( Cuvint de “altoire”pentru preotul Gh.Cuzuc,”pastorii” Petrica Postu,Ionut Florea,Caeriu-Chiriluta -Andrei Patho si alti”slujbasi domnesti” si toaletari  extraterestri)

2.” Nu ce intra în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”’ (Matei 15/11)

 3.Se apropie bilanţul sfârşitului, urmează decontarea “credinţei “fiecaruia ; Cine este plin cu goliciunea lui, cu pustietatea, întunecimea, răutatea, urâţenia cosmică, scoate veninoase roade, dar cine este umplut cu Plinătatea Dumnezeirii, scoate Roadele Duhului Sfânt

 4. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;  Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin

1.Ca ortodox, cu taxele plătite la zi, pupător şi eu de moaşte, picturi, fotografii iconate, pe când mă închinam la păreţi, alungat de preotul comunei de la mormântul mamei, dar şi refuzat de “căpeteniile “credinţei VASLUIENE”, pot totul…

…Pot totul în Hristos, care mă întăreşte; Totuşi nu eu pot totul, ci Harul lui Dumnezeu care locuieşte în mine!… Căci eu sunt falit şi falimentar din Grădina Eden, şi nimic bun nu locuieşte în mine, în firea MEA veche, moştenită de la Adam, şi nimic dumnezeiesc nu fac.

Golindu-mă de mine însumi, prin naşterea din nou în botezul morţii lui Isuss, urc în Corabia Lui, şi îl întronez pe El pe tronul viţii mele să mă cârmuiască. Pentru că El este cel mai mare şi mai tare din univers, şi numai împreună cu El este garantata mai mult decit majoritatea victoriilor, biruind, datorită Lui. Numai prin El şi împreună cu El, care este Atotputernic, devin şi eu ca El. Pentru că fără El, până şi cele mai bune fapte făcute de firea mea adamica, sunt ca nişte cârpe murdare. Tot ce fac “bun” oamenii nenăscuţi din nou, “nealtoiţi”, ascund interese meschine, viclene.” După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în vită, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.  Eu sunt Vită, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.  Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da… Rămâneţi în dragostea Mea.  Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.  V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.  Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15/4-12)

2.” Nu ce intra în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”’ (Matei 15/11)

Fiecare om scoate din el ce are mai “bun”. Nu poate scoate poame sfinte omul care are sinele plin cu poame pădureţe.Din Matei capitolul 7 aflam ca Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune… Cine   vrea să rodeasca dumnezeieste,sa se umple cu pace, armonie, iubire, împăcare, blândeţe, dragoste şi alte Bunătăţi Cereşti.Dar cine rămâne ticsit cu păcate şi pilitura tuturor păcătuirilor, tentaţiilor, vicleşugurilor, minciunilor din acest univers; urâţenii care se hibridează şi gravitează înafara şi înăuntrul oricărui om, dâ prilej diavolului să acţioneze în fel şi chip.Cel rau,ca generator şi stăpânitor al durerilor, lipsurilor, certurilor şi ale celorlalte infracţiuni, face  neom din omul negolit, nenăscut din nou, fiind  exploatat şi umplut cu pretexte de batjocorire al celui rău.Reamintim ca raul  stă si lipit de omul nenăscut şi pândeşte momentele de slăbiciune, de neveghere, pentru atac şi îndemn la păcătuire. Tata ne-a pus în temă prin 1. Petru 5, 8-10.” Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe că voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slavă Sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. Să nu uităm că toată zestrea celui rău din om o fardează şi fandoseaza. De aceea în faţa tuturor făpturilor cereşti să demascăm, să basculam mizeriile si orice urme de pacate ,puse de cel rău, pentru că prin spălarea de către Isuss, să fim umpluţi cu toate frumuseţile şi bunătăţile DUMNEZEIEŞTI.FIECĂRUI OM TREBUIE SĂ I SE SPUNĂ, CA SĂ NU MAI păstreze infecţia mortală NICI O SECUNDĂ.Căci omul care păstrează “zestrea” adamică, rămâne ÎMPOVĂRAT CU PĂCATUL ADUCĂTOR DE MOARTE, LIPSURI, SUFERINŢE, STRESS, dând viaţa veşnică pe veşnicia chinurilor. “Nu înţelegeţi că orice intra în gura merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” (Matei 15/17-20)

 3.Se apropie bilanţul sfârşitului, urmează decontarea “credinţei “fiecaruia ; Cine este plin cu goliciunea lui, cu pustietatea, întunecimea, răutatea, urâţenia cosmică, scoate veninoase roade, dar cine este umplut cu Plinătatea Dumnezeirii, scoate Roadele Duhului Sfânt

 Tot ce este rău, urât, pustiitor, întunecos, suferind, murdar, bolnav şi falit din univers, se afla în diavolul care ne este tata (Ioan 8/44), şi care ne-a umplut cu aceste roade. Acest gunoier cosmic, mincinos, nimicitor, a umplut pământul la început cu aceste mizerii (Geneza, cap 1),semanindu-I leit.Dar cu Isuss,nu vrem sa ii SEMANAM? Toţi microbii şi viruşii, toate seminţele de buruieni – păcate, toate gunoaiele, dejecţiile, fermentaţiile întunecimilor pustiietoare, sunt puse în oamenii nenăscuţi din nou. Iată de ce nu mai trebuie nici o clipa găzduit chiriaşul nepoftit, pentru care muncim din greu şi ne munceşte de ne termină. Acest inamic al omului şi al întregului Univers îşi are zilele numarate. Alungaţi-l, lepădaţi-l, înnoiţi-vă să îi zdrobiţi şi coada cu ajutorul Atotputerniciei şi tăriei sângelui Cristic, care i-a zdrobit deja capul la Golgota! El ştie că Tata ne are la inimă, ca viaţa noastră este ascunsă cu Isus în Dumnezeu. Noi prin lupta şi biruinţa lui Isus nu mai suntem la mâna lui. Chiar dacă ne minte că ne are la mână cu toate urâţeniile ci certurile, cu toate faptele firii pământeşti precum: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. “(Gal 5/19-21), prin credinţa Lui şi prin primirea Lui scăpăm de cătuşele, minciunile, păcălelile lui.De ce să n u primim pe Isus, ca să umblăm în “Corabia Salvatoare”, Protecoare –plini cu plinătatea Lui?Căci Isuss este Totul Totului TOT  şi   ni se dăruieşte nouă care suntem “zero” mişcători, primind din El tot ce e mai bun, mai frumos, mai util! De ce să n e predăm celui rău ca nişte sclavi ai suferinţei veşnice? Dacă ne place sclavia, sărăcia, prostia, curvia, hoţia, nu avem decât să rămânem plini de goliciunea pustiitorului întunecos, mincinos, viclean,piricios,amagitor,predându-ne pedepsei şi chinurilor veşnice. Totuşi, de ce să rămânem umpluti cu toxine si otravuri ,si de ce sa scoatem din noi  mizerii, suferinţe răutăţi şi pedepse veşnice, dacă putem birui şi dobândi veşnicia acum.Sa nu uităm că până la moartea a doua, tot ne vom tămădui, dar n u prin rănile protectoare ale lui Isus, ci prin propria suferinţa!… Dacă nu n e dorim binele veşnic, nimeni nu ne obliga, dar…

  4. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

  Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;  Tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de cearta, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1/22-32)