Se pun la cale  noi atacuri teroriste , pentru ca si alte tari, ca si Franţa , să interzică “Internetul întunecat” şi wireless-ul! 

Din Cuprins nu lipseste nici –De la “Preotul Banilor Murdari”Cetire:”Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”– David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994 la un dineu al ambasadorilor ONU/ Dictatura financiară este soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale  (cu banii noştri)/ Astazi HAARP controlează uraganele,dar miine va teleghida …madularele!/Serviciile secrete pot controla de la distanţă telefoanele mobile/Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei/Arma supremă de distrugere în masă: controlul vremii

Matei 23…v.13. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre…

 VI S_A LUAT SLUJBA ,Preoti din intreaga lume , intrucit v ati batut joc de oamenii creati de Dumnezeu, pentru care a singerat Isus , (vezi si Ezechiel cap.34)! Domnul Dumnezeu va vorbi prin prunci culegatori de capsuni , de smochine si ciobani (Amos 7/14);

Atunci Isus, pe cand cuvanta gloatelor si ucenicilor Sai, a zis: “Carturarii si fariseii sed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care va spun ei sa le paziti, paziti-le si faceti-le; dar dupa faptele lor sa nu faceti. Caci ei zic, dar nu fac.

“ Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?

“Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului şi spuneţi: “Strângeţi-vă pe munţii Samariei şi vedeţi ce neorânduiala mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea!

Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi îngrămădesc în palate comori câştigate prin silnicie şi răpire.”

De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Vrăjmaşul va împresura tara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jefuite!”

Aşa vorbeşte Domnul: “După cum păstorul scapa din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vârf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!”

Ascultaţi şi spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor:

“În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărâmate şi vor cădea la pământ.

Voi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul.” (Amos 3/8-15)

2- Ascultaţi acum, juncane în sutane de pretutindeni , voi care, după ce aţi “cazat” pe isus în iesle, voi care l-aţi răstignit şi acum, îl aruncaţi la coşul de gunoi, ca să întronaţi în locul Sau  luxul, imoralitatea, idolatria, datina, tradiţia, învăţături de făcut bani şi alte condiţionări neBiblice, primiţi mustrarea pentru rodul faptelor voastre nedumnezeiesti, căci…” Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezec.34/15)

Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri: “Daţi-ne să bem!”

Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis: “Iată vin zile pentru voi, când vă vor prinde cu cârligele, şi rămăşiţa voastră, cu undite de pescari;

Veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul. –

Duceţi-vă numai la Betel şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile la fiecare trei zile!

Faceţi să fumege jertfe de mulţumire făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie! Căci aşa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. –

Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine, în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –

N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat.

Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –

V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul! –

Am trimis în voi ciumă, ca în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –

V-am nimicit că pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul… –

De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!”

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui.” (Amos 4/1-13)

3- Ascultaţi acum, voi, Preoţi, Neamuri, Popoare, Israel şi pământul întreg , care prin condiţionări idolatre, mârşave, aţi împins oile în gurile lupilor, şi aţi lăsat pruncii fără laptele Duhovnicesc, fără adăpost, fără speranţe. “Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le cauta!” (Ezec.34/6)

Ascultaţi cuvântul acesta, cântecul acesta de jale pe care-l fac pentru voi, POPOARE şi pentru casa lui Israel!

“A căzut, şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel, sta trântită la pământ, şi nimeni n-o ridică.”

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.”

Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: “Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!

Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal şi nu treceţi la Beer-Seba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit.

Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă, ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă,

Voi care prefaceţi dreptul în pelin şi călcaţi dreptatea în picioare!”

El a făcut Cloşca cu pui şi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră; El cheamă apele mării şi le vars ă pe faţa pământului: Domnul este numele Lui.

El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.

Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii şi le este scârbă de cel ce vorbeşte din inimă.

De aceea, pentru că pe sărac îl călcaţi în picioare şi luaţi daruri de grâu de la el, măcar că aţi zidit case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!

“Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor.”

De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele.

Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi, şi că astfel, Domnul Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum spuneţi voi!

Urâţi răul, şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul Dumnezeul oştirilor va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: “În toate pieţele se vor boci şi pe toate uliţele vor zice: “Vai! Vai!” Vor chema pe plugar la jale şi la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morţi.

În toate viile va fi bocet, când voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul.

Vai de cei ce doresc “ziua Domnului”! Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, şi nu lumina.

Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!

Nu va fi oare ziua Domnului întuneric în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!

Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi că jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.

Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lăutelor tale!

Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!

Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustiu, casa lui Israel?…

Veţi ridica, dar, pe Săcuţ, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-aţi făcut,

Şi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul al cărui nume este Dumnezeul oştirilor!”Amos 5 şi restul)

B – Domnilor Bisericani de pretutindeni , vine Isus, dar nu găseşte o singură credinţă, o Unica Biserică VIE , pocăință , un singur Dumnezeu, şi nici măcar catolicii sau neortodocsii nu il intimpina pe Isus- născuţi din nou (Ioan, cap. 3) 

De la “Preotul Banilor Murdari”Cetire:”Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.”
– David Rockefeller, într-un discurs din 23 septembrie 1994
la un dineu al ambasadorilor ONU

Conducătorii lumii încearcă să convingă întreaga umanitate că singura soluţie în stabilirea şi menţinerea „păcii mondiale” este crearea Noii Ordini Mondiale, prin unificarea tuturor superputerilor lumii. În realitate, Noua Ordine Mondială înseamnă planuri masive de reducere a populaţiei, sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor.

Dacă aceste schimbări ar fi anunţate deschis, ar genera aproape sigur proteste masive şi violente la scară mondială. De aceea, planurile conducătorilor din umbră sunt păstrate secrete şi implementate gradat. Populaţia este masiv dezinformată prin mass-media. Utilizarea puternicelor grupuri de presiune şi a avantajelor financiare pentru coruperea politicienilor, folosirea unei reţele de activişti poziţionaţi strategic şi utilizarea mijloacelor de informare corporatiste pentru muşamalizarea adevărului şi răspândirea propagandei, dovedesc că pregătirile pentru întreaga operaţiune au necesitat mult timp şi planificare. Lipsa opoziţiei substanţiale în interiorul sistemului dovedeşte, de asemenea, prezenţa unei reţele de colaboratori benevoli care au infiltrat sistemul şi prestează „munca murdară” pentru aşa-zisă Elită mondială. Deseori este greu de crezut că elitele au reuşit să-şi extindă puterea peste atât de multe posturi de control, peste spectrul combinat al economicului, politicului şi vieţii sociale. Poate aici îşi au originile scepticismul şi sintagma „teoria conspiraţiei”. Din nefericire, faptul că toate schimbările se îndreaptă într-o singură direcţie exclude posibilitatea unei coincidenţe. Oportunismul şi conformismul sunt larg răspândite într-o societate care continuă să se elibereze de orice restricţie, inclusiv de valorile morale.
Noua Ordine Mondială nu mai este astăzi un concept vag formulat. În plină criză economică, Noua Ordine Mondială devine sub ochii noştri o realitate care, treptat, prinde contur.

Vă prezentăm în acest articol fapte confirmate istoric, declaraţii publice. Poate că în urmă cu 10 ani o minte sceptică ar mai fi putut categorisi aceste adevăruri drept „teorii ale conspiraţiei”. Dar astăzi, când liderii mondiali vorbesc pe faţă despre moneda unică, guvernul mondial, statul unic supranaţional, armata unică mondială, nu putem decât să ne plecăm în faţa evidenţei: planul conducătorilor francmasoni din umbră este instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Obiectivul nostru – o nouă ordine mondială

Mihail Gorbaciov a fost primul lider mondial care a vorbit în mod public despre „o nouă ordine mondială”. În discursul rostit în faţa Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în 7 decembrie 1988, preşedintele Uniunii Sovietice a făcut această declaraţie profetică:„Continuarea progresului global este posibilă numai printr-o ajungere la un consens universal în acţiunile întreprinse în vederea constituirii Noii Ordini Mondiale.” În acelaşi discurs, Gorbaciov dădea glas idealului masonic pe care îl slujea: „Idealul nostru este o comunitate mondială de state, bazate pe domnia legii, state care să-şi subordoneze activităţile de politică externă legii internaţionale.”

George Bush Senior (foto) a demonstrat că este un servitor dedicat al acestei „frăţii”, el fiind primul care a făcut din acest plan al Noii Ordini Mondiale principalul său obiectiv. În discursul din 11 septembrie 1990, susţinut într-o sesiune a Congresului american, George Bush rostea profetic:„Din mijlocul acestor timpuri tulburi, obiectivul nostru –  o nouă ordine mondială – poate sa apară… Astăzi acea lume nouă se chiuie să se nască, o lume mult diferită de cea pe care o cunoaştem.” Tot atunci, înainte de plecarea sa la Helsinki pentru a discuta despre criza Golfului Persic cu preşedintele sovietic Gorbaciov, preşedintele George Bush şi-a exprimat speranţa ca „bazele creării unei noi ordini mondiale să fie puse la Helsinki” sub patronajul Naţiunilor Unite. La conferinţa de presă ce a urmat întâlnirii celor doi, preşedintele Bush a declarat optimist:„dacă naţiunile lumii continuă să colaboreze, vom aşeza piatra de temelie a unei ordini internaţionale care va aduce mai multă pace decât am cunoscut până acum”. Într-un alt discurs din 16 ianuarie 1991, fostul preşedinte american se referea la o Nouă Ordine Mondială în care„domnia legii să guverneze naţiunile”, iar „Organizaţia Naţiunilor Unite, devenită credibilă, să-şi folosească rolul său de menţinere a păcii cu scopul de a împlini promisiunea şi viziunea fondatorilor Naţiunilor Unite”. Boutros Boutros-Ghali, Secretar General al ONU între 1992 şi 1996, în raportul său „O agendă pentru pace” (iunie 1992) afirma fără niciun echivoc: „Timpul suveranităţii absolute şi exclusive a trecut.” Aceasta deşi articolul 2, Secţia 7 a Cartei Naţiunilor Unite interzice intervenţia ONU în „chestiuni care ţin în mod esenţial de jurisdicţia internă a fiecărui stat”.

Consens sau cucerire?

De-a lungul timpului multe personalităţi politice, care au jucat roluri cheie în istorie, au făcut declaraţii despre Noua Ordine Mondială.
Edward Mandell House (1858-1938), cunoscut drept Colonelul House, unul dintre cei mai puternici oameni ai politicii americane, susţine într-un discurs din 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, idee pe care o actualizează în revista Foreign Affairs: „adevărata problemă este astăzi cea a unui guvern mondial”. Edward Mandell House a fost consilierul personal al preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D. Roosevelt, apropiat al dinastiei bancare Morgan şi al puternicelor familii financiare europene. Se credea despre el că este reprezentat al consorţiul Rothschild. Sub influenţa sa, preşedintele Wilson a acceptat proiectele de introducere a taxei pe venit, precum şi crearea Rezervei Federale. Edward Mandell House este cel care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE) – Council of Foreign Relations (CFR).

