TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A PEPENILOR VERZI PRIN ALTOIRE PE SOLURILE NISIPOASE

Cultivaţi după tehnologia tradiţională, pepenii verzi se recoltează începând cu data de 18 – 20 iulie, până la sfârşitul lunii septembrie înregistrându-se un vârf de producţie între 5 – 25 august. În această perioadă valorificarea pepenilor verzi se face greoi, cererea fiind de cele mai multe ori sub oferta producătorilor, iar preţul de vânzare scade la valori care asigură o rentabilitate minimă.
Prin folosirea unor tehnologii de obţinere a producţiilor extratimpurii şi timpurii, perioada de recoltare poate fi devansată cu 25 – 30 zile. Astfel în zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei care beneficiază de un potenţial termic superior celorlalte zone de cultură din ţară, recoltarea pepenilor verzi începe în ultima decadă a lunii iunie în cazul culturilor înfiinţate prin răsad şi protejate în adăposturi joase tip tunel. La culturile înfiinţate prin răsad şi mulcite cu folie de polietilenă recoltarea începe în perioada 1 – 2 iulie, iar la cele înfiinţate prin răsad fără protejare primele fructe sunt recoltate în perioada 5 – 6 iulie. Producţiile extratimpurii şi timpurii de pepeni verzi obţinute în perioada 25 iunie – 25 iulie se pot valorifica în condiţii de eficienţă economică ridicată atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. Culturile cu plante altoite se recoltează după 5-7 zile.
Altoirea pepenilor verzi se impune ca o necesitate pentru culturile extratimpurii şi timpurii înfiinţate prin răsad , protejate în adăposturi joase tip tunel şi mulcire . Prin altoire creşte rezistenţa plantelor la atacul unor agenţi patogeni ,cu referire specială la atacul produs de Fusarium oxysporum, creşte rezistenţa la factorii de stres, creşte randamentul de utilizare a îngrăşămintelor şi a apei din irigaţii. Metoda de cultivare a pepenilor verzi prin altoire determină creşterea nivelului producţiei, a greutăţii fructelor , fără a influenţa negativ calitatea şi conţinutul chimic al acestora. Un dezavantaj al altoirii este faptul că în cele mai multe cazuri fructele obţinute la plantele altoite se recoltează mai târziu decât cele ale plantelor nealtoite. Altoirea este o metodă de cultivare eficientă economic, cheltuielile datorate producerii răsadurilor altoite fiind cu mult mai mici decât valoarea sporului de producţie obţinut la cultura altoită şi a nivelului mai redus al cheltuielilor cu îngrăşămintele, apa pentru irigat şi tratamentele fitosanitare.

Amenajarea spaţiului şi producerea răsadului altoit

Producerea răsadului altoit se face în spaţii protejate care dispun de instalaţii de dirijare a microclimatului şi de tunele de calusare. Se pot obţine rezultate bune şi în solarii cu încălzire biologică sau alte surse de căldură, în care se instalează tunele cu lăţimea de 1,5 m. Acest tip de răsadniţă se remarcă pentru simplitate în amenajare şi cheltuielile reduse, fiind la îndemâna oricărui cultivator. Grosimea platformei de biocombustibil este de 25-30 cm.
Pentru producerea altoiului se seamănă pe pat cald, grosimea stratului de amestec fiind de 10-12 cm. Stabilirea “reţetei” pentru amestecul de pământ depinde de posibilităţile de aprovizionare locale, de preţul de cost şi altele. Un amestec bun se poate obţine folosind 40% turbă, 20% mraniţă, 30% pământ de ţelină şi 10% nisip. În lipsa turbei, se poate folosi amestecul format din 30 % mraniţă, 50% pământ de ţelină şi 20% nisip.
