Altoirea se face între parteneri compatibili, ca” să conviețuiască” şiş a dea recolte. De aceea, în calitate de portaltoi sunt folosite numai anumite plante. Acestea sunt, de obicei, reprezentanţii uneia şi aceleiaşi specii, însă uneori se pot folosi în calitate de portaltoi şi plante din specii înrudite.Portaltoaiele răspund în primul rând de puterea de creştere a plantei altoite. Dar ele, de asemenea, influenţează rezistenţa faţă de boli şi geruri. Din aceste considerente pentru fiecare soi de fructifere există o multitudine de portaltoaie diferite, care sunt cultivate şi selectate conform anumitor criterii. Portaltoaiele cu creştere slabă, după cum ne spune denumirea lor, se dezvoltă lent. Ele nu formează un sistem radicular puternic, ceea ce reprezintă condiţia cea mai importantă pentru arborii independenţi. Din aceste cauze aceştia frecvent necesită suport, ca să nu fie frânţi de vânt sau zăpadă. Iar din cauza sistemului radicular slab ei nu sunt în stare să-şi asigure necesarul de substanţe nutritive din sol, iată de ce aceştia necesită îmbunătăţiri ale solului său administrarea permanentă a îngrăşămintelor. Aceşti arbori sunt mai sensibili la secetă şi geruri, sunt afectaţi de boli mai De aceea e bună utilizarea portaltoaielor cu putere mare de creştere. Aceşti pomi vieţuiesc mult mai mult. Pentru altoire se utilizează crenguţe sănătoase de un an de zile. Lăstarii nu sunt buni pentru altoit. Pentru altoire se foloseşte partea de mijloc al crenguţei, care are minimum de la 3 până la 5 ochiuri (muguri). Altoiul poate fi pregătit iarna (cel mai bine în ianuarie), când seva este în repaus şi se păstrează până în primăvară, când vine momentul de altoire. Condiţiile optime de păstrare sunt în nisip umed, în pivniţă, sau pot fi folosite crengile proaspăt tăiate. În acest caz se recomandă utilizarea lor imediată. Dacă altoiul se pregăteşte primăvara sau vară, atunci, elimin frunzele, se lasă 1 cm din peţiolul acestora.În timpul altoirii altoiul şi portaltoiul se ataşează unul peste celălalt astfel ca acestea să se poată concreşte. Pentru aceasta este necesar că stratul de cambiu al portaltoiului şi altoiului să se lipească cât mai bine unul de celălalt. Cambiul reprezintă stratul de celule care se divid, ce se află sub scoarţa arborelui şi răspund de creşterea acestuia din urmă numai în cazul când aceste straturi aderă bine unul la altul.

Toate tăieturile trebuie să fie curate (pe ele nu se pune mâna, în caz contrar suprafaţa se murdăreşte) şi netede. Pentru aceasta este nevoie de un cuţit ascuţit, numit” pentru altoire”, care se foloseşte numai în acest scop.
Copulaţia
Pentru această metodă sunt necesari altoi şi portaltoi de aceeaşi grosime, prin copulaţia plantelor tinere de unu-doi ani primăvara. Altoirea o fac aproape de rădăcină, aceasta înseamnă că eu tai portaltoiul sub unghi la 10 cm de la sol. Tăietura trebuie să aibă 3-4 cm, pentru ca portaltoiul şi altoiul să posede o suprafaţă mai mare de contact. Tăietura trebuie să fie executată dintr-o mişcare pentru a evita denivelările. Dacă nu se primeşte din prima, atunci tăietura trebuie repetată. În acelaşi mod se efectuează tăierea sub unghi şi pe altoi pe care de asemenea se taie o limbă. În acelaşi timp trebuie urmărit, ca pe cealaltă parte a tăieturii să fie prezent un mugur. Ambele suprafeţe trebuie să adere bine una la cealaltă, pentru că straturile de cambiu să se unească între ele. Acum altoiul se fixează de portaltoi, iar locul de cuplare se înfăşoară cu rafie. Ochiurile se lasă neacoperite, deoarece mai târziu ele trebuie să pornească în creştere. Acest bandaj este necesar pentru a îmbunătăţi legătura, sudura între altoi şi portaltoi.