O altă figură cheie în ofensiva Noii Ordini Mondiale este James Paul Warburg, membru al Clubului Bilderberg, consilier al lui Roosevelt, fiul lui Paul Warburg – autor al Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler. În 17 februarie 1949, acesta declara: „marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial, indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire”.

Clanul Rockefeller

În filele istoriei Americii, numele familiei Rockefeller este omniprezent. Rockefeller activează în domeniul petrolului (Standard Oil Company, astăzi Exxon Mobil, a avut multă vreme monopol asupra acestei pieţe), în cel bancar, dar are şi numeroase fundaţii, deţine uriaşe clădiri în New York şi chiar o universitate. John D. Rockefeller (1839-1937), fost guvernator al Virginiei de Vest, senator SUA, este considerat a fi cel mai bogat om al tuturor timpurilor. Acesta a donat importante sume de bani pentru constituirea Consiliului Relaţiilor Externe (CRE). Urmaşul său, David Rockefeller (foto), a devenit în 1949 cel mai tânăr director pe care l-a avut vreodată CRE şi a ajuns apoi, la scurtă vreme, preşedinte al acestei organizaţii globaliste. În prezent este preşedinte onorific. Chester Ward, amiral şi fost judecător în Marina Militară SUA, membru în CRE timp de 15 ani afirma: „scopul principal al CRE este slăbirea suveranităţii SUA şi a independenţei naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial”.
Nelson Rockefeller (1908-1979) a fost guvernator al statului New York (1959-1973) şi apoi cel de al 41-lea vicepreşedinte al SUA (1974-1977), în timpul mandatului preşedintelui Gerald Ford. Într-un articol intitulat „O chemare la construirea unei Noi Ordini Mondiale”, publicat în New York Times în februarie 1962, acesta afirma: „Naţiunile Unite nu au fost şi nu sunt capabile să aducă o Nouă Ordine Mondială, cerută de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor şi să pună în practică conceptele şi aspiraţiile de suveranitate naţională printr-o viziune federală.” În acelaşi an, în articolul „Viitorul federalismului”, Nelson Rockefeller subliniază că evenimentele curente cer instalarea Noii Ordini Mondiale. Cităm: „Există o febră a naţionalismului… însă statul-naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale.” În timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1968, Nelson Rockefeller pledează: „ca preşedinte aş face toate eforturile pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale”. În 1974, conform unui raport Associated Press, acesta reafirmă că va lupta pentru crearea unei Noi Ordini Mondiale.

Lumea se teme de necunoscut

Nelson Rockefeller a fost susţinut şi consiliat de un alt personaj cheie: masonul Henry Alfred Kissinger, participant la ritualurile satanice de la Bohemian Grove, membru Shriner. În prezent acesta este membru în conducerea celor trei mari organizaţii globaliste care reprezintă Noua Ordine Mondială: Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală. Kissinger a fost secretar de stat al SUA în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, consilier pe probleme de securitate naţională, implicat în războiul din Vietnam şi în bombardarea Cambogiei de către SUA. El a condus toate acţiunile militare americane şi ale CIA în întreaga lume în perioada 1969-1977.
Henry Kissinger (foto) declara la conferinţa grupului Bilderberg din Evian, Franţa, în 1991: „Azi, America ar fi scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea (referindu-se la protestele din 1991). Mâine – ea ne va mulţumi! Asta este cu atât mai evident dacă li s-ar spune că există o ameninţare externă, o invazie extraterestră sau de ordin terorist, fie ea reală sau doar declarată, care ar ameninţa existenţa Americii. În acest fel, toate popoarele lumii ne vor ruga să îi scăpam de această nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunăvoie în favoarea garantării bunăstării şi a siguranţei de către Guvernul Mondial.” În iulie 1993, Henry Kissinger scria în Los Angeles Times despre NAFTA (Tratatul de Comerţ Liber din America de Nord): „Ceea ce Congresul va avea în faţă nu va fi doar o convenţională înţelegere comercială, ci chiar arhitectura unui nou sistem internaţional, primul pas în instaurarea Noii Ordini Mondiale.”
În 1985, în săptămânalul Human Events din Washington, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Grupului Bilderberg, spunea: „Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Niciun argument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.”

Preşedinţii americani ai Noii Ordini Mondiale

Robert Kennedy şi Richard Nixon nu ies din tiparul Noii Ordini Mondiale. „Cu toţii vom fi judecaţi după măsura efortului de a contribui la construirea Noii Ordini Mondiale,” susţinea Robert Kennedy în 1967. „Dezvoltarea unei gândiri coerente a regiunii Asiei este reflectată în dispoziţia de a considera problemele în termeni regionali şi de a trece apoi la necesităţile de dezvoltare a unei Noi Ordini Mondiale,” declara Richard Nixon, în octombrie 1967. În 1972, în timpul unei vizite în China a preşedintelui Nixon şi a întâlnirii cu premierul chinez Chou En-lai, Nixton închină un toast pentru „speranţa pe care fiecare dintre noi o nutreşte de a construi o Nouă Ordine Mondială”.
În 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: „Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.” În articolul „Greul drum spre Ordinea Mondială”, apărut în 1974 în Foreign Affairs, Gardner a declarat: „Pe scurt, casa ordinii mondiale va trebui construită de la temelie spre vârf şi nu invers. Va părea asemeni unei mari, explozive, zgomotoase confuzii, pentru a folosi faimoasa descriere a realităţii, exprimată de William James, dar un ocol dat suveranităţii naţionale, erodând-o bucată cu bucată, va realiza mult mai mult decât învechitul asalt frontal.” În acelaşi registru se înscriu şi declaraţiile lui George Soroş făcute la Forumul Economic de la Davos, Elveţia, din 27 ianuarie 1995: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume.” „Până în 2020 va exista un guvern mondial unic”, susţine Ray Kurywell, în 1999.

Richard Gardner era un apropiat al lui Zbigniew Brzezinski (foto), cel care împreună cu David Rockefeller a fondat Comisia Trilaterală, împlinind astfel directiva stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972. Brzezinski, un „profet” sclipitor al idealismului unei lumi unite, a fost profesor la Universitatea Columbia şi este autor al câtorva cărţi ce au servit drept „ghiduri în materie de politică” pentru Comisia Trilaterală. Brzezinski a ocupat funcţia de prim director executiv al Comisiei, din momentul debutului acesteia în 1973 până la sfârşitul anului 1976, când a fost numit asistent prezidenţial în probleme de Securitate Naţională de către preşedintele Jimmy Carter.
În ianuarie 1977, Comisia Trilaterală a avut întâlnirea plenară anuală în Tokyo, Japonia. Carter şi Brzezinski nu au putut participa, fiind ocupaţi cu procesul de reorganizare la Casa Albă. Cu toate acestea au trimis scrisori personale adunării, scrisori ce au fost republicate de Trialogue, revista oficială a Comisiei. Iată un fragment din scrisoarea lui Carter: “Împărtăşim nelinişti comune în ceea ce priveşte economia, politica şi securitatea, îngrijorări ce fac logică urmărirea unei crescânde cooperări şi înţelegeri. Şi această cooperare este esenţială, nu numai celor trei regiuni ale noastre, ci şi în procesul global de obţinere a unei mult mai juste şi echitabile ordini mondiale.”Aceeaşi idee o subliniază şi Brzezinski: „Rămân convins că, în chestiunile arhitecturale impresionante de astăzi, colaborarea regiunilor noastre este de o necesitate extremă. Această colaborare trebuie să fie dedicată şlefuirii unei mult mai juste şi echitabile ordini mondiale. Aceasta va necesita un proces prelungit, dar cred că putem privi înainte cu încredere şi putem fi mândri de contribuţia pe care Comisia o aduce.” Într-o declaraţie mai recentă, Brzezinski afirmă: „regionalizarea se desfăşoară conform planului Comisiei Trilaterale, având ca scop convergenţa gradată a Estului şi Vestului către un Guvern Unic Mondial. Suveranitatea naţională nu mai este un concept viabil”.
Comisia Trilaterală, care reuneşte lideri din Europa occidentală, America de Nord şi Japonia se vrea o „agenţie particulară” cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni „în cadrul unei noi ordini mondiale”.

Despre globalism

În 15 decembrie 1987, senatorul american Jesse Helms, unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni de dreapta din Statele Unite, care a făcut parte din Senatul SUA timp de 30 de ani, a tras un semnal de alarmă. Cele afirmate de el în discursul său au fost probate în scurt timp:„O examinare atentă a ceea ce se petrece în spatele uşilor închise arată că grupuri de interese de pe lângă Departamentul de Stat, Departamentul de Comerţ, marile centre bancare, marile reţele mass-media, universităţi, industria filmului, mari fundaţii non-profit, acţionează împreună cu stăpânii de la Kremlin în slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondială. Organizaţii private precum Consiliul pentru Relaţii Externe, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, etc. sunt puse să răspândească şi să coordoneze planurile în vederea realizării aşa-numitei Noi Ordini Mondiale […] Astăzi ideologia acestor grupuri se numeşte globalism […] Din punctul de vedere globalist, statele şi graniţele naţionale nu mai contează. Filozofiile şi principiile politice par să devină o chestiune relativă. Chiar şi constituţiile devin irelevante în exercitarea puterii. Globalismul consideră că activităţile forţelor financiare şi industriale trebuie să fie orientate spre transpunerea în viaţă a proiectului unei singure societăţi globale. Aceasta se va realiza în principal prin convergenţa sistemelor american şi sovietic. Singurul lucru care contează cu adevărat pentru aceste grupuri este obţinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practică pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: îndatorarea ţărilor şi politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolistă a activităţii economice şi spre sclavie politică”.

