Puiii de năpârci din timpul lui Iisus, întrupaţi din gunoaiele învăţăturii lui satan, s-au înmulţit şi au devenit mai comunişti decât globaliştii apocaliptici… Ei sunt „BIBLICIZAŢI”, dar luptă ca să întârzie Trezirea lumii, Înnoirea oamenilor, Îndumnezeirea creştinilor şi Venirea Lui, pentru că nu vor să se pocăiască, nu vor să se nască din nou;Asta,pentru că nu vor să bea Apa vieţii, ca să izvorască din ei râuri de apă vie şi, nu vor să mănânce Pâinea vieţii (Ioan, cap.6 şi 7), plămădita din bunătăţi, sfinţenii, jertfe, frumuseţi şi învăţături Dumnezeieşti… Aşadar, FRAŢILOR, “Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el; căci cu noi sunt mai mulţi decât cu el. Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.” 2 Cronici, cap.32/7-8)

77Noile confesiuni ale unui asasin economic – John Perkins; Interviu cu JOHN PERKINS, fostul asasin economic: “ORICINE INCEARCA SA CONVINGA POPORUL ROMAN CA CHEVRON E O COMPANIE BUNA SI NU UNA CRIMINALA, ESTE UN ASASIN ECONOMIC”jfEzechia, împăratul lui Iuda… Arhivele regale 36. – Ezechia – un demn urmaș al lui David – 2 Regi 18-20; 2 Cron. 29-32; Isaia 36-39… Redeşteptarea, reforma şi returnarea zecimii… Nevoia de trezire spirituala… Trezire si reforma… Reforma – adevărata faţă a creștinismului… Să-L savurăm pe Cristos in Cuvântul Său- Experimentarea lui Cristos – Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui… Să avem un nou început în fiecare dimineață, prin contactul cu Domnul în Cuvântul Său pentru a-L mânca… Să cunoaștem Trupul și să ne angajăm în războiul spiritual ca să fim pentru Dumnezeu și să ascultăm de El…Despre valoarea purităţii… Apostazia… Domnul te va face să fii cap, nu coadă… Rugaciunea – Intimitate cu Dumnezeu… Ce credem?dt Administratorii Tarii de dupa decembrie- 1989 nu au vrut sa aseze Romania pe o temelie sanatoasa,prospera,competitiva! Ei nu au acceptat solutiile salvarii si insanatosirii “noii” societati,inclusiv prin refuzul solutiilor binevenite din partea lui Corneliu Coposu ori ale altor luptatori;In acest sens prezentam citeva Documente apreciate (in dosarul de mai jos) – de politicieni, guvernanti si de alte capete “luminate”,chiar si de capetenii bisericesti, privind lupta Locontenentului colonel (r) Dumitru Prichici –fie si numai pentru votarea unei legi a adevăratei siguranțe naționale –postata pe http://www.zenithtrading.ro/docs/index.html…De la capusa la catusa (prima editie)-Cauze – Efecte – Forte coercitive – Pentru prosperitate cu demnitate : Authored Dumitru Prichici

 

Există două metode de a cuceri și a înrobi o națiune. Prima este prin sabie și cealaltă prin îndatorare. John Adams (1789-1797), al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii …John Perkins este un fost „asasin economic”, care timp de 10 ani și-a pus competențele de economist și puterea de convingere în slujba imperiului mondial.

 

John Perkins este un fost ,,asasin economic” care timp de zece ani şi-a pus puterea de convingere şi competenţele de economist în slujba imperiului mondial. Misiunea lui era aceea de a ruina ţările lumii a treia pentru a asigura interesele marilor corporaţii americane.

 

“Noi lucrăm în multe moduri diferite dar,probabil cel mai frecvent este să găsim o ţară care are resurse, cum ar fi petrol şi apoiaranjăm un împrumut uriaş acelei ţări de la Banca Mondială sau una din celelalte
organizaţii de acest tip.”
(John Perkins)
 
“Aş spune foarte simplu că după cel
de-
al Doilea Război Mondial, noi,asasinii economici am reuşit să creăm primul imperiu cu adevărat mondial. Am realizat acest lucru fără armată, contrar modului în care au
procedat alte imperii de-a lungul istoriei, am folosit doar, într-un mod foarte abil, pârghiile economice.
 
“Dar banii nu ajung cu adevărat în acea ţară. De fapt ajung la marile noastre corporaţii pentru  a construi proiecte de
infrastructură în aceaţară. Centrale electrice, parcuri industriale, porturi… lucruri de care să beneficieze corporaţiile noastre şi câţiva oameni bogaţi din acea ţară.”
(John Perkins)
 

 Există două metode de a cuceri și a înrobi o națiune. Prima este prin sabie și cealaltă prin îndatorare. John Adams (1789-1797), al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii John Perkins este un fost „asasin economic”, care timp de 10 ani și-a pus competențele de economist și puterea de convingere în slujba imperiului mondial.

