asupra printilor, nobililor si magistratilor din orice loc, care pot fi gata la cheremul nostru sa sacrifice chiar si cele mai apropiate relatii si prietenii cei mai intimi, cand spunem ca este in interesul si avantajul nostru.”2

“Sa fie folosite metode proprii pentru a obtine informatii despre animozitatile ce apar printre oamenii mari, ca sa ne implicam in reconcilierea diferentelor; caci prin aceste mijloace vom deveni familiarizati, treptat cu prietenii si afacerile lor secrete, si in functie de necesitate vom atrage una din parti in sprijinirea interesului nostru.”3

”Imediat in preajma mortii unei persoane publice, sa aiba grija din timp ca un prieten al Societatii noastre sa fie preferat in camera sa; dar acest lucru trebuie ascuns cu o astfel de dibacie si viclenie  incat sa evitam a trezi cea mai mica  suspiciune asupra intentiei noastre de a uzurpa autoritatea princiara…”4

”Lepadand orice gand personal sa fiu gata de a accepta acest principiu: Voi crede ca albul pe care-l vad,este negru, daca superiorii bisericii il definesc astfel.”5

“Printii si demnitarii de oriunde, prin toate mijloacele , trebuie sa fie tinuti in frau incat sa avem urechile lor si  sa putem obtine usor asentimentul inimilor lor: prin aceast mod de operare, toti vor deveni creatiile noastre, si nici unul nu va indrazni sa dea Societatii cel mai mic motiv de ingrijorare sau  impotrivire…In final, Societatea trebuie sa se straduiasca sa aduca la indeplinire aceasta; avand favoarea si autoritatea printilor, cei ce nu-i iubesc cel putin sa se teama de ei.”6

Paolo Sarpi (1552-1623, patriot venetian, savant, om de stiinta si reformator in biserica)

Paolo Sarpi

”Ei sunt o plaga publica, si o plaga a lumii… Din colegiile iezuite nu vor iesi niciodata copii ascultatori de parinti, devotati tarii, loiali printilor.”7

”Orice fel de viciu isi afla patronajul in ei. Nu exista sperjur, sacrilegiu, paricid, incest, jaf, frauda, tradare care sa nu poata fi mascate  ca merituoase sub mantia dispensatiunii lor.”8

Mutio Vitelleschi (1562-1642, Al Saselea Superior General al Societatii lui Isus)

Mutio Vitelleschi

“Cand  Suveranii cer opinia unui iezuit asupra unui subiect, iezuitul respectiv raporteaza problema Superiorului sau, care o supune discutiei mai multor iezuiti. Rezolutia  formulata dupa aceste consultatii este inmanata acelui iezuit care a fost consultat de catre Suveran.”9

Preotul Antoine Arnauld (1612-1694)10

Priest Antoine Arnauld

 ‘’Vrei sa creezi probleme, sa provoci revolutii, sa produci ruina totala a tarii tale ? Cheama Iezuitii… si construieste colegii magnifice pentru acesti religionisti cu cap infierbantat; lasa toti acesti preoti odiosi cu tonul lor dogmatic si dictatorial sa decida in afacerile de stat.’’11

Michelanelo Tamburini (1648-1730 Al Patrulea General Superior al Societatii lui Isus)

Michelangelo Tamburini

“Vezi, domnule, din aceasta camera eu guvernez nu doar Parisul, ci si China,nu doar in China ci in lumea intreaga, fara ca cineva sa cunoasca cum fac acest lucru.”12

Papa Clement XIV (1705-1774)

Pope Clement XIV

Iata, cuvintele Papei Clement XVI, dupa semnarea Bulei de Abolire si Eliminare a Iezuitilor( bula reprezinta cel mai important document official promulgat de Papa):

”Abolirea este completa, nu retractez nimic, am ajuns la aceasta hotarare dupa ce am cercetat si cantarit toate dovezile, si pentru ca am gandit ca este necesar bisericii.  Daca nu s-a facut , o fac acum. Dar aceasta abolire imi va cauza moartea.”13

Papa Clement XIV ii cunostea foarte bine pe iezuiti si se astepta sa moara de mainile lor. A spus corect. El a fost otravit:

 “. . . o taranca a fost  convinsa, prin inselaciune, sa- si procure intrare la Vatican si sa ofere Papei o smochina in care se inoculase otrava. Clement a fost foarte incantat de acest fruct si l-a mancat fara iezitare. In cursul acelei zile au aparut primele simtome ale unei boli grave, si de aici a urmat o inflamare violenta a intestinelor . S-a convins imediat ca era otravit si a remarcat:’Vai, stiam ca ma vor otravi, dar nu m-am asteptat sa mor intr-o maniera asa de inceata si de cruda.’ Suferinta lui terbila a durat cateva luni, pana cand a murit, ‘biata victima’spunea Cormenin,’ a execrabililor iezuiti, cu care Cardinalul de Pistoia, Scipio di’Ricci, nepotul si mostenitorul Generalului Iezuit Ricci, a fost complet de accord.”14

Papa Pius VII (1742-1824, papa care a restaurat Societatea lui Isus)

Pope Pius VII

Imediat dupa ce Papa Pius VII a fost eliberat din puscarie, in 1814, a restaurat in mod rapid Societatea lui Isus prin Bula Papala, Solucitundo omnium eccclesiarum [Solicitarea tuturor Bisericilor]:

“…daca indrazneste cineva s-o aboleasca[Societatea lui Isus] va aduce asupra sa  mania Dumnezeului Atotputernic si a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.”15

John Adams (1735-1826, al Doilea Presedinte al Statelor Unite ale Americii)

John Adams

In 1816, John Adams a scris lui Thomas Jefferson( cel de al Treilea Presedinte al Statelor Unite), cu privire la restaurarea Societatii lui Isus:

“Istoria mea despre Iezuiti nu este scrisa suficient de elocvent, dar are sustinerea unor autoritati incontestabile, este foarte particulara si oribila . Restaurarea lor reprezinta un pas spre intuneric, cruzime, perfidie, despotism, moarte. . . nu-mi place aparitia iezuitilor. Daca a existat vreodata un grup omenesc care a meritat condamnarea eterna pe pamant si in iad, Societatea lui Loyola este aceea.”16 

“Nu trebuie sa avem invazii regulate ale lor aici, se deghizeaza in atat de multe aspecte pe care doar un rege al tiganilor le poate asuma ; imbracati ca pictori, publicisti, scriitori si profesori? Daca a existat vreodata un grup de oameni care sa merite condamnarea eterna pe pamant si in iad, Societatea lui Loyola este aceea. . .suntem obligati de sistemul nostru. . . sa le oferim azil.”17

Napoleon Bonaparte (1769-1821; Imparatul Frantei)

Napoleon Bonaparte

“Iezuitii sunt o organizatie militara, nu un ordin religios. Seful este un general de armata, nu un staroste obisnuit al unei manastiri. Tinta acestei organizatii este :PUTEREA. Puterea exercitata in modul cel mai despotic. Puterea absoluta, puterea universala, puterea de a controla lumea prin vointa unui singur om. Iezuismul reprezinta despotismul absolut si in acelasi timp un abuz enorm. . . Generalul iezuitilor se crede stapanul, suveran peste rege. Oriunde iezuitii sunt admisi ei vor deveni stapani, coste cat ar costa. Societatea lor este de natura dictatoriala si de aceea ea este inamicul neimpacat al intregii autoritati constituite. Orice fapta, orice crima, oricat de atroce, reprezinta o actiune meritorie daca s-a facut in interesul Societatii Iezuite sau din ordinul generalului.”18

Adam Weishaupt (1748-1830, filozof german iezuit, fondatorul Ordinului Iluminatii)

Adam Weishaupt

“Gradul de putere pe care reprezentantii Societatii lui Isus au fost capabili s-o obtina in Bavaria a fost in intregime, absoluta. Membrii ordinului erau confesorii si preceptorii electorilor; astfel ei aveau influenta asupra politicii guvernului. Cenzurarea religiei a cazut in mainile lor  grabnice sa extermine unele parohii,   chiar daca erau obligate sa recunoasca autoritatea si puterea lor. Pentru a extermina intreaga influenta protestanta si a restabili complet pozitia catolica, ei au pus stapanire pe instrumentele educatiei publice. Iezuitii au fondat majoritatea colegiilor bavareze si prin ei erau controlate. Tot prin ei erau conduse scolile secundare ale tarii.”19

Marquis de LaFayette (1757-1834; general si om de stat francez)

Marquis de LaFayette

“In opinia mea cred ca daca libertatile acestei tari —Statele Unite ale Americii—vor fi distruse, se va face prin subtilitatea preotilor iezuiti, romano-catolici, pentru ca ei sunt cei mai vicleni, cei mai periculosi inamici ai libertati civile si religioase. Ei sunt cei ce au instigat CELE MAI MULTE dintre razboaiele Europei.”20

Friedrich von Hardenberg (1772-1801, filozof german)

Friedrich von Hardenberg

“Nu a existat niciodata in cursul istorie lumii o astfel de Societate[Ordinul Iezuit]. Vechiul Senat roman insusi nu a pus la cale strategii de dominare a lumii cu asa de mare rata de success.”21

Andre Marie Jean Jacques Dupin (1783-1865, om de stat francez)

André Marie Jean Jacques Dupin

“Iezuiti reprezinta sabia scoasa din teaca, al carei maner se afla la Roma dar ascutisul ei este peste tot, invizibil pana cand lovitura lui se simte.”22

Samuel Morse (1791-1872; inventator american al telegrafului)

Samuel Morse

“Ei sunt Iezuitii. Aceasta societate de oameni, dupa ce si- a exercitat tirania peste doua sute de ani, pe larg a devenit atat de formidabila in lume, amenintand  sa corupa intreaga ordine sociala,  incat, chiar Papa, caruia ei ii slujesc , a trebuit, obligat fiind de votul societatii lor, sa-i dizolve. Ei nu au fost reprimati  decat cinzeci de ani, inainte ca influenta crescanda a papalitatii si al despotismului sa aibe nevoie de serviciile lor folositoare, ca sa reziste luminii libertatii democratice, Papa (PiusVII), in acelasi timp cu formarea Aliantei Sfinte, a reinviat ordinul iezuitilor cu putere deplina. Datorita votului lor de” supunere absoluta fata de Suveranul Pontif”, ei au fost denumiti Garda de Corp a Papei.”

“Au nevoie americanii sa li se spuna cine sunt iezuitii?. . . ei sunt o societate secreta, un fel de ordin masonic, care supra-adauga caracteristici odioase si revoltatoare, si de mii de ori mai periculoase. Ei nu sunt preoti obisnuiti ai unui crez religios; ei sunt negustori, avocati, editori si oameni cu diferite meserii, fara vreo insigna,(in aceasta tara)prin care sa fie recunoscuti; sunt infiltrati in intreaga societate.”

“Isi pot asuma orice caracter, de la cel de inger de lumina la cel de maiestru al intunericului pentru a-si aduce la indeplinire scopul lor final, serviciul pentru care au fost trimisi, oricare ar putea fi acel serviciu. Ei sunt oameni bine educati, pregatiti si jurati sa inceapa in orice moment, in orice directie, comandati de generalul ordinului lor, fara a fi legati de familie, comunitate, tara, de legaturile firesti dintre oameni; vandut pe viata cauzei Pontifului roman.”23

“Si cine sunt acesti agenti? Ei sunt in mare parte, Iezuitii, un ordin ecleziastic proverbial in lume pentru viclenia, duplicitatea si lepadarea totala de principiile morale; un ordin atat de antrenat in arta inselaciunii ca au devenit intolerabili chiar in tarile catolice si chiar in propria lor tara, Italia iar poporul a cerut sa fie reprimati.”24

Orestes Augustus Brownson (1803-1876, intelectual din Noua Anglie, activist, predicator, organizatorul muncii si notabil scriitor si convertit la catolicism)

Orestes Augustus Brownson

“Fara indoiala intentia Papei este de a poseda aceasta tara[America].  In aceasta  intentie el este ajutat de iezuiti si de toti prelatii si preotii catolici. Daca biserica catolica va fi predominanta aici, protestantii vor fi exterminati.”25

Abraham Lincoln (1809-1865; al 16-lea Presedinte al Statelor Unite)

Abraham Lincoln

“Acest razboi[Razboiul Civil American, 1860-1865] nu ar fi fost posibil fara influenta sinistra a iezuitilor. Datoram papalitatii ceea ce vedem acum, pamantul nostru inrosit de sangele celor mai nobili dintre fiii lui. Cu toate ca erau mari diferente de opinie intre Sud si Nord, in problema sclaviei, nici Jeff Davis si nici un alt om dintre conducatorii Confederatiei nu ar fi indraznit sa atace Nordul, daca nu s-ar fi bazat pe promisiunea iezuitilor, ca, sub masca democratiei, banii si armele romano-catolicilor, chiar  armele din Franta vor fi puse la dispozitia lor daca ne vor ataca”26

“Protestantii din Nord si din Sud s-ar  uni sa extermine preotii si iezuitii, daca ar putea intelege cum preotii, maicutele si calugarii care zilnic acosteaza pe tarmurile noastre, sub pretextul predicarii religiei lor. . . nu sunt altceva decat emisarii Papei, ai lui Napolion III si ai altor despoti ai Europei, sa submineze institutiile noastre, instrainand inimile poporului nostru de constitutia noastra, de legile noastre, distrungand scolile noastre, si pregatind un regat al anarhiei aici asa cum au facut in Irlanda, in Mexic, in Spania si oriunde exista vreun popor care doreste sa fie liber.”27

“‘Sunt bucuros sa te intalnesc din nou,’a zis el:’vezi ca prietenii tai, Iezuitii nu m-au ucis inca. Dar  ar fi facut-o cu siguranta cand am trecut prin  cel mai devotat oras al lor, Baltimore, daca nu as fi biruit planurile lor, trecand incognito cu cateva ore mai inainte decat se asteptau ei. . . ’

“Noi proiecte de asasinare sunt interceptate aproape in fiecare zi, insotite de circumstante salbatice, ce imi reamintesc de masacrele din  noaptea Sf. Bartolomeu si Complotul Prafului de Pusca. In investigarea lor simtim ca ele provin de la aceiasi maiestrii  in arta uciderii, Iezuitii. . . ”

“ ‘ Atat de multe comploturi indreptate impotriva vietii mele, incat este un real miracol ca ele au esuat, avand in vedere ca marea lor majoritate erau in mainile destoinice ale ucigasilor romano-catolici, evident antrenati de Iezuiti.”28

“Stiu ca  Iezuitii niciodata nu uita si nu abandoneaza. Dar omului nu trebuie sa-i pese cum si unde moare, daca moare la postul datoriei si onoarei.”29

Charles Chiniquy (1809-1899, preot canadian ex-catolic)

Charles Chiniquy

“Din care, preotii catolici, folosind cea mai admirabila abilitate si succes, si-au adunat legiunile lor irlandeze in marile orase ale Statelor Unite, iar poporul american trebuie sa fie intr-adevar foarte orbit, daca nu intelege ca , daca nu face nimic ca s-o previna, vor ajunge foarte curand ziua cand iezuitii vor conduce tara lor, de la magnifica Casa Alba din Washington pana la cel mai umil departament civil si militar al acestei vaste republici.”30

Generalul de Brigada Thomas M. Harris (1817-1906, medic si general unionist din timpul Razboiului Civil)

Brigadier General Thomas M. Harris

“Organizatia Ierarhiei romano-catolice este un despotism militar complet, in care Papa reprezinta capul aparent. . . Papa Negru este capul ordinului iezuit, si este numit General. El nu doar ca detine comanda propriului ordin, dar directioneaza si controleaza politica generala a Bisericii Romano-Catolice. El este puterea din spatele tronului, si este capul potential al Ierarhiei. . . Nu exista independenta a gandirii sau a actiunii in partile subordonate. Ascultare implicita si fara comentariu al ordinelor superiorilor in autoritate, reprezinta datoria cu juramant a preotimii de orice grad. . .

”Se pare ca Iezuitii avusesera in minte, inca de la inceputul razboiului [Razboiul Civil American din 1821-1881], sa gaseasca o ocazie  de a-l elimina [asasina] pe domnul [Abraham] Lincoln. Politica favorita a Iezuitilor este asasinarea.”31

Fyodor Dostoyevsky (1821-1881; faimos romancier rus)

Fyodor Dostoyevsky

“Iezuitii. . . reprezinta in mod simplu armata romana a imparatiei pamantesti din viitor, in care imparat va fi Pontiful Romei. . . acesta-I idealul lor. . . Este pofta de putere, de castig pamantesc murdar, de dominatie—ceva asemenea unei iobagii universale unde ei sunt stapani—pentru aceste  lucruri se lupta, ei. Probabil ca ei nici nu cred in Dumnezeu.”32

Margaret F. Cusack (1829-1899, convertita’Calugarita din Kenmare’). Apasa aici sa afli mai mult despre Margaret F. Cusack.

Margaret F. Cusack

”Marea idee a Iezuitilor a fost  intotdeauna o monarhie spirituala [si temporala], in care . . . Iezuitul  trebuie sa detina domnia suprema. Anglia a fost intotdeauna locul dorit  ca baza a operatiilor necesare pentru acest final. De aceea sangele, lacrimile varsate si schemele intreprinse in aceasta tara de catre Iezuit. El nu-si va precupeti, in nici un caz, eforturile sale pentru a subjuca lumea in fata Romei prin intermediul Angliei.”33

“Cand un iezuit este exclus dintr-un loc ,el nu pregeta sa gaseasca altul. Franta poate l-a respins, nu fara motiv, dar Anglia i-a deschis bratele. Italia catolica la privat de gloria caminului sau odata faimos din Gesu, dar America si a deschis usile pentru el. El este hoinarul evreu al romano-catolicilor;  el este  urmat de blestemele celor ce alta data il iubeau, pana cand  au descoperit nelegiurile lui.”34

Charles Haddon Spurgeon (1834-1892, predicator baptist independent britanic, cunoscut ca “Print al Predicatorilor”)

Charles Haddon Spurgeon

”Stravechii nostri inamici au putina credinta in bunul nostru simt daca isi inchipuie ca ne vom permite sa ne incredem in ei, dupa ce adesea am privit adancimile vicleniei si duplicitatii iezuite. Cu cat mai curand facem cunoscut episcopilor si cardinalilor ca suntem la curent cu proiectele lor si nu vom coopera cu ei cu atat mai bine pentru noi si pentru tara noastra. Desigur , vom fi  declarati ca bigoti, dar ne vom putea permite sa zambim la acel strigat , cand stim ca vine din partea unei biserici care a inventat Inchizitia,’ Nici o pace cu Roma’este mottoul ratiunii si la fel de bine si al religiei.”35

Richard W. Thompson (1809-1900, Secretarul Marinei, Statelor Unite ale Americii)

Richard W. Thompson

“[Iezuitii] sunt inamicii de moarte ai libertatii civile si religioase.

”[Generalul iezuit] ocupa locul lui Dumnezeu, si trebuie sa fie ascultat, altfel pacea si prosperitatea multimii poate fi in pericol, sau natiunile vor fi convulsionate din centru pana la circumferinta.  Societatea Iezuitilor trebuie  sa obtina stapanirea, chiar daca  anarhia generala va prevala, sau intreaga lume va fi, de altfel, acoperita cu fragmentele  ruinei  universale!”36

“Suveranii “Sfintei Aliante” au  comasat largi armate, si curand s-au legat prin juramant sa suprime toate revoltele in favoarea guvernarii libere; si el[Pius VII] a dorit sa consacre pe Iezuitii, sustinuti de puterea sa pontificala, sa implineasca aceasta. El cunostea cat de credincios se vor dedica acelei lucrari, si  totusi el ii sfatuieste, in decretul de restaurare, sa urmeze cu strictete ‘sfaturi folositoare si consilieri salutare’ calea prin care Loyola a facut  absolvirea  sa fie piatra din capul unghiului a societatii.”37

Luigi Desanctis (secolul 19 Ex-Censor Oficial al Inchizitiei)

Luigi Desanctis

”Toate aceste lucruri au ingrijorat pe Parintele-General[al Iezuitilor] in legatura cu Papa si suveranii… Un suveran care nu este  prietenul lor [al Iezuitilor] va suporta mai devreme sau mai tarziu razbunarea lor.”38

”Care este ,deci tinta iezuitilor? Dupa cum afirma ei, ei doar cauta slava mai mare a lui Dumnezeu; dar daca examinezi faptele vei afla ca tinta lor este doar domnia universala . Ei s-au facut indispensabili Papei, care , fara ei , nu ar putea exista deoarece catolicismul  se identifica cu ei. Ei s-au facut indispensabili guvernatorilor si tin revolutiile in mana lor; si astfel sub un nume sau altul , ei sunt cei ce conduc lumea”39

”Cel ce crede ca ii cunoaste pe iezuiti chiar daca ar avea toate cartile  care au  fost scrise in secolul trecut[secolul optisprezece] care ii demasca, vor fi inselati grosolan. Iezuismul acelor zile era un razboi deschis impotriva Evangheliei si a societatii; iezuismul din present este o boala lenta dar contagioasa si mortala, cum ei insusi insinuaiza; este o otrava administrata sub numele de medicament.”40

G.B.Nicolini (Italian ex-catolic. In 1854, a publicat cea mai buna istorie a Iezuitilor care exista)

G. B. Nicolini

”…considera-I pe Iezuiti dupa ceea ce se pare a fi, si veti comite  cea mai mare dintre gafe. Schitand caracterul dupa ceea ce ,iezuitii par a fi in Londra, nu vei recunoaste in el portretul  iezuitilor tai din Roma. Iezuitii sunt oamenii circumstantelor. Despotic in Spania, constitutional in Anglia, republican in Paraguay, bigot in Roma, idolatru in India, el isi va asuma si va actiona in propria persoana, cu flexibilitate admirabila, toate acele trasaturi diferite prin care oamenii sunt in mod normal deosebiti unul fata de altul. El va acompania femei mondene, vesele la teatru, si se va  deda la excesele depravarii. Cu infatisare solemna, isi va lua locul de partea omului religios in biserica, si va petrece in carciuma alaturi de lenesi si betivani. Poarta orice fel de haina, vorbeste in orice limba, cunoaste toate obiceiurile, este present peste tot desi nicaieri recunoscuti—si toate acestea sunt se pare (O monstruoasa blasfemie!) pentru preamarirea slavei lui Dumnezeu—ad majoram Dei gloriam.”41

”Membrii Societatii  sunt impartiti in patru clase –Declarati, Coajuctori, Scholastici si Novice. Mai exista deasemenea, o a cincea clasa secreta, cunoscuta doar de General si cativa Iezuiti credinciosi, care probabil mai mult decat oricare   contribuie la temuta si misterioasa putere a ordinului. Este alcatuita din laici de orice rang, de la ministru la umilul lustrangiu. . . Acestia sunt afiliati Societatii, dar nu sunt legati prin nici un vot. . . ei sunt persoane care  isi ofera  serviciile. . . ca spioni ai ordinului. . . si servesc , adesea inconstient, ca instrumente si complici la intunecoase si misterioase crime. [Iezuitul] Parintele Francisc Pellico. . . marturiseste sincer ca’ multi prieteni ilustrii raman oculti 42, si obligati sa taca.”43

”Nu exista nici un  raport istoric al vre-unei asociatii a carei organizatie sa ramana neschimbata timp de trei sute de ani si nealterata de asaltul oamenilor si timpului, si care a exercitat o asa de imensa influenta  asupra destinelor fiintelor omenesti. . . ‘Scopul scuza  mijloacele’, este  maxima lui; si singurul lui scop, asa cum s-a aratat, il reprezinta ordinul; la porunca, Iezuitul este gata sa comita orice crima   dealtfel.”44

”Imensa avere a Iezuitilor a fost lasata lor prin testamente facute in ultima ora de viata.”45

Francis Parkman (1823-1893, istoric american)

Francis Parkman

”Iezuitii, atunci ca si acum, erau exponentii principiilor ultramontane. Biserica sa conduca lumea, Papa sa conduca biserica; Iezuitii sa conduca pe Papa: asa a fost si este simplul program al Ordinului Iezuit, si l-au obtinut rapid, cu exceptia catorva ocazii rare de neintelegere cu Vicarul lui Hristos.”46

Hector Macpherson (1851-1924, scriitor si journalist politic scotian)

Hector Macpherson

”Atat de daunator a fost gasit Ordinul Iezuit incat, dupa anii 1860, a fost expulzat din nici mai mult nici mai putin de saptezeci de tari care au suferit din cauza intrigilor lor. . . In ciuda avertizarilor de pe continent, Anglia [in timpul Reginei Victoria(1837-1901) care a reluat relatiile diplomatice cu Vaticanul in 1877 si  abilitase ordinul sa execute al Doilea Masacru Irlandez (1845-1850)] a devenit groapa de gunoi a iezuitilor. Acelora care in alte tari erau declarati ,in urma unor triste experiente, dusmani, Britania le permitea sa acosteze pe tarmul ei, si-i  lasa sa-si desfasoare, in pace, lucrarea lor nelegiuita. Am dus toleranta la exces si daca nu ne schimbam politica, aceasta natiune va plati intr-o zi  o grea penalitate.”47

Parintele Ieremia J. Crowley (1861-1927, preot ex-catolic american)

Father Jeremiah J. Crowley

” In toata perioada Evului Mediu si a Renasterii papii au tinut Italia in haos si varsare de sange pentru propriile lor avantaje familiale si teritoriale, si au tinut toata Europa in haos, timp de doua secole dupa Reformatiune,–de fapt cat de mult au putut,– in razboaiele religioase. . . Intreaga lor politica se bazeaza pe starnirea urii si promovarea conflictelor din care ei spera sa obtina avantaje lumesti.. . Papii si agentii lor iezuiti au fost si sunt instigatori ai razboaielor, si in timp ce lumea zace in durere, Roma bea sampanie.”48

”Generalul [Superior Iezuit] reprezinta capul acestei militii negre si mute, care gandeste, doreste, actioneaza, asculta—[ca] instrument pasiv al dorintelor sale. Intreaga lor viata trebuie centrata pe o singura tinta—inaintarea Ordinului[Iezuit]in directia propusa de ei.”49

”Pana cand Ierarhia Romano- Catolica mai prostesc poporul? Va fi guvernarea poporului, pentru popor si de catre popor sau de catre papa? Sa nu lasam ca papa de la Roma sa numeasca presedintele pentru noi. Patrioti, fiti  atenti la intrigile iezuite, puterea politica a romanismului, si cuvintele mieroase ale politicienilor  ce vor sa ajunge la presedintie!”50

Ellen G, White (1827-1915, autor prolific si pionier crestin american)

Ellen G. White

”. . . Iezuitii inspira pe urmasii lor cu fanatism. . .  Nu a exista crima prea mare pe care ei sa n-o comita,nici inselaciune prea temeinica pe care sa n-o practice, nici deghizare prea dificila pe care sa nu si-o asume. . .  Era un principiu fundamental al ordinului ca scopul scuza mijloacele. Datorita acestui cod, minciuna, hotia, sperjurul, asasinarea nu numai ca sunt de iertat dar sunt recomandabile, atunci cand servesc interesele bisericii. Sub diferite deghizari Iezuitii isi croiesc drum in birourile statului, straduindu-se sa devina sfatuitorii regilor si sa modeleze politica natiunii.”51

Edmond Ronayne (1832-1911, primul mason care a servit ca Secretar si Maiestru in loja din Keystone)

Edmond Ronayne

”Religia Masoneriei este un sistem al despotismului absolut, si asemenea celui al Romei, cere ascultare neconditionata de toate legile , regurile si edictele lui, ‘bune sau rele’. . .ceea ce un singur comentariu asupra indiferentei, servilismului sau lasitatii societatii, ca institutie, pretins organizata de astfel de cavaleri vicleni[Iezuitii],si pentru scopul de baza, pentru care a fost sustinuta prin frauda, falsitate si inselaciune, de la inceputul carierei lor pana in timpul prezent, trebuie sa le fie permis, astazi, sa dicteze, daca nu chiar sa conduca natiunea, si sa creieze groaza in comunitati incat chiar slujitorii denominatiunilor  crestine care detesta filozofia lor josnica, si care ar dori sa-i vada maturati de pe fata pamantului,sa le fie absolut teama sa le pronunte numele, nici chiar la amvon, la intalnirile de rugaciune sau de scoala de Sabat, pentru ca vendeta razbunarii lor secrete ar putea, intr-o maniera ascunsa, sa cada asupra lor.”52

Adolf Hitler (1889-1945, politician german, nascut in Austria, liderul Partidului Nazist)

Adolf Hitler

”Am invatat cel mai mult de la Ordinul Iezuit. . . De departe , nu exista nimic mai impunator pe pamant decat organizatia ierarhica a Bisericii Catolice. O buna parte a acestei organizatii am transferat-o direct in partidul meu. . . Biserica Catolica trebuie sa ne fie un exemplu. . . Va voi spune un secret. Intemeiez un Ordin. . . In Himmler vad pe Ignatius de Loyola al nostru!”53

Walther Friedrich Schellenberg (1910-1952, Comandant SS german, care s-a ridicat din rang in rang pana a devenit capul serviciului de informatii externe)

Walther Friedrich Schellenberg

”SS a fost organizat de Himmler in accord cu principiile Ordinului Iezuit. Regulamentul de serviciu  si exercitiile spirituale prescrise de Ignatius de Loyola au constituit un model  pe care Himmler s-a straduit din rasputeri sa-l copieze cu grija. Ascultarea absoluta era suprema regula; fiecare ordin urma sa fie executat fara comentariu.”54

Avro Manhattan (1914-1990, scriitor si filozof)

Avro Manhattan

”Iezuitii reprezinta unul dintre cele mai mari grupuri de actionari in compania americana nationala si republicana de otel. Ei sunt deasemenea printre cei mai importanti  proprietari ai celor  cele mai mari patru companii in constructia de avioane din SUA, Boeing, Lockeed, Douglas si Curtis-Wright.”55

”Nici un  eveniment politic sau circumstanta nu poate fi evaluata fara cunoasterea implicarii Vaticanului in el . Si nu exista nici o situatie semnificativa in lume in care Vaticanul sa nu joace un rol important explicit sau implicit.”56

Alberto Rivera (1935-1997, ex-Iezuit)

Alberto Rivera

”Cu cat mai sus am inaintat in Ordinul Iezuit, cu atat mai multa coruptie am vazut in institutie. Am fost invitat sa particip la o messa secreta neagra oficiata de Iezuiti de rang inalt[ incluzandul pe Generalul Superior Pedro Arrupe] intr- o manastire in nordul Spaniei. Cand am ingenunchiat sa sarut inelul oficialului de rang inalt, am vazut un symbol pe acel inel care  mi-a inghetat sangele in vine. Era un symbol masonic [compasul si echerul]! Un lucru pe care-l uram si impotriva caruia mi se spusese sa lupt. . .am descoperit ca Generalul Iezuit era mason si, deasemenea membru al Partidului Comunist din Spania.”57

Citeste o versiune ilustrata a istoriei lui: Jack Chick’s “Alberto”

Urmareste marturia sa aici: Ex-Jesuit, Alberto Rivera, and Others Speak on Jesuit Infiltration

Fredrick Tupper Saussy, III ( 1936-2007, compositor american, musician, autor si artist)

Fredrick Tupper Saussy, III

“Inchizitia romana . . . a fost administrata  din 1542 de Iezuiti.”58

Edmond Paris (1894-1970, autorul Istoriei Secrete a Iezuitilor)

Edmond Paris

”Publicul este neavertizat asupra coplesitoarei responsabilitati purtata de Vatican si Iezuitii sai in declansarea celor doua razboaie mondiale—o situatie explicata in parte prin finantarea gigantica ce era la dispozitia Vaticanului si Iezuitilor sai, oferindu-le putere in atat de multe sfere de actiune, in special in ultimul conflict.”59

”Iezuitii . . . sunt o societate secreta— un fel de ordin masonic—care supra-adauga trasaturi  revoltator de odioase, si de o mie de ori mai periculoase.”60

”Fuhrerul a venit la putere, multumita voturilor de la Catholic Zentrum[partid de centru supravegheat de iezuitul Ludwig Kaas],doar cu cinci ani mai devreme[1933], dar cele mai multe obiective care au fost cinic descoperite in Mein Kampf erau deja realizate ; aceasta carte . . .a fost scrisa de Parintele [Bernhardt]Stempfle,iezuit [ controlat] si semnat de Hitler. Caci. . . Societatea lui Isus a fost cea care a perfectat faimosul program Pan- german asa cum este descris in aceasta carte, iar Fuhrerul l-a aprobat.”61

Nino Lo Bello (1922-1997, jurnalist si autor american, specializat in subiecte despre Vatican.)

Nino Lo Bello

”Confesorul Papei, un preot obisnuit, trebuie sa fie iezuit: el trebuie sa viziteze Vaticanul o data pe saptamana la un timp hotarat, si doar el singur poate sa-l absolve pe Papa de pacatele sale.”62

Michael Bunker (scriitor american, istoris, teolog )

Michael Bunker

”Exista o conspiratie impotriva crestinatatii. . . .Dar cine sunt agentii Satanei in aceasta conspiratie ? “Agentii” sunt Iezuitii. Chiar daca iezuitii detin o influenta vasta si control in ariile teologiei, educatiei, istoriei scrise si in media curenta, sunt  inca uimit ca , practic,  nu exista literatura care sa expuna influenta iezuita in  linia principala a protestantismului. . .  In  aceasta lucrare, autorul descopera istorii uitate cu privire la teologia salvarii cooperative a Iezuitilor. . . De la Cain la Charles G. Finney, aceasta carte  dovedeste ca protestantismul modern a abandonat Doctrina Harului si au imbratisat doctrina [Satanica] a salvarii cooperative.”63

Eric Jon Phelps (1953—autorul si protagonistul miscarii Cercetatorul Adevarului in Statele Unite)

Eric Jon Phelps

”In secolul douazeci, iezuitii si-au condus Inchizitia lor sub numele de Nazism, Fascism, Comunism si acum Terorism Islamic prin inchizitorii ei: Adolf Hitler; Francisco Franco; Josef Stalin si Osama bin Laden. Astazi,   Papa Negru conduce Oficiul Sfant al Inchizitiei, redenumit in 1965, ‘Congregatia Sacra pentru Curatia Credintei’, prin  Comunitatea de Informatii Internationale condusa de Cavalerii Papali, incluzand omul-‘Skull and Bones’, George  W. Bush.”

 “Omul intelept prevede primejdia si se ascunde:
dar prostul da de-a dreptul in ea si este pedepsit”
(Proverbe 22:3

Papa şi-a trimis trupele de iezuiţi sub acoperire in toate cultele religioase ca să înveţe şi să predice de la amvoane

Articol preluat de pe proortodox’s blog Papa şi-a trimis trupele de iezuiţi sub acoperire in toate cultele religioase ca să înveţe şi să predice de la amvoaneAlberto Rivera a fost un înalt Iezuit sub jurământ secret care a devenit un creştin cu credinţă în Biblie. El a expus biserica catolică (povestirea lui datează în jurul lui 1979) cu ochiul puternic al unui pătrunzător. Aici aveţi câteva detalii despre felul în care Roma are de gând să preia controlul întregii lumi.Expresii catolice ordonate de la Roma, care ar trebui să fie folosite pentru toate bisericile creştine:
*Am multe rude în biserica catolică care Îl iubesc pe Domnul şi cred că sunt credincioşi creştini mântuiţi. Este o biserică creştină.
*Cei care nu cred asta provoacă teribile scindări şi daune trupului lui Hristos.
*Mulţi sunt distruşi în credinţa lor creştină atunci când pastorii îi atacă.
*Provoacă tot soiul de confuzie, ditorsionare şi disensiune. Trebuie să înceteze! Trebuie să predicăm iubirea.
*Aceasta este epoca frăţiei oamenilor
*Bisericile sunt unite sub Duhul Sfânt al lui Dumnezeu… Aşa cum vedeţi “Dumnezeu nu ţine seama de cine e de faţă”…
*Catolicii, evreii şi protestanţii fără deosebire sunt deopotrivă în marea familie a lui Dumnezeu! Aceasta este o mare redeşteptare care mătură lumea!
*Evanghelia iubirii.
*Spune doar “cred în Dumnezeu”
*Predici de azil: = făcându-i pe oameni să se simtă cât mai confortabil cu putinţă, în timp ce ei mor încet şi sigur.Lumea iubeşte acest fel de “predicare mincinoasă”.
Biblia ne avertizează cu privire la profeţii mincinoşi (2 Petru 2.1), unii care se infiltrează (Iuda 4) şi lupi (Fapte 20.29) care se strecoară printre noi, …însă predicatorii nu predică acest subiect.Papa şi-a trimis trupele în bisericile protestante pentru a termina treaba. Ei erau iezuiţi sub acoperire, tineri catolici de acţiune, legiunea Mariei şi preoţi şi maici în haine comune ca să înveţe şi să predice de la amvoane, spunându-ne că instituţia romano-catolică este o biserică creştină… ceea ce aproape toţi protestanţii cred că este adevărat!Infiltrarea nu a fost numai printre penticostali, harismatici sau cei din mişcarea ecumenică… fundamentaliştii şi noii evanghelici au fost şi ei supuşi în mod secret. (Kathryn Kuhlman a fost numai unul din mulţii agenţi sub acoperire în locuri sus puse ale creştinismului direct sau indirect legate de Roma.)Verificaţi-i pe marii evanghelişti şi pe conducătorii creştini şi studiaţi ceea ce au spus ei despre vizita papei în SUA. Au rămas ei tăcuţi, sau au fost mişcaţi de vizita lui şi au arătat respect?
Când o persoană obţine o audienţă la papă, el sau ea trebuie să se încline şi să-l recunoască pe papă ca Isus Hristos pe pământ.Conducătorii lumii nu numai că se tem de cei care îl urmează pe papa, ci şi de uriaşa bogăţie a Romei. (bogăţia Romei este în trilioane de dolari – vezi The final Conclave de Martin Malachi sau Miliardele Vaticanlui de Aavro Manhatan)Iuda îi contactase în secret pe preoţii evrei şi pe cărturrari… Iuda era sub jurământ ca un ucigaş plătit. Iuda a fost plătit pentru a proteja religia lor în Numele lui Dumnezeu.
În acea noapte neagră când cel mai mare dintre toţi fraţii falşi (Mat.26.50) a dat sărutul de moarte lui Hristos. Era semnul pentru soldaţi care le spunea pe cine să aresteze. Condamnându-L la moarte pe El, ei au încălca 18 legi iudaice.Sărutul morţii (sărutul folosit de Iuda) este acelaşi pe care Mafia îl foloseşte astăzi ca un simbol al afecţiunii faţă de un trădător în interiorul organizaţiei lor. Toate familiile mafiote (Donii) sunt romano-catolici subordonaţi direct papei.În următorii ani milioane vor fi condamnaţi la moarte în acelaşi fel pentru supunerea lor învăţăturilor lui Hristos. Astăzi un preţ este fixat pe capul oricărui creştin care nu va compromite felul în care trăieşte sau ceea ce predică şi scrie. Vaticanul nu va tolera nici o opoziţie faţă de idealul său de “unitate” religioasă.Foarte puţini realizează că Roma este unită în secret cu Illuminati, Masoneria, Comunismul, Sionismul. Şi subsidiarii lor pentru a controla băncile şi comerţul mondial. Ei folosesc de asemenea media pentru a manipula aproape toată lumea de pe pământ.Rezultatul net: O singură biserică şi Un singur guvern mondial.Ce înseamnă pentru creştini cuvântul INRI:1. INRI =Iesus Nazarenus, Rex IudaeorumCe înseamnă INRI când este scris pe o Cruce iezuită:2. Iustum, Necar, Reges, Impios Este JUST să extermini sau să anihilezi regi, guverne sau domnitori neevlavioşi sau eretici.
(Este bine să distrugi regi sau domnitori areligioşi sau protestanţi.)IRA- este Armata Republicană Irlandeză – care îi omoară pe britanici şi pe protestanţii din Irlanda – şi este sub comanda iezuiţilor sub jurământ.Preşedintele Lincoln spunea… “Acest război (civil) nu ar fi fost niciodată posibil fără influenţa sinistră a iezuiţilor. Îl datorăm papalităţii (Papa Pius al IX-lea) faptul că vedem pământul nostru înroşit de sângele celor mai nobili dintre fiii săi. (50 de ani în Biserica Romei, de Chinquy, pagina 296)Ce să faci cu un eretic:Discreditează-l.
Izolează-l. (a fi lăsat singur fără prieteni sau sprijin)
Moartea prin diferite mijloace.1. Distruge-i reputaţia minţind în legătură cu el, răstălmăcind ceva ce a spus, făcându-l să pară un inamic al ţării… pentru a-l băga în necaz cu oficialităţile sau înconjuraţi-l de o femeie. Ea ar putea fi plantată drept secretara lui care are o aventură cu el.
Odată am avut un pastor care a fost chemat la o casă noaptea târziu. Pe drum, am pus o femeie mâhnită pe marginea drumului… El s-a oprit ca să o ajute. Ea a ţipat “Viol”, şi-a rupt rochia şi partenerul ei i-a fotografiat distrugându-l pe pastor.Agenţii guvernamentale sau poliţia îl investighează deoarece a fost acuzat de toate de la afaceri cu droguri la evaziune fiscală. Când îşi dovedeşte nevinovăţia, este prea târziu. Ştirile media l-au făcut deja să pară vinovat.Creditul său poate să fie stricat, ca prin cărţile de credit. Toată lumea ştie în afară de el, punându-l în neorânduială. Mai târziu ei îşi cer scuze pentru greşeală… când este prea târziu. Toate acestea sunt pentru ca el să arate rău, telefoane secrete care acuză pe soţia şi copiii săi de acte obscene…Acestea sunt doar câteva lucruri pentru a-l face să arate rău. De acum este deja considerat nedemn de încredere şi etichetat drept un mincins şi un hoţ.2. O campanie de scrisori şi bârfe să înceapă spunând că este prea controversat… El este unul care provoacă necazuri. Aceia care i se opun îl numesc un inamic care provoacă divizare. El este împotriva unităţii… El nu dă dovadă de dragostea lui Dumnezeu. El are propriile sale doctrine sau convingeri. Este lăsat singur fără prietenii pastori.

O minciună nouă se răspândeşte spunând: “A avut o cădere nervoasă aşa că tot ceea ce spune este nedemn de încredere.” Cei mai mulţi dintre ei renunţă şi acceptă compromisul… este mai uşor decât să dai piept cu fierbinţeala. Izolarea este folosită pentru a-i forţa să iasă din lucrare.

3. Este lovit de o maşină într-un accident, şi ajunge la spital. Vreo asistentă scoate masca de oxigen sau greşeşte medicamentul. Face complicaţii şi moare.

Poate să moară prin otrăvirea mâncării sau fiind hrănit cu droguri care tulbură mintea şi care îl vor duce într-o instituţie de nebuni.

Poate să fie o încăierare misterioasă cu un străin care îl înjunghie în întuneric… sau se face un contract cu privire la el pentru a fi asasinat de glonţ.

Iezuiţii pot să facă asta pentru două motive: 1. Apărarea credinţei lor prin distrugerea duşmanilor lor şi 2. Pentru a obţine puncte ca să iasă din purgatoriu.

Când Maria Rivera (sora lui Alberto) şi-a revenit din flagelările pe care le suferise într-o mânăstire catolică, s-a căsătorit cu un creştin penticostal. S-au mutat în Canada şi Maria a dispărut. Mai târziu s-a descoperit că soţul ei era de fapt un fals frate. A ieşit la iveală faptul că era un romano-catolic şi un membru al Cavalerilor lui Columb. Dr. Rivera crede că ea fie este moartă, fie suferă într-un alt legământ.

Roma şi aliaţii ei au închis porţile folosind un alt iezuit sub acoperire, pe care îl cunosc personal. Numele lui era Jim Jones. Jones era un diacon iezuit (un laic cu o misiune specială sub jurământ). Masacrul Jonestown a fost bine plănuit ca un eveniment poltic şi militar. Adevărul din spatele său este bine ascuns… Caseta audio nr. 40 a lui Dr. Better din nov. 1978 explică motivele militare pentru care numărul cadavrelor s-a ridicat după ce baza rusă de rachete a fost distrusă între Georgetown şi Joneston imediat după masacru.

Aceasta a fost parte a unei înscenări pentru masacru pentru a primi acoperire mondială. Jim Jones a plănuit şi pregătit (instruit fiind de la Roma) să sacrifice turma sa pentru a împlini jurământul său iezuit (vezi pagina 12). Când aceasta a luat sfârşit, lumea era în şoc.

Presa şi televiziunea din întreaga lume l-au indicat pe Jim Jones ca pe un fundamentalist credincios în Biblie nebun, imediat, toate bisericile fundamentale au căzut în suspiciune. S-a auzit strigătul că politicienii ar trebui să dea legi care să interzică grupurilor să organizeze retrageri. În felul acesta, credincioşii în Biblie nu ar avea nici un loc ca să se mai ascundă când marele val de persecuţii de la Roma va începe.

Când inchiziţia finală va începe, planul ticluit cu înţelepciune al Romei va împiedica în mod legal orice grup mic de creştini să se ascundă.
(În vremurile Evului Întunecat, biserica adevărată se ascundea în munţi ca să scape de moarte.)

Noul Papa si numarul 13

Cardinalul argentinian Jorge Bergoglio a fost ales noul Papă de conclavul de la Vatican. Pentru cei pasionaţi de numerologie şi de implicaţiile ei ezoterice, iată unele aspecte ciudate care s-au petrecut cu ocazia alegerii noului Papă: în primul rând, anunţul a fost amânat (au fost cinci runde de votări ale cardinalilor) până la ora 7:06 pm (ora locală – Roma). Fumul alb a ieşit exact la acea oră, care înseamnă cifra 13 în numerologie. Pe de altă parte, noul Papă a fost ales la data de 13 martie 2013, adică în notaţia uzuală:
13/3/2013 = 1+3+3+2+1+3 = 13
„Coincidenţa” devine şi mai mare atunci când observăm că Papa Francisc I are 76 de ani, adică 13 în numerologie (7+6). Noul Papă a adresat primele sale cuvinte mulţimii la orele 8:23 pm (ora locală – Roma), ceea ce înseamnă – cum altfel?! – cifra 13 (8+2+3).
Papa Francisc I este primul Papă iezuit care a fost ales şi, de asemenea, se spune că el este primul Papă ales din afară Europei. Informaţia este totuşi eronată, întrucât s-a dovedit că părinţii lui Jorge Mario Bergogli provin din Italia.
În ceea ce priveşte numărul 13, credinţa populară superstiţioasă şi prostească, ce denotă în primul rând ignoranta, a încetăţenit ideea că numărul 13 este prin excelenţă un număr ce aduce ghinion. În realitate, numărul 13 este recunoscut în numerologie şi ezoterism ca semnificând o putere foarte mare, ce poate fi folosită fie în bine, fie în rău, în conformitate cu înclinaţiile celui în cauză. Cu alte cuvinte, acest număr poate servi atât pentru iluminare, cât şi pentru distrugere. De pildă, în Italia numărul 13 este considerat a fi foarte norocos, spre deosebire de americani, la care ştim că numărul 13 a devenit chiar o fobie, fiind adeseori eliminat şi din numerotarea etajelor clădirilor, tocmai în ideea că el ar aduce ghinion.
Papa Francisc I pare să fie „urmărit” îndeaproape de numărul 13 (date, nume, momente de timp, vârstă). Să vedem cum îşi va folosi această putere ocultă. Deocamdată, profeţia Sfântului Malachie rămâne învelită în ceaţă: este acest nou Papă acel Petrus Romanus despre care vorbeşte sfântul irlandez, cel despre care el spune că va duce la pieirea Romei? Acuzele care deja i se aduc sunt puternice. Noul papă pare să fi fost implicat în acţiuni criminale în Argentina, aceleaşi aspecte malefice de pedofilie care atârnă ca o ghiulea de gâtul catolicismului în ultima vreme şi datorită cărora, în mare parte, fostul papa Benedict al XVI-lea şi-a dat demisia.
Deocamdată, Francisc I are de rezolvat o serie întreagă de probleme la Vatican, dintre care cea mai presantă este cea privind acuzele de spălare de bani pentru Banca Vaticanului.
  Lista cu 40 de site-uri educaționale absolut gratuite

Potrivit www.webometrics.info, există mai mult de 17 000 de universități, dar obținerea unui grad în multe dintre ele este o acţiune destul de costisitoare. Mulți studenți din întreaga lume sunt nevoiți să ia un credit sau să lucreze peste șaizeci de ore pe săptămână pentru a-și permite o educație.

Două treimi din studenții din SUA care au absolvit în 2011 au avut datorii de aproximativ 27 000 de dolari de  persoană. Citind aceste statistici nu pot să nu mă gândesc la aceste cuvinte  de peste  30 de ani în urmă:

Prin învățământul de masă, s-a dovedit că majoritatea oamenilor ar putea fi învățați să citească și să scrie. Odată ce avem calculatoare aproape  în fiecare casă, oricare dintre noi poate accesa biblioteci enorme, adresa orice întrebare și primi răspunsuri, poate căuta ceva de care este interesat să cunoască, oricât de banal ar fi acel lucru pentru alții. Isaac Asimov

Isaac Asimov a murit în 1992, dar dacă ar fi văzut oportunitățile pe care internetul ni le oferă în secolul XXI, ar rămâne, probabil, mulțumit de prevederea sa.  Să obții o diplomă într-o universitatea poate fi scump, dar sunt opțiuni și mai bune. Există multe site-uri pe internet care oferă material de studiu absolut gratuit. Acum, chiar și cele mai sărace persoane ar putea  să-și permită a fi mai bine educație decât mulți dintre absolvenții Universității din Harvard. Tot de ce au nevoie este accesul la un calculator.

Vă oferim o listă de 40 de site-uri care-ți oferă studii absolut gratuite

 

1. ALISON– peste 60 milioane de lecții și înregistrează 1,2 milioane de vizitatori unici pe lună.

2. COURSERA – Site educațional care lucrează cu universitățile pentru a-și posta cursurile pe internet, iar tu le poti folosi gratuit. Invață din 542 cursuri.

3. The University of Reddit – Universitatea gratuită Reddit.

4. UDACITY – Îmbunătățește-ți educația și cariera prin proiectul bazat pe cursuri online, axat pe data science, computer și matematică.

5. MIT Open CourseWare –Acces gratuit la câteva cursuri MIT, care sunt la limita așteptărilor tale.

6. Open Culture – Compendii de resurse de învățare gratuite, inclusiv cursuri, manuale, clipuri si video / filme.

7. No Excuse List – O listă enormă de site-uri web din care să înveți.

8. Open YALE Courses – Oferă acces gratuit și deschis la o selecție de cursuri introductive predate de către profesori și oameni de știință distinși de la Universitatea Yale. Toate cursurile au fost înregistrate în sala de clasă Yale College și sunt disponibile în format video, audio și text. Înregistrarea nu este necesară.

9. Khan Academy – Vezi sute de mini-texte pe teme ce variază de la istorie și medicină, la chimie și informatică.

10. Zooniverse – Ia parte la o enormă varietate de studii ale naturii, științei și culturii.

11. TUFTS Open CourseWare – Parte a unei noi mișcări educaționale inițiate de către MIT, care oferă acces gratuit la conținutul cursului pentru toată lumea on-line. Cursurile Tufts demonstrează puterea Universității în domeniul științelor vieții.

12. How Stuff Works? – Mai multe lecții științifice și explicații decât ați putea sorta într-un an întreg.

13. Harvard Medical School Open Courseware – Misiunea cursului este schimbul de experiență între comunitatea de cercetători din Harvard și alte instituții academice, viitorii studenți și publicul larg.

14. VideoLectures.NET  – cursuri video uimitoare pe mai multe subiecte.

15. TED– cursuri motivaționale și educaționale de la profesioniști notabili din întreaga lume.

16. Shodor – organizație non –profit de cercetare și educație dedicată progresului științei și matematicii, în special prin utilizarea tehnologiilor de modelare și simulare. Pe acest site sunt resurse de instruire, software-uri, lecții interactive, explorări și informații cu privire la atelierele de lucru pentru elevi, profesori și studenții de toate vârstele. Asigurați-vă că verificați Shodor Interactive, o mare colecție de activități interactive în matematică, geometrie, fractal, probabilitate, algebră și statistici.

17. Udemy FREE Courses – sute de experți predau pe Udemy în fiecare lună, inclusiv cei mai vânduți autori potrivit New York Times, directori generali executivi, profesioniști din Ivy League și instructori celebri. Cursurile includ videouri, prelegeri și instrumente pentru a ajuta profesorii să interacționeze cu studenții și să urmăreasca progresul lor. Există multe cursuri gratuite care te ajută să înveți afaceri, drept, programare, design, matematică, știință, fotografie, yoga și multe altele.

18. Maths & Science – Cursuri, teste și materiale care te ajută sa înveți matematică și știință.

19. edX.org – Cursuri gratuite special concepute pentru studiile interactive prin intermediul web, furnizate de MIT, Harvard, Barkley, Georgetown, Universitatea din Boston, Universitatea din Washington, Institutul Karolinska, Universitatea de la Kyoto și multe altele.

20. iTunes U – aplicație gratuită de la Apple, care oferă studenților acces mobil la mai multe cursuri. Acesta oferă mai multe cursuri video gratuite, cărți, prezentări și conferințe audio.

21. Liberty Classroom – Deținută de cel mai bine vândut autor Tom Woods. Oferă unele cursuri gratuite în istorie și economie, dar la prețul unui bilet la film, puteți avea acces la o mulțime de informații utile. Nu este complet gratuit, dar merită.

22. Drawspace– sute de lecții de desen gratuite.

23. Codeacademy – Modalitate ușoară de a învăța cum să codifici. Este interactiv, distractiv și puteți face acest lucru cu prietenii.

24. Duke U – oferă o varietate de cursuri gratuite pe iTunesU.

25. Scitable – O bibliotecă științifica și un instrument de învățare personal, care se concentrează în prezent pe genetică, studiul evoluției, variației și complexității bogate în organisme vii.

26. My own business – Oferă cursuri gratuite de administrare a afacerilor. Acestea sunt benefice pentru noii manageri și pentru oricine este interesat în demararea unei afaceri.

27. Kutztown University’s free courses – Mai mult de 80 de cursuri despre afaceri. Cursurile Kutztown sunt individualizate și în ritm propriu. Multe dintre cursuri sunt dotate cu grafică high-end, studii de caz și înregistrări audio.

28. Open Learn – Îți ofera acces gratuit la materialele de curs Open Learn.

29. Free Computer Books – Calculator gratuit, matematică, cărți tehnice și note de curs.

30. Academic Earth  Cursuri video gratuite de la oamenii de știință de top din întreaga lume.

31. American Sign Language Browser– Învățați limbajul semnelor on-line.

32. BBC Languages – Poți studia o nouă limbă online.

33. unplugthetv – Selectează la întâmplare un film educativ și privește-l.

34. Lifehacker – Sfaturi și trucuri pentru îmbunătățirea tuturor domeniilor vieții tale.

35. JustinGuitar – Sute de lecții de chitară, dar și unele ore de teoria muzicală de bază.

36. DuoLingo – Oferă lecții de gramatică și vocabular în șase limbi.

37. Layers Magazine – tutoriale pent ru Photoshop, Illustrator, Dreamweaver, Flash, Premiere Pro, In Design și After Effects .

38. Creative Flow– O listă de peste 950 de tutoriale pentru Photoshop.

39. Open2study – Studii de înaltă calitate on-line, furnizate de principalele instituții din Australia și predate de cadre universitare și profesioniști de top din industrie. Tot ce trebuie este conexiune la internet și dorința de a studia.

40. OEDb – Alege din peste 10 000 de cursuri online.

Apel către intelectualii români: Treziţi-vă, România e făcută praf…

 

Se vorbeşte tot mai insistent că politicienilor români (dintr-o clasă submediocră, cinică, necinstită, coruptă; care de la Revoluţie încoace n-au făcut decât să îngroape de vie România, vânduţi intereselor „capitalismului de tip occidental”) nu le-a mai rămas decât să dezmembreze ţara. După ce au distrus economia (industria „privatizată” şi agricultura, vânzând pe mai nimic şi resursele naturale, inclusiv cele energetice; lasă că s-a furat ca-n codru) şi finanţele publice (au făcut tot posibilul să fie cumpărate băncile de către străini şi au înglodat România în datorii fără precedent la FMI), după ce au distrus Sănătatea şi Educaţia, după ce au sărăcit cu metodă populaţia (salariile şi pensiile sunt cele mai mici posibile în cadrul Uniunii Europene; motiv să plece românii în masă în străinătate, să fie sclavi), au mai rămas să distrugă şi ţara. După ce ne-au luat peste picior istoria şi eroii şi au distrus valorile naţionale! Condamnabil, actualii guvernanţi ai USL (în principal premierul Victor Ponta) au preluat temele lui Băsescu, devenit executant al sfaturilor de aneantizare a României venite din afara ţării, dinlăuntrul UE şi din SUA – de la exploatarea gazelor de şist (care vor pustii România, vor dispărea apele subterane potabile, şi apa potabilă e avuţia cea mai de preţ din viitor, la distrugerea mediului cu cianuri la Roşia Montană, prin exploatarea aurului şi argintului de către mafia străină, România având un câştig minim) şi până la „regionalizare” (consemnată într-o nouă Constituţie)… Plus „retrocedarea proprietăţilor” ocupanţilor Transilvaniei, îndeosebi urmaşilor grofilor unguri.