Ideologie

Născut la mijlocul secolului trecut, capitalismul financiar internaţional a fost dintotdeauna dedicat conceptului de „economie globală”, controlată din marile centre financiare. Într-o monumentală „Istorie a lumii din timpurile noastre”, de peste 1300 de pagini, intitulată „Tragedie şi speranţă”, apărută în 1966 – Carroll Quigley, profesor la Universitatea din Georgetown, analizează modul şi mijloacele prin care „confreria financiara internaţională” şi-a propus încă din 1914 „nici mai mult nici mai puţin decât să creeze un sistem mondial de control financiar în mâini private, în stare să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi întreaga economie mondială”. Mărturiile lui Carroll Quigley, care a fost profesorul preşedintelui american Bill Clinton la Universitatea Georgetown, devenind mentorul său, sunt cu atât mai importante, cu cât Quigley afirmă că el însuşi face parte din cercurile de putere care controlează finanţele mondiale: „Cunosc operaţiunile acestei reţele, deoarece am studiat-o timp de 20 de ani şi chiar mi-a fost permis timp de doi ani, la începutul anilor 60, să îi studiez documentele şi înregistrările secrete. Sunt de acord cu marea majoritate a scopurilor sale şi am fost, pe parcursul vieţii mele, un apropiat al acesteia precum şi al instrumentelor sale de acţiune.” Iată câteva dintre afirmaţiile sale: „Puterea capitalismului financiar va avea un rol transcedental, care este nici mai mult, nici mai puţin decât crearea unui sistem de control financiar mondial în proprietate privată, capabil să domine sistemul politic al fiecărei ţări şi economia lumii, ca pe un întreg”. Marile familii de bancheri americani şi europeni, precum Rothschild, Morgan, Warburg joacă de asemenea un important rol în planul Noii Ordini Mondiale. După Carroll Quigley aceştia au creat „un singur sistem financiar la scară mondială care manipulează cantitatea şi fluxurile de capital aşa încât sunt capabili să influenţeze, sau chiar să controleze guvernele, pe de o parte, şi industriile, pe de altă parte.”
Într-o carte despre Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite, „Creatura din Insula Jekyll”, autorul american Edward Griffin afirmă: „Expresii cum ar fi mecanisme de coordonare monetară, ordinea economică mondială modernă, convergenţa valorilor politice, sau noua ordine mondială nu au un înţeles foarte concret. Ele îi sună plăcut şi nevinovat omului de rând. Totuşi, pentru cei care cunosc dedesubturile, ele sunt expresii codificate, care au un înţeles specific: înlăturarea suveranităţii naţionale şi crearea guvernului mondial.” Aceeaşi idee o regăsim şi la H. G. Wells, socialist fabian, care afirmă în cartea sa „Conspiraţia la vedere”:„Lumea politică trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente. Va fi o religie mondială, întreaga populaţie a lumii va deveni o nouă comunitate umană.”

Primul proiect modern al unei federaţii mondiale apare în timpul perioadei de declin a imperialismului colonial european (1884-1914). El aparţine lui Cecil Rhodes, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi oameni politici ai Imperiului Britanic din acea perioadă. Rhodes şi un grup de prieteni au pus bazele unei societăţi secrete, care îşi propunea extinderea Imperiului Britanic şi organizarea lui într-un sistem federal mondial, garant al păcii lumii. Membrii grupului sperau să atragă Statele Unite în viitoarea ordine mondială, ba chiar să transforme Washingtonul în capitala plănuitei federaţii imperiale. Societatea secretă a lui Cecil Rhodes a fost treptat internaţionalizată, ieşind „la lumină” printr-o reţea de influente „Grupuri ale Mesei Rotunde”. În 1919, grupul din Anglia a înfiinţat Royal Institute of International Affairs (RIIA), a cărei ramură americană a fost şi este CRE. „Pe această bază” – precizează Carroll Quigley – „s-a dezvoltat în secolul XX o structură de putere între Londra şi New York a cărei influenţă s-a răsfrânt puternic în viata universitară, presa şi politica externă.” Carroll Quigley, vorbind despre puterea colosală a unui anumit grup de bancheri, afirma: „Scopul acestui grup de bancheri  este acela de a crea un sistem mondial care să depună controlul financiar al acestei lumi în care trăim, în mâna câtorva indivizi. Ei doresc de asemenea să domine economia mondială şi sistemul politic al fiecărei ţări. Această Nouă Ordine se doreşte a fi  controlată în manieră feudală, prin intermediul băncilor  centrale ale lumii şi prin tratate secrete. Această reţea care este una cu Grupurile Mesei Rotunde, nu are nicio aversiune de a colabora destul de des cu diferite grupuri, chiar comuniste.”

Liga Naţiunilor, FMI, Banca Mondială, ONU=madulare ale Anticristului 

Un alt proiect de guvernare mondială a fost introdus sub paravanul Ligii Naţiunii, înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919. Preşedintele american Woodrow Wilson, promotorul entuziast al Ligii, n-a putut însă convinge Senatul american de multiplele aşa-zise avantaje pe care le prezenta chipurile pentru Statele Unite un organism suprastatal internaţional. Spre dezamăgirea lui Wilson şi a cercurilor mondialiste (în special cele finanţate de Andrew Carnegie), Statele Unite nu s-au alăturat Ligii, ceea ce a transformat-o într-o organizaţie „de mucava”. Cel ce îi va succeda lui Wilson la preşedinţia Americii, republicanul Warren G. Harding va pune punctul pe i: „un superguvern mondial este împotriva a tot ceea ce noi consideram demn de admirat, el nu poate primi încuviinţarea Republicii noastre”. „Anihilarea” Ligii Naţiunilor de către Senatul american i-a adus pe promotorii guvernului mondial cu picioarele pe pământ. Ei au înţeles că omenirea nu era pregătită să accepte dintr-o dată o confederaţie mondială. Pentru atingerea obiectivului final nu putea fi urmată decât o strategie graduală a „micilor paşi” – simbolul socialiştilor fabiani este broasca ţestoasă. Încă din 1939, unii dintre arhitecţii americani ai viitoarei Organizaţii a Naţiunilor Unite (mulţi dintre ei membri CRE), reuniţi în influenta Comisie de Studiu a Organizării Păcii (CSOP), propuneau stabilirea unui număr de sisteme regionale – Statele Unite ale Europei, un Sistem asiatic, şi o Uniune Pan Americană, reunite într-o confederaţie mondială. „Este necesar – apreciau membrii comisiei – să recunoaştem inadecvarea statului naţional în actualele condiţii de interdependenţă economică şi culturală; în consecinţă, lumea este pusă în faţa a două alternative: un imperiu a la Hitler sau o federaţie mondială, singura compatibilă cu democraţia.”

Încă un pas în direcţia implementării Noii Ordini Mondiale a fost acordul Bretton Woods, adoptat în iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al Doilea Război Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictând regulile pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate. Aşa au fost create Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ca organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional”. „Părinţii lor fondatori” sunt John Maynard Keynes, un proeminent economist englez, adept al ideilor socialiste fabiane, şi americanul Harry Dexter White, care era secretar adjunct al Trezoreriei americane, dar care s-a dovedit ulterior a fi spion sovietic. De la bun început, cele două instituţii au stârnit reacţii critice. S-a invocat argumentul că, pe lângă obiectivul oficial, cele două organizaţii aveau şi o misiune „internaţionalistă”: „Existau, fără îndoială, şi alte raţiuni pentru care comuniştii au primit cu entuziasm înfiinţarea FMI şi a Băncii Mondiale” – afirmă Edward Griffin în „Creatura din Jekyll Island” – „în ciuda faptului că Uniunea Sovietică nu s-a alăturat organizaţiilor. Scopul lor era să creeze o monedă mondială, o bancă centrală mondială şi un mecanism de control al economiilor tuturor naţiunilor. În acest scop, Statele Unite urmau să cedeze, în mod necesar, poziţia lor dominantă. De fapt, ar fi trebuit reduse doar la o parte din întregul colectiv. O situaţie care se potrivea de minune cu planul sovietic.” Aranjamentul de la Bretton Woods mulţumea atât marile carteluri bancare, cât şi pe politicieni, întrucât urma să anuleze folosirea aurului ca baza a schimburilor valutare internaţionale.
În joc intră, din 1945, Organizaţia Naţiunilor Unite. Semnificativ este faptul că sediul ONU din New York a fost construit pe un teren donat de David Rockefeller. Despre ONU am mai vorbit în acest articol, în contextul declaraţiilor făcute de Bush, Gorbaciov şi Boutros Boutros-Ghali.

Bill Clinton şi Noua Ordine Mondială

În 1993, Noua Ordine Mondială a fost recunoscută public drept un principal obiectiv naţional de către social-democratul Bill Clinton. Preşedintele Clinton a fost bursier Rhodes; este francmason, membru al Comisiei Trilaterale şi membru al CRE. De asemenea, a participat la întâlnirile grupului francmasonic Bilderberg, care au loc în fiecare an, când într-o ţară, când în alta.
Ce înseamnă că Bill Clinton a fost bursier Rhodes? Cecil Rhodes, finanţat de bancherii Rothschild, a stors o avere din minele de aur şi diamante din Africa de Sud. A avut toată viaţa două dorinţe: să-şi mărească averea şi să subjuge toate naţiunile lumii într-o singură mare colonie a vorbitorilor limbii engleze. Prin testament, el a înfiinţat o bursă pentru tinerii vorbitori de limba engleză, care să se dedice realizării dorinţei lui. Un bursier Rhodes este un ostaş care luptă pentru realizarea guvernului francmasonic mondial. „Dintre cei 1372 de bursieri Rhodes americani până în 1953”, scrie Rene Wurmser, „431 au ocupat posturi înalte în învăţământ (31 dintre ei au fost preşedinţi la diverse universităţi), 113 au ocupat posturi în guvern; 70 au ocupat posturi în presă şi la radio şi 14 au fost şefii altor fundaţii.”

Atât George Bush, cât şi Bill Clinton, aparţin aceluiaşi ordin secret masonic şi astfel probabil că au manipulat schimbarea preşedintelui. Bush participa de fapt la o campanie politică în vederea pierderii  preşedinţiei.
Globaliştii au considerat că este perioada cea mai favorabilă democraţiei: prin manipulare, sistemul democratic a instalat un lider mondial, socialist New Age, care mai deţinea şi o putere charismatică în genul lui John F. Kennedy şi care era cu totul la dispoziţia lor.
În timpul guvernării lui Bill Clinton, socialiştii Noii Ordini Mondiale au ieşit din anonimat, intrând în lumina reflectoarelor în parlamentul Statelor Unite.„Practic ne redefinim ideile neschimbate după care ne-am ghidat de la început,” declara preşedintele Bill Clinton. Trebuie doar să ne uităm la metodele politice ale lui Clinton cu privire la strategia economică a cheltuielilor şi taxelor, pentru a realiza că libertatea şi independenţa erau obiectivele care se doreau a fi minimalizate, dacă nu chiar distruse.
În cei mai simpli termeni, administraţia Clinton se reducea la transferul – de inspiraţie socialistă – de avere precum şi la un guvern federal care controla afacerile americane, sănătatea, educaţia. Pentru acest guvern federal, „familia americană” era o afacere ca oricare alta pe care dorea să o controleze. Acţiunile lui Clinton demonstrează că el a intenţionat mai mult decât o reînnoire sau o reformă: el a dorit de fapt să creeze o nouă societate controlată de un guvern socialist mare. Administraţia Bush continuă cu sârg munca de implementare a Noii Ordini Mondiale.