Misiunea lui a fost aceea de a ruina țările lumii a treia, pentru a maximiza profitul marilor corporații americane. Ulterior, regretând ce-a făcut, a scris cartea „Confesiunile unui asasin economic” și a pornit o campanie de dezvăluiri, dorind prin aceasta nu numai să deschidă ochii politicienilor, ci și să determine corporațiile să dea dovadă de mai multă responsabilitate economică, socială și în ceea ce privește protejarea mediului. Iată câteva dintre informațiile surprinzătoare pe care le transmite John Perkins prin prelegerile sale: «Aș spune că după cel de-Al Doilea Război Mondial, noi, asasinii economici, am reușit să creăm primul imperiu cu adevărat mondial. Am reușit acest lucru fără armată. Contrar modului în care au procedat imperiile de-a lungul istoriei, noi am folosit cu abilitate pârghiile economice. Lucrăm în multe moduri, dar cel mai frecvent este acela de a găsi o țară cu resurse naturale, cum ar fi petrol, și de a-i aranja acelei țări un împrumut uriaș la Banca Mondială sau la o altă organizație de acest tip. Dar, de fapt, banii nu ajung cu adevărat în țara respectivă, ci la marile noastre corporații, pentru a construi acolo infrastructură – centrale electrice, parcuri industriale, porturi – lucruri de care să poată beneficia ulterior corporațiile noastre și câțiva oameni bogați sau cu putere de decizie din acea țară. Iar asta nu ajută deloc populația. Țara se alege cu o datorie mare, pe care nu poate s-o plătească, iar asta face parte din plan. La un moment dat, noi, asasinii economici, mergem înapoi acolo și le spunem: Ascultați, dacă n-aveți bani să vă plătiți datoriile, vindeți-vă ieftin petrolul companiilor noastre… lăsați-ne să construim o bază militară la voi în țară… trimiteți trupe care să lupte alături de-ale noastre în Irak… votați-ne la următoarele alegeri ONU etc. Le mai cerem să privatizeze companiile de electricitate, de apă și canalizare și să le vândă corporațiilor americane și multinaționalelor. Este modul tipic în care acționează Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială ­– îndatorează o țară cu o sumă atât de mare, încât aceasta să n-o poată plăti. Apoi tot ei se oferă să refinanțeze datoria, iar țara trebuie să plătească o dobândă și mai mare. Prin urmare, țara respectivă își vinde corporațiilor străine resursele, serviciile sociale, companiile de utilități, sistemul de învățământ, de asigurări… Deci țării i se dă o lovitură dublă, triplă, cvadruplă. Conceptul de „asasin economic” a apărut la începutul anilor ’50, când Mohammad Mosaddegh a fost ales în mod democratic prim ministru în Iran. La vremea aceea, era considerat o speranță pentru democrație în Orientul Mijlociu. Revista Time l-a desemnat chiar omul anului. Dar una dintre ideile lui a fost aceea că companiile petroliere străine trebuie să plătească mai mult pentru petrolul pe care-l cumpără, deoarece iranienii trebuie să abă un câștig de pe urma vânzării propriului petrol. Desigur că asta nu ne-a plăcut, dar ne-a fost frică să facem ce făceam de obicei, adică să trimitem armata peste ei. Așa că am trimis un agent CIA – Kermit Roosevelt, rudă cu președintele Teddy Roosevelt – cu câteva milioane de dolari, care au fost foarte eficiente. În scurt timp, s-a reușit ca Mosaddegh să fie dat jos, fiind înlocuit cu shar-ul Iranului. Așa a apărut o nouă modalitate, ușoară și ieftină, de a manipula țările deținătoare de resurse. Singura problemă cu Roosevelt a fost faptul că era agent CIA. Dacă s-ar fi aflat, consecințele ar fi putut fi serioase. Așa că s-a luat decizia ca de-atunci încolo să se apeleze la consultanți privați, care să canalizeze banii prin Banca Mondială, FMI sau altă agenție de acest tip, și să se aducă oameni ca mine, care lucrează pentru companii private. În cazul în care am fi fost descoperiți, nu s-ar fi făcut legătura cu guvernul. Și așa s-a născut un nou tip de soldat: asasinul economic. În 1954, când Arbenz a devenit președinte al Guatemalei, țara era controlată în mare măsură de compania United Fruit și de mari corporații internaționale. Arbenz le-a spus oamenilor că vrea să le dea pământul înapoi. A implementat politici în acest sens, dar cei de la United Fruit n-au fost prea încântați, așa că au angajat o firmă de relații publice, care a lansat o campanie pentru a convinge Congresul, mass-media și cetățenii Statelor Unite că Arbenz era o marionetă a URSS și că dacă l-am fi lăsat la putere, URSS ar fi creat o bază în această emisferă. Pe atunci, exista în mințile tuturor o frică exagerată de „teroarea roșie”, așa că CIA și armata s-au angajat să-l înlăture de la putere. Asta s-a și întâmplat. Am trimis avioane, soldați, șacali și tot ce-am putut, și l-am înlăturat. Imediat, cel care i-a luat locul a redat corporațiilor internaționale (inclusiv United Fruit) toate drepturile și posesiunile anterioare. Ecuador a fost condus mulți ani de dictatori brutali, pro-SUA. Apoi, în 1981, poporul a decis să se facă alegeri democratice. Candidatul Jaime Roldos a avut ca scop principal să se folosească resursele țării în beneficiul oamenilor. A câștigat cu un scor copleșitor de mare, nimeni până la el nu mai câștigase alegerile atât de detașat. Imediat a început să implementeze politicile promise în campanie, pentru ca profiturile din petrol să ajungă la populație. Ei bine, aici, în SUA, nouă nu ne-a plăcut asta. Am fost trimis acolo ca unul dintre numeroșii asasini economici, pentru a-l corupe pe Roldos: „Știi, dacă joci jocul nostru, poți ajunge foarte bogat, tu și familia ta, dar dacă continui să faci ce-ai promis, vei pleca. N-a vrut să asculte și a fost asasinat. Imediat ce s-a prăbușit avionul în care era, zona a fost închisă. Singurii care au avut acces au fost militarii SUA aflați într-o o bază militară din apropiere și câțiva militari din Ecuador. Când s-au demarat investigațiile, doi martori cheie au murit în accidente de mașină înainte de a avea șansa să depună mărturie. Multe lucruri stranii s-au întâmplat în jurul morții lui Roldos. Cred că oamenii care au urmărit acest caz n-au avut nicio îndoială că a fost vorba de un asasinat, și asta pentru că nu s-a lăsat corupt. Omar Torrijos, președintele statului Panama, a fost unul dintre preferații mei. Era carismatic și chiar voia să-și ajute țara. Când am încercat să-l corup, mi-a spus: „Uite, John… (de fapt, îmi spunea Juanito) nu vreau bani, vreau ca țara mea să fie tratată corect. Vreau ca SUA să-și plătească datoriile față de acest popor, pentru toate distrugerile pe care le-a făcut aici. Vreau să ajut și alte țări din America Latină să-și câștige independența față de această prezență teribilă din nord. Voi ne explatați. Vreau Canalul Panama înapoi, în mâinile acestui popor. Așa că lasă-mă în pace. Nu încerca să mă mituiești”. Era în anul 1981 și în luna mai fusese asasinat Jaime Roldos, președintele Ecuadorului. Omar era conștient că la fel putea păți și el și mi-a spus: „Probabil că sunt următorul. Dar o să fac ceea ce am promis să fac. Am renegociat canalul și va fi din nou în mâinile noastre. Am terminat negocierile cu Jimmy Carter și avem un tratat semnat”. Două luni mai târziu a murit și el într-un accident de avion. Nu există nicio îndoială că a fost executat de șacali CIA. Există foarte multe dovezi. Unul dintre bodyguarzii lui Torrijos i-a dat în ultimul moment, pe când ieșea din avion, un mic casetofon ce conținea o bombă. Interesant e că acest sistem a continuat ani la rând în același mod, doar că asasinii economici au devenit din ce în ce mai buni. Apoi ne-a venit o idee pe care am aplicat-o în 1988 în Venezuela, când Hugo Chavez a fost ales președinte. Înaintea lui fuseseră mulți președinți corupți, care practic distruseseră economia țării. Chavez a fost ales democratic. A înfruntat SUA și a cerut ca petrolul Venezuelei să fie folosit în beneficiul poporului. Desigur că asta nu ne-a plăcut nouă, americanilor. În 2002 s-a stârnit o revoltă și nimeni n-a avut vreo îndoială că CIA se afla în spatele evenimentului. Era identică cu ceea ce Kermit Roosevelt făcuse în Iran: au plătit oameni să iasă în stradă, să protesteze, să-i ceară lui Chavez să plece. Dacă poți convinge două mii de oameni să facă asta și mai aduci și televiziunea, poți să faci să pară că toată țara a ieșit în stradă. Apoi lucrurile încep să degenereze. Dar oamenii lui Chavez l-au servit cu atâta loialitate, încât au reușit să înfrângă revolta. Acesta a fost un moment unic în istoria Americii Latine. Irak este exemplul perfect de cum funcționează sistemul. Noi, asasinii economici, suntem prima linie: Mergem acolo, încercăm să corupem guvernanții și să-i facem să accepte împrumuturi uriașe, pe care apoi le folosim pentru a-i cumpăra. Dacă eșuăm, așa cum mi s-a întâmplat mie în Panama cu Omar Terrijos și în Ecuador cu Jaime Roldos, a doua linie este să trimitem șacalii. Aceștia răstoarnă guvernul. Apoi vine noul guvern, care va face ce vrem noi. Iar președintele știe ce se i va întâmpla dacă face altfel. În cazul Irakului, ambele metode au dat greș. Asasinii economici n-au reușit să-l convingă pe Saddam Hussein, așa că am trimis șacalii să-l asasineze, dar aceștia n-au reușit. Garda lui de corp era prea bună. În 1991 am trimis armata. În acel moment am presupus că Saddam se va răzgândi. Am fi putut, desigur, să-l înlăturăm, dar era prea puternic și înconjurat de gărzi extrem de competente. Îi învinsesem armata și speram să se răzgândească. Am trimis din nou asasinii economici, tot fără succes. Dacă aceștia ar fi reușit, Saddam Hussein ar fi și acum la putere și i-am fi vândut câte avioane de luptă ar fi vrut și orice ar mai fi vrut. Dar șacalii n-au reușit să-l înlăture, așa că am trimis din nou armata. De data asta, am făcut treaba până la capăt. L-am înlăturat și totodată ne-am ales cu contracte de construcție foarte profitabile, pentru a reconstrui o țară pe care tot noi o distrusesem. Așadar, Irakul este exemplul perfect al celor trei stadii: asasinul economic → șacalii → armata. În acest mod subtil ne-am creat un imperiu, dar unul clandestin. Toate imperiile din trecut au fost construite cu ajutorul armatei și toți știau ce fac. Romanii, grecii, englezii, francezii, germanii erau mândri de asta. Și toți aveau un motiv declarat: răspândeau civilizația, o anumită religie etc. Dar oamenii din Statele Unite nu știu că trăiesc de pe urma unui imperiu clandestin. Nu știu că astăzi există mai multă sclavie în lume decât a fost vreodată. Ar trebui să ne întrebăm: Dacă există un imperiu, cine este împăratul? În mod evident, președinții SUA nu sunt împărați. Împărat e cineva care nu e ales, nu are un mandat limitat și nu răspunde în fața nimănui. Prin urmare, nu-i putem numi pe președinții noștri împărați, dar avem ceva care ar fi echivalentul împăratului. Este ceea ce eu numesc „corporatocrație”. Corporatocrația este un grup de indivizi care conduc cele mai mari corporații și care se comportă ca împărații unui imperiu. Ei controlează mass-media, fie direct, fie prin publicitate. Controlează majoritatea politicienilor, pentru că le finanțează campaniile electorale. Nu sunt aleși, nu au mandat, nu raportează nimănui. La vârful corporatocrației nu-ți mai poți da seama dacă persoana lucrează pentru o corporație privată sau pentru guvern, deoarece se mișcă tot timpul dintr-o parte în alta. Deci ai un individ care la un moment dat este președintele unei mari companii de construcții, cum ar fi Halliburton, și în următorul moment este vicepreședintele Statelor Unite. Și asta se întâmplă indiferent dacă la conducere se află republicani sau democrați. Se mișcă dintr-o parte în alta, pe ușa batantă. Într-un fel, guvernul nostru este invizibil. Politicile lui sunt îndeplinite de corporații și, de fapt, acestea sunt create de corporatocrație și prezentate guvernului spre aprobare. Mecanismul ăsta nu e ceva gen „teoria conspirației”. Acești oameni nu trebuie să se întîlnească și să comploteze pentru a face anumite lucruri. Cu toții lucrează având în minte un singur scop: maximizarea profitului, indiferent de costurile sociale și de mediu. Această manipulare exercitată de corporatocrație prin îndatorare, mituire și selecție politică se numește globalizare.»

 =========================

 

Administratorii Tarii de dupa decembrie- 1989 nu au vrut sa aseze Romania pe o temelie sanatoasa,prospera,competitiva! Ei nu au acceptat solutiile salvarii si insanatosirii “noii” societati,inclusiv prin refuzul solutiilor binevenite din partea lui Corneliu Coposu ori ale altor luptatori;In acest sens prezentam citeva Documente apreciate (in dosarul de mai jos) – de politicieni, guvernanti si de alte capete “luminate”,chiar si de capetenii bisericesti, privind lupta Locontenentului colonel (r) Dumitru Prichici –fie si numai pentru votarea unei legi a adevăratei siguranțe naționale –postata pe http://www.zenithtrading.ro/docs/index.html…De la capusa la catusa (prima editie)-Cauze – Efecte – Forte coercitive –

Pentru prosperitate cu demnitate : Authored Dumitru Prichici

Această pravilă – sau carte de se va numi – cuprinde istoricul nelegiuirilor săvârşite împotriva românilor şi României, între anii 1989–2015 şi propunerea privind o nouă Lege a Siguranţei Naţionale şi a Serviciilor de Informaţii, legi naturale, fireşti, ca unice soluţii paşnice de schimbare a imaginii României în lume, în bine, pentru „prosperitate cu demnitate”.

Mă adresez românilor de pretutindeni pe această cale, unică prin comunicarea necenzurată a unei lucrări, fară pretenţii de a fi ştiinţifică, unică prin gravitatea temei abordate, privind faptele politicienilor VEROŞI, dornici de putere şi îmbogăţire fără muncă, unică prin metodele, mijloacele, scopurile şi pagubele produse şi dovedite fără putinţă de tăgadă, din domeniul economic, financiar-bancar în special, jefuind România ca pe un sat fără câini.

Dovezile prezentate sunt doar câteva din motivele ce stau la baza unicului „proiect de lege” publicat în 1999 în ziarul Evenimentul Zilei (anexat) şi depus în Parlamentul României în anul 2002 (anexat) şi la prezenta lucrare, cerut în mod imperios, repetat, de cele mai importante Foruri Europene, fără ecou din partea Guvernelor şi Parlamentelor ce s-au perindat la conducerea României.

Personal, ca membru al Grupului de sprijin al PNŢCD, am primit în vara anului 1995 din partea celui care a fost Corneliu Coposu, urmaşul credincios al lui Iuliu Maniu, misiunea de onoare de a realiza pentru români şi România, un proiect legislativ pe măsura perioadei istorice pe care o trăim, privind siguranţa cetăţenilor români şi a României, printr-o nouă Lege a Siguranţei Naţionale şi a Serviciilor de Informaţii ale României.

În cazul acceptării propunerii legislative cerute de Preşedintele Corneliu Coposu, creştin, ardelean iubitor de oameni, de neam şi ţară, autorul moral al acestei legi, asigur toţi cetăţenii români de bună credinţă, indiferent de etnie, de refacerea morală şi materială a întregii naţiuni, refacerea imaginii romanilor şi României în lume.