Seminţele de altoi se seamănă în rânduri distanţate la 10 cm, la adâncimea de 2 cm, distanţa între seminţe pe rând fiind de 8-10 cm. Pentru combaterea unor agenţi patogeni care se transmit prin sămânţă, aceasta trebuie să fie tratată cu Tiuram 75 PTS 4 g/kg, Tiramet 60 PTS 4 g/kg sau Previcur 607 SL 20 ml/kg Imediat după semănat se udă cu soluţie de Previcur 607 SL 0,15% + Metoben 0,05% (Topsin M 70)
Seminţele de portaltoi se pot semăna în ghivece din material plastic cu diametrul de 8-10 cm şi înălţimea de 10 cm, în alveole , în cuburi nutritive , în ghivece din folie de polietilenă, umplute cu amestec de pământ cu aceleaşi componente şi în aceeaşi proporţie menţionată anterior. Data semănatului se alege în funcţie de metoda de cultivare. Pentru culturile protejate în tunele sau pentru cele mulcite, altoiul se seamănă în perioada 1-5 martie. Portaltoiul cu cele mai bune rezultate pe solurile nisipoase a fost Macis F1 din specia Lagenaria siceraria Seminţele de portaltoi se seamănă după 4-5 zile, în perioada 5-15 martie. Pentru culturile neprotejate se seamănă altoiul pe 18-20 martie , iar portaltoiul după 4-5 zile Ghivecele umplute cu amestec se introduc în spaţiile de producere a răsadurilor cu 5 – 7 zile înainte de semănat pentru a permite încălzirea amestecului şi răsărirea buruienilor, care vor fi distruse cu ocazia semănatului. Pentru prevenirea căderii plăntuţelor, cu 2 – 3 zile înainte de semănat se tratează amestecul de pământ din ghivece, la fiecare ghiveci fiind folosiţi 75 ml suspensie de Previcur 607 SL 0,15% + Metoben 0,05% (Topsin M 70). Temperatura substratului până la răsărire se menţine la 26 – 280C.
Metoda de altoire recomandată este prin ,,alipire cu un cotiledon”.(foto pe site) Este cea mai folosită metodă de altoire , fiind făcută atât manual cât şi de către roboţii de altoire. Seminţele altoiului se seamănă pe strat nutritive, alveole, cu 4-5 zile înaintea portaltoiului. Seminţele de portaltoi se seamănă în alveole(ghivece, cuburi nutritive).Când plantele portaltoiului au 1-3 frunze adevărate, cu o lamă bine ascuţită se taie epicotilul şi printr-o tăietură oblică la 45 o se îndepărtează unul dintre cotiledoane. Altoiul se taie oblic la 45 o la 1-2 cm sub cotiledoane, se alipeşte portaltoiului pe lungimea tăiată şi se prinde cu clipsul de altoire. Ca o variantă a cestei metode este altoirea ,, cu pană între cotiledoane. În acest caz, la planta portaltoi se face o tăietură sub formă de pană între cotiledoane pe lungimea de 1-1,5 cm. Planta altoi se taie la 1-2 cm sub cotiledoane sub formă de pană , se introduce între cotiledoanele portaltoiului şi se prinde cu clipsul de altoire. După altoire plantele se introduc în tunelul de calusare, care are posibilitatea de umbrire, de asigurare constantă a temperturii de 25-26oC şi a umidităţii relative cât mai apropiată de 100%. După 3-4 zile lumina, temperatura şi umiditatea se aduc treptat la condiţii normale.
Pregătirea portaltoiului se face prin:
– tăierea tulpinii portaltoiului deasupra locului de prindere a cotiledoanelor;
– tăierea sub formă de pană cu lungimea de 1-1,5 cm a tulpinii portaltoiului .
-Pregătirea altoiului:
– scoaterea plantei altoi de pe stratul nutritiv;
– tăierea orizontală a plantei la 2 – 2,5 cm sub cotiledoane;
– tăierea sub formă de pană pe lungimea de 1,5-2 cm (lucrarea se face cu o lamă bine ascuţită);
– introducerea altoiului în despicătură portaltoiului;
– prinderea altoiului şi a portaltoiului cu ajutorul clemei de altoire.
Odată încheiată operaţia de altoire, plantele se udă abundent şi se introduc în tunelul de calusare. Tunelul de calusare trebuie să aibă posibilitatea menţinerii în interior a temperaturii optime de 25-26 0 C şi umidităţii relative de 100%, precum şi posibilitatea de umbrire. Cultivatorii care nu dispun de astfel de instalaţii pot monta tunelul de calusare, pe o platformă de biocombustibil. Pentru a favoriza prinderea, tăviţele cu plante altoite din tunelul de calusare se acoperă direct cu o folie de polietilenă foarte subţire, transparentă, în vederea obţinerii unei temperaturi apropiate de optim ( 25-26oC) şi a unei umidităţi atmosferice cât mai ridicate. Plantele se umbresc prin acoperirea temporară (2-3 zile) a tunelului cu o prelată din material textil, plasă de umbrire, sau prin alte metode de umbrire. După 2 zile se scoate folia pusă direct pe plante, iar plantele se menţin în condiţii de semiumbră la o temperatură şi umiditate cât mai apropiată de optim, până se constată prinderea definitivă. Treptat ele se obişnuiesc cu condiţiile atmosferice , prin aerisirea s-au închiderea cu multă atenţie a tunelelor. După 8-10 zile de la altoire răsadurile sunt bune pentru plantare în câmp. Cumulând toate operaţiile de producere a răsadurilor rezultă o vârstă a răsadurilor de 35 zile.