Noua regionalizare pregăteşte, de fapt, federalizarea ţării în numele autonomiei administrativ-teritoriale – ungurii fiind cei mai interesaţi de această ruptură (ei fiind hotărâţi să aibă statut special în interiorul României, să aibă parlament şi guvern propriu, să taie şi să spânzure după propria voinţă, ignorând integritatea şi legile statului român). De luat aminte, acum, când scriu, trist, aceste rânduri, preşedintele Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro Tibor, susţine că ar trebui să existe două regiuni administrativ-teritoriale cu statut special în noua Românie împărţită pe regiuni. ”Există două regiuni care ar trebui să fie în primul rând regiuni administrativ-teritoriale de sine stătătoare şi cu statut special. Una din aceste regiuni este, bineînţeles, Ţinutul Secuiesc, a doua este zona de Vest a ţării, numită de noi Partium” – a explicat politicianul. Acesta spune că Banatul ar trebui să fie o regiune bilingvă cu statut special, ceea ce ar normaliza relaţiile româno-maghiare. Teribil, maghiarii din România nu se mai mulţumesc numai cu Ţinutul Secuiesc (judeţele Covasna, Harghita şi Mureş), ci şi cu… Banatul, pe care îl vor „cu statut special”, rupt adică de România… Fiindcă nu mă mai miră nimic (observând că se lucrează intens la pregătirea populaţiei pentru dezmembrarea ţării), ce mai citesc azi, în ziarul bucureştean „Adevărul” (care, în paranteză fie zis, demitizează constant istoria României; direcţia în acest sens fiind dată şi de managerul… Peter Imre, un afacerist maghiar) – că la Timişoara s-a serbat cu tam-tam pe 21 iulie 2015 (titlu)… Ziua Banatului: 295 de ani de la tratatul de la Passarowitz – „Tot ce ne face azi mândri că suntem bănăţeni nu ar fi existat fără acest moment“! Articol semnat de un… maghiar, Ştefan Both, care consideră că Banatul a intrat în Europa după ce a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1718! Auziţi: Tratatul de la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost cel prin care s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic. Banatul a devenit o provincie europeană şi creştină. În 21 iulie se împlinesc 295 de ani de la semnarea Tratatului de la Passarowitz, între Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Imperiul Otoman. În urma acestui acord, Banatul şi alte teritorii stăpânite de otomani sunt încorporate Casei de Habsburg. Este, practic, momentul de (re)naştere a Banatului, care a devenit din nou o provincie europeană şi creştină, iar măsurile luate de noua administraţie au reconstruit aproape de la zero o regiune aflată în degringoladă. 21 iulie 1718 a fost momentul care a dus la apariţia unei noi “Ţări de Coroană”, numită Banatul Timişoarei, Banatul timişean ori, simplu, Banat. “Aproape tot ce ne (mai) face azi mândri că suntem bănăţeni nu ar fi existat fără acest moment. De aceea, considerăm că această dată este ziua Banatului, atât cât mai există el în conştiinţa unora. Le dorim tuturor celor care simt că au ceva de sărbătorit astăzi un La multi ani cu sănătate!”, a declarat Cristian Colojoară, reprezentantul Ligii Bănăţene. Cine o fi acest mare patriot cu nume de român Constantin Colojoară, încântat că Banatul lui a intrat sub ocupaţie habsburgică (apoi, din 1867, sub ocupaţia austro-ungară, până în 1918, când a fost proclamată inutil „Republica Banăţeană” în interiorul României Mari)? Personal, mă tem că marii intelectuali bănăţeni de azi (susţinători ai lui Băsescu şi ai intereselor imperiale din interiorul Uniunii Europene; nu întâmplător Austria domină piaţa financiară şi bancară românească, luând României pe bani simbolici şi cea mai mare resursă naturală energetică, de petrol şi gaze, „Petrom”, procedând de la Revoluţie încoace, peste toată România, ca un ocupant) sunt pregătiţi să facă jocul murdar al politicienilor maghiari (românofobi) şi să ceară, tacit, în numele noii regionalizări, separarea de România, cu statut special.

Pe de altă parte, credeţi că întâmplător oficialităţile de la Budapesta, în interiorul Uniunii Europene, dau declaraţii iredentiste, cerând ruperea „Ţinutului Secuiesc” de România, practic? E culmea, venit la manifestările de protest din 21 iulie 2015 din „Ţinutul Secuiesc” (organizate de partidul maghiar al lui Laszlo Tokes, PPMT) legate de noua regionalizare, un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului ungar de Externe (Zsolt Nemeth) a declarat că Ţinutul Secuiesc este „o regiune unitară şi indivizibilă” şi că va veni o vreme când acest lucru va fi recunoscut… Oare unde sunt intelectualii români (inclusiv scriitori) care să ia atitudine faţă de atacurile făţişe ale politicienilor maghiari la integritatea României? Fiindcă de la politicienii români nu mai avem nimic bun de aşteptat, sunt de proastă calitate morală, lipsiţi de patriotism şi de cel mai elementar simt naţional, de apartenenţă la un neam şi la o ţară – atâta câtă e România (cu teritorii pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial, ocupate de URSS; nu mai pun la socoteală că Basarabia şi-a declarat „independenţa”, în 1991, în loc să se întoarcă la patria-mamă; ea e un exemplu de cât de uşor provinciile care apar după noua regionalizare îşi pot declara „independenţa”, sau cere „statut special de autonomie”, prin federalizare, să aibă parlament şi guvern sau legi proprii). Până unde s-a ajuns, cu o conducere la Bucureşti lipsită de clarviziune? Până la ameninţări. Un alt lider al minorităţii maghiare ne anunţă: Noi, secuii, populaţie majoritară în Ținutul Secuiesc, nu vom vota niciun plan care ar dezmembra Ținutul Secuiesc ori l-ar îngloba într-o unitate administrativă mai mare. În sfârşit, vă asigur că noi, secuii, nu vom lăsa ca pământul nostru natal să cadă pradă incompetenţei şi urii şi dacă este necesar vom face uz de mijloacele nesupunerii civice pentru a păstra integritatea Ţinutului Secuiesc (o spune preşedintele Consiliului National Secuiesc, Izsak Balazs). Cum ar vrea liderii politici ai maghiarilor să fie împărţită Transilvania? De curiozitate: Părţile Transilvaniei – Partiumul, Banatul, Maramureş, Ţara Moţilor, Pământul Crăiesc şi Ţinutul Secuiesc – reprezintă o moştenire istorică ce aparţine tuturor popoarelor Ardealului, ele fiind regiuni naturale cu istorie şi cultură specifică, tradiţii şi identitate proprie (liderul PPMT Târgu Mureş, Jakab Istvan). Pe 21 iulie 2015, la ieşirile în stradă ale maghiarilor care vor autonomie teritorială, un singur român a reacţionat explicit, a recunoscut preşedintele PPMT Sfântu Gheorghe, Nemes Elod – el declarând acum că, la un moment dat o femeie (româncă) a scuipat steagul secuiesc arborat în apropierea scenei unde s-au ţinut discursurile!

Pe acest fond de derută naţională, gestul IPS Ioan Selejan, arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, de a împărţi tricolorul României enoriaşilor în judeţele în care românii sunt minoritari este mai mult decât semnificativ şi fericit. Iar reacţia liderilor politici ai maghiarilor majoritari, de a considera această împărţire a steagurilor României drept o provocare, dă de gol reaua-credinţă, ultranaţionalismul lor şi gândurile ascunse (vor o desprindere teritorială de România a „Ţinutului Secuilor”, cu vamă la graniţe, şi afilierea „cu statut special” la Ungaria; românii din acest ţinut fiind invitaţi să-l părăsească pentru totdeauna, să-şi rupă rădăcinile; Tricolorul românesc şi credinţa ortodoxă, care îi unesc pe români, fiind duşmanul lor de moarte). Este de necrezut că liderii maghiari pot fi atât de ticăloşi, încât să considere o provocare faptul că românii vor să arboreze Tricolorul legal în propria lor ţară, acasă la ei, în Covasna şi Harghita, judeţe dominate de maghiari! În schimb, ei, maghiarii, pot să arboreze oficial steagul „Ţinutului Secuiesc”, ilegal… De ce românii minoritari din Harghita şi Covasna trebuie să trăiască pur şi simplu cu frică, să nu fie brutalizaţi dacă arborează Tricolorul acasă la ei de către maghiarii extremişti? De ce nu se autosesizează Procuratura Generală? Liderii politicieni români de ce nu reacţionează? Pe mâna cui a încăput România? Străinătatea are tot interesul să facă praf România, pe mâna conducătorilor noştri trădători – dar intelectualii de ce tac?

 

  • SENZAȚIONAL! SCANDALUL HEXI PHARMA, COPIE LA INDIGO A UNEI HOȚII MAI VECHI: AFACEREA ,,AVIARA”

Senzațional! Scandalul Hexi Pharma, copie la indigo a unei hoții mai vechi: afacerea ,,Aviara”

Recentul scandal Hexi Pharma este prezentat, peste tot, drept un caz unic, cel mai grav scandal care ar fi zguduit România în ultimii 26 de ani. Poate că politicienii, afaceriștii ori tot soiul de ,,specialiști”, implicați sau nu, în acest scandal cumplit, au motivele lor să prezinte și să întrețină idea că ,,Afacerea Hexi Pharma” ar fi un caz unic. Mult mai greu de înțeles este, însă faptul că și presa dă dovadă de amnezie patologică și pare să fi uitat că, în urmă cu un deceniu, a existat un scandal similar, care seamănă ca două picături de apă cu cel din zilele noastre.
Este vorba despre ,,Afacerea Aviara” care s-a desfășurat după exact aceeași ,,rețetă”: substanțe dezinfectante cumpărate, tot din străinătate,  la un preț mic, ,,botezate” cu apă chioară, iar apoi ,,decontate” la prețuri de cel puțin zece ori mai mari. Iar pentru ca similitudinea să fie totală, afaceristul care a dat acel ,,tun” a murit și el, în condiții cel puțin ciudate, exact ca Dan Condrea, patronul Hexi Pharma.  Pe atunci, prin anii 2006 și 2010 lucram la Jurnalul Național. Era pe vremea în care JN era cu adevărat un ziar de referință, unde chiar se făcea meserie. În acea perioadă, colega Diana Rucinschi a publicat o anchetă jurnalistică deosebit de complexă, în care a dezvăluit, pe larg, tot circuitul criminal al ,,șpăgilor aviare”,  supte lejer din bugetul de stat și trimise, cu dedicație, direct în buzunarele unui patron care s-a îmbogățit, practic, peste noapte.    2005, anul în care România a căzut pradă unei isterii generalizate: amenințarea  gripei aviare. Cu siguranță că și acum ne amintim imaginile acelea stranii cu niște indivizi echipați într-un soi de costume de scafandru care, plasați la intersecții de drumuri, stropeau roțile mașinilor cu ceva care ne era prezentat ca dezinfectantul ideal, cel ce avea să ne salveze de la o epidemie  apocaliptică, mai cumplită decât ,,ciuma a lui Caragea.” De asemenea ne amintim despre alți ,,extratereștri” care, echipați în același tip de costume, intrau peste tot și omorau prin gazare, orătăniile strânse de prin ogrăzile oamenilor. Mult mai târziu aveam să aflăm că, principalul ,,beneficiar” al acelor acțiuni heirupiste a fost Tonel Ursache, patronul firmei SC LUMI SRL, cel supranumit ,,Regele aviarei”. Individ care a murit și el subit dar exact la momentul oportun. Din lipsă de spațiu, prezentăm, mai jos, doar unul dintre articolele publicate de colega Diana Rucinschi.

Gripa aviară, tratată cu şpagă

 

 

În ultima parte a anului 2005, Ro­mânia a fost luată cu asalt de isteria anti-aviară, alimentată, din plin, de autorităţi. Mi­nistrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, a fost principala autoritate care a aprovizionat constant media cu informaţii alarmante privind riscurile răs­pândirii virusului H5N1, iar în spatele zgomotului, ,,băieţii deştepţi” făceau bani grei.
   Firma ieşeană SC LUMI SRL este de departe unul dintre principalii beneficiari ai întregului tablou. Profi­tul pe care l-ar fi băgat în buzunar Tonel Ursachi administratorul acesteia, este echivalent cu un jackpot dintre cele mai sănătoase puse la bătaie de Loteria Naţională. 
  Ancheta privind matrapazlâcurile comise de funcţionari cu ştaif în cazul filtrelor de dezinsecţie pentru gripa aviară i-a adus pe procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) în situaţia de a pune sub acuzare, pe bază de probe, 14 persoane. Două reţele de crimă organizată şi-au dat mână cu mână ca să sugă bani de la ţâţa statului, pe seama epidemiei de gripă aviară. Una, mai mare, era condusă de Victor Butean, fost director al Direcţiei Sanitar-Veterinare din cadrul Agenţiei de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor (MT). Cealaltă reţea, mai mică, era condusă de Tonel Ursachi, administrator al SC LUMI SRL Iaşi, firmă cu care au fost încheiate, fără licitaţie, contractele de dezinsecţie. Jocul penal făcut de ambele grupuri de crimă organizată a avut-o ca pion principal pe Mihaela Sorina Hâncu, re­prezentanta PD în Agenţia Naţională de Sănătate Publică, conform anchetei procurorilor DNA. Banii au fost spălaţi prin două firme: SC Elis 96 şi SC Agrozoovet Consult Impex Iaşi. Surse judiciare ne-au precizat că profitul scos a fost de 425%, în urma afacerii necurate inculpaţii rămânând cu 6 milioane de euro. 
  Procurorii DNA au demonstrat că directorul din MT, Victor Butean, cu banii obţinuţi pe seama aviarei şi-a cumpărat – prin interpuşi – acţiuni la firma SC Azur SA din Baia Mare. Totodată, anchetatorii au arătat că nu era nevoie să se încheie contract cu firma LUMI, deoarece gripa aviară era sub control, acţionau deja foarte bine specialiştii de la Direcţia de Sănătate Tulcea, sprijiniţi de colegi de la direcţiile din celelalte judeţe. Ancheta a confirmat şi o altă dezăluire făcută de Jurnalul Naţional. Şi anume că substanţa cu care chipurile de făcea dezinsecţia era diluată până la un procent în care era inutilă, nu mai asigura forma de dezinsecţie necesară. Procurorii au cerut arestarea preventivă a celor doi pentru că indivizii au influenţat mai mulţi martori să declare mincinos ori să ascundă anumite aspecte. Tonel Ursachi, în complicitate cu persoane din cadrul unor autorităţi locale, chiar a încercat să falsifice anumite acte ce ar fi urmat să devină probe în dosar. Mai exact, potrivit unor surse judiciare, Tonel Ursachi şi complicii săi au încercat să falsifice do­cumente care să creeze impresia că firma Agrozoovet Consult Impex Iaşi există şi nu ar fi doar o firmă-fantomă prin care s-au spălat bani.Conform surselor citate, me­ga-înşelătoria a fost pusă la cale de Victor Butean şi Mihaela Hâncu. După ce au fost la şedinţa Comandamentului Central Antiepizootic, ca reprezentanţi ai MT, unde, conform stenogramelor, nu s-a discutat absolut nimic despre instituirea filtrelor de dezinsecţie pe străzi, Butean şi Hâncu au convocat în Ministerul Transporturilor o şedinţă la nivel de secretari de stat, unde au dezinformat pur şi simplu. Cel puţin aşa reiese din ancheta DNA. Cei doi au spus că Ministerului Transporturilor i s-a trasat sarcina de instituire a filtrelor de dezinsecţie, motiv pentru care ministrul Dobre a emis la 15 oc­tombrie ordinul prin care cerea să se ia măsuri pentru instituirea acestor filtre. Prin urmare, în toiul nopţii au fost convocaţi la şedinţă directorii CNANDR şi CNCFR care, ameninţaţi și intimidaţi (,,Moare ţara, faci puşcărie pentru sabotaj, subminarea economiei naţionale! Semnează!”) au căzut de acord să semneze contracte cu firma pe care le-a recomandat-o Mihaela Hâncu, fără a mai face licitaţie. Pasul doi al ,,prestidigitațiilor” a fost acela de a convinge Comandamentul Central Antiepizootic să emită decizii care să-i pună în legalitate, fapt ce s-a petrecut trei săptămâni mai târziu, conform anchetei. Urmăriţi penal în această afacere sunt: fostul director al CNCFR Traian Preoteasa, îm­preună cu alte trei persoane din subordinea lui, directorul CNANDR, Aurel Băluţ, împreună cu alţi doi subordonaţi, Mihaela Hâncu, fost director Agenţia de Sănătate Publică, Urzescu Scarlat (subcontractor), Tonel Ursachi, Victor Butean şi alte trei persoane prin care au fost spălaţi banii.
Autoritatea de Control a Guvernului (ACG) a verificat, în 2006, dacă au fost respectate prevederile legale privind activitatea de dezinfecţie în cele două etape ale apariţiei gripei aviare, respectiv octombrie 2005-martie 2006 şi mai-iunie 2006. În urma controlului, ACG a constatat că autorităţile au lăsat firmele private să stabilească unilateral tarifele practicate pentru dezinfecţia realizată la punctele de trecere a frontierei. În plus, contractele de concesiune a activităţilor de dezinfecţie au fost încredinţate fără organizarea de licitaţii, conform legislaţiei, potrivit unei note a ACG din martie 2007. Prejudiciul produs bugetului de stat în urma acestor ilegalităţi a fost estimat atunci la 15,1 milioane de lei (circa 4,3 milioane de euro). ,,Din calculele efectuate, s-a stabilit că unele firme au practicat, în relaţia cu CNADNR şi CFR, tarife de 4,2 ori mai mari decât costurile reale aferente activităţii de dezinfecţie”, se arată în raportul ACG. Chestionată de jurnalişti, Compania Naţională de Autostrăzi a susţinut că a încheiat contractul de prestări servicii cu LUMI SRL la recomandarea Agenţiei de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor, ,,care a verificat activitatea efectuată de această firmă în punctele de dezinfecţie stabilite de Comandamentul Central Antiepizootic.”
Reporterii Jurnalul au aflat atunci că un alt înalt funcţionar a avut o implicare în această afacere. Este vorba despre secretarul de stat de la Transporturi Constantin Dascălu, care a recunoscut în cele din urmă că a participat în sediul mi­nisterului la o întâlnire cu patronul ieşean şi alţi responsabili. ,,(…) După ce şi-a început operaţiunea, a venit la minister şi am avut o discuţie vizavi de ceea ce dânsul prestează pentru societăţile respective. (…) În momentul în care l-am cunoscut eu pe proprietarul firmei, el deja efectua prestaţiile cu companiile în consecinţă, nu aveam cum să le impun eu să facă chestiunea asta”, a susţinut Dascălu într-o dis­cuţie cu reporterii Jurnalul Naţional. Adevărul este, însă, că SC LUMI SRL a semnat contractele doar după ce a prestat câteva zile serviciile fără să existe vreo înţelegere scrisă. Respectiv, primele contracte au fost semnate abia la 17 octombrie 2005, cu CFR SA, şi la 19 octombrie, cu CNADNR. Despre Dascălu şi mafia care a existat în legătură cu afacerea aviară, Jurnalul a aflat că mai multe documente, pe care secretarul de stat a re­fuzat să le semneze, i-au fost furate acestuia din birou. Constantin Das­călu a reclamat aspectul ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur.
Escrocheria i-a băgat în boală pe nemţi
Escrocheria dezinfectării anti-aviare a lui Tonel Ursachi i-a scos din minţi chiar şi pe partenerii acestuia de afaceri. Tonel Ursachi ne-a declarat că a utilizat două substanţe: Aldekol DES FF (88 de tone) şi Omnicide (22 tone). Aldekol Des FF este o subtanţă nemţească, produsă de firma Ewabo. În timpul documentării investigaţiilor cu privire la subiect, Jurnalul Naţional a primit un mail de la Werner Haverkamp, directorul de vânzări pe Europa de Est al Ewabo Germania. ,,(…) În timpul unei vizite din aprilie am fost extrem de surprins să constat preţurile foarte mari la care Mini Zoo (furnizorul pentru LUMI SRL – n.r.) vindea produsele Ewabo, în special pe subiectul «gripa aviară», şi am întocmit un raport către proprietarii Ewabo”, ne-a relatat oficialul companiei. Surpriza pentru partenerii germani a fost că, atunci când a izbucnit un nou val de gripă aviară în România, un reprezentant al Mini Zoo a contactat firma, solicitând acesteia ca în schimbul unei noi și substanţiale comenzi, firma germană să rupă contractul de colaborare cu firma de la Bucureşti, care era reprezentantul oficial al Ewabo în România. Trebuie spus că firma bucureşteană, care nu avea conexiunile politice corespunzătoare ca să contracteze ea serviciile comandate de CCA, oferea produsele la preţuri mult mai mici decât ieşeanul Ursachi. ,,Pe de altă parte, am auzit prin intermediul mass-mediei (televiziuni şi ziare) de preţurile mari cu care produsele ajung la utilizatorul final (n.r. – Ministerul Transporturilor). (…) Având în vedere cele întâmplate şi în urma reacţiei şi modului agresiv de a face afaceri ale patronilor Mini Zoo, conducerea Ewabo a decis să pună punct legăturilor de afaceri dintre Ewabo şi Mini Zoo, în ciuda faptului că mai avem de primit sume mari de bani”, ne-a comunicat Werner Haverkamp.

Au trecut, deja, mai bine de zece ani de la vremea în care România era îngenuncheată de ,,isteria aviară”. Zece ani în care s-au petrecut foarte multe.

 

În august 2012, Tonel Ursachi a murit în timpul unei excursii cu familia, răpus, zice-se, de stop cardio-respirator. Atunci, presa centrală reamintea că: ,,Medicul veterinar Tonel Ursachi a dat lovitura vieţii în 2006, deşi asta i-a atras ani la rând presiuni publice şi hăituirea de către procurori. Dar lovitura a fost măiastră: în numai câteva săptămâni, a obținut un profit de 6 milioane de euro de pe urma contractului cu Ministerul Transporturilor pentru dezinfecția tuturor căilor rutiere, a autovehiculelor şi a trenurilor. Nici la ora actuală nu se ştie dacă proporţiile apocaliptice ale pandemiei de gripă aviară, care au răvăşit câteva luni România, au fost reale sau inventate. În septembrie 2006, când a obţinut contractul,Ursachi avea o tonetă de tablă în Iaşi, un singur angajat şi niciun utilaj de dezinfecţie. Dar avea o mare calitate, a fost norocul vieţii lui: fusese prieten bun şi coleg de facultate la Medicină Veterinară cu Victor Butean, directorul Agenţiei de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor şi care a fost desemnat, de altfel, şeful Comandamentului de Urgenţă împotriva gripei aviare. Cei doi au dat o lovitură impresionantă în văzul întregii ţări. DNA a finalizat dosarul, arestându-l pentru 29 de zile, alături de Victor Butean. Prejudiciul calculat a fost de 5,8 milioane de euro, dar Tonel Ursachi susţinea că mai are de încasat de la Guvernul României încă 5 milioane de euro pentru serviciile prestate în timpul gripei aviare.Chiar şi premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-a reproşat că a apucat să-i scape prima tranşă de 7 milioane de euro. Din banii luaţi nu se ştie câţi i-au revenit cu adevărat lui Ursachi. Ştiindu-se vânat, veterinarul a fost foarte precaut cu banii. Îşi luase o maşină de teren, o fermă în judeţul Iaşi şi un iaz cu peşte. Trăia retras şi nu accepta interviuri. Abia în urmă cu o lună îşi cumpărase o cabană în Bistriţa, acolo unde îşi petrecea vacanţele şi unde a şi muri. Misterul banilor făcuţi în timpul gripei aviare se duce cu el în mormânt, deşi procesul curge mai departe. Inainte de ,,criza aviară” firma lui raporta un profit anual de circa 300 de euro. Criza respectivă i-a crescut profitul de peste 2000 de ori, făcându-l pe Ursachi multimilionar.” (EvZ)

În tot acest timp, Diana Rucinschi și-a văzut de viața ei, iar acum este funcționar european la Bruxelles. Tărât prin haznaua politică, Jurnalul Național a decăzut constant pănă când s-a preschimbat în ceea ce este astăzi: un soi de ,,manifest de partid”, cu dimensiuni puțin mai mari decât ale unui buletin de vot.

Intrat în labirintul justiției românești, dosarul ,,Aviara” se judecă și astăzi, la peste zece ani de la comiterea infracțiunilor. A depășit ,,fondul”, unde s-au pronunțat niște sentințe ,,modice”, iar acum se judecă una dintre căile legale de atac. Mâine, 26 mai 2016, magistrații Curții de apel București vor judeca un nou termen în Dosarul Nr. 26183/3/2011 (4551/2015), iar cu puțin noroc, peste alți câțiva ani se va pronunța și o sentință definitivă. Dar… până atunci, ,,mai este mult până departe!” Iar în acest context, presupusa sinucidere a lui Dan Condrea apare cu atât mai ciudată. Toată lumea îl descrie ca un ,,om de acțiune”, cu sânge rece și deosebit de inteligent. Situație în care o întrebare sâcâietoare vine de la sine: de ce s-ar sinucide un asemenea om din moment ce știa foarte bine că o eventual condamnare nu are cum să fie pronunțată mai curând de cinci – șase ani?

 

Asta ca să nu mai spunem că, dacă ar fi făcut o înțelegere cu anchetatorii cărora și-ar fi ,,turnat” partenerii de afaceri, ar fi scăpat cu averea întreagă și fără să facă pușcărie. Să fi avut mustrări de conștiință? Ei… nu vreți să să vorbim serios? Cine dracu a mai văzut un rechin măcinat de ,,mustrări de conștiință?”. În schimb, foștii lui parteneri de afaceri au toate motivele să răsufle ușurați. Cine sunt aceia? Habar nu avem: asta este treaba serviciilor secrete și mai ales a DNA.

  •  26 DE ANI DE LA ,,GOLANIA”: ,,ILIESCU NU CEDA, MUNCITORII TOŢI TE VREA”

27 aprilie 1990 a fost ziua în care Ion Ilici Iliescu i-a invitat pe ,,Golanii” din Piaţa Universității să stea acolo şi să ,,fiarbă în suc propriu”. Iar asta pentru că, știe el bine cine îi alimentează și cine ,,îi adăpează”. Dar tot atunci a fost şi ziua în care Frontul Salvării Naţionale a organizat propriul miting: o contramanifestaţie la care participanţii şi-au exprimat sprijinul necondiţionat pentru Ion Iliescu.
Desfăşurat în faţa Academiei Militare, mitingul organizat, atunci, de către FSN a fost o imagine în oglindă, perfect opusă Pieţei Universităţii. Coborâte parcă, brusc, în negurile preistoriei, ,,triburile proletare” s-au prosternat în fața lui Ion Ilici Iliescu exact precum în fața unui personaj mitologic, un soi de ,,erou din povești”, invocat cu o insistență aproape mistică, de către ,,credincioșii” lui, care îl considerau unica speranță a României postdecembriste. Dar, prezența proleterilor nu era o premieră: celebrelor lozinci ,,Moarte intelectualilor” sau ,,Noi muncim nu gândim” li se mai adăugaseră, de câteva ori, hoardele de proletari înarmați cu bâte, care zbierau cât îi țineau bojocii: ,,IMGB, face ordine!”. FSN a organizat acolo, pe platoul din faţa Academiei Militare un ,,miting spontan” la care reprezentanții ,,clasei muncitoare” au fost convocați exact ca pe vremea PCR: pe bază de tabele și semnături. A fost o adunare populară imensă, la care, pentru prima dată, numărul de participanți l-a egalat pe cel al ,,Golanilor”. Un miting în cursul căruia Dumnezeu însuşi a fost invocat pe post de agent electoral al Frontului Salvării Naţionale.

,,Ştampila pe trandafir!”

 

27 aprilie 1990, o zi mohorâtă de vineri, în cursul căreia cerul înnorat a scuturat asupra Capitalei câteva rafale de ploaie rece, mocănească. Totuși, manifestația din Piaţa Universităţii continua la fel ca în zilele trecute: oamenii adunați acolo cântau, scandau lozinci, spuneau rugăciuni îngenuncheați pe asfaltul ud. În același timp, pe platoul din zona Academiei Militare au început să se adune simpatizanţii FSN. Şi chiar dacă vremea era destul de urâtă, în jurul prânzului, şi acolo se adunaseră circa  30.000 de oameni. La fel ca în central Capitalei, și acolo se cânta şi se scandau alte lozinci, dar absolut toate în sprijinul Frontului şi al lui Ion Iliescu personal.  Pornind de la faptul că semnul electoral al FSN era trandafirul, simpatizanții au scandat, minute în șir, ,,Ștampila pe trandafir este al libertății gir”. Dracu știe dacă  pitecantropii ăia știau ce este aia ,,gir” dar, dacă așa le-au zis șefii… așa au hăulit.  Certați cu gramatica, exact cum îi stă bine oricărui proletar care se respectă, cei adunați acolo au scandat, minute la rând: ,,Iliescu nu ceda, muncitorii toți te vrea”. Plus catrenul: ,,Iliescu nu uita, Te votăm cu toţii, Ca să moară de necaz, Leneşii şi hoţii”. Iar așa, preventiv, pentru alegerile care urmau să aibă loc în celebra ,,Duminica Orbului” hoardele de proletari scoși pe străzi de FSN zbierau cât le ținea bojocii: ,,Iliescu te votăm, te votăm tot neamul, ca să moară de necaz, Rațiu și Câmpeanu!” Pagubă-n ciuperci: Ion Rațiu a mai trăit încă mulți ani, iar Radu Câmpeanu, ajuns la o vârstă venerabilă, trăiește și în ziua de azi.


Fără Kent, fără valută…

Iar dacă în primele luni ale anului, chiloțăresele de la APACA afirmaseră sus şi tare „Nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne…. (hai să zicem ,,plimbe”), ţigările şi moneda americană au fost refuzate şi aici: ,,Iliescu vom vota, fără Kent, dolari, cafea”. Şi cu toate că Ion Iliescu se declarase a fi ateu şi liber-cugetător, simpatizanţii lui n-au ezitat să-l implice şi pe Tatăl Ceresc în lupta politică dâmboviţeană: ,,Doamne, dacă ne iubeşti, pe Iliescu să-l fereşti” sau ,,Dacă Dumnezeu ne ajută, noi votăm fără valută”. Aha, adică, în caz că Dumnezeu nu îi ajuta… puneau și ei ,,botul” la ,,verdeața” capitalistă?
La un moment dat, când norii s-au risipit şi cerul s-a mai luminat, Dan Iosif a susţinut în faţa mulţimii că ,,Frontul ştie să-L manipuleze pe Dumnezeu”. Tot cu acea ocazie s-a lansat şi celebra zicere ,,Soarele răsare, Iliescu apare!”. Iar dacă Dumnezeu a fost chemat să facă politică, de ce nu şi Eminescu? De fapt, exact așa s-a și întâmplat: tovarășii proletari au pretins că ,,Ţara lui Eminescu votează cu Iliescu”.
Dacă ,,Golanii” din Piața Universităţii cereau insistent punerea în practică a ,,Proclamaţiei de la Timişoara”, simpatizanţii FSN au scandat: ,,Proclamaţia de la Timişoara este un atentat la democraţie”. Punct de vedere tranşat chiar de Ion Iliescu. Ajuns în mijlocul miilor de simpatizanţi, el a spus că punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara nici nu poate fi pus în discuţie, pentru că Legea electorală a fost deja votată. Dincolo de caracterul său electoral, mitingul FSN a fost clar îndreptat contra manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Fapt confirmat de unul dintre participanţi: ,,Ce, dacă e studenţi, ei crede că e mai deştepţi decât noi?”

 

  • LIESCU ȘI-A PRICOPSIT ȘATRA DUPĂ REVOLUȚIA DIN 89

Decembrie 1989, zile și nopți dramatice în care poporul român s-a ridicat împotriva fostului regim comunist. Ce s-a petrecut de atunci și până acum? Cine au fost cei care au profitat de pe urma Revoluției? După cum ne amintim, atunci, în primele săptămâni ale anului 1990, ,,șlagărele zilei” erau ,,Fără comuniști!” și ,,Securiștii în mină, să ne dea lumină!”.
Și ce a urmat? Principalii câștigători ai Revoluției au fost politrucii din ,,eșaloanele 2 și 3”, până mai ieri alaltăieri, cadre de nădejde ale fostului PCR. ,,Năpârliți” brusc, foștii tovarăși au devenit domni și s-au travestit, practic peste noapte, în mari apărători ai democrației capitaliste. La rândul lor, foștii securiști s-au dat de trei ori peste cap și s-au preschimbat, fără nici o problemă, în prosperi oameni de afaceri. Ei sunt actualii miliardari ai României capitaliste. Departe de noi ori ce fel de idee rasistă! Poate că o să vi se pară greu de crezut dar, dar cea de treia categorie de câștigători ai evenimentelor din Decembrie 1989 au fost țiganii. Bineînțeles că nu toți: majoritatea lor trăiește, și acum, la limita de jos a subzistenței. ,,Câștigătorii” despre care vorbim sunt cei pe care, acum, îi considerăm ,,elitele” etniei conlocuitoare. Acum, după 26 de ani, devine din ce în ce mai clar că, de fapt, cei care au profitat, din plin, de pe urma Revoluției din Decembrie 1989 au fost țiganii, protejați de Ion Iliescu și către cei adunați, cândva, în juru lui.

 ,,Emanatul” conlocuitor minoritar

După cum spuneam, departe de noi ori ce fel de idee care ar putea avea o conotație rasistă. Doar consemnăm fapte, atât și nimic mai mult! În Decembrie 1989, micile ecrane au fost invadate de mutra zâmbăreață a lui Ion Iliescu, ,,Emanatul” care s-a autoplasat, ,,cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”.
Aflasem câte ceva despre el încă din primii ani după ce Mihail Sergheievici Gorbaciov preluase puterea în URSS. Cam de prin 1986, deja se vorbea, ce-i drept, în șoaptă, că locul lui Ceaușescu va fi preluat ,,de unul Iliescu, fost coleg de facultate, la Moscova  cu Gorby.” Și exact asta s-a întâmplat: Iliescu chiar a condus România vreme de circa zece ani. Ceva mai târziu, după entuziasmul electoral din anul 1990, când în ,,Duminica Orbului” Iliescu a fost ales cu peste 85 la sută, au început să apară din ce în ce mai multe informații despre trecutul ,,Emanatului”. Printre primele dintre acestea a fost că numele lui real, cel înscris în actele lui de identitate este Ion Ilici Iliescu. Pe linie paternă, Ion Iliescu este fiul lui Alexandru Iliescu, agent bolșevic al Moscovei. Dar, pe linie maternă, el aparține etniei țigănești. Mama lui biologică este Maricica, o țigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă care, în plus, vorbea destul de prost românește. Ulterior, Alexandru Iliescu a divorțat de Maricica și s-a căsătorit cu  Marița, o altă țigancă, de astă dată din Maramureș. Aceasta era soră bună cu mama Ion Cioabă din Sibiu. Cu Marița a avut încă doi băieți: Mircea, care a fost atașat militar al României la Moscova și Crișan care a ajuns înalt funcționar. Faptul că prin venele lui Ion Iliescu curge și sânge țigănesc nu are nici un fel de importanță. Important ar fi, în schimb, ceea ce a făcut el după 1990 în favoarea rudelor lui de sânge. Și a făcut foarte multe.

 

Mai întâi a facilitate aducerea, în prim-plan, a vărului Ion Cioabă. Brusc, țara care îl fugărise cu tractorul pe fostul suveran Mihai I, așadar România republicană, s-a pricopsit cu Regele Ion Cioabă, suveran al etniei țigănești. Apoi, pentru că doar un Rege nu era suficient, a mai apărut și un Împărat Iulian al romilor de pretutindeni care, scuzați vorba proastă, s-a bălăcărit și s-a ciorovăit, ca la ușa cortului, cu regele Cioabă. Ceva mai târziu a apărut și ,,Tortică”, Ilie Badea Stănescu pe numele lui adevărat, care a fost regele romilor de pretutindeni.

 

Acum, dracu mai știe dacă ,,romii de pretutindeni” ai Împăratului Iulian sunt tot una cu ,,romii de pretutindeni” ai Regelui Tortică. Cioabă ăl bătrân și Tortică au murit și, ca la toate casele regale care se respectă, au lăsat în urma lor niște ,,prinți moștenitori”. Iată așadar, cum a reușit Ion Ilici Iliescu să preschimbe România într-o țară cu adevărat paradoxală: o Republică europeană în care coexistă armonios un Președinte, un Rege și un Împărat. Iar dacă ăstora îi adăugăm și pe bezmeticul Conte Zambra Iosipescu și pe Prințul Paul Lambrino, actualul inculpat care își zice ASR Paul al României, avem imaginea exactă a Republicii România conduse de Ion Ilici Iliescu.

Cu șatra prin lume

 

 

Abia ajuns la conducerea țării, fostul FSN a executat, întocmai și la timp, ordinele lui Ion Iliescu. Acum poate că am uitat dar, în primăvara anului 1990, una dintre multele  decizii luate, în grabă, de FSN, a fost liberalizarea emiterii de pașapoarte. Atunci, primii care s-au ,,oriantat” au fost țiganii. Pardon, Romii după cum, dracu mai știe de ce, i-a rebotezat noua putere instalată la București. Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, punctele de frontieră din zona de vest a țării, luate cu asalt de oștiri întregi de pirande îmbrăcate în fuste largi și înflorate care, începând de atunci, s-au răspândit prin toată Europa. Unde, bineînțeles, că nu au dat năvală prin librării, teatre de operă sau muzee. Acum, nici dracu nu mai știe cât adevăr conținea povestea cu lebedele halite prin parcurile Vienei. Dar cert este un lucru: peste tot pe unde au ajuns, țiganii și țigăncile au ciordit, au cerșit, au tâlhărit și s-au prostituat. Iar atunci când erau prinși, arătau pașapoartele emise în România, pe care, la rubrica cetățenie scria clar ,,Rom”. Astfel că, încă de atunci țările vestice ne-au băgat pe toți în acceași oală: români, țigani… tot un drac! Toți vin din România, așadar toți sunt români. Imagine de care nu am mai scăpat nici până în ziua de azi. Lasă că nici românașii noștri nu au fost chiar niște  ,,uși de biserică”. tiganci Îmi amintesc și acum că, prin vara anului 1990, mă dusesem până la Ruse. Acolo, m-am așezat la o terasă unde am băut o cafea (foarte bună, de altfel). Brusc, în mijlocul străzii a apărut un grup de vreo 10-12 dintre ai noștri, deja matoliți, care urlau și zbierau de parcă ar fi fost pe ulița mahalalei lor de acasă. La două mese distanță erau câția bulgari bătrâni care ,,descântau” și ei câte o cafea. Auzind gălăgia din stradă, unul dintre ei a privit lung după guralivi după care a dat din mână a lehamite: ,,Rumanțâii… țiganâi!”
Dar hai să ne întoarcem acasă, la țiganii noștri cei de toate zilele. Un alt hatâr pe care l-a făcut ,,regimul Iliescu” rudelor lui etnice a fost restutuirea aurului confiscat de comuniști începând cu anul 1947. Cât aur? Mult, ,,fără număr, fără număr!” cum zic maneliștii. Conform statisticior oficiale, între anii 1990 și 2007, Banca Națională a restituit țiganilor circa 2,8 tone de aur. În această privință există un veritabil mister: până în anul 1856, când au fost ,,sloboziți”, majoritatea țiganilor au trăit, vreme de circa șase veacuri, în robie. De unde și cum or fi adunat ei, în mai puțin de un secol, între 1856 și 1947, cele aproape trei tone de aur care le-a fost restituit de către BNR? Acum chiar că nu mai contează! Au primit aurul, să fie primit, aleluia!

Clanurile

De câțiva ani buni, se afirmă peste tot, că România a devenit un ,,stat captiv”, în care infractorii își fac de cap, când vor și cum vor. Încă de la începutul anilor 90, în țara noastră s-a structurat ,,Mafia gulerelor albe” compusă din politicieni și complicii lor care au jefuit tot ceea ce se putea jefui din fosta economie comunistă. Apoi, după doar câțiva ani, a început să se vorbească, din ce în ce mai des, despre ,,clanurile țigăneșiti.” Mai mult decât atât, prin  1999, IGPR a publicat chiar și o hartă a ,,clanurilor țigănești” care acționau în Capitală și în restul țării. Atunci a început să de vorbească despre Fane Spoitoru, despre clanurile lui Ștoacă, al Duduienilor, al lui Fane Căpățână. Ceva mai târziu, după anul 2000 au apărut clanurile Gemenilor, al Sportivilor, al Cămătarilor, plus multe, multe altele. Iar în țară ,,masa e și mai bogată”. Îmi amintesc că, în momentul în care IGPR a publicat, pentru prima dată o asemenea hartă, l-am sunat pe Mădălin Voicu, pentru a-i cere părerea despre asta. Răspunsul a venit, în stilul lui specific, jovial, dar sec și limpede. ,,Auzi fratele meu, ascultă aici la mine ce-ți zice fratele tău: Când or să dispară clanurile din Poliția Capitalei, din IGPR și din Ministerul de Interne, clanurile țigănești or să dispară și ele în secunda doi. Dar n-ai să vezi!”.
Mult mai târziu s-a dovedit că ,,Medelin” avea dreptate sută la sută. Există ,,clanuri” atât  în Poliția Română, cât și în Justiție și, de ce nu, poate și în serviciile secrete. De fapt, ,,clanurile țigănești”, s-au dovedit a fi ,,colaboratorii din umbră” ai ,,Mafiilor gulerelor albe” cu care, de multe, ori au lucrat în cooperare și doar dracu mai știe, cine la la comanda cui. Dar  ăsta este un alt capitol pe care-l vom aborda, poate cu o altă ocazie.  Desigur, nu toți țiganii din România nu fac parte din ,,Clanuri”. La fel cum nici toți românii nu fac parte din ,,Mafia Gulerelor Albe”. De fapt, cei mai mulți cetățenii români, fie că sunt ,,majoritari” fie că sunt minoritari țigani trăiesc, și unii și alții, la fel de prost, aproape de limita subzistenței. În schimb, ,,elitele”, fie ale noastre, fie ale lor, au bătut palma, și împreună, au adus România în situația actual: stat captiv în mâna infractorilor, de orice origine etnică or fi ei.

Epilog în ,,Orașul Martir”

Decembrie 1989: Revoluția a izbucnit în  Timișoara, acolo unde s-au înregistrat și primele victime: morți și răniți nenorociți pentru tot restul vieții. Apoi, câteva luni mai târziu, Timișoara a fost ridicată la rangul de ,,Oraș Martir”

Anul 2016: ,,Orașul Martir Timișoara” este stăpânit de țiganii ,,Clanului Cârpaci”. Întinși, practic, peste tot, ei dețin în Orașul de pe Bega, 144 de imobile, dintre care majoritatea sunt clădiri cu valoare de patrimoniu. Cum de s-a ajuns în această situație? Bineînțeles că țiganii Cârpaci nu au năvălit asupra orașului, înarmați până în dinți și dând dovadă de cine știe ce curaj pe câmplul de bătălie. Nu! Îmbogățiți, nimeni nu știe cum, ei au cucerit Timișoara, pas cu pas, cu ajutorul autorităților locale, indiferent care au fost acelea. Bravo timișoreni: așadar, în decembrie 89 eroii martiri ai Revoluției au murit pentru clanul Cârpaci?

  • ION ILICI ILIESCU – ,,CO-AUTOR” AL CRIMELOR REGIMULUI COMUNIST

Cândva, în tinerețea lui bolșevică, pe când se ocupa de organizarea ,,tineretului comunist”, Ion Ilici Iliescu, marele tartor al politicii din România post-decembristă, a făcut ceea ce, acum, se numește ,,poliție politică”. Iar slugărnicia lui plină de zel i-a trimis după gratii pe studenții care au îndrăznit să protesteze împotriva ,,dictaturii proletariatului”. Pentru asemenea ticăloșii, Ilici Iliescu ar fi trebuit să înfunde pușcăria, cot la cot cu torționarii care și-au făcut de cap în anii de început ai regimului comunist. Din păcate, el n-a apucat să răspundă, nici până în ziua de azi, pentru nemerniciile pe care le-a comis cândva.
Mai mult decât atât, cocoțat pe valul unor evenimente, despre care noi încă mai avem impresia că au fost o ,,Revoluție” anti-comunistă, bătrâna șandrama bolșevică nu pierde nici o ocazie să-și dea cu părerea despre democrație și capitalism. Ne-am obișnuit, deja, cu faptul că el, la fel ca orice comunist care se respectă, minte precum respiră. Dar, ceea ce este cel mai neplăcut, își închipuie despre noi că suntem o turmă de oi abulice care habar n-au pe ce lume trăiesc. Atunci, în decembrie 89, falsul ,,dizident” Iliescu ne-a povestit că soții Ceaușescu ,,nu au avut nimic de-a face cu socialismul științific. Ei doar au întinat nobilele idealuri ale comunismului!” Astfel că, doar norocul ni l-a scos în cale pe el, ,,comunistul de omenie” care, înscris ,,cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”, s-a angajat că ne va conduce pe drumul libertății și al democrației. Și, până la urmă, chiar că ne-a și condus: vreme de dracu mai știe câte mandate, ne-a târât prin cele mai oribile hârtoape politice. Dacă, pe lista nenorocirilor ,,Epocii Iliescu” am enumera doar ,,Mineriadele” și tot ar fi suficient ca el să fi ajuns, de mult, în pușcărie. Iar dacă la astea adăugăm și faptul că pe vremea lui Ilici s-au pus bazele actualei mafii politico-economice, acesta ar fi trebuit să se ascundă în gaură de șarpe, și să nu mai auzim de el decât atunci când o să ,,dea colțul”. Ei bine, n-ai să vezi! Chiar și acum, la peste un deceniu de când nu mai este ,,chiriaș” la Cotroceni, Iliescu s-a preschimbat într-un soi de „Baba Safta” bună de  gură, soră bună cu „Adevărata Mamă Omida”, o cotoroanță care, așezată comod pe marginea șanțului, își dă cu părerea despre tot ce-i trece prin cap. Iar acum, tocmai el a ajuns să se laude că ne învață subtilele taine ale democrației. Dar oricât ar fi de guralivă, fosta ,,Cucuvea de la Cotroceni” reușește doar să ne convingă că, într-adevăr, atunci când îmbătrânesc, și nici dracu nu se mai uită la ele, toate curvele încep să vorbească despre castitate și puritate morală. Astfel că, acum, bătrâna codoașă bolșevică vrea să ne convingă că ar fi o dalbă fecioară, care n-a avut absolut nimic în comun cu violul colectiv căruia poporul român i-a fost victimă câteva decenii la rând.

,,Protejatul” Ceaușeștilor

Filozofii spun că „acela care poate controla trecutul are puterea de a modela viitorul”. Așa o fi! Habar nu avem ce viitor ar mai putea avea  Ion Ilici Iliescu. Dar, el este ultimul român care ar avea de ce să se mândească cu trecutul său de înalt activist comunist.

 

Într-un interviu dat cu mai mulți ani în urmă, Ștefan Andrei, fost demnitar comunist de rang înalt spunea despre „Nea Nelu”: „Iliescu? Ăsta a fost un pui de lele! El și-a ucis părinții, domnule! Familia Ceaușescu a fost ca și familia lui! Hai să vă spun povestea lui. (…) Prin prin anii’ 60, începuse marea schimbare. În acest timp, președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România (UASCR) era unu’, Ion Iliescu. (….) Relațiile dintre Ion Iliescu și familia Ceaușescu au fost niște relații extraordinare. Adică, pe când era el băietan, Elena Ceaușescu merge la închisoare la Târgu Jiu de mână cu Iliescu. Ea mergea la frate-sau iar el se întâlnea cu taică-său, comunistul Alexandru Iliescu”. Înainte de a continua interviul dat de Ștefan Andrei, se cuvine să explicăm cine a fost și prin ce s-a remarcat tatăl lui Ion Iliescu. Alexandru Iliescu este cel care, în anul 1931, pe când era secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din România (care, pe atunci, era doar o filială locală a unei organizații teroriste bolșevice sovietice) a semnat la Moscova, alături de maghiarul Bela Kun, următoarea rezoluție politică: „România contemporană nu reprezintă, prin sine, o unire a tuturor românilor, cie ste un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. Burghezia și moșierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste și îndeplinind, totodată, însărcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina și Banatul și supun unei asupriri naționale nemaipomenite și unei exploatări semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, ruși-ucraineni, bulgari, nemți, turci și alții.”

 

Mda: ce se naște din pisică… Dar, hai să redăm în continuare, ceea ce spunea Ștefan Andrei: ,,Elena povestea cum mergeau împreuna; el cu mama lui adoptiva, că prima l-a părăsit, și cu Elena Ceaușescu. Schimbau trenul la Filiași. Și, spunea, Elena: <<Dormeam toți într-o odaie acolo. Nici nu ne jenam de Ionel, era un băiat în pantaloni scurți>>. Era în ’43, avea vreo 13 ani. Vă dați seama, Ceaușeasca nu spunea multora <<Ionele>>. Au fost apoi la chefuri cu taică-său, Alexandru Iliescu, și el, și ea, așadar Ceaușeștii. Chiar se spune că unchiul lui Iliescu, Eftimie, și el ilegalist, a fost amantul Elenei Ceaușescu”. Am putea crede că toate acestea au fost doar spusele unui bătrân și ranchiunos activist de partid, scos din toate jocurile politice. Istoria recentă îi dă însă dreptate. Iar vechile documente de arhivă referitoare la perioada UASCR-istă a vieții lui Iliescu îl descriu exact așa cum a fost: un activist tânăr și ambițios, ferm hotărât să urce toate treptele ierarhiei comuniste, chiar și călcând pe cadavre.

Glasul arhivelor

după cum știm, în tinerețea lui, Ion Ilici Iliescu a fost Președintele Uniunii Asociaților Studențești din RPR. Cei care au avut răbdarea de a căuta prin arhivele vremii au găsit ,,Raportul de activitate al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenților din RPR”, din anul 1959, prezentat de… ați ghicit: tovarășul  Ion Iliescu. Ce zicea el pe atunci? Zicea că: ,,Studenții noștri, în marea lor majoritate, manifestă un viu interes pentru însușirea învățăturii marxist-leniniste. Ei înțeleg că numai această învățătură poate da fiecărui intelectual o concepție justă despre viață. Trebuie arătat însă că mai există, din păcate, unii studenți cu un orizont îngust, limitat, în general slab pregătiți, care studiază mecanic, scolastic, și care nu se preocupă de interpretarea științifică a fenomenelor naturii și societății și a propriei lor specialități”. Ei, până aici vorbitorul era oarecum rezonabil. Dar, mai departe, tânărul Iliescu a continuat, plin de mânie proletară: „rămășițele claselor exploatatoare răspândesc calomnii împotriva poporului și socialismului, otrava naționalismului și cosmopolitismului, concepții idealiste, mistice, disprețul față de muncă, descompunerea morală… rămășițele claselor exploatatoare, elementele legionare, fasciste, propaganda imperialistă încearcă să mai răspândească și astăzi, în special în rândurile tineretului și mai ales ale tineretului studios, otrava naționalismului”. Patriotism, dragoste de țară? Toate erau pentru Iliescu doar mofturi, doar „otravă naționalistă”. Tot cam pe atunci, Iliescu se văita în fața superiorilor că, printre dificultățile activității sale pe linie culturală, a avut de luptat și cu „o serie de tendințe de a se introduce muzica de jazz în repertoriu”.

Vremea „turnătorilor”

Tot pe vremea când era mare activist și mare ,,bulibașă” peste studenții din ,,România Populară”, același Ion Iliescu mai spunea că: „Noi trebuie să cultivăm cu cea mai mare grijă înălțătoarele sentimente de prietenie, colegialitate, solidaritate și tovărășie, însă bazate pe principiile moralei noastre noi: să fim mereu cu inima deschisa, dar față  de adevărații noștri prieteni, colegi și tovarăși, împreună cu care ne pregătim să devenim cadre folositoare construcției noastre socialiste, și nu față de cei care caută să ne submineze idealurile”. Iar după părerea lui, față de aceia exista o singură obligație: „În lupta împotriva ideologiei străine un pericol deosebit de mare îl reprezintă împăciuitorismul, lipsa de vigilență și combativitate”. Exact aceasta a fost ,,directiva” care a scos la iveală și pus în mișcare, cea mai sinistră tagmă de „tovarăși”: turnătorii.

„Grupul Gordan”   

În urmă cu cinci decenii, Vasile Nicolae a fost unul dintre ,,studenții buni” despre care vorbea, pe atunci Ion Iliescu. Așadar era un turnător al Securității. La un moment dat, unul dintre episoadele documentarului ,,Memorialul Durerii” a relatat drama „Grupului Gordan”. Un grup compus din opt studenți de la Facultatea de Medicină Generală din București care, în momentul arestării lor erau în anul VI, cu doar câteva zile înaintea absolvirii. Semnalat de Agentură că ar avea atitudini dușmănoase față de Regim, grupul Gordan,  a fost pus sub urmărire informativă încă de pe 31 august 1957. De fapt „Agentura” era exact turnătorul Vasile Nicolae, student și el, coleg cu membrii acelui grup. Intervievat în cadrul acelui episod al „Memorialului”, Eusebiu Munteanu, unul dintre membrii „grupului Gordan” a relatat: ”Unul din colegi, din fericire, a ajuns în mijlocul nostru mai târziu pentru că, altfel, acuzațiile ar fi fost mult mai grave. A sesizat Securitatea, nu că a sesizat Securitatea, el era pus să facă așa ceva. Și în urma mărturiei lui, am fost arestați, anchetați după metodele cunoscute, nici nu mai este nevoie să le pomenesc, și condamnați la închisoare între 5 și 10 ani.” Despre ce era vorba?  Conform documentelor din arhive, ,,Numitul Munteanu Eusebiu a fost învinuit pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale constând în aceea că în cursul anilor 1957-1958 a purtat discuții cu coinculpatul Gordan Victor cu care ocazie a adus elogii poeziei și literaturii scrise în timpul regimurilor burgheze, făcând afirmațiuni dușmănoase că poezia și literatura în timpul regimului democrat popular ar fi inferioare, pentru că în RPR n-ar exista libertatea creației. Tot în cadrul acestor discuții inculpatul a făcut afirmații calomnioase la adresa RPR și URSS, arătând că între relațiile dintre RPR și URSS nu ar exista reciprocitate întrucât URSS ar domina prejudiciind astfel economia RPR”. Notele informative ale colegului lor de facultate intrau adânc în viața fiecăruia dintre membrii grupului. Despre unul spuneau că are un părinte care a fost deținut politic. Despre un altul că a avut un tutore spiritual catolic, și el condamnat. În alte file se spune că acest grup ar vrea să ia legătura cu partizanii din munți și că ar urma să acționeze ca în Ungaria”.

Până și securiștii erau nedumeriți

Atât de grave erau concluziile spuse de surse, încât până și ofițerii interveneau pe note scriind: „Care partizani? Unde sunt ei? Aiureli!”. Apoi au început verificările studenților, în orașele de origine. Părinți, frați, puși și ei sub urmărire informativă. În fața atâtor elemente care îi incriminau ca fiind un real pericol social, în septembrie 1958 cei opt membri ai „Grupului Gordan” au fost arestați. Securitatea nu avea probe. Nici perchezițiile n-au confirmat turnătoriile studentului Vasile Nicolae, ,,sursa” Securității. După o anchetă de 4 luni s-au pus, totuși concluziile de învinuire. Studenții au fost judecați în același an de Tribunalul Militar București, iar ,,dușnanii poporului” au fost condamnați la ani grei de pușcărie. Vremurile de atunci au trecut de mult.

 

În dosarele de la CNSAS avem imaginile celor întemnițați. Dar nu le avem și pe ale celor care au turnat. Totuși, investigatorii CNSAS au descoperit că ,,sursa” Vasiliu Titu, pe numele său adevărat Vasile Nicolae, a continuat să ,,servească” Securitatea și după ce a intrat în lumea medicală. Drept recompensă pentru munca depusă în descoperirea grupului de elemente dușmănoase reunite în „Grupul Gordan”, el a primit drept ,,premiu” suma de 1000 de lei. Iar pentru acele vremuri, această sumă chiar nu era un fleac: cam acesta era un salariu bun, primit pentru o lună de muncă într-o intreprindere din RPR. După război, pentru foștii colaboraționiști francezii au introdus termenul de indemnitate națională, o pedeapsă echivalent cu degradarea civică. La noi, foștii torționari încă se mai  bucură de un anume soi de imunitate. Iar ,,turnătorii”, foștii colaboratori  ai Securității, chiar că nu au fost deranjați cu absolut nimic. În 1964, după șase ani de închisoare, foștii studenți din ,,Grupul Gordan” au fost puși în libertate. S-au reînscris la examenul de Stat, au absolvit Medicina, după care drumurile lor s-au despărțit. Victor Gordan, a părăsit țara, devenind în Statele Unite o personalitate medicală recunoscută. El este cel care a  descoperit virusul care provoacă „Sindromul Golfului”. Ceilalți au profesat medicina aici acasă. În schimb, Ion Ilici Iliescu, cel care a girat smulgerea lor de pe cursul firesc al vieții, a ajuns, cumplită ironie a sorții, primul președinte al României democrate!

Ps: Pentru cei nedumeriți de faptul că, ori de câte ori vorbim despre Iliescu îl menționăm drept Ion Ilici Iliescu. Nu vă mirați, exact acesta este numele său real, cel înscris în actele lui de evidență civilă.

Aurora Dumitrescu, fostă deținută în pușcăriile lui Vișinescu: „Toți securiștii cu funcții de conducere sunt un mai mare sau mai mic Vișinescu“

Aurora Dumitrescu este una dintre deținutele politic din România care l-au cunoscut personal pe torționarul Vișinescu. În două pușcării. Iată ce amintiri frumoase poate avea o femeie care l-a întâlnit pe monstrul acesta.

Reporter: Doamnă Dumitrescu, prin ce pușcării ați trecut și pentru ce ați fost închisă?

Aurora DumitrescuAurora Dumitrescu: Am fost închisă un an și o lună la Securitate în Oradea, apoi la penitenciarul din Oradea, la Jilava și la Mislea. Am avut șase ani condamnare în condițiile în care am fost minoră la comiterea așa-ziselor fapte. Despre ce fapte e vorba? A considerat Securitatea că eu, o fată de șaisprezece ani pe vremea aia, am ajutat luptătorii din munți, că făceam parte, cică, dintr-o întreagă organizație anticomunistă. Dar știi cum ajungeau comuniștii la concluzia că faci parte dintr-o organizație? Arestau pe câte unul și-l băteau ca să spună că a uneltit cu un altul împotriva noii orânduiri sociale, îl băteau și pe cel de-al doilea ca să declare că a vorbit cu alții despre cum să dea ei jos comuniștii și uite așa, din bătăi în bătăi, se ajungea, chipurile, la o întreagă organizație. Era de ajuns ca un arestat să pronunțe numele tău în timpul anchetei, că erai imediat săltat de Securitate. Eu am fost arestată în 1951, pentru fapte comise, spuneau ei, în 1948.

„În camera aia de vreo zece metri pătrați eram optzeci de deținute, ca sardelele“

Rep.: L-ați cunoscut pe Vișinescu ăsta în pușcăriile prin care ați trecut?

A.D.: Da, în două rânduri. Dar mai întâi să-ți spun altceva. Eu mă așteptam că pușcăria va fi mult mai ușoară decât ancheta. Mă gândeam că în ancheta de la Securitate m-au bătut, m-au dat cu capul de pereți (uite, am o gaură în cap și acum de la acele bătăi) ca să mă forțeze să spun nume de oameni cu care am conspirat. Iar apoi, după condamnare, mă lasă în pace, că le ajunge că mi-au dat șase ani de pușcărie, deși nu eram vinovată cu nimic. În sentință scria că ești condamnată la atât, nu că trebuie să ți se rupă oasele în pușcărie. Dar când am ajuns la Jilava, în primăvara lui ’53, am văzut că nu era cum speram eu. La Jilava era groaznic, primul lucru care m-a frapat era că nu aveau paturi, aveau doar niște rânduri de pari pe care erau puse scânduri, pe două rânduri. La baza scândurilor, într-un colț, erau tineta și hârdăul de apă. Aveam dreptul la o cană de apă pe zi, și băut și spălat. În camera aia de vreo zece metri pătrați eram optzeci de deținute, ca sardelele. Eu, când ne-au adus, am nimerit pe rândul de scânduri de sus. Probabil că atunci când era adus un nou lot venea șeful pușcăriei în vizită. Așa l-am cunoscut pe Vișinescu, nici nu știam că-l cheamă Vișinescu. Și el mă întreabă: „Tu, de acolo, câți ani ai?“ Eu, crezând că mă întreabă de vârstă, că poate i-o fi milă de mine, îi răspund tare bucuroasă: „Douăzeci“. La care el începe să urle: „Aaa, Dumnezeul și Paștele mă-tii de bestie și curvă, aici îți rămân oasele!“ M-a făcut în toate felurile. Mie îmi pică fisa și-i spun: „Stați, stați, n-am douăzeci de ani de condamnare, am șase“. Eu crezusem inițial că mă întreabă de vârstă, că mă bagă cineva în seamă. Fiind eu guralivă, că așa scrie la caracterizare în raportul Securității din 1951, că eram „guralivă, șireată, nesinceră“, îi zic lui Vișinescu: „Am șase ani de condamnare, dar sigur nu-i fac pe toți“. El când aude asta începe iar să urle: „Te gândești poate că vin americanii“. Iar eu îi răspund: „Te gândești dumneata la ei mai mult ca mine, că ți-e frică“. N-a mai zis nimic, a ieșit. Atunci am aflat și eu de la celelalte femei din celulă că ăla căruia i-am răspuns era fiorosul Vișinescu și că o voi păți. Și am pățit-o, în cinci minute a venit o gardiană și m-a băgat la Neagra, un beci strâmt, fără aer, fără ferestre, cu apă pe jos și m-a ținut o zi acolo.

