Publicat la:
Mai 2, 2013
Cum nu pot să mulţumesc fie şi pentru adierea vântului care fecundează bobul de grâu. Cât m-ar costa să fabric briza vântului, ori ploaia, ori lumina şi întunericul pentru fotosinteză?! Domnul să mă ajute să văd cum beneficiez de pământul, căldura, aerul, vântul, ploaia, creşterea verdeţurilor şi de alte binefaceri de care nu sunt vrednic.De ce să nu mă pocăiesc pentru putina mea credinţă în El? El e Mielul nostru fără cusur, care a murit în locul fiecăruia dintre noi, pentru ca moartea sa şi păcatul să nu mai aibă nici o stăpânire, putere asupra noastră, Deci, drept răspuns din partea mea este să nu mai păcătuiesc nici un pic, s-o rup cu păgânătatea şi formalismul religios injectat de şarpe şi de “Slujbaşi”. Blestemul care trebuia să ne lovească pe noi, ne-a ocolit pe noi şi L-a lovit pe El. Isus s-a făcut blestem în locul nostru.
El ne-a eliberat de sub robia păcatului, făcându-ne slobozi. El ne-a ajutat să ieşim de pe bulevardul lat şi aglomerat al acestei lumi care duce direct spre iad! Prin El avem o viaţă nouă; un viitor şi o nădejde nouă.
Pentru a-i scoate pe evrei din Egipt, Dumnezeu a dat 10 urgii. Ultima era moartea întâilor născuţi, iar pentru ca familiile evreilor să fie ocolite de această urgie, pragul fiecărei uşi trebuia uns cu sângele unui miel. Pentru ca noi să fim ocrotiţi,de toate loviturile pe care satana ni le dă au fost încasate de Isus, fiind apăraţi de sângele lui protector. Cum să nu-i mulţumim? “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreunã cu El, pentru că, dupã cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatãlui, tot aşa şi noi sã trãim o viaţă nouã.”
Dacă nu renunţăm la păcat până la prima moarte,ne lecuim până la moartea a doua!
Ieşirea omului din comoditate, din vicleşuguri, din minciuni, din rateuri, răzbunări, bârfe ori alte pofte se face prin Isus. El este poarta de ieşire a omului din propriul eu faraonic, înveninat de şarpe. El este Calea spre Cer ; tot El este Purificatorul, Avocatul şi Uşa de intrare la Tata. Chiar dacă unii sunt robii plăcerilor de o clipă, până la urmă tot se debarasează de toate relele, pentru că la Dumnezeu nu ajunge nimeni cu vreo urmă de ceva omenesc, lumesc. Altfel spus, dacă îi place omului în mocirlă, nu are decât să se bălăcească, dar dacă nu iese din sine şi nu traversează Marea Pacatului Lumesc, se prăvălesc zidurile valurilor peste păcătoşi şi se îneacă suferind o veşnicie. Dar Tata nu vrea ca omul să sufere, să se piardă, ci l-a trimis pe Isus (înlocuitor al pedepsirii fiecăruia), pentru că oricine îl primeşte şi crede în El, să fie ca El, să fie trecut Marea pe valuri, ca şi pe uscat. Întotdeauna avem nevoie de cineva care să ne treacă DINCOLO din prăpastia mocirlei-păcatului. El, El este acela! Adică El, o persoană este şi Adevărul, şi Lumina lumii (nu lumânarea), El este Pâinea şi Apa vieţii, Învierea şi Viaţa veşnică, Iertarea, Dragostea Mila şi Totul Totului Tot.
fermier Lazar Zoltan, Sf Gherghe, Covasna
adauga un comentariu
este strigator la cer ca nu ni se spune adevarul adevarat si ca suntem ajutati sa ne miscam ca niste muribunzi mintit si prostiti de matanii , pomeni, dari, pupaturi de oase, de picturi si de alte invataminte de prostit lumea. imi pare rau ca nu stim sa apreciem nici zapada nici ploaia, nici lumina, dar este aproape clipa in care harul, pomana domnului se va retrage daca nu vrem sa o bagam in seama. atunci o sa ne dam seama cat de mult ne vor costa irigatiile in locul ploilor sau adierea vantului pentru fencundarea florilor