Simptome.  Bacteria  paraziteaza  toate  organele  aeriene  ale tomatelor.   Rasadurile   prezinta pe primele 2 frunzulite   si apoi pe   frunze     si   tulpinita   pete galben-verzui  pâna la brune, cu o zona centrala bruna din cauza tesuturilor  necrozate  (arse),  de pe   care  se   scurg  picaturi  de lichid  bacterian  sub   forma  de lacrimi.  100. Boli bacteriene ale tomatelor:

a-Xanthomonas   campestris pv. vesicatoria;

b-Xanthomonas – pete cu inel gri;

c-Pseudomonas-puncte negre;

d-Corynebacterium-puncte cu aureola argintie

(C.M.Messiaen et col., 1991).

Pe   frunzele   plantelor mature   apar pete neregulate ca forma, de 1-2   mm în diametru, cu aspect   umed   si margini   bine delimitate  .În perioadele umede sau dupa irigarea culturii, în jurul petelor apar inele lucioase datorita   lichidului bacterian. Initial petele au   culoarea verde închis, apoi   devin cenuii sau brune  si sunt dispuse   în  special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor. În cazul unor infectii puternice, zonele brunificate se unesc,  iar tesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) si crapaturi variate ca forma si lungimi. Florile infectate în primele faze nu leaga si cad.

Fructele infectate prezinta pete circulare, umede, galben-brunii sau cenuii  înconjurate  de  un  inel    alb-gri  (fig.100-b).    În    zonele  atacate, tesuturile fructului se scufunda uor, devin crustoase si chiar daca fructul se coace,  în jurul ranilor ramâne o zona verde. Crustele aparute pot  crapa pe parcursul creterii fructului, iar   prin crapaturi pot   patrunde alti agenti ce depreciaza mai mult fructele.

Transmitere-raspândire. Bacteria  infecteaza  tesuturile  prin deschiderile  naturale  din  frunza,  rani  ale  frunzelor  si  tulpinilor  sau  ale periorilor absorbanti de pe radacini.

Primele infectii  pornesc  de  la  samânta  infectata,  în  coaja  careia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate supravietui 2-3 ani în terenurile unde au ramas resturi de plante bolnave.

Primele infectii  la rasaduri asigura sursa de bacterii ce va fi dusa de ploi si vânt si va produce infectii  secundare. Irigarea prin aspersiune este contraindicata în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infectii primare.

Cercul de plante gazda al bacteriei este foarte larg, ea parazitând în afara de  tomate  si  ardei,  numeroase specii de  plante  ca  : zârna, tutunul, ridiche, catina, maselarita, papalau si ciumafaia.

Prevenire si combatere. Întrucât bacterioza se raspândete prin samânta infectata, se recomanda folosirea de samânta ce provine din lanuri sanatoase sau samânta tratata prin cufundare timp de 10 minute în apa calda la 60oC  sau  5 minute în solutie de sublimat  corosiv 1:3000, urmata de spalari prelungite. Tratarea  chimica a  semintelor se  face  cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t  samânta sau cu  Agrimicina  (17-200 µm/ml) tratare  care  desi costisitoare, are eficacitate maxima.

Rasadurile vor fi obtinute si repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic, iar pentru evitarea infectiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel putin 5 ori în timpul vegetatiei. Primul tratament se aplica în stadiul de aparitia plantutelor pâna la 2 frunze, cu zeama bordoleza 0,5 %; cel de  al  doilea  tratament  se  aplica  pâna  când  plantele  au  45  cm  înaltime, stropirile  fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B.(BB) Liebor -1  % (10  kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.); NovozirMN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p.14 z.).

În  câmp,  dar  mai  ales  în  sera, trebuie  sa se respecte  masurile de izolare spatiala a culturilor plantelor   din   cercul de gazde a patogenului, precum  si rotatia culturilor   în vederea   micorarii numarului de bacterii pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent fata de aceasta bacterioza.