Pagubele  produse de  mana sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifesta cu intensitate, ci si în anii urmatori. Pierderile de recolta datorita acestei boli pot varia de la10 % pâna la 70-80 %, în functie de conditiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile manate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorita unei cantitati   reduse de zahar în   must)   fara buchet   si se îmbolnavesc de “balosire”.

Simptome. Atacul  de mana se  manifesta pe toate organele aeriene ale vitei de vie: frunze, lastari tineri, cârcei, flori, ciorchini si boabe.

Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 10-25 cm2  si pâna ce îmbatrânesc, când practic manifesta o rezistenta sporita la mana. Petele de mana pe frunze au aspect variat în functie de momentul când se produce infectia. În primavara, petele sunt de   culoare galbena- untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variaza de la câtiva mm. la  câtiva cm. (stadiul petelor untdelemnii).  Cu  timpul, centrul acestor pete se brunifica, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioara a frunzei în dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constata prezenta unui puf albicios, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii. În functie de conditiile climatice (temperatura ridicata în jur de 20-22oC si umiditate accentuata), ce  determina o evolutie rapida,  faza de “pete untdelemnii” nu  mai  apare,  iar frunzele nu  mai prezinta pe  fata inferioara acel puf albicios, caracteristic.

La  soiurile  cu  struguri    rosii  sau  negri,    petele  de    mana  sunt înconjurate de un inel  visiniu, iar la  cele rezistente fata de aceasta boala petele se brunifica, iau o forma colturata si sunt limitate de nervuri.

Catre toamna, când frunzele devin mai rezistente, în urma infectiilor apar  pete  mici,  colturoase,  de  1-2  mm  în  diametru,  în  dreptul  carora tesuturile se   brunifica, în timp  ce restul frunzei ramâne de culoare   verde. Aceasta forma  de atac poarta numele de “pete de  mozaic”. În aceasta faza ciuperca nu mai produce pe partea inferioara a limbului puf alb.

Rezistenta la îmbolnavire a frunzelor batrâne poate fi explicata prin procentul mic de apa, procentul mai mare de potasiu cât si prin pH-ul neutru spre alcalin, pe care-l prezinta sucul celular, în aceasta faza.

Lastarii ierbacei   si   cârceii atacati prezinta pete alungite de culoare bruna, care pe timp umed, se acopera cu un puf albicios, alcatuit din masa de miceliu cu  spori. Pe  lastarii mai  evoluati  si lignificati, atacul de  mana apare sub forma unor pete  alungite de culoare bruna, ce apar  în  preajma nodurilor, în dreptul carora scoarta  este  moarta.  Coardele atacate nu  se matureaza .

Atacul  pe  ciorchinii  tineri poate  fi  foarte  periculos  în  anii  cu precipitatii abundente. Infectia are loc prin cozile inflorescentelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltata a coditei boabelor. Ciorchinii mici, pe timp umed se îngalbenesc  si se acopera cu  miceliu  si spori de culoare alba, “putregai gri”   sau se brunifica   si se  usuca, pe   timp secetos.   Bobitele se acopera  cu  un puf albicios format  din  miceliu  si spori, deoarece bobitele tinere  neacoperite  de  stratul  ceros,  permit  iesirea  miceliului  în  exterior. Infectia pe boabe continua si dupa ce boabele sunt mai mari si acoperite cu stratul ceros, ciuperca patrunzând prin partea  latita a coditei bobului  cât si prin  diferite  rani  produse  de  insecte  sau  grindina.  Bobitele  atacate   se brunifica,  se  zbârcesc  si  uneori  se  desprind  de  pe  ciorchine  si  cad  cu uurinta.   Acest aspect parazitar   întâlnit   pe   bobitele   mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normala, poarta numele “putregai brun” .Formarea miceliului si a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10  ore),  daca  umiditatea  atmosferica  este   ridicata  (95-100   %)   si temperatura este cuprinsa între 18-24oC.

Catre toamna, în  frunzele  mozaicate, ciuperca formeaza organele de rezistenta  si de  iernare.  Acetia sunt  sferici, bruni, prevazuti cu  un perete gros. Numarul lor variaza în functie de sensibilitatea soiurilor de vita de vie fata de mana cât si de conditiile climatice ale anului respectiv, ajungând la 200-1250 pe mm2  (Tr. Savulescu, 1941).