Doar frunzărind ziarele de azi remarcăm folosirea intensă a sintagmei „Noua Ordine Mondială”. Criza economică este fundalul pe care importanţi oameni politici, ce se află în poziţii strategice, ies la rampă cu declaraţii despre planurile elitei: Timothy Geithner, preşedintele Băncii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al băncilor de pe întreaga planetă. Jeffrey Garten, membru CRE, solicită crearea Autorităţii Monetare Globale, de fapt o dictatură financiară globală. Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei cere un „guvern financiar mondial”.
Subiectul este extrem de vast şi acest articol este departe de a fi exhaustiv. Internetul oferă sute de mii de pagini de informaţii despre planurile elitei, despre francmasonerie şi Noua Ordine Mondială. Tot mai multe filme, realizate de oameni curajoşi, demască planurile diabolice ale celor care ne conduc din umbră. (Vă recomandăm călduros să vizionaţi, dacă nu aţi făcut-o deja, documentarul lui Alex Jones, Joc Final)

Noua Ordine Mondială nu este o povestire fantastică, futuristă, speculativă, profetică, ci o realitate a lumii în care trăim. Mecanismele şi pârghiile istoriei au fost modificate şi iată că un joc Monopolly la scară foarte mare a fost jucat: cu bani reali, cu schimburi de proprietăţi reale, iar învingătorii şi învinşii sunt la fel de reali.

Citiţi şi:
Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale
Feudalism…Capitalism… Noua Ordine Mondială

Astazi HAARP controlează uraganele,dar miine va teleghida …madularele!

S-a vorbit foarte mult despre HAARP, programul american de cercetare asupra frecvențelor aurorale active, prin intermediul căruia poate fi manipulată vremea dar poate fi influențată și mintea oamenilor. Și totuși, unii încă mai cred că toate controversele stârnite în jurul acestui program sunt doar o simplă teorie a conspirației. Filmul pe care vi-l propunem în continuare prezintă imagini captate din satelit în timpul a două puternice uragane, în care se pot vedea formațiuni noroase stranii, ce nu apar în mod natural. Prezența acestor anomalii ce au influențat direcția de propagare a respectivelor uragane, constituie o dovadă clară a faptului că fenomene meteorologice au fost manipulate.

Uraganul Joaquin, al doilea ca intensitate din zona Atlanticului în 2015, s-a dezlănțuit la sfârșitul lunii septembrie 2015 și amenința coasta Statelor Unite. Pe înregistrările furnizate de satelit se poate observa cum s-a intervenit intenționat pentru a redirecționa uraganul spre insulele Bahamas și apoi spre Bermuda, ocolind Cuba și orașele americane. Pentru ca traiectoria să corespundă planului, programul HAARP a fost folosit în mai multe faze.

Uraganul Blanca, din luna iunie 2015, din oceanul Pacific, a fost de asemenea controlat de forțele militare americane cu ajutorul armelor de modificare a vremii (titularul progranului HAARP este Departamentul de Apărare a Statelor Unite).

Redirecționarea uraganelor se produce printr-un fel de explozie la nivelul norilor și curenților din ionosferă. Cu ajutorul antenelor HAARP sunt trimise cantități enorme de unde de joasă frecvență în stratul inferior al ionosferei, care încălzesc acest strat generând ascensiunea lui, urmată de apariția unui puternic curent descendent. Când acest curent descendent se lovește de straturile mai dense aflate în partea superioară a norilor, el se răspândește radial, formându-se nori tubulari la linia de înaintare a formațiunilor noroase. Nori tubulari apar în mod obișnuit acolo unde furtuna tinde să se disipe, dar niciodată nu apar mai mulți odată, în serie, dacă sunt formați pe cale naturală. Fiecare nor tubular este consecința unui curent descendent ce a lovit partea superioară a norilor și s-a răspândit radial. Norii tubulari creați prin intervenția HAARP sunt stabili, persistă ore în șir, păstrându-și forma chiar și atunci când se deplasează rapid, așa cum o fac norii singulari naturali. „Spargerea” masei de nori în nori tubulari are ca efect redirecționarea furtunii.

Modificările generate în ionosferă de programele HAARP sunt responsabile și de apariția unor găuri în stratul de ozon. Dimensiunile tot mai mari ale găurilor în stratul de ozon permit razelor ultraviolete nocive (UV-B) să ajungă pe pământ, afectând viața pe Terra. Din anul 2002 și până în prezent, cantitatea de UV-B a crescut cu 800%!

Serviciile secrete pot controla de la distanţă telefoanele mobile

Serviciile secrete folosesc programe informatice cu ajutorul cărora pot prelua „controlul total” asupra telefoanelor mobile inteligente: nu doar interceptează convorbirile sau ne localizează, ci controlează de la distanţă funcţiile acestor smartphone-uri, astfel că ele pot fi folosite, de exemplu, şi ca microfoane ce transmit sunetele din jurul nostru, a declarat în luna octombrie pentru BBC  Edward Snowden, făcând referire la cazul particular al GCHQ (Centrul de ascultări şi decodificări al serviciilor secrete britanice).

Unul dintre aceste programe este aşa-numitul „Dreamy Smurf”, cu ajutorul căruia telefoanele pot fi închise ori deschise de la distanţă fără ca utilizatorul să-şi dea seama. Un alt instrument se numeşte „Nosey Smurf”, care poate activa microfonul telefonului astfel încât să se poată asculta discuţiile din apropierea aparatului. Folosit împreună cu „Dreamy Smurf”, „Nosey Smurf” poate activa microfonul chiar şi atunci când posesorul şi-a închis telefonul.

O facilitate mai cunoscută oferită serviciilor secrete de tehnologia telefoanelor mobile este localizarea posesorului acestora cu ajutorul semnalului emis de telefon, folosind metoda triangulaţiei. Dar GCHQ a pus la punct un alt instrument de geolocalizare mai performant, şi anume „Tracker Smurf”, ce permite urmărirea deplasărilor posesorului cu o precizie sporită faţă de cea a triangulaţiei.

Pentaru ca toate aceste intruziuni să nu poată fi detectate, serviciile secrete britanice au creat şi un instrument de protecţie, denumit „Paranoid Smurf”. De exemplu, dacă un utilizator suspectează că ar putea fi spionat chiar cu ajutorul propriului său telefon şi decide să ducă aparatul la un tehnician, acesta din urmă cel mai probabil nu va reuşi să obţină dovezi care să confirme respectivele temeri.

Dar serviciile de informaţii pot face multe alte lucruri prin manipularea de la distanţă a telefoanelor mobile, inclusiv să facă fotografii cu ele, susţine în continuare fostul consultant al Agenţiei Naţionale de Securitate a SUA (NSA), în prezent refugiat în Rusia.

El subliniază că serviciile secrete pot accesa orice telefon mobil cu ajutorul unor mesaje SMS denumite „exploit”. „Este un mesaj specific care ne este expediat la fel ca orice alt mesaj, dar este ascuns şi nu va fi afişat”, explică Snowden. „Noi plătim (pentru telefoane), dar adevăratul lor posesor este cel care controlează programele informatice”, conchide el.

Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei

 

 

de Ileana Damian
 

În iunie 2013, ziarul englez The Guardian publica dezvăluiri extraordinare despre programele ultrasecrete derulate de SUA și Marea Britanie pentru supravegherea și monitorizarea populației la nivel global. Informațiile au fost oferite jurnalistului britanic Glenn Greenwald de Edward Snowden, un analist de infrastructură, cu intenția „de a informa publicul cu privire la ceea ce se face în numele lor și ceea ce se face împotriva lor”.

Edward Snowden, care a împlinit 30 de ani la 21 iunie 2013, este un fost angajat al Agenţiei Centrale de Inteligenţă (CIA) şi al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite (NSA), contractat prin intermediul companiei Booz Allen Hamilton (una dintre cele mai mari firme de consultanţă din SUA, care se ocupă în special cu furnizarea de tehnologie, securitatea serviciilor şi managementul agenţiilor guvernamentale). Dezvăluirile sale se numără printre cele mai semnificative episoade de acest gen din istoria NSA și chiar a Statelor Unite.

În luna iunie 2013, în Hong Kong, Snowden a oferit un interviu în exclusivitate jurnalistului Glenn Greenwald, membru al Fundaţiei Libertatea Presei, despre supravegherea electronică totală şi încălcarea Constituţiei de către serviciile secrete americane. Vă oferim în continuare acest interviu.

Conform declaraţiilor lui Edward Snowden, NSA (Agenţia Naţională de Securitate americană) rulează un program secret pe nume PRISM cu ajutorul căruia supraveghează, înregistrează şi depozitează informaţii cu caracter privat ale cetăţenilor americani, dar şi străini, cum ar fi: înregistrarea convorbirilor telefonice, a mesajelor text scrise, a email-urilor, comunicarea pe chat (video, text, audio), datele de contact, parolele, istoricul accesărilor pe internet, activităţile pe site-uri, locaţiile vizitate în vacanţe etc. Este vorba, aşadar, despre un sistem global care monitorizează din umbră orice activitate electronică, încălcând drepturile la intimitate şi libertate. Snowden susţine că NSA are acces în orice moment la orice informaţie, despre oricine, oriunde s-ar afla.

… a început în 2001

După atacul din 11 septembrie 2001, preşedintele american George Bush a adoptat în grabă o lege (The USA Patriot Act) prin care li se oferea agenţiilor de securitate dreptul de a investiga casele şi afacerile persoanelor suspectate de terorism şi de a le monitoriza telefoanele, e-mailurile etc., fără a avea nevoie de nicio autorizaţie judecătorească. Acesta a fost primul mare pas spre legalizarea sistemului de supraveghere totală. Monitorizarea americanilor şi a cetăţenilor străini de pe teritoriul american a început cu programul Stellar Wind, în 2001. În anul 2002, agenţiile secrete de spionaj monitorizau deja toate apelurile telefonice şi e-mailurile cetăţenilor. Mai mulţi oficiali, printre care şi senatorii Mark Udall (Colorado) şi Ron Wyden (Oregon) au făcut publice aceste informaţii în ultimii ani, în cadrul unor interviuri din presa scrisă sau la diferite canale de televiziune, dar cu toate acestea, declaraţiile lor au rămas fără ecou.