Harul acestei propuneri legislative fiind salvarea oricărui român „de la vlădică la opincă”, în cazul tentativei săvârşirii cu sau fără premeditare a unei fapte necugetate, antisociale, antinaţionale, poate fi salvat prin prevenire, prin atenţionarea celui în cauză, aplicând spre exemplu, măsuri operative prevăzute la Art. 11 din Legea Siguranţei Naţionale anexată

Această Lege nu utilizează INFORMATORI, plătiţi sau neplătiţi, ofiţeri acoperiţi, persoane şantajabile, alcoolici sau drogaţi, iar presa scrisă şi audio-vizuală este invitată la colaborare pe baza prevederilor Art. 12 din legea anexată, ca furnizor de informaţii veridice, românii nu vor fi lăsaţi să greşească

Legea nu iartă pe cel ce minte, fură sau trădează interesele oamenilor de bună credinţă a concetăţenilor lui, oricine şi oriunde ar fi el.

 

Autorul

 

P R O I E C T

 

P R I V I N D LEGEA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (LSNR), ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA DIRECŢIEI GENERALE A SERVICIILOR DE INFORMAŢII (D.G.S.I.)

 

 

 

Proiect redutabil, cu efecte vizibile imediate implementării descrise în Expunerea de motive.

Doar în acest CREUZET se va naşte o ROMÂNIE PUTERNICĂ, PROS­PERĂ ŞI DEMNĂ. 

Realizat la cererea Preşedintelui PNŢ-⁠⁠CD Corneliu Coposu, în anul 1995.

 Comunicat de presă

(FOARTE IMPORTANT n. a.) – 24.07.2006

Astăzi, 24 iulie a.c., a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la care au participat Primul Ministru Călin Popescu Tăriceanu, Ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, Ministrul de Interne Vasile Blaga, Ministrul Apărării Naţionale Teodor Atanasiu, Ministrul Finanţe­lor Sebastian Vlădescu, Ministrul Justiţiei Monica Macovei, Şeful Statului Major general Eugen Badalan, foştii şefi ai SRI şi SIE Radu Timofte şi Gheorghe Fulga, prim-⁠⁠adjunc­tul SRI Florian Coldea, directorul adjunct SIE Silviu Predoiu, precum şi consilierii prezi­denţiali Sergiu Medar, Ştefan Deaconu şi Adri­ana Săftoiu. Principalul punct pe ordinea de zi în cadrul şedinţei CSAT, au fost aspecte referi­toare la demisia celor doi directori ai Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Informaţii Externe.

 

Preşedintele Băsescu a informat CSAT că, în momentul de faţă, din cauza contradicţiei dintre Constituţie şi Legea de funcţionare a SIE, numirea şefului SIE nu este posibilă. Şeful statului a semnalat că legile Siguranţei Naţio­nale, cu accent pe Legea nr. 14/1992, care vizează funcţionarea SRI, Legea 1/1998, care vizează funcţionarea SIE, şi Legea Siguranţei Naţionale nr. 51/1991 nu mai corespund nevoilor de securitate naţională ale Româ­niei. „Cu această ocazie, am rugat Guvernul să accelereze procesul de transmitere către Parlament a pachetului de legi care vizează siguranţa naţională”, a declarat preşedintele Băsescu, apreciind că, în baza unei legislaţii din anii 1991, 1992 sau 1998, nu se mai poate face faţă ameninţărilor la adresa siguranţei naţio­nale şi a cetăţeanului. „În acest context, am informat CSAT că nu voi face nominalizarea directorilor SRI şi SIE până când nu vor fi adoptate în Parlament legile Siguranţei Naţionale şi pusă în acord Legea SRI şi SIE cu Constituţia şi cu pericolele reale, care se constituie în ameninţări la siguranţa naţională şi la siguranţa cetăţeanului”, a spus şeful statului.

 

Preşedintele Băsescu a adăugat că, în func­ţie de conţinutul acestor legi, rezultat prin votul din Parlament, va adopta o decizie cu privire la desemnarea directorilor celor două servicii, considerând că va fi nevoie de tipuri diferite de directori ai serviciilor pentru fiecare dintre cele două variante ale legislaţiei.

 

Şeful statului a reamintit faptul că legislaţia propusă la începutului acestui an viza demilitarizarea, ca o ultimă etapă în procesul de reformare a serviciilor de informaţii româneşti, şi creşterea atribuţiilor în ceea ce priveşte supravegherea persoanelor suscep­tibile de a atenta la siguranţa naţională. De asemenea, preşedintele Băsescu a apreciat că dezbaterea publică ce a urmat trimiterii către Parlament, după şedinţa CSAT din luna februarie, a proiectelor de legi aflate şi acum în discuţie, a fost una „incorectă”, prin faptul că a accentuat că aceste legi sunt îndreptate împotriva a 22 milioane de români: „Vreau să precizez, încă o dată, că proiectele de legi, cu destule deficienţe, dar care întăreau capacita­tea structurilor de siguranţă naţională în lupta împotriva celor care fac acte care afectează siguranţa naţională şi a cetăţeanului, vizau numai pe aceia care încălcau legea şi nu pe cele 22 de milioane de români sau nu pe cetăţenii cinstiţi ai ţării.”

 

Şeful statului a considerat că această dezba­tere „nu a fost decât o motivaţie de discreditare, pe de o parte, a Instituţiei Prezidenţiale, iar pe de altă parte, o motivaţie de a amâna introducerea unei legislaţii adaptate la realităţile zilei de astăzi, de a întârzia creşterea eficienţei instituţiilor statului în lupta împotriva terorismului, a criminalităţii economice, a criminalităţii transfrontaliere.”

 

Preşedintele Băsescu a atras atenţia că, „după ce s-⁠⁠au făcut toate incriminările cu putinţă şi cei care apăreau la televiziuni păreau a şti exact ce trebuie făcut”, până la urmă, în şase luni, aceste proiecte de lege nici măcar nu au fost promovate în forma dorită de aceştia. În context, şeful statului a amintit că în luna februarie a oferit aceste proiecte comisiilor de specialitate, afirmând că trebuie perfecţio­nate: „S-⁠⁠a organizat un frumos show televizat, iar în CSAT-⁠⁠ul din aprilie le-⁠⁠am transmis Guvernului; s-⁠⁠au organizat din nou mese rotunde şi show-⁠⁠uri, iar astăzi nu avem legislaţia de care avem nevoie pentru a răspunde ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale şi a cetăţenilor”.

 

Preşedintele Băsescu şi-⁠⁠a afirmat speranţa că, odată cu trecerea prin Parlament a legilor Siguranţei Naţionale, se va înlătura atavismul dublei sau triplei atribuţiuni.

 

Preşedintele a explicat că într-⁠⁠un caz cum este cel al lui Zaher Iskandarani sau al lui Omar Hayssam, după actuala legislaţie, niciunul dintre cele trei servicii cu atribuţii în zona antiterorismului nu ştie dacă un alt serviciu a primit din partea procurorului sau a judecătorului mandat să supravegheze un om aflat în libertate. „Într-⁠⁠o asemenea situaţie de disipare a atribuţiunilor este clar că suntem în situaţia în care instituţiile statului nu pot fi eficiente. Situaţii ca cea a lui Zaher Iskandarani şi a lui Omar Hayssam care vizează marea criminalitate economică sau terorism, mai sunt 74, în momentul de faţă, cu oameni care au fost arestaţi şi puşi în libertate şi serviciile nu au mandat de supraveghere asupra lor”, a afirmat şeful statului.

 

Al doilea punct al ordinii de zi l-⁠⁠a constituit propunerea Preşedintelui ţării privind desecretizarea Arhivelor Dunărea. În cadrul şedinţei, şeful statului a propus ca CSAT să solicite Arhivelor Statului desecretizarea dosarului Dunărea pentru a facilita accesul la arhiva economică ce reuneşte aproximativ 680 de dosare care au fost predate anterior de către SIE. „CNSAS-⁠⁠ul, dacă are nevoie să se documenteze şi în această arhivă, poate să găsească răspunsurile de care are nevoie”, a adăugat preşedintele Băsescu.

 

În aceeaşi şedinţă, la propunerea Preşedintelui, CSAT a stabilit ca toate dosarele care se află la categoria dosare de securitate naţională, aparţinând unor oameni politici de la nivel parlamentar până la nivel de consilier local, să fie desecretizate. „Din acest punct de vedere, SRI aşteaptă delegaţia CNSAS, în zilele ce urmează, pentru a fi predate”, a subliniat şeful statului.

 

 

 

Întrebat de către reprezentanţii mass-⁠⁠media dacă dumnealui cunoaşte informaţii despre împrejurările în care Omar Hayssam a părăsit ţara, Preşedintele a asigurat că dacă ar fi deţinut informaţii le-⁠⁠ar fi făcut publice, pentru că astfel s-⁠⁠ar fi putut identifica vinovaţii în cazul dispariţiei lui Omar Hayssam. „Vă rog să nu confundaţi Instituţia Prezidenţială nici cu o instituţie care are atribuţiuni de urmărire, nici cu o instituţie care are atribuţiuni de a judeca. Am văzut că s-⁠⁠a stabilit astăzi la Parlament să se constituie o Comisie. Personal, văd că este o formidabilă zvonistică şi toată lumea ştie exact, doar serviciile nu”, a precizat şeful statului.

 

În context, Preşedintele a ţinut să sublinieze că a apreciat reacţia şefilor celor trei servicii de informaţii care au demisionat. „Aş vrea să fac o corecţie faţă de o afirmaţie făcută astăzi. În momentul în care le-⁠⁠am spus că în cazul Omar Hayssam nu am încredere în activitatea serviciilor pe care le conduceau au demisionat, ceea ce nu înseamnă că în activitatea lor nu au făcut lucruri bune. Modul meu de a fi este ca atunci când o structură a statului face un lucru bun să-⁠⁠mi manifest mulţumirea şi atunci când o structură a statului greşeşte să sancţionez public şi greşeala”, a arătat preşedintele Băsescu.