Transmitere-raspândire.    În    primavara,    sporii    de    rezistenta germineaza la suprafata solului îmbibat cu apa, la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de   32oC, iar optimum   de 22-23oC).   În timpul germinarii, sporul crapa, iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare, ce va cadea pe sol. În timpul ploilor repezi din primavara, sporii ce plutesc în baltoacele din jurul butucilor, sunt proiectati pe partea inferioara a frunzelor, produc  filamente  de  infectie  ce  patrund  în  tesuturile  plantei-gazda  prin stomate.  Acest  proces  poarta numele de  contaminare primara.  Deoarece sporii de rezistenta germineaza în mod ealonat (pe masura ce acetia ajung la suprafata solului si în functie de umiditate) infectiile primare au loc din luna aprilie  pâna  în  luna  iunie.  Uneori,  sporii  de  rezistenta  pot  germina  de timpuriu, înainte ca vita de vie sa intre în vegetatie si în acest caz, infectia primara nu poate avea loc decât dupa ce apar frunzele, care au cam 5 cm în diametru, organe ale plantei receptive la mana.

Dupa ce se produc infectiile primare, urmeaza perioada de hranire a ciupercii în frunza, în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii.Lungimea perioadei de hranire (incubatie),variaza în functie de temperatura mediului înconjurator. În tabelul 4 sunt prezentate duratele perioadelor de incubatie pe frunze, pe lastari si boabe, în functie de temperaturile  medii  lunare,    determinate  de  catre  Tr.  Savulescu  (1941).Legatura strânsa între temperatura si lungimea perioadei de incubatie a fost stabilita de   catre K. Müller (1913, 1934),   care   a alcatuit curba   de incubatie ce-i poarta numele si care, s-a dovedit a fi aceeai si în conditiile tarii noastre  (C. Rafaila si col., 1968) (tab. 5).Manifestarea  bolii este marcata de  aparitia  miceliilor  (puf alb), ce poarta spori.   Numarul sporilor de vara, ce se   formeaza pe   miceliu,   este foarte mare, fiind cuprins între 200-400. Sporii sunt luati de curentii de aer si dusi la distante  mari. Ei îi pot  pastra viabilitatea 7-8 zile.  Ajuni pe organele vitei de vie, sporii dupa ce stau în picaturile de apa, timp de 1,5-2 ore,  produc filamente de infectie ce patrund   prin deschiderile naturale   ale frunzei (stomate).   Aceste  infectii,  produse  de  sporii   de  vara  poarta denumirea de infectii sau contaminari secundare.

Durata perioadei de incubatie a ciupercii Plasmopara viticola pe frunze, lastari si boabe în anii cu conditii de clima normala (Tr. Savulescu).

Tabelul  4

Perioada                                             Durata de incubatie (zile)

pe frunze                          pe      lastari      si boabe

Mijlocul lunii mai                9-10                                   – Sfârsitul lunii mai                8-9                                     10-12

Începutul lunii iunie            7-8                                     10-12

Mijlocul lunii iunie              7-8                                     9-11

Sfârsitul lunii iunie              6-7                                     8-10

Iulie si august                      5-6                                     10-12

Durata perioadei de incubatie în functie de temperatura (dupa Müller)

Tabelul 5

Temperatura 10  11  12  14  16  17  19  20  22 23  24  25   26  27 28 29 (oC)

Incubatia      18  14  12   8     7   5    4    4     4   4    4    4     4   5   6   7 (zile)

Contaminarile secundare cu ajutorul sporilor de vara se pot repeta de mai  multe  ori  în  timpul perioadei de vegetatie, în  functie de  numarul  si durata ploilor. În anii favorabili pentru mana, numarul infectiilor secundare poate ajunge la             10-20 si chiar mai multe. Stabilirea momentului când are loc o  infectie secundara  si determinarea duratei perioadei de  incubatie are  o   mare  importanta  în  combaterea  rationala  a   manei.  Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubatie, pentru ca la aparitia miceliului si a sporilor, când în mod sigur exista pericolul unei noi infectii, organele vitei de vie sa fie acoperite cu o pelicula de substanta care sa le protejeze.