Pentru suprafaţa de 1 ha sunt necesare 3500 – 5500 plante altoite, în funcţie de vigoarea soiului, sistemul de fertilizare, fertilitatea solului. Cantitatea de seminţe necesară producerii răsadurilor pentru suprafaţa de 1 ha este de 200 – 350 g în cazul altoiului şi de 750-1500 g în cazul portaltoiului, în funcţie de numărul de seminţe şi MMB.
Pentru a obţine răsaduri de calitate bună lucrările de îngrijire trebuie să aibă în vedere reglarea luminii, dirijarea optimă a temperaturii, aerisirea, udarea, fertilizarea suplimentară şi călirea răsadurilor. Răsadurile au nevoie de multă lumină şi aceasta se poate realiza prin îndepărtarea ramelor sau foliilor de pe răsadniţă atunci când temperatura o permite şi folosirea unor folii cu transparenţă cât mai bună.. În primele 4 – 6 zile de la răsărire temperatura aerului din răsadniţă va fi de 20 – 220C în zilele senine şi 18 – 200C în zilele noroase şi noaptea, după care temperatura va fi de 24 – 260C în zilele senine, 19 – 210C în zilele noroase şi 17 – 190C noaptea.
Aerisirea se face ori de câte ori temperatura depăşeşte optimul, pentru împrospătarea aerului care are un conţinut ridicat în CO2, amoniac, ori pentru reducerea umidităţii atmosferice.
Udarea răsadurilor se face cu multă atenţie, excesul de apă favorizând apariţia unor boli, iar lipsa apei determină o creştere slabă a răsadurilor. Udarea se face uniform astfel încât în fiecare ghiveci amestecul de pământ să fie umectat pe toată adâncimea. Se ţine seama ca după fiecare udare să fie timp suficient pentru ca picăturile de apă de pe frunze să se usuce până la lăsarea serii.
Pentru prevenirea căderii plăntuţelor,până la plantare răsadurile se mai tratează de 2 – 3 ori cu unul din produsele: Previcur 607 SL 0,15%, Folpan 0,2% sau Captadin 0,2%, folosind 4 – 5 l/m2 suspensie. La semnalarea făinării produsă de Sphaerotheca fuliginea se fac tratamente cu Afugan 0,04%, Systane 0,03% sau sulf muiabil 0,3%. Preventiv, la interval de 7 – 10 zile se fac tratamente pentru combaterea agenţilor patogeni care provoacă pătarea unghiulară( Pseudomonas lachrymans) şi mana(Pseudoperonospora cubensis) cu Ripost M 0,25%, Mikal M 0,35%, Dithane M45 0,2%.
Fertilizarea suplimentară se face atunci se constată o creştere slabă a răsadurilor datorată folosirii unui amestec mai puţin bogat în elemente fertilizante. Sunt suficiente 1- 2 fertilizări cu soluţii de îngrăşăminte NPK în concentraţie de 0,2 – 0,5% sau cu îngrăşăminte foliare ( Folplant, Cropmax, Nutrileaf, etc.).
Plivitul buruienilor se face ori de câte ori este nevoie, la plantare ghivecele(cuburile nutritive) trebuind să fie lipsite de buruieni.
Călirea răsadurilor se face cu 4 – 5 zile înainte de plantare şi are drept scop adaptarea plantelor la condiţiile de câmp. La început ramele sau folia se îndepărtează de pe răsaduri pentru o perioadă mai scurtă pe timpul zilei, iar cu 2 – 3 zile înainte de plantat acestea se îndepărtează şi pe timpul nopţii. Cu o zi înainte de plantare răsadurile se udă abundent şi se face un tratament fitosanitar cu unul din produsele menţionate. În vederea transportării de la locul de producere în câmp ghivecele se aşează în lăzi. Transportul pe distanţe scurte se face cu mijloace de transport deschise, iar pe distanţe mari în camioane sau remorci închise.
Toma Vasile Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru
Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, jud. Dolj