 

 

 

Departamentul de Comunicare Publică

 

 

 

 

 

Nota autorului: Semnalul dat de preşedintele Traian Băsescu prin acest mesaj prezintă nu numai competenţa unui comandant suprem al armatei române şi preşedinte al CSAT, ci şi capacitatea de a sesiza pericolul bine ascuns în prevederile celor trei legi menţionate la începutul comuni­catului CSAT, ca şi menţinerea cu premeditare în vigoare a acestor legi ticăloase până la desfiinţarea naţiunii române, ştergerea ei de pe harta Europei, la cererea şi cu sprijinul celor care au furat pădurile, petrolul şi tot ce au mai bun şi sfânt românii.

 

 

 

Propunere privind o nouă Lege a Siguranţei Naţionale a României, organizare şi funcţio­nare a DIRECŢIEI GENERALE A SERVICIILOR DE INFORMAŢII

 – EXPUNERE DE MOTIVE

În speranţa aplicării în practică a dorinţei de unificare a Serviciilor de Informaţii din România, pentru crearea unei FORŢE COERCI­TIVE, pentru descurajarea infracţiunilor de orice natură, pentru restabilirea păcii sociale şi creşterea bunăstării naţiunii române propun:

 

O nouă Lege a Siguranţei Naţionale a României şi a Direcţiei Generale a Serviciilor de Informaţii, prin UNIFICAREA ACTUALELOR STRUCTURI informativ-⁠⁠operative, legal consti­tuite la nivel naţional şi European, în scopul obţinerii, verificării, sintetizării, clasificării, comunicării şi valori­ficării informaţiilor în timp util ÎN ACTUL DE DECIZIE, ca o importantă verigă de legătură a anticelor principii demo­cratice vulnerabile în prezent, în faţa actualelor metode şi mijloace destabilizatoare, antidemo­cratice, utilizate în interese personale şi a partidelor politice.

 

Ca cetăţeni români, ne punem întrebarea: care este preţul libertăţii noastre, cât de importantă a fost, este şi va fi activitatea Serviciilor de Informaţii în instaurarea ordinii şi liniştii publice, CREŞTEREA EFICIENŢEI INSTITUŢIILOR STATULUI PENTRU INSTAU­RAREA DEMOCRAŢIEI în România după 1989? Până când va fi furată avuţia naţională şi a cetăţenilor? Până când instituţiile publice vor fi acuzate de ineficienţă?

 

Cât de eficientă este Legea Siguranţei Naţionale propusă, în comparaţie cu Legea 51/1991 care, prin prevederile Art. 11, ABSOLVĂ CU PREMEDITARE de orice răspun­dere Preşedinţii şi Prim-⁠⁠Miniştrii, nefiind incluşi în acest Art. 11, autoeliminându-⁠⁠se de la accesul la informaţii pentru a nu răspunde pentru faptele săvârşite cu premeditare, în fata legilor?

 

DE CE Art. 27 şi 28 din Legea 51/1991 şi Art. 45 din Legea 14/1992 NU PERMIT PERSOANELOR cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale SĂ DENUNŢE în timp util POSIBILE ATENTATE la siguranţa naţională, despre care iau cunoştinţa în timpul şi după încetarea activităţii, denunţ aprobat numai cu încuviinţarea scrisă a şefului structurii din care fac parte? Cine a votat articole ce anulează transparenţa puterii statului şi implicit puterea cetăţenilor, neinformarea privind încălcarea legilor şi instaurarea haosului social, econo­mic?

 

La baza eficienţei noii propuneri legislative se află exprimarea clară a unor PRINCIPII DE NECONTESTAT cum sunt: prevenţia, funcţionalitatea, adaptabilitatea, rentabilitatea, confidenţialitatea, forţa coercitivă a tuturor acestor principii aplicate, cuprinse în textul legii şi anexelor: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9 şi 10.

 

Organizarea şi funcţionarea D.G.S.I. pe principiul „UNIREA FACE PUTEREA”, subordo­narea directă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi Comisiei Parlamentare Comună de Control a DGSI.

CSAT şi DGSI aplică MĂSURI DE PREVE­NIRE cuprinse în Cap. I, II, III, IV şi V din Legea Siguranţei Naţionale propusă ÎN SCO­PUL ELIMINĂRII încălcării acestor preve­deri.

RESPECTAREA acestor PREVEDERI VA CONTRIBUI în mod substanţial LA REDU­CEREA NUMĂRULUI DE OBIECTIVE SUPRAVEGHEATE de către serviciile de informaţii la nivel naţional, PRIN DESCU­RAJAREA ŞI ELIMINAREA PRACTICILOR privind: corupţia, şantajul, sabotajul, traficul de influenţă, abuzurile de putere, subminarea eco­nomiei naţionale, ce au crescut fără precedent după 1989. Costurile suportate de la bugetul public până în prezent fiind uriaşe, iar cei supravegheaţi, pe lângă imaginea şi starea de spirit deprimantă, au fost lăsaţi să săvârşească grave fapte penale fără a fi avertizaţi, compro­miţând preşedinţi, parlamentari, prim-⁠⁠miniştri, miniştri, judecători, personalităţi publice şi simpli cetăţeni.

Pentru aceste motive propun ca protecţia informativ-⁠⁠operativă să se aplice în mod permanent, preventiv persoanelor care deţin titlul de Demnitar de Stat şi Public atestat ca membru al Cubului Elitelor (anexa 6 şi 9 la LSNR), în perioada ocupării funcţiei publice.

 

SUPRAVEGHEREA modului de transmi­tere a INFORMAŢIILOR de la surse secretizate, analizate, sintetizate şi stocate în Banca de Date Operative la dispoziţia factorilor de deci­zie la nivel naţional, de către ofiţerii speci­alizaţi ai SSI, este necesară pentru STOPAREA UTILI­ZĂRII INFORMAŢIILOR ÎN SCOPUL şantajului, sabotării factorilor de decizie, obţinerii unor foloase materiale în interes personal sau de grup.

DEGREVAREA DGSI de atribuţiile cuprin­se în prezentele propuneri de lege, DE CĂTRE PERSOANE JURIDICE PRIVATE, PJP cod CAEN 7460 şi Detectivii Particulari DP în mod operativ, în vederea concentrării întregii activi­tăţi a DGSI asupra sectoarelor strategice, PENTRU REDUCEREA CHELTUIELILOR de la bugetul public.

ACTIVITATEA Serviciului Resurse Umane SRU în cadrul DGSI este benefică pentru faptul că FACE POSIBILĂ ORICE înlocuire sau REDIS­TRIBUIRE DE CADRE în timp de pace, de crize său război.

ECONOMIILE FINANCIARE realizate prin aplicarea prevederilor Legii Siguranţei Naţionale propuse, de organizare şi funcţio­nare a Direcţiei Generale a Serviciilor de Informaţii, SUNT IMPORTANTE, schimbarea fiind de natură administrativ-⁠⁠organizatorică, fără a fi afectată activitatea tehnico-⁠⁠infor­mativ-⁠⁠operativă pe plan intern şi extern, fiind suficientă o SIMULARE paralelă a activităţii curente a actualului sistem şi cel propus, timp de 30 zile lucrătoare, de la data publicării în Monitorul Oficial.

Actualele efective militare şi civile ale Serviciilor de Informaţii pe plan intern şi extern vor fi încadrate în noua propunere de organi­zare a DGSI, pe principiul „omul potrivit la locul potrivit”, cu un înalt spirit patriotic românesc, responsabilitate şi sacrificiu, fără vicii de comportament în familie şi societate, sănătoşi psihic, fizic, cu nivel de cultură socio-⁠⁠poli­tică şi profesională corespunzător funcţiei.

FORŢA COERCITIVĂ a prevederilor Legii Siguranţei Naţionale şi a DGSI, propusă ca veriga lipsă în lanţul principiilor democraţiei şi a măsurile de prevenire asigură CETĂŢENILOR români DREPTUL INALIENABIL la SECURI­TATE şi PROSPERITATE cu demnitate, imperios necesar pentru SIGURANŢA NAŢIONALĂ a ROMÂNIEI, ca membru al UNIUNII EUROPENE, NATO şi Spaţiului Schengen.

Preţul informaţiilor şi prevenirii dezas­trelor posibil să se producă, cu sau fără premeditare este mult mai mic faţă de preţul înlăturării urmărilor dezastrelor, din acest motiv consider eficientă eliminarea din faşă a oricărei tentative sau pedepsirea exemplară a celor care au deţinut informaţii şi din diverse motive nu au oprit la timp producerea acestora.

Noua lege a Siguranţei Naţionale a României, prin prevederile anexei 6 şi 9, oferă electoratului posibilitatea alegerii între „politi­cieni” şi Demnitarii de Stat şi Publici atestaţi ca membrii Clubului Elitelor, pentru reducerea numărului politicienilor şi funcţionarilor publici veroşi, actuali şi viitori puşcăriaşi, ale căror costuri de întreţinere se ridică la cca. 200 mil. euro anual, sume ce pot fi utile pentru sănătatea şi prosperitatea naţiunii române.

Susţinătorii acestui proiect de lege pot fi persoane fizice sau juridice indiferent de opţiunea politică, condiţia fiind înţelegerea sensului şi rolului fiecărei prevederi din prezenta propunere legislativă, pentru imple­mentarea cu succes, în termen de 30 de zile lucrătoare, în condiţiile impuse în anexa 4 la LSNR.

Întocmit, Lt. Col. (r) Dumitru Prichici.

 

 

 

PROIECT 

PRIVIND LEGEA SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI (LSNR). 

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA DIRECŢIEI GENERALE A SERVICIILOR DE INFORMAŢII (DGSI) 

Proiect redutabil, cu efecte vizibile imediate implementării descrise în Expunerea de motive.

 

Doar în acest CREUZET se va naşte o ROMÂNIE PUTERNICĂ

Realizat la cererea Preşedintelui PNŢ-CD Corneliu Coposu în anul 1995.

Realizat în baza Art. 74 din Constituţia României; protejat de legea 8/1996 şi OSIM.

Interzisă utilizarea proiectului fără acordul titularului legal al proiectului.

 

 

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale:

 

 

 

Art. 1. Prin siguranţa naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru, de stabilitate socială, economică şi politică, nece­sară existenţei şi dezvoltării naţiunii române, suverane, unitare, independente şi indivizibile, menţinerii ordinii de drept, exercitarea neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndato­ririlor fundamentale ale cetăţenilor aflaţi legal pe teritoriul României, pe baza principiilor democratice statornicite prin Constituţie, a tratatelor internaţionale privind structura, interesele, organizarea şi funcţionarea Naţiunii române pe plan intern şi extern.