Spre   toamna,   dupa  efectuarea  ultimei   contaminari   secundare, ciuperca formeaza sporii  de rezistenta, sub forma carora ciuperca ierneaza.În ceea ce privete comportarea soiurilor la atacul de mana, soiurile superioare de masa si de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea citam:Afuz-Ali, Muscat   Hamburg, Perla de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor,  Riesling  italian,  Italia,  Feteasca  regala,  Feteasca  alba,  Babeasca neagra  etc.   în  timp   ce   soiurile   Negru  vârtos   si  Crâmpoie  sunt  mai rezistente. Cercetarile efectuate de catre C. Rafaila si col. (1968) au dus la obtinerea unor soiuri si hibrizi rezistenti care, folositi ca portaltoi, imprima altoiului o toleranta sporita fata de mana,   cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri x Riparia, Solonis x Riparia etc.

Prevenire  si combatere. Se recomanda aplicarea  unui complex de masuri agrofitotehnice  în  plantatiile viticole,  mana  fiind  mai frecventa  si mai pagubitoare în   plantatiile neîngrijite. Araturile prin   care frunzele   cu sporii de  rezistenta  sunt îngropate  la adâncimi  mai  mari, cât  si drenarea terenurilor care retin puternic apa, duc la reducerea numarului de infectii. Se recomanda  ca terenul din  vii sa fie  mentinut curat de buruieni pentru a se evita  o  atmosfera  umeda,  favorabila  infectiilor  de  mana.  De  asemenea, legatul, copilitul cât si cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându- se din vii lastarii nestropiti, care sunt foarte uor atacati de mana).

Combaterea chimica a   manei se face la   avertizare prin   aplicarea tratamentelor cu zeama bordoleza 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu  conditii climatice normale  se aplica 3-4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu zeama bordoleza 0,5 -1 % se efectueaza când lastarii au 6-8 frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea si eventual al patrulea, dupa înflorit si la formarea ciorchinilor.

Tratamentele se vor efectua  cu produse din grupele: Gr.A: zeama bordoleza 0,5-1 %  (t.p. 21  z.); Alcupral 50 PU-6 kg/ha  în 1000  l sol/ha; Champion  50 WP -3 kg/ha;  2  kg/ha  la ultimele  2  tratamente aplicate la interval de 10 zile; Funguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la interval de 10 zile; Gresfin -0,25-0,5%; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2 tratamente la interval de 8-10  zile); Kocide 2000 -1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide101-50-PU -3 kg/ha în 1000     l sol/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apa;2  kg/ha în  1000 l la ultimele 2  tratamente  la  interval de 8-10 zile; Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU-    6 kg/ha; Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l sol); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Blue Shield 50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apa la ultimele 2 tratamente); Gr.C: Antracol 70WP 0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP-   0,2 %; Mancozeb 80-0,2  %  (2  kg/ha);  Vondozeb-0,2  %;  Dithane  M  45-0,2  %  (t.p.  10  z.); Nemispor 80 WP-0,2   %; Vondozeb 75 DG-0,2   % (t.p.   28 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Gr.D: Topsin M-ULV-2,25 l/ha; Gr.E: Delan 700 WDG-0,5  kg/ha  (0,05  %  în  1000  l  sol/ha);  Gr.F:  Bravo  500  SC-2  l/ha  (0,2%);Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p.21 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21 z.); Gr.K:Alfonat-3 kg/ha; Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Quadris SC-0,75 l/ha; Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha; Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5  kg/ha (t.p. 40  z.); Curtine  V-3  kg/ha (0,3 %  în  1000 l apa); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox-0,15 %; Curzate Plus T-0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apa); Electis 75 WG-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apa); Equation PRO-0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50WP 2-2,5 kg/ha (0,2-),25 % în 1000 l apa); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3 kg/ha; Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p.28 z.); Mancuvit  PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha(0,25 % în 1000 l apa); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Melody Duo 66,8 WP- 2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apa); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25% în 1000 l apa); Mikal-3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal B-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75   WP-2,5 kg/ha; Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apa); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha (0,25%); Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p.14 z.);  Secure-1,25 kg/ha (înainte înflorit); sau 1,5 kg/ha (dupa înflorit); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apa); Tridal TC PU-2 kg/ha (t.p.14 z).

ATENTIE: respectati timpul dintre 2 stropiri (t.p.) si alternati produsele! Nu se fac 2 stropiri la rând cu produse din aceeasi grupa.Dupa ploile cu grindina, care maresc pericolul infectiilor, cât si în cazul când, imediat  dupa ultimul stropit au intervenit   ploi repezi ce   spala solutia de pe plante,  tratamentul trebuie  repetat.  Solutia de  fungicid va  fi pulverizata cât mai fin pentru a fi repartizata uniform pe organele plantei. O atentie deosebita se va acorda suprafetei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des infectiile.

