...tot aşa ‘‘slujbaşii Domnului” îşi vor primi pedeapsa veşnică, dacă nu se pocăiesc şi nu se eliberează – prin Isus –  de dictatura idolilor, de formalismul religios, de învăţatura omenească, nebiblică. Si acum avem oameni care ne mint că ne tragem din maimuță.Avem politicieni care ne îmbie cu false promisiuni; nu ducem lipsă nici de justiţiari care nu mai fac dreptate. Doctorii ne peticesc sănătatea. Preoţii înlocuiesc învăţătura Dumnezeiască prin datina omenească şi formalism religios.

Din Gradina Eden omul a fost golit de Chipul şi Asemănarea Creatorului şi a fost ”îmbrăcat” cu chipul păcatului. De atunci, toată lumea se târăşte, zace în păcat. A venit Isus ca să ne spele prin transfuzia cu Sânge Dumnezeiesc, şi să ne scape de boală, moarte şi păcat. A venit să ne hrănească cu Pâinea vieţii, prin Sângele lui Unic, Purificator,Veşnic, Hrănitor, Iertător. A venit la ai săi dar ai săi nu l-au primit. El încă este lăsat să bată la uşa inimii fiecăruia.

Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu atât mai puţin…!” (2 Cronici 6/18) icoana omului nu te poate micşora, comaprima în fotografii, statui, picturi

De la bun început L-am aşezat într-o iesle cu fân şi acum, în loc să îl întronăm în inimă, îl aşezam pe pereţi prin birouri, maşini sau în medalioane… Mântuirea este atât de scumpă, sfânta şi desăvârşită, că nimeni dintre oameni nu-i mai poate adăuga nimic.Ce om este atât de sfânt, ca să poată adăuga măcar o fărâmă de mântuire pentru scăparea omului de pedeapsă? ”În nimeni altul nu este mântuire “scrie în Faptele Apostolilor 4:12. Cine spune că iertarea este primită prin închinarea la sfinţi, icoane, statui, prin plata liturghiei şi a pomenilor, face un mare rău .
Omul este prea mic şi păcătos, pentru a-l reprezenta printr-o icoană, statuie-idol . Copiile făcute de minţi “geniale” sunt o ruşine cosmică. Nu Domnul lucrează prin “iconar”. ”Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine…, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.” (Romani 7/17-20)

Nu idolii, ci “Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri,şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Ioan 10/28) căci “ Idolii lor sunt argint şi aur, facuţi de mâini omeneşti. Au gură, dar nu vorbesc…

au ochi, dar nu văd, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.”(Psalmul 115/4-8) .Pentru că preoţii cei mai de seamă nu l-au putut îngropa de viu pe Isus, se răzbuna, înlocuind credinţa în Isus cel viu cu o credinţă cartonată în fotografii mute, statui reci, icoane în care limitează nemărginirea Creatorului. În loc să ne rugăm Făcătorului infinit, ne rugăm unor făcături omeneşti finite, bolnave care, de la început ne-au deslipit inima , credinţa şi privirea de la Creator şi ne-a păcălit printr-o icoană falsă, rătăcitoare spre icoana Fiarei. Ce vină au tinerii că sunt alungaţi de formalisme? Că sunt învăţaţi să creadă în fotografii limitate? De ce să nu primească Atotputernicia Creatorului în inimă, şi sunt deformaţi să agaţe pe pereţi fotocopii mărginite, false, idolatre?

Aici oamenii sunt mințiți cu lumânari pentru a îmbogăti bisericile, dar dincolo,”Domnul Dumnezeu îi va lumina”(Ap.22/5)

De ce bătrânii să facă economie de mâncare, medicamente, pentru cheltuieli popeşti cu liturghii, pomeni, taxe preuţeşti?
Nu opaitul lămpii sau lumânarea ne scoate din intuneric, ci Isus, Lumina lumii . “Lumina aceasta era adevărata Lumina, care luminează pe orice om, venind in lume” (Ioan 1/9). Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu,c ăci făclia ei este Mielul.(Ap 21/23)“Acolo nu va mai fi noapte, si nu vor mai avea trebuintă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, si vor împărăți în vecii vecilor.”(Ap.22/5)“ Vai de cei… care spun ca întunericul este lumină, și lumina, întuneric, care dau amaraciunea în loc de dulceată, și dulceată în loc de amărăciune!”(Isaia 5/20) Nu pot coexista fructul satanic bun-rău cu roada Duhului ( Gal 5 22) și lumina lumânarilor -cu Lumina Dumnezeiască; Atentie, fiindcă “ Satana se preface într-un înger de lumină (2Cor11:7)… măcar că eram morti în greselile noastre, ne-a adus la viaţă si împreună cu Hristos (prin HAR sunteti măntuiti). El ne-a înviat împreună si ne-a pus să şedem împreună în locurile ceresti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogatie a harului Său, în bunătatea Lui fata de noi în Hristos Isus. Căci prin har ati fost măntuiti, prin credintă. si aceasta nu vine de la voi;ci este darul lui Dumnezeu.”(Efeseni 2/5-8“

“Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar…” (Isaia 1/3) omul nenăscut din nou nu vrea să îl cinstească, să îl aprecieze cu Adevărat pe Mântuitorul Isus

“Câtă vreme omul ţine aşa mult la propria “zestre”, care totuşi putrezeşte, rugineşte, şi n u vrea să aprecieze Comoara Dumnezeiască, Veşnică, nu va cinsti şi nici nu va aprecia -într-adevăr Mântuirea. Câtă vreme reducem Măreţia infinită la o comprimare limitată, iconată, îl supărăm pe Creator, care este mai apreciat şi slăvit chiar de o  privighetoare, decât de om. Câtă vreme ne apreciem pe noi înşine, ne fardăm păcătoşenia, şi nu vrem să ne privim în Oglindirea Dumnezeiească – Isus, nu simţim nevoia… Mântuirii. Dar, până la urmă nu avem încotro!…

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3/17)

Credinciosul se află faţă în faţă cu Adevăratul Creator- Dumnezeu şi cu falsul stapin-Uzurpator – Diavolul. Cine ascultă de păcat, de pofte, intră sub stăpânirea lui, devine sclavul celui rău, primind plata păcatului, care este moartea. Păcatul îl separă pe om de Dumnezeu. Prin păcătuire am divorţat de Creator şi avem ca tată pe diavol (Ioan 8/44)
Cum să ies de sub puterea păcatului? Prin Isus Cristos, Domnul nostru, şi tot prin Isus, Uşa Cerească intram Acasă, la Tata.

Fiecare om va da socoteală dacă e mai bine să bea apă sălcie din puţuri duşmănoase, idolatre,omeneşti, ori să bea Apa Vie din Fântâna Isus

Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi că păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni 2/16-20)

Deci, Bun este Cuvântul Domnului. Din El să ne hrănim din El să ne adăpăm. Mâncarea si Apa vie din fântâna Isus, nu inbolnăvește ci vindecă și, hrana nu se epuisează niciodată. Să ne hrănim deci și din această fărâmă psalmică.
Psalmul 1
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vântul.
De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.