 

Art. 2. Siguranţa naţională este realizată de CSAT şi DGSI, prin cunoaşterea intuitivă, prevenirea raţională şi înlăturarea fermă a ameninţărilor interne şi externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute la Art. 1 din prezenta lege, cu sprijinul cetăţenilor români, a străinilor rezidenţi sau în tranzit, a mediilor de informare scrisă şi audiovizuală, ca expresie a fidelităţii şi respectului lor faţă de România, ca parte integrantă a Uniunii Europene.

 

Art. 3. Constituie ameninţare la adresa siguranţei naţionale a României, următoarele :

 

  1. a) neimplicarea instituţiilor abilitate, a cetăţenilor români în decon­spirarea planurilor cunoscute ce vizează suprimarea suveranităţii naţionale, independenţa, interesele naţiunii române privind prosperitatea cu demnitate;
  2. b) activităţile care au ca scop direct sau indirect provocarea unor acţiuni violente, teroriste, război civil, înlesnirea ocupării militare străine, aservirea faţă de o putere sau organizaţie străină, pentru a săvârşi oricare din aceste fapte pe teritoriul şi în afară României, în zonele de interes legitim;
  3. c) trădarea prin ajutarea inamicului în timp de război, în timp de pace, prin susţinerea inte­reselor altor naţiuni în domeniile: economice, social-politice, militare, administrativ-⁠⁠teritoria­le; trădarea prin apărarea unui inculpat în scopul diminuării sau negării nejustificate a faptelor penale săvârşite cu premeditare, dovedite sau recunoscute de făptuitor, ce blochează actul de justiţie şi destabilizează pacea socială;
  4. d) producerea, deţinerea, utilizarea, comer­cializarea, transportul armelor de orice natură, a materialelor inflamabile, toxice, bacteri­ologice, radioactive, chimice, provocatoare a stării de apatie a populaţiei (ex. florura de sodiu în apă, hrană), producerea, importul bunurilor alimentare cu efecte distructive asu­pra sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător din România; fără avizele de specialitate şi garanţii de utilizare;
  5. e) neglijenţa privind protecţia bazelor de date secrete, a comunicaţiilor instituţiilor publice şi private de interes strategic naţional, neglijenţa privind aplicarea de către DGSI a măsurilor de prevenire Cap. II, Art. 11 ;
  6. f) neimplicarea instituţiilor abilitate pentru protecţia cetăţenilor romani şi străini aflaţi legal pe teritoriul României, în cazul atenta­telor la viaţa lor, la sănătatea lor fizică, psihică, la valorile lor morale şi materiale legal deţinute, precum şi nerespectarea îndatoririlor cetăţeneşti în familie şi societate de către fiecare cetăţean, nerespectarea liniştei şi ordi­nei publice, nedeferirea acestor cazuri justiţiei sau tergiversarea condamnării atentatorilor în regim de urgenţă;
  7. g) ascunderea originii, naţionalităţii, cetăţeniei, identitatea unei per­soane fizice sau juridice în scopul infiltrării pe teritoriul Româ­niei cu misiuni de spionaj, terorism, diversiuni destabilizatoare în domeniile: sănătăţii, ordinii şi liniştei publice, social-⁠⁠politice, economice, culturale, tehnico-ştiinţifice şi militar-⁠⁠strategice;
  8. h) iniţierea, organizarea, săvârşirea, sprijinirea în orice mod a acţiunilor teroriste, totalitariste, rasiste, şoviniste şi separatiste care pot pune în pericol sub orice formă integrarea în UE şi spaţiul Schenghen, unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea publică şi statul de drept;
  9. i) neinformarea, informarea trunchiată, dezinformarea cetăţenilor şi a factorilor de decizie, colportarea zvonurilor nefondate, fără temei legal, prin mijloace de comunicare: verbală, scrisă, audio-⁠⁠vizuală, cu efect deni­grator, cu pagube morale şi material;
  10. j) actele de corupţie, mituire, şantaj, sabotaj, crime, furturi, fraude fiscale, cu urmări grave asupra economiei naţionale, a institu­ţiilor publice, asocierilor constituite pe baza unui statut juridic aprobat;
  11. k) neconstituţionalitatea legilor, votarea lor în Parlament fără metodologie de aplicare, precum şi promulgarea acestor legi, emiterea Ordonanţelor de Urgenţă Guvernamentală fără avizul Curţii Constituţionale, nerespectarea rezultatelor validate ale referendumurilor, mituirea, şantajarea, neasigurarea condiţiilor de vot prin corespondenţa pentru romanii de pretutindeni, falsificarea datelor de identificare a alegătorilor, a candidaţilor în alegeri, a rezultatelor votului în dauna intereselor cetă­ţenilor României, nerespectarea programe­lor şi promisiunilor electorale, jurământului de credinţă depus pentru funcţia deţinută;
  12. l) sustragerea valorilor din patrimoniul naţional, din orice domeniu de activitate, din instituţii autorizate să le deţină, înstrăinarea acestora către persoane fizice sau juridice române sau străine naţiunii române, prin vânzarea sau concesionarea pe termene ilegale, nealocarea sau deturnarea fondurilor alocate cercetării ştiinţifice, instituţiilor publice, cu efecte negative asupra dezvoltării economiei naţionale;
  13. m) atitudinea ostilă, insultă verbală, compor­tamentală, nerespectarea ierarhiei dem­nitarilor şi demnităţilor publice, a dreptu­rilor unor cetăţeni, colectivităţi sau etnii conlocuitoare, negarea, distrugerea simbolu­rilor naţionale ale României, cum sunt: drapelul, stema şi imnul naţional, eroii, personalităţile celebre din politică, cultură, ştiinţă, sport, plagierea lucrărilor din orice domenii de activitate, nerecunoaşterea sau interzicerea utilizării şi predării istoriei României şi a limbii române ca limbă oficială şi în programa învăţământului minorităţilor naţionale din România.
  14. n) declararea naţionalităţii inexistente de ROM, pentru a-⁠⁠şi însuşi naţionalitatea de ROMÂN (Dex pag. 932 rom, ţigan = om), diversiune prac­ticată în cazul săvârşirii unor abateri de la legile statului în care trăieşte ca nomad, cu scopul vădit de a afecta imaginea NAŢIUNII ROMÂNE în Europa şi în lume (Art. 11 alineat 2 din LSNR);
  15. o) numirea demnitarilor în funcţii publice fără aviz, în baza Art. 31 alineat b) anexa 3 (DGSI), refuzul factorilor de decizie privind instruirea şi protecţia informativ-⁠⁠operativă permanentă a acestora, pentru cunoaşterea în totalitate şi profunzime a prevederilor LSNR şi a CONSTITUŢIEI României, în scopul preve­nirii săvârşirii unor abateri de ordin moral sau material, cu sau fără premeditare, în timpul deţinerii funcţiei.

Art. 4. Prevederile Art. 3 din prezenta lege nu pot fi interpretate, folosite în scopul restrângerii, interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime garantate de Constituţia României, cu excepţia cazurilor prevăzute la Art. 20 din prezenţa lege.

 

Art. 5. Siguranţa Naţională a României este asigurată: legislativ de Parlament, informa­tiv-⁠⁠operativ de Direcţia Generală a Serviciilor de Informaţii, coordonată de Preşe­dintele României şi al Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, conform prevederilor Constitu­ţiei Româ­niei şi a tratatelor internaţionale.

 

Art. 6. Organele cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale a României sunt: CSAT sub comanda Prezidenţială şi DGSI sub comanda CSAT şi sub controlul legislativ al Comisiei Parlamentare de control al DGSI.

 

Art. 7. Atribuţiile CSAT în domeniul siguranţei naţionale, în baza Legii 415/2002.

 

  1. a) analizează modul în care sunt respectate prevederile legii siguranţei naţionale, de către conducătorii Instituţiilor publice şi cetăţenii României, ca expresie a dragostei şi fidelităţii lor faţă de ţară, având ca bază de discuţie raportul DGSI, prezentat anual în Parlament, în şedinţa de lucru lunară a CSAT şi la cererea Preşedintelui României;
  2. b) stabileşte principalele direcţii de activi­tate, aprobă măsurile obligatorii pentru înlăturarea ameninţărilor prevăzute în Art. 3, asigurând transparenţa informaţiilor reale de interes public.
  3. c) propune spre aprobarea Parlamentului sumele repartizate de la bugetul public, necesare asigurării SIGURANŢEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI, în timp de pace sau de război.
  4. d) analizează încadrarea juridică fără dubii a atentatelor la siguranţa naţională, stabilind termenul limită în vederea judecării în regim de urgenţă şi pronunţării pedepsei definitive, în baza prevederii Legii 415/2002 Cap. II Art. 4 litera i), necesară deblocării actului decizional în desfăşurarea misiunilor informa­tiv-⁠⁠operative în timp de pace său ră
  5. e) stabileşte oportunitatea şi modul de colaborare şi valorificare a informaţiilor care prezintă interes pentru ţările prietene, care nu aduc atingere Siguranţei Naţionale a României.

Art. 8. Atribuţiile DGSI în domeniul siguranţei naţionale:

 

  1. a) desfăşoară activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, din punct de vedere tehnic-⁠⁠operativ, în exclusi­vitate prin mijloace electronice ONLINE, conform prevederilor Anexei 1, 2, 3, 4 la prezenta lege, prin sursele SRI, SIE, STS, SPP ş.a., finanţate de la bugetul public şi auto­finanţare prin valorificarea produselor tehnice-⁠⁠informativ-⁠⁠operative proprii, sub control Legislativ al CPC şi tehnic al CSAT.
  2. b) verifică, evaluează şi avizează în scris candidaţii pentru susţinerea examenului de atestare a calităţii de Demnitari de Stat şi Publici, instru­ieşte informativ-⁠⁠operativ Demnitarii de Stat şi Publici în timpul exercitării funcţiei (anexa 6 la LSNR).
  3. c) DGSI îşi asigură dotarea tehnică din producţia proprie şi import, resursele umane selecţionate din rândul tinerilor cu cetăţenie şi naţio­nalitate româna, studii superioare, verificaţi şi repartizaţi cu acordul CSAT.

Art. 9. Asigură la cerere şi preventiv, informaţii veridice, precum şi accesul nelimitat la informaţiile din BDO şi BDC, Preşedintele României, în calitate şi de Preşedinte al CSAT şi Comandant Suprem al Armatei, cu condiţia confirmării accesului la BDO şi BDC sub control ORNIS.