Cantitatile de solutie folosite  în  scolile de  vita, unde  stropirile  se fac saptamânal, variaza de la 400 litri la prima stropire, pâna la 1000 litri la ultimele, când plantele sunt mai dezvoltate.

Avertizarea. Pentru a spori eficienta tratamentelor cât si pentru    a reduce numarul acestora, stropirile în plantatiile viticole se executa tinându- se   seama de particularitatile biologice ale ciupercii   (criteriul biologic), de influenta conditiilor climatice   asupra evolutiei   agentului patogen (criteriul ecologic), cât si de starea de vegetatie a plantei-gazde (criteriul fenologic). Aceste criterii urmarite în timpul perioadei de vegetatie stau la baza functionarii statiilor de prognoza si avertizare a caror importanta este foarte mare   pentru   combaterea   eficienta   a   manei   vitei   de   vie.   Aplicarea tratamentelor numai dupa fenologia vitei de vie sau numai dupa datele meteorologice, a dus la rezultate nesatisfacatoare, fiind necesara si corelarea cu datele privitoare la biologia ciupercii, respectiv durata perioadei de incubatie,  în  functie  de  temperatura.  Metodica  avertizarii  dupa  cele  trei criterii a fost stabilita de catre K. Müller în Germania, de catre H. Darpoux în Franta si       Tr. Savulescu si C. Rafaila în tara noastra.

Datele privitoare la  criteriul  biologic (germinarea sporilor  de rezistenta  ce   dau  contaminarile  primare   si   a  celor  ce   dau  infectiile secundare, perioada  de  incubatie  si aparitia  miceliului cu  spori), criteriul ecologic  respectiv   conditiile  climatice  (temperatura   aerului,   a  solului, cantitatea   de   precipitatii,   durata   umectarii   frunzelor),   cât    si   criteriul fenologic   (formarea   frunzelor  ce  pot   fi  infectate,  lungimea   lastarilor neacoperiti de solutie, înflorirea etc.)  se  înscriu pe un grafic, obtinându-se elementele   necesare   pentru   a   putea   avertiza   tratamentele   în   timpul perioadelor de incubatie, astfel ca la aparitia miceliului si a sporilor (când în urma  unei eventuale ploi se creeaza pericolul  unei  infectii) plantele sa fie stropite.

Daca rezerva de spori    de rezistenta din anul precedent este mare, primul stropit se poate efectua în perioada de incubatie a primei contaminari primare, considerându-se ca infectia a fost suficient de masiva pentru ca la aparitia miceliului cu spori sa existe un pericol mare de mana.

Urmarind   aparitia   petalelor    galbene-untdelemnii   pe   frunzele plantelor sensibile la mana si analizând datele climatice din grafic se poate preciza data contaminarii primare sau secundare; durata perioadelor de incubatie, indica chiar numarul de zile ramase pâna la aparitia fructificatiilor în functie de temperaturile medii zilnice (cu atât mai precis cu cât diferenta dintre temperaturile zilelor si a noptilor este mai mica), deci si perioada în care trebuie sa se execute stropitul.

Statiile de  prognoza  si avertizare nu pot acoperi suprafete viticole prea întinse,  deoarece valorile  de temperatura  si precipitatii  si în  special durata mentinerii picaturilor de apa pe organele plantei, variaza foarte mult în cadrul unei podgorii. Prin  înfiintarea punctelor  de sprijin  în interiorul zonei unei statii de prognoza si avertizare s-a reuit sa se aplice tratamentele în mod diferentiat în functie de microclimate. Mai recent prin dispozitivul “Agroexpert”    înregistrarea  datelor  climatice    se    face  pe  calculator,  la intervale de un sfert de ora, ceea ce face posibila avertizarea tratamentelor cu mult mai mare exactitate.

Sunt ani asa zisi “de mana” când au loc 15-20 de infectii primare si secundare care impun  aplicarea  unui  numar  mare de tratamente  pentru a proteja noile creteri ale lastarilor neacoperite cu fungicid. În anii în care în luna mai   si iunie ploile   sunt frecvente   si sunt   însotite de ceata, burnite,temperaturi peste 10oC, iar rezerva de spori de rezistenta din anul precedent este mare, se creeaza conditii extrem de favorabile unor invazii de mana.