„Uniforma națională a României era zeghea pentru Vișinescu“

Rep.: Ați scăpat ieftin doar cu Neagra, Vișinescu era capabil de mai mult, din câte am înțeles…

A.D.: Stai să vezi, că n-am scăpat definitiv de Vișinescu. M-am întâlnit cu el din nou la Mislea, unde era șeful închisorii. Condamnarea mea era considerată „pedeapsă grea“, condamnările peste cinci ani erau la categoria asta. Iar pe noi, cele care aveam „pedeapsă grea“, ne puneau să muncim noaptea. La Mislea erau trei ateliere în care se muncea în două schimburi, de dimineața până seara și de seara până dimineața. Se muncea non-stop. Se coseau batiste, gulere și manșete pentru soldați, se făceau covoare. Într-un fel, mie mi-a convenit, era mai bine decât să stai singură în celulă, cum am stat, vreme de un an, la Securitatea din Oradea. Am primit chiar și dreptul de a scrie acasă și a cere să ni se trimită un pachet cu mici lucruri. Eu, care eram arestată de un an și opt luni și părinții nu știau dacă mai trăiesc, i-am scris mamei. Mama, biata de ea, fiindcă eu eram și singurul ei copil, a făcut un pachet cu haine, cu mâncare și a venit de la Arad cu el la închisoare la Mislea. Din Câmpina până la Mislea a venit pe jos, a mers pe jos doisprezece kilometri cu bagajul. Nu cred că spera să mă vadă, dar măcar să știe că a venit aproape de singurul ei copil. Între timp, în pușcărie eu pățisem iar un necaz cu Vișinescu, directorul închisorii. Trebuie să-ți spun că la Mislea nu ni se dădea să mâncăm decât arpacaș, fără sare, fără nimic. Aveam norocul că la Mislea găteau deținutele și atunci arpacașul era măcar spălat, că în alte pușcării nici nu-l spălau. Eu, de la arestare, îmi păstrasem o fustă, pe care n-am predat-o la bagaje. Și eram cu fusta pe mine și cu zeghea, eleganță maximă, și făceam la arpacaș, alături de Smaranda Romanescu, soția generalului Romanescu, ministrul de Război care fusese executat. Intră Vișinescu și o vede pe Smaranda, care avea vreo 41 de ani.

Rep.: Nenorocitul de Vișinescu cât avea pe atunci?

A.D.: Nenorocitul ăsta avea 28 de ani, era cu opt ani mai mare decât mine. La 28 de ani să fii director de pușcărie, la cea mai mare pușcărie de femei pe vremea aceea, îți dai seama ce încredere aveau comuniștii în el! Știau cât de ticălos e. Și Vișinescu o întreabă pe Smaranda: „Tu câți ani ai?“ „Șase ani“, îi răspunde Smaranda. „Și pentru ce?“, continuă Vișinescu. „Pentru că sunt soția generalului Romanescu.“ Imediat Vișinescu începe să urle: „Dumnezeii mă-tii, soarele…“ și tot tacâmul. Smaranda în momentul ăla se întoarce un pic la mine și-mi șoptește: „Pe ăsta nu l-ar fi luat bărbată-meu nici să-i facă cizmele“. Vișinescu i-a văzut privirea și s-a uitat la mine și m-a văzut în fustă. „A, și tu aia de acolo de ce nu ești în uniformă națională?“ Îți jur pe mormântul mamei mele că asta i-a fost expresia. „Uniforma națională“ a României era zeghea pentru Vișinescu. Iar eu, cum nu sunt foarte tăcută, îi răspund: „Dacă asta e uniforma națională, halal nație!“ În zece minute am fost la Neagra, iar. Cât eu eram la Neagra, biata mama a venit cu pachetul, cum îți spuneam, pe jos, de la Câmpina. Și de la poarta închisorii i-au refuzat pachetul, au trimis-o acasă cu el, fără să-i spună nimic despre mine. Îți dai seama ce a fost în inima mamei mele, a urcat pe jos dealul Teleajenului, ca să fie sigură că ajunge pachetul la fiica sa, unicul copil pe care nu-l mai văzuse de un an și opt luni, iar acum era respinsă, cu tot cu pachet, fără să i se spună dacă mai trăiesc sau ce e cu mine. Sărmana mama. Vreau să spun că Vișinescu s-a purtat execrabil cu toate deținutele, bătăi, înjurături. Dar ticăloșii ca aceasta la care a fost supusă mama mea mi se par mai monstruoase decât toate gesturile lui.

„Ne punea să sărim ca broasca, în pielea goală“

Rep.: Aveți dreptate. Dar oare el a dat ordin să nu fie primit pachetul pentru dumneavoastră?

A.D.: Absolut. Vișinescu știa tot, el ordona tot. Vreau să-ți mai povestesc ceva ca să înțelegi cât de cretin era. Pe noi, muncind la croitorie, ne bănuia că furăm ață. De ce să furăm ață, ce să facem cu ea, doar nu ne îmbogățeam în pușcărie furând ață! Dar el o ținea mereu că să nu furăm ață. Și să vezi ce făcea nemernicul: ne dezbrăca pe toate în pielea goală, ne punea pe un culoar îngust și ne percheziționa, în frig, iarna. Ne făcea până și tușeu rectal să vadă dacă nu cumva am ascuns ață în fund. Iar când nu ne făcea tușeu, avea altă idee de geniu. Ne punea să sărim ca broasca, așa, în pielea goală cum eram, ca să ne cadă cică ața de unde am ascuns-o. A fost execrabil.

Rep.: Zici că era fir de aur, nu ață de cusut…

A.D.: Da. Poate un capăt de ață or mai fi furat unele fete, dar știi pentru ce? Ca să facă ceea ce în mod normal ar fi făcut în libertate. Spre exemplu, să-și spună rețete. Există la Sighet expus un petic de țesătură pe care e cusută o rețetă. Probabil a fost cusută cu ață furată și cu un pai de mătură, într-o celulă, de către o deținută care a vrut să-i împărtășească vreunei colege această rețetă. Neavând cu și pe ce să o scrie, a cusut-o pe ascuns. S-a păstrat până azi acea rețetă, deci a funcționat ca în libertate.

Alexandru Căutiș

(Continuarea interviului – în revista Kamikaze de la chioșcuri –

 

 

 

Ilie-Van-presedinte-UCPR

 Domnule prof.dr.ing. Ilie Van, președinte al Uniunii Crescătorilor de Păsări din România,ce parere aveti despre tarile “fratesti” din U E,care ne bombardeaza cu oua puternic subventionate,ca sa ne scoata de pe piala …”libera”!? DECI,cum ați descrie sectorul  avicol (în 2016) față de anii precedenți?

– Dacă ne-am referi la perioada dinainte de 1989, activitatea de producere a ouălor pentru consum este în evident declin. Atunci sectorul industrial producea patru miliarde de ouă, dintre care trei miliarde în sectorul de stat şi un miliard în întreprinderile avicole cooperatiste. Iar în gospodăriile ţărăneşti se produceau alte patru miliarde, cu această producţie de opt miliarde ouă România figurând printre primele 10 ţări mari producătoare de ouă din lume.

În procente, în gospodăriile ţărăneşti se produc tot patru miliarde ouă, însă producţia industrială, în ultimii ani, a fost de 1,4-1,5 miliarde, crescând doar uşor faţă de anii 2005-2010, când producţia anuală era de 1,2-1,3 miliarde. În primele două luni ale anului 2016 producţia de ouă a fost de 266 milioane, faţă de 235 milioane pe aceleaşi trei luni din anul trecut.

Nu sunt însă condiţii tehnico-materiale şi comerciale care să permită o producţie mai mare de ouă în anul 2016 faţă de anii anteriori.

– Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă crescătorii de păsări?

– Sintetic, după aderarea ţării noastre în UE, costurile de producţie au crescut, iar preţurile de vânzare au scăzut.

România avea, înainte de 1989, o fabrică de producere a bateriilor pentru păsări, Tehnometal Timişoara, care realiza întregul nostru necesar de baterii la preţuri scăzute, iar ultimul tip de baterie realizat, BP3, era foarte bine realizat. Noile directive ale UE au interzis acest tip de baterie, impunând baterii foarte scumpe, pentru a asigura găinilor un confort sporit. A fost obligatorie asigurarea unui spaţiu pe găină aproape dublu faţă de cel din tehnologia noastră, găinilor fiindu-le asigurate, obligatoriu, stinghii pentru căţărat, spaţii de îmbăiat şi dispozitive de scurtat ghearele (pedichiură). Doar o parte dintre producătorii de ouă au putut adopta foarte costisitorul sistem de creştere. Alţii au renunţat la fostele baterii, fără amortizarea totală a costului acestora, trecând la creşterea la sol a găinilor şi reducându-şi de 2-3 ori capacitatea de producţie. Alţii, cum sunt polonezii, nu au respectat aceste directive, făcând – formal – o îmbunătăţire a acestora, ceea ce le-a permis să crească în continuare cantitatea de ouă produse. Iar surplusul de producţie, realizat pe această cale, l-au exportat în România. Anul trecut, polonezii ne-au exportat 148,3 milioane de ouă, peste 10% din producţia noastră, cantitate care a suprasaturat piaţa ouălor în România, a concurat producţia autohtonă de ouă, producătorii români încasând doar 5,1-6,7 eurocenţi pe ou, faţă de o medie pe UE de 8-8,3 eurocenţi şi de 12-13 eurocenţi în ţările cu cel mai ridicat preţ.

Este foarte semnificativ faptul că, la aderarea în UE, preţul mediu în UE era de 6,90 eurocenţi, iar în România de 6,40 eurocenţi (98,3%).

În anul 2015 preţul mediu din UE a fost de 8,59 eurocenţi (124,5% faţă de 2007), iar în România de 6,40 eurocenţi (94,3% faţă de 2007), astfel că raportul de preţ dintre România şi UE a scăzut la 74,5%.

– Care este în prezent producția de ouă românești și cât acoperă din piață?

– Datorită legislaţiei UE, cele patru miliarde de ouă ţărăneşti nu au acces pe piaţă. Ar trebui ca cei cca nouă milioane de locuitori rurali să consume toate aceste ouă, revenind un consum exagerat, de cca 4.445 ouă pe locuitor, care ar fi imposibil, pentru că aceste ouă sunt produse doar în cca jumătate de an (anotimpul călduros), iar consumul individual de ouă ar trebui să se dubleze (890 ouă) în această perioadă. Pe de altă parte, producţia industrială – de cca 1,5 miliarde, presupune un consum de doar 166 ouă pe locuitor urban, pentru că în timpul iernii populaţia rurală consumă ouă din (şi aşa) scăzuta producţie industrială.

Crescătorii industriali încearcă să depăşească acest inconvenient (de piaţă nefavorabilă vara şi favorabilă iarna) prin deplasarea celei mai mari producţii de ouă în perioade cu piaţă favorabilă. Dar străinii cunosc această caracteristică a pieţei româneşti. De exemplu, în luna decembrie 2015 s-au importat 46,8 milioane ouă şi s-au exportat doar 10,5 milioane. Şi cum media lunară a anului 2015 de ouă româneşti a fost de 118 milioane, din care 10,8 milioane au fost exportate, în luna decembrie 2015 piaţa românească a fost ocupată de 43,6% ouă din import şi 53,4% ouă româneşti. Iar rezultatul a fost că, faţă de preţul fără TVA al ouălor, de 31,4 bani, în decembrie 2015, acesta a scăzut la 27,2 bani în ianuarie 2016, la 26,1 bani în februarie, iar în luna martie 2016 preţul a continuat să scadă, unii pro­ducători vânzându-le chiar cu 14 bani şi fiind nevoiţi să lichideze efectivele de găini chiar cu mult înainte de încheierea ciclului normal, tehnologic, de producţie.

– Care este balanța import – export la ouă?

În ultimii doi ani, balanţa comercială externă a ouălor de consum a fost următoarea:

ouale_romanesti_tabel

Deşi am exportat mai multe ouă în 2015, comparativ cu 2014 (+37,3%), sau 13,8% din producţie, importurile au crescut mai substanţial (+56,6%), reprezentând aproape 15% prezenţă pe piaţa internă.

Cel mai mare exportator a fost Polonia (148 milioane, 81,6% din totalul importului, iar cele mai mari exporturi au fost făcute în Italia, 111,5 milioane, adică 61% din total.

Preţurile mult mai mici ale ouălor exportate decât ale celor importate se explică prin exporturile româneşti proporţional mai mari în anotimpul călduros, când piaţa internă a ouălor este foarte nefavorabilă, spre deosebire de importuri, care se realizează în anotimpul rece, când piaţa internă este mai favorabilă.

– Anii trecuți România se confrunta cu un import masiv de ouă din Polonia la preț de dumping. Se menține aceeași situație și în prezent?
gaini-ouatoare– Şi în prezent importul masiv de ouă din Polonia este prezent, dar nu şi preţul. Faţă de un preţ de dumping, de 5,83 eurocenţi, în 2011, s-a ajuns, în 2013, la 6,54 eurocenţi, în 2014 la 6,85 eurocenţi şi la 7,34 eurocenţi în 2015. Polonezii folosesc o strategie foarte benefică (pentru ei) în România. Dumpingul a fost utilizat doar în perioada în care nu aveau o reţea de supermarketuri în România. Acum, când au peste 400 supermarketuri PROFI şi urmăresc să-şi crească reţeaua la 500 supermarketuri, şi-au schimbat strategia: exportă în România la preţuri mari, vând ouăle prin reţeaua poloneză PROFI, scad adaosul comercial, prin scumpirea preţului la ouăle exportate, şi plătesc statului român un TVA şi un impozit pe profit mult mai mic.

– Ce măsuri credeți că ar trebui luate pentru a sprijini sectorul astfel încât crescătorii de păsări să poată valorifica producția într-un mediu concurențial corect?

– Atât carnea de pasăre cât şi ouăle au preţuri foarte scăzute la producător, multe societăţi au fali­mentat sau au intrat în insolvenţă. Suntem conştienţi că puterea de cumpărare scăzută a românilor, agra­vată prin agresiunea comercială a unor ţări europene şi prin decalajul mediilor de afaceri dintre ţara noastră şi ţările bogate ale UE, este o realitate pentru care avicultorii români nu pot avea soluţii. Este un paradox faptul că, din punctul de vedere al performanţelor tehnice, avicultorii români sunt printre primii din UE şi din lume, iar din punct de vedere economic sunt printre ultimii.

Păsările, alături de porci, sunt singurele activităţi zootehnice nesubvenţionate. Sprijinul acordat pentru confortul păsărilor nu acoperă nici măcar parţial cheltuielile făcute de crescători.

Probabil că Ministerul Agriculturii nu are toate competenţele necesare soluţionării problemelor legate de mediul concurenţial.

Sprijinul de bază ar trebui însă să vină de la autorităţile de decizie din România. Trebuie să fie eliminat decalajul condiţiilor de producţie dintre România şi ţările privilegiate din UE, care beneficiază de subvenţii (directe sau indirecte), de îngăduinţă privind confortul păsărilor (cum e Polonia), de libertate totală a exporturilor, fără nicio barieră împotriva incorectitudinilor, de obligare a ţărilor care produc mult (cum e Polonia) să exporte în ţări extracomunitare, nu la parteneri europeni, până la distrugerea acestora. UE ar trebui să stabilească limite corecte de dezvoltare, cum este acelaşi caz al Poloniei. Condiţiile de accesare a fondurilor europene trebuie îmbunătăţite pentru ca tinerii investitori să nu fie descurajaţi.

Uniunea Europeană este, în prezent, tot mai eurosceptică. România, deşi nu a fost prea favorizată, rămâne totuşi o ţară fidelă construcţiei europene. Dar alte ţări, cum sunt Marea Britanie, alte câteva ţări vestice, ca şi grupul de la Vişegrad sunt din ce în ce mai eurosceptice.

Autorităţile de decizie din România trebuie să-şi facă datoria atât faţă de cetăţenii lor, cât şi pentru o Europă unită.

 

 Porcariile samsarilor EUROPENI, ne falimenteaza si PRODUCĂTORII DIN SECTORUL CĂRNII DE PORC /

porc-cu-ochelariSectorul de creștere a porcilor nu mai scapă de probleme. La începutul acestui an s-a vorbit din nou în termeni fatidici – „faliment”, „dezastru“ – despre fermele de creștere, îngrășare și reproducție a suinelor. Motivul: embargoul impus Rusiei, invadarea României cu carne din statele UE, micșorarea prețului la un nivel periculos pentru afacerile autohtone, blocaje în piața de desfacere, imposibilitatea asigurării condițiilor de bună practică etc.

Evoluție prețuri post-embargo, 2014-2016

Pe fondul embargoului impus Moscovei de către Uniunea Europeană, care a blocat importurile /exporturile de produse agroalimentare dinspre și înspre Rusia, dar și a unei cereri scăzute dinspre China, piața românească a fost invadată de carne de porc produsă în țările membre UE, prăbușind prețul la nivelul la care producătorii autohtoni au devenit necompetitivi. Să vedem însă cum au evoluat prețurile din 2014 și până astăzi:

l octombrie 2014 (declarație Alex Jurconi, președintele Federației Naționale Pro Agro): producătorii români vând carcasa de porc cu 6-6,2 lei kilogramul, după ce în august prețul unui kilogram era de 7,5-8 lei. Carnea din țările comunitare ajunge în România cu 5,2-5,4 lei kilogramul de carcasă;

l decembrie 2015 (declarație Vladimir Mănăstireanu, directorul executiv al Asociației Române a Cărnii): comparativ cu anul 2014, când s-a înregistrat un vârf în luna iulie, de 6,39 lei/kg porc în viu, în luna octombrie 2015 prețul a scăzut la 5,28 lei/kg;

l februarie 2016 (comunicat Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România): prețul de vânzare la poarta fermei a atins pragul minim de 3,5 lei/kg, în timp ce costurile pentru producerea unui kilogram de carne sunt de aproximativ 6,0 lei.

l martie 2016: ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a vorbit despre un sector al cărnii de porc „disperat“ din cauza prăbușirii prețului: în 2015 România a importat carne de porc în valoare de 239 de milioane de euro și purcei pentru îngrășat în valoare de 71 de milioane de euro. Ca urmare a acestor intrări masive, prețul cărnii este mai mic cu 17% decât în 2014 (?);

grafic-efective-porci-comparatie-2014-2015

 

Fermierii  tin in spate TARA , cotizeaza pentru prosperarea “pastorilor”,dar trebuie sa faca  greva foamei, pentru a fi ascultati si…rezolvati!!!

Mai mulți fermieri aflați în greva foamei, care protestează față de neplata subvențiilor pe 2015, s-au întâlnit luni cu șeful Cancelariei premierului, Dragoș Tudorache, la Palatul Victoria.

“A fost o întâlnire de două ore, ministrul cancelar Dragoș Tudorache a ascultat plângerile cu atenție, l-a informat și pe premier, iar acum se ocupă punctual să afle ce se poate face pentru ei și cum se pot rezolva cât mai repede problemele semnalate de fermieri”, a precizat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu.

Printre cei șapte crescători de animale (șase bărbați și o femeie), prezenți luni în fața Palatului Victoria și care au spus că au recurs la greva foamei ca formă de protest față de faptul că nu și-au primit subvențiile, se numără și Costel Caraș, un fermier din Ilfov.

“Suntem aici de joi. După cinci zile am fost primiți de domnul Tudorache. (…) Noi am readus aminte ce am spus de când am început prima oară greva foamei, pe 1 august. Până pe 3 august am stat în greva foamei în fața Ministerului Agriculturii. La Ministerul Agriculturii, după trei zile de grevă, era plecat ministrul în Argentina, s-a întors și (…) ne-a chemat. (…) I-am explicat că dorim să plătească subvențiile urgent. Domnul Horumbă, directorul APIA, fără să-i cerem noi, s-a angajat că va plăti, până pe 15 august, 95% din bani, din plafonul alocat zootehniei”, a declarat Costel Caraș, pentru AGERPRES.

El a precizat că fermierii aflați în greva foamei sunt din Harghita, Caraș-Severin, Brașov, Iași, Suceava și Ilfov și vor continua protestul până la rezolvarea situației.

“Nu plecăm de aici până nu plătesc (…) 95% din banii alocați zootehniei pe toate schemele de plată”, a spus Caraș.

Directorul general al APIA, a declarat, luni, într-o conferință de presă, că Agenția a plătit până în prezent subvenții de 1,919 miliarde de euro pentru 920.000 de fermieri, din fondurile aferente anului 2015, de 2,1 miliarde de euro.

“Numai pe FEGA, din 1,599 miliarde de euro s-a plătit 1,416 miliarde de euro. Termenul limită stabilit de UE pentru plățile directe din FEGA este 15 octombrie, însă pentru tot ceea ce înseamnă plăți pe domeniul zootehnic se va termina până la sfârșitul lunii august, dar termenul legal pe ANT-uri din bugetul național este 30 decembrie”, a spus Horumbă.

Acesta a precizat că întârzierea plăților către fermieri se datorează și erorilor existente în cererile de plată, la ora actuală fiind înregistrate 10.049 de erori din 1.288 de cereri depuse de fermieri.

 

Răbdarea fermierilor a ajuns la capăt. Şase persoane fac greva foamei în faţa Ministerului Agriculturii pentru neplata subvenţiilor pe 2015

Gabriela Dinescu |

Gest extrem al fermierilor. Încă de luni, 2 august, doi crescători de vite au intrat în greva foamei în faţa Ministerului Agriculturii. În cea de a treia zi de grevă li s-au alăturat alţi şase fermieri. Protestul lor se se manifestă faţă de întârzierea plăţii subvenţiilor. Este vorba despre sute de mii de euro pe care circa 101.706 fermieri nu i-au primit pentru 2015. Ei declară că vor întrerupe protestul dacă ministerul va avansa o dată “rezonabilă”, cel mult două săptămâni pentru achitarea datoriilor pe anul trecut.

Luni dimineaţă, mai mulţi lideri ai asociaţiilor din zootehnie au intrat la discuţii cu reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pentru neplata subvenţiilor pe anul trecut. Anterior, ei au anunţat că vor recurge la un gest extrem, greva foamei, dacă nu vor obţine un răspuns pe această temă. Pe ei îi îngrijorează ritmul extrem de lent al funcţionarilor de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), care invocă fel de fel de scuze pentru neplata banilor. Mai mult, raportul plăţilor publicat de APIA săptămâna trecută este îngrijorător. 101.706 fermieri sunt nevoiţi “să tragă obloanele” dacă nu primesc banii. Câţi bani are de dat APIA încă nu se ştie. O fermă medie, cu 20 de capete, primeşte în jur de 20.000 de euro pe an. Fermierii nu au primit o promisiune fermă dinpartea ministerului şi, în aceeaşi zi, doi dintre ai au intrat în greva foamei. Miercuri li s-au alăturat alte patru persoane. Oamenii spun că principalul vinovat pentru această situaţie este fostul ministrul Daniel Constantin, care a declanşat foarte târziu operaţiunea de liciteţie a softului care să ţină sub control situaţia plăţilor. Ei îl acuză şi pe actualul ministru care a făcut promisiuni fără să verifice situaţia şi a dat ordine contradictorii. La toate acestea se adaugă întreruperile de curent de la sediul APIA, care le dă peste cap funcţionarilor programele din calculatoare.

Demonstraţie live

Fermierii aflaţi în greva foamei la porțile MADR sunt șocați să vadă cu ochii lor cum se desfășoară lucrul pentru plata subvențiilor. Chiar de la primele ore ale dimineții au fost informați că atât APIA cât și MADR nu au curent electric.

”A căzut curentul la APIA și din punctul meu de vedere înțelegrea este ca și căzută. Nu știu ce se întâmplă acolo, dar cred că nici nu se mai pune problema de o eventuală înțelegere între noi și cei de la APIA. Înțeleg că domnul ministru se va întoarce la 12:30 de la ședința de guvern și vom avea atunci o discuție în care o să cer să vină și un reprezentant al SIVECO să vedem unde e problema că se tot aruncă pisica și nu știm unde e problema”, a declarat Costel Caraș, primul dintre fermierii care au intrat în greva foamei.

Timpul se scurge greu pentru Costel Caraş şi Dumitru Grigorean, fermier din Suceava. La negocierile de marţi, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, și Nicolae Horumbă, directorul general al APIA, le-a promis că astăzi le va prezenta o situație clară până când vor putea face plățile pentru toți fermierii! Numărul fermierilor care protestează în fața MADR a crescut. Din această dimineață s-au alăturat acțiunii și a intrat în greva foamei: Chelcan Marin (Tulcea), Anghel Tudor (Giurgiu), Simion Andrei (Giurgiu), Anghel Constanța (Giurgiu), Sorin Mărculescu (Tulcea), Mărculescu Petrică (Tulcea).

Se îngroaşă rândurile

Cu fiecare zi care trece, fermierii sunt tot mai determinați în protestul lor, iar din toată țara le vin zilnic ”întăriri”. ”Pot spune că am trecut cu bine și noaptea trecută. Sperîm că azi vom primi vești bune. Așa cum vedeți începem să primim și susținere din teritoriu, au venit femieri din Giurgiu și Tulcea fiecare cu probleme specifice, unii și cu probleme pe vegetal nu doar la animale. Referitor la discuția pe care o să o avem azi așteptăm să vedem situația exactă a plăților, domnul Nicolae Horumbă, directorul APIA, ne-a spus aseară că au început plățile pentru Sprijinul Cuplat Zootehnic (SCZ) dar nu are o situație exactă să ne prezinte pentru că plățile se fac până la ora 16:30 iar noi am încheiat discuțiile după orele 18.00. Așteptăm azi să vedem situația plăților. Fără nici un dubiu termenul maxim de plată al subvențiilor pe care îl acceptăm este de maxim 15 zile. Sperăm în rezolvarea cât mai rapidă a lucrurilor pentru că așa cum am spus nici pentru noi nu este o plăcere să ne lăsăm animalele și să venim aici”, spune Costel Caraş.

Cine sunt vinovaţii

Fermierul arată cu degetul şi spre primul ministru. “Sunt mai mulți vinovați că s-a ajuns la situația actuală. Pe de-o parte este domnul Dacian Cioloș pentru că nu i-a învățat ce trebuie făcut din timp, apoi fostul ministru Daniel Constantin care nu a pregătit implementarea noii Politici Agricole Comune și apoi domnul ministrul Achim Irimescu că nu știe să se impună”, spune fermierul. Caraș crede că mai există o singură soluție pentru rezolvarea problemei. “Suntem un milion de agricultori în țara asta. Să ne urcăm toți în trenuri și să venim la București că să rupem ministerul în două. Achim Irimescu și Dacian Cioloş nu mai au mult. Își bat joc de noi, suntem disperați. Suntem pe închidere cu fermele. Întârzierea asta ne-a omorât. Oamenii nu închid pentru că vor ei. Nu mai au utilaje și animale. MADR e groparul agriculturii, este ministerul distrugerii agriculturii. Ministerul ne minte că nu ne-au dat banii pentru că a tăiat Dorel un cablu și nu au avut internet. Statul român trebuie să fie corect. Eu constat că hoțul, mincinosul, înșelătorul este votat și apreciat, este adulat în foarte multe situații, iar omul care muncește este un prost, un idiot. Noi nu mai avem viitor, noi suntem terminați. Din cauza asta laptele nu mai este consumat, că nu mai gândim. Multinaționalele lucrează prin autoritățile statului. Lucrurile sunt extreme de complicate”, spune fermierul

 

Iata cum  scapi  de PIETRELE DE  LA RINICHI

 

De cele mai multe ori, cauzele aparitiei pietrelor biliare si renale sunt calitatea proasta a apei potabile si nutritia necorespunzatoare. Simptomele caracteristice sunt durerile severe manifestate bilateral in segmentul cuprins intre coaste si solduri, urmate de dureri puternice in abdomenul inferior.

Cele mai comune simptome ale pietrelor biliare sunt durerile stomacale urmate de furnicatura in partea dreapta a corpului sub arcul costal, greata, gust amar in gura si durerile de cap. Simptomele apar in general dupa masa, mai ales la consumul de alimente grase.

Iata reteta celui mai eficient remediu natural impotriva pietrelor renale si biliare:

Ingrediente:

– 100 ml ulei de masline extra virgin

– 100 grame de coaja de lamaie

– 100 grame de radacina de patrunjel tocata

– 100 grame de miere

Instructiuni:

1. Spala bine lamaia cu apa si otet, apoi tai-o cubulete mici si paseaz-o bine in robotul de bucatarie.

2. Decojeste radacina de patrunjel, tai-o marunt si paseaz-o si pe ea bine.

3. Amesteca toate ingredientele si adauga mierea si uleiul de masline.

4. Mesteca bine pana la omogenizarea completa a preparatului.

Se recomanda sa consumi zilnic cate o lingura din acest amestec dimineata pe stomacul gol si seara inainte de culcare. Preparatul este perisabil, asa ca trebuie tinut la frigider intr-un recipient din sticla inchis. Incearca insa pe cat posibil sa consumi remediul in stare proaspata, asa ca prepara-l in cantitati mici si mai des.

Remediul este conceput si testat pentru dizolvarea pietrelor renale si biliare. Are o aroma foarte placuta si este util si in mentinerea unei sanatati optime

ARMATA ÎN VREMEA HOLEREI…sau cum va arăta Armata Federală Europeană și Serviciul Militar UE Obligatoriu în viitoare Federație Europeană

 

ȘTIREA ZILEI:

Süddeutsche Zeitung a scris că a obținut o copie a unui document “de principiu” de șase pagini, scris în comun de către ministrul francez al Apărării, Jean-Yves Le Drian, și de către omologul său german, Ursula von der Leyen.

Potrivit ziarului, documentul va fi distribuit liderilor europeni la summit-ul informal din Bratislava, Slovacia, ce va avea loc, azi, pe 16 septembrie 2016.

Franța și Germania, vor cere liderilor celorlalte state membre ale UE nu doar să aprobe măsurile, dar, de asemenea, le vor cere “să discute despre o implementare rapidă a lor.”

Documentul franco-german despre Armata UE – prevede instituirea unui comandament militar european “comun și permanent”, precum și crearea structurilor militare ale UE, inclusiv o comandă logistică a UE și o comandă medicală a UE.

Documentul cere statelor membre ale UE să integreze logistica militară și achizițiile militare, să integreze coordonatele de cercetare și dezvoltare militară și politicile în materie de sincronizare a finanțărilor și de planificare militară.

Colectarea de informații militare ale UE ar urma să fie îmbunătățită prin utilizarea sateliților europeni; o academie militară comună a UE “va promova un corp militar comun de ofițeri şi un spirit comun european.”

NE DOARE DE DISPARIȚIA ARMATEI ROMÂNE care va fi “FEDERALIZATĂ” în Armata Bruxelles-ului ca PRIM PAS spre DISPARIȚIA EI

ȘI CUM VA DISPĂREA ARMATA NOASTRĂ…..AȘA VA DISPĂREA ȘI ROMÂNIA.

Rețeta franco-germană a Federalizărilor o aveți mai sus – azi se federalizează Armata, mâine se va federaliza Orice Altceva din România, până vom ajunge o simplă tarla:

Și nu exagerăm cu nimic când spunem asta. Mai citiți odată ce prevede documentul Franco-German pe care Iohannis îl ține ascuns.

Armata va fi ca pe vremea Imperiului Roman: când dacii din Dacia erau duşi obligatoriu, să facă armata în Britannia (Cohors I Aelia Dacorum), iar cei din Orient şi din Sudul Italiei erau aduşi să facă armata la noi, în legiunile din Dacia, pe baza serviciului militar “UE” obligatoriu, ca modalitate de omogenizare etnică a Imperiului. După care, la lăsarea la vatră, tot pentru omogenizarea etnică, primeau acolo unde făcuseră armata şi teren agricol, teren pe care-l lucrau băștinașii ca zilieri, şi unde băştinaşii, adică noi, le spuneam cu respect “veterānī” – “beterani”, adică …bătrâni.

Prin urmare, “armata lui Juncker” vrea să-şi instaleze, cu timpul, garnizoanele UE peste tot. Oltenii noștri vor face armata obligatorie în Franța alături de niște italieni şi portughezi, în garnizoana UE de la Limoges, condusă ‘întâmplător’ de francezi şcoliți la noua Academie Militară UE, secuii vor fi duși în armată, în Tirol (că tot le place lor acolo), în timp ce unguri, nemți şi francezi şi poate vreo 2-3 moldoveni (din ăia care ‘nu-s români’) vor fi instruiți să tragă cu tunul în garnizoana UE, de la Năvodari, garnizoană comandată de ofițeri germani, şcoliți la “Înalta Academie Militară UE” de la Berlin.

Câte un prost arivist de la noi, va primi la Limoges o “medalie militară UE”, pentru c-a rămas fără un ochi în Siria, medalie pe care o va arăta mândru la vecinii din Băicoi când va avea 3 zile concediu de “Zilele Federației”. Ziarele “The Truth”, “HotNews” și “Le Penseur” vor scrie un articol elogios despre el, iar seara va participa la emisiunea “The Power Games” de la Reality TV după care va repeta prestația la “The Federation TV”, unde va spune “Bună Seara” în limba română la începutul și la sfârșitul emisiunii ca un favor al multiculturalismului făcut băștinașilor. Guvernatorul local, un neamț care ştie engleza din Freiburg, îl va da ca exemplu, copiilor la școală, la deschiderea anului școlar. Mai târziu va apărea o lecție despre el în Manualul de Limba și Literatura Federației pentru clasa IV.

Armata Română va fi demult dispărută la acel moment, şi am descris situația doar ca să puteți simți concret ce va însemna Federalizarea Europeană. Și asta înseamnă doar federalizarea armatei.

Pe cerul UE-ului, că nu mai putem vorbi de “Cerul Patriei”, vor zbura avioane UE, proprietatea Bruxelles-ului, produse de Airbus şi pilotate de spanioli şi italieni care vor ateriza la baza UE-ului de la Câmpia Turzii a Garnizoanei UE “UE-Siebenbürger-01425″

Decât așa ceva, nu mai bine mergem toți 20 de milioane şi ne facem mâine o Poză Mare, Mare, cu Steagul Ținutului Secuiesc? Chiar, pe bune, o spunem…Deja ni se pare o idee minunată…

Măcar DECEBAL s-a bătut 6 ani în două războaie sângeroase, 101-102 și 105-106 și și-a pus singur capăt zilelor decât să vadă așa ceva. Azi, noi, APLAUDĂM FEDERALIZAREA ca maimuțele….și suntem mândri de ea. Practic, nici măcar nu realizăm ce ni se întâmplă, în halul ăsta de îndobitociți am ajuns…

SĂ NE FIE RUȘINE.

 

Citiți și

1. Merkel şi Hollande vor să facă din Europa, Federația comunistului Spinelli. Iohannis a aderat la Armata lui Juncker. Marine Le Pen vrea un referendum FREXIT și declară “Sfârșitul Uniunii Europene Federaliste” şi “Începutul unei Europe a Națiunilor”

Nota Redacției – Autoritățile Române ne ascund Adevărul şi Evită să vorbească deschis despre proiectul european: Proiectul actual al Uniunii Europene este Proiectul Unei Europa Federale din care Statele Naționale vor dispărea.

 

2. NE FEDERALIZĂM ARMATA, CEREM PARLAMENTULUI SĂ INTERVINĂ. Despre ARMATA LUI JUNCKER. Citiți şi vă minunați la ce A ADERAT IOHANNIS şi ÎN CE CHESTIE A BĂGAT ROMÂNIA fără să vorbească cu NIMENI DIN ROMÂNIA de parcă e singur în țară.

Cine a fost Altiero Spinelli? UN COMUNIST care a militat pentru o Europă Federală și pentru desființarea Statelor Naționale. Așa cum veți vedea mai jos de-abia am scăpat de internaționalismul bolșevic al Anei Pauker, al lui Lenin și a lui Stalin și ne paște un altul: un bolșevism 2.0, cel al unei Europe Federale.

Omul politic italian Altiero Spinelli (1907-1986) a fost iniţiatorul unui proiect de tratat pentru instituirea unei uniuni europene federale, prezentat de Parlamentul European – aşa-numitul „plan Spinelli”.

Acesta a fost adoptat de Parlament în 1984, cu o majoritate covârşitoare, şi a reprezentat o sursă importantă de inspiraţie pentru consolidarea tratatelor UE în anii ‘80 şi ‘90.

La vârsta de 17 ani, Spinelli s-a înscris în Partidul Comunist, acţiune care a condus la încarcerarea sa de către regimul fascist italian între 1927 şi 1943.

La sfârşitul războiului, a întemeiat în Italia – Mişcarea Federalistă.

A fost consilier al altor personalităţi federaliste europene ca: Alcide de Gasperi, Paul-Henri Spaak şi Jean Monnet.

Jurist de profesie a promovat toata viata construcția unei Europe Federale în care Statele Naționale vor dispărea.

Ca membru al Comisiei Europene, a fost responsabil cu domeniul politicii interne, în perioada 1970-1976.

Timp de trei ani a fost deputat din partea Partidului Comunist Italian, înainte de a fi ales membru al Parlamentului European, în 1979.

 

sursa: spinelligroup.eu/sign-manifesto

 


 

Citiți și:

Europarlamentari români au semnat pentru Desființarea României. Atenție pe cine trimiteți europarlamentari. Renate Weber și Mircea Diaconu au semnat manifestul Spinelli care susține o Europă Federală și Desființarea Statelor Naționale

Mircea Diaconu cel care a semnat pentru desființarea Statului Național Român ne ia de proști. El se face că nu înțelege ce înseamnă o Europă Federală în care Statele Naționale vor fi desființate. Ce a declarat Diaconu după ce am publicat ce a făcut.

 ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

B)  Pentru ca orice om nenascut din nou are ca tata pe diavolul caruiua i se mai spune tatal minciunii,ne amagim de peste 20 de ani de tradare !Dar minciuna loviturii de stat are picioare scurte;Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, a declarat la Realitatea TV ca in decembrie 1989 am avut o lovitura de stat militara, organizata de KGB si CIA,despre care  se stia din septembrie ’89.Totodata,se stia din anii ’70 ca Ion Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu.

 

Ideea unei lovituri militare de stat este sustinuta, in opinia lui Magureanu, si de succesiunea unor operatiuni militare de dinaintea fugii lui Ceausescu si pana s-a declarat ca situatia e sub controlul armatei si a avut loc acea fraternizare a armatei cu populatia. “Ma indoiesc ca in decembrie ’89 sentimentul anticomunist a fost unul atat coplesitor. El a aparut cateva saptamani mai tarziu”.

 

Magureanu spune ca inca din a doua jumatate a anilor ’70 se stia ca succesorul regimului Ceausescu si a lui personal va  fi Ion Iliescu si crede ca marginalizarea lui Iliescu din ultima perioada a regimului comunist a fost si din aceasta cauza.

 

Fostul sef al SRI spune ca arestarea si condamanarea generalilor Stanculescu si Chitac este o farsa judiciara sinistra. “Nu e vorba numai de contributia generalului Stanculescu, de neinlocuit in acele evenimente, dar cineva vrea sa ne adoarma cu ideea ca daca a scos in fata niste tapi ispasitori ei scapa nevinovati.”

 

Dezvaluirile care stau la baza dezbaterilor media din ultimele doua zile au fost facute de Virgil Magureanu in ultima sa carte referitoare la evenimentele din decembrie 1989.

 

“Nu era o persoana dotata cu prea mult curaj. Nu avea vocatia unui personaj eroic. Nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta pe baricade. Profita insa de orice situatie chiar daca nu avea niciun merit acolo”, este descrierea facuta in carte lui Ion Iliescu de catre Virgil Magureanu.

Peste 50% dintre români cred că în Decembrie 1989 a fost Revoluţie, 36% că a fost lovitură de stat,  iar 14% nu ştiu/nu răspund, arată sondajul CURS realizat pentru Jurnalul Naţional.

de Cătălin Augustin Stoica (Director General CURS)

Cei mai mulţi cititori sunt familiarizaţi cu “teoriile”, “scenariile” şi controversele stârnite de căderea regimului Ceauşescu. Se ştiu însă mai puţine lucruri despre felul în care “Decembrie 1989″ este perceput de populaţie. În cele ce urmează voi analiza succint reprezentările sociale cu privire la “evenimentele” din Decembrie 1989 folosind datele a două sondaje de opinie. Unul dintre sondaje a fost realizat cu 10 ani în urmă de CURS, la cererea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, pe un eşantion de 2.016 de respondenţi adulţi. Cel de-al doilea sondaj a fost realizat de CURS pentru Jurnalul Naţional în septembrie-octombrie 2009, pe un eşantion de 1.602 respondenţi adulţi. Potrivit profesorului american Marc Osiel, memoria colectivă include acele “povestiri” pe care o societate le “spune” despre evenimente importante şi tumultuoase din trecutul ei, evenimente care au influenţat radical vieţile indivizilor şi stârnesc reacţii profund emoţionale. Evenimente precum războaiele, crizele economice sau revoluţiile sunt parte integrantă a identităţii oricărei societăţi şi se constituie într-un important capital simbolic, generator de solidaritate socială. Conform definiţiei lui Osiel, momentul “Decembrie 1989″ ar fi putut reprezenta un factor important de solidaritate socială al memoriei colective post-1990. Datele sondajelor din 1999 şi din 2009 arată că avem de-a face cu falii importante în memoria colectivă cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Decembrie 1989. La fel ca în 1999, nici în prezent nu există o versiune care să domine cu majoritate absolută (peste 50%) reprezentările colective cu privire la răsturnarea lui Ceauşescu.

COMPARAŢIE CU 1989
Aşa cum o arată datele, comparativ cu 1999, procentul celor care văd “evenimentele” din Decembrie 1989 ca “Revoluţie” a crescut de la 40% la 47%. În legătură cu această creştere s-ar putea avansa, cu titlu de ipoteze, următoarele explicaţii: în ciuda faptului că tranziţia postcomunistă din România a fost marcată de numeroase convulsii politice, economice şi sociale, comparativ cu perioada de dinainte de 1989, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile individuale – începând cu obţinerea dreptului la opinie, asociere, libertate religioasă, libertatea presei, alegeri libere, restituirea proprietăţilor confiscate abuziv (mai ales în mediul rural) etc. Foarte probabil că aceste progrese cântăresc în evaluarea momentului Decembrie 1989 ca o ruptură radicală cu trecutul apropiat (ori o revoluţie). Alţi analişti ar putea invoca factorul demografic ori generaţional, reprezentat prin ponderea respondenţilor care fie erau prea tineri la momentul căderii regimului Ceauşescu, fie s-au născut după 1989. Unii dintre aceştia au luat cunoştinţă de “evenimentele” din 1989 prin intermediul manualelor de istorie, care prezintă Decembrie 1989 ca pe o revoluţie (cu unele amendamente, desigur).

LOVITURA DE STAT NU A CÂŞTIGAT ADEPŢI

Ipoteza “loviturii de stat” nu are în prezent mai mulţi adepţi decât în 1999 şi este îmbrăţişată în continuare de peste o treime din populaţia adultă a ţării (36%). Procentul celor care percep “Decembrie 1989″ ca “altceva (decât o revoluţie sau lovitură de stat)” a scăzut de la 5% în 1999 la 3% în 2009 – o scădere care nu este statistic semnificativă. În schimb, remarcăm o scădere semnificativă a ponderii celor care nu au răspuns la această întrebare în 1999 comparativ cu 2009 (19% versus 15%). Respondenţilor care au declarat că în Decembrie 1989 a avut loc “altceva” li s-a cerut – printr-o întrebare deschisă – să precizeze ce au în vedere prin “altceva”. În sondajul din 2009, dintre subiecţii care susţin că în 1989 s-a întâmplat “altceva”, 21% consideră că este vorba despre o “revoluţie combinată cu o lovitură de stat”, 26% sunt de părere că a fost doar o “revoltă populară”, 29% cred că avem de-a face cu “un complot, cacealma”, 7% cred că a fost doar o (simplă) “schimbare de regim”, 7% sunt de părere că a fost un “eveniment haotic”, iar 10% susţin că a fost vorba despre un “eveniment provocat de contextul politic internaţional”.

Subiecţilor care au optat pentru varianta “lovitură de stat” le-a fost adresată următoarea întrebare deschisă: “Cine/Ce forţe au fost responsabile de «lovitura de stat» din Decembrie 1989?” (vezi grafic). Majoritatea relativă a respondenţilor care văd evenimentele din 1989 ca pe o lovitură de stat (36%) îl consideră pe Ion Iliescu alături de alte forţe ca principal responsabil pentru căderea lui Ceauşescu (34%). “Forţele externe” (de ex.: SUA, CIA, KGB, Rusia, Gorbaciov etc.) sunt văzute ca responsabile de colapsul comunismului de 19% din respondenţii care susţin varianta loviturii de stat; pentru 12% din aceiaşi subiecţi, “Armata şi Securitatea” s-ar fi aflat în spatele evenimentelor din 1989, în vreme ce “foştii comunişti, eşalonul 2 şi cei din anturajul lui Ceauşescu” sunt percepuţi de 11% ca artizani ai evenimentelor din 1989. Pentru 2% din susţinătorii tezei loviturii de stat, responsabilii principali sunt “populaţia, tinerii” (sic!). De remarcat, aproape o cincime din cei care văd răsturnarea regimului Ceauşescu ca pe o lovitură de stat nu au putut preciza cine s-ar fi aflat în spatele acesteia sau nu au răspuns la această întrebare.

În sondajul CURS din 1999 a fost folosită o altă întrebare, adresată tuturor respondenţilor: “În opinia dvs., cine sau ce forţe au contribuit cel mai mult la căderea regimului Ceauşescu?”. Ca şi în 2009, şi în sondajul din 1999, paleta răspunsurilor a fost impresionantă (şi uneori hilară), incluzând “parlamentarii (sic!)”, “Elena Ceauşescu (sic!)”, “mafia italiană”, “Jacques Chirac (sic!)”, “imperialismul american”, “ruşii”, “ungurii”, “CIA” etc. Cele mai frecvente răspunsuri la întrebarea din sondajul din 1999 au fost “poporul” (19%), “Ion Iliescu” (7%) şi “armata” (4%).

PROFILUL DEMOGRAFIC
Cine sunt cei care îmbrăţişează varianta “Revoluţiei”? Potrivit sondajului din 2009, susţinătorii versiunii “Revoluţie” sunt cu precădere femei, tineri (sub 30 de ani), persoane cu nivel scăzut de şcolaritate (mai puţin decât liceul), rezidenţi în Muntenia (exceptând Bucureştiul). Cei care văd “evenimentele” din Decembrie 1989 ca pe o lovitură de stat sunt cu precădere bărbaţi, cu vârste de peste 31 de ani (în special cei cu vârste cuprinse între 31 şi 55 de ani), absolvenţi de învăţământ superior şi absolvenţi de liceu sau şcoală postliceală, rezidenţi în Bucureşti şi în Moldova. Persoanele care sunt de părere că în Decembrie 1989 a avut loc altceva (decât o revoluţie sau o lovitură de stat) sunt în principal bărbaţi, absolvenţi de studii superioare, şi persoane cu vârste de 56 de ani şi peste. Cum era de aşteptat, cei care nu s-au putut pronunţa cu privire la ceea ce s-a întâmplat în 1989 sunt cu precădere persoane tinere (18-30 de ani). De asemenea, cei care nu au răspuns la întrebarea cu privire la căderea lui Ceauşescu sunt în general persoane cu nivel scăzut de şcolaritate, femei, rezidenţi în vestul ţării.

INFLUENŢE
Datele sondajului din 2009 arată că există o polarizare a reprezentărilor despre 1989: revoluţie (47%) versus lovitură de stat (36%). Explicaţii pentru reprezentările publice divergente asupra momentului Decembrie 1989 sunt numeroase. De exemplu, de pe poziţii relativiste, memoria colectivă depinde şi este influenţată decisiv de ceea ce se întâmplă în prezent. Altfel spus, nu numai ce ne amintim din trecut, ci şi modul în care ne raportăm la trecut  depind de ceea ce se întâmplă în prezent. Factori individuali (precum vârsta sau statutul social actual) influenţează, de asemenea, reprezentările despre trecut, iar acest lucru este atestat şi de alte date ale acestui sondaj, prezentate în paginile Jurnalului Naţional.

Trecerea timpului este un alt factor ce ar putea explica fragmentarea reprezentărilor sociale despre Decembrie 1989. Dacă în zilele imediat următoare căderii regimului Ceauşescu s-ar fi efectuat un sondaj de opinie, este foarte probabil că majoritatea covârşitoare a românilor ar fi declarat că în Decembrie 1989 a avut loc o revoluţie autentică. De altfel, la 20 mai 1990, Ion Iliescu – principal susţinător al “teoriei” revoluţiei – a fost votat de o asemenea majoritate covârşitoare. Pe parcursul celor 20 de ani care s-au scurs de la momentul Decembrie 1989, percepţiile asupra evenimentelor de atunci s-au schimbat şi nuanţat datorită unor fapte sau “dovezi” care au fost aduse la cunoştinţa publicului larg de diverse instanţe (presă, politicieni, lideri de opinie etc.). Fără îndoială că unii cititori ar putea găsi nesurprinzătoare divergenţa de opinii cu privire la Decembrie 1989; în fond, orice societate democratică presupune şi cultivă pluralismul de opinii. Cu toate acestea, rămân o serie de întrebări care-şi aşteaptă răspunsul: În ce condiţii memoria colectivă despre un regim sinistru şi reprezentările sociale cu privire la căderea violentă a acestuia ar fi putut fi mai puţin controversate şi polarizate? Dacă a fost doar o lovitură de stat, ce spune acest lucru despre noi? Ce le spunem părinţilor şi urmaşilor celor care au ieşit în stradă în Decembrie ’89, murind pentru ca noi să ne luăm raţia de libertate? Dacă a fost o “Revoluţie”, în ce a constat ea propriu-zis?

Revolutie sau Lovitura de Stat

de Moise Guran

Istoria Lovitorilor de Stat_StoenescuVă ofer pasajul de final al cărţii lui Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în Romania – vol. IV (II)- „Revoluţia din decembrie 1989” – O tragedie românească, o carte documentată pe parcursul a zece ani, o lucrare istorică de referinţă în ceea ce priveşte anul 1989 în România. Vă invit să o cumpăraţi şi să o citiţi (are peste 800 de pagini). Finalul ei, extrem de sintetic este acesta, publicat într-o Anexă.

 

Anexa 2
CRONOLOGIA REVOLUȚIEI ROMÂNE 
I. Subversiune internaţionalăconvenită între Marile Puteri, dintre care Uniunii Sovietice i se acordă rolul preponderent, este declanşată începând cu anul 1987.
II. Tentativa de revoltă populară – Iaşi, 14 decembrie 1989.
La Iași apare primul partid politic alternativă – Frontul Popular Român; agentura sovietică îl sprijină și încearcă preluarea lui; fiind o acțiune românească, fără legături funcționale cu subversiunea sovietică, acțiunea eșuează; liderii sunt arestați; începutul revoluţiei.
III. Diversiune externă la Timişoara – 16-17 decembrie1989; grupuri de români pregătiți în Ungaria devastează centrul orașului; un număr foarte mic de cetățeni autentic revoltați se asociază mișcării; Securitatea refuză să se implice în stradă.
IV. Tentativă de lovitură de palat – CPEx, 17 decembrie 1989;
sovieticii au contactat şi influenţat, din timp, mai mulţi membri ai CPEX în ideea înlăturării secretarului general printr-o lovitură de palat; Ceauşescu îşi dă demisia, dar este întors de fidelii săi.
V. Represiune militară ilegală – Timişoara, 17-18 decembrie 1989.
VI. Stare de asediu neoficială şi ilegală la Timişoara – 19 decembrie 1989.
VII. Revoltă populară – Timişoara, 20 decembrie 1989apariţia unui program politic şi a celui de-al doilea partid alternativă – Frontul Democrat Român.
VIII. Diversiune externă – 21 decembrie 1989la Bucureşti este sabotat mitingul (organizat de Ceauşescu: nota Moise) prin intermediul unor echipe de agitatori diversionişti; un grup protestatar se instalează în centrul Capitalei.
IX. Represiune militară ilegală – Bucureşti, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.
X. Revoltă populară – Bucureşti, 22 decembrie, ora 03.00, grupuri mari de pe platformele economice mărşăluiesc spre Centru şi îl ocupă (ora 10.00); conducerea Armatei este paralizată, în timp ce Securitatea începe să acţioneze direct pentru îndepărtarea dictatorului.
XI. Lovitură de stat militară (puci) – 22 decembrie 1989,ora 10.07, noul ministru al Apărării, generalul Victor Stănculescu, declanşează un proces de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu de la putere, proces care se încadrează în categoria istorică „lovitură de stat militară“ (puci); începând cu ora 10.00, prin ordine succesive date în întreg sistemul MI, generalul Iulian Vlad retrage sprijinul acordat lui Nicolae Ceauşescu.
XII. Transfer de putere – 22 decembrie 1989, în intervalul 12.00–17.30.
Partidul Comunist Român se destramă rapid; singura putere în stat este deţinută de Armată; generalul Stănculescu dă un ordin de preluare a pazei şi controlului asupra sediilor Consiliilor Judeţene de Partid şi asupra Televiziunii. Aproximativ ora 13.40, generalul Stănculescu este contactat de Ion Iliescu şi noul ministru al Apărării îi oferă puterea.
XIII. Constituirea nucleului politic provizoriu cu caracter revoluţionar (CFSN), având drept principal sprijin în Armată – orele 16.00, la sediul MApN. Armata este preocupată în primul rând de restabilirea imaginii sale, motiv pentru care declanşează o diversiune cu scopul de a şterge urmele represiunii.
XIV. Revolta populară se transformă în mişcare anticomunistă – orele 17.30-18.30, mulţimea din Piaţa Palatului se radicalizează şi forţează nu numai înlăturarea conducerii ceauşiste, ci şi a regimului comunist. Agenţi şi colaboratori ai serviciilor de informaţii occidentale încurajează această tendinţă.
XV. Diversiune teroristă – 22-24 decembrie 1989, începând cu orele 16.30, 16.45. O organizaţie aflată în legătură cu comandanţii din eşalonul superior al Armatei încearcă să determine risipirea mulţimii şi restabilirea ordinii publice prin răspândirea zvonurilor panicarde, apoi prin simularea unor atacuri. Grupul prosovietic radical de la conducerea CFSN cere distrugerea Securităţii; este declanşată şi susţinută profesionist diversiunea cu teroriştii Securităţii, cu scopul dublu, de a dirija mulţimea spre o solidarizare cu noua putere împotriva unui inamic marcat şi de a distruge Securitatea, ca factor potenţial periculos, naţionalist, neimplicat în represiune; în acest calcul intră şi dorinţa agenţilor sovietici ajunşi la putere de a distruge instituţia care cunoştea activitatea lor de trădare de ţară.
XVI. Instituirea regimului revoluţionar – 24-31 decembrie1989, emiterea de decrete revoluţionare care proclamă preluarea puterii de către CFSN, supremaţia Armatei, trecerea Securităţii în subordinea acesteia, instituirea tribunalelor excepţionale, execuţia cuplului Ceauşescu, arestarea şefilor Securităţii.
XVII. Lovitură de stat – 6-30 ianuarie 1990, un grup de conducere al CFSN hotărăşte transformarea FSN în partid politic, cu păstrarea puterii. El va decide, total abuziv şi ilegitim, o repartizare a locurilor în CPUN (având funcţia de parlament provizoriu) în formula 50% noul partid FSN şi 50% celelalte partide, act ce marchează caracterul ilegal şi neloial al preluării puterii prin lovitură de stat. (Definiţie: lovitura de stat este o acţiune de răsturnare a puterii organizată şi condusă din interiorul acelei puteri.)
XVIII. Contralovitură de stat – 12 ianuarie–28 februarie 1990, partidele politice nou înfiinţate organizează manifestaţii de stradă cu scopul răsturnării puterii politice reprezentate de partidul FSN, rămas ilegal la putere. FSN foloseşte grupuri sociale (muncitori de pe platformele industriale, mineri) şi forţe de ordine pentru a înfrânge contralovitura de stat. Opoziţia încearcă o prelungire a contraloviturii de stat printr-o manifestaţie permanentă în Piaţa Universităţii, devenită ilegală după alegerile din 20 mai 1990.
XIX. Încheierea procesului revoluţionar, a revoluţiei – 20 mai 1990.
Alegerile declarate oficial şi recunoscute internaţional drept libere legitimează lovitura de stat din ianuarie şi confirmă încredinţarea puterii către FSN prin votul majoritar, substanţial al populaţiei. Această nouă realitate politică marchează eşecul înscrierii României pe un scenariu occidental de desprindere din sfera de influenţă sovietică şi, totodată, rămânerea României încă un deceniu în sfera de influenţă sovietică. Întârzierile în reformarea sistemului politic şi al celui economic sunt interpretate de Occident ca acţiuni dirijate în sensul dorinţei de a rămâne în sfera de influenţă a URSS (Rusiei), motiv pentru care liderii politici ai FSN şi ai partidelor născute de acesta vor fi urmărite de o continuă şi insistentă propagandă internaţională negativă, cu efecte directe asupra situaţiei sociale a populaţiei. Tentativa guvernului Petre Roman de a aplica o reformă liberală rapidă este sabotată din interiorul puterii, astfel că, în septembrie 1991, guvernul Roman este răsturnat printr-o nouă lovitură de stat.

 

Dupa ce i- am tradat  pe nemti,tot capeteniile Tarii , in 89 au tradat si propriul Popor!INCREDIBIL- Prof. univ. dr. Corvin Lupu- Dezvaluie planul prin care Ceausescu a fost tradat: “In 1989 depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca”

Prof. univ. dr. Corvin Lupu studiind arhivele ministerului Comerțului Interior si a Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea, susține că planul sovieticilor care au penetrat si Securitatea Romana a fost acela de a înfometa populatia României, pentru a-l înlătura pe Nicolae Ceaușescu.

”Punctul culminant a fost în 1989, când, constatăm noi astăzi că arhivele ministerului Comerțului Interior, care n-au fost nici distruse, nici furate, nici incendiate, se găsesc toate, atestă faptul că depozitele alimentare ale României erau arhipline dar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca.