 

Art. 10. DGSI asigura Preşedintelui Senatului, Camerei Deputaţilor, Primului Ministru, Miniştrilor, Prefecţilor, Avocatului Poporului, accesul la informaţii în domeniile lor de activitate în BDO şi BDC, cu condiţia confirmării accesării sub control ORNIS.

 

Societatea Civilă SC, are acces la BDC contra cost conform tarifelor stabilite de DGSI cu avizul CSAT.

 

 

 

CAPITOLUL II. Măsuri de prevenire

 

 

 

Art. 11. În cazul posibilei săvârşiri iminente, cu premeditare, a faptelor prevăzute la Art. 3 din prezenta lege, de către un cetăţean român sau străin, DGSI va interveni în timp util pentru stoparea săvârşirii faptelor.

 

1 –⁠ În cazul încălcării fără premeditare a prevederilor Art. 3 din prezenta lege, DGSI va interveni şi va avertiza în scris persoana în cauză, solicitând organelor abilitate cu respectarea Codului de Procedură Penală autorizarea supravegherii de către DGSI şi pedepsirea vinovaţilor în cazul continuării săvârşirii faptelor, prin dublarea pedepselor, în regim de urgenţă.

 

2 – Interzicerea utilizării termenului ŢIGAN sau ROM, întreprinderea diligenţelor Guver­nului Român către Guvernul Indian, cu sprijinul UE, pe baza cererilor individuale, pentru redobândirea documentelor ce atestă cetăţenia şi naţionalitatea de indian.

 

3 –⁠ Prejudiciile materiale şi morale aduse prin acte false, furt, violenţă unui cetăţean sau colectiv fără posibilităţi materiale, vor fi soluţionate de instituţiile abilitate prin auto­sesizare sau sesizare scrisă, fără plângere penală scrisă a părţii vătămate, până la finalizarea cauzei, prin îndrumarea directă a Avocatului Poporului (52 Anexa 2) şi susţinerea financiară a cauzelor în justiţie, în baza prevederilor OU Nr. 51/2008.

 

4 –⁠ Daca prevederile Art. 3 din prezenta lege au fost încălcate sub supravegherea şi tăinuirea unor persoane fizice sau juridice, pedeapsa dublată se aplică şi celor care au tăinuit producerea lor.

 

5 –⁠ Asigurarea sistemului naţional de comu­nicaţii, transport, pază şi protecţie publi­că în caz de calamităţi naturale şi artificiale, accidente grave la nivel naţional, judeţean, orăşenesc, comunal, primării, secţii de poliţie, instituţii publice, permanent ziua şi noaptea, în condiţiile meteo sau de teren fără excepţii.

 

Art. 12 În baza prevederilor Art. 2 din prezenta lege, mediile de informare, scrisă şi audio-⁠⁠vizuală, vor respecta cu stricteţe prevederile prezentei legi, vor uza de dreptul de observator autorizat în domeniul suprave­gherii punctelor de trecere vamale: terestre, aeriene, maritime şi fluviale a călătorilor şi mărfurilor, pentru informarea permanentă a opiniei publice privind legalitatea traficului la frontierele României şi UE.

 

⁠Prevederile prezentului Art. 12 vor fi cuprinse în Legea Presei din România.

 

Art. 13. La cererea procurorului care susţine cauza în justiţie, se reia activitatea de supraveghere de către DGSI, pentru elucidarea cazului, pe baza mandatului emis de judecător.

 

Art. 14. Mandatul de supraveghere emis de judecător conferă procu­rorilor şi DGSI, împuternicirea de a folosi toate mijloacele de care dispun, fără a uza de mijloace de constrângere fizică, morală sau materială asupra persoanelor supuse supravegherii, în scopul restrângerii libertăţilor acestora, a arestării preventive fără avizul judecătorului, a înscenării unor fapte acuzatoare, în scopul afectării imaginii lor publice, până la data emiterii ordinului de reţinere aprobat de judecător.

 

Cei care săvârşesc asemenea fapte prin ordine scrise, verbale, din neglijenţă, cu premeditare, răspund adminis­trativ sau penal, suportând daunele morale şi materiale produse.

 

Art. 15. Metodele şi mijloacele de obţinere a informaţiilor pentru judecarea unei cauze, sunt secrete pe tot parcursul mandatului şi după hotărârea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

 

Art. 16. Cetăţenii lezaţi de faptele prevăzute în Art. 14, vor solicita în scris Procuraturii şi DGSI daune morale şi materiale ce vor fi suportate de cei cere au săvârşit abaterea de la prezenta lege.

 

 

CAPITOLUL III. Obligaţiile şi drepturile instituţiilor de stat şi publice, persoanelor fizice şi juridice private

 

 

 

Art. 17. Instituţiile de stat şi publice, ministerele, regiile autonome, societăţile comerciale private şi orice cetăţean aflat legal pe teritoriul României au următoarele îndatoriri şi drepturi:

 

  1. a) să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, să pună la dispoziţie datele ce le deţin în legătură cu obiective ce privesc siguranţa naţională, răspunderea pentru păstrarea secretului informaţiilor primite revenind Serviciului Supraveghere Informaţii (SSI) din DGSI.
  2. b) Instituţiile de stat şi publice vor lua măsuri pentru înlăturarea pericolelor, atât prin aplicarea prevederilor legii siguranţei naţionale în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, apelând la DGSI, cât şi prin propuneri legislative în domeniul în care sunt specializaţi, astfel:

1 – Parlamentul va decide asupra propunerilor legislative înregistrate în regim de urgenţă, de instituţiile strategice ale statului, cu drept de legiferare: Preşedinţie, Justiţie, Direcţia Generală a Serviciilor de Informaţii şi Guvern, cu avizul celorlalte trei instituţii.

 

2 –⁠ pericolele privind degradarea ordinii, liniştei şi moralităţii publice în creştere în România, impun în mod stringent Parlamen­tului măsuri legislative coercitive la cerere, propuse de instituţiile abilitate prevăzute în Art. 17 punctul b 1, în regim de urgenţă prin:

 

3 –⁠ ŞCOLI de CORECŢIE LICEALE, de ARTE şi MESERII pentru minorii delincvenţi condam­naţi;

 

4 –⁠ adulţii condamnaţi la închisoare cu executarea pedepsei vor ispăşi pedeapsa prin muncă în folosul societăţii civile pe toată perioada condamnării, în scopul reeducării prin muncă plătită în natură, asigurându-⁠⁠le califi­carea la locul de muncă, numai în domeniul construcţiilor de poduri, căi ferate (metrou), rutiere, îndiguiri.

 

5 –⁠ stagiul militar obligatoriu, de 2 luni pentru tinerii între 18 şi 25 de ani, indiferent de sex, religie, pentru dezvoltarea simţului datoriei de cetăţeni, patrioţi, viitori familişti, educatori ai generaţiilor viitoare.

 

6 –⁠ cetăţenii români de origine certă indiană, în baza prevederilor Art. 3 lit. n, vor fi sprijiniţi în demersul lor diplomatic pentru recunoaşterea originii şi acordarea naţiona­lităţii de indieni, în scopul integrării în ţările adoptive în conformitate cu prevederile Cartei ONU, privind migraţia lor în ţările Uniunii Europene.

 

–⁠ cetăţenii, persoanele fizice sau juridice private vor apela la serviciile Societăţilor Comerciale (PJP), conform prevederilor cod CAEN 7460, detectivilor particulari (DP), legal constituiţi.

 

–⁠ persoanele juridice private (PJP) cod CAEN 7460 şi detectivii particulari (DP), au obligaţia degrevării DGSI de lucrări de natură să protejeze persoanele fizice, juridice, strategice şi publice.

 

Art. 18. Instituţiile publice, persoanele fizice, juridice private care deţin secrete de interes naţional, vor întocmi programe proprii de prevenire a scurgerilor de informaţii, vor fi avizate şi controlate de DGSI, răspunderea revenind conducătorului organelor, organi­zaţiilor respective şi a reprezentantului DGSI.

 

Art. 19. Urmărirea penală a infracţiunilor certe, prevăzute la Art. 3 din prezenta lege se efectuează de către procuror, pe baza informaţiilor furnizate de DGSI, în baza manda­telor emise de judecător la cererea acestora, mandat care prevede şi privarea de libertate a făptuitorului pentru anchetarea, întocmirea dosarului penal şi trimiterii lui în judecată, în regim de urgenţă, procedeu aplicat în cazul demnitarilor de stat şi publici şi orice persoană fizică inculpată.

 

 

 

CAPITOLUL IV. Sancţiuni

 

 

 

Art. 20. Atentatele la Siguranţa Naţională a României săvârşite fără dubii, cu dovezi juridic probate nu se prescriu, nu beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, se pedepsesc conform prevederilor Art. 17 litera b) punctul 3 şi 4 din prezenta lege, în regim de urgenţă.

 

Art. 21. În cazul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile luate în România, ce determină pe cel nedreptăţit să se adreseze CEDO, a cărui hotărâre definitivă este în favoarea reclamantului, Guvernul României este obligat la plata daunelor materiale din bugetul public, valoarea despăgubirilor se va recupera de la cei vinovaţi, prin confiscarea şi valorificarea bunurilor lor materiale, deferiţi justiţiei, pasibili de pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani şi excludere din magistratură. Tentativa se pedepseşte.

 

 

 

Hotărârile privind anulările definitive şi irevocabile ale unor drepturi de către Preşe­dinţie, Parlament, Guvern, Justiţie şi alte instituţii autorizate, pe baza unor documente falsificate sau motivaţii ilegale, vor fi soluţio­nate conform prevederilor Art. 3 litera i) şi Art. 11 alin. 3, din prezenta lege, urmate de repunerea retroactivă în drepturi a celor nedreptăţiţi. Tentativa se pedepseşte.

 

 

 

În cazul furturilor şi distrugerilor materiale cu premeditare sau din neglijenţă, din dome­niile publice, vor răspunde penal şi material făptuitorii, prin confiscarea şi valorificarea bunurilor lor materiale, iar în cazul făptui­torilor necunoscuţi vor răspunde cei vinovaţi din Guvern, Prefecturi, Primării, Consilii şi Poliţii Locale, prin confiscarea şi valorificarea bunurilor lor materiale echivalente pagubei şi destituire din funcţie. Tentativa se pedepseşte.

