Publicat la:
Iunie 22, 2014
Soarta acordului României cu FMI este incertă. Delegația Fondului a plecat de la București fără să fi făcut o evaluare a îndeplinirii înțelegerii, evaluare amânată pentru luna noiembrie.
Guvernul și reprezentanții FMI nu au reușit să cadă de acord asupra reducerii CAS, amânată de Executiv pentru 1 octombrie, deși FMI consideră că măsura nu este sustenabilă. România are în derulare cu FMI și Uniunea Europeana un acord în valoare de 4 miliarde de euro, din care nu a accesat deocamdată niciun ban. Scopul acordului este de a proteja România de eventuale șocuri pe piețele financiare și de a ajuta la reducerea costurilor de finanțare.
E adevărat că există tratatul fiscal cu Comisia Europeană (CE), că România intră sub incidența așa numitului semestru european, unde se fac evaluări ale bugetului și prognozelor economice de către CE, însă tratatul fiscal fixează deficitul bugetar și câțiva parametri macroeconomici mari, fără a face și analiza în profunzime a zonei bugetare pe care încearcă să o facă FMI;b) restructurarea companiilor de stat: există programul de management profesionist, un program de eficientizare, de privatizare a companiilor de stat, lucruri care în acordurile cu CE apar într-o zonă secundară sau deloc. Directivele europene se referă la piețe și nu la companii;
c) există reforme în derulare – de exemplu restructurarea ANAF, liberalizarea tarifelor gazelor naturale, restructurarea sistemului medical. Ele erau prevăzute în vechiul acord, nu au fost finalizate și au fost preluate de noul acord.
Se poate totuși aprecia că România nu mai are nevoie de acord cu FMI, dar că acesta rămâne necesar doar din punctul de vedere al sustenabilității echilibrului macroeconomic. O anumită colaborare în termeni de înțelegere pe principiile mari ar întări imaginea României și ar da speranță investitorilor străini că lucrurile merg bine. Dar pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar ca încetarea acordului să fie consecința unei analize care să arate că România este o țară matură din punctul de vedere al relațiilor financiare și că își poate reglementa singură în mod corect raporturile macroeconomice. În niciun caz nu trebuie ca ruperea acordului să fie consecința unui incident precum cel legat de reducerea CAS.