Constatăm că depozitele de carburanți erau arhipline și românii primeau rație de 40 de litri de benzină vara și de 20 iarna.Constatăm că rezervele de stat, altă instituție subordonată comerțului interior erau arhipline.Și mai constatăm ceva: în aprilie 2014, din Hotărârea CSAT când a fost desecretizată toată arhiva IC Dunărea, intreprinderea de comerț exterior ale securității, și constatăm că soldul zilei de 22 decembrie 1989 era de patru miliarde de dolari.Ceaușescu a murit și n-a aflat de acei bani pe care securitatea îi ținea.Încă nu-i furase nimeni.Încă.Securitatea nu i-a raportat lui Ceaușescu acești bani, pentru că le era frică că le va da de mâncare la oameni și le strică lor proiectul de răsturnare”,susține prof. univ. dr. Corvin Lupu.

Corvin Lupu – ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat

 

Autor al unor studii şi cărţi consacrate istoriei contemporane şi relaţiilor internaţionale, prof, dr. Corvin Lupu, în cele peste 300 de pagini ale cărţii “ROMÂNIA 1989 De la revoltă populară la lovitură de stat”, apărută la editura Techno Media, analizează profund evenimentele produse în 1989 în Europa de est, inclusiv în România.

Concluzia este că aceste evenimente au reafirmat valabilitatea acordurilor de la Ialta din 1945 cu doar o neînsemnată modificare: deplasarea cortinei de fier cu câteva sute de kilometri mai spre est.

Acordul de la Malta din 2-3 decembrie 1989 cuprindea, printre altele, şi înţelegerea dintre preşedinţii celor două superputeri, privitoare la intervenţiile pentru înlăturarea regimului politic din România care era o piedică în realizarea acestor înţelegeri.

Bush arăta, cu această ocazie, că statele membre ale NATO vor continua politica de restricţii în relaţiile lor cu România şi solicita URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor de ţiţei, gaz metan şi minereuri de fier.

Dictatorul de la Bucureşti primea, despre toate acestea, note informative din partea Securităţii dar el, probabil, nu mai era capabil sau, pur şi simplu, nu mai dorea să proceseze informaţiile.

A primit note informative şi în legătură cu poziţia preşedintelui american care „dorea să vadă lucrurile mişcându-se şi în România, Casa Albă fiind dispusă să execute toate presiunile necesare”.

Ştia şi despre afirmaţia ministrului de externe german, Hans Dietrich Geenscher, din septembrie 1989, c㠄în trei luni de zile în România se vor produce evenimente deosebit de importante”.

Nu-i era străină nici întâlnirea din 6 decembrie 1989 dintre Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterand în care Franţa cerea URSS-ului să se opună reunificării Germaniei.( Doar evoluţiile ulterioare din anul 1990 au schimbat destinul Germaniei).

În cazul României, „Occidentul era mulţumit doar cu penetrarea pieţii româneşti iminentă în condiţiile previzibilei destabilizări ce ar fi urmat eliminării lui Ceauşescu”.

Deci nu exista, din partea occidentului, nici un interes pentru un regim capitalist în România, aceasta fiind lăsată mai departe în sfera de interes a Moscovei.

Sunt aduse dovezi că în Ungaria au fost organizate şi au funcţionat lagăre de pregătire a unor comandouri ce au acţionat la Timişoara, impulsionând revolta populară împotriva măsurilor de austeritate excesivă luate de regimul dictatorial.

În rememorarea evenimentelor din decembrie 1989-ianuarie 1990, dar şi de mai târziu, sunt aduse multe clarificări pe baza celor aproape o sută de surse documentare, precum şi pe interpretarea logică a diverselor situaţii expuse.

Sunt aduse dovezi că generalul Milea nu s-a sinucis ci a fost împuşcat, că acest fapt a fost momentul declanşării loviturii de stat.

A fost împuşcat de cei ce vroiau să declanşeze această lovitură.

Generalul ar fi ramas devotat lui Ceauşescu in ciuda zvonurilor care l-au derutat pana si pe Ceausescu. Milea nu ar fi vrut sa treaca de partea celor care organizau lovitura de stat.

Cei ce vroiau să pună mâna pe putere, în majoritate în slujba unor servicii secrete străine, (după cum s-a demonstrat în unul din capitolele precedente), l-au împuşcat.

Faptul s-a consumat în biroul colonelului Pârcălăbescu, comandantul gărzilor patriotice. unde generalul a intrat pentru a-şi suna soţia.

Nicoleta Milea, soţia generalului, a afirmat că, în timp ce vorbea cu soţul său, a auzit zgomotul unei lupte, apoi o împuşcătură.

Deci Milea a fost împuşcat, apoi nu i s-a acordat, timp de câteva ore, nicio îngrijire medicală ajutându-l, astfel, să moară.

Alte Capitole din lucrare sunt:

Sub protecţia armatei grupul Iliescu preia puterea;

Beneficiarii loviturii de stat se prezintă poporului prin intermediul televiziunii;

Declanşarea acţiunilor terorist-diversioniste, a unor asasinate şi sabotaje;

Armata preia securitatea;

Războiul radio electronic şi parapsihologic împotriva României;

Drumul Ceauşeştilor către moarte;

Încercări de lichidare a martorilor incomozi ai omorârii Cceauşeştilor, sunt la fel de interesante.

Sunt relevante subtitlurile din ultimul capitol:

Concluzii: Poporul român a fost neatent;

Modul în care s-a vărsat sângele în decembrie 1989;

Securitatea a avut propria ei poziţie în cadrul evenimentelor;

Evenimentele din decembrie 1989 au fost prezentate opiniei publice în mod fals;

Cartea se sfârşeşte cu o postfaţă a autorului în care este înserat un articol din ziarul „Timpul” scris la 10 iulie 1881 de M. Eminescu intitulat “Economiştii observă…”, articol ce se încheie astfel:

“„Poporul nostru e pe cale de a ajunge ca fellah în Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”

Iată de ce a fost asasinat Ceauşescu! Adevărul ieşit acum la iveală…

Cu prilejul discursurilor publice, Preşedintele Nicolae Ceauşescu atrăgea atenţia cu privire la pericolul imperialismului, cum că poate duce la pierderea identităţii economice, a identităţii de neam şi chiar a independenţei naţionale. Aşa s-a şi întîmplat după lovitura de stat. Cercetaţi documentele, aşa am făcut şi eu, apoi o să vă vreţi să îl comemoraţi. Politica externă a lui Nicolae Ceauşescu se baza pe „neamestecul în treburile interne ale altor state”. Şi pentru că pe plan internaţional fostul preşedinte acţiona şi gîndea româneşte, trebuia înlăturat şi înlocuit cu o marionetă care gîndea şi acţiona pe dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin telefonul roşu, conexiunea cu Moscova. Cinismul cu care un plutonier, pe numele său Dorin Cârlan relata anul trecut execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, la un post central de televiziune, citez – „am făcut-o ferfeniţă pe Elena Ceauşescu şi i-am scos polimerii din cap odată cu creierii, oasele şi sîngele,” m-a cutremurat şi m-a determinat să cred că omul are bujiile ancrasate. Ori s-a scrîntit după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuţie, pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împuşcase doi oameni, comisese două crime, nu cu un glonţ, ci cu rafale, şi deborda de entuziasm infantil pe ecran, facînd din asta o bravadă publică. Cei care au înfăptuit asasinatul şi cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare, n-au nicio scuză. Cu toate că au acţionat la comandă externă şi internă şi sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989. Se pare că avem o vocaţie de a ne asasina patrioţii. Istoria stă mărturie. La fel ca şi Mareşalul Ion Antonescu, preşedintele Nicoale Ceauşescu a strigat înaintea primul glonţ: „Trăiască România liberă şi independentă, moarte trădătorilor!” S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a filmului (cosmetizat, falsificat şi trucat) difuzat pînă la intoxicaţie, în fiecare an, înainte de Crăciun şi care a făcut înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt, un asasinat politic abominabil, la scara istoriei, o ruşine pentru noi, execuţia cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşesc pe 25 Decembrie, la Sfînta Sărbătoare a Naşterii Mîntuitorului, este un asasinat anticreştin, iar sub acest blestem a urmat involuţia poporului în libertatea şi democraţia mult-visată de naivi. Asasinarea soţilor Ceauşescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o şchiopă: „O veste minunată: dictatorul a fost prins şi împuşcat!” O manipulare grosolană! Criminalii înlocuiseră vestea minunată a Naşterii Domnului Iisus, sărbătoarea creştinului român, cu vestea “minuantă a crimelor comise”.
Ceauşescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt a fost omorît pentru că a ridicat Ţara de la stadiul de semifeudalism la cel al civilizaţiei. Devenise extrem incomod puterilor Occidentului. Ceauşescu a oferit românilor educaţie de înaltă clasă, într-un învăţămînt gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau tînar, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit demnitate umană şi protecţie socială. Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, şomaj, hoţie, tîlhărie, corupţie de stat, miniştri şi parlamentari puşcăriaşi, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime şi pistol la brîu tuturor nenorociţilor. Cine a suferit în regimul dinainte de ’89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare. Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat şi asasinarea cuplului prezidenţial au fost cu adevărat dramatici. Părinţii au trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic necunoscătorii şi ignoranţii, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cu ce se mănîncă Istoria de pînă în 1944 şi chiar cea pînă în 1964. Într-o dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce-şi însuşi, ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărăşanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tînjesc mulţi, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli, grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea şi independenţa economică. Generaţiile prezentului trebuie să afle că familiile tinere primeau locuri de muncă şi apartamente de la stat, după terminarea facultăţii studenţii primeau repartiţie, iar învăţămîntul şi sănătatea erau gratuite. Priviţi acum sutele de mii de copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în Occident, priviţi fabricile de şomeri, adică universităţile care îi lasă pe tineri în voia libertăţii haotice. Da, teoretic, socialismul e o noţiune neprietenoasă. Dar, cei mulţi, talpa ţării, nu se zbăteau în sărăcie ca astăzi, cînd sîntem liberi să întreţinem bugetul statului fraudat de guvernanţii şi politicienii, care s-au îmbogăţit pe spinarea poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decît în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace subtile: carduri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă şi expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică). Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să-i obişnuiască cu banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sîn ca o să ajungi şomer, eşti liber pe naiba, doar să te plimbi pe jos, să-ţi dai copilul la şcolile particulare ale mafioţilor şi pe bani grei, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi afară din case sau de la serviciu, nu vedeai ţărani săraci. Ceauşescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca să fie independentă şi să nu cerşească la F.M.I., B.M. etc.

Dar, ca preşedinte, cînd nu eşti dator organismelor financiare mondiale, eşti considerat dictator, eşti invadat de şacali, ţi se iau resursele naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ, (deşi nu are loc de muncă, taxele sînt obligatorii) sclav şi consumator. Libia, Egipt, Siria, şi România sînt exemple vii în acest sens. L-au eliminat pe Ceauşescu cînd Ţara nu mai avea datorii şi economia mergea strună. Tocmai cînd terminasem de plătit datoriile şi urma să ne bucurăm de un nivel de viaţă european, de teamă că vom concura puerile occidentale, au venit alogenii şi-au pus gheara pe avuţiile naţionale. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mîncat mai puţin, a fost sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia, chiar dacă pîinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari şi miliaradari care să fraudeze statul. Azi există mîncare şi pîine din belşug (puterea de cumpărare fiind zero), dar garnisite cu euri mortale, care au răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii, mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brîu. Toate acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiţi bine!

 

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: art-emis.ro

 

Generalul Stănculescu: in ’89 am dat lovitura de stat din cauza presiunii externe. Am continuat acţiunile care fuseseră amplificate din exterior. Ion Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei.

stanculescuVictor Atanasie Stănculescu, 85 de ani, mărturiseşte că avea legături cu reprezentanţi ai serviciilor secrete occidentale în perioada 1980-1990, pe vremea când conducea Departamentul Înzestrării din MApN.General şi fost ministru al Apărării în ziua în care Ceauşescu a fugit, Stănculescu se află acum în penitenciarul din Jilava, condamnat pentru omor deosebit de grav săvârşit prin reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Stănculescu recunoaşte că Ion Iliescu l-a protejat în perioada în care era preşedinte, iar procurorul general al României din acea perioadă a jucat în favoarea sa.Victor Atanasie Stănculescu a preluat puterea, ca ministru al Apărării înainte de fuga lui Ceauşescu, în dimineaţa de 22 decembrie, când le-a şi cerut soldaţilor să revină în cazărmi. Această lovitură de statavea mai mulţi clienţi politici în acele zile: „Puteam să aleg între Ion Iliescu, aflat pe poziţii, Ilie Verdeţ, care era dispus să facă repede un guvern recondiţionat, Constantin Dăscălescu, despre care aveam informaţii că vrea să cheme Marea Adunare Naţională. Eu mă gândisem însă la Mihai Botez, dar nu ştiam de unde să îl iau“.
ELENASTAN1
De ce l-aţi trădat pe Ceauşescu?V.A.S.: Pentru că în acele momente România era în pragul unei iugoslavizări, din cauza presiunii externe, chiar înaintea dezmembrării propriu-zise a Iugoslaviei, dar şi pentru că eram în pragul unui război civil. În al treilea rând, ţara era plină de agenţi străini.Deci v-aţi hotărât să-l trădaţi pe 22 decembrie?V.A.S.: Da, am văzut că altă soluţie nu era, fie continuam acţiunile care fuseseră amplificate şi din exterior, dar şi de dorinţele unora de a se reabilita, fie încercam să oprim dezastrul.Cine voia să se reabiliteze?V.A.S.: Vă dau exemplul cel mai relevant: generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afară din armată şi făcut, din comandantul Armatei Bucureşti, adjunctul ministrului Construcţiilor, în momentul în care s-a aflat că fusese partizan al GRU –Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj militar a Moscovei din 1918 până acum (n.a).Acest lucru s-a întâmplat după încercarea de răsturnare a lui Ceauşescu din 1978 în care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, într-o telegramă clasificată a Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti se descrie şi o altă încercare de asasinare a lui Nicolae Ceauşescu din 23 mai 1974. Vă aduceţi aminte de aceste lucruri?V.A.S.: Ştiu despre mişcarea din armată condusă de Militaru şi de alţi câţiva generali, care erau legaţi de structurile ruseşti, dar nimic despre ce s-ar fi întâmplat în 1974.Vreţi să spuneţi că singurul complot împotriva lui Ceauşescu despre care aţi auzit este cel la care a participat Militaru?V.A.S.: Am auzit şi despre Scrisoarea celor 6.Dvs. v-aţi gândit vreodată la posibilitatea răsturnării lui Ceauşescu?V.A.S.: Nu.

În afară de Nicolae Militaru, care într-un fel a fost adversarul dvs. personal, cine ar mai fi vrut să se reabiliteze în decembrie 1989?

V.A.S.: Ceilalţi pe care i-a adus Militaru lângă el, este vorba despre 25 de generali care fuseseră pensionaţi toţi pe criteriu de vârstă, nu politic, dar care aveau în comun faptul că studiaseră la Moscova.

Generalul Militaru a fost numit ministru al Apărării imediat după condamnarea la moarte a cuplului Ceauşescu de către Ion Iliescu, pe atunci şef al Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea politică. Făcea şi el parte din grupul celor care studiaseră la Moscova.

V.A.S.: Da, s-a şi văzut care au fost consecinţele imediate.

Până în 22 decembrie 1989, când l-aţi trădat pe Ceauşescu imediat ce v-a numit ministru al Apărării, i-aţi fost loial?

V.A.S.: Eu am fost loial României.

Până pe 22 decembrie 1989 aţi fost de acord cu tot ceea ce făcea Ceauşescu şi i-aţi respectat ordinele?

V.A.S.: Nu.

Vreţi să spuneţi că aţi avut momente în care v-aţi revoltat?

V.A.S.: Da, când m-am dus la Timişoara şi am văzut ce se întâmplă acolo nu am mai fost de acord cu el.

Aţi fost trimis la Timişoara pe 17 decembrie 1989?

V.A.S.: Da, dar nu de Ceauşescu, ci de ministrul Apărării, Vasile Milea.

Care respecta un ordin dat de Ceauşescu.

V.A.S.: El m-a trimis să văd nu doar care este influenţa mişcării de la Timişoara, ci şi pentru lucruri mai tehnice, fiindcă se încheia anul bugetar şi trebuia să vedem care este stadiul livrărilor de către industria din Timişoara.

După şedinţa din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde Ceauşescu şi ceilalţi au luat decizia reprimării revoltei de la Timişoara, dvs., împreună cu alţi generali de armată, miliţie şi Securitate, aţi fost trimişi să puneţi în aplicare acest ordin.

V.A.S.: Acest ordin nu există nicăieri, mai puţin în hotărârile justiţiei, fiindcă nu există nici un martor care să fi spus că eu am primit ordin să trag.

Înainte de 22 decembrie au murit la Timişoara 73 de oameni şi au fost răniţi mai mult de 300. Nu vă simţiţi în nici un fel responsabil faţă de ceea ce s-a întâmplat atunci?

V.A.S.: Ba da. Mă simt responsabil că nu am putut să opresc acest lucru. Prea multe nu aveam de făcut. Când am ajuns la Timişoara, ni s-a spus să nu intrăm în oraş că se trage. Ordinul se dăduse deja de la Bucureşti.

Dvs. sunteţi inocent, nu vă aduceţi aminte de nimic?

V.A.S.: Îmi aduc foarte bine aminte că nu am putut ajunge la Comandamentul Diviziei din Timişoara pentru că fusese atacat.

Aveţi remuşcări pentru cei care au murit la Timişoara în perioada în care dvs. aţi fost trimis acolo?

V.A.S.: Am remuşcări şi îmi pare rău.

Dar pentru înăbuşirea mişcării studenţeşti din 1956 de la Timişoara?

V.A.S.: Nu, pentru că atunci nu am fost implicat deloc.

Dar eraţi la Timişoara în perioada represiunii din ‘56.

V.A.S.: Am fost trimis la Timişoara în 1952, eram şeful Statului Major Artilerie nr. 38, şi eram într-adevăr la Timişoara în ’56, dar generalul Dragnea era şeful Corpului 38 Armată, care s-a ocupat nemijlocit de această activitate.

Au fost agresaţi şi duşi la închisoare aproape 3.000 de studenţi.

V.A.S.: Eu nu am fost implicat.

Generalul Dan Voinea povesteşte că i-aţi fi spus ministrului Milea, înainte să plecaţi, următoarele: “Lichidez tot, ca în 1956”.

V.A.S.: Invenţii.

Aţi avut o carieră de succes în perioada regimului comunist.

V.A.S.: Am avut fiindcă atunci când au fost aduşi mulţi oameni noi pentru refacerea armatei, eu eram deja un om cu un trecut politic bun pentru dosar, pentru că trecusem pe la Şantierul Tineretului Bumbeşti-Livezeni.

De ce v-a înaintat în grad Ceauşescu în timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, în 1968?

V.A.S.: Pentru că la Marele Stat Major eram şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Înzestrare, Încorporare şi răspundeam de mobilizarea armatei. Am condus 12 sau 13 variante de mobilizare parţială şi două variante de mobilizare totală pentru a face faţă celor 22 de divizii ale Bulgariei, Ungariei şi URSS. Fiecare din aceste state ar fi avut interesul să vină în România.

Când aţi fost contactat pentru prima dată de serviciile secrete străine?

V.A.S.: După ce am devenit şeful Direcţiei Economice din MApN, deci între 1980 şi 1989. Reprezentanţii acestor servicii străine veneau la mine sub forma unor industriaşi.

Era deci vorba despre servicii secrete occidentale?

V.A.S.: Da, voiau să vadă ce pot cumpăra.

Discutaţi cu ei şi altceva?

V.A.S.: Erau destul de ermetici în ceea ce priveşte colateralele pentru care veniseră.

Vă trăgeau de limbă?

V.A.S.: În general voiau să afle dacă sunt pro sau contra. Şi nu cred că au reuşit să afle.

Până când n-au aflat nimic despre opţiunile dvs.?

V.A.S.: Până pe 22 decembrie, dar nici eu nu am avut încredere în nimeni în jurul meu. Am fost un fel de lup singuratic.

În anii ’80 eraţi în amiciţii cu ataşaţii militari occidentali acreditaţi la Bucureşti. Aceste relaţii erau încurajate sau tolerate de conducerea politică?

V.A.S.: Ambele. Eram în relaţii bune cu ataşaţii militari din SUA, din Franţa, din Japonia, din Marea Britanie etc. Toţi ataşaţii militari îşi făceau program să se vadă cu şeful departamentului Înzestrare pentru a afla ce producem, cât vindem, ce vindem, cui vindem, cu ce preţ vindem. Îi invitam la expoziţiile pe care le organizam ca să nu fiu nevoit să le fac expuneri individuale.

Totuşi, legăturile cu ei erau permanente, discutaţi şi politică?

V.A.S.: Şi nu doar cu ei, şi cu ambasadorii, fiindcă eram maestru de ceremonii al vânătorilor pe care le organiza MApN. Organizam vânători pentru corpul diplomatic şi ataşaţii militari.

Era deci o politică să-i cultivaţi pe diplomaţii occidentali?

V.A.S.: Nu. Aşa se întâmpla.

Securitatea vă urmărea în această perioadă?

V.A.S.: Da. Eu nu m-am ferit de Securitate, ci de cercetarea celor din exterior.

După ce vă întâlneaţi cu aceşti diplomaţi din state membre NATO, deci adversare, făceaţi rapoarte despre discuţiile avute?

V.A.S.: Nu eram obligat.

Nu trebuia să le spuneţi nici superiorilor dvs. despre aceste discuţii?

V.A.S.: Vorbeam despre aceste discuţii cu şeful Marelui Stat Major şi cu ministrul.

Diplomaţii străini pe care-i întâlneaţi nu erau interesaţi înainte de 1989 să afle amănunte despre politica internă sau despre ideile lui Nicolae Ceauşescu?

V.A.S.: Poate, dar nu cu mine.

Înaintea ultimului Congres al PCR din toamna anului 1989 eraţi pe lista celor propuşi să facă parte din Comitetul Central (CC), dar ulterior aţi fi fost retras pe baza unui raport al Securităţii din care ar fi rezultat că aţi fi avut legături cu un serviciu secret străin. Dvs. aţi vorbit la un moment dat de MI-6, serviciul secret britanic.

V.A.S.: Da, m-am întâlnit cu unii reprezentanţi, care au venit aici să facă afaceri şi care au intrat în cercurile înalte din Bucureşti şi au participat inclusiv la vânătorile organizate de MApN.

Generalul Pacepa, care era convins de implicarea masivă a sovieticilor în Revoluţia din 1989, spunea că Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat în stil KGB.

V.A.S.: Nu ştiu ce înseamnă stilul KGB.

Adică după un proces sumar.

V.A.S.: Nu e singurul caz în istorie.

Vă faceţi reproşuri pentru felul în care aţi organizat procesul lui Ceauşescu?

V.A.S.: Acum e prea târziu, nu trebuia făcut aşa.

Când v-aţi întâlnit prima dată cu Ceauşescu?

V.A.S.: În 1968, când m-a avansat.

Îl admiraţi?

V.A.S.: Era comandantul Armatei Române.

Vă era frică de el?

V.A.S.: N-am avut niciodată senzaţia de frică, nici măcar aici în închisoare.

Cine a declanşat Revoluţia, grupul disidenţilor lui Iliescu, agenţii Securităţii, forţe din afară sau a fost o revoltă populară?

V.A.S.: Au intrat în ţară 4.000 de turişti ruşi în 1989, iar 1.000 din ei au plecat abia la finele anului 1990.

Nici Armata, nici Miliţia, nici Securitatea nu au făcut nimic atunci când şi-au dat seama de numărul mare al acestor turişti?

V.A.S.: Invazia era mai mare decât forţele implicate în repre­siune. 4.000 de oameni erau prea mulţi pentru capacitatea Securităţii de urmărire operativă.

Din datele existente, de fapt, dvs. aţi dat în 1989 o lovitură de stat.

V.A.S.: Aşa spun unii istorici.

Pentru cine aţi dat această lovitură de stat?

V.A.S.: Întrebaţi-i pe cei care spun asta.

Este evident că aţi dat o lovitură de stat, pentru că dvs. aţi preluat puterea chiar înainte de fuga lui Ceauşescu, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, după ce aţi fost numit ministru şi aţi ordonat retragerea armatei în cazărmi.

V.A.S.: Da, dar nu aveam pe cine să mă sprijin.

La cine v-aţi gândit atunci când aţi pus mâna pe putere? Cum v-aţi imaginat că ar trebui să se petreacă lucrurile mai departe? Aveaţi un scenariu?

V.A.S.: Eu puteam să aleg între Ion Iliescu, aflat pe poziţii, Ilie Verdeţ, care era dispus să facă repede un guvern recondiţionat, Constantin Dăscălescu, despre care aveam informaţii că vrea să cheme Marea Adunare Naţională. Eu mă gândisem la Mihai Botez, dar nu ştiam de unde să îl iau.

Aşa că l-aţi lăsat pe Ion Iliescu să se aşeze la butoane.

V.A.S.: S-a întâmplat.

După 22 decembrie 1989, deci după fuga lui Ceauşescu, au mai murit 1.000 de oameni. Ion Iliescu e responsabil pentru aceşti morţi?

V.A.S.: În primul rând Militaru, care avea deja ordinele şi planurile făcute de la Moscova.

Şi abia apoi Iliescu?

V.A.S.: Da.

Ion Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei?

V.A.S.: Da, din momentul în care m-a înlocuit pe mine cu Militaru. După aceea, în februarie m-a rechemat, de teamă să nu fie dat jos tot de armată.

Aţi rămas în relaţii bune cu Ion Iliescu.

V.A.S.: Da, mi-a trimis cu o dedicaţie frumoasă cartea lui După 20 de ani, în care scrie că eram „cel mai“; ca dovadă că eram „cel mai“ sunt la închisoare.

Totuşi, Ion Iliescu v-a protejat cât a fost la putere.

V.A.S.: Da, într-adevăr: după prima condamnare, procurorul general Tănase Joiţa, îmi imaginez că la indicaţia lui Iliescu, a făcut recurs în anulare în care scrie pe 45 de pagini realitatea întâmplărilor de la Timişoara, adică faptul că am dat doar ordin să nu sune sirenele sau că am trimis pe cineva să se intereseze de numărul morţilor şi răniţilor. Joiţa cerea achitarea sau înapoierea dosarului la parchet.

Deci Iliescu v-a protejat.

V.A.S.: Da.

Cine a fost împotriva dvs.?

V.A.S.: Procesul care m-a adus la închisoare a avut loc după ce adevăraţii actori care au condus efectiv represiunea, pentru fiecare armă în parte, erau deja morţi.

În 1997?

V.A.S.: Da.

Mai există cele 10 casete cu secrete cu care aţi ameninţat odinioară? Pe cine incriminează?

V.A.S.: Nici nu mai ştiu pe unde sunt, nu incriminează pe nimeni, e o trecere în revistă a lucrurilor, un fel de jurnal pe care l-am filmat.

Ce fel de lucruri nu puteţi spune?

V.A.S.: Diverse; de la moartea lui Kennedy au trecut mai mulţi ani şi încă nu se spune tot, de ce să ne grăbim? Deocamdată eu sunt aici în închisoare şi mai am 9 luni de stat.

Aţi cerut graţierea.

V.A.S.: Cei de-acasă au insistat. În cererea către preşedinte am scris în final că „deşi nu am făcut…“, rog să fiu graţiat. N-aş fi vrut să cer să fiu iertat pentru ceea ce nu am făcut.

Aţi avut relaţii bune cu familia Ceauşescu, dovadă că aţi avut o carieră de succes. De care dintre ei eraţi mai apropiat?

V.A.S.: Vorbeam cu ei doar în cadru oficial.

Ce fel de relaţii aţi avut cu Elena Ceauşescu?

V.A.S.: Nici una, nu ştiu cine a inventat zvonurile şi propoziţia „Ai grijă de copii“.

Circulă pe internet poze cu dvs. şi Elena Ceauşescu, în care dvs. eraţi foarte curtenitor.

V.A.S.: Totdeauna când venea la expoziţiile militare îi sărutam mâna.

Avea ea vreo slăbiciune faţă de dvs.?

V.A.S.: Nu ştiu, îmi pare rău că n-aţi apucat să o întrebaţi.

Lovitura de stat 22 decembrie 1989 vineri la ora 10.07. Trădarea lui Iulian Vlad şi a lui Victor Stănculescu. Complotul comunistului Ion Iliescu.

 
Toti generalii inclusiv Vasile Milea foto noiembrie 1989Represiunea a început spre miezul nopţii, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, iar 1.245 au fost arestate şi transportate la penitenciarul Jilava.Nicolae Ceauşescu, pe 22 decembrie 1989, ora 12.06, când cuplul dictatorial a urcat la bordul elicopterului şi a plecat în direcţia Snagov. Din acel moment Ceauşescu a devenit de facto ostatic al Armatei – cu alte cuvinte, al şefului acesteia, generalul Victor Atanasie Stănculescu.O parte din echipa conducătoare îşi dădea seama de inevitabilitatea unor schimbări şi se străduia să pregătească cât mai bine sosirea acestora. Afirmaţia este valabilă şi în legătură cu o parte dintre funcţionarii de la niveluri inferioare. Printre membrii nomenclaturii superioare existau cel puţin două grupuri care i se opuneau lui Ceauşescu, dar care nu colaborau întru totul unul cu celălalt: semnatarii „Scrisorii celor şase” şi cei în fruntea cărora se afla Iliescu. Persoana care făcea legătura între cele două tabere era Silviu Brucan.Puciul nereuşit din 1984 a agravat şi mai mult această situaţie. În îndepărtarea lui Ceauşescu armata vedea o şansă şi de aceea a fost favorabilă faţă de activitatea lui Militaru şi a celorlalte persoane cu relaţii în Uniunea Sovietică. Deciziile fundamentale din zilele fierbinţi ale lui decembrie au fost luate de doi generali: Guşă şi Stănculescu. Primul a pus capăt represiunii, iar ultimul a săvârşit de fapt o lovitură de stat, luându‑i puterea lui Ceauşescu, după care a avut grijă ca acesta să fie lichidat.Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.
Iulian Vlad a declarat in fata comisiei senitoreale: „Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa ora 8:30, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul.”Adjunctul fostului şef al Departamentului Securităţii Statului general Bucurescu Gianu:„Pe 22 decembrie 1989 Iulian Vlad a cerut ca, în caz că presiunea mulţimii creşte, să dăm voie oamenilor să intre în sediul fostului CC al PCR.Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00. Participanţi: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Ştefan Andrei, Ion Radu, Lina Ciobanu, Ioan Totu, Paul Niculescu-Mizil, Ludovic Fazekaş, Dumitru Popescu, Gheorghe (Gogu) Rădulescu, Silviu Curticeanu, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Ana Mureşan, Suzana Gâdea, Ion Stoian, Ioan Ursu, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad.Nicolae Ceauşescu: Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform Constituţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?Ion Dincă: Dacă aceştia dezarmează Armata noastră şi vor să intre în sediu?Iulian Vlad: Armata nu se lasă dezarmată.

Nicolae Ceauşescu: Ce facem?

Iulian Vlad: Procedăm cum aţi spus.

Tudor Postelnicu: Aşa facem.

Ceauşescu, părăsit de securitate, a fost fugărit. Este clar că Ceauşescu  încă era considerat preşedinte – comandant suprem vezi de ce!

Reporter: Cum aţi „executat” ordinul comandantului suprem?

Stănculescu: Am acţionat pe dos. L-am oprit la ora 10.45, pe primul transmisionist pe care l-am întâlnit căpitanul Marius Tufan, de la centrul de transmisiuni al armatei, să comunic, s-a prezentat, l-am întrebat dacă are legătură cu cele două unităţi care afluiesc şi l-am întrebat care-i situaţia lor. A intrat într-o cameră şi a luat legătura prin staţie. După două minute a ieşit şi a zis că una e pe Viilor, alta e la Tineretului. Veneau spre Piaţa Palatului, Am spus: „Dă ordin imediat să se întoarcă în cazărmi şi, dacă e populaţie, să spună că «Armata e cu voi, staţi liniştiţi că nu se întâmplă nimic!»”. Era ora 10.20, cred. M-am întors si i-am zis «Tovarase comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge in piata. Mi-au comunicat ca nu pot trece de baraje. Va propun sa organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comanda din tara». Aveam trei astfel de centre de comanda in tara, dotate cu sisteme de conducere a fortelor. «… pregatesc sa fiti instalat la centrul de comanda si sa conduceti de acolo».. Stănculescu: „Mi-am dat seama că trebuia să-l scot din joc. I-am spus că a început presiunea în piaţă. „Cred că ar fi bine să ieşiţi din local…”. Erau deja în panică, cam cum i-aţi văzut la proces, în film. „Cum să ieşim?” „Chemăm elicopterul sus, pe terasă, vă suiţi şi plecaţi din clădire”. Voiam să le rup legătura cu pământul. Dacă-i ridicam în aer, le luam puterea. Stănculescu catre Ceauşescu: „Vă raportez că elicopterul a aterizat, dar numai unul, pentru că al doilea nu mai încape pe terasă”. Atunci a zis: „Manea şi Bobu, mergeţi cu mine!”.

Reporter. Nu a fost un „La revedere”, ceva?

„Să trăiţi, tovarăşe comandant suprem!” – atât. Simplu. Foarte milităros.”

Athanasie Stănculescu a avut puterea unui şef de stat pe data de 22 decembrie, de la ora 10.07 la ora 16.00. Cum v-aţi asigurat că Ceauşescu, o dată scos din CC, este îndepărtat de putere?

Stănculescu: Acolo am avut un moment mare. Am fost eu „în aer”, de data asta. Dacă-i spune lui Maluţan să plece spre Bulgaria, să iasă, că era frontiera cea mai apropiată? Şi de acolo să schimbe? N-am ştiut etapa Snagov. Maluţan i-a raportat generalului Rus şi generalul Rus mi-a raportat mie telefonic că a aterizat la Snagov. Am fost foarte nelămurit – ce se întâmplă la Snagov? Nu era nimic organizat în zonă, paza era subţire. A fost un moment de cumpănă. Eram puţin dezorientat şi eu. I-am spus lui Rus să-i spună lui Maluţan, dacă decolează din nou, să spună ce spune Ceauşescu. Maluţan a raportat tot timpul.

Tovarăşul a vorbit cu primii-secretari de la judeţe şi i-a spus clar lui Maluţan: „Târgovişte! Oţelarii ne vor apăra”. Atunci m-am liniştit. Ordinul al doilea l-a dat Rus, nu-mi aparţine mie: „Nu mai zboară nimeni în spaţiul aerian românesc!”. Iar lui Maluţan: „Găseşte o soluţie ca să aterizezi, motivează ceva!”. Maluţan a aterizat aproape de Boteni, lângă şosea.
Stănculescu: Pe la 1.05. L-am întrebat din nou pe Rus care e situaţia în spaţiul aerian, mi-a confirmat din nou că i-a dat ordin lui Maluţan să găsească o soluţie ca să nu intre să aterizeze în Combinatul de Oţeluri Speciale de la Târgovişte. S-a dat drumul la Televiziune. Atunci l-am chemat pe ministrul Telecomunicaţiilor, Pintilie, care era fost general de la Direcţia a V-a. Am avut două treburi cu el. Prima – să taie legăturile de la Securitate, că de-aia a fost Securitatea supărată pe mine.I-am spus: „Taie legăturile de la Securitate! Şi spune-mi de unde se poate opri Televiziunea!” – care începuse.Vă raportez într-o jumătate de oră”. A plecat, s-a întors, am tăiat legăturile pe la ora 1.20. „Televiziunea se poate decupla de la Palatul Telefoanelor, ultimul etaj”. „Bine, lasă atunci Televiziunea să meargă”.Între timp mă ocupam să pregătesc ordinul pe care trebuia să-l semnez, cu unităţile.Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Coordonator gen. de divizie Ion Pitulescu, Bucureşti, Tipografia Luceafărul, 1995, pp. 174 – 175In timp ce Armata făcea prăpăd în Bucureşti, Ceauşescu a înnoptat, pentru mai multă siguranţă, în sediul Comitetul Central al PCR. Noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost ultima petrecută în libertate de soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Pe 21 decembrie 1989, după teleconferinţa cu prim-secretarii judeţeni ai PCR, Nicolae Ceauşescu a organizat apărarea Palatului puterii sale. A sunat goarna mobilizării, dar avea să constate că tot mai puţini erau dispuşi să-l urmeze în nebunia lui.În noaptea de 21/22 decembrie, „nea Nicu” nu a dormit acasă. Nici el, nici Elena Ceauşescu şi nici principalii lor colaboratori, care au încercat să aţipească prin birouri. Cei mai mulţi aveau amenajat şi câte un spaţiu de odihnă, dotat cu pat şi cu o mică garderobă.

Consemnaţi în C.C.

Constantin Manea, unul din secretarii de Cabinet ai lui Ceauşescu, declara în 1993, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Toată după-amiaza, Ceauşescu a avut o perioadă tensionată. Nu s-a mai odihnit, cum avea obiceiul. I-a chemat pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Succesiv. De mai multe ori. În final i-a consemnat aici. La scurtă vreme le-a ordonat lor şi directorului Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, să amenajeze trei birouri pentru a se instala un grup de tehnicieni, cu probleme de telecomunicaţii”.

În acest moment, practic, lua fiinţă Comandamentul Militar Unic, prin care Ceauşescu voia să coordoneze represiunea. „Armata, trupele de Securitate, toate celelalte unităţi subordonate, inclusiv gărzile sau detaşamentele de luptă şi apărare sunt subordonate comenzii unice. Această comandă unică este asigurată de ministrul Apărării, ministrul de Interne, ministrul secretar de stat la Interne şi şef al gărzilor patriotice, desigur sub conducerea comandantului suprem. Cu orice problemă, vă adresaţi comandantului suprem”, le-a ordonat Ceauşescu şefilor ministerelor de forţă, la 21 decembrie 1989, puţin după ora 18.00.

În acest fel, dictatorul comanda direct represiunea. Decizia a venit imediat după teleconferinţa în care Ceauşescu dăduse mână liberă acţiunilor de forţă şi în ţară.Pregătirea demiterii lui Milea

Lucrurile se precipită. Pe măsură ce-l cuprinde panica, dictatorul se implică tot mai mult în coordonarea represiunii. O energie colosală, aproape tinerească, îl împinge de la spate. Parcă n-ar avea aproape 72 de ani…

Tot mai nemulţumit de reacţia Armatei, Ceauşescu pregăteşte schimbarea ministrului Vasile Milea cu un general mai hotărât, mai eficient. Şi, poate, mai loial… dată fiind suspiciunea dictatorului că un spion se ascunde chiar lângă el.

Directorul Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, a mărturisit Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „În seara de 21 decembrie i-a spus lui Milea ca în dimineaţa de 22 decembrie generalul Stănculescu să fie prezent la sediul CC. Nu înţeleg de ce l-a chemat pe Stănculescu şi nu pe Guşă. Mie, Milea mi-a spus că se duce să-l cheme pe Stănculescu, că «mi-a spus tovarăşul, probabil că nu mai are încredere în mine»”.

Să vină Dan Deşliu şi Adrian Păunescu!

Dornic să-şi atragă încrederea poporului, Ceauşescu mai crede în minuni şi în al 12-lea ceas. Apelează la o soluţie propagandistică: folosirea unor personaje care au o imagine „adecvată” în rândul populaţiei. Elocventă este mărturia secretarul de Cabinet, Constantin Manea, în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.

„Pe seară, după ora 18.00, l-a chemat pe şeful Secţiei Presă, Mitea. I-a cerut să-i caute pe scriitorii Dan Deşliu şi Adrian Păunescu. Nu ştiu ce i-a spus direct. Din câte ştiu, Păunescu a refuzat să vină. Am impresia că ar fi vrut să-i pună să vorbească la televizor, pentru susţinerea cauzei”, a povestit Manea.

Televiziunea era, în acel moment, principalul mijloc de propagandă al lui Ceauşescu. Din ordinul lui, programul din seara de 21 decembrie 1989 a fost altul decât în revista „Program Radio – TV”. Aceste modificări de program sunt explicate în cartea „Revoluţia Română în direct”.

Nicolae şi Elena, în vremuri mai fericite

După fiecare emisiune propagandistică erau difuzate chemări la calm. În cele aproape trei ore şi jumătate de emisie, de la 19.00 la 22.22, au fost patru astfel de intervenţii, la orele 20.00, 20.20, 21.20 şi 21.40. Nici serialul sovietic din acea seară, „Punctul de întoarcere”, nu a mai fost difuzat, în locul lui fiind programate cântece patriotice revoluţionare.

Sfatul lui Verdeţ

Tot pe 21 decembrie, în jurul orei 20.30, Ceauşescu cere maşina să plece acasă. Gărzile de corp îl sfătuiesc să rămână în sediul CC, pentru că e cel mai bine apărată clădire. Ceauşescu urmează sfatul şi decide să înnopteze – şi el, şi „Tovarăşa” – în fortăreaţa Partidului şi a puterii sale.

În această perioadă, Ceauşescu este vizitat de Ilie Verdeţ, preşedinte al Comisiei Centrale de Revizie a PCR şi deputat în Marea Adunare Naţională, şi de alţi doi tovarăşi, Mihail Burcă şi Vasile Vîlcu, comunişti bătrâni.

Constantin Manea declară Comisiei senatoriale: „A fost o seară foarte agitată. Un du-te-vino. De multe ori, nici nu mai închidea uşa şi venea în secretariat, la telefon, unde erau 22 de linii. Într-un târziu m-a pus să-i chem pe Vîlcu, Burcă şi Verdeţ, care au cerut o întrevedere. Întâi i-a întâmpinat ea. La intrarea lor în anticamera lui Ceauşescu era Elena de faţă. El – în birou, cu uşa închisă. Ea le-a spus: «Vedeţi cum se dezvoltă lucrurile pentru care am muncit?». Şi a ieşit el. Am fost de faţă când Verdeţ i-a propus lui Nicolae Ceauşescu să caute o înţelegere cu cei care sunt instalaţi la baricadă, la Inter, în
faţa cărora s-au mobilizat trupe”.Cina de adio cu Zoia şi cu Valentin

Pentru că nu au mai ajuns la reşedinţa din cartierul Primăverii, soţii Ceauşescu au primit vizita copiilor Zoia şi Valentin în sediul CC, în jurul orei 21.00. Martori au fost secretarii Mihai Hîrjău şi Constantin Manea.

„Către ora 21.00 au venit Zoia şi Valentin, fără Nicu, care era la Sibiu. Cred că au încercat să facă un fel de masă, că s-au retras în sufragerie. Cred că au luat o gustare. Au stat cam o jumătate de oră. Valentin a fost foarte insistent, că suna din cinci în cinci minute şi voia să vorbească cu taică-su, dar de regulă a vorbit cu maică-sa. Ea încerca să-i liniştească şi le spunea că situaţia e stăpânită, iar Zoia şi Valentin le povesteau ce e pe stradă”, spune Manea.

După plecarea celor doi copii, dictatorul a vrut să iasă din clădire. Şeful Direcţiei a V-a a Securităţii, generalul Marin Neagoe, susţine că Nicolae Ceauşescu a făcut câţiva paşi pe scări, apoi a intrat înapoi. Tot atunci a cerut să-i fie aduşi şi nişte revoluţionari care strigau „Jos Ceauşescu”, cărora să le vorbească. „I-a fost adus unul care era bătut măr. Îi curgea sânge din nas. Le-am spus oamenilor mei să-l ducă undeva, să-l spele, şi apoi să-l ducă de acolo“, declara Marin Neagoe în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.El a adormit, ea s-a foit toată noaptea

Din mărturiile secretarilor de Cabinet, Manea şi Hîrjău, reiese că vizitele de la Cabinetul lui Ceauşescu au durat până la miezul nopţii. Apoi, lucrurile s-au mai liniştit, însă în Cabinetele 1 şi 2 era tensiune mare.

„În cursul nopţii, către ora 24.00, informaţiile curgeau ca şi până atunci. El a trecut la odihnă. Nu ştiu dacă o fi aţipit sau nu, dar dimineaţa era mai odihnit. Ea a ieşit frecvent şi s-a informat. Nu a dormit. Probabil că mergea şi îi spunea şi lui. Îmi mai aduc aminte că, tot pe la miezul nopţii, a indicat să trimită o echipă de operatori TV care «să filmeze ce au făcut huliganii, că acolo se va face curăţenie şi nu se mai poate filma». Nu ştiu dacă s-a filmat”, a mai declarat Manea, în 1993, Comisiei „Decembrie 1989”.

Arestarea lui Ceauşescu: planul de la ora 3.00

În alte încăperi din sediul CC al PCR, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost cel puţin la fel de agitată ca în Cabinetele 1 şi 2. Toată „crema” partidului se afla în clădire. Iulian Vlad impreuna cu Traian Basescu in spatele lui Vasile Blaga

Iulian Vlad impreuna cu Traian Basescu in spatele lui Vasile Blaga

Târziu, pe la ora 3.00, generalul Milea s-a întors din zona Intercontinental, unde coordonase personal represiunea. Atunci s-a petrecut un episod care putea pune capăt regimului Ceauşescu cu nouă ore mai devreme.
Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a relatat acel episod Comisiei „Decembrie 1989“:„După ce s-a întors generalul Milea am urcat împreună la etajul 1, unde era Statul Major. Vizavi de biroul lui Ceauşescu. Milea era foarte afectat. Am ieşit pe culoar, la fotolii, şi a început să plângă. Spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui … să le spun soţiei, fetelor sale ce s-a întâmplat… că nu a fost pregătit să se întâmple aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge. Ceauşescu a rămas în sediu. Lui Milea i-am spus că trebuie să-l arestăm pe Ceauşescu. Redau: «Dumneavoastră aveţi forţa afară, iar eu în interior». Mi-a spus clar: «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»”.

Milea, prăbuşit Iulian Vlad spune că niciodată nu l-a mai văzut pe Vasile Milea atât de afectat. Starea în care se afla ministrul Apărării este confirmată şi de Mihai Hîrjău, secretar personal al lui Ceauşescu: „Era în jur de trei şi ceva noaptea. Milea era deprimat. Murdar de motorină, de praf, deci ţinuta îi era complet dezordonată. Răvăşit, mi-a spus cu aproximaţie: «Măi, băiete! Să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu». Şi, mai departe, întrebându-l care e situaţia, a adăugat: «Ce o să fie mâine … iarăşi o luăm de la capăt». Şi cu asta am încheiat discuţia cu el”.

La nici şapte ore de la propunerea generalului Vlad şi de la dialogul cu Hîrjău, Milea avea să închidă discuţia cu toată lumea. La 22 decembrie, puţin după ora 9.30, s-a sinucis.

Paranoia

În timp ce Armata şi celelalte forţe de represiune omorau oamenii în centrul Capitalei, Nicolae Ceauşescu ordona mascarea acţiunilor prin diferite activităţi propagandistice. Mai mult, a ordonat chiar folosirea forţei în întreprinderi,împotriva „elementelor reacţionare“.Ceauşescu – ultimele 6 ore la cârma ţării

Pe 22 decembrie 1989, între orele 6.00 şi 12.00, Nicolae Ceauşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele clipe în sediul Puterii comuniste. În timp ce coloanele de muncitori veneau spre sediul Comitetului Central al PCR, „nea Nicu” încă se mai gândea la o reprimare sângeroasă a demonstranţilor. Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00

Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de forţele de represiune în timpul nopţii. Sângele oamenilor împuşcaţi în zona Sălii Dalles a fost spălat, pentru a acoperi urmele intervenţiilor violente, iar sloganurile anticeauşiste de pe ziduri au fost acoperite cu vopsea.

În sediul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea rezistenţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace pentru a opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa Palatului.

„La metrou să se dea cu gaze lacrimogene!“

Pe 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 6.00. „Pe la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut loc în Cabinetul 1 din sediul CC. Ilie Ceauşescu venise să-i sugereze fratelui său să schimbe strategia şi să facă schimbările dorite de Moscova. Îl îndemna să fie mai conciliant, să negocieze. Dar şeful statului i-a dat exemplul chinezesc cu Piaţa Tien An Men şi i-a spus lui Ilie să plece”, explică istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Secretarul de cabinet al lui Ceauşescu, Mihai Hîrjău, a reconstituit momentul în 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie: „În anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşteptau să iasă ori el, ori ea. În jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşescu şi ei i-au spus că în oraş au început să apară concentrări de oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la Pipera, la Turbomecanica. După care, ea a intrat în birou la Ceauşescu. A ieşit şi Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e greu de descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-a dat indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimată cu brutalitate. A spus: «Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!» şi să fie aduse Gărzile patriotice, să se facă apel la uzine”.

Pregătirea de luptă

În ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeţ (în seara de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa de 22 decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în „servirea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru salvarea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelegerile sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin România. Inclusiv în palatul său, căci dictatorul îşi suspectează apropiaţii că s-au dat cu duşmanul.

Secretarul Mihai Hîrjău avea să-şi amintească de întâlnirea dintre Ceauşescu şi conducătorii ministerelor de forţă: „În jurul orei 7.00 i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi Iulian Vlad. Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la punctele lor de comandă, care erau stabilite de seara”.Să vină Stănculescu!

Nemulţumit de informaţiile primite de la cei trei responsabili cu ordinea, Ceauşescu încearcă să grăbească schimbarea, care peste numai câteva ore îi va fi fatală. „La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor Stănculescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la Timişoara. Am sunat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la Spitalul Militar. Am vorbit cu el, personal, la spital şi i-am spus că l-a chemat Ceauşescu. Mi-a spus că nu poate să vină, că are piciorul în ghips, dar îl poate trimite pe adjunctul său cu probleme de înzestrare. I-am spus lui Ceauşescu că Stănculescu nu poate să vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie Ceauşescu”, declara Hîrjău, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.

„Doping“ cu coniac finCei care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au simţit mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia acestuia. Niciun mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul a băut două sticluţe mici de coniac Courvoisier, din „rezerva” secretarului de cabinet Constantin Manea.

De asemenea, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă şi injecţia cu insulină pe care o neglijase de câteva zile. În mod normal, el îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, altfel îi creştea glicemia foarte mult. Diabetul îi măcina tot mai serios sănătatea lui Ceauşescu.

Încercarea cu Ilie Ceauşescu

După ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurul lui, puţin după ora 8.00, Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Aceasta este şedinţa în care Vasile Milea se bâlbâie şi nu este în stare să-i prezinte comandantului suprem un raport despre starea trupelor.

Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra replică: „Marş şi adu trupele!”. Vizibil marcat de această reacţie a dictatorului, Milea „bântuie” aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşte, la ora 9.35, într-un birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că generalul Milea s-a sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător”.

În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui său, chemat de secretarul Hîrjău. „Am intrat în Cabinetul 1 şi mi-a spus: «Uite, Milea s-a sinucis». Era afectat atunci. Era şi ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: «Te pregăteşti să iei comanda Armatei!». Îi zic: «Eu nu pot să iau comanda Armatei. Nu e calitatea mea». Aşa că mi-a zis: «Atunci du-te şi te-mbracă militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aici!». Aşa că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Armatei, dar probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculescu”, a declarat Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989.

În dimineaţa de 22 decembrie, imediat după ora 08.30, gen. Vlad iese în strada Oneşti, cheamă la el pe şeful de stat major alpe Trupelor de securitate-miliţie, pe comandantul USLA şi pe şeful de stat major al Şcolii de a Băneasa şi le ordonă ridicarea Dispozitivului Militar Unic de Apărare a sediului CC al PCR, prevăzut prin Legea Apărării Naţionale; retragerea efectivelor în cazărmi, permiţând astfel penetrarea perimetrului de apărare a sediului central al puterii şi intrarea manifestanţilor în Piaţa Palatului (pătrunderea s-a petrecut în jurul orei 09.50). Aşa se explică de ce Raportul MApN înaintat Comisiei senatoriale de anchetă acuză Securitatea că s-a retras din dispozitiv şi a lăsat unităţile Armatei izolate, în contact cu mulţimea.

La ora 10.00 dupa sedinta CPEx (Vlad era deacord cu Ceausescu), generalul Vlad aprobă ordinul Inspectoratului General al Miliţiei redactat de gen. Romeo Câmpeanu, cu următorul conţinut:

Radiograma nr. S/65.809/22.12.1989.

„Din ordin vi se transmite că nu se folosesc armamentul din dotare şi nici alte forme de violenţă împotriva muncitorilor care demonstrează. În caz de atac al sediilor sau organelor noastre de către elemente anarhice, huliganice, se ripostează în conformitate cu legea (în loc de «cu fermitate», – Modificat pe ciornă de Generalul Vlad n.a.), prevenindu-se pătrunderea în sediile organelor noastre şi dezarmarea cadrelor.

Semnat: general-maior Câmpeanu Romeo” (Generalul Câmpeanu îndeplinea funcţia de adjunct al Şefului Inspectoratului General al Miliţiei – n.a.)

La ora 10.30, generalul Vlad ordonă, prin gen. Ghiţă, ieşirea unităţii combatante a Securităţii de la Televiziune din situaţia de luptă şi retragerea armamentului. La ora 11.15, deşi conducerea Televiziune se opune, comandantul unităţii de Securitate, Diţiu, îi invită pe primii revoluţionari în clădire.

Elena şi cheia de seif

Un episod controversat se petrece puţin după ora 9.30, când cuplul dictatorial aflase despre moartea lui Milea. Elena Ceauşescu îşi chemă aghiotantul, pe căpitanul Marian Rusu. Acesta avea să declare Comisiei Senatoriale în 1995: „În dimineaţa zilei de 22 decembrie am fost chemat de Elena Ceauşescu, în jurul orei 9.30. Am fost trimis până acasă la ei, în Primăverii, să iau o cheie. Am mers până la reşedinţă, am luat cheia. Ştia de ea femeia din casă care se ocupa de femeile de serviciu, răspundea de reşedinţa de la Snagov, era un fel de intendentă. O chema Suzana, mi-a dat cheia şi am adus-o la sediu. Era o cheie mare – dacă vreţi, ca o părere, o cheie de seif, deci pentru o casă de bani. Dar unde era această casă de bani, la Cabinetul 1, la Cabinetul 2, nu am de unde să ştiu”.

Cheia respectivă a ajuns la Elena Ceauşescu după ora 10.00. Această poveste este legată de prezenţa unui pachet şi a unei mape de piele pe parcursul fugii soţilor Ceauşescu din sediul CC spre Snagov şi apoi spre Boteni-Sălcuţa, unde avea să aterizeze elicopterul prezidenţial în jurul orei 13.00.„Cu picioarele rupte să vină, altfel îl aduc arestat!“

După ce a primit confirmarea, de la oamenii săi de încredere, că generalul Milea a fost găsit împuşcat, secretarii de la Cabinetul 1 au continuat telefoanele către generalul Stănculescu. „Am sunat la Stănculescu la Cabinet, pe firul scurt, şi mi-a spus aghiotantul că e acasă. I-am spus lui Ceauşescu ce se întâmplă, că are piciorul în ghips, şi a ţipat: «Cu picioarele rupte să vină, şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!»”, a relatat Constantin Manea, unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu.

Într-un sfert de oră de la această ieşire violentă, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. El avea să constate că sediul CC era păzit de oameni înarmaţi până-n dinţi. Ceasul arăta 9.50. Povesteşte generalul Stănculescu: „Am intrat în Cabinetul 1, în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică.

M-am dus la Ceauşescu la birou. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.

„Luptăm sau nu luptăm?“

Pe la ora 10.00, după numirea lui Stănculescu ca ministru al Apărării, Nicolae Ceauşescu dictase deja consilierilor săi de presă comunicatul despre sinuciderea lui Milea. A urmat o şedinţă CPEx, în care „nea Nicu” a vrut să se convingă dacă „tovarăşii” mai luptă cu el până la capăt.

Unul dintre membrii CPEx, Ion Radu, fusese trimis de Ceauşescu să ia pulsul evenimentelor. „Ce-ai făcut, Radu?”, a întrebat Ceauşescu. Ion Radu a răspuns: „Am fost, aşa cum aţi ordonat. A fost imposibil să intrăm în discuţii. Nu am izbutit să intrăm în uzină. Plecau de la ICEM şi de la Turbomecanica din Militari. Au plecat şi de la «23 August». Tovarăşul Avram nu a putut să-i mai reţină. S-a oprit toată activitatea la cuptoare”.

Atunci, Ceauşescu recunoaşte că e vorba de o acţiune bine organizată şi face o informare asupra morţii lui Milea, după care a declarat stare de necesitate în întreaga ţară. Era trecut de ora 10.00. Principala întrebare pusă de Ceauşescu slugarnicilor din jurul său a fost dacă vor lupta toţi până la capăt. Răspunsul a venit în cor:
„Luptăm, tovarăşe secretar general!”.

După şedinţă, Nicolae Ceauşescu a cerut să se elaboreze un decret prezidenţial privind introducerea stării de necesitate în întreaga ţară. Decretul, citit la radio la ora 10.11 şi la Televiziune, de la ora 10.50, menţiona: „Având în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”, în temeiul art. 75 din Constituţie se instituia starea de necesitate în întreaga ţară. Toate unităţile armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunile patriotice erau puse în stare de alarmă. Pe timpul stării de necesitate se interziceau orice întruniri publice, precum şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane; se interzicea circulaţia în timpul nopţii, începând cu ora 23, cu excepţia persoanelor care lucrau în schimbul de noapte etc. Decretul se încheia cu aceste cuvinte: „Întreaga populaţie a ţării este obligată să respecte cu stricteţe legile ţării, ordinea şi liniştea publică, să apere bunurile obşteşti, să participe activ la înfăptuirea normală a activităţii economico-sociale

Decretul privind instituirea stării de necesitate a mai fost difuzat de câteva ori la radio şi la televiziune. Emisiunea TV s-a închis la ora 11.46.
Ar fi trebuit, conform programului tipărit, ca emisiunea să se reia la ora 19.00 cu telejurnalul, urmată de documentarul Deplina independenţă economică şi politică a ţării – realizare istorică a epocii Nicolae Ceauşescu, realizat de Vartan Arachelian, apoi un alt documentar: România în lume (redactor Paul Şoloc) etc., până la ora 22.00, când programul se încheia. La radio programul a continuat cu difuzarea unor cântece patriotice.Lovitura de stat a lui Stănculescu

În timp ce Nicolae Ceauşescu primea confirmarea membrilor CPEx că vor lupta alături de el, generalul Victor Stănculescu oprea trupele care – la ordinul anterior al lui Milea – veneau să facă prăpăd în Bucureşti.

Momentul deposedării lui Ceauşescu de putere este relatat de istoricul Alex Mihai Stoenescu. „Stănculescu emite ordinul de la ora 10.07: RONDOUL – indicativul personal al lui Milea. Stănculescu transmite prin căpitanul Tufan, care se afla la etajul 6 al clădirii, ca şi când Milea trăieşte. Ordinul este ca trupele să se întoarcă în cazărmi, iar dacă se întâlnesc cu oamenii, să parlamenteze. Este momentul în care civilii se urcă pe tancuri. Stănculescu trimite spre cazarmă inclusiv TAB-urile din Piaţa Palatului, în timp ce grupa operativă de la etajul 1 le cerea să vină TAB-urile. De la 10.07 până la 10.40, Stănculescu repetă ordinele de întoarcere în cazărmi. Aşa s-a putut intra în Piaţă: pentru că TAB-urile plecaseră în urma acelor mesaje repetate transmise de Stănculescu. Acesta a fost momentul în care Stănculescu a iniţiat lovitura de stat. Ceauşescu i-a spus: «Mergi şi opriţi!», iar el a dat ordin ca militarii să nu tragă, să colaboreze”.