Este relevant faptul că prima bază de date a NSA, având numele de cod Mainway, a început să fie construită cu 6-7 luni înainte de atentatul din 11 septembrie 2001. Aceasta este o dovadă în plus că tragicul eveniment care s-a petrecut la data respectivă a fost premeditat şi orchestrat din umbră, de către Guvernul corupt american, pentru a crea premisele necesare legalizării unui sistem global de supraveghere şi control.

În 11 septembrie 2007, George W. Bush a semnat Actul de Protejare a Americii (Protect America Act), amendament al legii FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) prin care i-a permis NSA să monitorizeze în termeni legali cetăţenii străini şi cei americani care au legături cu străinii. În anul 2008, în campania prezidenţială, Obama acuza vehement guvernul Bush de supraveghere excesivă şi ilegală a cetăţenilor prin forţarea legilor PAA (Protect America Act) şi FISA, precizând cu fiecare ocazie importanţa libertăţii civile şi sacralitatea Constituţiei. „…Voi oferi agenţiilor de securitate mijloacele necesare pentru a urmări şi captura teroriştii fără să ne încalce Constituţia şi libertăţile. Aceasta înseamnă că cetăţenii americani nu vor mai fi ascultaţi ilegal. Agenţiile de securitate nu vor mai spiona cetăţenii inocenţi. Nu vor mai fi urmăriţi cetăţenii care nu fac decât să protesteze împotriva unui război greşit.[…]”, acestea erau cuvintele lui Obama în 2008. În schimb, în 2012, el s-a răsucit la 180 de grade și a reînnoit actul FISA, garantând imunitate totală companiilor de telecomunicaţii care ofereau informaţii despre clienţii lor către agenţiile de securitate, în lipsa unui mandat judecătoresc.

Programul PRISM

PRISM este un program clandestin de supraveghere electronică în masă, operaţionat deAgenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, care a fost introdus în anul 2007, ca o continuare a programului de supraveghere şi monitorizare Stellar Wind.

Documentele secrete ale NSA făcute publice de Edward Snowden au arătat că informaţiile colectate de agenţia de securitate depăşesc cu mult termenii legali, iar activităţile programului de monitorizare PRISM sunt globale.
Agenţia de securitate NSA are, prin intermediul acestui program secret, acces direct în sistemele marilor companii de software şi internet cum ar fi: Microsoft, Skype, Apple, Google, Facebook, Yahoo etc. Aşa cum se vede în schema de mai jos, NSA colectează toate informaţiile referitoare la clienţii companiilor enunţate.

Companiile au negat vehement aceste acuzaţii, insistând că „ţinem foarte mult la păstrarea confidenţialităţii datelor clienţilor noştri” (Google), „nu oferim niciunei organizaţii guvernamentale acces la serverele noastre…” (Facebook) sau „confidenţialitatea voastră este prioritatea noastră” (Microsoft) etc.

Însă, ca urmare a amplorii scandalului PRISM, NSA a fost nevoită să publice pe site-ul oficial documentele top-secret (pe care Snowden le-a deconspirat în luna iunie, anul curent), precizând şi „importanţa parteneriatelor cu companiile [Microsoft, Google, Yahoo etc.] care ne oferă acces direct la serverele lor.”

Pe site-ul NSA puteţi vedea documentele de prezentare a programului PRISM (din care reiese clar faptul că toate comunicaţiile digitale sunt înregistrate), pe care agenţia le-ar fi păstrat secrete şi acum, dacă nu ar fi fost făcute publice de tânărul plin de curaj E. Snowden.

Programul secret Boundless Informant

Un alt program secret rulat de serviciile de informații americane se numeşte Boundless Informant. Acest sistem însumează datele colectate şi ţine evidenţa monitorizării populaţiei, la nivel global. Este un program neclasificat, accesibil doar la nivel de guvern (For Official Use Only, FOUO).

În imaginea alăturată puteţi vedea harta supravegherii electronice la nivel global. Intensitatea monitorizării este cea mai redusă în zonele colorate cu verde închis şi ea creşte progresiv în zonele cu verde, galben şi respectiv, portocaliu, iar zonele roşii sunt cele mai supravegheate. Conform datelor furnizate de Boundless Informant, într-un interval de 30 de zile încheiat în martie 2013, au fost colectate aproape 3 miliarde de date, numai de la rețelele de calculatoare din Statele Unite.

Compania de telecomunicaţii Verizon, somată prin ordin judecătoresc secret să furnizeze agenţiei de securitate NSA interceptări telefonice ale tuturor clienţilor săi

Un alt document important pus la dispoziția publicului de Snowden este un ordin judecătoresc aprobat în  secret de Curtea Federală de Supraveghere a Informaţiilor Străine (FISC) prin care Guvernul Statelor Unite colectează înregistrările convorbirilor telefonice a milioane de americani, clienţi ai companiei Verizon. Vedeţi aici documentul. Conform acestui ordin judecătoresc, compania de telefonie Verizon este obligată ca, zilnic, să redirecţioneze către NSA informaţiile (metadatele) tuturor convorbirilor telefonice de pe teritoriul american şi a celor în care unul dintre interlocutori se află pe teritoriul SUA. Informaţiile includ: numerele de telefon, codul IMEI (număr unic de identificare a telefonului), codul SIM (codul cartelei telefonice), durata convorbirii etc. De asemenea, ordinul judecătoresc interzice dezvăluirea faptului că „NSA sau FBI au căutat să obţină informaţii tangibile prin prezentul ordin judecătoresc, cu excepţiile: (a) persoanelor cărora le vor fi dezvăluite aceste infomaţii şi trebuie să se supună Ordinului; (b) unui avocat pentru obţinerea de asistenţă cu privire la procurarea obiectelor obţinute ca rezultat al Ordinului; sau (c) altor persoane sub aprobarea directorului FBI sau a unui reprezentant al directorului.”

NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, în statul Utah

NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, de peste 300 km² în statul Utah. Centrul de date are rolul de a procesa toate formele de comunicaţie, inclusiv conţinuturile e-mailurilor, ale interceptărilor telefonice, mesajele text, cumpărăturile făcute online, activităţile bancare, călătoriile şi locaţiile de vacanţă etc.

Ca răspuns la aceste afirmaţii, purtătorul de cuvânt al NSA a spus că „s-au făcut multe acuzaţii cu privire la Centrul de date din Utah, iar cele mai grave sunt acelea că NSA ar asculta convorbirile cetăţenilor sau le-ar citi e-mailurile. Nu este adevărat.”

Cu toate acestea, după ce Edward Snowden a dezvăluit unele documente secrete ale NSA, agenţia s-a văzut nevoită să publice pe site-ul oficial respectivele informaţii, din care reiese clar faptul că toate comunicaţiile digitale sunt înregistrate.

Marea Britanie are propriul program de spionare a populaţiei

Edward Snowden a deconspirat şi programul de supraveghere ilegală al Marii Britanii. Agenţia Sediului Central de Comunicaţii ale Guvernului (GCHQ) are acces la reţeaua de cabluri de internet şi telefonie şi colectează şi gestionează informaţii cu caracter privat ale populaţiei, la nivel global, în parteneriat cu NSA, printr-o operaţiune secretă, sub numele de cod Tempora. Ambiţia programului este rezumată în motto-urile de prezentare: „Stăpânirea internetului şi exploatarea globală a telecomunicaţiilor” („Mastering the Internet and Global Telecoms Exploitation”) şi „Colecteză tot” („Collect-it-all”). Capacitatea tehnică a programului de spionare a făcut ca agenţia GCHQ să devină o super-putere.

Documentele puse la dispoziţie de Snowden arată că anul trecut, agenţia britanică intercepta 600 de milioane de convorbiri telefonice naţionale şi internaţionale, în fiecare zi. De asemenea, aproximativ 850.000 de angajaţi ai NSA şi contractori privaţi din Statele Unite au acces la programul britanic.

Chiar dacă sunt accesate din Europa sau Asia, majoritatea datelor de internet nu aleg calea cea mai scurtă, ci cea mai ieftină. De aceea ele străbat oceanul Atlantic până în America de Nord, unde se află sediile marilor companii de internet, după care se întorc la utilizatori.

Operaţiunea masivă de spionare a GCHQ a început acum 5 ani, când au fost ataşate sonde de interceptare la cablurile de fibră optică transatlantice care ajung pe ţărmul englezesc purtând către Europa informaţii din serverele de internet din America de Nord. Această operațiune a fost realizată prin acorduri strict secrete cu companiile de comunicaţii, care erau obligate să coopereze cu agenţia, fiindu-le totodată interzisă dezvăluirea existenţei mandatelor emise în acest scop.

Conform documentelor revelate de E. Snowden, unele companii au fost bine plătite pentru cooperarea cu agenţia de securitate britanică. Aceste acorduri au fost clasate ca fiind „relaţii sensibile”, iar angajaţilor li s-a cerut într-un document de organizare internă să „deghizeze” originea informaţiilor provenite din „sursele speciale” în rapoartele lor, de teamă că rolul companiilor secrete respective ca parteneri cu agenţia ar putea genera „o uriaşă bombă politică.”

În urma acestor dezvăluiri, un purtător de cuvânt al GCHQ a declarat că „serviciile de securitate respectă riguros termenii legali.” Germania a fost singura ţară care a cerut explicaţii guvernului britanic, cu privire la aceste informaţii.

Alte dezvăluiri semnificative ale lui Edward Snowden

Un alt program secret de spionaj rulat de NSA numit Dropmire vizează toate ambasadele străine şi personalul diplomatic, inclusiv partenerii NATO ai SUA. NSA, de asemenea, spionează Consiliul Uniunii Europene la Bruxelles şi delegaţii UE în State.

Programul X-Keyscore ţinteşte supravegherea oamenilor la nivel global şi rulează în peste 700 de servere din Statele Unite şi alte state aliate, precum şi în ambasadele şi consulatele americane din peste 12 ţări. Serviciile secrete din Germania au avut acces total la acest program.

Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie sunt excepţiile atacurilor de spionaj ale NSA, acestea încheind împreună cu SUA tratatul UKUSA. Această alianţă care a fost mult timp strict secretă, cunoscută sub denumirea de Five Eyes (Cinci Ochi) presupune împărtăşirea de către serviciile secrete a tuturor informaţiilor deţinute.

NSA a accesat în ultimii patru ani, de mai multe ori, companiile telefonice chineze.

Satelitul SAURON al NSA are camere foto de mare rezoluţie care permit obţinerea unor imagini clare de la sol, chiar şi a obiectelor care măsoară 1 centimetru.