Pentru a apăra de uscare şi infecţii locul altoirii şi toate locurile cu tăieturi deschise, acestea se ung cu mastic. La acest procedeu urmărim, de asemenea, ca mugurii să rămână neunşi.
Altoirea sub scoarţă
Acest procedeu de altoire se foloseşte atunci când portaltoiul este mai gros decât altoiul. Există mai multe metode diferite. Această metodă o folosesc cel mai frecvent în luna mai, când scoarţa se detaşează uşor. Tehnica este foarte simplă – tulpina portaltoiului se taie exact la înălţimea dorită, apoi se elimină toate crengile. Totodată se lasă 1-2 crenguţe mici, numite” de forţă”. Ele sunt necesare pentru asigurarea cu substanţe nutritive (” asimilare”) şi, totodată, ele apără pomul de la” înecarea cu suc” (aşa numita” obstrucţie”). Marginile tăieturii se netezesc cu ajutorul cuţitului de altoire, întrucât rănile netede se cicatrizează mai bine. Scoarţa portaltoiului se taie în lungul tulpinii fără a atinge cambiul. Această tăietură nu trebuie să fie mai mare de 4 cm.
Pe altoi de asemenea se face o tăietură netedă oblică. Această tăietură are şi ea 4 cm în lungime. Pe partea opusă tăieturii trebuie să se afle un mugur. Pentru a uşura concreşterea, se dezdoaie puţin marginile tăieturii (aproximativ cu 1 mm), se dezdoaie numai scoarţa, cambiul nu se atinge. Datorită marginilor dezdoite cambiul se eliberează şi procesul de concreştere se uşurează. Apoi introduc altoiul în tăietură, sub scoarţă. Mugurele trebuie să fie dispus aproximativ la mijlocul locului de altoire, la nivelul ciotului. În final, locul altoirii se leagă cu rafie şi toate rănile se ung cu mastic. Mugurii şi aici rămân neacoperiţi. Prin această metodă în dependenţă de grosimea portaltoiului, se pot altoi câteva crenguţe. Dacă diametrul portaltoiului este de aproximativ 4 cm, este necesar de altoit două crenguţe. La final, când altoiul se prinde bine, se pot elimina crenguţele” de forţă”.
Altoirea în ochi
În acest caz este folosit numai mugurele, nu întreaga crenguţă. Scoarţa portaltoiului se taie în forma literei” T”. După aceasta, scoarţa se dezdoaie puţin în lateral, de-a lungul tăieturii, după care se ia un ochi matur de pe altoi, care se taie fără denivelări din jos în sus, sub forma unui scut. Lemnul, după posibilitate, nu se taie. Acum introducem ochiul în tăietură cu ajutorul spatulei de pe partea anterioară a cuţitului. Proeminenţa de sus a scoarţei se taie dreaptă ca să coincidă cu partea de sus a tăieturii în formă de” T” (de-a curmezişul tulpinii). În final, locul altoirii se leagă cu rafie, şi toate rănile se ung cu mastic. Ochiul rămâne deschis.
Oculaţia, se poate efectua atât cu mugurele în repaus, cât şi cu cel în creştere. Când vorbim despre ochiul în creştere, avem în vedere oculaţia de primăvară (din luna mai). În acest caz mugurele creşte în acelaşi an. Ochiul în repaus este altoit vara (iulie-august). Acest mugur va porni creşterea abia anul viitor. Pentru această metodă este folosit altoiul proaspăt tăiat. Frunzele de pe crenguţă se elimină, lăsând 1 cm din peţiol. Dacă peţiolul cade aproximativ la trei săptămâni, atunci înseamnă că altoirea a fost efectuată cu succes. După ce ochiurile aderă bine la portaltoi şi s-au pornit în creştere, tai portaltoiul direct de asupra locului de altoire şi acopăr rana cu mastic. La metoda de oculare pot fi folosiţi mai mulţi muguri, ceea ce va aduce numai avantaje. Astfel creşte probabilitatea succesului, deoarece nu orice ochi poate să se prindă.