Nicolae Ceauşescu a ieşit în balcon pe la 11.30, cu o portavoce în mână, încercând să potolească spiritele. Nu a reuşit să vorbească.

Tentativele de ieşire din CC

După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avea să mai reziste două ore în sediul CC. Până la 12.09, când a decolat spre Snagov. După şedinţa CPEx, Ceauşescu a intenţionat să preia conducerea Armatei, însă directorul Cancelariei, Silviu Curticeanu, nu a mai apucat să scrie decretul.

La ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comunicatul despre moartea lui Milea. Se strângea laţul. Clădirea CC nu mai era sigură, pentru că gărzile slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului era plină de revoluţionari.

„Ceauşescu ceruse, după ora 10.00, de trei ori să părăsească clădirea. Prima a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi ca maşina să vină la scară. Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a spus să nu iasă că sunt muncitorii pe stradă. Era pe la ora 10.30. I-a cerut generalului Eftimescu, care era şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Trebuia să vină cu chepengurile deschise. Să iasă direct de pe uşa CC în TAB-uri şi să plece în forţă trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile astea avea în gând să ajungă la Snagov. A fost planul lui Eftimescu. În urma acestor eşecuri de a-l evacua s-a mers cu varianta cu elicopterul. Stănculescu ia legătura cu generalul Rus şi îi cere elicopterul. Stănculescu se înţelesese cu Neagoe. Au chemat să coboare două elicoptere. Cum Ceauşescu a plecat de la etajul 1, Vlad a dat ordinul de deschidere a uşilor”

–-

 Generalul Stănculescu (ministrul Apărării) şi colonelul Neagoe (şeful Direcţiei a V-a a Securităţii) sunt cei care au hotărât evacuarea cuplului dictatorial din palatul puterii comuniste.

22 decembrie 1989. După moartea generalului Vasile Milea, consemnată la ora 9.35, lucrurile se complică şi mai mult în palatul puterii lui Ceauşescu. Dictatorul ia decizii pripite, se simte sabotat şi îşi încearcă apropiaţii, poate-poate îi depistează pe trădători. O decizie crucială, motivată de dispariţia lui Milea, este numirea lui Victor Atanasie Stănculescu la comanda Armatei. Ceasul arată ora 9.50. Din acest moment, presiunea din stradă începe să crească, iar în interiorul Comitetului Central planează neliniştea.

Puţin după ora 11.00, Ceauşescu constată că ordinele date de el sunt executate exact pe dos. În loc ca Piaţa Palatului să se golească de manifestanţi, ea se umple. În loc ca trupele să vină în centrul Capitalei, ele sunt retrase în cazărmi.

Explicaţia se află la generalul Stănculescu: abia numit – verbal – ministru al Apărării, acesta emite, la ora 10.07, ordinul de retragere a trupelor în cazărmi. Ceauşescu devine prizonier în sediul CC. Palatul puterii sale devine un loc periculos. Singura soluţie rămâne evacuarea!

Indicativul „RONDOUL“

Încercările de evacuare terestră sau prin tunelele subterane sunt practic inutile. Piaţa se umple cu demonstranţi, iar subsolul nu e operaţional.

În „Istoria loviturilor de stat din România”, Alex Mihai Stoenescu a consemnat: „Aflat încă în sediul puterii, la ora 10.07, generalul Stănculescu dă primul ordin contrar ordinului comandantului suprem. El foloseşte indicativul «RONDOUL», care era indicativul ministrului Apărării Naţionale. Ordinul este repetat, întocmai, de cel puţin două ori. Armata execută acest ordin, trupele venite din teritoriu se opresc, iar cele din Bucureşti parlamentează, apoi se retrag spre cazărmi”.

Nicolae Ceauşescu constată ce nu mai conduce el, ci altcineva. De aceea, disperat, apelează la „arma populară”: încearcă să se adreseze mulţimii.

„Nicule, Nicule, hai!“

Ora 11.30. „Nea Nicu” priveşte, din spatele unei perdele, spre mulţimea din Piaţă. Ce vor oamenii ăştia? Ce au cu noi? Îl fulgeră o amintire: ce frumos a fost atunci, în ’68, când au intrat în Cehoslovacia!… Comparaţia cu prezentul e dureroasă. Acum, pericolele îl încolţesc din toate părţile. Ţara e plină de „spioni”, iar „trădătorii” fac planuri chiar în preajma comandantului suprem. Se hotărăşte: trebuie să le vorbească oamenilor din Piaţă! Nu se poate să nu-l înţeleagă… Încercând să-şi facă singur curaj, uită că, la acelaşi balcon, fusese huiduit cu o zi în urmă.

Constantin Manea, secretar de cabinet al lui Ceauşescu, îşi amintea în 1993, la Comisia „Decembrie 1989”: „Când a apărut primul elicopter care arunca fluturaşi, a făcut zgomot deasupra Pieţei. Dăscălescu a avut primul exces de furie: «Tovarăşe secretar general, asta este o mare greşală, cine a chemat elicopterul?». Înainte de a apărea acest elicopter, Ceauşescu îi spusese lui Dăscălescu: «Ar fi bine să ieşi tu să-i calmezi puţin, şi după aceea mai vedem». Apoi, Dăscălescu a spus: «Numai dumneavoastră mai puteţi fi în stare să-i potoliţi». La care Ceauşescu s-a uitat aşa, o dată, şi a făcut semn cu mâna a lehamite.

A chemat aghiotantul să-i facă rost de o portavoce. Au găsit portavoce, au pus o baterie, a durat câteva minute şi lui i s-a părut enorm. Au ieşit la balcon – Ceauşescu, Bobu şi Dăscălescu. Elena Ceauşescu nu a vrut să iasă, a rămas în birou, după perdea, să vadă ce se întâmplă pe balcon. Ceauşescu nici nu a putut vorbi, că au şi început să zboare pietre către el. Nu au fost loviţi nici el, nici ceilalţi, dar una dintre pietre a spart geamul şi s-a oprit exact peste telefoane. Ea s-a speriat şi a strigat: «Nicule, Nicule, hai!»”.

Portavocea neagră

După ordinele lui Stănculescu, Securitatea a început să slăbească şi ea paza sediului CC. Întâi în exterior, apoi şi pe interior. De breşele de afară au profitat câteva zeci de manifestanţi. Printre ei: pictorul Ion Gâtlan, tatăl primei victime a represiunii de la Bucureşti.

„Eu am venit dinspre Cişmigiu. Am ajuns la CC puţin după sinuciderea generalului Milea. Pe manifestele care cădeau din cer, aruncate din elicopter, scria aşa: «Mergeţi la casele dumneavoastră! Ordinea de stat se va restabili». În faţa CC erau trei-patru sute de oameni. Nu erau organizaţi. Stăteau în pâlcuri şi comentau despre Ceauşescu. Era o zi de decembrie neobişnuit de caldă. Pe lângă sediul CC erau tufe de trandafiri cu pământul strâns în jurul rădăcinii. Pământul era moale, puteai să-l modelezi în mână. La un moment dat, Ceauşescu iese disperat la balcon. Asta după ce plecaseră TAB-urile din Piaţă. Cu toate că avea microfoanele montate, nu erau conectate. Şi a ieşit cu o portavoce neagră, apoi a vorbit: «Tovarăşi! Mergeţi la casele voastre! S-a pregătit o lovitură de stat, dar vom restabili ordinea. Acum plecaţi la casele voastre! Este o încercare de lovitură de stat». Nu mai era acea voce autoritară a lui Ceauşescu, voce pe care o ştiam de zeci de ani. Era glasul unui om sfârşit. Şi el era transfigurat. Se vedea frica pe faţa lui”.

Pământ de flori

Gâtlan se afla chiar sub balconul în care se agita Ceauşescu. El venise în Piaţa Palatului împreună cu soţia sa, dar la un moment dat a trimis-o acasă: „Du-te, că ne împuşcă ăştia pe amândoi şi nu mai are cine creşte copiii. Măcar tu să scapi”. Aveau doi băieţi şi trei fete. Gâtlan nu aflase că băiatul său cel mare, de 19 ani şi 9 luni, fusese omorât în seara precedentă, la Sala Dalles!

Ion Gâtlan reia firul evenimentelor din 22 decembrie.

„În timp ce ne spunea Ceauşescu să mergem acasă, eu iau nişte pământ de jos, de la tulpina tufelor de trandafiri, şi dau spre el. S-a sfărâmat, a sărit în toate părţile. Unul de pe lângă mine a luat de jos o bâtă, să fi fost coada vreunui steag abandonat după mitingul din 21 decembrie. A aruncat cu el spre balcon. Ceauşescu s-a ferit. Când a văzut că se aruncă în el, s-a retras dezamăgit, cu portavocea în mână. Părăsea balconul”.

Chipuri de fugari pe plăcuţe de WC

După încercarea nereuşită de a le vorbi demonstranţilor, Ceauşescu n-a mai stat pe gânduri: părăseşte sediul.
Unul dintre ofiţerii de pază din  CC, locotenent-colonelul Ion Tălpeanu, a lăsat o mărturie despre cât de rapidă a fost decizia de plecare spre lifturi. „După încercările nereuşite de a vorbi mulţimii, m-a trimis să-i aduc paltonul. Îşi ţinea hainele în spatele cabinetului. Am luat de acolo paltonul, fularul, pălăria. I le-am adus, iar când am ajuns, am văzut că se hotărâseră să plece. În momentul în care i-am dat hainele, Ceauşescu ori vorbea cu soţia, ori vorbea singur: «Plecăm, sunt muncitori şi nu se poate trage! Plecăm şi vedem ce-o să facem!»“.

Ceauşescu şi însoţitorii săi nu au plecat spre terasă cu cele două lifturi din faţa Cabinetului 1, pentru că, din construcţie, acestea urcau numai până la etajul 5. De aceea, „iubitul conducător“ şi „cea dintâi femeie a ţării“ au fost conduşi pe holul principal, spre dreapta, până la alte două lifturi. Acestea erau situate în zona destinată personalului de serviciu şi chelnerilor aflaţi în slujba lui Ceauşescu.

În apropierea acestor lifturi se află două WC-uri, pe lângă care Ceauşeştii au trecut în fugă. Au avut ocazia să vadă, pentru ultima oară, o ctitorie care mai dăinuie şi azi: cele două fotograme care indică „Bărbaţi“ şi „Femei“. Profilurile de pe ele sunt, evident, ale celor doi – Nicolae şi Elena Ceauşescu.

După 20 de ani, în fostul CC au mai rămas pe pereţi indicatoarele de la toalete, cu profilul dictatorilor

„Potârnichile“

Până să părăsească holul principal, Ceauşescu a dus un dialog al surzilor cu cei din apropierea cabinetului său. Nu-l mai asculta nimeni. Revoluţionarii erau la uşi şi încercau să pătrundă în sediu. Edificatoare este relatarea generalului Stănculescu, în 1993, la Comisia „Decembrie 1989”: „Nu am văzut atunci decât nişte oameni speriaţi, asta era imaginea. S-au răspândit ca potârnichile. Câţiva i-au urmat pe soţii Ceauşescu şi au plecat cu un lift care era plin“.

Tehnica „potârnichilor“ a fost folosită şi de prim-ministrul Constantin Dăscălescu. „Ceauşescu a vrut să-l ia pe Dăscălescu în elicopter. Dar Dăscălescu a spus că merge să-şi ia paltonul şi s-a ascuns în WC până când a plecat Ceauşescu“, a declarat pentru „Adevărul“ Ştefan Andrei, fost membru al CPEx.

Operaţiunea „Liftul“

Ultimul drum al lui Nicolae Ceauşescu în sediul Comitetului Central a fost cu liftul. De la etajul 1 până aproape la etajul 6. Nu de alta, dar liftul s-a blocat între etajele 5 şi 6, cu două palme înaintea destinaţiei. Iniţial, însoţitorii au crezut că este mâna revoluţionarilor, însă unii martori din CC spun că, de emoţie, este posibil ca Elena Ceauşescu să fi lovit uşa liftului.

Aghiotantul lui Nicolae Ceauşescu, maiorul Florian Raţ, a însoţit cuplul dictatorial în lift. Acesta avea să declare Comisiei „Decembrie 1989”: „Era aproximativ ora 11.45 şi am urcat în lift cu Elena şi cu Nicolae Ceauşescu, să ajungem la etajul 6, unde aterizase elicopterul. Când să mai avem vreo 30 de centimetri până la etajul 6, s-a oprit liftul, probabil că a umblat cineva la el. Atunci Ceauşescu mi-a spus să sparg geamul, că poate deblocăm uşa. Am dat cu patul automatului şi am spart geamul, dar tot nu s-a putut. Atunci, cineva de afară a băgat mâna şi a declanşat rotiţa de sus şi s-a deschis uşa. Am ieşit eu întâi, am dat mâna şi i-am ajutat şi pe ei să iasă. Acolo era generalul Stănculescu. A spus să mergem pe terasă, că ne aşteaptă elicopterul.
I-am spus că nu ştiu unde este, că deşi sunt de 17 ani în CC, nu am fost niciodată acolo”.

Stănculescu i-a condus pe soţii Ceauşescu până la elicopter, în care urcaseră deja Emil Bobu şi Manea Mănescu. Aşadar, generalul nu s-a despărţit de cuplul dictatorial la lift, la etajul 1, ci sus, pe acoperişul clădirii.

Interesul sovieticilorÎn cartea „Revoluţia Română din decembrie 1989 în context internaţional”, istoricul Ioan Scurtu sesizează un aspect important al evenimentelor de atunci: interesul sovieticilor.

„După ce, timp de o săptămână, conducerea sovietică a evitat să-şi exprime public poziţia faţă de România, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, Congresul Deputaţilor Poporului al URSS a fost informat de Gorbaciov că a primit veşti de la Ambasada sovietică la Bucureşti, despre evenimentele din noaptea precedentă, drept care a propus elaborarea unei declaraţii politice. «Congresul Deputaţilor Poporului ai URSS îşi exprimă îngrijorarea serioasă în legătură cu ştirile referitoare la evenimentele dramatice din România, care au dus la victime omeneşti. Aceasta trezeşte un sentiment de profund regret. Ne exprimăm speranţa că, în cel mai scurt timp, în România vor fi găsite posibilităţi de reglementare paşnică a problemelor apărute, în spiritul răbdării, umanismului şi respectării drepturilor omului».

În timp ce la Moscova se adopta acest document, în Bucureşti, revoluţionarii pătrundeau în clădirea Comitetului Central, iar militarii din interior, deşi aveau la dispoziţie armament şi muniţie, nu au opus rezistenţă”, scrie Scurtu în cartea sa.

În aceste clipe istorice, Ceauşescu era aşteptat pe terasa clădirii CC de elicopterul prezidenţial, cu motoarele pornite.La ora 13.00, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică prin care dădea ordin ca armata să se subordoneze numai Ministerului Apărării Naţionale.

În acea zi de 22 decembrie 1989, vestea căderii lui Nicolae Ceauşescu a fost comunicată de televiziunea română, în jurul orei 13.00, prin intervenţiile actorului Ion Caramitru şi poetului Mircea Dinescu. La postul naţional de radio ştirea a fost anunţată de Alexandru Mironov. La rândul său, Emanuel Valeriu a transmis, prin telefon, din Bucureşti, primul reportaj recepţionat de „Europa Liberă”, care l-a difuzat imediat.La ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică, în care se menţiona:„Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi cu calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”[16]. Într-o altă notă telefonică, generalul Stănculescu preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”[17]. Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituţiei aparţineau Preşedintelui Republicii Socialiste România.

Stănculescu a părăsit clădirea Comitetului Central după ce a constatat că elicopterul în care s-au îmbarcat Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-a luat zborul după cum singur avea să mărturisească, s-a strecurat prin mulţimea care afluia spre Comitetul Central şi s-a dus pe jos până la fostul sediu al Ministerului Apărării Naţionale, din strada Valter Mărăcineanu (lângă Cişmigiu), pentru a face rost de o maşină cu care să se deplaseze.

După ce autorul loviturii de Stat a reuşit să obţină maşina solicitată, a ajuns la Ministerul Apărării Naţionale din cartierul Drumul Taberei, unde şi-a exercitat funcţia de ministru, în condiţiile în care ministrul titular, generalul Vasile Milea, era mort, iar generalul Ştefan Guşă – şeful Marelui Stat Major – nu sosise de la Timişoara. Generalul Stănculescu s-a prevalat de faptul că era prim-adjunct al ministrului şi că fusese numit titular de Nicolae Ceauşescu.

Ceauşescu nu era numai comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România, ci şi Preşedintele Republicii şi al Consiliului de Stat; el numea şi revoca miniştrii, membrii Tribunalului Suprem, stabilea rangurile diplomatice etc[18]. În calitate de secretar general al P.C.R., Ceauşescu avea în subordine toate organele şi organizaţiile de partid, inclusiv pe primii secretari din judeţe, care erau în acelaşi timp şi preşedinţii Consiliilor judeţene.La ora 14, căpitanul de rangul I Constantin Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”

Peste circa o jumătate de oră, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm deTeodor Brateş, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revoluţia română în direct. Ion Iliescu a luat cuvântul în jurul orei 14.45 şi, după ce a salutat înlăturarea dictatorului Ceauşescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naţionale, care să înceapă să pună ordine”
El a cerut ca la ora 17 „toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă” să vină la Comitetul Central: „Trebuie neapărat să ne reorganizăm, într-un Comitet de Salvare Naţională. Să elaborăm un program de acţiune”. Aşadar, încă de la prima sa apariţie publică, Ion Iliescu s-a comportat ca un lider politic, hotărât să-şi asume răspunderea organizării României pe baze democratice.

De la Televiziune, Iliescu s-a deplasat la Ministerul Apărării Naţionale, unde a discutat cu generalul Stănculescu. Ulterior, Iliescu avea să precizeze: „El ne-a oferit găzduire şi primele informaţii. Mi-am dat seama că singura instituţie pe care ne puteam sprijini, în condiţiile acelea, era Armata. Acolo exista şi reţeaua specială de telefonie, care acoperea întreg teritoriul României”[21]. Generalul Victor Stănculescu avea să redea acest moment astfel: „I-am spus lui Sergiu Nicolaescu că îi trimit un TAB la Televiziune să aducă pe cei de acolo, întrucât le pot asigura protecţie la Ministerul Apărării Naţionale. Şi atunci au venit la M.Ap.N. şi Iliescu şi Nicolaescu, cu Voican şi cu încă unul, care aşa tot umbla cu automatul de gât, Montanu, iar aghiotantul le-a spus:Atunci m-a întrebat Iliescu:şi eu i-am spus:„ Generalul Stănculescu aprecia că „Iliescu nu prea ştia ce să mă întrebe, atunci i-am spus eu, situaţia la ora actuală era aşa, armata a intrat în cazărmi, repet – pot să vă asigur securitatea şi nu vom mai putea scoate armata din cazărmi din nou”.

La întrebarea lui Dinu Săraru: „Cum l-aţi tratat? Ca un posibil conducător al Revoluţiei?”, Stănculescu a răspuns: „Am considerat că este posibil să fie conducător […] I-am acordat încredere, acesta a fost de fapt adevărul, nu i-am spus concret: , dar l-am lăsat să-şi dea drumul să meargă pe ce voia el, deci nu a fost o „. Generalul a explicat: „Tot timpul le-am asigurat masa, iar în sala de Consiliu le-am asigurat saltele, paturi pliante şi i-am pus pe toţi să doarmă în noaptea aia în minister”
în calitatea pe care o avea, de ministru al Apărării Naţionale, a oferit lui Ion Iliescu şi însoţitorilor săi, protecţie personală, sală unde să aibă loc discuţiile, hrană şi locuri de dormit.

La acea primă întâlnire: Armata a predat puterea lui Ion Iliescu.„Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm!

Pe 22 decembrie, în jurul orei 14.15, căpitanul de rang I Emil (Cico) Dumitrescu şi-a făcut apariţia la Televiziunea Română. Discursul lui a fost difuzat din Studioul 5 al Televiziunii Române, de unde cu numai zece minute mai devreme vorbea generalul Nicolae Militaru.

Căpitanul Emil Cico Dumitrescu cerea în direct ca Ion Iliescu să se prezinte la Televiziune: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm! „Tovarăşul Iliescu era în zonă, fiind contactat de Sergiu Nicolaescu. Căpitanul Emil Cico Dumitrescu: Cu Iliescu am lucrat când era el ministru la „Ape”, acolo am fost colegi.

Bibliografie

[1] Şase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, vol. I, Coordonator gen. de divizie Ion Pitulescu, Bucureşti, Tipografia Luceafărul, 1995, pp. 174 – 175

[2] Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere, decembrie ’89, Bucureşti, Editura All, 2005, p. 150

[3] Constantin Sava şi Constantin Monac, Revoluţia Română din decembrie 1989 retrăită prin documente şi mărturii, Bucureşti, Editura Axioma, 2001, p. 542

[4] Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 168

[5] Sfârşitul dictaturii. Bucureşti. 21 – 25 decembrie 1989. Coordonator Ioan Scurtu, Craiova, Editura Clio, 1990, pp. 38 – 39

[6] Armata română în revoluţia din decembrie 1989. Coordonator Costache Codrescu, Bucureşti, Editura Militară, 1988, p. 112

[7] Ilie Verdeţ, In memoriam, f.a., pp. 86 – 87

[8] Stenograma din 22 decembrie 1989 (Şedinţa C.P.Ex. – în sediul Comitetului Central al P.C.R.), în Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 289

[9] Sfârşitul dictaturii, p. 42

[10] Dinu Săraru în dialog cu Victor Atanasie Stănculescu. Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips. Interviu – fişe pentru un posibil roman, Bucureşti, Editura Rao, 2005, pp. 40 – 41

[11] Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Bucureşti, Editura Elion, 2003, p. 214

[12] Teodor Brateş, Trilogia revoluţiei române în direct. Câteva zile din viaţă, vol. I. 22 decembrie ’89 în studioul 4 al TVR, Bucureşti, Editura Ager-Economistul, 2004, p. 86

[13] Generalul Revoluţiei, p. 53

[14] Emanuel Valeriu, Faţa necunoscută a „Europei Libere”, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2001, p. 9

[15] Vezi, pe larg, Teodor Brateş, Explozia unei clipe. 22 decembrie 1989 – o zi în studioul 4, Bucureşti, Editura Scripta, 1992

[16] Constantin Sava şi Constantin Monac, op. cit., pp. 308 – 309

[17] Ibidem, p. 309

[18]„Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, nr. 45 din 28 martie 1974

[19] E un început în tot sfârşitul… Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17 – 25 decembrie 1989, Bucureşti, Societatea Română de Radiodifuziune, 1998, p. 183

[20] ibidem, p. 273

[21] Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004, p. 188

[22] Generalul revoluţiei, pp. 58 – 59

[23] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, „Revoluţia din decembrie 1989” – o tragedie românească, vol. 4, partea a II-a, Editura RAO, 2005, p. 528

Lovitură de stat 1989

claude2

Antropologul francez CLAUDE KARNOOUH:
„Ceauşescu s-a găsit pus într-o situaţie similară cu aceea a lui Robespierre, care, adulat de gloatele pariziene (citeşte adunările populare de după al XIV-lea Congres) şi lăudat de cei mai apropiaţi prieteni în timpul serbărilor Fiinţei supreme, a trebuit, două luni mai târziu, să fie trădat de cei care în ajun îl tămâiaseră cu sârg, insultat şi aproape doborât cu pietre de aceleaşi gloate, în drumul său spre eşafod”, scrie Karnoouh, sugerând că revoluţia populară decembristă a fost îmbinată cu o lovitură de stat, din interiorul partidului.
Paris, 16 ianuarie 1990

LOVITURA DE STAT (PUCI)
I. Subversiune internaţională, convenită între Marile Puteri, dintre care Uniunii Sovietice i se acordă rolul preponderent, este declanşată începând cu anul 1987.
II. Tentativa de revoltă populară – Iaşi, 14 decembrie 1989.
La Iași apare primul partid politic alternativă – Frontul Popular Român; agentura sovietică îl sprijină și încearcă preluarea lui; fiind o acțiune românească, fără legături funcționale cu subversiunea sovietică, acțiunea eșuează; liderii sunt arestați; începutul revoluţiei.
III. Diversiune externă la Timişoara – 16-17 decembrie 1989; grupuri de români pregătiți înUngaria devastează centrul orașului; un număr foarte mic de cetățeni autentic revoltați se asociază mișcării; Securitatea refuză să se implice în stradă.
IV. Tentativă de lovitură de palat – CPEx, 17 decembrie 1989;
sovieticii au contactat şi influenţat, din timp, mai mulţi membri ai CPEX în ideea înlăturării secretarului general printr-o lovitură de palat; Ceauşescu îşi dă demisia, dar este întors de fidelii săi.
V. Represiune militară ilegală – Timişoara, 17-18 decembrie 1989.
VI. Stare de asediu neoficială şi ilegală la Timişoara – 19 decembrie 1989.
VII. Revoltă populară – Timişoara, 20 decembrie 1989, apariţia unui program politic şi a celui de-al doilea partid alternativă – Frontul Democrat Român.
VIII. Diversiune externă – 21 decembrie 1989, la Bucureşti este sabotat mitingul (organizat de Ceauşescu: nota Moise) prin intermediul unor echipe de agitatori diversionişti; un grup protestatar se instalează în centrul Capitalei.
IX. Represiune militară ilegală – Bucureşti, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.
PUCIUL SECURIST! ORA 10.00, 22 DECEMBRIE 1989.
X. Revoltă populară – Bucureşti, 22 decembrie, ora 03.00, grupuri mari de pe platformele economice mărşăluiesc spre Centru şi îl ocupă (ora 10.00); conducerea Armatei este paralizată, în timp ce Securitatea începe să acţioneze direct pentru îndepărtarea lui Ceausescu.
XI. Lovitură de stat militară (puci) – 22 decembrie 1989,ora 10.07, noul ministru al Apărării, generalul Victor Stănculescu, declanşează un proces de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu de la putere, proces care se încadrează în categoria istorică „lovitură de stat militară“ (puci); începând cu ora 10.00, prin ordine succesive date în întreg sistemul MI, generalul Iulian Vlad retrage sprijinul acordat lui Nicolae Ceauşescu.
XII. Transfer de putere – 22 decembrie 1989, în intervalul 12.00–17.30.
Partidul Comunist Român se destramă rapid; singura putere în stat este deţinută de Armată; generalul Stănculescu dă un ordin de preluare a pazei şi controlului asupra sediilor Consiliilor Judeţene de Partid şi asupra Televiziunii. Aproximativ ora 13.40, generalul Stănculescu este contactat de Ion Iliescu şi noul ministru al Apărării îi oferă puterea.
ZIGZAG1
catherine durandinPUCIUL. LOVITURA DE STAT DATA DE ION ILIESCU (FSN) CU AJUTORUL SECURITATII. GRU, KGB SI AL GENERALULUI VICTOR STANCULESCU, IULIAN VLAD.
Prof. C.H. Alupului Rus: „A fost o lovitură de stat gândită, organizată şi realizată de forţe EXCLUSIV străine: americană şi sovietice prin mâna unor mercenari unguri, sârbi, români din diaspora, ruşi. De ce fost executat Ceauşescu? Pentru că a avut îndrăzneala să dea cu tifla tuturor marilor puteri: Rusia şi America. Pe ruşi i-a jignit ieşind din sfera lor de influenţă, iar pe americani, mai mult, pentru că, plătind toate datoriile externe, România risca să devină independentă. Ceea ce este şi va fi un motiv de condamnare la moarte!” 29 Dec 2014 ora 09:37
„La mort des Ceausescu. La vérité sur un coup d’état communiste”, Catherine Durandin, Bourin, 2009″
Istoricul francez Catherine Durandin scrisese o carte „Moartea lui Ceausescu” afirmand ca in 1989 a avut loc o lovitura de stat data de comunistii din esalonul doi.
„La révolution roumaine, un coup d’Etat de l’armée” Revoluţia română, o lovitură de stat dată de armată. Citeste aici Si aici
Ceausescu avea intr-adevar dreptate cand vorbea in fata tribunalului care l-a judecat, pe 25 decembrie 1989, de tradatori si de lovitura de stat: ”Aceasta lovitura de stat este o actiune a armatei, a generalilor Militaru si Stanculescu” Publicatia franceza L’Express rememoreaza, intr-un amplu articol, evenimentele sangeroase care au avut loc la sfarsitul anului 1989 in Romania si care au dus la caderea regimului comunist al lui Nicolae Ceausescu, informeaza Agerpres. Concluzia trasa de ziaristii de la L’Express este aceea ca, dupa evenimentele din decembrie 1989, la putere au ramas aceiasi oameni. Implicarea CIA si KGB în revoluţia română
cristian1 – Istoricul Cristian Troncotă: „pe 21 acea dezorganizare profesionista cum i-a spus domnul Magureanu a mitingul din 21 vine mi se pare primarul capitalei Petrescu si ii spune la ureche lui Ceausescu e SECU, adica el ramasese convins ca toata ca tot mitingul ala fusese dezorganizat de Securitate. Astazi cand citim ca la Timisoara date transmise de ei de revolutionari ca 70% dintre revolutionari care au fost pe 16 pe 17 si pe 18 in strada deci 70% aveau dosare de informatori.
– Discutia acea din noaptea de 21 spre 22 decembrie intre generalul Vlad si Generalul Milea unde ma rog ni s-a spus ca Vlad a zis uite tu ai exteriorul si eu am interiorul si o putem rezolva si ca generalul Milea ar fi raspuns sunt prea batran nu pot si asa mai departe. NU, FOARTE MULTI AU AUZIT PE MILEA SPUNAND AAA VOI SUNTETI TRADATORII.
-In dimineata de 22 decembrie la ora 7 si 20, Seful Departamentului Securitatii Statului generalul Iulian Vlad a dat ordin de ridicarea dispozitivului din exteriolul din piata din exteriolul cladirii 400 de ofiteri si subofiteri s-au dus la servici si au depus armele acolo si la ora 10 si un minut ordinul tot al generalului Iulian Vlad de a se deschide poarta B, pe unde au intrat revolutionarii in timp ce el era luat (Ceausescu) de cei de la Directia 5 el (Ceausescu) s-a opus nu vroia sa mearga la elicopter l-au luat pe sus si l-au dus la elicopter.
luceGeneralul Lucescu: În 1989 a fost o lovitură de stat regizată în afară şi realizată de români.
Generalul Constantin Lucescu, avocatul din oficiu al cuplului Ceauşescu, în procesul de la Târgovişte, din decembrie 1989, a decis sã spunã prin interviul fluviu acordat ziaristului Ciprian Traian Sturzu, adevãrul despre ceea ce s-a întâmplat în acele momente de cotitură pentru societatea românească.
,,Nu a fost un process, ci un simulacru. Nu se poate vorbi despre un process atâta timp cât nu a existat un rechizitoriu”, a afirmat fostul avocat în cel mai mediatizat şi important proces, cu implicaţii majore asupra României. Gen. Lucescu a susţinut că ,, Dosarul procesului soţilor Ceauşescu poartă nr.1 din 1990 iar în rechizitoriul care a stat la baza condamnării la moarte a fostei familii prezidenţiale au fost invocate revolte din primăvara primului an de libertate”
Interviu pentru Jurnalul National, data 21 Dec 2014 – 17:13
Generalul Lucescu: „Revoluţia din România a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de propagandă şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Aceasta nu a fost niciodată o controversă întrucât, din punct de vedere istoric şi politic, este cert că momentul ’89 reprezintă o lovitură de stat în care factorul militar a avut un rol hotărâtor în înlăturarea conducătorilor regimului dictatorial. Nu poate fi o revoluţie pentru că nu a fost organizată conform unui plan prealabil intern de acţiune pentru preluarea puterii. Intâlnirea de la Malta a dat undă verde dispariţiei Cortinei de Fier şi reformării guvernelor din Europa de Est, urmările fiind cele pe care le simţim acum pe pielea noastră”.
paulian-pasarinColonelul Paulian Păsărin face dezvăluiri şocante despre Lovitura de stat din decembrie 1989. un interviu dat pentu „Agentia Org” pe data de Duminică, 27 februarie 2011 ora 08:56
Colonel Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
dan-puric(2)Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.
Dan Puric: De 25 de ani, suntem băgaţi într-un malaxor de reeducare. A fost o lovitură de stat în 1989. Mi-am dat seama în două ore că e o lovitură de stat şi că Securitatea ne foloseşte“, a punctat actorul. „Crăciunul trebuie asociat cu crima. Vedem, în fiecare decembrie, cu câte cartuşe a fost împuşcat Nicolae Ceauşescu“.
anablandianaIoan Talpeş : “Soarta României nu la Malta s-a decis ci la Kiev” Departamentul de Stat american, dimineata pe 25 dec ’89 a promovat un document cu interesul vizavi de soarta sotilor Ceausescu. Chiar în ziua în care Ceausescu a fost omorât, la Departamentul de Stat a fost promovat un document care urma să se citească la Vocea Americii, deci o declaratie, prin care departamentul îsi comunica interesul vizavi de soarta familiei Ceausescu. Or, vă dati seama dacă în dimineata aceea s-ar fi rostit această declaratie din partea Departamentului de Stat, care ar fi fost situatia în România. La Kiev s-a întâlnit Gorbaciov cu Mitterrand. Si atunci au discutat, în ’89, foarte clar asupra schimbărilor care urmau să aibă loc în Europa si în special asupra României.
Poeta Ana Blandiana, despre lovitura de stat din 1989 şi misterul basculantei cu copii. 19 decembrie 2010 interviu pentru Romania Libera. A fost o lovitură de stat şi că ieşirea în stradă a oamenilor a fost în mare măsură organizată. Dar cred că aceia care au murit absolut fără nicio vină.
Cine i-a urcat pe copii în basculantă, cine i-a dus acolo, cine i-a lăsat să intre pe uşa principală şi cine i-a ajutat să ajungă pe acoperiş. în 25 decembrie, când am aflat de execuţie, am avut un fel de revelaţie: ce fel de oameni au fost cei care au hotărât execuţia în ziua de Crăciun?
mariusScriitorul Marius Daniel Popescu: Nici măcar nu a fost o revoluţie. A fost o lovitură de stat. Avem o revoluţie în care inamicul nu a existat. Am tras unii în alţii, dar nimeni nu e vinovat. E trist. Am trăit o schizofrenie. Au murit peste o mie de persoane degeaba şi nimeni nu a fost tras la răspundere. E foarte grav. Au urmat mineriadele şi totul s-a terminat. Mi-am dat seama imediat că e o falsă schimbare atunci când a venit Ion Iliescu la putere. În viaţa de zi cu zi, vedeam cum persoanele care conduceau pe timpul comunismului au rămas tot acolo. Mi-am dat seama de asta atunci când am început să scoatem ziarul.
gheorghe+dumitrascuIstoricul Gheorghe Dumitraşcu: Este imposibil ca în 1989 să nu fi fost o lovitură de stat. 10 decembrie 2010.
Asasinarea lui Nicolae Ceauşescu, printr-un proces care nu are nimic în comun cu normele de drept internaţional, este o greşeală legată de viitorul acestei ţări, de faptul că omul acesta ar fi putut să spună multe lucruri. Este o greşeală prin faptul că a fost făcută o crimă în ziua de Crăciun. Este o greşeală în sensul că nu i s-a dat posibilitatea să se apere. Este evident că sunt de părerea multor oameni care au nostalgia comunismului. Nu neapărat nostalgia după Nicolae Ceauşescu, deşi prezentarea diabolizată a acestuia a ajutat de fapt la salvarea adevăratei sale personalităţi. Acum cred că 30% din populaţia ţării regretă. Poate chiar 40%. Din punctul de vedere al raportării unei realităţi româneşti de astăzi cu realitatea socialistă din 1989 este vident că balanţa înclină hotărât spre acea perioadă ca fiind mai bună şi mai realizabilă decât asta.
kemenicGeneralul Andrei Kemenici: „Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sa vina sa-i ia, sa-i duca la Bucuresti si sa le faca proces.”
împuşcarea cuplului dictatorial a fost un act injust, săvârşit în total dispreţ faţă de lege. De ce spun asta? Pentru că nu li s-a acordat dreptul la un recurs firesc. Pentru că erau condamnaţi încă înainte de a fi judecaţi.- De ce credeti ca au disparut documentele procesului lui Ceausescu?

Pentru ca erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au batut la masina dupa aceea, la Bucuresti. Daca dosarul procesului nu disparea, intrau cu totii în puscarie

IULIAN VLAD– IULIAN VLAD -11 iulie 1991: NU I-AM RAPORTAT ABSOLUT NIMIC LUI N. CEAUSESCU IN LEGATURA CU EVENIMENTELE DE LA TIMISOARA PINA A PLECAT IN IRAN. CA LA TIMISOARA SINT ELEMENTE CARE SPARG, DEVASTEAZA MAGAZINE, INCEDIAZA. SAU DESPRE DESTABILIZAREA SITUATIEI. IN DATA 20 DECEMBRIE 1989 I-AM COMUNICAT ELENEI CEAUSESCU. (În 11 iulie 1991 fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad, a fost chemat ca martor în procesul revoluţiei din Timişoara. Mulţumită asociaţiei “21 Decembrie” din Bucureşti şi a saitului “Dosarele revoluţiei”, această declaraţie este acum publică.)

„În sediul Comitetului Central, la acea oră erau până la aproape câteva sute (500) de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile (poarta B, la ora 10:01) s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat.
Generalul Nicolicioiu, fostul şef al unităţii anti-KGB: Generalul Victor Atanasie Stănculescu dădea informaţii ataşatului militar Aradi.
Fostul şef al unităţii de contraspionaj “ţări estice” (UM 0110), numită şi “unitatea anti-kgb”, a dezvăluit şi el anumite informaţii cu privire la scenariul pe baza căruia s-au derulat culisele evenimentelor din decembrie 1989.
Victor Athanasie Stănculescu, adjunct al ministrului apărării şi ataşatul militar Aradi, de la ambasada Ungariei la Bucureşti. “În septembrie (1989 – n.red), ataşatul Aradi a fost presat de la Budapesta să dea informaţii şi a răspuns că “maine” primeşte setul de informaţii. A doua zi l-am urmărit şi Aradi a intrat în cabinetul ministrului adjunct al apărării, care apoi nu pentru acest lucru şi-a pus piciorul în ghips” – a declarat în faţa Comisiei generalul Nicolicioiu.
“Serviciile secrete din URSS, Ungaria, Jugoslavia, ţările NATO, erau deosebit de active în ţară înainte de 1990 – avand bază de lucru aici.
Ungurii au trimis în Romania circa 1000 de agenţi
în special tineri maghiari romani, să emigreze. Din 1988, 1989 începeau să-i trimită înapoi, printre care şi unii recrutaţi în serviciile lor. Din cei 30.000 s-au trimis cca 1000. Noi aveam acreditaţi în Ungaria 9 persoane cu 2 maşini – ei aveau 87 acreditaţi cu 127 maşini aici la Bucureşti. Am un singur caz, în 12 dec. – viceconsulul Csikos este sunat din Timişoara si i se spune că “suntem organizaţi, avem lanţ viu Timişoara – Gyula – sîntem în jurul lui Tokes”, şi au luat legătura şi cu consiliul judeţean! (Tokes era lucrat de Direcţia I şi nu de noi – Unitatea 110; este o anomalie aici, Tokes dovedit 100% că-i agent al Budapestei trebuia “lucrat” de noi, dar noi nu mai aveam bani). Contra americanilor lucra Direcţia a lll-a,(…) dar noi o aveam pe fiica lui Pacepa.

Gheorghe Raţiu: “Revoluţia de la Timişoara a fost declanşată de 100 de diversionişti antrenaţi în Ungaria”
Declaraţia dată de Raţiu în faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989
Diversioniştii s-au pregătit în tabăra de la Bicske-Ungaria
Am trimis oameni să-i cerceteze, circa 20 au recunoscut că au fost recrutaţi de organizaţia “Romånia liberă” din Budapesta şi aveau o tabără de antrenament la Bicske. La biserica Sfantul Ştefan, un preot reformat Nemet Geza îi primea pe transfugi. Cel mai mare contingent de transfugi reţinuţi în Ungaria era în jur de 6.000. Geza Nemet a sprijinit organizaţia “Romania Liberă”. Scriau lozinci contra lui Ceauşescu. Scanteia s-a declanşat în Timişoara. A lucrat serviciul secret maghiar dar şi alte servicii – erau şi maghiari veniţi din SUA ca să sprijine acţiunea.
Mihai Harjeu, Secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, descrie mişcările făcute de şeful statului în perioada 17-22 decembrie 1989. Mihai Harjeu era omul care, din 1983, se ocupa de evidenţa şi verificarea documentelor care ajungeau la Cabinetul 1, de legăturile telefonice ale preşedintelui, de convocarea celor cu care voia să discute şi de agenda personală a acestuia.
De teamă să nu fie asasinat, Ceauşescu a cerut să fie însoţit în Iran de două avioane de vânătoare
Pentru că fusese informat deja, din noiembrie că se va încerca asasinarea sa, el a cerut ca aeronava sa să fie însoţită, în Iran, de două avioane de vanătoare.

La ora 9:30 22 decembrie Victor Stanculescu si-a pus piciorul in ghips.

La ora 10:00 Victor Atanasie Stanculescu s-a intors la Ceausescu la chemarea acestuia la Comitetul central al PCR, si a fost numit de acesta ministru al aprarii nationale in locul lui Vasile Milea, care se sinucisese.
si a raportat ca unitatile sunt pe drum si vor ajunge, “sper, la timp”, dar presiunea in piata a crescut si trebuie sa vedem ce solutie avem, parerea mea este ca “”Mai bine ar fi sa plecati din sediu!””. “”Cum sa plecam, cu ce?”” “”Singura varianta care este posibila acum, ma gandesc, este cu elicopterele””, nestiind ca pe acoperis, de fapt, nu era spatiu deschis, ci erau antene, pe care Securitatea a trebuit sa le darame ca sa poata sa aterizeze un elicopter. Ceausescu l-a intrebat: “”In cat timp vine elicopterul?””. Stanculescu : “”Daca aprobati, vine intr-un sfert de ora!”” A fost de acord.

(Ora) 10:11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense – blocat la jumatatea distantei, la 300 m de Oraselul Copiilor – lt. col. Costache.

(Ora) 10:30 Lt. col. Costache. Pantelimon, Muncii, Socului, Catelu, grupuri imense de la 23 Aug. – scandeaza.

(Ora) 10:35 – c. amiral P. George si col. Costin – sa se parlamenteze cu demonstrantii, la care sa se spuna ca se retrag in cazarma.

(Ora) 10:40 – Toate unitatile parlamenteaza cu demon strantii ca se intorc in cazarma.

(Ora) 11:15. Strada Baceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M.Eminescu, coloane.
R7Mc. este solicitat sa intervina, “nu se aproba”.

Vineri, 22 decembrie 1989, ora 11:40.
La aceste ore Nicolae Ceausescu era in sediul CC, inca secretetar general al PCR si comandant suprem

La ora 12:08 Ceausistii au evadat pe fereastra de la etajul 6.
sotii Ceausescu parasesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Malut, impreuna cu Emil Bobu si Manea Manea

Pe site sunt prezentate și câteva extrase din volumul procurorului militar Romeo Bălan. Între acestea, o stenogramă cu Ceaușescu și miniștrii săi:
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atât ale Ministerului Apărării cât şi ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situaţie? Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să bată soldaţi, pe ofiţeri, şi ei să nu intervină? Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă în picioare.
Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele până când dumneavoastră, conducerea supremă de partid, Comitetul Politic executiv vor aprecia.
Tov. Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, când aţi spus că este stare excepţională.
Tov. Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultând sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră”.http://www.dosarelerevolutiei.ro
Ceauşescu a recitat din “Deşteaptă-te, române”!
Nicolae Ceauşescu: “Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină, Decât să fim sclavi iarăşi, pe vechiul nost’ pământ.” 21 decembrie 1989 la miting, dar si la procesul de la Targoviste, vezi stenograma procesului.

F-TeodorescuFostul şef al contraspionajului de dinainte de ’89, Filip Teodorescu: „Americanii au vrut să-l salveze pe Ceauşescu”
În ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin şi pe fata lui Pacepa, Daniela. Pe soţii Ceauşescu nu au putut să îi recupereze. Când a plecat Ceauşescu cu elicopterul (de pe sediul CC – n.r.), primul zbor a fost spre Otopeni. Generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene, care era şi el în conspiraţie, i-a zis pilotului: „Nu ateriza, că trag”. Apoi, după ani, Maluţan (n.r. – pilotul personal al lui Ceauşescu) a căzut cu totul întâmplător cu un zbor utilitar.

Ruşii au vrut să îl termine pe Ceauşescu. Exponentul ruşilor era Silviu Brucan. Americanii sau gândit că îl mai pot folosi la ceva şi să arate că nu sunt barbari. Acesta a fost mobilul lor.
Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.
IMPORTANT

Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu

[Important vezi jos „Note”]

Represiunea a început spre miezul nopţii, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, iar 1.245 au fost arestate şi transportate la penitenciarul Jilava. Cam pe la 1 noaptea, Vasile Milea și Iulian Vladl-au informat pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștilor a fost degajată de manifestanti


Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.
Dumitru Burlan, care se ocupa contrainformativ cu securitatea familiei prezidenţiale, confirmă că Securitatea a anticipat căderea lui Ceauşescu şi a contribuit la asta. Mai mult, colonelul Burlan relatează o întâmplare de o importanţă deosebită. El susţine că superiorul său direct, generarul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a a Securităţii, discuta cu alţi capi ai Securităţii despre înlăturarea dictatorului.

„La 3 decembrie 1989 ­m-am dus cu nişte casete audio la generalul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a. Am avut următoarea convorbire cu el. I-am spus: «Tovarăşe general, mă cunoaşteţi de 22 de ani, ­v-am executat tot timpul ordinele. Am o rugăminte. Vreau să mă schimbaţi din acest colectiv sau din Direcţie. Am acasă trei copii şi nu vreau să fiu acuzat de trădare. Fapt pentru care v-am adus patru casete şi un casetofon la care să le ascultaţi. Ascultaţi casetele şi luaţi măsurile ce se impun». El n-a luat casetele. Mi le-a dat înapoi. Şi a zis: «Bine, Burlane. Du-te, şi de acum încolo vii tot la mine să-mi raportezi. Asta până la 1 ianuarie. Că după aia o să vezi tu». Ce concluzie să trag eu când aghiotantul lui Ceauşescu spune o treabă ca asta?”

 [Important vezi jos „Note”]

Lovitură militară cu guvern civil

Una dintre problemele centrale ale controversei constă în afirmaţia că, în cazul unei lovituri militare, Armata face un anunţ explicit asupra preluării puterii şi instituie un guvern militar. Doctrina militară franceză indică două posibilităţi ale loviturii militare: a. Guvern militar. b. Guvern civil aservit puterii militare. La Sofia, unde trupele au înconjurat Capitala, ministrul Apărării Dobri Djurov a refuzat ordinul de represalii dat de Jivkov şi a condus manifestaţia, organizată de Jivkov, împotriva lui Jivkov, şi a anuţat că „Armata sprijină preluarea conducerii PCB de către tovarăşul Mladenov”. La Berlin, Mielke a procedat la fel. În toate aceste cazuri, ca şi la Bucureşti, nu putem vorbi de lovituri militare clasice şi explicite, în care Armata formează un guvern militar, dar toate gesturile sale indică prezenţa unui interval, mai lung sau mai scurt, în care cele mai importante decizii ale evenimentelor au aparţinut Armatei. Să facem bilanţul pe scurt al „acţiunii militare”:
1. Ordinele de represiune ale lui Ceauşescu nu sunt executate de conducerea Securităţii; 2. Ceauşescu este îndepărtat de la putere de militari ai Armatei şi Securităţii (Stănculescu, Rus, Vlad, col. Lăzărescu, col. Nae); forţele de apărare ale clădirii CC refuză ordinul de a trage – de subliniat aici că, în momentul în care revoluţionarii deschid focul asupra elicopterului presidenţial (muncitorul Daniel Păcuraru), garda preşedintelui ripostează cu foc viu din dreptul elicopterului;

„La ora unu ţara era sub control”

3. Gen. Stănculescu şi Rus se înţeleg asupra evacuării preşedintelui statului în China, apoi asupra doborârii elicopterului presidenţial; 4. Ministerul Apărării preia funcţiile de comandă ale comandantului suprem; Gen. Stănculescu va declara la B1TV: „La ora unu ţara era sub control”; 5. Ministerul Apărării preia controlul (paza) asupra Comitetelor Judeţene de Partid din întreaga ţară şi a principalelor locaţii strategice din Bucureşti; comandanţii militari locali intră în toate CFSN din teritoriu, iar în unele locuri ( de ex. gen. Roşu, la Craiova) chiar le conduc; 6. Noua putere provizorie este recunoscută într-o şedinţă ţinută la MApN (ora 16.00); 7. Şeful statului este reţinut ca prizonier într-o unitate militară;8. Ministerul Apărării, sub semnătura gen. Militaru, emite primul său comunicat, în care se afirmă: „Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne” (Revista La datorie, serie nouă, Nr.1/24 decembrie 1989, p. 1- n.a.)9. Şeful statului este executat într-o unitate militară, de un pluton de execuţie militar.10. În pasajul din Proclamaţia către ţară, în care se explică baza de putere a noii echipe, se precizează: „În acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare”.

Emanaţia care nu miroase bine

Îndepărtarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu de către militari, retragerea sprijinului Securităţii şi „trecerea Armatei de partea poporului” au avut consecinţe în raporturile dintre noua putere provizorie, micul grup CFSN, şi Armată. Acest rol, în care s-a intrat printr-o serie de acţiuni echivalente loviturii militare, nu poate fi eliminat sau minimalizat pentru a se scoate în relief o „emanaţie politică” a maselor, pe care masele nu o recunosc. Dnul Iliescu, în calitate de om politic, nu trebuie să adopte opinia istorică. În condiţiile existenţei adevărului juridic, popular, filozofic sau istoric, domnia sa poate adopta o poziţie politică, dar nu înseamnă că aceasta corespunde adevărului istoric, aşa cum este el determinat de istorici. De aici provine controversa între mine şi dnul Iliescu. În ultimul rând, este absurdă ipoteza că totul a fost regizat, că lucrurile s-au desfăşurat după un plan, după un program, chiar dacă Marile Puteri – URSS, Franţa şi SUA – s-au înţeles asupra răsturnării lui Nicolae Ceauşescu, iar prin cancelariile lor a circulat numele lui Ion Iliescu. În opinia mea, scenariul sovietic era aşezat pe structura minimului efort şi a totalei legitimităţi. Asta însemna înlocuirea lui Ceauşescu, din interiorul CPEx, cu un lider de tranziţie şi cu supravieţuirea partidului comunist, pentru ca asta să permită dezvoltarea din interiorul acestuia a unei formaţiuni politice social-democrate, al cărui lider ideal era Ion Iliescu. În ciuda micilor dificultăţi de înlocuire a vechiului lider din RDG, Cehoslovacia, Bulgaria, acest scenariu a devenit transparent şi patent. În România Ceauşescu a rezistat, s-a opus printr-o represiune militară care a dat totul peste cap, aruncând ţara în haos, creând golul de putere şi prăbuşind Armata într-o situaţie limită, din care a ieşit cu o lovitură militară, prin care l-a înlăturat pe Ceauşescu de la putere, şi printr-o diversiune teroristă care i-a asigurat o poziţie intangibilă şi rolul de bază de putere pentru noua echipă politică.

Moscova crede în Iliescu

În aceste condiţii, rolul lui Ion Iliescu devine istoric, nu atât pentru faptul că a calmat reacţia panicardă a Armatei, cât pentru faptul că a dat Marilor Puteri garanţia că România reintră în tiparele schimbărilor generale declanşate în Europa. În condiţiile pericolului ca statul român să fie destructurat, Ion Iliescu a reprezentat garaţia pentru URSS că România rămâne fidelă Tratatului de la Varşovia, fapt consemnat cât se poate de clar în faimosul Comunicat din 22 decembrie 1989, invocat mereu de dnul Iliescu drept programul politic al revoluţiei (pct. 9… „Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”). Asta, că tot afirmă domnul Iliescu: „Toate punctele programului revoluţiei din 22 decembrie au fost respectate”! Acesta este de fapt rolul istoric al lui Ion Iliescu – garanţia dată Moscovei -, cu rezultatul pozitiv incontestabil că România nu a fost destructurată total, rol pe care însă îl refuză pentru un iluzoriu statut de „revoluţionar” şi „emanat”. Diversiunile pe care le tot aruncă în cărţile lui şi pe la televiziuni au rolul de a ascunde contradicţia totală între afirmaţia: „Meritul nostru este că ne-am asumat răspunderea în momentele cele mai dramatice” şi faptul incontestabil că, după ce şi-a asumat Ion Iliescu răspunderea, au murit 942 de oameni.

Revoluţia română nu există în dicţionare
Marea Enciclopedie de Istorie Universală a Italiei: „1989. Revoltă militară şi populară împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi a familiei sale; dictatorul şi soţia sa sunt executaţi. Vine la putere I. Iliescu, fost reprezentant al regimului comunist, după ce se autoimpune la conducerea Frontului Salvării Naţionale” (Enciclopedie de Istorie Universală, Ed. De Agostini şi All, Bucureşti, 2003, p. 1112 – n.a.)
Nomenclatura se vopseşte şi rămâne ca nouă
O istorie a lumii moderne (1920-2000) a lui Paul Johnson face afirmaţia că „schimbarea din România, ca şi cea din Bulgaria, s-au dovedit a fi mai mult de persoane decât de regim; în ambele ţări vechea nomenclatură comunistă şi-a păstrat puterea politică şi militară, şi-a schimbat titulatura şi numele partidelor, a recâştigat controlul asupra posturilor de radio şi televiziune şi a ziarelor, şi a înscenat «alegeri», în cursul lui 1990, care au menţinut-o la putere” (Paul Johnson, O istorie a lumii moderne, Ed. Humanitas, Bucureşti, 205, p. 736 – n.a.).
Potrivit Tratatului de politologie al Universităţii din Paris, întocmit de somităţi ale politologiei franceze şi ruse – Dominique Colas, Anne Gazier, Georges Mink, Jean-Christophe Romer, Anatoli Vichnevski, Gérard Wild -, ceea ce învaţă studenţii din întreaga lume despre evenimentele din România nu mai lasă loc de comentarii: „...regimul Ceauşescu a fost răsturnat printr-o lovitură de stat condusă de comunişti, care n-au părăsit puterea decât în 1996, pentru a reveni în 2000 cu preşedintele Iliescu” (Dominique Colas (coordonator), L’Europe post-communiste, Ed. Presses Universtaires de France, Paris, 2002 – n.a.)
Ceea ce scrie Dicţionarul Oxford de Istorie Universală Contemporană este concludent: „Iliescu a stabilizat noul regim, confirmat în urma alegerilor din mai 1990 cu o majoritate zdrobitoare de voturi, ceea ce a minimalizat ruptura cu regimul Ceauşescu. Aparatul birocratic şi administraţia au rămas în mare măsură neschimbate şi a continuat discriminarea împotriva minorităţilor naţionale. Fosta poliţie secretă a continuat să funcţioneze în calitate de securitate a statului. În 1990 preşedintele Iliescu a chemat de trei ori minerii la Bucureşti pentru a pune capăt cu brutalitate demonstraţiilor studenţeşti şi ale opoziţiei” (Oxford. Dicţionar de Istorie Universală Contemporană de la 1900 până azi, Vol. II, Ed. Oxford University Press/All, Oxford, Bucureşti, 2005, p. 328 – n.a.)
Cu astfel de definiţii este greu ca vreun englez sau bolivian sau de prin alte părţi să creadă că în România a avut loc o revoluţie.
Sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv. la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face „mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită „mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar.

Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu dintre 10.07 şi 10.35 „Armata a fraternizat cu populaţia”, „a trecut de partea poporului” etc.

Faptul că dnul Iliescu nu ştie cine a generat fenomenul terorist, deşi domnia sa a fost preşedinte al României timp de 11 ani fără să ne dea un răspuns, nu înseamnă că fenomenul nu a existat şi nu a avut nişte autori. Care, între altele, i-au ţinut la respect şi pe dânşii, sub mesele de la Televiziune sau de la MapN. Istoricul trebuie să caute răspunsul în locul celui care timp de 11 ani a avut serviciile secrete, întregul aparat de stat, Justiţia şi Procuratura pe mână. În aceste condiţii, formularea de ipoteze este firească.
Generalul Victor Stanculescu:

Iliescu trebuie să înţeleagă faptul că a ajuns la putere cu ajutorul Armatei, a lui Stănculescu şi a ministerelor de forţă, în primul rând (şedinţa de la MApN din 22 decembrie ora 16.00), şi apoi a fost legitimat provizoriu ca lider de disidenţii comunişţi şi opozanţii de tip Doina Cornea, Tokes, Blandiana, Pleşu, aflaţi la prima şedinţă a CFSN din 27 decembrie 1989, când s-a hotărât ca ţara să fie condusă de un Biroul Politic, în frunte cu Ion Iliescu. El a reprezentat atunci, fie că unora nu le convine, o garanţie pentru Marile Puteri implicate în răsturnarea lui Ceauşescu, că persoana anunţată ca succesor a ajuns la putere. Nu era altul.

„Ion Iliescu nu avea nici o autoritate sa infiinteze Tribunalul exceptional (…) Executia sotilor Ceausescu se inscrie in categoria istorica a asasinatului politic pe timp de revolutie (sau in fapt revolutionar), lucru pe care l-a confirmat si celebrul jurist francez Badenter la postul de televiziune France 3″

“dupa evacuarea lui Ceausescu din CC 22 decembrie 1989 ora 12:08, a fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii. De ce ? intrebati-l pe Ion Iliescu

 (interviu pentru DER SPIEGEL din data 20 septembrie 2009).
citeste aici mai departe tot interviul

IMPORTANT!!!

* Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu”

Iulian Vlad l-a contactat pe Milea si i-a cerut sa aterizeze avionul fortat , avionul cu care se intorcea Nicola Ceausescu din Iran la Mihail Kogălniceanu urmand sa fie gazduiti la unitatea Vasile Lupu, Milea a raspuns, nu, nu acum, este in pregatire.

Pe 21 decembrie 1989 Ion Iliescu s-a dus intr-un loc, si solicitat celor doi ofiteri de securitate sa-l insoteasca la televiziune, vezi minutul 03:15. VIDEO.
vezi video

Pe 21 decembrie, în jurul orei 20.30, Ceauşescu cere maşina să plece acasă. Gărzile de corp îl sfătuiesc să rămână în sediul CC, pentru că e cel mai bine apărată clădire. Ceauşescu urmează sfatul şi decide să înnopteze – şi el, şi „Tovarăşa” – în fortăreaţa Partidului şi a puterii sale.

Cina de adio cu Zoia şi cu Valentin

Pentru că nu au mai ajuns la reşedinţa din cartierul Primăverii, soţii Ceauşescu au primit vizita copiilor Zoia şi Valentin în sediul CC, în jurul orei 21.00. Martori au fost secretarii Mihai Hîrjău şi Constantin Manea.