 

 

 

Art. 22. Cadrele militare care au săvârşit cu premeditare fapte prevăzute în Art. 3 din prezenta lege, sunt pedepsite după caz cu: retrogradarea în funcţie, grad, trecerea în rezervă, deferiţi justiţiei, plata daunelor morale şi materiale, pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani corespunzător daunelor. Tentativa se pedepseşte.

 

 

 

CAPITOLUL V. Dispoziţii finale

 

 

 

Art. 23. Informaţiile casate, rezultate din activitatea DGSI, se păstrează în BDC, sunt informaţii publice, accesibile CNSAS, PJP, DP, MMII şi SC contra cost, conform tarifelor aprobate de DGSI, cu respectarea prevederilor Reg. Consiliului Europei nr. 45/2001, Legea 544/2001.

 

Art. 24. Personalul DGSI se compune din cadre militare active, cu excepţia Directorului General, propus de Preşedintele României în funcţiune, aprobat prin votul majorităţii simple a celor prezenţi în şedinţa Parlamentului, trei Directori Adjuncţi selecţionaţi şi propuşi de noul Director General al DGSI, din rândul cadrelor active din DGSI, caracterizaţi prin erudiţie, intransigenţă, modestie şi patriotism.

 

Art. 25. Cadrele militare active care îndeplinesc funcţii tehnice-⁠⁠in­formativ-⁠⁠operative vor fi selecţionate pe criteriile: studiilor de specialitate prevăzute în capitolul I Art. 8 c), a nivelului intuitivităţii, raţionabilităţii şi fermităţii caracteristice candidaţilor pentru aceste funcţii.

 

Cadrele militare active care îndeplinesc funcţii informativ-⁠⁠operative lucrează în program de lucru prelungit, de noapte, vor beneficia de un spor de vechime de o jumătate de an pentru fiecare an de muncă în aceste condiţii, la calcularea pensiei.

 

Art. 26. Cadrele militare şi civile care au acces la informaţii secrete nu pot face parte din partide politice, organizaţii cu caracter politic, în timpul şi 10 ani de la ieşirea din activitate, au obligaţia să nu divulge secretele profesionale dobândite în timpul activităţii, cu excepţia atentatelor iminente la siguranţa naţională a României prevăzute în Art. 27 din prezenta lege.

 

Art. 27. Cadrele militare şi civile care au acces la informaţii secrete vor denunţa iminenţa săvârşirii atentatelor la Siguranţa Naţională a României în timpul activităţii, prin rapoarte scrise adresate conducerii în ordinea ierarhică succesivă până la Preşedintele CSAT, participând în timpul activităţii şi la procese juridice desfăşurate în Tribunale Militare, cu condiţia respectării prevederilor Art. 26 din prezenta lege.

 

Cadrele militare şi civile vor înainta rapoar­te pentru soluţionarea unor conflicte de serviciu personale, comandantului imediat superior celui cu care sunt în conflict, până la nivelul cel mai înalt în funcţie.

 

Art. 28. Prezenta lege şi Constituţia Româ­niei vor fi aduse la cunoştinţa cetăţenilor români şi străini aflaţi legal pe teritoriul României, incluse în programa Ministerului Învăţământului ca materie de studiu pentru toţi tinerii care au împlinit 14 ani.

 

Prezenta lege este concepută prin reconsi­derarea prevederilor Legii 51/1991, 14/1992 şi a celorlalte Legi şi Dispoziţii cu trimitere la Siguranţa Naţională a României impusă de necesitatea integrării României în Uniunea Europeană, în Tratatul Atlanticului de Nord, intrarea în Spaţiul Schengen, cu o nouă clasă conducătoare atestată ca demnitari publici (Anexa 6).

 

Art. 29. La data intrării în vigoare a pre­zenţei legi, se abroga Legea 51/1991 şi 14/1992 şi orice dispoziţie contrară prezenţei legi.

 

! –⁠ Anexele la prezenta propunere de lege privind schema de organizare, funcţionare şi metodologia de aplicare vor fi publice după votul Parlamentului, în conţinut regăsindu-⁠⁠se şi propunerile calificate, rezultate în urma dezbaterilor publice şi Parlamentare.

 

! –⁠ Prezenta Lege este perfectibilă pe toată perioada exerciţiului de simulare a aplicării şi funcţionarii concomitent cu Legile în vigoare, timp de cca 30 zile pe plan intern şi extern, până la perfecta adaptare a personalului şi logisticii incluse în actul adiţional la prezenţa lege, încheiat la sfârşitul perioadei de simulare.

 

Proiectat: Lt. Col. (r) Dumitru Prichici

 

Proiectul este protejat de legea 8/1996 şi OSIM.

 

Interzisă utilizarea proiectului fără acordul titularului legal al proiectului.

 

 

 

Anexa 2: Abrevieri utilizate în DGSI

 

(anexa II a LSNR)

 

 

 

SI Surse Informaţii

SSI Serviciul Supraveghere Informaţii

SASI Serviciul de Analiză şi Sinteză a Informaţiilor.

BDO Banca de Date Operative (ORNIS)

BDC Banca de Date Casate

OSIM Oficiul Naţional pentru Invenţii şi Mărci

ME Ministerul Economiei şi Industriilor

MAE Ministerul Afacerilor Externe

MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor

MAN Ministerul Apărării Naţionale

11.MJ Ministerul de Justiţie

 

12.MP Ministerul Public, DNA, DIICOT, ANI

 

MF Ministerul de Finanţe

BRI Biroul Relaţii INTERPOL

BRSSS Biroul Relaţii Servicii Secrete Străine

SSPII Serviciul Studiu Presă Internă şi Internaţională.

BRP Biroul Relaţii cu Publicul

PJP Persoane Juridice Private-⁠⁠Cod CAEN 7460

DP Detectivi Particulari

D Denunţuri privind fapte antisociale, antinaţionale

DGTO Directia Generală Tehnică Operativă

ICPTO Institutul de Cercetări Producţie Tehnică Operativă

SIE Serviciul Informaţii Externe

SRI Serviciul Reţele Informative

SCS Serviciul Comunicaţii Secrete (STS)

SIRT Serviciul Interceptări Radio-⁠⁠Telefonice

SPS Serviciul Poştă Specială

SIC Serviciul Interceptări Corespondenţă

SPP Serviciul Pază şi Protocol

BAT Brigada Antiteroristă (SPP)

DGRS Direcţia Generală Resurse şi Servicii

SRU Serviciul Resurse Umane

SRF Serviciul Resurse Financiare

SFC Serviciul Financiar Contabil

SA Serviciul Administrativ

ST Serviciul Transporturi

SS Serviciul Sanitar

ACMRR Asociaţia Cadrelor Militare în Retragere şi Rezervă din DGSI

SICS Serviciul Învăţământ Cultură şi Sport

SC Societatea Civilă

CSAT Consiliul Suprem de Apărare al Ţării

BP Birou de Presă

MIII Medii Informare Internă şi Internaţională

44.Prefectura Prefect

 

DPOP Departamentul Pază şi Ordine Publică

DAC Departamentul Apărare Civilă

Preşedinţie Preşedinte

Parlament Preşedinţi Camera Deputaţi şi Senat

CPCC Comisia Parlamentară Comună de Control a DGSI

Guvern Prim Ministru şi Miniştri

CNSAS Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii

A.P. Avocatul Poporului, subordonat Preşedinţiei.

 

 

Întocmit: Lt. Col. (r) Dumitru Prichici

 

Proiectul este protejat de legea 8/1996 şi OSIM.

 

Documente privind lupta lui Dumitru Prichici pentru afirmarea unei legi a adevăratei siguranțe naționale

 

 

Documentul nr. 1

 

Documentul nr. 2

 

Documentul nr. 3

 

Documentul nr. 4

 

Documentul nr. 5

 

Documentul nr. 6

 

Documentul nr. 7

 

Documentul nr. 8

 

Documentul nr. 9

 

Documentul nr. 10

 

Documentul nr. 11

 

Documentul nr. 12

 

 

Ca să înțelegeți întreaga situație, cumpărați cartea De la căpușă la cătușă fie în format tipărit (click aici!), fie în format electronic (click aici!).

 

Adevărul despre FMI și Banca Mondială, Asasinii Economici ai lumii (1)

ÎNDATORAREA – capcana folositã de FMI şi Banca Mondială pentru cucerirea şi înrobirea naţiunilor.

“Sunt douã metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune.
Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare.”

John Adams 

Aşa cum ştim că există asasini plătiţi pentru a elimina persoane nedorite, tot aşa există şi asasini de naţiuni. Ei compun armata secretă care acţionează din umbră pe frontul războiului economic mondial, pentru ca ţări întregi, împreună cu toate resursele şi locuitorii lor, să devină sclavii supuşi ai Noii Ordini Mondiale. Se numesc Asasini economici, iar misiunea lor este de a ruina ţările lumii a treia pentru profitul şi beneficiul corporaţiilor  internaţionale, cum sunt FMI şi Banca Mondială. Consecinţele acţiunilor lor sunt evidente peste tot în jurul nostru, însă de această  dată avem şi o dovadă de netăgăduit. John Perkins, care a jucat timp de mai mulţi ani în rol de asasin economic, descrie pe larg în cartea  Confesiunile unui asasin economic misiunile la care a participat: afacerile cu petrol ale preşedintelui SUA în Ecuador, Venezuela şi ţările arabe, războiul din Irak, monopolul american asupra canalului Panama, schimbarea şahului Iranului, subminarea economiei a numeroase ţări prin împrumuturi externe cât mai mari şi mai dificil de rambursat.

 Ceea ce este şi mai interesant este ca îl putem vedea şi asculta într-un fragment în care demască şi expune pe larg mecanismul diabolic prin care asasinii economici se folosesc de cele mai diverse pârghii în scopul aducerii ţărilor în pragul falimentului şi colapsului economic.

