Publicat la:
Octombrie 1, 2013
Unul dintre factorii determinanţi în stabilirea dozelor optime de îngrășăminte vizează cartarea solului. Acesta este un corp natural cu o serie de însuşiri chimice, fizice şi biologice în continuă schimbare, constituind un suport şi o sursă de elemente nutritive pentru plante şi în acelaşi timp un intermediar prin care se aplică îngrăşămintele şi amendamentele.
Utilizarea de către plante a elementelor fertilizante din sol diferă în funcţie de specie, de caracteristicile biologice ale soiului sau hibridului; de densitatea plantelor, de tipul de sol, de climă etc.
A fertiliza fără diagnosticare, înseamnă că” recoltăm” pagube
Analizând consumul specific pentru o tonă de produs la câteva plante de cultură, constatăm că solul nu are cantităţile necesare de elemente nutritive pentru a obţine producţii mari, de calitate şi rentabile. Pentru aceasta este nevoie să se intervină cu îngrăşăminte minerale şi naturale în completarea necesarului de hrană pentru plantele cultivate în doze optime din punct de vedere economic (DOE), după concepţia ştiinţifică de fertilizare adoptată până în prezent în România (Borlan şi colab., 1982).
Pentru a administra în sol cantităţile de elemente nutritive necesare plantelor de cultură este nevoie să cunoaştem rezerva de elemente nutritive din sol, reacţia (PH – ul solului), tipul de sol etc; este necesar controlul stării de fertilitate a solului, care se efectuează în scopul stabilirii unor corelaţii între sol-plantă şi factorii de mediu. Testarea stării de fertilitate (determinarea elementelor nutritive din sol) se efectuează în scopul stabilirii corecte a nevoi de fertilizare şi presupune un sistem complex de analiză al solului, urmat de o interpretare pe bază de corelaţii în raport şi cu ceilalţi factori care concură la realizarea producţiilor mărire la nivel ridicat a fertilităţii solului şi de prevenire a poluării acestuia şi a apelor freatice cu reziduri chimice de orice natură.
Solul este o fiinţă “vorbitoare” dar noi suntem surzi la <Glasul Pământului>
Studiile agrochimice consemnează starea de calitate a solului pe adâncimea de 0-40 cm. şi tendinţele de modificare a calităţii solului sub influenţa tehnologiilor aplicate. De aceea, se recomandă ca aceste studii să fie făcute la un interval de 3 – 4 ani. Pentru că nu este permis şi nici nu este economic să se facă o cheltuială în plus cu 60 sau 30 kg. s.a. îngrăşământ dacă nu este necesar. În cele mai multe cazuri, dozele sunt fie prea mari, fie prea mici, fie nu corespund cu potenţialul genetic al soiurilor sau hibrizilor, condiţiile concrete de fertilizare şi factorii ecologici.
Fertilizarea după ureche ne arde la buzunare, dar face rău şi solului atât de rănit de prostia omenească
Într-o agricultură intensivă, recomandările generale, cu caracter empiric, privind folosirea îngrăşămintelor, pot duce chiar la dezechilibre nutritive, la plafonarea sau scăderea recoltei şi cheltuieli inutile datorate unui consum neeconomic de îngrăşăminte, precum şi la efecte de poluare chimică a mediului. Oare este mai economic să se administreze îngrăşăminte la voia întâmplării acolo unde nu ai nici un fel de informaţie ştiinţifică despre conţinutul în sol al elementelor nutritive, despre reacţia solului, decât să se facă o cartare agrochimică şi în baza acesteia un plan eficient de fertilizare care să permită să se obţină producţii bune cu un conţinut de îngrăşământ optim? Ţinând cont de cheltuielile efectuate cu îngrăşăminte, precum şi de efectele de poluare chimică a mediului pe care le poate avea fertilizarea neraţională a culturilor, este evident că o cartare agrochimică a solurilor este foarte economică prin prisma efectelor pe care le are fertilizarea.
Cheltuim în van bani pentru fertilizare, şi producem carenţe
O problemă deosebită, care se pune din ce în ce mai pregnant în ultimii ani, ca urmare a necunoaşterii solului de către proprietari din punct de vedere pedologic şi agrochimic, este apariţia carenţelor masive de anumite elemente nutritive, carenţe care în anumite condiţii devin factori limitativi ai producţiei. Cunoaşterea elementului “optim economic” are importanţă practică pentru ca sporul de recoltă care se obţine folosind doze optime economice de îngrăşăminte să fie mare, iar pentru acest lucru trebuie să aveţi datele ştiinţifice agropedologice.