„Către ora 21.00 au venit Zoia şi Valentin, fără Nicu, care era la Sibiu. Cred că au încercat să facă un fel de masă, că s-au retras în sufragerie. Cred că au luat o gustare. Au stat cam o jumătate de oră. Valentin a fost foarte insistent, că suna din cinci în cinci minute şi voia să vorbească cu taică-su, dar de regulă a vorbit cu maică-sa. Ea încerca să-i liniştească şi le spunea că situaţia e stăpânită, iar Zoia şi Valentin le povesteau ce e pe stradă”, spune Manea.

Arestarea lui Ceauşescu: planul de la ora 3.00

În alte încăperi din sediul CC al PCR, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost cel puţin la fel de agitată ca în Cabinetele 1 şi 2. Toată „crema” partidului se afla în clădire.

Târziu, pe la ora 3.00, generalul Milea s-a întors din zona Intercontinental, unde coordonase personal represiunea. Atunci s-a petrecut un episod care putea pune capăt regimului Ceauşescu cu nouă ore mai devreme.

Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a relatat acel episod Comisiei „Decembrie 1989“: „După ce s-a întors generalul Milea am urcat împreună la etajul 1, unde era Statul Major. Vizavi de biroul lui Ceauşescu. Milea era foarte afectat. Am ieşit pe culoar, la fotolii, şi a început să plângă. Spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui … să le spun soţiei, fetelor sale ce s-a întâmplat… că nu a fost pregătit să se întâmple aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge. Ceauşescu a rămas în sediu. Lui Milea i-am spus că trebuie să-l arestăm pe Ceauşescu. Redau: «Dumneavoastră aveţi forţa afară, iar eu în interior». Mi-a spus clar: «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»”.
După ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurul lui, puţin după ora 8.00, Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Aceasta este şedinţa în care Vasile Milea se bâlbâie şi nu este în stare să-i prezinte comandantului suprem un raport despre starea trupelor.

Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra replică: „Marş şi adu trupele!”. Vizibil marcat de această reacţie a dictatorului, Milea „bântuie” aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşte, la ora 9.35, într-un birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că generalul Milea s-a sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător”.

În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui său, chemat de secretarul Hîrjău. „Am intrat în Cabinetul 1 şi mi-a spus: «Uite, Milea s-a sinucis». Era afectat atunci. Era şi ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: «Te pregăteşti să iei comanda Armatei!». Îi zic: «Eu nu pot să iau comanda Armatei. Nu e calitatea mea». Aşa că mi-a zis: «Atunci du-te şi te-mbracă militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aici!». Aşa că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Armatei, dar probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculescu”, a declarat Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989.
I-am spus lui Ceauşescu ce se întâmplă, că are piciorul în ghips, şi a ţipat: «Cu picioarele rupte să vină, şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!»”, a relatat Constantin Manea, unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu.

Într-un sfert de oră de la această ieşire violentă, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. El avea să constate că sediul CC era păzit de oameni înarmaţi până-n dinţi. Ceasul arăta 9.50. Povesteşte generalul Stănculescu: „Am intrat în Cabinetul 1, în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică.

M-am dus la Ceauşescu la birou. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.
„Generalul Stanculescu s-a intors la Cabinetul 1 si i-a spus lui Ceausescu: «Tovarase comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge in piata. Mi-au comunicat ca nu pot trece de baraje. Va propun sa organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comanda din tara». Aveam trei astfel de centre de comanda in tara, dotate cu sisteme de conducere a fortelor. «… pregatesc sa fiti instalat la centrul de comanda si sa conduceti de acolo». In acel moment, Ceausescu l-a oprit si i-a spus: «Nu. Eu sunt comandantul Fortilor Armate… nu putea sa pronunte fortelor, spunea fortilor… Eu sunt comandantul Fortilor Armate si locul meu de comanda este aici». Stanculescu s-a dus atunci la Neagoe si s-a inteles cu el sa-l evacueze cu elicopterul”. Intors in cabinet, Nicolae Ceausescu cere, prin intermediul ofiterilor Directiei V care il pazeau, ca fortele aflate in sediu sa reziste presiunii multimii. Cei doi ofiteri nu transmit ordinul mai departe. Trebuie sa intelegem ca in acel moment in care ministrul Apararii trece peste ordinele comandantului suprem, cand ajunge la o intelegere cu seful Directiei V pentru evacuarea sefului statului din sediul puterii, iar insusi seful Departamentului Securitatii Statului comunica in teritoriu, tot din cladirea CC, ca nu se executa alt ordin decat cel dat de el, teoretic si practic, Ceausescu era indepartat de la putere. Cei trei generali au fost obligati sa joace timp de aproximativ doua ore un joc fata de Ceausescu – aparent loiali, ordonau trupelor sa nu faca nici un gest in apararea lui. Toate fortele care aparau sediile partidului au primit ordine clare sa nu intervina si mai ales sa nu apere aceste sedii, care reprezentau centrele teritoriale ale Partidului Comunist Roman, adica ale Puterii. Aceste ordine au fost date de noul ministru al Apararii, iar in ce priveste efectivul MI din Capitala, ordinul i-a apartinut, independent de Stanculescu, generalului Iulian Vlad.
Ion Iliescu –Jurnalul National 18 – 02 – 2009: „în seara de 22 decembrie, în timp ce lucram într-un birou de la etajul al III-lea din clădirea CC al PCR la redactarea documentului, devenit Comunicatul către ţară al CFSN, am avut o convorbire telefonică (pe care nu eu am iniţiat-o) cu un locţiitor al ambasadorului URSS, de faţă cu toţi cei care se aflau atunci în biroul respectiv.

Din sediul MApN nu am vorbit la telefon cu nimeni! Eram însă informaţi de convorbirile purtate de cei din MStM cu reprezentanţii Tratatului de la Varşovia.’
Stenograma comunicatiilor pilotului elicopterului prezidential
Stenograma dezvaluie dorinta lui Nicolae Ceausescu de a fi dus in judetul Dolj. Prin Baza, primul-secretar al Judeţului Dolj a recomandat sa nu se deplaseze acolo.

” – 203, asteapta putin! Sa se ia o hotarare in legatura cu 202! (este o comunicare a Bazei, n.a.)
5. Uite-l jos, acolo! A aterizat! (203 aflat in zbor raporteaza aterizarea lui Malutan pe cladire, n.a.)
6. Pai… o sa mearga (adica, o sa plece, n.a.)… nu se mai poate intra acolo… (202 anunta ca 203 nu mai poate ateriza, pentru a lua restul conducerii, din cauza oamenilor urcati pe acoperisul CC, n.a.)… cred ca… (ne indreptam, n.a.) catre Baza, de la mine la (Dolj) se solicita sa mergem catre Olt (Ceausescu a cerut asta, n.a.) sa se ia legatura cu primul-secretar de acolo si sa se comunice, pentru ca nu am alta posibilitate!
7. Ai auzit «Panseaua», da?
8. Afirmativ! (raspunde Baza, n.a.) E «persoana nr. 1» la bord?
9. … Mergem la nord, la Balta Mica (resedinta de la Snagov, n.a.) si de acolo sa se incerce sa se ia o legatura.
10….
11. Hai, ma, lasa-ma!
12. «Panseauaa»! In 30 de secunde aterizez!
13. O.K.!
14. Baneasa 08…
15. Am confirmat!
16. Am aterizat! Toata lumea!”
—————————————
16 decembrie, ora 17.00: peste 400 de oameni se adună în jurul bisericii reformate din Timişoara, pentru ceea ce ar fi trebuit să fie un protest faţă de evacuarea pastorului Laszlo Tökes. O parte dintre ei se îndreaptă spre căminele studenţeşti, pentru a strânge cât mai multă lume. Se strigă pentru prima dată „Jos Ceauşescu!“. Adunarea se transformă astfel într-o manifestaţie anticomunistă, la care autorităţile răspund cu focuri de armă. Sute de oameni aveau să fie ucişi sau răniţi.

18 decembrie, la ora 8.15, la resedinta din Primaverii s-a infiintat seful Directiei a V-a de securitate si garda, generalul Marin Neagoe, care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de Externe de la acea data, Ion Stoian. In jurul orei 8.30, relateaza Talpeanu, au venit generalul Vasile Milea, ministrul Apararii, si apoi, la scurt timp, ministrul de Interne Tudor Postelnicusi generalul Iulian Vlad, seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari. Avionul a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, aeronava a fost insotita pe tot teritoriul tarii si in apele teritoriale ale Marii Negre de patru avioane de vanatoare MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie. 20 decembrie, ora 19.00: într-o declaraţie televizată, Ceauşescu vorbeşte despre o serie de „manifestări şi incidente“ organizate la Timişoara de „câteva grupuri huliganice“, cu trei zile în urmă. „În aceste împrejurări grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unităţile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acţioneze. Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroriste au continuat, unităţile militare – conform Constituţiei şi în conformitate cu legile ţării – au fost obligate să se apere, să apere ordinea şi bunurile întregului oraş, de fapt să apere ordinea în întreaga ţară“. Acţiunile ar fi făcut parte dintr-un plan vast al unor „cercuri şi guverne“ de destabilizare a României.

22 decembrie, ora 10.00: este introdusă legea marţială
după ce, în noaptea precedentă, grupurile de bucureşteni fuseseră împrăştiate cu greu de forţele armatei şi ale Miliţiei. În această vreme însă, grupuri de muncitori se strâng din nou în centrul oraşului, iar forţele de ordine trec de partea acestora.

La ora 11.30 Stanculescu il sfatueste pe Ceausescu sa plece cu un Elicopter „Stanculescu catre Ceausescu ; „Puteti fi linsati”

Stanculescu: „îi văzusem speriaţi; era agitaţie, cam de genul ăsta: „Noi ce o să facem, ce o să ne facem?” Şi deja era panică, îi cuprinsese efectiv, gal­beni, speriaţi, transpiraţi, agitaţi. Adică au fost câteva ele­mente care îi marchează pe oameni foarte clar. Atunci mi-a venit ideea”

„M-am întors la Ceauşescu pe coridor şi am rapor­tat că unităţile sunt pe drum şi vor ajunge, sper, la timp, dar presiunea în piaţă a crescut şi trebuie să vedem ce soluţie avem, părerea mea este că: „Mai bine ar fi să plecaţi din sediu!” „Cum să plecăm, cu ce?” „Singura variantă care este posibilă acuma, mă gândesc, e cu elicopterele”

După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avea să mai reziste două ore în sediul CC. Până la 12.09, când a decolat spre Snagov. După şedinţa CPEx, Ceauşescu a intenţionat să preia conducerea armatei, însă directorul Cancelariei, Silviu Curticeanu nu a mai apucat să scrie decretul.

La ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comunicatul despre moartea lui Milea. Se strângea laţul. Clădirea CC nu mai era sigură, pentru că gărzile slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului era plină de revoluţionari.

„Ceauşescu ceruse, după ora 10.00, de trei ori să părăsească clădirea. Prima a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a, au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi ca maşina să vină la scară. Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a spus să nu iasă că sunt muncitorii pe stradă. Era pe la ora 10.30. I-a cerut generalului Eftimescu, care era şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Trebuia să vină cu chepengurile deschise. Să iasă direct de pe uşa CC în TAB-uri şi să plece în forţă trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile astea avea în gând să ajungă la Snagov. A fost planul lui Eftimescu. În urma acestor eşecuri de a-l evacua s-a mers cu varianta cu elicopterul. Stănculescu ia legătura cu generalul Rus şi îi cere elicopterul. Stănculescu se înţelesese cu Neagoe. Au chemat să coboare două elicoptere. Cum Ceauşescu a plecat de la etajul 1, Vlad a dat ordinul de deschidere a uşilor.

vasile_malutan_topLa ora 11.30, 22 decembrie 1989 Vasile Maluţan primeste ordin de la generalul Opruţa – de decolare de pe baza aeriana de langa capitala 22 decembrie, ora 12.08: elicopterul (elicopter alb Dauphin nr. 202) în care se află cuplul Ceauşescu şi câţiva la ora 12:08 fideli decolează de pe sediul Comitetului Central spre Snagov Peste 10 minute am aterizat (12.20)

Vasile Malutan:”M-au chemat la telefon, la palat, comandantul aviatiei si al unitatii.
In jurul orei 13:00 se urca din nou in elicopter cu pilotul Vasile Malut, pilotul ii debarca inainte de localitatea Titu- Boteni, ora 13.30 sub pretextul ca pot fi reperati de la sol si pot fi oricand doborati. Dupa ce reusesc sa captureze un automobil Dacia, condus de un medic Nicolae Deca din Gaesti, cei doi comanda sa fie dusi la Targoviste. Medicul opreste masina Dacia rosie nr. 4B2646 in ComunaVacaresti la ora 14.00.  La 14.15 o Dacie neagra  4DB3005 condusa de Nicolae Petrisor  oprita de Ceausescu .Petrisor le-au dat jos din masina la ora  15.00 , la Centrul pentru protectia plantelor jud. Dambovita.
Citeste aici interviul cu Vasile Malutan
În cursul lunilor mai (17) şi iunie (21) 2006, I.R.R.D. a organizat un SIMPOZION cu tema Ceauşescu la Târgovişte. 22 – 25 decembrie 1989.

La această manifestare au participat:
– Maior Ion Enache – În decembrie 1989, sergent major. A preluat, împreună cu sergentul
major C. Paisie, cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 15,00 şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene.
– Colonel (r) Ştefan Conţ – ofiţerul operativ, de serviciu la biroul Miliţiei Judeţene, care i-a preluat pe cei doi, după aducerea lor în sediu.
– Petre Ştirbescu – revoluţionar, care a participat, în sediul Miliţiei Judeţene, la percheziţia lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu şi cărora le-a făcut un prim şi veritabil rechizitoriu.
– Colonel (r) Ion Mareş – pe atunci maior, cel care, împreună cu lt. col. Dinu, locţiitorul comandantului Securităţii Judeţene, i-a preluat pe cei doi de la sediul Miliţiei pentru a fi duşi în UM 01417.
– Locotenent colonel (r) Ion Ţecu – pe atunci căpitan, a pregătit preluarea de către armată a celor doi şi, cu maximă precauţie şi în deplină conspirativitate, i-a condus în locul de detenţie din cazarma UM 01417.
– General (r) Andrei Kemenici – pe atunci colonel, şeful garnizoanei Târgovişte şi comandantul UM 01417.
– Locotenent colonel (r) Ion Boboc – unul dintre cei doi ofiţeri (al doilea fiind Stoica Iulian) care au stat permanent, clipă de clipă, în aceeaşi cameră cu soţii Ceauşescu, în toate cele 3 zile şi 4 nopţi petrecute de aceştia în cazarma de la Târgovişte.
– Maior Marian Apostol – în decembrie 1989 locotenent-major, comandantul subunităţii care a luat sub control Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne (Securitatea şi Miliţia). Plutonier Andrei Osman – şofer, a participat la „ridicarea“ soţilor Ceauşescu de la Centrul de Protecţia Plantelor.

Ion Enache: „După aproape o jumătate de oră, un alt cetăţean care venise la Inspectorat şi care mă cunoştea mi-a spus: „Am dat de un mare necaz. I-am luat pe soţii Ceauşescu de la Văcăreşti, i-am dus la (Centrul de- n.red.) Protecţia Plantelor şi i-am lăsat acolo” Colegul meu, Paisie, a ieşit cu mine din birou şi a spus: „Hai Gică, să-i prindem noi”. Am mers la garaj, am luat maşina dotată cu radar şi am plecat spre sediul Centrului de Protecţie a Plantelor. Acolo, ne-a întâmpinat femeia de serviciu, care ne-a confirmat că soţii Ceauşescu se aflau în sediul Centrului.
Intrând în holul clădirii, am văzut-o pe Elena Ceauşescu stând rezemată de uşa biroului directorului. Am prins-o de braţul stâng, iar Ceauşescu (Nicolae – n. red.) – aflat în biroul directorului,
a făcut câţiva paşi spre noi şi ne-a întrebat: „Cine sunteţi voi, cetăţeni ai R.S.R? Aţi venit să arestaţi un şef de stat?”
I-am răspuns: „Suntem de la Miliţie. Cetăţenii au aflat că sunteţi aici. Ei sunt împotriva dumneavoastră. Noi vrem să vă asigurăm protecţia şi vă rugăm să mergeţi cu noi”. El a făcut un pas înapoi, în timp ce directorul Centrului ne tot făcea semne să tăcem, dar noi i-am spus că ştim ce facem.
I-am urcat (pe soţii Ceauşescu – n. red.) în maşina dotată cu radar. În ajutorul nostru venise un alt coleg, Osman, cu un ARO, cu care am stabilit să fie antemergătorul nostru, fără a stabili, însă, traseul. Ştiind că în oraş este forfotă, am luat-o pe variantă, ca să evităm aglomeraţia.
În apropierea Combinatului de Oţeluri Speciale era staţionat un camion din care coborau mai mulţi cetăţeni. Trecând pe lângă ei, i-am auzit spunând: „Uite-i, sunt în maşina albă!”La ieşirea din Municipiu, am comunicat prin staţie că cei doi pioni principali sunt la mine în maşină şi am cerut să mi se ordone ce am de făcut. Ştefan Conţ:Deci, în jurul orei 17,30, vine Săftoiu, din echipa lor, şi zice: „Tovarăşul colonel, am să vă raportez ceva confidenţial”.
Eu eram în biroul lui Dureci, al comandantului. Stăteam pe scaunul lui, şi îmi spune: „E ceva confidenţial”. I-am dat pe ăia afară – era acolo Sabău, care acum este reprezentantul Ministerului de Interne în Franţa, Avramescu, Atanasiu, care a fost şef de Poliţie la Dâmboviţa, mai târziu. I-am dat, deci, afară şi el îmi zice:
– „Ştiţi că Ceauşeştii sunt în curte!”
– „Unde sunt, măi?”, îl întreb eu.
– „Păi, sunt în maşina lui Enache”.
– „Hai la Dispecerat să luăm legătura cu ei”, zic eu.
N-am mai luat legătura, că Enache şi Paisie erau cu ei şi i-au băgat în birou. După ce i-am băgat (în birou – n. red.) pe Ceauşeşti, m-am dus la domnul căpitan Apostol, care era la comandă din partea Armatei, şi i-am spus să nu îi mai caute armata, pentru că sunt la noi în birou. Ştefan Conţ: La 18,10, deja, am scăpat de ei. Pe la 17,30, deci, în perioada asta. Percheziţia a durat vreo 7- 10 minute, după care…

Ştefan Conţ:  -am dat lui Paisie, ca şi stilourile (lui Ceauşescu – n. red.). Deci, se termină percheziţiaTelefoanele sunau. Când sunau telefoanele am zis că să-i luăm şi să-i ducem în partea ailaltă.Eu l-am dezbrăcat de palton pe Ceauşescu, atunci, în momentul ăla, când i-am spus. Ştirbescu a luat-o pe ea în primire. A căutat-o prin genţi. După ce l-am dezbrăcat pe Ceauşescu de palton şi de haină, l-am pipăit de sus până jos, i-am scos ceasul de la mână, apoi i l-am dat înapoi.
Ceauşescu a simţit. Zice: „Cine sunteţi voi? Eu sunt preşedintele vostru, mă, sunt secretarul vostru general, mă. Sunt comandantul vostru suprem, mă. Cine sunteţi voi să mă arestaţi?”
Locotenent colonel Conţ spune: „Mă numesc locotenent colonel Conţ, din partea Ministerului de Interne, de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa. Dânsul se numeşte căpitan Boboc Ion, de la unitatea militară 1378“, după cum, pare-mi-se, a completat Boboc. „Dânsul se numeşte Ştirbescu, iar dânsul Ionescu, care sunt reprezentanţii maselor populare”, adaugă Conţ. Ceauşescu rămâne surprins.
Eu dau cu capul spre căpitanul Boboc, ca să trecem la percheziţie. La Ceauşescu se duce lt. colonel Conţ şi plutonier Paisie. La Elena se duce Enache. Eu nu exagerez. Eu vă spun aşa cum a fost.
Intervine Elena: „Pentru ce să îmi faceţi mie percheziţie şi soţului?” Îi răspund eu:
„Doamnă, ca să nu aveţi obiecte dubioase asupra dumneavoastră”. „Nu am”, zice ea. Repede deschide o geantă în care avea medicamente atât pastile, cât şi injectabile. Mai avea într-o gentuţă mai mică ruj, oglindă, pieptăn, ce are de obicei o femeie. La percheziţia corporală nu li se găseşte absolut nimic. Nici la Ceauşescu, nici la Elena.
În continuare ajung la Ceauşescu, locotenent colonel Conţ îi dă paltonul jos, se uită la rever, bagă mâna în buzunar, scoate o agendă, mi-o prezintă. Mă uit pe ea, o răsfoiesc. Din costum, îi mai scoate o agendă, ceva de mărimea unei brichete, era maro, cu ceva sculptat pe ea – ulterior m-am gândit să nu fie vreun emiţător –, un ceas, o batistă şi două stilouri.
Ceasul i-l dă înapoi, şi-l pune la mână, stilourile au rămas pe masă, răsfoiesc şi a doua agendă. Se vedea ruptă o filă, două… s-ar putea să fi fost chiar trei. Dar, cu ochiul liber, la vederea
mea, nu am putut vedea ce este în agendele alea. Putea fi scris cu cerneală simpatică, care nu vezi scrisul decât cu un aparat special.
În continuare, ele rămân pe masă, şi se deschide uşa şi apare pe uşă domnul colonel Mareş, dă bună seara, şi zice: „Tovarăşe preşedinte, să ştiţi că noi vă asigurăm protecţia”. (Mareş – n. red.) era îmbrăcat în ţinuta militară de război. Mai urâtă, ştiţi.
– „Da cine mai eşti şi tu, măi?” – întreabă Ceauşescu.
– „Tovarăşe preşedinte, sunt maiorul Mareş, de la unitatea militară 01378” – s-a prezentat el. Şi s-a aşezat şi el în rândul în care eram noi.
Lorin Fortuna: Dumneavoastră, mai devreme aţi spus că îi comunicaseţi că nu mai este preşedinte. V-aţi citat pe dumneavoastră ca martor. Cotinuaţi mai departe ca şi cum vă adresaţi preşedintelui ţării?! Şi ce spuneţi dumneavoastră, şi ceilalţi, arată că ceva nu este în regulă.
Petre Ştirbescu: Păi nu e în regulă. Dumneavoastră credeţi că, dacă eraţi în locul meu, îi vorbeaţi altfel?
Lorin Fortuna: I-aţi spus, sau nu, că nu mai este preşedinte?
Petre Ştirbescu: Cum să nu? Doar a fost acolo. „Sunteţi la dispoziţia maselor populare”.
„Din dispoziţia cui?”, întreabă el.
Am luat iar legătura cu domnul Kemenici să trimită escortă să-i ia. Eu am intrat în bi-roul locţiitorului, între timp a venit Dureci, care m-a întrebat: „ Unde sunt, Fănică? ”.
Am mai primit telefoane, adică sunt multe amănunte din astea, dacă vreţi vi le pot relata,
dar cred că sunt nesemnificative. Am primit telefoane de la Dureci, de la Bâlă, locţiitorul şefului Miliţiei judeţene, cărora le-am zis să vină încoace, că trebuie să luăm o măsură, ceva. Au fugit de răspundere, ce să mai zic. Ştefan Conţ: Eu am spus cam tot ce trebuia. Percheziţia a fost făcută de mine, de Ştirbescu, de Enache şi Paisie. Cred că eu trebuie să închei cu anunţarea la Garnizoana Târgovişte a arestării lui Ceauşescu şi solicitarea acestei escorte. Că mi-a dat-o domnul general Kemenici, şi s-a prezentat domnul colonel Mareş, care a venit şi i-a luat. Acolo, în curte, era un ARO alb cu patru uşi. Uşile erau deschise. Se urcă Nicolae Ceauşescu, se urcă Elena, se urcă Paisie, se urcă maiorul Mareş, în faţă. Iar eu, ocolesc maşina, ca să văd cine se urcă la volan. Mă aşteptam să urce Enache.
Apare locotenent colonelul Dinu. Eu nu ştiam ce aranjamente se făcuseră. Pun mâna pe volan şi zic: „Ce-i cu dumneata, ce cauţi aici?”. Colonelul Dinu era ofiţer de securitate, adjunctul comandantului securităţii. Veniseră miliţieni şi securişti, îmbrăcaţi în civil, şi înconjuraseră curtea. Mie mi-era frică ca nu cumva să-mi scape. Că dacă îmi scăpau, vă daţi seama ce aş fi păţit! Mi s-a ridicat sângele în cap, dar sunt de acord să plece. Dar le spun să fie atenţi unde îi duc, că: „De mine nu scăpaţi nici în gaură de şarpe”.
„Îl ducem la unitatea militară”, zic ei.
„Bine”.
„Lasă-ne să plecăm mai repede că cine ştie cine mai intervine şi nu mai putem pleca de aici”.
În spate mai era o maşină şi întreb: „Măi, care mergeţi cu mine ca să urmărim maşina”. Ne-am suit în maşină, dar nu am avut cheie cu ce să o pornim. Nu am găsit la cine erau cheile şi am ieşit la poartă, măcar să ştim încotro o iau. Au luat-o la stânga, pe drumul cel mai scurt, spre unitatea militară. Dar, tot pe acolo exista un alt drum care ducea la autogară, pe unde puteau să îi ducă de nu le mai dădeam de urmă, spre Voineşti.
Urc repede sus şi ajung la căpitanul Apostol Marian. Era în biroul inspectorului şef, acolo unde organizaserăm noi conducerea Revoluţiei de la Inspectorat. Îi transmit domnului Apostol că l-am predat pe Nicolae şi s-au dus Mareş şi alţii cu el pentru a-l preda la unitatea militară. Îi spun căpitanului Apostol să se intereseze să afle dacă au ajuns (la unitatea militară – n. red.), că dacă nu, să-i luăm urma şi să vedem ce avem de făcut. „Trimiteţi acolo un soldat sau un ofiţer”, îi zic. A trimis un ofiţer, care s-a întors după 10-12 minute. Vă daţi seama în ce criză eram eu în timpul ăsta. Ne aduce răspunsul: „A ajuns pe mâini bune. L-a preluat colonelul Kemenici la ora 18:30

Ceauşescu la Târgovişte
22-25 decembrie 1989
CAIETELE REVOLUŢIEI

25 decembrie, ora 14.50: în urma unui proces care a durat mai puţin de o oră, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare, de către un complet de judecată alcătuit din câţiva reprezentanţi ai CFSN. Sentinţa este executată imediat.

PUCIUL.
La ora 9:30 22 decembrie Victor Stanculescu si-a pus piciorul in ghips.

La ora 10:00 Victor Atanasie Stanculescu s-a intors la Ceausescu la chemarea acestuia la Comitetul central al PCR, si a fost numit de acesta ministru al aprarii nationale in locul lui Vasile Milea, care se sinucisese.
si a raportat ca unitatile sunt pe drum si vor ajunge, “sper, la timp”, dar presiunea in piata a crescut si trebuie sa vedem ce solutie avem, parerea mea este ca “”Mai bine ar fi sa plecati din sediu!””. “”Cum sa plecam, cu ce?”” “”Singura varianta care este posibila acum, ma gandesc, este cu elicopterele””, nestiind ca pe acoperis, de fapt, nu era spatiu deschis, ci erau antene, pe care Securitateaa trebuit sa le darame ca sa poata sa aterizeze un elicopter. Ceausescu l-a intrebat: “”In cat timp vine elicopterul?””. Stanculescu : “”Daca aprobati, vine intr-un sfert de ora!”” A fost de acord.

(Ora) 10:11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense – blocat la jumatatea distantei, la 300 m de Oraselul Copiilor – lt. col. Costache.

(Ora) 10:30 Lt. col. Costache. Pantelimon, Muncii, Socului, Catelu, grupuri imense de la 23 Aug. – scandeaza.

(Ora) 10:35 – c. amiral P. George si col. Costin – sa se parlamenteze cu demonstrantii, la care sa se spuna ca se retrag in cazarma.

(Ora) 10:40 – Toate unitatile parlamenteaza cu demon strantii ca se intorc in cazarma.

(Ora) 11:15. Strada Baceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M.Eminescu, coloane.
R7Mc. este solicitat sa intervina, “nu se aproba”.

Vineri, 22 decembrie 1989, ora 11:40.
La aceste ore Nicolae Ceausescu era in sediul CC, inca secretetar general al PCR si comandant suprem

La ora 12:08 Ceausistii au evadat pe fereastra de la etajul 6.
sotii Ceausescu parasesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Malut, impreuna cu Emil Bobu si Manea Mane

Fac o scurta escala la Snagov, dupa care isi continua drumul spre Targoviste,Dupa ce ii abandoneaza pe Emil Bobu si Manea Manescu, sotii Ceausescu se urca din nou in elicopter la ora 13:05, ordonandu-i pilotului Vasile Malutan (decedat in 1995 intr-un stupid accident aviatic) sa-i duca spre Tîrgoviste. Speriat de misiunea ce-i revenise, pilotul ii debarca inainte de localitateaTitu, sub pretextul ca pot fi reperati de la sol si pot fi oricand doborati. Dupa ce reusesc sa captureze un automobil Dacia, condus de un medic din Gaesti, cei doi comanda sa fie dusi la Targoviste. Masina se defecteaza, astfel ca in comuna Vacaresti este oprita o alta Dacie, al carei proprietar ii conduce siii lasa la Institutul pentru Protectia Plantelor din Targoviste la ora 14:30, unde, dupa nici o ora (15.30), sosesc doua masini ale militiei (Constantin Paisie)

Maior Ion Enache – În decembrie 1989, sergent major. A preluat, împreună cu sergentul major Constantin Paisie, cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 14,30 şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene.

 Ion Tecu confirma ca intre orele 14 si 17, militarii si securistii au inceput sa evacueze cladirea inspetoratului, in Goia si Barbu. Scurta vreme dupa 6 seara cuplul a fost transportat la garnizoana militara. Victor Stanculescu a aflat de la generalul Andrei Kemenici la ora 17:00  ca sotii Ceausescu sunt in mina generalului Kemenici. Iliescu a aflat in ziua de 23 decembrie 1989 spre dimineata.  (Generalul Victor Stanculescu a dat ordin ca sotii Ceausescu sa fie arestati fara sa se consulte cu Ion Iliescu, asta inseamna  LOVITURA DE STAT MILITARA, mai ales ca securistii si militienii nu stiau ce sa faca doar cu sosirea armatei , normal la ordinea generalului Victor Atanasie Stanculescu – intr-un interviu Generalul Andrei Kemenici a confirmat. CITAT:  „Andrei Kemenici: am primit ordin de la comandantul Armatei, Gheorghe Voinea sa-l caut pe Ceausescu  si sa-l retin pentru al preda  natiunii , l-am arestat la 22 decembrie la ora 18:30 – Stiu ca de la Snagov s-au dat telefoane la Pitesti, la Constanta, la Slatina, la Targoviste. – deci inca o dovada ca dupa plecarea ceausistelor din acoperisul CC, cu elicopterul spre Snagov, s-a continuat programul loviturii de stat impotriva lui Ceausescu de la Stanculescu si Securitate)

Maiorul Ion Tecu declara: „Din 22 decembrie, ora 18,30, si pina pe 25 decembrie, ora14:50, cind a avut loc executia, ei n-au parasit acest perimetru al cazarmii”

Prin ordinul transmis la ora 13:30 (nota telefonica nr. 39)generalul Stanculescu il deposedeaza oficial pe Ceausescu din functia de comandant suprem, ordonand Armatei sa nu mai execute decat ordinele ministrului Apararii.

Florin Velicu era la ora 13:05 in biroul lui Ion Iliescu.

La ora 14, căpitanul de rangul I Emil Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii:„Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”. Peste circa o jumătate de oră, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm de Teodor Brateş, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revoluţia română în direct. Ion Iliescu a luat cuvântul în jurul orei 14.45 şi, după ce a salutat înlăturarea dictatorului Ceauşescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naţionale, care să înceapă să pună ordine”. El a cerut ca la ora 17 „toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă” să vină la Comitetul Central: „Trebuie neapărat să ne reorganizăm, într-un Comitet de Salvare Naţională. Să elaborăm un program de acţiune”

Ion Iliescu – Jurnalul National  18 – 02 – 2009: „Cândva, se lansase o întrebare retorică, cu tâlc: „De ce nu s-a tras asupra balconului, atunci când vorbeau unii din viitorii lideri ai CFSN?”, lăsând să planeze o suspiciune, omiţând conştient faptul că din balcon s-a vorbit mai devreme ( eu – în jurul orei 17:00-17:30), în timp ce diversiunea militară a apărut după ora 18:30″.

Dupa ora 13:30 (estimarea veridica este 13:40-13:45), contactat de Ion Iliescu, generalulStanculescu il cheama pe acesta la MApN, ii ofera protectie si il recunoaste ca succesor al lui Nicolae Ceausescu. In scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat si de colonelul Gheorghe Ratiu, din partea conducerii Securitatii.

La ora 16:10 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceausescu si sprijinit de Armata, Ministerul de Interne si Securitate.”
În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus (arestat) într-o unitate militară din Târgovişte oridul la dat generalul Victor Atanasie Stanculescu.

Dupa fuga sotilor Ceausescu din cladirea CC la 22 decembrie ora 12:08 – 1989, generalul Victor Stanculescu a dat Lovitura de stat, si a transmis telefonic, la ora 13:30, Ordinul nr. 38 care prevedea urmatoarele: “Unitatile militare de pe intreg teritoriul tarii se retrag in cazarmi, in ordine si calm, fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile militare care sunt angajate in fata sediilor comitetelor judetene de partid vor calma spiritele, fara sa traga, dupa care se retrag in cazarmi. IÎn unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare.

Ion Ilescu: “Dupa miscarea de protest de la Brasov, s-au intensificat masurile de supraveghere. “Filajul” care ma urmarea a inceput sa se desfasoare la vedere, fara nici un fel de jena 3 echipaje (in masini “Dacia”) ma urmareau permanent, 24 de ore din 24 : 2 insotindu-ma permanent, in toate deplasarile, a treia, supraveghind casa noastra si deplasarile sotiei Acest filaj a durat până în ziua de 22 decembrie, ora 11.00, când colegi din Editură m-au anunţat că cele două echipaje care mă însoţeau au dispărut din parcarea de lângă “Casa Scânteii” (unde, la et. VII se afla Editura Tehnică).
Ovidiu,
Ion Iliescu:
„Am raspuns la aceasta intrebare in tot ceea ce am scris. Eram director la Editura Tehnica. Ma aflam in perioada in care “filajul” efectuat asupra mea functiona la vedere . trei echipaje (Dacii) ma urmareau permanent; doua ma urmareau pe mine, peste tot, unde ma deplasam, a treia supraveghea casa si o urmarea pe sotia mea. Filajul a continuat pana in dimineata zilei de 22 decembrie. La ora 11, un colaborator mi-a comunicat ca ambele Dacii din parcarea de langa cladirea Casei Scanteii, care ma insotisera de dimineata, au disparut din parcare.

In dimineata zilei de 17 decembrie ma aflam in editura. Unul dintre colaboratori, redactor al unei carti care se afla sub tipar la tipografia din Timisoara, dand telefon ca sa se intereseze de mersul tiparirii cartii, nu a reusit sa discute mai mult de cateva cuvinte, pentru ca a auzit zgomote, iar apoi s-a intrerupt legatura telefonica. De unde am dedus amandoi ca la Timisoara se desfasurau lucruri foarte grave. Restul il gasiti in cartea “Revolutie si reforma”.

De la Televiziune in jurul orei 15:30 dus cu o masina insotit de Florin Velicu, si generalul Andrei Militaru (primul sef de cabinet a lui Ion Iliescu – coleg de atunci cu el la Editura Tehnica), Iliescu s-a deplasat la Ministerul Apararii Nationale, unde a discutat cu generalul Stanculescu. Ulterior, Iliescu avea sa precizeze:„El ne-a oferit gazduire si primele informatii. Mi-am dat seama ca singura institutie pe care ne puteam sprijini, in conditiile acelea, era Armata. Acolo exista si reteaua speciala de telefonie, care acoperea intreg teritoriul Romaniei”. Generalul Victor Stanculescu avea sa redea acest moment astfel: „un TAB la Televiziune sa aduca pe cei de acolo, intrucat le pot asigura protectie la Ministerul Apararii NationaleI-am spus lui Sergiu Nicolaescu ca ii trimit .Si atunci au venit la M.Ap.N. si Iliescu si Nicolaescu, cu Voican si cu inca unul, care asa tot umbla cu automatul de gat, Montanu, iar aghiotantul le-a spus: Atunci m-a intrebat Iliescu: si eu i-am spus: „ Generalul Stanculescu aprecia ca Mihai Montanu: „Pe 22 decembrie am ajuns la sediul MApN, in jurul orei 16:00.In biroul generalului Milea, fostul ministru al Apararii, era foarte multa lume. 90% erau militari si doar cativa erau civili. Acestia erau Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Florin Velicu, primul sef de cabinet al lui Iliescu, coleg atunci cu el la Editura Tehnica, care il adusese pe Iliescu cu masina. Aici avea loc o discutie. Dupa ce s-a terminat, toata lumea s-a ridicat sa plece deoarece fiecare primisese cate o sarcina pe linia lor. Militarii pe linia lor militara. Civilii toti in carca lui Iliescu urmau sa plece in sediul CC-ului pentru a vedea ce se intampla acolo. Se auzea ca in CC se formeaza nu stiu cate guverne. Guvernul Verdet, Guvernul Dascalescu, x, y, z, fiecare civil mai cu tupeu organiza dupa capul lui guverne. Atunci cand lumea dadea sa iasa din incaperea de la MApN, Iliescu a zis: “Stati asa! Cine ramane aici din partea revolutionarilor sa raspunda de activitatile militare?”. Ceea ce practic denota, zic eu.”

Ion Iliescu : – “Nu aceasta e esenţial. Nu m-am dus singur. Era o agitatieaţie generala explicabila de entuziasm, era o atmosfera generala de euforie, de bucurie.. Apoi, am revenit la etajul 7, mi-am strans lucrurile, mi-am luat ramas bun de la colegi; am coborat, mi-am luat masina, am dus-o acasa… Au plecat atunci mai multi, împreuna cu mine, vreo cinci masini m-au insotiitoţit pana acasa. Printre ei, colegi din Editura si alti cativa din Ministerul Culturii. M-am dus acasa, mi-am lasat masina, i-am spus sotiei ca ma duc pre Televiziune. Unul dintre prieteni (Florin Velicu) m-a luat cu masina lui pana la Televiziune. Se cunoaste aparitia mea la Televiziune”.
Ovidiu trage concluzia ca : intrucat am fost urmarit de Securitate (filat chiar in timpul revolutiei la TVR) pana la 11 dimineata, in ziua de 22 decembrie 1989, eu “nu am putut participa la revolutie!”.

Ion Iliescu: „Fuga lui Ceausescu, ca urmare a presiunii miscarii populare si mai ales, a revarsarii masive a coloanelor de muncitori de la periferia capitalei – a fost inceputul si nu sfarsitul Revolutiei Romane!
Momentele decisive pentru transformarea unei revolte populare in revolutie sunt – aparitia unui Program al Revolutiei (acesta a fost continutul COMUNICATULUI CATRE TARA AL CFSN – cu cele 10 puncte programatice – prezentat public la Televiziune, in noaptea de 22 decembrie1989 ) si – structurarea unei noi puteri (acesta a fost Consiliul Frontului Salvarii Nationale).
In comunicat se afirma clar : “Din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea, intreaga putere in stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale”).
Interlocutorul ma intreaba cum am reusit sa intru in cladirea CC care era pazit de armata. Daca am cerut pentru aceasta aprobarea generalului Victor Stanculescu ?!!
Sediul nu era pazit de armata. El fusese ocupat de demonstranti. Deoarece se crease o mare aglomeratie, portile de intrare erau protejate de grupuri de tineri constituite ad-hoc. Ei m-au si ajutat sa patrund in sediu si apoi sa ajung pe balcon, de unde m-am adresat celor adunati in Piata.Generalul Victor Stanculescu nu era in masura sa dea aprobari sau dispozitii civililor participanti la Revolutie. Meritul sau este acela ca a inteles esenta evenimentelor si s-a pus in slujba Revolutiei.
Raporturile noilor structuri de putere cu armata sunt explicit exprimate in COMUNICATUL CFSN: “Lui(CFSN) i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaza intreaga activitate a armatei si a unitatilor Ministerului de Interne”.

Ion Iliescu:“Plenul Consiliului, intrunit pe 27 decembrie, a ratificat acest fapt prin desemnarea intregului sau birou executiv (presedinte, vicepresedinti, secretari si membri), desemnand, in acelasi timp, pe primul ministru si alti membri al guvernului. Asupra tuturor acestor lucruri m-am referit, la vremea respectiva, atat in discutia cu Comisia Senatoriala care a aparut in volumul “Revolutia traita”, ca si in volumele “Revolutie si reforma”, “Revolutia Romana”, “Momente de istorie” vol.I. –
Desfiintarii Constitutiei Romaniei din 1965 – Adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991. Apărută în Monitorul Oficial Nr. 233/1991.
La ora 14, capitanul de rangul I Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: Rog pe tovarasul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, sa vina la Televiziune! Trebuie, tovarasi, sa ne organizam”. Peste circa o jumatate de ora, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm de Teodor Brates, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revolutia romana în direct. „Stimati telespectatori, avem marea bucurie de a gazdui, aici in studio, pe Ion Iliescu. Domnul Iliescu este fiul unui revolutionar, unui patriot, el insusi patriot”.

Ion Iliescu a luat cuvantul in jurul orei 14.45si, dupa ce a salutat inlaturarea dictatorului Ceausescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie sa dea dovada de maturitate in aceste momente, sa ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui in cursul acestei zile un Comitet al Salvarii Nationale, care sa inceapa sa puna ordine”. El a cerut ca la ora 17 „toti cei responsabili care se pot angaja in aceasta opera constructiva” sa vina la Comitetul Central: „Trebuie neaparat sa ne reorganizam, intr-un Comitet de Salvare Nationala. Sa elaboram un program de actiune”. Asadar, inca de la prima sa aparitie publica, Ion Iliescu s-a comportat ca un lider politic, hotarat sa-si asume raspunderea organizarii Romaniei pe baze democratice.
De precizat ca generalul Nicolae Militaru i-a dat lui Teodor Brates numarul de telefon a lui Iliescu ca sa-l contacteze, vezi mai jos, asta inseamna ca G. Militaru se afla in jurul orei 13:00 la televiziune

Interviu cu Stanculescu la B1TV
Ion Cristoiu: Dumneavoastra cand ati stiut precis ora, daca mai tineti minte din dupa-amiaza de 22 ca sotii ceausescu sint la Targoviste in mina lui Kemenici?
Generalul Victor Stanculescu: In momentul cand Andrei Kemenici (Colonel seful Garnizoanei de la Targoviste)mi-a dat telefon.
Ion Cristoiu: Cand?
Victor Stanculescu: cred ca la 17:00.
Ion Cristoiu
: Seara?
Victor Stanculescu: Da, seara in 22. Iliescu a aflat in 23 decembrie 1989 spre dimineata.
Victor Stanculescu: Si i-am spus lui Kemenici – Kemenici e singuru unitate care n-ai forte, si i-am trimis o companie de tancuri de la Batalionul de tancuri din zona, si o companie de vanatorii de mici, si i-am intarit apararea lui.

Interviu cu generalul Militaru

Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la Televiziune?
Generalul Nicolae Militaru 
Când eu am ajuns acolo, Iliescu nu sosise Am rugat pe cineva din Televiziune să-l sune şi i-am dat numărul de telefon:180630 Nu ştiu dacă i s-a telefonat, însă, la scurt timp după aceea, l-am văzut în emisiune. Ne-am întâlnit, ne-am îmbrăţişat…De acolo am plecat la MApN şi apoi la sediul CC unde am rămas toată noaptea”
Este Gelu Voican răspunzător de executarea clanului Ceauşescu?

Generalul Nicolae Militaru Nu vreau să ies la limitele adevărului şi nici să spun ceea ce nu cunosc.Hotărârea de a avea loc procesul s-a luat în seara lui 24 decembrie, în incinta MApN. Nu am participat la şedinţă. În schimb, ştiu că generalul Stănculescu a organizat totul: elicoptere, tribunal, procuratură. În dimineaţa de 25 decembrie, am fost informat că va avea loc procesul. Nu mai reţin cine m-a întrebat. “Ai ceva împotrivă să se ţină astfel procesul?” Bineînţeles că nu am avut nimic împotrivă. Când s-au întors seara de la proces, Stănculescu mi-a şoptit la ureche “Am pierdut pachetele”.Era vorba (aveam să aflu mai târziu) de cadavrele celor doi Ceauşeşti”

Interviu cu generalul Nicolae Kemenici

Puşa Roth: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi, au fost condamnaţi la moarte de un tribunal constituit din oameni care făceau această meserie.

Andrei Kemenici: Meseria lor, într-adevăr. Mă puneţi într-o situaţie foarte complicată. Şi m-aţi luat şi prin surprindere. Oamenii aceştia erau de meserie, dar ei, istoria încă nu spune că trebuie să aibă şi ei nişte circumstanţe. Dar vreau totuşi să le dau o circumstanţă atenuantă acestor oameni, eu i-am văzut, doamnă, cum le tremurau pantalonii, în holul comandamentului militar, unde au fost adunaţi după coborârea din elicoptere. Voican Voiculescu le-a spus aşa, şi vă rog să reţineţi că asta însemnă că ei nu ştiau: «Cei doi terorişti pe care îi judecaţi astăzi, acum, sunt Nicolae şi Elena Ceauşescu.»Întâi a fost o linişte mormântală, erau toţi acolo, erau vreo 15 inşi şi asistenţa, au rămas toţi înmărmuriţi. Şi începuseră să tremure. Atunci s-a greşit, zic acum, aşa cum sună proverbul: «După război mulţi viteji se arată.» Dacă se punea întrebarea: «Cine vrea să judece?», mulţi sau poate majoritatea ar fi vrut să judece. Dar a fost un şoc. Ei, ştiţi cum a sunat enunţul următor? «Aveţi 15 minute – gândiţi dumneavoastră, 15 minute!. domnul Voican Voiculescu zice: «Aveţi 15 minute să scrieţi acolo tot ce aveţi nevoie pentru procesul acesta.» Apoi domnul general Stănculescu îmi spune să-i repartizez într-o cameră ca să fie linişte, ca să-şi facă oamenii ce trebuia să facă, unul acuzarea, celălalt apărarea. În fine, domnul Voican Voiculescu adaugă: «Aveţi acest timp scurt pentru că e clar, ăştia au fost nişte criminali. Să nu le daţi posibilitatea să se apere, să fiţi duri, pentru că trebuie să terminăm într-un timp foarte scurt cu aceşti oameni”
Puşa Roth: Se spune, domnule general Kemenici, că la Târgovişte ar fi fost sosia lui Ceauşescu…

Andrei Kemenici: E o prostie! Eu am ordinul de zi pe unitate în care scrie că au fost 1237 de oameni, iar din aceştia, cam 550 – 600 au văzut această execuţie. Vă spun categoric, fiindcă aceştia erau oamenii. Aproape 300 erau în comandament, comandament care s-a transformat în, nu zic tribunal, că în tribunal mai vorbeşte unul cu altul, în biserică pentru că acolo nu se vorbeşte. Era o linişte desăvârşită la cele două niveluri, la parter şi la etaj. Erau în cazarmă vreo 100 –150 care, la fel, nu s-au mişcat din loc, erau şi în dispozitiv, după clădiri etc. Eu nu le-am spus, pentru că oricare, care avea ceva cu Ceauşescu aşa cum am avut şi eu dar nu am spus la nimeni, putea să facă vreun gest. Au ascultat toţi, fiindcă nu au ştiut ce se va întâmpla. Lumea se uita în sus şi a văzut 5 elicoptere, a văzut cum două au aterizat pe terenul unde făceam adunarea zilnic, dimineaţa şi seara. Toţi oamenii erau cu ochii pe cer, pe aceste două elicoptere şi până au aterizat jos, toţi erau curioşi ce se întâmplă.Atunci eu m-am dus cu un transportor blindat la elicopter. N-au vrut să-i ia de acolo pe cei doi – înţelegerea aşa a fost – şi asta e de o gravitate extraordinară. Eram colonel, comandant de unitate, comandant de garnizoană. Nu puteam fi minţit ca ultimul trecător de pe stradă. Înţelegerea era că vin cu două elicoptere şi că îi iau de aici pentru proces, ăsta a fost crezul meu, patru zile şi trei nopţi

Interviu cu militeanul Constantin Paisie
Constantin Paisie
, militianul care s-a aflat alaturi de Nicolae si Elena Ceausescu la Targoviste, povesteste cum au ajuns cei doi in cladirea Inspectoratului de Politie si, mai apoi, la unitatea militara din oras.

V-a spus colonelul Cont sa-i insotiti si dumneavoastra pe  Ceausesti in unitatea militara?

Da. Mi-a dat aceasta dispozitie. Mi s-a adresat astfel: “De ce sa mearga colonelul de Securitate Gheorghe Dinu cu Ceausestii in garnizoana? Nu, trebuie sa te duci si dumneata, mergi si dumneata cu ei”.Cum sa va spun, eu oricum ma duceam cu cei doi Ceausescu. Si eu voiam sa merg. Nu stiu, poate instinctul. Fiindca eu m-am urcat in ARO, cred ca printre primii. De fapt eu il tineam pe Ceausescu tot timpul de brat si deci era de fiecare data langa mine. Nimeni nu s-a impotrivit urcarii mele in ARO. Cum s-a urcat Ceausescu, eu m-am urcat langa el.Intre Militie si Unitatea Militara erau cam o mie de metri maxim. Cand am ajuns in fata unitatii militare, ofiterii de armata au dispus deschiderea portilor. Am intrat, si chiar la intrare, pe scari, a aparut comandantul unitatii, colonelul Kemenici Andrei, care i-a dat raportul lui Ceausescu: “Domnule presedinte, sunt comandantul garnizoanei…”, dupa formulele de atunci, cu emotie, asa i-a dat raportul, asigurandu-l ca se afla sub protectie si nu mai stiu ce i-a spus. Si daca nu ma insel, chiar Ceausescu a salutat; colonelul Kemenici a salutat in pozitie de militar si Ceausescu a dus mana la frunte. In orice caz a dat mana cu el, dupa care ne-a poftit in sala din incinta comandamentului, in care am ramas eu si cu cei doi Ceausesti.

Concluzia:

La ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică, în care se menţiona: „Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi cu calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”. Într-o altă notă telefonică, generalul Stănculescu preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”. Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituţiei aparţineau Preşedintelui Republicii Socialiste România !
Nici generalul Stanculescu, nici generalii prezenti in locul deciziei nu au facut publice detaliile preluarii puterii de catre Armata, deoarece le-a fost teama sa recunoasca gestul ce parea si grav, din punctul de vedere al conportamentului unei institutii, si periculos din punctul de vedere al imaginii.

Confuzie totala, Generalul Stanculescu a predat puterea sau i-a acordat incredere lui Iliescu nestiind unde sunt exact sotii Ceausescu, el a afirmat ca la ora 17:00 a aflat de la Colonelul Andrei Kemenici ca sotii Ceausescu sunt tinuti si protejati in unitatea militara din Targoviste la ora 18,20 au fosti tinuti la unitatea militara. Un moment foarte important, Stanculescu nu l-a trimis pe Ceausescu la Targoviste, Stanculescu nu i-a zis lui Ceausescu du-te cu elicopterul ca numai esti presedinte, eu totusi cred ca atunci cand l-a sfatuit pe Ceausescu sa plece cu elicopterul a facut-o „sincer”, dar vazand situatia si analizand-o a preferat sa nu-s ieie asupra lui responsabilitatea in acest fel se explica de ce l-a chemat prin telefon pe Ion Iliescu, si i-a acordat increderea in timp ce Ceausescu era inca presedinte, la ora 19:00 Stanculescu a dat ordin lui Kemenici sa-l aresteze pe Ceausescu, in acest timp Iliescu nu mai era la Stanculescu, intrebarea este de ce nu l-a chemat pe Iliescu la el dupa ce aflase unde sunt exact sotii Ceausescu? totusi exista si o logica si cred ca Stanculescu s-a ferit de Ion Iliescu si n-a avut probabil incredere, cred ca si tribunalul era ideea lui Ion Iliescu ca sa scape cat mai repede se poate de Ceausescu prin executare. Iliescu a profitat de Stanculescu. Sa zicem ca Ceausescu ajungea in alt loc si era protejat de securitate cu toata libertatea, ce facea Stanculescu? Ce facea Iliescu? nu-l putea aresta ! nu-l putea executa! trebuie de mentionat ca Ceausescu la ora 11:45 era intrebat de Stanculescu daca-i de acord sa plece cu elicopterul si sa aprobe deci era un sfat pe care Ceausescu nu l-a acceptat la inceput dar supa ce Stanculescu s-a consultat cu generalul Nagoe in CC Ceausescu nu mai avea alta alternativa decat sa accepte, Ceausescu nu a abandonat puterea, Stanculescu a dat ordin fara sa se consulte cu Iliescu, Iliescu aflase in 23 spre dimineata de la Gelu Voican Voiculescu unde sunt Ceausistii dar nu au stiut exact in ce unitate sotii Ceausescu sunt arestati, asa se explica Lovitura de stat militara, deci Ion Iliescu a preluat puterea de la Stanculescu, tot in acelasi interviu Stanculescu a declarat ca numai el stia pina la proces unde sunt arestati sotii Ceausescu cu toate ca in 24 seara Iliescu a fost la sedinta in sediul MApN in ceea ce priveste Tribunalul Militar Exceptional. Roxana Iordache intreba: ” Cum se numeşte când un fost şef de stat e executat într-o cazarmă?”Eu am zis Lovitura de stat!

Lorin Fortuna:Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.
Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.
Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!
Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…
Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!
Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.
Ion Iliescu: Din seara zilei de 22 şi până în 25 decembrie au murit şi mureau oameni cu fiecare oră care trecea.
Lorin Fortuna: Nu din cauza aceasta, ci din cauză că cei din conducerea armatei au luat această decizie de a ascunde totul şi de a da drumul la acest episod al teroriştilor. Deci, toată mascarada aia a fost organizată de trupe speciale ale armatei.
General Andrei Kemenici: Domnilor, să ni se spună unde au fost ăştia (teroriştii – n. red.) că eu, în Târgovişte, nu am avut nici un pod, nici o clădire atacate. Acelea au fost diversiuni, nu terorişti.
Lorin Fortuna: Cine a făcut diversiuni?
General Andrei Kemenici: Asta trebuie să căutăm. Ceauşescu a spus „terorişti”…

vedeti si declaratia lui Constantin Paisie de mai sus.

Sa vedeti cat de prudent era Ion Iliescu, inca din 1980. In 1983 s-a incercat prima lovitura de stat.

Când aţi intrat în rezistenţa militară?
Generalul Nicolae Militaru.: Am luat contact cu această rezistenţă în 1983,prin intermediul lui IonIliescu.Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită laWalter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ionita şi grupul civil al lui Iliescu.

De aceea a fost lansata teza mult mai convenabila a „trecerii armatei de partea Revolutiei”.

Aceasta formula se bazeaza, in fond, pe al doilea factor, care a favorizat intarzierea cunoasterii adevarului – ignoranta in privinta terminologiei si proceselor istorice de catre majoritatea populatiei.

Doar cativa oameni avizati si educati au inteles ca orice trecere a unei Armate de partea unei revolutii se numeste lovitura de stat militara sau puci, pentru ca se face impotriva guvernului si a puterii existente si in folosul unei puteri noi, revolutionare.

Al treilea factor obliterant a fost pus in miscare prin folosirea de catre Armata a puterii preluate si a rolului decisiv avut in rasturnarea lui Ceausescu pentru a se proteja de erorile, ilegalitatile si crimele facute sub comanda generalului Milea pana atunci.

Cheia loviturii din 22 decembrie 1989 este ca generalul Stanculescu si Armata au hotarat sa sprijine grupul Iliescu si sa-i ofere puterea. Lor li s-a asociat imediat Securitatea

Când s-a pus la cale primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu?

Generalul Nicolae Militaru.:În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu.”

Tactica si strategia Loviturii de stat.

Aţi încercat aceset lucru şi cu generalul Iulian Vlad?
Generalul Nicolae Militaru.:
Asta s-a întâmplat mai târziu. Primele contacte le-am realizat cu generali şi ofiţeri activi şi în rezervă din MApN. Unii au trădat. În februarie 1984, am fost supus unei anchete. În 8 martie 1989, mă aflam împreună cu generalul Ioniţă când securitatea a venit să mă aresteze. Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la Comitetul Central, pe timpul anchetei, m-au confruntat cu doi generali turnători. După acest moment, am continuat penetrarea armatei şi securităţii. Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Aceest om de mare încredere a fost profesorul Ion Ursu Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi mistreţi la Timiş Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, aintrat în joc fără rezerve Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofiţeri de securitate şi miliţie, şi foarte mulţi activişti de partid.Ajunsesem cu penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până la nivel de adjunct de ministru.Iulian Vlad era şeful Securităţii. La armată se afla generalul Milea care fusese informat de ce urma să se întâmple şi de sarcina armatei de a nu deschide foc împotriva poporului, chiar dacă va primi ordin.

Ce rol ar fi avut armata în strategia pe care urma să o aplicaţi?
Generalul Nicolae Militaru.:
Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui “detaşament de asalt” înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să constituie Frontul Salvării Naţionale.

Deci lovitura de stat planificata inca din 1983 s-a indeplinit in 22 decembrie 1989!

Intre 22 si 24 decembrie 1989, Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un “tribunal militar exceptional”, care sa-i judece pe sotii Ceausescu.

Ironia sortii a facut ca acesata decizie istorica sa fie luata in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde “grupul pucist” se refugiase. In susurul apei de la W.C. Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate astfel si eventualele surprize. Pe data de 24 decembrie 1989 a fost redactat si semnat de Ion Iliescu “Decretul” de instituire al “tribunalului miltar exceptional”. Acest document nu s-a supus nici o clipa legilor aplicabile pe timp de pace, deoarece prin codul secret cu indicativul – “Radu cel frumos”, in toata tara se declansase “alarma de lupta partiala”. In aceste conditii, Romania s-a aflat in decembrie ’89 in stare de razboi, iar trupele Ministerului Apararii Nationale au actionat in consecinta, dupa regulile si legile ce se impun intr-o astfel de situatie critica.
Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Atanasie Stanculescu

Incepand din seara zilei de 16 decembrie 1989, atunci cand toti militarii Armatei Romane au primit ordin sa se prezinte la posturi in unitati, trupele Ministerului Apararii Nationale au actionat dupa legile razboiului si in conformitate cu odinele primite. Astfel, inca de pe 16 decembrie, trupele aflate sub camanda M.Ap.N.-ului , adica a generalului Vasile Milea, au fost echipate cu armament de lupta si au primit ordin sa iasa pe strazi in vederea restabilirii ordinii, avand totodata dispozitie sa se foloseasca de armamentul din dotare. Cu alte cuvinte, Armata Romana a primit ordin sa traga in populatia civila aflata pe strazi. Inafara exceptiilor binecunoscute, ofiterii aflati in misiune, s-au ferit sa deschida focul asupra propriilor “concetateni”, fenomen constatat de toti revolutionarii care au participat direct la evenimente. Lipsa de pregatire a numeroasei armate dislocate pe starzile oraselor si a vidului informational, si-au spus insa cuvantul in multe situatii. Ofiterii si cu atat mai putin soldatii in termen nu fusesera pregatiti pentru o lupta de gherila, in mijlocul oraselor, o lupta purtata cu un inamic invizibil.

