Publicat la:
Martie 8, 2014
“Câtă vreme omul ţine aşa mult la propria “zestre”, care totuşi putrezeşte, rugineşte, şi n u vrea să aprecieze Comoara Dumnezeiască, Veşnică, nu va cinsti şi nici nu va aprecia -într-adevăr Mântuirea. Câtă vreme reducem Măreţia infinită la o comprimare limitată, iconată, îl supărăm pe Creator, care este mai apreciat şi slăvit chiar de o privighetoare, decât de om.
Câtă vreme ne apreciem pe noi înşine, ne fardăm păcătoşenia, şi nu vrem să ne privim în Oglindirea Dumnezeiească – Isus, nu simţim nevoia… Mântuirii. Dar, până la urmă nu avem încotro!…
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită
prin El.” (Ioan 3/17)
Credinciosul se află faţă în faţă cu Adevăratul Creator- Dumnezeu şi cu falsul stapin-Uzurpator – Diavolul. Cine ascultă de păcat, de pofte, intră sub stăpânirea lui, devine sclavul celui rău, primind plata păcatului, care este moartea. Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu. Prin păcătuire am divorţat de Creator şi avem ca tată pe diavol (Ioan 8/44)
Cum să ies de sub puterea păcatului? Prin Isus Cristos, Domnul nostru, şi tot prin Isus, Uşa Cerească intram Acasă, la Tata.
Fiecare om va da socoteală dacă e mai bine să bea apă sălcie din puţuri duşmănoase, omeneşti, ori să bea
Apa Vie din Fântâna Isus
Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi că păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni 2/16-20)