Reacțiile SUA în urma dezvăluirilor sfidează libertatea de exprimare și comunicare și unele acorduri internaționale

În urma acestor dezvăluiri incendiare, NSA a cerut Departamentului de Justiţie acuzarea lui Edward Snowden de înaltă trădare şi acţiuni criminale împotriva statului american.
În 14 iunie 2013, procurorii federali l-au acuzat pe Snowden de spionaj, furt al unor proprietăţi guvernamentale (documentele top-secret pe care Edward Snowden le-a făcut publice, din care reieşea că toate companiile de comunicaţie sunt subordonate serviciilor secrete, și hărţile care arătau nivelul de monitorizare, la nivel global, exercitat de NSA), comunicarea neautorizată a unor informaţii de securitate naţională şi comunicarea voită a unor secrete de stat unei persoane neautorizate (Glenn Greenwald, jurnalist la The Guardian).

În iunie 2013, armata SUA a blocat accesul la articolele despre programele guvernamentale de supraveghere şi control de pe site-ul The Guardian, pe teritoriul american. Această filtrare care încalcă grav libertatea internetului şi libertatea de exprimare, a fost numită de un purtător de cuvând oficial al armatei ca fiind o măsură de „igienă a reţelei în scopul atenuării efectelor dezvăluirilor neautorizate de informații secrete.”

Desigur că, în toată această perioadă, atât declaraţiile oficialilor americani cât şi ale mass-media (în mod evident aservită) s-au focalizat în principal pe Edward Snowden şi mai deloc pe dezvăluirile pe care acesta le-a făcut. Oficialii americani insistă că „scurgerea” acestor informaţii secrete pune în pericol securitatea naţională şi expune SUA la atacuri teroriste… Aceleaşi replici folosite de cinci decenii încoace, pentru a induce teama în rândul cetăţenilor şi pentru a-şi scuza astfel activităţile abuzive de supraveghere şi control. Însă dezvăluirile lui Edward Snowden nu au afectat decât credibilitatea şi reputaţia guvernului american.

Snowden a cerut azil politic în peste 22 de ţări; Austria, Brazilia, Ecuador, Germania, India, Italia, Irlanda, Elveţia, Polonia au respins cererea sa, multe ţări preferând să nu răspundă sau să precizeze că pentru a se lua în consideraţie o astfel de cerere, persoana trebuie să se afle pe teritoriul ţării apelate. Trei ţări latine au avut curajul să îi ofere azil politic lui Snowden: Venezuela, Bolivia şi Nicaragua. Preşedintele Venezuelei, Nicolas Maduro a declarat că „în numele demnităţii Americii… am decis să îi ofer azil umanitar lui Edward Snowden. El a spus adevărul, în spiritul libertăţii, că SUA spionează întreaga lume. Cine este vinovat aici? Acest tânăr bărbat… care denunţă planuri de război sau guvernul Statelor Unite care lansează bombe şi înarmează teroriştii sirieni care sunt împotriva cetăţenilor şi a preşedintelui legitim Bashar al-Assad? Cine este teroristul? Cine este delicventul global?”

Câteva zile mai târziu, avionul preşedintelui Boliviei Evo Morales, care se întorcea de la Moscova, a fost somat să aterizeze în Viena deoarece exista suspiciunea că E. Snowden s-ar afla la bord. Mai multe ţări europene printre care Italia, Spania, Franţa, Portugalia i-au interzis avionului prezidenţial survolarea în spaţiul lor aerian. Acest fapt extrem a supărat ţările latine, care le-au reproşat statelor implicate că au violat în acest fel toate înţelegerile diplomatice existente.

Sectetarul de stat John Kerry a ameninţat că va închide spaţiile aeriene ale ţărilor NATO pentru toate zborurile din sau spre Venezuela, iar asta presupune evitarea a 26 de ţări în Europa şi două în America de Nord.

Este important de remarcat controlul nemaipomenit pe care îl are SUA asupra statelor lumii care nu au îndrăznit să-i ofere azil politic unui om care şi-a riscat libertatea şi viaţa pentru o cauză dreaptă. De asemenea, cu excepţia ziarului The Guardian, puţine surse media au comunicat faptele în mod competent şi realist.

Alte câteva persoane au semnalat, la rândul lor, acțiunile abuzive de supraveghere a populației

După tragicul atentat cu bombe din Boston, din 15 aprilie 2013, într-o emisiune a postului de televiziune CNN, un fost agent FBI al departamentului antiterorism pe nume Tim Clemente, a dezvăluit în direct, că toate informaţiile electronice sunt înregistrate şi accesibile Guvernului SUA.

Prezentatorul emisiunii l-a întrebat pe Tim Clemente dacă există vreo posibilitate pentru FBI de a afla în ce măsură era implicată Katherine Russell, soția suspectului care a fost ucis, în planificarea atentatului. Fostul agent a răspuns atunci că: „Există o cale. Agenţiile de securitate naţională au posibilitatea să asculte toate convorbirile telefonice ale d-nei Russell.” „Chiar este posibil aşa ceva? Mi se pare incredibil!”, a adăugat prezentatorul. „Da. Bine ai venit în America! Toate informaţiile electronice sunt înregistrate indiferent dacă ştim sau nu, dacă ne place sau nu ne place.”

În anul 2005, Thomas Drake, fost consilier NSA a dezvăluit informaţii cu privire la acţiunea de supraveghere a populaţiei: „În prima săptămână a lunii octombrie 2001, Preşedintele G. W. Bush a semnat un ordin prin care autoriza un program de supraveghere electronică numit Stellar Wind. Acest program secret, care funcţiona fără aprobarea Curţii FISA i-a conferit agenţiei de securitate NSA acces la toate convorbirile telefonice din Statele Unite. […] Mandatul de spionare aprobat de Bush în 2001 a încălcat nu doar al patrulea amendament, dar şi actul FISA [lege de reglementare a spionării fizice sau electronice a cetăţenilor străini, din 1978] şi de acceea reprezintă o infracţiune gravă. […] Am fost prezent la cursurile de prezentare şi formare privind programul de supraveghere în masă, atunci când Guvernul a subminat Constituţia în mod voit şi în cel mai mare secret. Regimul de supraveghere totală creat deliberat în cel mai mare secret, încălcând Amendamentele 1, 4 şi 5 urmăreşte să spioneze totul şi să controleze internetul.[…] NSA vrea să ştie totul despre toată lumea, în fiecare moment, oriunde s-ar afla.”

Întrebat ce părere are despre dezvăluirile făcute de Edward Snowden, Thomas Drake a spus că nicio informaţie dezvăluită de Snowden nu îi este necunoscută. „Diferenţa dintre administraţia Bush şi Obama este că astăzi, sistemul de spionaj a câştigat mai multă legalitate. Informaţiile divulgate de Snowden reprezintă doar vârful unui iceberg. Generalul Michael Hayden, şeful NSA pe vremea când lucram acolo şi director al CIA, repeta adesea că «trebuie să controlăm internetul.» Şi asta au făcut. Au acest sistem extraordinar de «asimilare» la scară largă a tuturor informaţiilor, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Am trăit cu conştiinţa încărcată ani de zile. […] După evenimentele din 9/11 Guvernul s-a dezlănţuit împotriva Constituţiei şi de atunci distruge democraţia din interior.”

În octombrie 2001, cercetătorul William Binney – unul dintre cei mai buni matematicieni din istoria NSA – după ce a lucrat 32 de ani în cadrul agenţiei, s-a retras pe motiv că „nu mai poate să îşi continue munca, deoarece NSA încalcă grav Constituţia.” El susţine că NSA a folosit la vremea respectivă unul din programele construite de el, ThinThread, pentru a spiona virtual toţi cetăţenii Statelor Unite, sub numele de cod Stellar Wind. Binney susţine că ThinThread urmăreşte toate activităţile electronice – convorbiri telefonice, emailuri, informaţii bancare, de călătorie etc. – ale cetăţenilor, pe care le îndosariază, pe diferite tipuri de activitate, construindu-le astfel un profil în timp real. „Scopul acestui program este de a monitoriza toţi oamenii”, a mai spus Binney.

Russ Tice, fost specialist tehnic al NSA a acuzat, în mai 2005 că „fiecare ofiţer NSA violează intimitatea americanilor, spionându-i” prin rularea unor programe „negre” super-inteligente.

În încheiere…

Jurnalistul Gleen Greenwald credea că bărbatul care urma să-i facă o serie de dezvăluiri ultrasecrete, cu care a corespondat codificat timp de mai multe săptămâni, era în vârstă şi probabil pe moarte. În schimb, a întâlnit un bărbat de nici 30 de ani, calm şi hotărât, care i-a mărturisit că a sperat un timp să apară un lider drept, care să ia atitudine împotriva abuzurilor săvârşite de guvernul corupt. După ce şi-a dat seama că nu va apărea un astfel de conducător în situaţia actuală, a înţeles că el însuşi este cel care trebuie să facă ce i-ar plăcea să fie făcut. Determinarea şi curajul de care a dat dovadă Snowden, pentru a face cunoscut publicului adevărul, indiferent de riscul la care s-a expus, a dat un impuls de curaj multor oameni. Gleen Greenwald mărturisea: „Curajul pe care Edward Snowden l-a arătat, ne-a molipsit pe mine şi pe colegii mei de la The Guardian şi mi-a dat o motivaţie pentru care o să lupt toată viaţa, de acum înainte. Am înţeles că, curajul este molipsitor.”

Citiți și:
Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001
De la 11 septembrie la Noua Ordine Mondială…
Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (1)
Proiectele guvernamentale secrete din cadrul aşa-numitelor OPERAȚIUNI NEGRE (BLACK OPS.)