“Tribunalul Militar Exceptional” – lovit de nulitate absoluta

Decretul redactat si semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie 1989, ce nu a beneficiat de un “numar de inregistrare”, decidea in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.) din Romania, instituirea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care urma “sa procedeze de urgenta – la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena”. Ion Iliescu a semnat acest document istoric in calitate de Presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl.n.). Cu toate acestea, la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista oficial, cat despre legaliatea acestui consiliu nici nu se poate discuta in termeni juridici, prima intrunire a C.F.S.N. avand loc patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie 1989, la Palatul Victoria. Nici la acea data Ion Iliescu nu a fost ales sau numit presedinte al C.F.S.N.-ului. Din insumarea logica a acestor motive rezulta ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o uzurpare de titlu si caliati oficiale, un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.
In aceste conditii “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a “judecat” pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul ilegal de constituire, este la randul sau ilegal si nul. In consecinta, sotii Ceausescu n-au fost condamnati si executati dupa un proces, ci mai de graba asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut ulterior, ca sa-si “salveze” tovarasul de drum, ca: „Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea lui”. In mod evident singurii care au avut grija sa fie in permanenta protejati au fost “pucistii”, constransi de Moscova sa organizeze un proces pe care nu si-l doreau, in loc sa recurga la o alta “metoda” mai simpla. Toate aceste evenimente s-au desfasurat pe fondul unui “razboi” declansat de “Radu cel frumos”, iar din acest motiv, faptele si deciziile “emanatilor” trebuiesc judecate dupa legile razboiului si nu dupa cele aplicate pe timp de pace. Chiar si Presedintele Ion Iliescu a explicat ulterior, ca in acele momente de tensiune, in acea situatie exceptionala se impunea ca masura de urgenta consituirea unui tribunal organizat de armata si care sa poarte eticheta de tribunal “exceptional”.
Nicolae Ceausescu – coborat din transportorul blindat la Targoviste

Generalul Victor Stanculescu s-a ocupat de amanuntele executiei

Deplasarea la Targoviste, acolo unde urma sa aiba loc “procesul”, a asa-zisului “Tribunal Militar Exceptional”, s-a facut cu cinci elicoptere, strategia fiind pusa la punct de generalul Stanculescu. Intr-unul dintre elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar, se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisii iar cadavrele lor transporate in alta locatie: “In loc sa vina doua cum ne-au anuntat, au venit cinci. Un motiv intemeiat sa deschidem focul asupra celorlalte trei. Si-au venit si cu usile deschise cu mitralierele indreptate spre noi. Ne anunta ca vin la ora 9, si vin la ora 12. (declaratia colonelului (r) Ioan Tecu, loctitorul colonelului Chemenici)
Dupa aterizare, in timp ce generalul Victor Atanasie Stanculescu se ocupa de detaliile executiei impreuna cu, colonelul Chemenici, Gelu Voican Voiculescu cuprins de valtoarea evenimentelor, a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Locul indicat cu degetul de generalul Stanculescu, unde urma sa aiba loc executia sotilor Ceausescu, a fost peretele unui W.C. Acest loc a fost ales din mai multe motive de ordin strategic, unul dintre acestea fiind vecinatatea cu “sala de judecata” unde urma sa se desfasoare “procesul”.

In timpul procesului unitatea de la Targoviste a fost tinta razboiului psihologic

In timpul procesului, unitatea de la Targoviste a fost supusa in permanenta unui razboi psihologic sustinut: “ Incepuse procesul, suna telefonul si eu ma duc la telefon… Era usa-in-usa cu sala de judecata ! Si zice… : Nu mai vin elicopterele faceti voi ce trebuie facut ! Ce trebuia sa facem? Elicopterele erau venite ! Era procesul in plina desfasurare. Suna colonelul Suciu ! Ce se intampla … ca are informatii ca vom fi atacati? Domnule nu se intampla nimic ! Grabitiva ca se anunta ca ve-ti fi atacati ! Si procesul s-a desfasurat intr-o stare de tensiune fantastica ! Eram in stare de razboi … nu? Ordinul – Radu cel frumos – parca asta era indicativul… asta era, alarma de lupta … .” (declaratia colonelului (r) Ioan Mares)

Video-caseta “procesului” sotilor Ceausescu a fost trimisa in Franta pentru examinari

Cu toate ca “procesul” si executia sotilor Ceausescu au fost filmate la Targoviste, video-caseta originala (master) a ajuns mai intai in posesia unor televiziuni franceze si mai apoi in Romania. In legatura cu acest episod controversat al casetei “disparute” au gravitat mai multe speculatii in jurul domnului Petre Roman, dar pana in prezent nimeni nu s-a arata interesat de descifrarea acestui “mic amanunt”. La Televiziunea Romana Libera au fost repetate mai multe cadre, dar niciodata versiunea completa a casetei. Interesante sunt insa concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, care a analizat caseta cu pricina, cu privire la momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost executati. Legistul francez a constatat printre altele, ca parul lui Nicolae Ceausescu atunci cand a fost filmat in cadru apropiat, imediat dupa executie, ara foarte sarmos, fenomen fizic care se petrece la peste 12 ore de la momentul in care survine decesul unei persoane. Concluzia evidenta care rezulta in urma acestei constatari, atesta faptul ca, intre momentul executiei si momentul in care sotii Ceausescu au fost filmati (in cadru apropiat) se afla un interval de cel putin 12 ore. In aceste conditii, caseta care a fost prezentata de Televizunea Romana Libera, este de fapt rezultatul unui montaj si nici cum redarea autentica a evenimentelor petrecute la Targoviste. Desfasurarea procesului, la care printre invitati s-a numarat si domnul profesor Virgil Magureanu, merita analizata in particular pe baza inregistrarilor prezentatea in mod repetat pe micile ecrane in ultimii 16 ani. Din punct de vedere juridic, “procesul” sotilor Ceausescu reprezinta o mare “pata” pe “obrazul” justitiei romane. Desi, acest proces, asa cum a fost el organizat, ofera foarte multe informatii despre cei care l-au gandit si despre modul in care au fost practic judecati si condamnati Elena si Nicolae Ceausescu.

Cerasela Baijac Demetrescu si Gelu Voican Voiculescu s-au ocupat in liniste de inmormantare

Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelatele verzi, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea in Bucuresti, unde au fost “abandonate”, in timp ce generalul Stanculescu si revolutionarul Gelu Voican Voiculescu s-au dus sa manance. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la orele 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios „sa vada p…a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani”. Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis in final inhumarea, cadavrele celor doi au ramas sigilate in camera frigorifica de la morga spitalului. De inmormantarea lor s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru, impreuna cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a si sustras cu aceasta ocazie bijuteriile si plicul Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ingrijise anterior generalul Victor Atanasie Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac Demetrescu, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu panze albe de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Gelu Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton gata pregatite si cate o roaba cu ciment proaspat preparat. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi la datorie de teroristi. Ceausestilor nu li s-au pus si cruci in prima etapa, deoarece fusesera uitate la morga.

Doua dosare cu acelasi numar 1 / SP 1989

Referitor la executia sotilor Ceausestilor au fost intocmite doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1 / SP 1989. Certificatele medicale din dosar, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Un fapt trebuie insa mereu reaminti celor care sunt inca framantati de amintirea acelor evenimente tragice. Romania se afla in acele zile ale lui decembrie 1989, intr-una dintre situatiile “exceptionale” ale istoriei mondiale si europene.
Niclae Ceausescu proces1
Garda personală a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.
Maiorul Aurel David, maiorul Florian Raţ, căpitanul Marian Constantin Rusu şi căpitanul Paulică Tănasi
.

Cei patru erau consideraţi responsabili de fuga cuplului Ceauşescu de pe acoperişul CC al PCR, întrucât nu-i arestaseră, şi, mai mult, depuseseră eforturi să le faciliteze „evadarea”. Faptele lor din 22 decembrie 1989 erau încadrate în prevederile codului penal, „întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului”. Ofiţerii David, Raţ, Rusu şi Tănasi riscau pedeapsa cu închisoarea, între 3 şi 10 ani.
––––––
Juridic, la data înfăptuirii infracţiunilor de care erau acuzaţi cei patru ofiţeri, regimul comunist nu fusese abolit oficial. FSN-ul, noua structuă de putere, s-a constituit abia în jurul orei 18.00. La acel moment, ofiţerii David, Raţ, Rusu şi Tănasi se „dispensareră” de „încărcătura” prezidenţială.

Paulică Tănasi: „Garda personală nu era proprietatea soţilor Ceauşescu, ci a preşedintelui României. Atât cât am contribuit eu la această acţiune, prin semnalizarea cu cearceaful alb, o consider o acţiune încadrată perfect în atribuţiile de serviciu. Mai mult, am înţeles că trebuie să-i scoatem vii din sediu nu în sensul de a împiedica tragerea lor la răspundere ci, dimpotrivă, pentru a-i preda judăcăţii drepte”.

Florian Raţ: „În întreaga mea activitate am respectat legile ţării, jurământul şi regulamentele militare. Nu am făcut nimic care să depăşească aceste atribuţiuni. În momentul plecării – şi în perioada cât l-am însoţit – Ceauşescu îndeplinea toate prerogativele de comandant suprem. Eu nu am făcut altceva decât să-i execut ordinele atâta timp cât era în funcţie. Când m-am convins de realitate, m-am disociat de el. Am curajul să primesc cu demnitate hotărârea pe care o veţi lua şi care, sper, să fie achitarea şi punerea noastră în libertate”.

Marian Constantin Rusu: „Am convingerea că prin actele mele nu am influenţat în nici un fel fuga soţilor Ceauşescu din fostul sediu al CC. Eu am conştiinţa curată, singura idee care m-a determinat să mă îmbarc în elicopter a fost adeziunea la tot ceea ce se întâmpla în jur, adeziune materializată prin depunerea acelei genţi ce conţinea valori şi a cărei recuperare am urmărit-o. Bănuiam că geanta poate să conţină documente secrete de mare valoare pentru ţară. Cred într-o justiţie a dreptăţii, a adevărului, nu aşa cum a fost până acum, pe bază de indicaţii sau presiuni”.
–––––––––––-
Aurel David: „Am fost arestat în ziua de 24 decembrie 1989 în timp ce încercam, împreună cu alţi foşti doi colegi, să mă prezint la colonelul Lăzărescu Florea, la apelul acestuia. Am fost arestat de către un ofiţer din MApN, colonelul Rădulescu, cu o învinuire foarte gravă: criminal şi terorist! Asta la simpla pronunţare a cuvintelor de prezentare: sunt maiorul David, din Direcţia a V-a. După un calvar care a durat 5 zile – criminali şi terorişti erau consideraţi şi alţi ofiţeri din Direcţia a V-a, care au fost arestaţi alături de alţi civili, între care erau şi mulţi revoluţionari – a început ancheta. În cele 5 zile am fost ţinut legat 24 de ore pe burtă, cu mâinile la spate. După aceea am fost transportaţi, legaţi cu frânghii la picioare, de mâini şi de gât, în subsolul de la Ministerul Apărării Naţionale. Apoi, într-o maşină de carne, am fost dus în unul din forturile din apropierea Bucureştiului, la Ştefăneşti. În ziua de 28 decembrie am fost adus la Direcţia cercetări penale, de la sediul Poliţiei municipiului Bucureşti, unde s-a demonstat, cu toată strădania domnilor procurori Joarză şi Pantea, că cele două acuzaţi aduse nu au nici un temei legal. Apoi mi s-a pus în seamă o altă infracţiune pe care aş fi săvârşit-o: favorizarea fugii celor doi Ceauşescu. Onorată instanţă, consider că nu pot fi învinuit de o asemenea faptă deosebit de gravă şi care atinge în cel mai înalt grad demnitatea mea de om şi ofiţer. Domnii procurori care m-au anchetat mi-au reproşat: «Asta ţi-ai găsit să faci? I-ai lăsat să fugă, deci ai împiedicat pe revoluţionari să-i prindă». În timpul instrucţiei acestui proces mi s-au spulberat îndoielile asupra vinovăţiei mele. Mulţumesc completului de judecată că a pus la dispoziţie caseta cu ultimele imagini ale fugii, din care rezultă că, în momentul în care revoluţionarii intraseră pe terasă, soţii Ceauşescu erau deja în elicopter. Distanţa de aproximativ 40 de metri nu îmi permitea în nici un fel să împiedic pătrunderea pe terasă a revoluţionarilor. Mă întreb dacă prin ceea ce am făcut eu am contribuit în mod decisiv la fugă. Oare acelor revoluţionari le-a fost frică de un singur om cu o armă într-o mână şi cu cealaltă ridicată în sus, din moment ce ei au avut acel curaj fantastic de a pătrunde în sediul fostului CC, dezarmând chiar ofiţerii de Securitate? Vă rog să-mi daţi voie să spun – şi am această convingere – că prin atitudinea mea nu am putut influenţa în nici un fel evacuarea soţilor Ceauşescu. Din alt punct de vedere, în momentul consumării faptelor, am fost un simplu executant de ordine. Nu am abuzat de legislaţia în vigoare. Nu eu am organizat ieşirea pe terasă, nu eu am pregătit locul aterizării, nu eu am pus la dispoziţie mijlocul de transport cu care au plecat la Snagov. Nu mă consider vinovat. Nu vreau să mă disculp. Sunteţi singurii în măsură să judecaţi faptele mele. Vreau, domnule preşedinte, să vă privesc în ochi cu aceiaşi demnitate de militar şi de om, cu care am privit viaţa şi profesia pe care am avut-o. Considerându-mă încă o dată nevinovat, aş vrea – indiferent de hotărârea pe care o veţi lua – să văd dacă dumneavoastră ne veţi putea privi în ochi cu conştiinţa curată, să văd dacă aveţi acest curaj să faceţi o justiţie adevărată”.

SENTINŢA
În dimineaţa zilei de 7 martie 1989 a avut loc ultima şedinţă a procesului celor patru ofiţeri de Securitate. Faţă de situaţia din februarie, când aportul lor la fuga soţilor Ceauşescu cu elicopterul de pe acoperişul CC era considerat de presă capital, discursul mediatic se domolise. Aşadar, sentinţa nu a stârnit proteste faţă de „justiţia democrată” , care ar fi încercat să-i disculpe pe securişti.

Maiorul Aurel David, maiorul Florian Raţ, căpitanul Marian Constantin Rusu şi căpitanul Paulică Tănasi au fost achitaţi, fiecare pentru ambele capete de acuzare pentru care erau învinuiţi. Totodată, instanţa a dispus punerea lor imediată în libertate, deoarece nu făceau obiectul unei alte anchete judiciare.

Ziarul România liberă, în comentariul final pe baza procesului, observa, cu nemulţumire, că din multitudinea de cadre ale Securităţii implicate în fuga cuplului Ceauşescu au fost selectaţi doar cei patru ofiţeri, care avuseseră roluri episodice, insignifiante. Ziariştii considerau că sentinţa a fost dreaptă, într-un dosar plin de lacune de la începutul procedurii judiciare, reuşindu-se, în ultimul moment, condamnarea „acarului Păun”.Note

Stănculescu decide să-l zboare pe Ceauşescu

În jurul orei 11.30, în înţelegere cu gen. Rus, gen. Stănculescu alege varianta evacuării pe calea aerului cu elicopterul. În acelaşi timp, în cadrul aceloraşi comunicaţii cu gen. Rus, Stănculescu îi cere acestuia să aducă în ţară aeronava presidenţială pentru evacuarea lui Nicolae Ceauşescu în China.

Între orele 12.10 şi 13.00, la indicaţia lui Stănculescu, Comandamentul Aviaţiei ordonă interdicţia oricărui zbor în spaţiul aerian al României şi doborârea oricărei aeronave, iar Direcţia V a Securităţii ordonă subunităţii de pază de la Snagov să îi blocheze pe soţii Ceauşescu în palat.

Ora 13.30. Ajuns la sediul M.Ap.N., gen. Stănculescu semnează două ordine fundamentale pentru a se înţelege poziţia sa şi a Armatei la acea oră.

Notele telefonice ale M.Ap.N.

Nota telefonică nr. 38 a fost întocmită de conducerea Marelui Stat Major, după evacuarea lui Nicolae Ceauşescu din clădirea CC al PCR, găsită în acest stadiu de generalul Stănculescu la sosirea în minister şi semnată de acesta. Prin nota nr. 39, Nicolae Ceauşescu este deposedat oficial de autoritatea de comandant suprem, iar unităţile militare din ţară şi din Bucureşti primesc misiunea de a prelua controlul asupra Comitetelor Judeţene de Partid, asupra Televiziunii, Radioului, Palatului Telefoanelor şi a altor obiective.

Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTĂ TELEFONICĂ

Nr. 37/ 22 decembrie 1989, ora 11.30

Toate unităţile militare să se considere în stare de luptă şi să acţioneze conform condiţiilor „Stării de necesitate”.

General-locotenent Ilie Ceauşescu

Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTA TELEFONICĂ

Nr. 38/ 22 decembrie 1989, ora 13.30

Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare.

General locotenent Atanasie Stănculescu

Republica Socialistă România
Ministerul Apărării Naţionale
NOTA TELEFONICĂ

Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30
Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale. Faţă de cele ordonate, comandanţii militari să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu reprezentanţii organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe braţul stâng banderolă tricoloră.

General-locotenent Atanasie Stănculescu

Dovada loviturii de stat militare

Asupra Ordinului nr. 39, Curtea Supremă de Justiţie, ca autoritate juridică, s-a pronunţat astfel: „Acesta a fost momentul în care Armata a preluat practic prerogativele comandantului suprem, în condiţiile în care ministrul Apărării nu mai exista” (CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de gen.bg. Samoilă Joarză, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p.122 – n.a.) În acest loc doresc să precizez că oriunde şi oricând formule de genul „Armata a trecut de partea revoluţiei” sau „Armata a preluat prerogativele comandantului suprem” echivalează cu lovitura de stat militară.Academicianul Răzvan Theodorescu propune pentru acest moment formula: „acţiunea militară”, pentru a se evita folosirea termenului deranjant de lovitură de stat militară. Formula poate fi acceptată doar dacă se referă la întregul comportament al Securităţii şi Armatei de după 22 decembrie.

Armata preia controlul obiectivelor strategice

În privinţa semnificaţiei Ordinelor 38 şi 39 este de observat că, în timp ce Ordinul 38 cere tuturor unităţilor militare de pe întreg teritorul ţării să se retragă în cazărmi, Ordinul 39 le cere să asigure „paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate”. Cauza schimbării de atitudine, de la retragere în cazărmi, la preluarea controlului asupra obiectivelor strategice, este deschiderea „Televiziunii Române Libere”. În momentul în care cpt. Mihai Lupoi vorbeşte despre Gărzile Patriotice, care „trebuie să apere revoluţia pe care noi o facem acum” (este prima cerere de înarmare a GP), la Ministerul Apărării, generalul Stănculescu dă urgent un ordin de repetare a ordinului conţinut de Nota telefonicănr.39 (la ora 14.10), apoi un ordin de împiedicare a înarmării Gărzilor Patriotice, care ajunge la Armata 1 la 14.45:

(Ora) 14.45. Gl. lt. Stănculescu

să nu se dea armament la G.P ( Gărzile patriotice).
Serviciul operativ. Ordinele să se dea numai de comandanţi” (Documentarul-Comandantului, Gl.Mr. Voinea Gh., copertă verde, p.113 – n.a)

La ora 15.00, gen. Stănculescu emite un nou ordin, prin care precizează obiectivele care intră sub controlul Armatei:

Control militar total

Obiective ocupate în Bucureşti de forţele Ministerului Apărării Naţionale începând cu ora 15.00

OBIECTIVE

Banca comerţ. Exterior
Da – Banca RSR pl. (Da) R(egimentul) 22 = 26 mil(itari)
Da – Poşta pl. (Da. R22)

Castelul de apă Buc. (vezi verso) (au fost preluate sub pază toate centrele de alimentare cu apă potabilă ale Capitalei, indicate de ICAB, n.a.)
Radiodifuziunea Nuferilor – 4 (blindate)
TV – 8 (blindate)
CC – 8 (tăiat şi pus 7 blindate)
Palat. Cons. Stat – 4 (blindate)

Telefoane (Palatul Telefoanelor) – 3 (blindate) – 40.22.53 (telefon de legătură).
Centr. Rd. Comunic Nr. 2 (Centrul de Radiocomunicaţii) – 3 (blindate)
MAI (greu descifrabil) – 4 (blindate)
Dispeceratul energetic naţ. – 2 (blindate)
CET Progresu – 30 militari (de la) R 2 Mc.
Da – (text indescifrabil) … Venezuela Nr. 1 – 10 ( militari de la) R 48 R H 1 (sau A).
Da – cpt. Pascu – Centr. ptr. inf. extern (acesta ar fi sediul CIE al Securităţii, dar, având în vedere locaţia, este posibil să fie vorba de centrul de informatică din clădirea Creţulescu, n.a.) –
– mag. Muzica C. Victoriei
– Ministerul de externe – 3 (TAB) + 1 Tc ?
– Tezaur (vizavi CEC) – 6×3 = 18 +1+1) R2 Mc (Documentarul Comandantului Armatei 1 -copertă verde-, p. 114 n.a.)

Spectacol televizat cu împuşcături

Fundamental pentru ordinul de la ora 15.00 a fost ocuparea de către forţele Armatei a sediilor tuturor Comitetelor Judeţene de Partid. Totodată, pe măsură ce căpitanul Mihai Lupoi face greşeala de a se implica în direct în scandalul din studioul 4 – la un moment dat chiar afirmă că s-a tras cu „trasoare de manevră”!! – , generalul Stănculescu ia legătura cu ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Pintilie, ofiţer acoperit DIA, pentru a opri emisia: „Am vrut să opresc televiziunea. Era răposatul gen. Pintilie, care fusese la Centrul de comunicaţii guvernamentale. Şi i-am spus: „De unde?”. Zice: „Ştiu de unde. De la telefoane, sus, Palatul Telefoanelor, sus, la ultimul etaj”. Pe urmă am văzut că spectacolul este favorabil totuşi, era o masă care se adresa maselor, şi aici era un grup mare, de aceea spun o masă, şi că este favorabil, am zis: „Lasă, domnule televiziunea să meargă”. Şi l-am oprit să întrerupă televiziunea. A fost momentul în care poate am greşit sau nu am greşit, dar vreau să vă spun de ce. Pentru că nu voiam să se lase impresia că vreau să astup dialogul direct cu masele” (Historia, Anul 2, nr. 30, mai 2004, p. 15 – n.a.). Afirmaţiile generalului Stănculescu întăresc imaginea de control al statului exercitat atunci de Armată, de forţă care dispunea din umbră asupra evenimentelor, în care revoluţionarii nu se opreau din a cere ajutorul ei. În dialogul pe care l-am purtat cu gen. Stănculescu la 29 octombrie 2004, imaginea sa despre acest moment implică ideea de control al puterii.

Cum a primit Iliescu Armata pe tavă

VAS: Nu se înţelege ce am gândit eu atunci, că ce gândeam eu, având Armata pe mână, se executa.
AMS: I-aţi dat puterea asta lui Iliescu.
VAS: Poate am greşit.
AMS: Dar ce aveaţi de ales?
VAS: Asta este, că la CC era grupul Dăscălescu-Verdeţ şi m-am interesat: „Ce fac domnule ăştia acolo?”.
AMS: Eraţi informat din CC, aveaţi oameni acolo?
VAS: Nu, am dat eu telefon şi m-am interesat.
AMS: Cu cine aţi vorbit?
VAS: Nu mai ştiu, era cineva de acolo. „Ce fac, domnule?”. Şi mi-a spus că a apărut ăla care a fost ministru…. Avram, apoi nu ştiu care din vechiul regim.
AMS: Apăruse şi Drăghici cu soţia.
VAS: Da, aşa e, Drăghici… Ce-i asta?! Ăştia vor să refacă conducerea lui Ceauşescu, iar la televiziune erau Dinescu şi Caramitru. Nu se putea da puterea acestor oameni.
AMS: Bine, dar la ora aceea vorbiseţi deja cu Ion Iliescu.
VAS: Tatonam, urmăream ce se întâmplă, cine…”.

Controlează ca să nu fii controlat!

În interviul acordat la 2 decembrie 2004, dnul Iliescu a avut şi următoarea replică sinceră şi responsabilă:

AMS: Cine avea puterea în acel moment, domnule preşedinte, în momentul în care partidul se dizolvase în câteva ore?
Ion Iliescu: Sigur, Armata. Practic era singura instituţie de stat care şi-a păstrat structura.

Întâlnirea de la ora 16.00, de la M.Ap.N. are semnificaţia istorică de loc şi moment în care Ion Iliescu este recunoscut de ministerele de forţă în calitate de succesor al lui Nicolae Ceauşescu. Asupra lui Stănculescu şi a Armatei nu mai insist. Ministerul de Interne şi Securitatea erau reprezentate de gen. Câmpeanu şi de col. Raţiu ( în numele gen. Vlad):

„Atunci l-am recunoscut pe Iliescu drept lider”

Romeo Câmpeanu: La poartă s-a dat telefon şi am fost primit. Stănculescu era pe scaunul lui Milea, iar în birou erau revoluţionarii… Iliescu, Montanu, Voiculescu. Eu când am intrat, m-am adresat: „Să trăiţi, tovarăşe general locotenent!”, însă el s-a sculat în picioare şi mi-a făcut semn: „Nu, nu mie..” şi mi l-a arătat pe Ion Iliescu: „prezintă-te la tov. Iliescu”. M-am prezentat şi am rugat să ştiu cu cine ţin legătura. Stănculescu a spus atunci: „Pentru orice problemă deosebită ţii legătura cu mine. Dacă acum ai nişte probleme de ridicat, raportează-i dlui Iliescu”.

Gh. Raţiu (şeful Direcţiei I a Securităţii): „Ion Iliescu a dat mâna cu toţi. De la început l-am recunoscut ca lider. Când a dat mâna cu mine i-am reamintit că toate unităţile Departamentului Securităţii Statului sunt de partea revoluţiei şi că aşteptăm ordine” (Col. Gheorghe Raţiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, Ed. Paco, Bucureşti, 1996, p. 207 – n.a.)

Lovitură militară cu guvern civil

Una dintre problemele centrale ale controversei constă în afirmaţia că, în cazul unei lovituri militare, Armata face un anunţ explicit asupra preluării puterii şi instituie un guvern militar. Doctrina militară franceză indică două posibilităţi ale loviturii militare: a. Guvern militar. b. Guvern civil aservit puterii militare. La Sofia, unde trupele au înconjurat Capitala, ministrul Apărării Dobri Djurov a refuzat ordinul de represalii dat de Jivkov şi a condus manifestaţia, organizată de Jivkov, împotriva lui Jivkov, şi a anuţat că „Armata sprijină preluarea conducerii PCB de către tovarăşul Mladenov”. La Berlin, Mielke a procedat la fel. În toate aceste cazuri, ca şi la Bucureşti, nu putem vorbi de lovituri militare clasice şi explicite, în care Armata formează un guvern militar, dar toate gesturile sale indică prezenţa unui interval, mai lung sau mai scurt, în care cele mai importante decizii ale evenimentelor au aparţinut Armatei. Să facem bilanţul pe scurt al „acţiunii militare”:

1. Ordinele de represiune ale lui Ceauşescu nu sunt executate de conducerea Securităţii;
2. Ceauşescu este îndepărtat de la putere de militari ai Armatei şi Securităţii (Stănculescu, Rus, Vlad, col. Lăzărescu, col. Nae); forţele de apărare ale clădirii CC refuză ordinul de a trage – de subliniat aici că, în momentul în care revoluţionarii deschid focul asupra elicopterului presidenţial (muncitorul Daniel Păcuraru), garda preşedintelui ripostează cu foc viu din dreptul elicopterului;

„La ora unu ţara era sub control”

3. Gen. Stănculescu şi Rus se înţeleg asupra evacuării preşedintelui statului în China, apoi asupra doborârii elicopterului presidenţial;
4. Ministerul Apărării preia funcţiile de comandă ale comandantului suprem; Gen. Stănculescu va declara la B1TV: „La ora unu ţara era sub control”;
5. Ministerul Apărării preia controlul (paza) asupra Comitetelor Judeţene de Partid din întreaga ţară şi a principalelor locaţii strategice din Bucureşti; comandanţii militari locali intră în toate CFSN din teritoriu, iar în unele locuri ( de ex. gen. Roşu, la Craiova) chiar le conduc;
6. Noua putere provizorie este recunoscută într-o şedinţă ţinută la MApN (ora 16.00);
7. Şeful statului este reţinut ca prizonier într-o unitate militară;
8. Ministerul Apărării, sub semnătura gen. Militaru, emite primul său comunicat, în care se afirmă: „Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne” (Revista La datorie, serie nouă, Nr.1/24 decembrie 1989, p. 1- n.a.)
9. Şeful statului este executat într-o unitate militară, de un pluton de execuţie militar.
10. În pasajul din Proclamaţia către ţară, în care se explică baza de putere a noii echipe, se precizează: „În acest moment de răscruce am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare”.

Emanaţia care nu miroase bine

Îndepărtarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu de către militari, retragerea sprijinului Securităţii şi „trecerea Armatei de partea poporului” au avut consecinţe în raporturile dintre noua putere provizorie, micul grup CFSN, şi Armată. Acest rol, în care s-a intrat printr-o serie de acţiuni echivalente loviturii militare, nu poate fi eliminat sau minimalizat pentru a se scoate în relief o „emanaţie politică” a maselor, pe care masele nu o recunosc. Dnul Iliescu, în calitate de om politic, nu trebuie să adopte opinia istorică. În condiţiile existenţei adevărului juridic, popular, filozofic sau istoric, domnia sa poate adopta o poziţie politică, dar nu înseamnă că aceasta corespunde adevărului istoric, aşa cum este el determinat de istorici. De aici provine controversa între mine şi dnul Iliescu. În ultimul rând, este absurdă ipoteza că totul a fost regizat, că lucrurile s-au desfăşurat după un plan, după un program, chiar dacă Marile Puteri – URSS, Franţa şi SUA – s-au înţeles asupra răsturnării lui Nicolae Ceauşescu, iar prin cancelariile lor a circulat numele lui Ion Iliescu. În opinia mea, scenariul sovietic era aşezat pe structura minimului efort şi a totalei legitimităţi. Asta însemna înlocuirea lui Ceauşescu, din interiorul CPEx, cu un lider de tranziţie şi cu supravieţuirea partidului comunist, pentru ca asta să permită dezvoltarea din interiorul acestuia a unei formaţiuni politice social-democrate, al cărui lider ideal era Ion Iliescu. În ciuda micilor dificultăţi de înlocuire a vechiului lider din RDG, Cehoslovacia, Bulgaria, acest scenariu a devenit transparent şi patent. În România Ceauşescu a rezistat, s-a opus printr-o represiune militară care a dat totul peste cap, aruncând ţara în haos, creând golul de putere şi prăbuşind Armata într-o situaţie limită, din care a ieşit cu o lovitură militară, prin care l-a înlăturat pe Ceauşescu de la putere, şi printr-o diversiune teroristă care i-a asigurat o poziţie intangibilă şi rolul de bază de putere pentru noua echipă politică.

Moscova crede în Iliescu

În aceste condiţii, rolul lui Ion Iliescu devine istoric, nu atât pentru faptul că a calmat reacţia panicardă a Armatei, cât pentru faptul că a dat Marilor Puteri garanţia că România reintră în tiparele schimbărilor generale declanşate în Europa. În condiţiile pericolului ca statul român să fie destructurat, Ion Iliescu a reprezentat garaţia pentru URSS că România rămâne fidelă Tratatului de la Varşovia, fapt consemnat cât se poate de clar în faimosul Comunicat din 22 decembrie 1989, invocat mereu de dnul Iliescu drept programul politic al revoluţiei (pct. 9… „Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”). Asta, că tot afirmă domnul Iliescu: „Toate punctele programului revoluţiei din 22 decembrie au fost respectate”! Acesta este de fapt rolul istoric al lui Ion Iliescu – garanţia dată Moscovei -, cu rezultatul pozitiv incontestabil că România nu a fost destructurată total, rol pe care însă îl refuză pentru un iluzoriu statut de „revoluţionar” şi „emanat”. Diversiunile pe care le tot aruncă în cărţile lui şi pe la televiziuni au rolul de a ascunde contradicţia totală între afirmaţia: „Meritul nostru este că ne-am asumat răspunderea în momentele cele mai dramatice” şi faptul incontestabil că, după ce şi-a asumat Ion Iliescu răspunderea, au murit 942 de oameni.

ar8877

ar333
ar3354General Nicolae MilitaruAR33443Generalul Victor Stanculescu,Gelu Voican Voiculescu

„Revoluţia, în direct la TVR”
Poetul disident Mircea Dinescu, în direct: „Dictatorul a fugit” În jurul orei 12.47, 22 decembrie, actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, împreună cu un grup de protestari, intră în direct, în prima lor transmisiune liberă. „Sunt momente în care Dumnezeu şi-a întors faţa către Români”, spune Dinescu, care a anunţat totodată şi fuga cuplului Ceauşescu.
AR2000
Mircea Dinescu anunţă, în a doua intervenţie televizată, că în curând va fi citită o proclamaţie. Dinescu le cere românilor să-şi păstreze calmul şi face un apel de fraternizare către Armată şi Securitate. „Daţi dovadă încă o dată de calm şi înţelepciune(…) nu răspundeţi la provocări”, a spus Dinescu.AR3000
Pe parcursul desfăşurării Revoluţiei, s-au remarcat trei piloni în jurul cărora s-au luat decizii; unul a fost televiziunea, de unde românii aflau evoluția evenimentelor, iar protagoniștii dădeau ordine în direct; al doilea „punct fierbinte” a fost sediul Comitetului Central, unde s-au creionat primii pași pe care urma să-i ia viitoarea putere și, în final, a fost sediul Ministerului Apărării Naționale, de unde s-au coordonat acțiunile militare din acele zile.

Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor. Din studiourile TVR, au avut intervenţii disidenţi, cadre militare, foşti comunişti, actori sau politicieni din filonul al doilea al partidului, care voiau să-şi arate devotamentul faţă de noua mişcare din ţară.
ar554
Unii dintre ei au văzut în apariţiile la televizor drept o cale prin care, fie să „se spele de păcate”, fie să profite de vidul de putere care s-a creat odată cu răsturnarea regimului. De multe ori, intervenţiile lor, combinate cu mesajele de ultimă oră citite de crainicii Televiziunii, nu au dus decât la creşterea sentimentului de nesiguranţă şi panică în rândul oamenilor.
Începând cu 22 decembrie, pe micul ecran românii au putut vedea cadre militare care voiau să transmită mesaje și noi ordine structurilor Armatei sau să asigure populaţia de sprijinul lor. Avem cazul generalului Nicolae Militaru, care, deși era trecut în rezervă, a venit în Dorobanți, îmbrăcat în uniforma militară, fapt interzis prin lege, și a „dat ordine”, în direct, celorlalți generali din structurile militare; căpitanul Mihai Lupoi s-a remarcat prin mesajele cu puternică încărcătură populistă și „informațiile de ultimă oră”, prin care anunța atacurilor forțelor teroriste.
ar25
Din Studioul 5, şeful Marelui Stat Major, generalul Ştefan Guşă, citeşte un comunicat oficial către unităţile militare din ţară. „Toate unităţile şi subunităţile intră în cazărmi. Nu se deschide foc în niciun fel de situaţie împotriva oamenilor. Este nevoie de linişte în toată ţara”, spune generalul Guşă.
ar17
În faţa camerei, apare şi generalul Mihai Chiţac, comandantul Garnizoanei Bucureşti, care le cerea unităţilor militare să fie atente la posibilele atacuri teroriste. Adresez in acelaşi timp un apel tuturor comandanţilor de garnizoane militare, unde mai sunt incă focare, in mod deosebit Garnizoana Sibiu şi altele, să ia legătura cu forţele populare şi să ia măsuri urgente de terminare in cel mai scurt timp a tuturor operaţiunilor militare sau de altă natură, cu caracter de violenţă, ţinănd seama că in realitate ele sunt zadarnice”
„Este mai uşor să-l omorâm pe Ceauşescu, decât să schimbăm sistemul” (Dan Petrescu, 26/27 ianuarie, 1988, cotidianul Liberation)
ar11
Prima intervenţie la televizor a lui Ion Iliescu are loc la 14:45. În discursul său, Iliescu prezintă faptele de care se face vinovat cuplul Ceauşescu şi îi asigură pe oameni de sprijinul Armatei. „În momentul de faţă situaţia este oarecum stăpânită. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la ministerul Apărării Naţionale, a dat dispoziţie, s-au retras trupele care erau dispuse în oraş cu dispoziţie de a trage, a tras înapoi o coloană de blindate care fusese ordonată să vină dinspre Piteşti, spre Bucureşti”, spune Iliescu.
ar
El mai precizează faptul că în timpul aceleiaşi seri (22 Decembrie) o autoritate provizorie, numită Frontul Salvării Naţionale, va fi prezentată oamenilor. De asemenea, el face un apel la calm şi ordine, „trebuie să dăm dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice”, continuă Iliescu.

În a doua lui intervenţie, Iliescu atrage atenţia asupra posibilelor atacuri sau acte de vandalism din partea unor grupuri de oameni.
ar8(Cico Dumitrescu)
„În acest moment de răscruce, am hotărât să en constituim în Frontul Salvării Naţionale”, spune Ion Iliescu. La 23:30, el revine în faţa camerelor şi citeşte primul comunicat oficial emis de CFSN, noul organism, care va fi responsabil cu trecerea de la cu trecerea de la regimul comunist înspre cel democratic.
ar7(Cico Dumitrescu)
„Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu”

Printre măsurile pe care le va lua noul organism înfiinţat, se numără:

– Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic, pluralist de guvernare

– Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie
ar9
– Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau cel mult două mandate. Nimeni nu poate pretinde putere pe viaţă. Consiliului Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească în viitor România. (n.r.: în timpul regimului comunist, avea numele oficial Republica Socialistă a României)

La baza acestui document a stat Proclamaţia Forumului Civic pe care a citit-o Dumitru Mazilu, de la balconul CC, în jurul orei 17:00. Ulterior, textul a fost modificat de Silviu Brucan, înainte de a fi dat pe post.
ar10
Într-o primă fază, CFSN va avea 40 de membri; printre aceştia se găseau membri ai disidenţei româneşti, cadre militare sau personalităţi din aria literaturii, cinematografiei etc. Mai târziu, o parte dintre aceştia vor părăsi Consiliul, după ce se creionează planul transformării CFSN în formaţiune politică. Lista membrilor va fi completată cu numele revoluţionarilor din care au fost prezenţi în CC şi care făceau parte din Comitetul Provizoriu de Uniune Naţională (organism înfiinţat în după amiaza zilei de 22 decembrie)
000000000000000000000000000000000000000000000000000000000Mircea Kivu – sociolog: „Emisiunea a implificat fenomenul respectiv adica teroarea. Teroristii care au existat au fost multiplicati de televiziune parea ca din stirile care apareau la televiziune pareau ca sunt de ordinul miilor,parea ca sunt armate intregi de teroristi care se indreapta spre Bucuresti, si asta a impiedicat lumea sa ramina in strada si se participe in continuare efectiv la tranzitia de putere. Aceste apeluri adresate oamenilor nepregatiti pentru o conflict armat mi s-a parut o mare greseala si cei care l-au facut au pe constiinta o parte din cei care au murit aicea in fata gardului televiziunii, pentru ca era un apel patetic si nu avea nicio consistenta nu putea sa rezolve nimic ca dovada ca acei oameni mai ales tineri au murit aici fara sa stie de ce. Intrun conflict cu armament este implicat omul care stie sa manuiasca arma. Sa chemi oameni de pe strada sa vina sa faca ce? sa fie un zid viu sa devina carne de tun si dupa acea ?”
ceausescua1STENOGRAMĂ

Ceaușescu le-a ordonat să tragă. Generalul Vlad: „Voi face în așa fel să merit încrederea dv.”

 Adevarul:17 decembrie 1989. Ziua-n care Armata şi-a ciuruit poporul în Timişoara: „Am văzut-o pe mama împuşcată în cap. Tata era ghemuit, nimerit în stomac“

 

Manifestanţia pro-Tőkés László din Piaţa Maria din Timişoara, începută în 15 decembrie avea să se trasforme a doua zi, pe 16 decembrie, într-un protest anti-Ceauşescu şi anti-comunist. După luptele cu forţele de ordine de la „Maria”, demonstranţii s-au deplasat în principalele cartiere ale oraşului şi la Comitetul Judeţean de Partid unde au revendicat drepturi economice şi politice.

Grupuri de manifestanţi vor să dialogheze cu autorităţile în cursul zilei de 17 decembrie. Acolo sunt întâmpinaţi de militari, scutieri şi tunuri de apă. În confruntarea care a avut loc, demonstranţii ies victorioşi. Forţele de represiune se retrag. Apoi, noi trupe de securitate obligă oameni să se retragă înalte puncte ale oraşului unde au loc confruntări.

La Timişoara, au fost trimişi Secretarul Comitetului PCR Ion Coman şi generalii Ştefan Guşe, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu, pentru a pune capăt revoltei.

Teleconferinţa lui Ceauşescu

Nicolae Ceauşescu organizează de urgenţă o teleconferinţă cu factorii de decizie de la Timişoara. În jurul orei 17.30, dictatorul avea să dea ordin să se deschidă foc împotriva civililor.

În Timişoara, toate trupele primesc muniţie de război. Se somează şi oricine nu se supune, se socoteşte stare necesitate şi se aplică legea.În Timişoara s-a atacat şi sediul, nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt de parcă ar fi fost Iisus Cristos… Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un sediu de partid sau se sparge un geam de la un magazin, trebuie să primească riposta imediat. Fără nicio justificare. Umanismul nu înseamnă capitualarea sau pactizarea cu duşmanul. Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului. Toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au armamentul de luptă. Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă. Toate unităţile ies cu armamentul uşor din dotare, de luptă“, a spus Ceauşescu, care a cerut ca într-o oră să fie restaurată liniştea.

„A început să se tragă deja. Coman vă raportează… Raportez încă o dată, am ordonat să se tragă foc. Terminat!“, a transmis Ion Coman.

Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile. Cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale MApN şi ale Securităţii, care au pus în aplicare ordinul „Radu cel Frumos“, iar trupele deschid focul în manifestanţi în mai multe zone din oraş: Catedrală, Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului. 

Masacrul de la Podul Decebal

Ioan Bânciu şi-a pierdut soţia, pe Leontina, în măcelul care a avut loc la Podul Decebal. Demonstranţii au încercat să ajungă la Comitetul Judeţean de Partid dinspre Bulevardul Pârvan.

Actuala Prefectură era apărată de maşini militare, de maşini de pompieri şi de soldaţi pe mai multe rânduri. Erau hotărâţi să ne oprească. Cei din spate împingeau mulţimea. Un elicopter al Miliţiei i-a urmărit pe manifestanţii care se îndreptau spre sediul Miliţiei, cu gândul să ceară eliberarea arestaţilor. Eram hotărâţi şi siguri pe noi, pentru că toate forţele se dădeau la o parte. Pe Podul Decebal, surpriză! Au început să tragă fără somaţie. Vedeam gloanţele care loveau caldarâmul şi stâlpii. Se trăgea şi de peste canalul Bega“,a declarat Ioan Bânciu, unul dintre revoluţionarii timişoreni.

Patru persoane au murit şi 21 au fost rănite la pod. Dispozitivul era format din militarii de la U.M. 01185 Timişoara şi două plutoane de trupe ale Securităţii, de la Arad şi de la Timişoara. Pe pod, erau transportoare blindate şi tancuri de la U.M. 01115 Timişoara. Răniţii au declarat că s-a tras dinspre cordoanele de militari şi TAB-urile ce blocau accesul pe pod.

S-a deschis focul la Catedrală

În seara zilei de 17 decembrie, după încetarea actelor de vandalism din Centru, s-a deschis focul împotriva celor câteva mii de persoane care scandau lozinci în zona Catedralei. Conform procurorului Romeo Bălan, grupul de persoane care spărgeau magazinele în Piaţa Operei şi apoi le-au incendiat s-au detaşat de masa demonstranţilor.

Acolo au acţionat cei de la UM 01233 Buziaş. Au fost împuşcate mortal 12 victime şi au fost rănite de gloanţe 34 de persoane.În jurul orei 19.00, s-a deschis focul dintr-un cordon de militari dinspre cinematograful Capitol sau de pe transportoare blindate şi de vizavi de catedrală. Din rapoartele depuse de unităţile militare, care au acţionat în Timişoara, nu rezultă ce unităţi au fost la Operă. 

Piaţa Operei din Timişoara

După orele 19.00, la Operă şi în apropiere s-a deschis focul împotriva manifestanţilor. „S-a tras dinspre cordoane de militari, dar au acţionat şi persoane care nu erau în uniformă militară“, afirmă procurorul Romeo Bălan. Au fost împuşcate mortal nouă persoane şi au fost rănite 13. Profesorul Csizmarik a fost împuşcat în timp ce cânta „Deşteaptă-te române!“, în apropiere de Operă.

Din raportul U.M. 01121 Timişoara rezultă că au avut în zonă trei transportoare blindate de cercetare cu cinci ofiţeri şi 20 de militari în termen.  

Crimele din Piaţa

Libertăţii În Piaţa Libertăţii, demonstranţii au fost împinşi dinspre Judeţeana de Partid, în jurul orelor 16.00-17.00. Unii manifestanţi au incendiat chioşcurile de ziare şi maşinile unor miliţieni. S-a aruncat cu sticle incendiare spre Garnizoană şi de la Comandamentul Diviziei Mecanizate. Oamenii au fost avertizaţi mai întâi cu foc de avertizare de militari şi câteva autoblindate au încercat să împrăştie mulţimea violentă. Au sosit în zonă şi câteva camioane cu militari, care au acţionat. În urma focurilor au rămas 3 morţi şi 22 de răniţi.

„Când am ajuns în faţa Garnizoanei, cineva din cordon a deschis focul cu un pistol mitralieră. Când s-a oprit focul, am văzut-o pe mama căzută cu faţa la pământ, chiar în poarta de la garnizoană. A fost împuşcată în cap şi în piept. Tata era tot jos, ghemuit, nimerit în stomac. Eu am rămas în picioare şi am început să strig”, a povestit Ioana Bărbat.

În câteva clipe, a sosit la faţa locului un bărbat cu parpalac de piele, cu doi soldaţi. „Ne-au luat şi ne-au dus într-o încăpere a restaurantului militar. Acolo era un domn gras, de vreo 100 de kile, care ne înjura. Urla să nu plâng că mă omoară şi pe mine. Spunea că dacă am ieşit în stradă, acum să tăcem. Apoi, toţi am fost duşi la Spitalul Militar, dar pentru că nu aveau voie să acorde ajutor, ne-au trimis la Judeţean, cu o salvare”, a mai spus Ioana Bărbat.

Pentru împuşcarea soţilor Bărbat a fost cercetat şi judecat căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu. A fost condamnat la 18 de ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă a fost achitat de Tribunalul  Militar Bucureşti.

„Militarii care erau acolo au spus că Joiţoiu a tras. Acesta a luat arma de la unul dintre soldaţi. La 20 de ani, am văzut declaraţia unui fost lucrător în armată, pe TVR, care a spus că Joiţoiu a făcut un pariu că ne omoară pe toţi trei“, a mai spus Ioana Bărbat. În intersecţia de lângă Clinica de Oftalmologie au fost împuşcaţi mortal Radian Belici şi Remus Tăşală, alte şase persoane fiind rănite.

Recuperarea tancurilor din Calea Girocului

Mii de persoane au protestat în după-amiaza zilei pe Calea Girocului. La intersecţia Căii Girocului cu strada Lidia, au fost oprite cinci tancuri ale U.M. 01115 Timişoara. Conducătorii tancurilor au fost molestaţi de timişoreni. Tancurile ar fi trebuit să ajungă în centrul oraşului pentru a-i împrăştia pe demonstranţi. Aveau 275 de obuze. Revoluţia eliberatoare a fost trăită ca un război de timişorenii din Calea Girocului.

Ştefan Mariş a fost unul dintre cei care şi-au dat viaţa în Calea Girocului, la sosirea comandoului care avea misiunea să recupereze tancurile blocate de manifestanţi.

 „După ce am luat masa de prânz, am auzit zgomotul maşinilor mari. Veneau tancurile de la Unitatea Militară din Giroc. Soţul mi-a spus că e ca la război afară. S-a îmbrăcat şi a plecat. Demonstranţii au atacat tancurile şi i-au dat jos pe militari. Au ridicat baricade din ce au putut. Un firobuz a fost postat de-a lungul drumului. Am avut o stare sufletească ciudată. Ştefan mi-a spus că dacă vor veni ajutoare să elibereze tancurile va fi prăpăd. Am văzut un TAB de pe care au coborât militarii cu armele întinse şi strigau: «Intraţi în scări că trag!» În acel moment, au şi tras. L-am văzut când a picat. A fost împuşcat în gât şi a paralizat de sus în jos. Eu m-am apropiat de el şi i-am spus că nu m-a ascultat! Spunea că nu îl doare nimic, dar a vrut să fie dus la spital. Avea măduva secţionată. L-au operat, dar pe 23 decembrie a murit“, a spus Rozalia Mariş, soţia eroului Ştefan Mariş.

Soldaţii care veniţi să recupereze cele cinci tancuri blocate de revoluţionari au ciuruit tot ce au prins în jur. 11 persoane au murit, 22 au fost rănite. Din ordinul generalului Ştefan Guşe, militarii de la U.M. 01140 Lugoj, conduşi de maiorul Vasile Paul, au deschis focul fără milă. După Revoluţie, maiorul Paul a fost avansat general şi chiar a ajuns profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara. În zonă, au acţionat şi militari de la U.M. 101125 Timişoara, U.M. 01008 Timişoara şi U.M. 01380 Arad.

S-a tras din Unitatea Militară din Calea Lipovei

Sute de demonstranţi se aflau în Calea Lipovei şi au manifestat împotriva regimului. Au existat, ca şi în alte zone, grupuri răzleţe de persoane care spărgeau vitrinele magazinelor. În urma intervenţiei militarilor de la U.M. 01942 Timişoara, care îşi aveau sediul chiar în zonă, au murit 6 persoane şi au fost rănite alte 29.

„În după-amiaza zilei a fost trimis la Timişoara un colectiv cu reprezentanţi de vârf ai PCR, în frunte cu secretarul cu probleme speciale al CC al PCR, Ion Coman. Din acest colectiv au mai făcut parte generalul Constantin Nuţă, adjunctul ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-locţiitor al ministrului Apărării şi generalul Mihai Chiţac, şef al Trupelor Chimice ale Garnizoanei Bucureşti. Toate aceste persoane, împreună cu forţele locale, au organizat reprimarea brutală a manifestaţiilor şi au pus în executare ordinul de deschidere a focului dat de Ceauşescu. Au deschis focul atât forţele MApN, cât şi cele ale ale M.I. În această zi s-au înregistrat cele mai multe victime, respectiv 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare. Alte 44 de persoane au fost rănite în altercaţiile cu forţele de ordine. Până în 17 decembrie, forţele de ordine au reţinut 200 de persoane, depuse la Penitenciarul Timişoara fără nicio formă legală”, a relatat procurorul Romeo Bălan. Ziua următoare, la ordinul Elenei Ceauşescu, s-a pus în practică Operaţiunea „Trandafirul“, prin care victimele de la morgă, 44 la număr, au fost încărcate într-un camion al Comtimului, transportate la Crematoriu Cenuşa din Bucureşti, unde au fost arse, pentru a se şterge urmele masacrelor.

18 decembrie 1989. Operaţiunea Trandafirul. Mărturii din morga de la Timişoara: „Erau morţi peste tot pe coridorul întunecat“

După ce cadrele Ministerului Apărării Naţionale şi ale trupelor de la Securitate şi de la Ministerul de Interne au deschis focul asupra mulţimii, pe 17 decembrie 1989 s-a înregistrat cel mai mare număr al morţilor la Revoluţia din Timişoara. Gloanţele au secerat 65 de vieţi, iar 224 de persoane au fost rănite prin împuşcare. Medicii lucrau, în acel decembrie însângerat, la foc automat.  

Oficialităţile comuniste erau în gardă. Morga Spitalului Judeţean era plină de cadavre, iar imaginile erau apocaliptice. Pentru a ajunge în sala de autopsie de la Morgă, se traversează, prin subsolul spitalului, un coridor lung şi întunecat. Şi astăzi este o zonă întunecoasă, darămite acum 25 de ani, când ici-colo abia ardea câte un bec. Pe 18 decembrie 1989, Alexandra Enache, atunci rezident la Laboratorul de Medicină Legală din Timişoara, avea să ajungă la lucru. Avea 32 de ani şi terminase facultatea.

„S-a cerut doar examenul extern“

timis-rev„Ştiam că pe 17 decembrie s-a tras, ştiam despre ce s-a întâmplat în Piaţa Maria. Nu ştiam însă nimic despre morţi. Când am ajuns la serviciu, am constat că morga era plină. Era plin şi coridorul acela întunecat. Erau morţi peste tot“, îşi începe mărturia Alexandra Enache. Acesta a făcut parte din echipa de cinci legişti care au avut misiunea de a face autopsia cadavrelor.  Ceilalţi membri ai echipei au fost Milan Dressler, şeful Laboratorului de Medicină Legală, profesorul Traian Crişan, Viorel Ciobanu şi Adrian Moisa.

„În mod obişnuit, aveam cam 1.000 de autopsii pe an. Asta înseamnă o medie de trei pe zi. De această dată eram în faţa a zeci şi zeci de morţi. În mod normal, la moartea cuiva trebuia să vină o solicitare din partea Miliţiei sau a Procuraturii. Erau însă foarte multe cadavre, aşa că nu era posibil să se facă autopsie, astfel că s-a cerut doar examenul extern. Adică descrierea rănilor şi leziunilor care se vedeau pe corp. Avem două mese de autopsie, iar cadavre erau peste tot în hol“, a continuat Alexandra Enache.

„Eram păziţi de miliţieni înarmaţi“

Legiştii au avut asupra lor obişnuitele fişe pe care se fac constatările, însă fiecare îşi făcea notiţe şi într-un caiet personal. Alături de ei, în morgă erau şi miliţienii de la Judiciară, şi procurorii criminalişti, care au fotografiat fiecare cadavru, întocmindu-şi notiţele lor.

„Condiţiile au fost groaznice. Erau inşi cu plăgi impuşcate, cu arsuri de intrare, cu explozie la ieşire, erau plăgile craniene, cu deformări de fizionomie“, a relatat Enache, care îşi aduce aminte şi de ofiţerul de miliţie Iosif Veverca, desemnat să supravegheze operaţiunile în spital.„Era foarte agresiv. Şi în atitudine, şi în ţinută. Avea o armă în mână. Eram păziţi de miliţieni înarmaţi, nu aveam voie să ieşim“, a precizat actualul director al Institului de Medicină Legală din Timişoara.

Persoanele care avea asupra lor buletinul au putut fi identificate, mai greu a fost pentru cei fără acte. Munca făcută de legişti în acea zi de 18 decembrie avea să fie extrem de importantă pentru identificarea ulterioară a persoanelor.

„Am lucrat la foc automat“

„Am descris cu ce era îmbrăcată fiecare victimă, am notat semne distinctive, cicatrici sau tatuaje. După ce am terminat, am dus aceste documente în birou, unde trei colege le-au dactilografiat. Interesant este că au dispărut toate fotografiile şi documentele procurorilor. Nu însă şi cele întocmite de noi, probabil pentru că aveam biroul într-o altă clădire“, a adăugat Alexandra Enache.

A doua zi, pe 19 decembrie, când a revenit la muncă, Alexandra Enache a avut parte de o surpriză. O mare parte din cadavre au dispărut de la morgă. Altele au fost aduse de pe străzi. Era o stare de disperare pentru că familiile îşi căutau morţii. 

„Noi am lucrat la foc automat şi în zilele următoare. Erau aduşi oameni morţi prin împuşcare. Nu pot să uit acele clipe nici după 25 de ani. Nici nu avem voie să uităm“, a încheiat Alexandra Enache.

 „Operaţiunea Trandafirul“

În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989 s-a pus în aplicare „Operaţiunea Trandafirul“, prin care oamenii ucişi de armată pe 17 decembrie să fie luaţi din Morga Spitalului Judeţean. Cadavrele ar fi urmat să fie transportate la Bucureşti şi să fie incinerate la Crematoriul Cenuşa, apoi era prevăzut să se lanseze zvonul că dispăruţii ar fi fugit din ţară. 

Generarul Constantin Nuţă i-a ordonat lui Ion Deheleanu, şeful Miliţiei Timiş, să se ocupe de problemă. Acesta a comandat o autoizotermă de la Comtim, de la Autobaza de la Berecsăul Mare, iar adjunctul său, Ioan Corpodean, a format echipa de ofiţeri care să transporte cadavrele.

Din această echipă au făcut parte Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Eugen Mişea şi Tiberiu Grui. Conducătorul acţiunii de la spitala fost colonelul Nicolae Ghircoiaş, şeful Institutului de Criminalistică din Bucureşti. Doctorul Ovidiu Golea, directorul Spitalului Judeţean, a fost cel care a deschis lacătul de la morgă.

„Colete“ în autoizoterma de la Comtim

Pentru a se putea „lucra“ în linişte, s-au stins becurile din curte, iar geamurile saloanelor au fost acoperite cu perdele. În aceea noapte, miliţienii au încărcat peste 40 de cadavre. […]/ integral pe adevarul.ro

 

Nota: Emil Hurezeanu, in prima parte a emisiunii, vorbeste despreimplicarea in evenimentele din 1989 a serviciilor secrete rusesti, dar si a celor maghiare, germane, iugoslave sau chiar frantuzesti…

Fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, a analizat, la emisiunea „Amintiri din viitor”, de la Prima TV, momentele dramatice ale Revoluţiei din 1989. Ioan Talpeş spune că Moscova s-a aflat în spatele mişcărilor populare, nu numai din România, dar şi în celelalte state socialiste din blocul sovietic.  Invitat permanent în emisiunea “Amintiri din viitor”, moderată de Magda Vasiliu, Ioan Talpeş a încercat să dea un răspuns la enigmele încă neelucidate ale răsturnării regimului comunist în 1989. Fostul şef al SIE susţine că au fost vehiculate mai multe neadevăruri decât adevăruri.„Faptul că încă sunt întrebări, este normal. Categoric există adevăruri, dar şi neadevăruri legate de acele momente. În numele acelor neadevăruri, care au făcut parte dintr-o formulă de manipulare şi intoxicare, s-au luat decizii la nivel statal”, spune Talpeş.Potrivit acestuia, pentru a înţelege ce s-a întâmplat în România, trebuie analizată situaţia din întregul bloc comunist. ”Vântul schimbării”, susţine Ioan Talpeş, a pornit chiar de la Moscova.

