Publicat la:
Iunie 13, 2014
Patriarhul Daniel şi toată preutimea, Iliescu, Roman, baronii şi oricare muritori am fi, purtăm în noi vina acestei decăderi. Dacă nu ne pocăim, dacă nu dăm afară ceauşiştii, brucanienii şi pe toţi iscariotenii cu sursa tuturor gunoaielor care ne vor tot răul din lume, o “să apuce ca un foc “… ţara “(Amos 5/6)… Pocăiţi-vă şi duceţi-vă la…” cetatea cea mare, şi striga împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” (Iona 1/2″).
Românie, Românie, în veci nu vei avea linişte, pace şi prosperitate, dacă peste păcătuirea trecutului tragi cortina nepăsării şi îngroşi otgonul altor fărădelegi. Aşa cum Glasul Sângelui lui Abel strigă din pământ la Dumnezeu, tot aşa şi glasul nedreptăţilor naţionale şi individuale strigă necontenit. Să nu mai ocolim şi Glasul Sângelui lui Isus, care ne tot cheamă, dar noi încă ne facem că nu auzim, nu ascultam; Incă nu îi răspundem. Tata vrea, dar n u poate ridica ocara care apăsa asupra noastră, fără ca şi noi să dorim eliberarea prin pocăire, iertare, umilire, rugă/cerere. Cum se poate că peste babilonia comunismului să adăugăm alt noian de păcătuiri?