Arma supremă de distrugere în masă: controlul vremii

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.
Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare, spune că se alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii globale. În studiul pe care l-a efectuat, niciun cuvânt nu este menţionat cu privire la programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gakona, Alaska, administrat în comun de Forţa Aeriană americană şi Marina americană. Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile privind schimbările climei la nivel global este cel al modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Atât Rusia, cât şi SUA au dezvoltat capacităţi de manipulare a climei în scopuri militare.Modificarea intemperiilor, potrivit documentului AF 2025 al Forţei Aeriene americane „oferă luptătorului în război o gamă largă de posibile opţiuni de a învinge sau constrânge capacităţile unui adversar, acestea mergând până la declanşarea inundaţiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor”.Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o parte din securitatea internaţională şi ar putea fi realizată în mod unilateral. Ar putea avea aplicaţii ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă şi furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea și producţia vremii artificiale sunt toate „o parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”.Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate de către armata americană de peste jumătate de secol. Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare american, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor 40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut„forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.În timpul războiului din Vietnam, tehnici de creare de nori au fost folosite, începând cu 1967, sub numele de Proiectul Popeye, al cărui obiectiv era să prelungească sezonul musonului şi să blocheze rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul drumului Ho Chi Minh.Armata SUA a dezvoltat capacităţi avansate care, atunci când sunt activate, modifică selectiv tipare de condiţii meteorologice. Tehnologia, care este perfectată în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvenţă (HAARP), este o anexă a Iniţiativei de Apărare Strategică Star Wars. Dintr-un punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, acţionând din afara atmosferei şi fiind capabilă să destabilizeze sistemele agricole şi ecologice din jurul lumii.Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte interzicerea utilizării militare sau în orice alt mod ostil a tehnicilor de modificare a mediului care spune că: „Termenul se referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziţiei sau structurii Pământului, inclusiv a biosferei sale, a litosferei, hidrosferei şi atmosferei sau a spaţiului cosmic”.Armamentul meteorologic este arma supremă de distrugere în masă, cu potenţialul de a destabiliza ecosistemul inamicului, distrugerea agriculturii sale, dezactivarea reţelelor de comunicare. Cu alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta o întreagă economie naţională, pot sărăci milioane de oameni şi pot „ucide o naţiune” fără ajutorul trupelor şi armamentului militar. Prin acest articol, profesorul Michel Chossudovsky doreşte reluarea dezbaterii privind pericolele armamentului de război meteorologic şi speră că va contribui la lărgirea obiectivului păcii mondiale care necesită „dezarmarea” neobosită a aparatului militar SUA-NATO.Războiul meteorologicExpansiunea semnificativă în ceea ce priveşte arsenalul de război meteorologic al Americii, care reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Apărare, nu este un subiect nici de dezbătut şi nici de discutat. În timp ce ecologiştii dau vina pe administraţia Bush, pentru că nu a semnat protocolul Kyoto, problema „războiului meteorologic”, în special manipularea tiparelor vremii pentru uz militar, nu este niciodată menţionată.Forţa Aeriană americană are capacitatea de a manipula clima fie în scopuri de testare, fie pentru simpla utilizare a informaţiilor militare. Aceste capacităţi se extind până la declanşarea inundaţiilor, uraganelor, secetelor şi cutremurelor. În ultimii ani, cantităţi masive de bani au fost alocate de către Departamentul de Apărare american pentru dezvoltarea şi perfecţionarea în continuare a acestor abilităţi. Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.Documentul Pentagonului constituie o muşamalizare convenabilă. Niciun cuvânt nu este menţionat în ceea ce priveşte programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gakona, Alaska, administrat în comun de Forţa Aeriană americană şi Marina americană.Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de „costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.HAARPProgramul HAARP a fost înfiinţat în 1992. Acesta este o parte dintr-o nouă generaţie de armament sofisticat. HAARP constituie un sistem de antene puternice capabile să creeze „modificări controlate locale ale ionosferei” (stratul superior al atmosferei).
Nicholas Begich, implicat activ în campania publică împotriva HAARP descrie
programul ca fiind: „O tehnologie superputernică cu unde radio care influenţează zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi prin încălzirea acelor zone. Undele electromagnetice ajung din nou pe Pământ, afectând absolut orice formă de viaţă”.Un cercetător renumit, doctorul Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe „un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii”.Potrivit lui Richard Williams, un fizician şi consultant al laboratorului David Samoff din Princeton, HAARP constituie „un act iresponsabil de vandalism global”. Atât el, cât şi ceilalţi oameni de ştiinţă se tem de o a doua etapă secretă în care HAARP ar „lansa mult mai multă energie în ionosferă. Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică. Totuşi, documentele militare americane par să sugereze faptul că principalul obiectiv este acela de „a exploata ionosfera pentru scopuri ale Departamentului de Apărare”. HAARP are abilitatea de a declanşa întreruperi de curent şi de a perturba sistemul de energie electrică a unor regiuni întregi.O analiză a declaraţiilor emise de Forţa Aeriană americană indică ceva de neconceput: manipularea muşamalizată a tiparelor meteorologice, sistemelor de comunicare şi a energiei electrice ca o armă de război global, pusă în slujba ideii de dominaţie a unor regiuni ale lumi.Războiul meteorologic şi prosperitatea corporatistăHAARP a început să fie operaţional încă de la începutul anilor 90. Sistemele sale de antene de la Gakona, Alaska, s-au bazat iniţial pe o tehnologie brevetată de compania Advanced Power Technologies (APTI), o filială a Corporaţiei atlantice Richfield (ARCO).Prima fază a Instrumentului de Cercetare Ionosferic (IRI) HAARP a fost încheiată de către APTI. Sistemul IRI al antenelor a fost prima dată instalat în 1992 de către o filială a Sistemelor Aerospaţiale britanice (BAES) folosind brevetul APTI. Antenele radiază în  atmosfera spaţială folosind un set de transmiţătoare wireless de înaltă frecvenţă. În 1994, ARCO a vândut filiala APTI, inclusiv brevetele şi  contractul de construire a celei de-a doua etape către E-Systems, o companie militară secretă de înaltă tehnologie, cu legături în CIA. E-Systems este specializată în producţia de echipament electronic de război, navigaţie şi maşini de recunoaştere, inclusiv „dispozitive de spionaj extrem de sofisticate”. „Compania a realizat proiecte militare precum Planul Apocalipsei (sistemul care permite preşedintelui Americii să gestioneze un război nuclear) şi Operaţiunea Desert Storm”. Prin achiziţionarea filialei APTI, E-Systems a obţinut tehnologia strategică de război meteorologic şi drepturile de brevet. Nu e surprinzător faptul că brevetul a fost obţinut în urma unui ordin guvernamental secret. În mai puţin de un an de zile după ce E-Systems a intrat în posesia tehnologiei, compania a fost cumpărată de către Raytheon, cel de-al patrulea cel mai mare contractant militar american.
Prin această achiziţie, Raytheon a devenit cea mai mare firmă de „apărare electronica” din lume. Între timp, ARCO, care a vândut APTI către E-Systems, a fost la rândul ei cumpărată de către consorţiul petrolier BP-Amoco, devenind astfel cea mai mare companie petrolieră din lume.

„Fiind proprietarul vremii”Bernard Eastlund a descris într-un interviu din 1997 această zonă de antene ca fiind „cel mai mare încălzitor ionosferic construit vreodată”. Totuşi, sistemul de 48 de antene, deşi operaţionale, nu era suficient de puternic pentru „a fructifica ideile din brevetele sale”. „Acesta este un dispozitiv foarte puternic, mai ales dacă reuşesc să îl aducă în etapa extinsă”. Această „etapă finală extinsă” vizualizată de Eastlund în 1997, care ar furniza o capacitate maximă de a manipula vremea, a fost acum atinsă. În timpul administraţiei Bush, principalul partener al lui Raytheon a fost BAES, care a fost implicat în instalarea iniţială a antenelor în acea zonă, la începutul anilor 90. Contractul de milioane de dolari a fost semnat cu aproximativ două luni înainte de invazia anglo-americană a Irakului. Folosind tehnologia Raytheon, BAES a reuşit să dezvolte IRI la capacităţile sale maxime.Războiul meteorologic împotriva „statelor dictatoriale”Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate. Totuşi, ceea ce mass-media nu a subliniat este acel număr de schimbări climatic dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord au fost marcate încă de la mijlocul anilor 90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii. Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord. În Irak, Iran şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999. În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.

Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit„Tehnici de modificare a condiţiilor meteorologice”. Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc. pentru uz militar.

Manipularea vremii este prin excelenţă o armă preventivă. Aceasta poate fi direcţionată împotriva ţărilor inamice sau chiar a „naţiunilor prietenoase”, fără ca acestea să-şi dea seama. Războiul meteorologic constituie o formă ascunsă a unui război preventiv. Manipularea climei poate fi folosită pentru a destabiliza economia, agricultura şi ecosistemul unui inamic (de exemplu Coreea de Nord sau Cuba).

Mai trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument „de comerţ interior” în vederea unor câștiguri financiare. Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură creează o dependenţă
mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai „norocoase”.

Washingtonul, ca parte a revizuirii poziţiei sale nucleare, a ameninţat mai multe ţări, inclusiv China şi Rusia, cu lovituri nucleare preventive. Se poate presupune faptul că aceeaşi ameninţare există şi în cazul statelor dictatoriale în ceea ce priveşte folosirea tehnicilor de modificare meteorologică.

Deşi nu există nicio dovadă a utilizării armamentului meteorologic împotriva statelor dictatoriale, liniile directoare ale politicii privind „tehnicile de manipulare a vremii” au fost deja stabilite şi tehnologia este operaţională la nivel înalt.

yogaesoteric
26 iulie 2013

Facebook – arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi” (1)

 

La ora actuală puţini ştiu că, dincolo de aparenţe, această reţea de socializare este în realitate o metodă perfidă de supraveghere şi colectare de date în care a fost integrată de curând până şi recunoaşterea facială digitală.

Fiecare om apreciază viteza și eficiența pe care o oferă internetul atunci când dorește să obțină informațiile de care are nevoie. Putem acum să citim presa, să aflăm prognoza meteo, să ne achităm facturile, să facem cumpărăturile, să „vizităm” cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și, bineînțeles, să comunicăm cu prietenii noștri care se află la distanță, doar stând confortabil în fața monitorului. Dacă acum câțiva ani trebuia să așteptăm uneori chiar și o săptămână pentru a primi o scrisoare de la un prieten din străinătate, acum putem comunica în timp real cu el, indiferent dacă distanța care ne separă este de ordinul miilor de kilometri.
Totul doar din câteva „click-uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul – am putea spune. Însă, așa cum ne-am convins poate și cu alte ocazii, plusul de confort își are prețul său. Am devenit prea ocupați cu navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. Interacțiunea fizică a fost înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem să ne întâlnim on-line cu prietenii noștri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil să nu-i întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil și „cool”, mai ales după apariția rețelelor de socializare.

Ce este o rețea de socializare? Conform definiției generale oficiale, ea este definită ca o structură socială formată din indivizi sau organizații, numite „noduri”, care sunt conectate prin una sau mai multe tipuri specifice de interese, cum ar fi prietenie, înrudire, interese comune, tranzacții financiare, cunoaștere, prestigiu, relații de natură sexuală sau relații între cei care împărtășesc anumite credințe comune. Neoficial, ea este un mijloc de a clasifica, a grupa și a supraveghea ființele umane, una din multele rotițe angrenate în mecanismul diabolic construit cu viclenie de secta satanică a Francmasoneriei mondiale, pentru a controla în întregime populația acestei lumi.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de rețele de socializare este Facebook. Creat în februarie 2004 de Mark Zuckerberg, la acea vreme student la Harvard, Facebook a fost la început destinat studenților din campusul universității respective. În relativ scurt timp rețeaua s-a extins, cunoscând de-a lungul scurtei sale istorii o susținere mediatică aproape fără precedent. Rar mai găsești astăzi firme respectabile care să nu aibă încorporate în paginile lor web trimiteri la Facebook. În plus, pentru mai mult de 500 de milioane de oameni, câți s-au înscris până acum în această rețea, Facebook a devenit sinonim cu societatea însăși.
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un observator atent, inteligent și imparțial. Studiind istoria acestei rețele, ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza dezvoltării acesteia se află organizații guvernamentale americane, cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce privește colectarea de informații în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securității mondiale.