“Noi, asasinii economici suntem de fapt responsabili pentru crearea primului imperiu global. Noi lucrãm în multe moduri diferite dar, probabil cel mai frecvent este sã gãsim o ţarã care are resurse, cum ar fi petrol, şi apoi aranjãm un împrumut uriaş acelei ţãri de la Banca Mondialã sau una din celelalte organizaţii de acest tip. Dar banii nu ajung cu adevãrat în acea ţarã. De fapt ajung la marile noastre corporaţii pentru a construi proiecte de infrastructurã în acea ţarã: centrale electrice, parcuri industriale, porturi, lucruri de care sã beneficieze corporaţiile noastre şi câţiva oameni bogaţi din acea ţarã. Dar nu ajutã majoritatea oamenilor deloc. Întreaga ţarã rãmâne cu o datorie foarte mare. Este o datorie atât de mare încât nu pot sã o plãteascã şi asta face parte din plan, sã nu poatã sã o plãteascã. La un moment dat, noi, asasinii economici mergem înapoi acolo şi le spunem: “Ascultaţi, aţi pierdut mulţi bani, nu vã puteţi plãti datoriile, aşa cã vindeţi petrolul foarte ieftin la companiile noastre petroliere, lãsaţi-ne sã construim o bazã militarã la voi în ţarã,  trimiteţi trupe şi susţineţi-le pe ale noastre într-un loc cum ar fi Irak sau votaţi-ne la urmãtoarele alegeri ONU.”  Sã privatizeze compania de electricitate, sistemul de apã şi canalizare şi sã le vândã corporaţiilor din SUA şi altor corporaţii multinaţionale. Deci este o adevãratã reţea şi este atât de tipic modul de acţionare al FMI şi al Bãncii Mondiale. Ei îndatoreazã o ţarã şi este o datorie atât de mare încât nu pot sã o plãteascã. Apoi ei se oferã sã refinanţeze datoria şi trebuie cã ţara sã plãteascã o dobândã şi mai mare.Apoi ceri acest “quid pro quo” pe care-l numeşti o condiţionalitate sau bune relaţii, care înseamnã de fapt cã trebuie sã-şi vândã resursele, incluzând multe din serviciile lor sociale, companiile de utilitate, uneori sistemele lor educaţionale, penale, de asigurãri la corporaţii strãine.

Deci este o loviturã dublã – triplã – cvadruplã.

Preceptul pentru asasinul economic a apãrut la începutul anilor ’50 când Mosaddeq a fost ales în mod democratic în Iran. El era considerat “speranţa pentru democraţie” în estul mijlociu şi în alte pãrţi ale lumii. A fost ales de cãtre revista “Time” ca omul anului. Dar unul din lucrurile pe care le-a adus şi a început sã îl implementeze a fost ideea cã companiile petroliere strãine trebuiau sã plãteascã mult mai mult pe petrolul pe care îl cumpãrau din Iran, şi cã oamenii din Iran ar fi trebuit sã aibã de câştigat de pe urma propriului petrol. Ciudatã politicã. Desigur cã nu ne-a plãcut asta, dar ne era fricã sã facem ce fãceam de obicei, adicã sã trimitem armata. În schimb, am trimis un agent CIA, Kermit Roosevelt, rudã cu Teddy Roosevelt, cu câteva milioane de dolari şi a fost foarte eficient. Într-o scurtã perioadã de timp a reuşit sã îl dea jos de la putere pe Mosaddeq şi l-a adus pe shar-ul Iranului pentru a-l înlocui. El fusese dintotdeauna favorabil SUA şi a fost foarte eficient. Aici, în Statele Unite, la Washington, oamenii priveau în jur şi spuneau “uau, asta a fost uşor şi ieftin”.   Asta a stabilit un nou mod de a manipula ţãrile, de a crea un imperiu. Singura problemã cu Roosevelt a fost cã era un agent CIA şi dacã era prins, urmãrile ar fi putut sã fie destul de serioase…aşa cã, foarte rapid în acel moment s-a luat decizia sã se foloseascã consultanţi privaţi, pentru a canaliza banii prin Banca Mondialã sau FMI sau una din celelalte agenţii de tipul acesta, sã se aducã oameni ca mine, care lucreazã pentru companii private. În caz cã am fi fost prinşi, nu s-ar fi gãsit legãturi cu guvernul.

Când Arbenz a devenit preşedinte al Guatemalei, ţara era controlatã de compania United Fruit şi de marile corporaţii internaţionale. Arbenz şi-a dat seama ce asta şi a zis: “Vrem sã dãm pãmântul înapoi oamenilor”. Dupã ce a ajuns la putere implementa politici care ar fi fãcut exact asta, sã dea drepturile asupra pãmânturilor înapoi oamenilor. Asta nu le-a plãcut prea mult celor de la “United Fruit” aşa cã au angajat o firmã de relaţii publice pentru a lansa o campanie pentru a convinge Statele Unite, cetãţenii Statelor Unite, presa SUA, congresul SUA cã Arbenz era o marionetã a URSS şi cã dacã l-am fi lãsat la putere,URSS ar fi avut o bazã în aceastã emisferã. În acea perioadã exista în minţile tuturor o fricã exageratã de teroarea roşie, teroarea comunistã. Şi aşa, ca sã scurtãm povestea, din aceastã campanie de relaţii publice s-a ajuns la un angajament din partea CIA şi a armatei de a-l înlãtura de la putere pe acest om. Asta s-a şi întâmplat. Am trimis avioane, am trimis soldaţi, am trimis şacali, am trimis tot ce am putut pentru a-l înlãtura şi chiar l-am înlãturat. Imediat ce a fost înlãturat de la putere, cel care i-a luat locul le-a redat corporaţiilor internaţionale, inclusiv United Fruit toate drepturile şi posesiunile precedente.

Ecuador a fost condus pentru mulţi ani de dictatori pro-SUA. Ei erau de multe ori destul de brutali. Apoi s-a decis ca ei sã aibã o alegere cu adevãrat democraticã. Jaime Roldos a candidat pentru preşedinţie şi scopul sãu principal, spunea el, era sã asigure folosirea resurselor Ecuadorului pentru ajutarea oamenilor. A câştigat…copleşitor. Nimeni nu mai câştigase atât de detaşat alegerile în Ecuador. Apoi a început sã implementeze aceste politici pentru a se asigura cã profiturile de la petrol ajungeau la oameni, pentru a-i ajuta. Nouã nu ne-a plãcut asta aici, în SUA. Am fost trimis acolo ca unul din numeroşi asasini economici pentru a-l schimba pe Roldos, pentru a-l corupe, pentru a-l suci, sã-l facem sã înţeleagã “ştii, poţi sã ajungi foarte bogat tu şi familia ta dacã joci jocul nostru dar…dacã continui sã implementezi politicile promise, vei pleca”. Nu a vrut sã asculte, a fost asasinat. Imediat ce s-a prãbuşit avionul, toatã zona a fost închisã. Singurii care aveau acces erau militarii SUA de la o bazã militarã din apropiere şi câţiva militari din Ecuador. Când a început investigaţia, doi din martorii principali au murit în accidente de maşinã înainte de a avea şansa de a depune mãrturie. Multe lucruri stranii s-au întâmplat în jurul asasinãrii lui Roldos. Eu, ca şi majoritatea oamenilor care s-au uitat la acest caz nu au nici o îndoialã cã a fost o asasinare. Desigur, în poziţia mea de asasin economic, mã aşteptam ca Roldos sã fie înlãturat fie printr-o revoltã, fie printr-o asasinare. Dar avea sã fie înlãturat pentru cã nu putea fi corupt, nu se lãsa sã fie corupt în felul în care vroiam noi sã-l corupem.

Omar Torrijos, preşedintele Panama a fost unul din preferaţii mei, mi-a plãcut mult, era foarte carismatic, el chiar vroia sã îşi ajute ţara. Când am încercat sã îl mituiesc sau sã-l corup spunea: “Uite, John…”de fapt mã numea Juanito. Spunea: “Uite, Juanito,nu vreau bani, ceea ce vreau este ca ţara mea sã fie tratatã în mod corect. Vreau ca SUA sã plãteascã datoriile faţã de acest popor, pentru toate distrugerile pe care le-a fãcut aici. Vreau sã fiu în poziţia în care sã pot ajuta alte ţãri din America Latinã sã-şi câştige independenţa şi sã fie libere de aceastã prezenţã teribilã din nord. Voi ne exploataţi atât de tare…Vreau sã fie Canalul Panama înapoi în mâinile acestui popor. Asta vreau. Aşa cã, lasã-mã în pace. Nu încerca sã mã mituieşti.” Era 1981 şi în luna mai Omar Torrijos a fost asasinat. Omar era foarte conştient de asta. Torrijos îşi ţinea familia împreunã şi spunea: “Probabil cã sunt urmãtorul dar este OK pentru cã am fãcut ceea ce am venit sã fac. Am renegociat Canalul. Canalul va fi în mâinile noastre. Am terminat negocierile cu Jimmy Carter şi avem un tratat.” În luna iunie a aceluiaşi an, doar douã luni mai târziu a murit şi el într-un accident de avion. Nu existã nici o îndoialã cã a fost executat de şacali finanţaţi de CIA. Existã foarte multe dovezi. Unul din bodyguarzii lui Torrijos i-a dat în ultimul moment în timp ce ieşea din avion, un casetofon mic care conţinea o bombã.

Este interesant cum acest sistem a continuat în acelaşi mod timp de mulţi ani doar cã asasinii economici au devenit din ce în ce mai buni. Apoi ne-a venit ideea, pe care am şi aplicat-o recent în Venezuela, în 1998, când Hugo Chavez a fost ales preşedinte. Înaintea lui fiind mulţi preşedinţi corupţi care au distrus practic economia ţãrii. Chavez a fost ales democratic. Chavez a înfruntat SUA şi a cerut ca petrolul Venezuelei sã fie folosit pentru a-şi ajuta poporul. Desigur cã nu ne-a plãcut asta aici, în SUA. În 2002 a pornit o revoltã. Nu este nici o îndoialã în mintea mea şi nici în mintea majoritãţii celorlalţi oameni cã CIA era în spatele acelei revolte. Modul în care acea revoltã s-a format reflecta ceea ce Kermit Roosevelt fãcuse în Iran. Au plãtit oameni pentru a ieşi în stradã pentru a se revoltã, pentru a protesta, pentru a zice cã Chavez nu este deloc popular. Dacã poţi convinge câteva mii de oameni sã facã asta şi aduci televiziunea, poţi sã faci sã parã cã şi cum ar fi ieşit toatã ţara în stradã. Apoi lucrurile încep sã degenereze. Chavez a fost destul de inteligent şi oamenii îl urmau cu atâta loialitate încât au reuşit sã înfrângã revolta.
A fost un moment fenomenal în istoria Americii Latine.

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*