După profiturile uriaşe obţinute de Grivco din contractele de energie încheiate cu statul pe când Codruţ Şereş era ministrul Economiei, grupul Voiculescu ţinteşte portofoliul Ministerului Agriculturii. Miza depăşeşte 60 de milioane de euro, scria Evenimentul Zilei.

În primul rând, Ministerul Agriculturii cere 60 de milioane de euro de la Dan Voiculescu şi de la persoane din grupul acestuia, sumă pentru care s-a constituit parte civilă în procesul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA). E lesne de bănuit cu câtă vehemenţă ar solicita Daniel Constantin, ca ministru al agriculturii, 60 de milioane de euro, de la mentorul său politic. Nu în nume propriu, ci pentru bugetul statului. Nu este vorba de o simplă speculaţie – dosarul privind privatizarea frauduloasă a ICA a mai fost închis, în 2005, când Parchetul General şi Directia de Investigare a Fraudelor s-au văzut puse în imposibilitatea de a declanşa urmărirea penală din cauză că Agenţia Domeniilor Statului (ADS) a refuzat să se constituie parte civilă, considerând că nu a fost prejudiciată în niciun fel de pe urma privatizării. Director juridic al ADS era Jean-Cătălin Sandu, membru al PUR (astăzi PC) şi administratorul altei firme controlate de mogul. Abia în octombrie 2008, Ministerul Agriculturii s-a constituit parte civilă cu suma de 60,58 milioane de euro. Voiculescu e acuzat de folosirea, “de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, respectiv spălare de bani”. Este suspect că PC doreşte portofoliul ministerului care ar putea băga în faliment grupul Voiculescu, prin înfăptuirea justiţiei. Afaceri de milioane Nu doar biciul se află la Ministerul Agriculturii, ci şi zăhărelul. Grivco SA are multe afaceri în agricultură. Unele se derulează cu institute subordonate Ministerului Agriculturii, precum ICTID Băneasa (judeţul Giurgiu), cu care are încheiate contracte de închiriere şi de prestări servicii depozitare. În judeţul Călăraşi, Grivco Agro SRL şi-a construit propriile depozite la Perişor. Firma nu face parte, oficial, din GRIVCO SA, dar unicul asociat este din anturajul grupului. Sediul firmei e pe strada Gârlei 1D, iar al Grivco SA e la 1B. Mai mult, un anunţ al Grivco SA face referire expresă la depozitul din Perişoru: “Grivco poate (…) să preia producţia în silozul Grivco Agro de la Perişoru (Călăraşi) şi Băneasa (Giurgiu)”. Grivco Agro a primit finanţare europeană, de multe milioane de lei, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), pentru achiziţia de tractoare, şi maşini agricole performante. Consultantul proiectului a fost SC Logicons SA, tot din Grivco, una dintre firmele cele mai “căutate” pentru proiectele de la Agricultură. Surse din minister ne-au spus că preluarea portofoliului de către Partidul Conservator ar putea face ca Logicons să devină firma cea mai căutată de doritorii de finanţări europene în domeniul agriculturii. Pe surse am aflat informaţia că viitorul minister al Agriculturii ar putea să tragă sforile pentru ca Insula Mare a Brăilei să reintre pe mâna lui Culiţă Tărâţă. Acesta a pierdut irevocabil, insula, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a decis că terenul din Insula Mare a Brăilei, exploatat din 2001 de “TCE 3 Brazi” SRL Piatra Neamţ, firma omului de afaceri Culiţă Tărâţă, trebuie concesionat prin atribuire directă, pe o perioadă de 49 de ani, societăţii Agricost SRL din Iaşi, aparţinând lui Constantin Dulute. Voiculescu vrea să preia controlul principalului acuzator Cazul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) este emblematic pentru modul în care oamenii apropiaţi lui Voiculescu, plasaţi la locul potrivit, servesc, direct sau indirect, interesele de grup. Povestea privatizării aduce un pic cu fabula în care motanul, chemat să împartă brânza, o înfulecă pe toată, lăsând celorlalţi doar firimituri. În cazul ICA, 3,6 hectare de teren, de o valoare uriaşă, pe malul Lacului Băneasa, au intrat în proprietatea Grivco la un preţ de 75 de ori mai mic decât cel real.