”Trebuie pornit de la faptul că România a fost împinsă atunci într-o bâză. La data aceea, România nu mai avea nicio relaţie specială cu Rusia, şi nici cu China. Ceauşescu nu şi-a putut imagina că se va ajunge aici. (…) În 1989, noi nu eram decât o consecinţă a unui proces, a unui program foarte larg. Dacă continuăm să ne privim doar noi pe noi şi să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat doar la noi, greşim fundamental. Lui Ceauşescu i-au făcut oferte care să-l facă să accepte o ataşare la schimbările preconizate de Moscova. Gorbaciov l-a atenţionat foarte clar: vezi ce se va întâmpla! Când s-a dus la Moscova, Ceauşescu era singurul dintre vechii conducători ai statelor socialiste care mai rămăsese la putere. Schimbările au fost făcute nu numai cu acordul Uniunii Sovietice, dar au fost făcute cu sprijinul şi la iniţiativa Moscovei. Aşa s-a întâmplat în Ungaria, Polonia, Bulgaria”, afirmă Ioan Talpeş.

Revoltele de la Timişoara, premeditate Fostul şef al SIE arată că declanşarea revoltei la Timişoara a fost premeditată, iar Laszlo Tokes nu a fost decât un pion pe tabla de şah la care jucau serviciile de informaţii occidentale cu cele ruseşti. Potrivit acestuia, Laszlo Tokes, de la care a plecat flacăra revoltei, avea legătură cu un grup maghiar din diaspora, care se ocupa cu discreditarea regimului Ceauşescu.

”A fost scrisă şi o carte, în care erau descrise relaţiile lui Laszlo Tokes cu grupul lui Lazlo Hamos, care a înfiinţat în SUA o fundaţie a ungurilor liberi. Unele din acţiunile grupului Hamos aveau un fundament real, dar altele nu. Mai ales în ceea ce privea situaţia din Transilvania. S-a vorbit atunci de biserici dărâmate în Transilvania, dar niciuna nu a fost demolată. Au fost dărâmate, de fapt, la Bucureşti. Tokes, care era monitorizat de sistemul de informaţii, a provocat evenimentul de la Timişoara. Laszlo Tokes a fost pregătit pentru momentul respectiv şi era clar susţinut să provoace o astfel de acţiune.Totul a fost calculat pas cu pas, cu dezinformările privind un număr uriaş de morţi la Timişoara. Acelaşi grup s-a aflat şi în spatele incidentelor de la Târgu Mureş, din martie 1990. Au dezinformat Occidentul asupra a ce s-a întâmplat acolo. Tokes a avut garanţia că nu se va interveni asupra lui, că nu se va încerca o acţiune de lichidare. El venea ca un proiect. Era un preot reformat, deci venea pe variantă, pe o formulă occidentală, care-şi avea centrul în Statele Unite. Cei care spun acum că ei au făcut revoluţia ar trebui să citească această carte. Ei nu fac decât să falsifice, a conchis Ioan Talpeş.

Radu Tinu, fostul adjunct al Securității din Timișoara în decembrie 1989, a dezvăluit, pe 15 decembrie 2014, în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE, lucruri mai puțin știute despre ce s-a întâmplat la Revoluție în orașul de pe Bega. Întrebat de către moderatorul emisiunii dacă Securitatea a avut oameni în balconul Operei în acele zile ale Revoluției, Radu Tinu a răspuns că „Securitatea a avut informatori, nu au fost trimiși, au mers de unii singuri, de la ei am primit informații. Era acel telefon acolo care avea un microfon și auzeam tot ce se discută în balconul Operei și ambiental”. Radu Tinu a mai povestit că Securitatea a avut oameni și printre cei care strigau „Jos Ceaușescu”,care au transmis informații în timp real despre ce se petrecea folosind un telefon public care se afla pe strada Alba Iulia.

Fostul adjunct al Securității din Timișoara a vorbit și despre faptul că Ministerul Apărării Naționale a intenționat, în acele zile, să ocupe balconul Operei cu ajutorul unor parașutiști. Și asta după ce oamenii care protestau au reușit să ia trei mitraliere Kalașnikov de la trei ofițeri. „Cele trei arme erau în Operă și se dorea atacarea Operei nu ca să-l aresteze pe Fortuna și pe restul revoluționarilor, ci ca să fie recuperate armele, pentru că le era frică să raporteze faptul că armele armatei ajunseseră acolo”, a povestit Radu Tinu.

Potrivit acestuia, generalul Ion Coman i-ar fi spus generalului Gușă să recupereze armele, dar aveau nevoie de o configurație a clădirii Operei din Timișoara. După ce au făcut rost de acel document, a fost elaborat un plan de atac. „Ei trebuiau să intre în forță ca să recupereze armele. Am făcut planul, trebuia ca în 22 decembrie să se intre în forță, fie să vină cu două elicoptere în fața Operei și să facă o demonstrație, iar lumea logic fugea, fie să vină cu tancuri pe strada Alba Iulia, să facă ordine în clădire și să ia armele. Dar după ce Ștefan Gușă a aflat că Milea s-a sinucis a spus că nu se mai face nimic”, a afirmat Radu Tinu. Fostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el.„L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”, a spus cu regret Radu Tinu.

Întrebat dacă se simte responsabil pentru ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la Timișoara, Radu Tinu a răspuns fără să stea pe gânduri că nu, pentru că „eu nu am avut nicio contribuție, eu nu am participat la împușcarea oamenilor, la arestarea lor. Îmi pare rău de ei”. Fostul adjunct al Securității Timiș a mai precizat că regretă faptul că la Revoluție au murit oameni, deoarece „nu trebuiau să moară. Ceaușescu oricum cădea. Eu mi-am făcut datoria, îmi pare rău că s-a ajuns unde s-a ajuns”. În final, Radu Tinu a mai adăugat că regretă modul în care funcționau instituțiile în perioada comunistă, „astăzi, pe lângă libertate, avem și termenul de furăciuni. Atunci, nu ar fi îndrăznit nimeni să fure”.În emisiunea de mai jos Radu Tinu nu-i uită pe Laszlo Tokes şi Rudas Erno:

 

Fostul adjunct al Securităţii din Timiş la momentul Revoluţiei, maiorul în rezervă Radu Tinu, care răspundea personal de urmărirea lui László Tőkés, dar şi a Hertei Muller a relatat într-un interviu pentru ziarul „Adevărul” cum l-a ascultat zi şi noapte pe pastorul de la casa căruia a pornit Revoluţia Română.  Radu Tinu susţine că Tőkés a fost un trădător, dar asta nu eclipsează meritele celor puţini care au luptat pentru idealul de libertate.[…] Radu Tinu a avut şi misiunea de a-l urmări pe László Tőkés personajul în jurul căruia a pornit Revoluţia Română, în 16 decembrie 1989.

Fostul securist susţine că Tokes era trădător, Securitatea vremii respective adunând probe în sensul acesta. „El provine dintr-o familie cu şapte fraţi. A fost educat în spirit naţionalist iredentist, iredenta însemnând negarea a tot ce înseamnă românesc în Ardeal şi apartenenţa Ardealului numai şi numai la Ungaria. Asta a fost educaţia lui din familie. Intrase la Cluj într-un cerc de alţi doi-trei tineri maghiari irdenetişti. Unul dintre ei era un poet maghiar care promitea. Sub influenţa şi ajutorul financiar al Consulatului Maghiar de la Cluj, pentru că la ei e politică de stat preluarea Ardealului, au redactat şi difuzat o revistă în care aveau articole cu caracter iredentist. Atunci au fost identificaţi şi culeşi. Nu au fost arestaţi, au fost avertizaţi. Au fost chemaţi la Securitate şi atenţionaţi că încalcă legea. Asta era toată aşa-zisa foarte mare anchetă de la Securitate. Nu erau bătuţi cum zic ei acuma”, susţine Radu Tinu. Întrebat cum explică, totuşi, miile de mărturii care arată chinul celor ajunşi să fie anchetaţi de Securitate, Tinu răspunde tăios.

„Sunt minciuni. Nu aveai voie să dai o palmă. Nu era chiar aşa. Americanii au făcut până anul trecut tortură de tortură”, a mai declarat fostul maior, acum pensionar.  Referitor la Tőkés, fostul adjunct al Securităţii susţine că acesta a fost dat afară din preoţie după implicarea în redactarea revistei cu caracter iredentist. „Fiindcă tatăl lui a fost profesor la Institutul de la Cluj şi prieten cu episcopul de la Oradea l-a adus la Timişoara, pentru că aici era un preot în vârstă care urma să se pensioneze. A venit aici şi pe considerentul de a fi rupt de curentul iredentar care era în Cluj, Harghita, Târgu Mureş”, a declarat Tinu.În interviul acordat ziarului „Adevărul”, fostul maior de Securitate a povestit cum l-a urmărit pe Tőkés pas cu pas, „mobilându-i” garsoniera încă dinainte ca acesta să se mute la Timişoara (foto casa în care a locuit Tokes).„În primul an a fost cuminte. Avea legăturile astea cu câţiva din Timişoara. Singurul lucru pe care îl făcea era că le inocula ideea iredentei şi intelectualilor care îl vizitau. Făcea exact ce face acum. Nimic în plus nu face acum. El era împotriva României, nu a lui Ceauşescu. Eu am spus asta şi la proces, când m-a întrebat. Nemulţumirea pe care o avea el, poate o aveam şi eu. Când nu aveau vecinii căldură, nu aveam nici eu, când nu aveau apă caldă nu aveam nici eu”, a spus Tinu. Cei care au trăit în vechiul regim îşi aduc, însă, aminte că securiştii aveau un regim privilegiat şi acces la multe facilităţi la care omul de rând nu visa. Radu Tinu le neagă. „Facilităţile erau că plecam de acasă dimineaţa la şapte şi jumătate şi reveneam noaptea la 10-12 noaptea în fiecare zi. Astea erau facilităţile”, a spus Tinu.

„Era un interviu cuplat cu Regele Mihai. Până atunci, bâlbâitul nu a spus nimic” Fostul adjunct al Securităţii din Timiş susţine că de la începutul anului 1989, Tőkés a început să fie agresiv, fiind căutat non stop pentru interviuri de media străină. „L-au instruit să fie agresiv. La începuturi au venit maghiari din Canada, iredentişti maghiari din Canada. Au venit la el, i-au luat interviu. Era interzis să dea interviuri la posturi de televiziune sau ziare străine. Nu avea voie pentru că aşa era legea. A fost împins din spate să iasă în faţă. Treaba mai dură a fost acel interviu. Noi am controlat tot interviul. Filajul nostru i-a luat în primire, dar maşinile noastre la filaj erau nişte Dacii care nu se puteau ţine de ei, care aveau o Lada şi mergeau lejer cu 150-160. În orice caz, i-am scăpat din supraveghere şi au scos casetele din ţară”, îşi aduce aminte fostul maior de Securitate.Securiştii din Timişoara au fost puşi pe jar în vara anului 1989 când televiziunea maghiară anunţa un interviu cu Tőkés şi unul cu Regele Mihai.

„Era un interviu cuplat cu Regele Mihai, care a ieşit de la naftalină. Până atunci,bâlbâitul nu a spus nimic. Îţi dai seama că tot Ardealul s-a uitat la televiziunea maghiară. Ungurii să îl vadă pe Tokes şi românii să îl vadă pe Mihai. De curios m-am uitat şi eu să văd cum arată bâlbâitul rege al României, pe care nu îl ştiam decât din cărţi”, a rememorat Radu Tinu. Interviul cu Regele Mihai a fost prelungit, iar imaginile cu László Tőkés au fost reprogramate pentru o săptămână mai târziu, când a fost difuzat interviul cu Tőkés. „Din momentul ăla am luat măsuri mai complexe, inclusiv am pus la poartă un miliţian. Cei care intrau în afară de locatari, erau întrebaţi unde merg. Din acel moment au început să vină duminica la slujbe”, a declarat Tinu. ”I-au dat 20.000 de lei pentru informaţii” Fostul maior susţine că „ţintele” Securităţii care aveau montate microfoane erau înregistate pe bandă, iar probele erau folosite ulterior. În cazul lui Tőkés, ofiţerii lucrau în trei schimburi şi ascultau în timp real tot ce face pastorul reformat. „Sâmbăta seara îşi pregătea materialul pentru a doua zi ca să îl predea la cei care vin din Ungaria. Pe mine mă sunau de la tehnic noaptea la 12: gata, şefu, iar pregăteşte ceva. Bate la maşină”, susţine Radu Tinu. Fostul securist povesteşte că într-o duminică maghiarii care ar fi cumpărat informaţii de la László Tőkés au venit inclusiv cu filajul lor.

„I-au dat 20.000 de lei pentru informaţii. De la Iuda încoace trădarea se plăteşte. El le-a dat o pagină A4, pe o parte cu întrebările în limba maghiară şi pe cealaltă pagină răspunsurile lui. Singura întrebare la care nu a răspuns nimic a fost: când credeţi că o să pice Ceauşescu?Erau întrebări legate de situaţia din ţară, starea de spirit a oamenilor din ţară, la situaţia alimentelor şi drepturile maghiarilor. Băteau monedă pe asta. Tot felul de prostii care nu aveau nicio bază”, a declarat Radu Tinu. Acesta a povestit şi cum au fost găsită foaia pe care o predase Tokes şi chitanţa potrivit căreia a luat banii.Fostul adjunct al Securităţii din Timiş mărturieşte că din acel moment a luat faţă de Tőkés „nişte măsuri mai neortodoxe”, întrerupându-i frecvent timis-l-ttelefoanele. Mai mult decât atât, mutându-se peste noapte în apartamentul pastorului titular, Tokes a rămas nesupravegheat. Radu Tinu povesteşte că i-a montat microfoane lui Tokes în noul apartament, după un scenariu demn de filmele cu James Bond, simulându-se o lucrare la stradă, pentru care au fost aduse inclusiv buldozere.

Am făcut o lucrare de Master Chef. A fost invitat la o masă pregătită, unde ştiam că va merge. Nu era tehnică, la fel ca acum. Am adus nişte buldozere, gălăgie şi i-am băgat microfoane în toate camerele. A fost o lucrare deosebită. De atunci ştiam tot ce face. Aveam în trei schimburi ofiţeri care stăteau să asculte şi dacă la ora unu noaptea se auzea ceva, telefonul la mine zbârnăia”,se laudă şeful securiştilor care îl monitorizau pe Tokes. Tot pe „tehnică” a căzut şi un asutriac, Rudolf  Solomon, care a venit să îi ia un interviu lui Tőkés. „Era tot cadru maghiar. Îi luase un interviu lui Tőkés. L-am urmărit câteva străzi unde avea maşina şi de acolo l-am luat la Poliţie. Avea un aparat de filamt, dar era gol pentru că spărsese carcasa casetei şi a învelit rola de film şi a pus-o într-un buzunar de pe mâna paltonului. Dacă o scotea de la început pe masă, nu l-aş fi controlat. Când i-am controlat haina, am simţit rola. I-am confiscat-o şi l-am scos din ţară”, a mai povestit Radu Tinu. Apoi a venit ziua de sâmbătă 16 decembrie 1989 când Tőkés trebuia evacuat. „El nu a vrut să plece, episcopia a introdus acţiune în instanţă. Evacuarea lui cădea duminica, iar duminica nu se făceau evacuări. El în biserică a tot cerut sprijin. În 15 au apărut să facă de gardă nişte bătrâni. La Radio Europa Liberă, la Radio Vocea Americii se bătea apa în piuă că Tokes este arestat şi atunci au apărut câţiva, inclusiv unul Romică, un hoţ de buzunare care îţi fura ceasul de pe mână. A doua zi, pe la 10 şi jumătate, datorită impulsurilor de la Europa Liberă, Vocea Americii se strângeau oamenii să vadă ce e, a declarat Tinu.

Fostul securist povesteşte că în 16  decembrie chiar luaseră copiii vacanţa şi plecase la sat să tăie porcul. Când a văzut ce se întâmplă în oraş a rămas în Timişoara. Tinu povesteşe că „partidul a făcut atunci o prostie”, trimiţând activişti de partid de la sindicat. Măsura a fost cu efect de bumerang pentru că activiştii s-au alăturat mulţimii. Necunoscut de „clasa muncitoare”, Tinu s-a infiltrat în mulţime pentru „a aprecia la justa valoare ce se întâmplă”. „Eram în mijlocul mulţimii. Nu puteam să spun cine sunt că mă linşau. Eu stam acolo între ei şi la un moment dat doi dintre ei au scos două lanţuri de pe mână. Când s-a întunecat, au oprit tramvaiele şi s-a strâns lume. Între timp, naiba ştie cum au găsit la alimentara de peste drum adusese bere. Au început să bea bere şi au început să strige. Vrem căldură, vrem libertate, vrem paşapoarte. Să fie clar. Nu s-a strigat acolo Jos Ceauşescu”, a declarat Radu Tinu, care a mai spus că prima dată s-a strigat „jos Ceauşescu” pe Vasile Pârvan, în dreptul Universităţii Politehnica. Radu Tinu a mai declarat că lucrurile erau în seara de 16 sub control, dar flacăra s-a reaprins în 17 dimineaţa, când a apărut un eşalon de Armată, cu tobe şi fanfară.

Au început să dea cu pietre în ei şi de aici a repornit totul. După ora 13.00 au început să se adune oameni. A venit un băiat de la mine de la Tehnic şi a filmat în Comitetul Judeţean de partid. Din păcate nu se mai păstrează înregistrarea. După aceea a venit Armata cu tancurile şi a luat comanda.”Analizând acum evenimentele din urmă cu 25 de ani fostul adjunct al Securităţii din Timiş susţine că „dacă Ceauşescu, la Congres, s-ar fi retras, pentru a-l pune prim-ministru sau secretar general pe Ştefan Andrei, iar apoi să umple piaţa de alimente schimbarea s-ar fi produs fără vărsare de sânge”. „Ceauşescu putea să dea alimente pentru că avea trei miliarde de dolari cash în bănci. Schimbarea tot se făcea, dar era fără morţi. După 22 nu mai trebuia să moară nimeni, ori atunci s-a declanşat măcelul. La Bucureşti s-au împuşcat ca proştii între ei, la Brăila la fel”, a declarat Radu Tinu, arestat timp de doi ani şi jumătate în dosarul Revoluţiei şi achitat ulterior. Fostul securist susţine că nevoile populaţiei au fost factorul care a declanşat Revoluţia, cei care au ieşit în stradă pentru ideea de libertate fiind puţini.

„Libertatea ce înseamnă? Să munceşti, să fii sclavul celor dezvoltaţi. Nevoile au fost factorul declanşator. Ţiganii mai sunt liberi, că fac ce vor ei. Restul stă de dimineaţa până noaptea şi munceşte de-i sar capacele şi e tratat cum e tratat”, a spus fostul adjunct al Securităţii din Timiş.Radu Tinu este conştient de percepţia publică asupra sistemului dictatorial din care a făcut parte, dar spune că are „pielea tăbăcită” şi se consolează cu gândul că şi-a făcut datoria faţă de ţară, conform legilor de la vremea respecitvă. „Ăsta a fost sistemul întronat de Armata Sovietică. Noi am fost ocupaţi. Ocupantul sovietic şi evreii au condus Ţara Românească. Securitatea a avut două etape. Prima etapă, când au fost duşi oameni la Bărăgan, deţinuţi politici. După 1968, după plenara în care Ceauşescu personal a condamnat metodele astea dure. Eu am lucrat în Securitate 25 de ani şi nu am arestat niciun cetăţean român pentru delicte de opinie, Securitatea nu a reacţionat. Lumea îşi vedea de treabă. Că spuneai un banc împotriva regimului nu te băga nimeni în seamă, dar frica păzea bostanul (n.r. referitor la teama românilor de a vorbi împotriva regimului)”, a spus Tinu.

După Revoluţie acesta a fost director regional al ASIROM, iar acum este pensionar şi are o firmă de consultanţă. „Trăiesc bine. Eu am lucrat la multinaţională. Când eşti inteligent şi ştii carte evoluezi. Crezi că îmi dădea o firmă o firmă elveţiană un contract dacă nu eram bun? Trebuie  să şti să lucrezi cu oamenii, să discuţi, să îţi meargă mintea. Am fost o generaţie care am învăţat carte”, a spus Radu Tinu, care la cei 65 de ani ai săi este foarte activ pe Facebook. În privinţa preluării puterii după Revoluţia din Decembrie 89, Radu Tinu susţine că cei care s-au căţărat la putere au fost  „trădătorii României”.  „Au venit două echipe, una cu cravată şi una cu pulovere. Ăia cu cravată veneau dinspre Moscova şi ăia cu pulovere dinspre CIA sau Mossad. Ăştia au adus ţara unde au adus-o. Iliescu ca să îşi menţină scaunul, că a vrut foarte mult să fie numărul unu, i-a lăsat să facă ce vor”, a încheiat Radu Tinu şi s-a ridicat de pe scaun după ce şi-a dat seama că cele 20 de minute acordate interviului „Adevărul” s-au făcut aproape 50.

Viceamiralul Stefan Dinu a fost seful Directiei Informatii Militare din Decembrie 1989. Marturia sa pretioasa despre evenimente apare in cartea “Secretele Armatei. Puterea din umbra”. Iata un fragment important :

Radu Tudor: Ştiaţi că se pregăteşte ceva pentru România?

Ştefan Dinu: Am să ajung şi acolo. Mai departe, în câteva rânduri noi am simţit o puternică presiune din partea ţărilor aliate, chiar folosind canalele militare pentru informarea a ceea ce se întâmplă acolo şi toate aveau un singur scop: era un fel de reproş făcut României că în România lucrurile stagnează şi că România nu ia nimic bun din ceea ce se întâmplă în alte ţări, în ţările alitate.

În două rânduri chiar mi s-a făcut o informare oficială chiar, s-a cerut audienţă ataşatul militar sovietic, contraamiralul Terendiev, cu un an înainte, în 1988, în care a spus că are sarcina Marelul Stat Major General al armatei sovietice ca să informeze prin şeful Direcţiei de Informaţii din Marele Stat Major, conducerea Ministerului Apărării român asupra reformelor din Uniunea Sovietică. Şi contraamiralul Terendiev timp de o oră şi ceva a citit un material trimis de la Moscova în care se vorbea de reformele Perestroika şi… Toate au fost evident înregistrate, prezentate într-un material, trimis ministrului apărării, trimis şefului Marelui Stat Major, eu nu ştiu ce s-a făcut mai departe cu acest material, doar ştiu efectele, că probabil acest material s-a înaintat şi la conducerea de partid superioară şi de acolo a doua zi s-a primit dispoziţie ca ataşatul militar sovietic Terendiev să fie chemat la şeful Statului Major General, generalul Guşă şi să i se atragă atenţia că şi-a depăşit sarcinile de ataşat militar şi că în condiţiile dacă va mai continua i se va mai retrage acreditarea din România şi i se va cere înapoierea în ţara sa de origine. Deci un gen de exemplu.

În altă situaţie mă aflam eu în delegaţie la Varşovia, cu toţi şefii de direcţii de informaţii ai Tratatului şi acolo într-un cadru mai restrâns mi s-a comunicat de către omologul meu maghiar că ar dori o discuţie tete-a-tete, o discuţie separată în particular cu mine. Am mers cu translatorul evident, care trebuia să şi înregistreze problema, ştiţi, la toate întâlnirile astea, fie în ţară, fie în străinătate cu străinii trebuia să ai un însoţitor. Pentru a se verifica tot ce se discută, asta a avut loc la Varşovia şi mi s-a prezentat un lung material tot aşa citit de către generalul Ferencz în care se dădea din rezultatele reformelor pe care Ungaria le aplica în baza principiilor şi reformelor Perestroika. În care el de la început a ţinut să-mi precizeze că ceea ce se întâmplă în Ungaria este cu mult mai mult decât ceea ce se întâmplă în Uniunea Sovietică, că o depăşeşte cu mult Perestroika… şi i-a dat cu libera iniţiativă, cu posibilitatea creării de noi partide politice, pluralismul, libertatea presei, cu proprietate particulară şi o mulţime. La fel am prezentat şi eu un material. Eu nu ştiu ce s-a întâmplat cu acel material mai departe, cunosc doar efectele lui, consecinţele, când s-a primit o observare aspră din partea tovarăşei, în care s-a spus că eu şi alt general din Marele Stat Major ne plecăm prea mult urechea la străinătate în detrimentul cunoaşterii situaţiei din ţara lor. Ei bine, era încă un vot, un vot de blam, aşa se numea pe vremea aceea, când nu erai prea ascultător, deci un alt exemplu în care se demonstra că nu era nimic acceptat.

Observaţi, ţările din Tratat care făcuseră paşi importanţi pe linia reformelor exercitau presiuni pe toate căile, inclusiv pe căile militare asupra României pentru a determina-o să treacă la aceste reforme, considerate ca să ducă la un socialism umanist sau cu faţă umană.

Radu Tudor: Domnule amiral au existat în preajma evenimentelor din decembrie ’89 semnale sau mişcări de ture la graniţa României care să vă…?

Ştefan Dinu: Până atunci aş mai fi vrut să vă dau doar un exemplu când omologul meu iugoslav ne-a făcut o informare foarte exactă a felului cum se vor derula evenimentele în România.

Radu Tudor: Când s-a întâmplat astăzi?

Ştefan Dinu: În octombrie 1989. Ataşatul nostru militar Manea Dumitru a fost chemat la omologul meu, şeful Direcţiei de Informaţii iugoslav, Giorgio Iovicic şi i s-a spus că el făcuse un circuit din ăsta în câteva capitale, Moscova, Budapesta, Sofia şi el a desprins cică din cercurile politico-militare frecventate nişte date, nişte concluzii şi consideră foarte util şi de datoria lui să ne informeze şi pe noi în virtutea prieteniei pe care el o considera între Iugoslavia şi România, dar mai ales şi între el şi mine, când ne făceam vizite la doi ani, fiecare ne făceam o vizită, eu vizitam Iugoslavia, el România. Ei bine în acest document se arăta că forţele străine specializate în provocări şi destabilizarea situaţiei politice interne din România vor face pătrunderi în România. Aceste pătrunderi se vor face în oraşele de graniţă, vor ridica populaţia la revoltă şi că ulterior revolta erau siguri că se va produce şi că această revoltă, după aprecierea lor, după un scenariu prevăzut de străinătate, că se va extinde către interior. Şi el a explicat de ce în oraşele de graniţă, unde populaţia era şi pestriţă şi…

Radu Tudor: … din punct de vedere etnic.

Ştefan Dinu: Cu posibilităţi de informare mai uşoare de ceea ce se întâmplă în lume, şi lucrurile chiar aşa s-au şi întâmplat.

Radu Tudor: Dar în octombrie ’89 un şef de serviciu informaţii străin…

Ştefan Dinu: Noi am prezentat această informaţie, ministrul Milea… a durat cam vreo 2-3 zile până când i-a dat drumul acestui raport, pentru că ştiţi cum se proceda şi mi-am dat seama încă odată şi pot să spun şi astăzi, că într-un sistem dictatorial, totalitar, a prezenta un raport cu propuneri era o mare problemă pentru acel om care-şi asuma această responsabilitate. Şi Milea îmi spunea de multe ori, la propuneri spuneam dom’ne ar fi necesar să se întărească paza, să… zice ’cum se poate să spui aşa ceva dom’ne, dânşii o să spună, dar ce, ne credeţi pe noi proşti şi îmi spuneţi voi mie ce să fac?’ Şi atunci a întors pe toate feţele acea hârtie şi a durat atât de multe, 2-3 zile, pentru ca acest raport să ajungă. Eu nu ştiu dacă a ajuns acest raport. Sau nu ştiu dacă pe releul ăsta pe care a plecat, dacă i s-a trimis conducerii supreme. Un singur pot să spun cu certitudine, că în noaptea zilei de 21 spre 22 când m-am aflat la CC unde era Milea, Iulian Vlad şi unde Milea mă invitase cu noi informaţii, ce mai ştiu de ceea ce se întâmplă la graniţele noastre, prezentând telegramele Iulian Vlad mi-a spus ’se confirmă ceea ce aţi spus voi’, mi-am dat seama că ştia şi el conţintul acelui raport.

Radu Tudor: Se dusese mai departe şi în alte nivele acel raport.

Ştefan Dinu: Oricum la Iulian Vlad ştiu că el cunoştea conţinutul acestui raport, nu ştiu dacă şi Ceauşescu ştia. Dar oricum că-l ştia sau nu, lucrurile au evoluat aşa cum bine ştim, spre binele ţării şi al poporului, oricum era mult prea târziu şi nici nu cred că cineva era interesat să salveze regimul

 

Cu suntem furați de MULTINAȚIONALE prin OFFSHORE-uri

 

Barbados, Antilele Olandeze, Bahamas, Belize sunt destinaţiile preferate de oamenii de afaceri nu numai pentru turism, dar mai ales pentru business. Firme locale sau multinaţionale şi-au deschis conexiuni în ţările offshore, adică acolo unde taxele plătite statului sunt mai mici sau chiar inexistente. Potrivit unei analize KeysFin, prezentată de experţii companiei cu ocazia workshop-ului derulat la Bruxelles de Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului European, aproape 20 la sută din economia românească a ajuns să deruleze afaceri prin acestsistem. E mult, e puţin? Depinde de cum pui problema. Cert este că statul român se vede văduvit de sume importante din taxe şi impozite. Oamenii de afaceri nu sunt de blamat, ei încercând să îşi optimizeze business-urile, respectând legislaţía, susțin reprezentanții KeysFin.

Analiza, realizată pe baza datelor firmelor active în România care au cel puţin un acţionar persoană juridică cu regim offshore, prezentată în Parlamentul European pe 13 octombrie, arată că, în 2015, erau înregistate oficial peste 5300 de astfel de societăţi, care au derulat afaceri de 48 miliarde de euro, sumă care reprezintă aproximativ 20% din totalul cifrei de afaceri la nivel naţional.

Cele mai multe activau în domenii precum tranzacţiile imobiliare şi real estate (clădiri de birouri, mall-uri, etc.), în comerţ, activităţi profesionale, industria prelucrătoare şi IT. Din datele Keysfin rezultă că cele mai multe erau multinaţionale,firmecuafaceri în construcţia de spaţii comerciale, zone rezidenţiale şi mai ales lanţuri de retail, de la fashion la cel alimentar. O componentă importantă, la nivel de business, o reprezentau companiile care lucrau pentru export, în industria prelucrătoare, dovadă că afacerile acestora reprezentau aproape 40% din cifra totală de afaceri a firmelor ce au conexiuni în offshore.

Statistica Keysfin arată că majoritatea firmelor care au făcut obiectul analizei au legături cu ţări cu o legislaţie fiscală extrem de atractivă, din Europa (83%), cele mai multe având sedii în Cipru, Olanda, Luxemburg şi Malta. Restul înregistrau date financiare în legătură cu firme din Insulele Cayman, Insulele Virgine, Panama, Bahamas, Hong-Kong, Liberia, Bermude, Nauru, Barbados, Antilele Olandeze şi alte destinaţii exotice, extrem de primitoare cu capitalul străin. „Datele arată că, în ultimii doi ani, piaţa a ajuns la un grad de maturizare, dovadă fiind creşterea numărului de angajaţi si a faptului ca cifra de afaceri a segmentului s-a pastrat constanta in perioada analizata. De asemenea, statisticile prezentare de Keysfin in Parlamentul European indica faptul ca numarul de companii a avut o evolutie pozitiva cu un varf in 2014 si o usoara scadere in 2015” ,au declarat experţii.

În perioada analizată, 2010 – 2015 , cea mai mare creştere a cifrei de afaceri a marcat-o business-ul din agricultură (47%), sector urmat de activităţi administrative şi suport (call-center) – 44% şi de segmentul tranzacţiilor imobiliare(42%).Semnificativeau fost şi evoluţiile afacerilor din transport şi depozitare (39%), HORECA (34%), comerţ (34%), comunicaţii&IT (31%) şi construcţii (29%). În aceste domenii a crescut semnificativ şi numărul companiilor, cu 18% până la 36%.

Tot mai mulți angajați pe offshore

Un indicator relevant privind evoluţia business-ului cu pedigree offshore din România îl reprezintă evoluţia numărului angajaţilor, de la 271.000 în 2010 la 341.000 în 2015. „Angajaţii firmelor cu acţionari persoane juridice offshore au ajuns să reprezinte 9% din forţa de muncă legală din România, un procent semnificativ raportat la condiţiile mediului de afaceri autohton”, explică analiştii KeysFin.

Potrivit acestora, evoluţia numărului angajaţilor reprezintă cel mai semnificativ indicator privind profitabilitatea afacerilor „fără taxe”, în condiţiile în care asocierea cu un offshore oferă posibilitatea firmelor să îşi optimizeze fluxurile financiare în aşa fel încât să plătească cât mai puţin taxe şi impozite statului român. Statistica Keysfin arată că profitabilitatea firmelor este surprinzător de redusă, raportat la cifra de afaceri şi la situaţia pieţei.

Concluzia analiştílor KeysFin, prezentată şi în cadrul workshop-ului organizat la Bruxelles, la Parlamentul European (13 octombrie), este că în absenţa unui cadru suplimentar de reglementare, practica offshore se extinde în România şi în alte ţări, limitând resursele bugetare ale statelor. „Fără un cadru strict de reglementare, statul român va continua să asiste pasiv la migraţia capitalului din România. Este nevoie, în esenţă, de măsuri fiscale care să stimuleze investitorii să ţină banii în ţară, să-i investească în economia românească, iar statul să adune, astfel, mai mulţi bani din taxe şi impozite”, au explicat analiştii de la KeysFin.

Analiza despre offshore-urile din România a fost prezentată în cadrul primei dezbateri pe tema recuperării banilor scoşi în afara Uniunii Europene şi taxării marilor averi ascunse în paradisurile fiscale, desfăşurată la Parlamentul European pe 13 octombrie. „Intreaga idee a acestei dezbateri şi a celor care vor urma este aceea de a încerca să recuperăm cât se poate din averile scoase în afara UE. Este o luptă pentru accesul la informaţii: ale cui sunt conturile respective, câţi bani sunt în ele, de unde vin aceşti bani. (…) Anumite ţări au asigurat secretul bancar şi nu au furnizat deloc informaţii. Sunt paşi mari care se fac în această perioadă pentru îndepărtarea secretului informaţiei”,a declarat initiatorul acestei dezbateri, raportorul european Cătălin Ivan.

sursa: Cotidianul.ro

CORPORATOCRATIA. Cum sunt inrobite natiunile prin IMPRUMUTURI care le falimenteaza. Noul soldat: ASASINUL ECONOMIC, noile armate: FMI si BM [film documentar – VIDEO]

Un film in care apare John Perkins (the economic hitman) explicand mecanismul prin care se pune stapanire pe tari bogate in resurse: acordarea de imprumuturi de la institutiile financiare internationale pentru “dezvoltare” ce ajung, in cele din urma, tot la corporatii pentru construirea infrastructurii necesare exploatarii resurselor. Reteta continua prin impunerea privatizarilor pentru ca tara sa-si poata plati inapoi datoriile. Astfel se construieste un imperiu “clandestin” condus de corporatii sau corporatocratieScopul: obtinerea profitului, indiferent de costurile sociale sau de mediu. 

Procesul de manipulare prin datorii, mituirea clasei politice locale sau inlaturarea celor incomozi se numeste globalizare. Schema e simpla: FMI si BM indatoreaza o tara prin imprudenta conducatorilor sai sau prin coruperea acestora, dupa care impun “conditionalitati” sau “ajustari structurale” cum ar fi devalorizarea, taierea cheltuielilor pentru programele sociale, sistem educational si sanitar, privatizarea companiilor de stat, liberalizarea comerciala.

In documentar se discuta si procesul impotriva Chevron al statului Ecuador, compania americana fiind acuzata ca a deversat intentionat substante poluante in zona de explorare pentru a obtine un proces de extragere si prelucrare mai ieftin. De asemenea, se discuta si tema “razboiului impotriva terorismului“, creat pentru a contracara combaterea sentimentului anti-american in crestere, sentiment provocat de “imperiul clandestin“.

Mai puteti citi

  • Conferința TEDx susținută de către Hubertus Knabe pe tema rolului supravegherii totale a cetățenilor de către STASI, politia secreta din Germania de Est. Un tur al lumii și adâncimilor întunecate ale politiei secrete est germane, cunoscută sub numele de STASI.

    Aflată într-o poziție unică în ceea ce privește aparatul uriaș de spionaj al propriilor cetățeni, până la căderea Zidului Berlinului în 1989, STASI a perfecționat un sistem complex de supraveghere și presiune psihologică care a ținut țara sub control timp de decenii.

    Hubertus Knabe studiază STASI – și a fost spionat de aceasta. El împărtășește detalii uimitoare despre prăbușirea unui stat totalitar bazat pe supraveghere și control total; și arată cât de ușor s-a ajuns în postura ca multi dintre cetățenii din Germania de Est sa devina informatori ai politiei secrete și sa se toarne între ei.

    *** TRANSCRIPT în limba romana ***

    Secretele întunecate ale unui Stat Totalitar (de Supraveghere și Control)

    00:11 În acest an, Germania sărbătorește 25 de ani de la revoluția pașnică în Germania de Est. În 1989, regimul comunist a fost îndepărtat, Zidul Berlinului a căzut, iar un an mai târziu, Republica Democrată Germană, RDG, din Est, a fost unificata cu Republica Federală Germania, parte a Occident-ului, rezultând Germania de astăzi. Printre multe alte lucruri, Germania a moștenit arhivele poliției secrete din Germania de Est, cunoscuta sub numele de STASI. La doar doi ani de la dizolvarea STASI, arhivele au fost deschise pentru public, și istorici ca mine au început sa studieze aceste documente pentru a afla mai multe despre modul în care a funcționat statul totalitar în RDG.

    01:06 Poate că ați urmărit filmul “Viața celorlalți”. Acest film a făcut STASI cunoscuta în întreaga lume, și cum trăim într-o epocă în care cuvinte precum “supraveghere” sau “interceptarea convorbirilor telefonice” sunt pe primele pagini ale ziarelor, aș dori să vorbesc despre modul în care a lucrat într-adevăr STASI.

    01:30 La început, haideți să aruncăm o scurtă privire la istoria STASI, pentru că este foarte important pentru înțelegerea identității sale. Originile sale se află în Rusia. În 1917, comuniștii ruși au fondat Comisia de Urgență pentru Combaterea Contra-Revoluției și Sabotajului, pe scurt CHEKA. Aceasta a fost condusa de Felix Dzerjinski. CEKA a fost un instrument al comuniștilor în încercarea de a impune regimul lor bazat pe terorizarea populației și executarea inamicilor. Acesta a evoluat mai târziu în bine-cunoscuta KGB. CHEKA a fost idolul ofițerilor STASI. Ei se numeau Chekiști, și chiar emblema era foarte asemănătoare, după cum puteți vedea aici. De fapt, poliția secretă a Rusiei a fost creatorul și instructorul STASI. Când Armata Roșie a ocupat Germania de Est în 1945, imediat s-a și extins acolo, iar curând a început să antreneze comuniștii germani pentru a construi propria poliție secretă. Apropo, în această sală în care ne aflăm acum, partidul de guvernământ al RDG a fost fondat în 1946.

    02:52 Cinci ani mai târziu, STASI a fost înființată, și pas cu pas, treaba murdara a opresiunii de stat a fost predata în sarcina sa. De exemplu, închisoarea centrală pentru deținuți politici, care a fost stabilita de către ruși, a fost preluată de către Stasi și utilizata până la sfârșitul comunismului. O puteți vedea aici. La început, fiecare pas important a avut loc în prezența a rușilor. Dar germanii sunt cunoscuți a fi foarte eficienti, astfel STASI a crescut foarte repede, și deja în 1953, avea mai mulți angajați decât a avut Gestapo-ul, poliția secretă a Germaniei naziste. Numărul s-a dublat în fiecare deceniu. În 1989, mai mult de 90.000 de angajați lucrau pentru STASI. Acest lucru a însemnat că un angajat era responsabil pentru 180 de locuitori, lucru care a fost într-adevăr unic în lume.

    03:53 La varful acestui aparat extraordinar, a fost un om, Erich Mielke. El a condus Ministerul Securității de Stat pentru mai mult de 30 de ani. A fost un funcționar scrupulos – în trecutul său, el a ucis doi polițiști nu departe de aici – care, de fapt, personaliza STASI.

    04:16 Dar ce a fost atât de excepțional despre STASI? În primul rând, a fost puterea enormă, pentru că a unit funcții diferite într-o singură organizație. Mai întâi de toate, STASI a fost un serviciu de informații. A folosit toate instrumentele imaginabile pentru a obține informații în secret, cum ar fi informatori, sau ascultarea telefoanelor, așa cum puteți vedea în imaginea de aici. Și nu a fost activ doar în Germania de Est, ci peste tot în lume.

    În al doilea rând, STASI a fost o poliție secretă. Putea opri oamenii de pe stradă și ordona trimiterea lor în arest, în propriile închisori.

    În al treilea rând, STASI a lucrat ca un fel de procuror public. Avea dreptul de a deschide anchete preliminare și interoga persoane, în mod oficial.

    Nu în ultimul rând, STASI a avut propriile sale forțe armate. Mai mult de 11.000 de soldați au fost repartizați în așa-numitul Regiment de Gardă. Aceasta armata proprie a fost fondată cu scopul de a înăbuși eventualele proteste și revolte. Având în vedere această concentrare de putere, STASI a fost numit un stat în stat.

    05:36 Dar să ne uităm mai în detaliu la instrumentele STASI. Vă rog să țineți cont că la acea vreme internetul și smartphone-urile nu erau încă inventate.Desigur, STASI folosea toate tipurile de instrumente tehnice pentru a supraveghea oameni. Telefoane erau ascultate, inclusiv telefonul cancelarului german din RFG, în Occident, și de multe ori, de asemenea, apartamentele. În fiecare zi, 90.000 de scrisori erau deschise de către aceste mașini. STASI, de asemenea, urmarea din umbra zeci de mii de oameni folosind agenți special instruiți și camere video secrete pentru a documenta fiecare pas făcut de cineva. În această imagine, ma puteți vedea ca un om tânăr chiar în fața acestei clădiri în care ne aflăm acum, fotografiat de către un agent STASI. STASI a colectat chiar mirosul oamenilor. A stocat probe de acest fel în borcane închise care au fost găsite după revoluția pașnică. Pentru toate aceste sarcini, departamente specializate au fost create. Cel care era însărcinat cu înregistrarea apelurilor telefonice era complet separat de cel care controla scrisorile, pentru motive întemeiate, pentru că, în cazul în care un agent renunța la STASI, cunoștințele sale erau foarte limitate. In contrast cu cazul lui Snowden de astazi, de exemplu. Dar specializarea pe verticală a fost, de asemenea, importanta, pentru a preveni orice fel de empatie cu obiectul supravegherii. Agentul care ma urmarea pe mine nu știa cine sunt sau de ce eram supravegheat. De fapt, eu făceam contrabandă cu cărți interzise, le aduceam din Vest în Germania de Est.

    07:26 Dar ceea ce a fost și mai tipic pentru STASI a fost folosirea informatorilor, oameni care au raportat în secret la STASI. Pentru ministrul Securității de Stat, acești așa-numiți angajați neoficiali reprezentau cele mai importante instrumente. Din 1975, aproape 200.000 de oameni a colaborat constant cu STASI, mai mult de 1% din populație. Și, într-un fel, ministrul a avut dreptate, pentru că instrumentele tehnice pot înregistra doar ceea ce fac oamenii, dar agenții și spionii pot raporta, de asemenea, ceea ce oamenii planificare sa facă și ceea ce gândesc. Prin urmare, STASI a recrutat foarte multi informatori.Sistemul de recrutare și educare a lor, cum a fost numit, era foarte sofisticat. STASI a avut propria universitate, nu departe de aici, unde aceste metode au fost explorate și apoi predate ofițerilor sai. Acest ghid a dat o descriere detaliată a fiecărui pas care va trebui efectuat de cineva în cazul pentru a convinge ființele umane să-și trădeze concetățenii lor. Uneori se spune că oamenii au fost presați să devină informatori, dar asta de multe ori nu este adevărat, pentru că un informator forțat este un informator prost. Numai cineva care vrea să-ți dea informațiile de care ai nevoie este un informator eficient. Principalele motive pentru care oamenii au cooperat cu STASI au fost legate de convingerile lor politice și de potențiale beneficii materiale. Ofițerii, de asemenea, au încercat să creeze o legătură personală între ei și informatori, și să fiu sincer, exemplul STASI arată că nu este atât de dificil sa convingi pe cineva sa-i trădeze pe alții. Chiar și unii dintre disidenții de top din Germania de Est au colaborat cu STASI, ca de exemplu Ibrahim Böhme. În 1989, el a fost liderul revoluției pașnice și aproape a devenit primul prim-ministru liber ales al RDG, până când a ieșit la iveala că și el a fost un informator.

    09:55 Plasa de spioni a fost într-adevăr larga. În aproape fiecare instituție, chiar și în biserici sau în Germania de Vest, erau prezenți multi dintre acestia.

    Îmi amintesc că am spus unui ofițer STASI de prim rang: “Dacă ai fi trimis un informator la mine, cu siguranță l-as fi recunoscut.” Răspunsul lui a fost: “Nu am trimis pe nimeni. I-am luat cei care au fost în jurul tău.” Și, de fapt, doi dintre cei mai buni prieteni au raportat despre mine la STASI. Nu numai în cazul meu, informatorii au fost foarte aproape. De exemplu, Vera Lengsfeld, un alt disident cunoscut, în cazul ei a fost soțul ei cel care a spionat-o. Un scriitor celebru a fost trădat de către fratele său. Asta îmi amintește de romanul “1984” al lui George Orwell, unde singura persoana aparent de încredere era, de fapt, informatorul.

    10:53 Dar de ce colecta Stasi toate aceste informații în arhivele sale? Scopul principal a fost de a controla societatea. În aproape fiecare discurs, ministrul Stasi dădea ordinul de a se afla cine este cineva, ceea ce însemna de fapt ce crede și gandește fiecare persoana. Nu dorea să aștepte până când cineva ar fi încercat să acționeze împotriva regimului. Voia să știe în avans ceea ce oamenii gândeau și planificau.

    Germanii din Est știau, desigur, că erau înconjurați de informatori, într-un regim totalitar care crea neîncredere și o stare de teamă pe scară largă, cele mai importante instrumente pentru a asupri oamenii, în orice dictatură.

    11:38 Acesta este și motivul pentru care nu au fost mulți est-germani care sa încerce să lupte împotriva regimului comunist. Dacă totuși cineva încerca, STASI folosea de multe ori o metodă care era într-adevăr diabolica. Acesta a fost numita Zersetzung, și este descrisa într-un alt ghid. Cuvântul este dificil de tradus pentru că înseamnă la origine“biodegradare“. Dar, de fapt, este o descriere destul de exactă. Scopul sau a fost de a distruge, în secret, încrederea în sine a oamenilor, de exemplu prin deteriorarea reputației lor, prin organizarea de eșecuri în activitatea lor, și prin distrugerea relațiilor lor personale. Având în vedere acest lucru, putem spune ca Germania de Est a fost o dictatură foarte moderna. STASI nu a încercat să aresteze fiecare disident. Era de preferat să-i paralizeze, și putea face acest lucru pentru că avea acces la atât de multe informații cu caracter personal și la atât de multe instituții. Recurgerea la reținerea cuiva era doar o ultimă soluție. In acest scop, STASI deținea 17 centre de arest preventiv, cate unul în fiecare district. Aici, STASI a dezvoltat, de asemenea, metode destul de moderne de detenție. În mod normal, ofițerul de interogare nu tortura prizonierii. În schimb,folosea un sistem sofisticat de presiune psihologică în care izolarea strictă era esențială. Aproape nici un prizonier nu a rezistat fără a da o mărturisire. Dacă aveți ocazia, vizitați fosta închisoare STASI din Berlin și participați la un tur ghidat cu un fost deținut politic care va va explica modul în care aceasta a lucrat.

    13:38 Încă o întrebare la care trebuie să se răspundă: În cazul în care STASI era atât de bine organizata, de ce s-a ajuns totuși la prăbușirea regimului comunist? În primul rând, în 1989, conducerea din Germania de Est era nesigura în privința a ceea ce era de făcut împotriva protestului tot mai mare al oamenilor. Era deosebit de confuza pentru că în țara mamă a socialismului, Uniunea Sovietică, o politică tot mai liberală își făcea apariția. În plus, regimul ajunsese dependent de împrumuturile din Vest. Prin urmare, nici un ordin de înăbușire a revoltei nu a fost dat către STASI. În al doilea rând, în ideologia comunistă, nu există loc pentru critici. În schimb, conducerea a rămas la convingerea că socialismul este un sistem perfect, și STASI a trebuit să confirme că, desigur, asa era. Consecința a fost că, în ciuda tuturor informațiilor, regimul nu a putut să analizeze problemele sale reale, și, prin urmare, nu le-a putut rezolva. În cele din urmă, STASI a murit din cauza structurilor pe care primise însărcinarea sa le protejeze.

    14:54 Finalul STASI a fost ceva tragic, pentru că acești ofițeri ai sai au fost ținuti ocupați în timpul revoluției pașnice de doar un singur lucru: distrugerea documentelor pe care le-au produs în timpul a decenii. Din fericire, au fost opriți de către activiștii pentru drepturile omului. De aceea astăzi putem folosi dosarele pentru a obține o mai bună înțelegere a modului în care funcționează o supraveghere de stat.

    15:25 Multumesc.

    15:27 (Aplauze)

    15:35 Bruno Giussani: Mulțumesc. Vă mulțumesc mult. Deci Hubertus, vreau să vă pun câteva întrebări, pentru că am aici Der Spiegel-ul (cotidian german, n.tr.) de săptămâna trecută. “Mein Nachbar NSA.” Vecinul meu, NSA. Și tu tocmai ne-ai povestit despre vecinul meu, spionii și informatorii STASI din Germania de Est. Deci, există o legătură directă între aceste două povești sau nu există? Care este reacția ta ca istoric, atunci când vezi asta?

    16:04 Hubertus Knabe: Cred că există mai multe aspecte care trebuie menționate. La început, cred că există o diferență în ceea ce privește colectarea acestor date. Faci asta pentru protejarea persoanelor împotriva atacurilor teroriste, sau faci asta pentru oprima poporul tău? Deci, o diferență fundamentală. Dar, pe de altă parte, de asemenea, într-o democrație, aceste instrumente pot fi abuzate, și acest aspect este ceva de care trebuie să fim conștienți pentru a opri genul acesta de activitate, și, de asemenea, pentru a ne asigura ca serviciile de informații respectă regulile pe care le avem. Al treilea punct, probabil, noi într-adevăr poate suntem fericiți că trăim într-o democrație, pentru că puteți fi siguri că Rusia și China fac același lucru, dar nimeni nu vorbește despre asta acolo pentru că nimeni nu o poate face.

    16:53 (Aplauze)

    17:00 BG: Când povestea a ieșit la iveala intial, în luna iulie, anul trecut, ați depus o plângere penală la un tribunal german. De ce? HK: Da, am făcut-o din cauza celui de-al doilea punct pe care l-am menționat mai sus, anume că eu cred că, mai ales într-o democrație, regulile sunt pentru toată lumea. Ele sunt făcute pentru toată lumea, așa că nu este permis ca o instituție, oricare ar fi aceasta, sa nu respecte regulile. În Codul Penal din Germania, este scris că nu este permis să atingeți pe cineva fără permisiunea judecătorului. Din fericire, prevederea este scrisa în Codul Penal din Germania, așa că, dacă nu este respectată, atunci cred că o anchetă este necesara, și a fost nevoie de foarte mult timp pana cand procurorul public al Germaniei a început acest lucru, și el a început doar în cazul Angela Merkel, și nu în cazul tuturor celorlalte persoane care locuiesc în Germania.

    17:52 BG: Asta nu mă surprinde – (Aplauze) – din cauza poveștii pe care v-am spus-o. Văzut din exterior, eu trăiesc în afara Germaniei, m-am așteptat ca germanii să reacționeze mult mai puternic, imediat. Și, surprinzător, reacția a venit doar atunci când s-a descoperit ca chiar cancelarul Angela Merkel a fost supravegheata. De ce așa?

    18:16 HK: O iau ca pe un semn bun, pentru că oamenii se simt în siguranță în această democrație. Ei nu se tem că vor fi arestați, iar dacă pleacă din aceasta sala după conferință, nimeni nu trebuie să se teamă că poliția secretă este afară și se pregătește sa aresteze pe cineva. Deci, asta e un semn bun, cred. Oamenii nu sunt foarte speriați, asa cum ar putea fi. Dar, desigur, cred că instituțiile sunt responsabile să înceteze acțiunile ilegale în Germania sau oriunde aceste ilegalități s-ar întâmpla.

    18:47 BG: O întrebare personală, iar aceasta este ultima. A existat o dezbatere în Germania cu privire la acordarea de azil lui Edward Snowden. Ați fi în favoarea sau împotriva acordării acestui azil?

    18:57 HK: Oh, asta este o întrebare dificilă, dar dacă mă întrebați pe mine, și dacă ar fi sa răspund sincer, i-aș oferi azil, pentru că eu cred că a fost într-adevăr curajos ceea ce a făcut, și, prin ceea ce a făcut, el și-a distrus toată viața lui și familiei sale și a pierdut totul. Deci, cred că, pentru acești oameni, ar trebui să facem ceva, și mai ales dacă vedeți istoria germana, de unde atât de mulți oameni au trebuit să scape și au cerut azil în alte țări și nu l-au primit, așa că ar fi realmente un semn bun să i se dea azil aici

    România a pierdut în ultimii 26 de ani mai mult decât în timpul celor 2 războaie mondiale! 

    Aproape ca nu-ti vine sa crezi aceste lucruri, dar potrivit unor studii facute de catre analisti americani, Romania a pierdut active in valoare de peste 1600 de miliarde de dolari. Industria, agricultura, infrastructura si unele ramuri strategice ale economiei si industriei romanesti au fost distruse in mare parte, toate acestea insumand peste 1600 de miliarde de dolari in doar 25 de ani.

    Nici macar in cele doua razboaie mondiale Romania nu a mai suferit asemenea pierderi. Potrivit unui studiu al specialistilor de la academia militara, se demonstreaza cu cifre ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atat prin pierderile suferite prin distrugeri, bombardamente, jafurile armatelor germane si ruse, iar mai apoi prin despagubirile de razboi platite intre anii 1945-1965, costurile totale suportate de Romania pentru acest razboi se ridica undeva la aproximativ 500 de miliarde de dolari, valoare echivalenta la cursul dolarului din zilele noastre.

    Putem spune fara nici o frica de a ne insela ca Romania nu a pierdut dupa doua razboaie mondiale, cu toate distrugerile sau despagubirile de razboi platite, cat a pierdut in doar 25 de ani de jaf institutionalizat si sistematic din timpul asa numitului capitalism salbatic sau capitalism de cumetrie. Cum a fost posibil ca Romania sa piarda pe timp de pace aproape de trei ori mai mult decat in timpul celor doua razboaie mondiale? Cat o sa mai lasam oare sa continuie jigodiile din fruntea tarii cu acest jaf de proportii astronomice?

    Intr-o tara cu atatea resurse naturale, bogatii minerale, in care avem toate formele de relief si aproape toate resursele pe care le-a dat Dumnezeu omenirii, nu e voie sa existe saracie!

    Articol relatat de portalul Cunoaşte Lumea

    C) Dacă preoţii, politrucii şi alte capetenii-impreună cu toţi amărăştenii nu ne pocăim, nu scăpăm nici de blestemul poporului care-şi omoară conducătorul! Să nu aşteptăm să se aleagă praful de biata ţară şi pulberea din acest popor

    Preoţi de pretutindeni, de ce vă place să-i aveţi la mână, să ţineţi miliarde de oameni morţi în păcate, prin datini, taxe, lumânări, pomeni, false învăţări şi surogate Nebiblice? Iată Prorocia despre dărâmarea poporul care-şi omoară conducătorul, pentru că nu se pocăieşte precum Patriarhul Iov! Deci,inainte ca Fratele să dea la moarte pe fratele sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor si-i vor omori-(Matei 10/21),Căpetenii, cărturari, farisei făţarnici-preoţi, povăţuitori orbi, politruci, boieri şi amărăşteni din ţară şi de PRETUTINDENI- după ce am ales greşit drumul Komunismului, Dumnezeu nu ne mai îngăduie încă 40 de ani de ateism-idolatrism; Deja 5 milioane de suflete alungate de sărăcie şi prostire, mănâncă pâinea amară a străinătăţii şi alte multe milioane au fost avortate! Smeriti-vă şi pentru “sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră…

    o0
    … Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” (Ap.6/9-11)…Domnilor preoţi,trambiţaţi-vă  tăcerea-vinovaţia: Pe când construiam socialismul-peste beciurile şi tunelele ticsite cu elitele anticomuniste; Pe când prigoneam printre străini nobilimea şi intelectualii alergici la stângăciile sociale…


    ccc

     

    … Din păcate, şi după 1989, precum fiul rătăcitor, am continuat să alegem drumul pieriii, fiind unicul popor care ne-am ales ca păstori- lupii îmbrăcaţi în blănuri noi… Burghezia socialistă care a deposedat şi jupuit de vii pe nobilii burgheziei capitaliste , şi de această dată au (re) furat ,inclusive  de la gura amărăştenilor toată Avuţia Obştească; Au votat legi contra firii şi contra Naţiei Romane. Mai mult decât pagubele războaielor mondiale au pricinuit pierderi irecuperabile.Au demolat, lichidat, (ex) terminat prematur   milioane de vieţi omeneşti şi au dat călăilor –asasinilor economici –chiar firimiturile rămase de la praznicul Komunismuluilup

     

    …” Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar…

     

     

    … Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta. (Românie, Românie, Romanie-s.n.) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23/32-39)

    ddd 

    Pentru TOATE Cetăţile lumii, deci şi pentru cele din România, stă scris:” Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. “Vai de tine, Horazine!”, a zis El. “Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşăyt

    . De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.” (Matei 11/20-24)

     

    Pentru că Poporul Domnului a refuzat Sfatul Său şi s-a ales cu dărâmarea şi pustiirea Ierusalimului, tot aşa se va întâmpla cu orice om nepocăit şi cu fiecare popor “faraonic”, împietrit, idolatru, formalist-din întreaga lume, după cum învăţăm din Matei, cap. 24:” La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: “Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”yu

     

    El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: “Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împăraţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume.

     

    Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci Dar cine va răbda până la sfârşit vă fi mântuitbr

     

    Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. De aceea, când veţi vedea “uraciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da tată în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

     

      Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: “Iată-L în pustiu”, să nu vă duceţi acolo! “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.ya

     

    Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbita răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

     

    Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.ds

     

    În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

     

    De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!dd

     

    Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: “Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

    P S

    Pe când băgăm de vii în pământ pe martirii nemuritori şi construiam omul nou –prin educaţia culturală, condusă, dirijată de Iliescu şi de alţi kălai, ne săpam, defapt, groapa pieirii, manipulării şi prostirii, aghezmuită, inclusiv de “slujbaşii” domneşti…

     

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*