Sursa inițială de fonduri a fost cofondatorul rețelei și totodată prietenul confident al lui Zuckerberg, Eduardo Saverin, care, pentru participarea sa financiară, urma să primească 30% din venituri. A fost însă literalmente înșelat de Zuckerberg și scos de pe lista fondatorilor Facebook.
Cel care a „pompat” masiv în contul rețelei (500.000 de dolari), contribuind substanțial la dezvoltarea acesteia a fost cofondatorul și fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut membru al grupului conservator radical VanguardPAC și totodată membru consultant al unei firme numite Singularity Institute for Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că „Singularitatea” este creația tehnologică a unei inteligențe supraumane. Nu vă grăbiți să credeți că este vorba despre un grup care caută să demonstreze existența lui DUMNEZEU sau originea divină a omului. Din paginile site-ului respectiv, știm că există mai multe tehnologii în această direcție: inteligență artificială, interfețe directe creier-computer, inginerie genetică și diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un anumit grad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligențe supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intențiile reale ale acestui Thiel, care admite că urmărește să distrugă lumea reală, pe care el o numește „natura”, pentru a instala în locul ei o lume virtuală, iar în acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se dovedește a fi așadar un experiment global de manipulare în masă.

A doua rundă de fonduri (12,7 milioane de dolari) a venit din partea companiei Accel Partners, al cărei director, James Breyer (devenit al treilea membru al consiliului de administrație Facebook, alături de Zuckerberg și Thiel), a fost președinte al National Venture Capital Association (Asociația Națională de Investiții), membru al consiliului de conducere al BBN Technologies, una dintre firmele care au contribuit la dezvoltarea internetului, și totodată coleg în consiliul de administrație al In-Q-Tel (companie fondată în 1999 de CIA) cu Gilman Louie, președintele de atunci al acesteia. Una dintre preocupările cheie ale In-Q-Tel este dezvoltarea „tehnologiilor de colectare a datelor”, sarcină pe care, se pare, o realizează cu succes, profitând de pe urma credulității unor ființe naive care își încredințează practic viața acestor monștri fără scrupule.

Contractul de confidențialitate al Facebook, pe care fiecare membru al rețelei îl acceptă atunci când se înscrie în această adevărată mașină de colectare de date, prevede următoarele:„Putem folosi informații despre dumneavoastră pe care le adunăm din alte surse, inclusiv (dar nelimitându-ne la ele) din ziare, pagini de internet cum ar fi bloguri, servicii de mesagerie instant (!) și de la alți utilizatori Facebook, pentru a completa profilul dumneavoastră. Prin utilizarea Facebook, sunteți de acord ca datele dumneavoastră personale să fie transferate și procesate în Statele Unite ale Americii.” Cu această declarație, Facebook își revelează adevăratele intenții mascate abil de dezvoltatorii săi: oferă un serviciu contra obținerii de informații.

În octombie 2004, Anita Jones se alătură lui Breyer în consiliul de conducere al BBN Technologies. Este interesantă însă experiența lui Jones înainte de BBN. Ea a făcut parte din consiliul de conducere al In-Q-Tel și a fost directorul Departamentului de Cercetare și Inginerie din cadrul Ministerului Apărării al Statelor Unite. A fost totodată unul dintre consilierii Secretarului Apărării și a monitorizat activitatea Defence Advanced Research Projects Agency, DARPA (Agenția de Cercetare a Proiectelor Avansate din cadrul Apărării), organism care se ocupă cu dezvoltarea tehnologiilor avansate. Însă lucrurile nu se opresc aici. În spatele DARPA se află Information Awareness Office, IAO (Biroul de Prelucrare a Informațiilor). Scopul declarat al IAO este „colectarea și centralizarea a cât mai multe informații posibile despre toate persoanele, pentru a fi studiate cu atenție de către guvernul Statelor Unite ale Americii, cum ar fi (deși nelimitând-se la) activitatea pe internet, lista cu cumpărăturile realizate on-line, bilete de avion, închirieri de autovehicule, înregistrări medicale, pregătire educațională, carnete de conducere, facturi de întreținere, taxe și orice altă informație disponibilă.”

Cea mai recentă rundă de fonduri a fost asigurată de compania Greylock Venture Capital (27,5 milioane de dolari), al cărei membru-senior este Howard Cox, un alt fost președinte al National Venture Capital Association (NVCA), ce se află de asemenea în consiliul de administrație al In-Q-Tel, alături de Breyer.

Lucrurile par să capete contur, nu-i așa? Mai adăugăm că CIA are o pagină de Facebook prin care racolează studenți pentru ceea ce se numește National Clandestine Service (Serviciul Național Clandestin), care la ora actuală numără câteva mii de membri. De altfel, se știe că Agenția vizitează campusurile pentru a găsi recruți promițători printre studenții de colegiu. Cu Facebook acest lucru devine foarte ușor, recrutarea devenind o simplă formalitate. Ar fi simplist să credem însă că acesta este singurul motiv.

Sandeep Parwaga, un student indian în vârstă de 22 de ani, care studiază în Marea Britanie, admite că are un cont Facebook pe care îl folosește pentru a ține legătura cu prietenii săi. El a devenit conștient însă de faptul că cei care frecventează rețeaua (e valabil pentru toate rețelele de socializare) își vând literalmente viața pe nimic. „De fiecare dată văd oameni care dezvăluie tot felul de lucruri din viața lor, până în cele mai mici detalii, negândindu-se la consecințe sau, hai să spunem lucrurilor pe nume, nefiind destul de isteți și precauți să le pese măcar de acest aspect. Dictatura tehnologică a făcut o treabă «bună» în ceea ce privește spălarea creierelor și manipularea maselor. Nu vă lăsați păcăliți de această minciună… Zuckerberg nu ar fi reușit niciodată să obțină un atât de mare succes fără ajutorul CIA sau NSA”.

Sub semnul unei permanente preocupări, chipurile, pentru a satisface nevoile utilizatorilor  săi, Facebook a adus de-a lungul timpului anumite îmbunătățiri platformei sale. În 6 noiembrie 2006, Zuckerberg lansează Facebook Beacon, aplicație ce notifica utilizatorilor rețelei despre achizițiile on-line ale prietenilor lor. Serviciul a fost închis după ce 46.000 de utilizatori au reclamat această încălcare a intimității, însă, surpriză: el a fost reintrodus în mai 2011, „nou și îmbunătățit”.

În februarie 2009, Facebook anunță în acordul de utilizare a rețelei: „Avem dreptul să facem tot ceea ce dorim cu contul dumneavoastră și conținutul acestuia. Pentru totdeauna.”

În mai 2010, Facebook revine asupra anumitor setări ale normelor privind securitatea datelor utilizatorilor. Surse care scriau pentru Wall Street Journal au dezvăluit în 2010 că aplicațiile Facebook transmit informații despre utilizatorii săi (numele acestora și ale prieteni lor lor) către o mulțime de companii de publicitate și de urmărire a activității pe internet. În replică, Facebook răspunde cu viclenie: „Am luat imediat măsuri pentru a dezinstala toate aplicațiile care violează termenii din acordul de utilizare Facebook.” Însă acordul de confidențialitate a fost modificat în permanență de către staff-ul rețelei. De pildă, în 2005, acordul prevedea că „nicio informație personală pe care o trimiteți către Facebook nu va fi disponibilă pentru vreunul dintre utilizatorii rețelei care nu aparține cel puțin unuia dintre grupurile specificate de dvs. în setările de siguranță”. În 2011, acordul prevede: „Pentru materiale protejate de drepturi de autor, cum ar fi fotografii, filme video, ne acordați în mod expres următoarea permisiune, sub rezerva setărilor de confidențialitate pe care le faceți (care se schimbă adesea, fără ca utilizatorul să fie anunțat – n. red.): dreptul nonexclusiv, transferabil, sublicențiabil, neimputabil de a folosi orice material pesonal pe care îl postați pe internet în cadrul rețelei sau în legătură cu rețeaua. Această licență se încheie în momentul când veți șterge materialul sau contul, doar dacă acesta (materialul respectiv) nu se află în posesia vreunui alt utilizator care nu l-a șters.”Cei naivi pot crede în continuare în bunele intenții ale celor care se află în spatele acestui mecanism gigantic de urmărire a oamenilor.

În decembrie 2010, Facebook lansează aplicația de recunoaștere facială, pe care, în aprilie 2011 o setează ca implicită pentru toți utilizatorii săi. De altfel, Facebook a modificat de multe ori aceste setări, care sunt în mod intenționat foarte stufoase, nu pentru a-și proteja utilizatorii, ci pentru a-i descuraja să le utilizeze, aceștia preferând de cele mai multe ori să le accepte pe cele implicite.

Sistemul de recunoaștere facială permite identificarea automată din diverse fotografii care pot apărea în ziare, reviste sau oriunde pe internet, a persoanelor care figurează pe acest site. După o etapă de testare ce a avut loc anul trecut în Statele Unite, dispozitivul este deja disponibil în aproape toate țările în care a fost implantat Facebook. Este suficient acum ca o singură fotografie de-a voastră să fie „adnotată” (identificată), pentru ca orice altă fotografie în care apăreți, de pe orice rețea socială, să poată fi asociată cu această identificare, deci cu numele vostru.

O sută de milioane de imagini sunt adnotate astfel în fiecare zi, anunțând dispariția anonimatului pe internet. Funcția este activată implicit („by default”) pentru toate profilurile utilizatorilor de pe rețeaua socială. Dezactivarea sa de către utilizator necesită niște modificări complexe ale parametrilor de confidențialitate, pe care puțini utilizatori de internet le cunosc.

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanţă Herculane 2012, volumul 2, publicat laEditura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:
Sfârşitul vieţii private în România. Convorbirile telefonice şi navigarea pe internet monitorizate strict de autorităţi
Supraveghere prin intermediul containerelor de gunoi
yogesoteric
15 februarie 2013

Se pun la cale  noi atacuri teroriste , pentru ca si alte tari, ca si Franţa , să interzică “Internetul întunecat” şi wireless-ul!