1- Cum se înființează o cooperativă (MULT RIVNITA DE GLOBALISTII COMUNISTO-CAPITALISTI) în agricultură ? 2 – Bani europeni pentru afaceri in mediul rural. Ce trebuie sa stii ca sa-i poti lua ; 3 – Iata cum , ”paznicii” lui Iliescu – au furat “Cooperativa ” BANCOREX 4 – Romania condusa de Iliescu in primii ani de la lovitura de stat, a pierdut mai mult decat in timpul celor 2 razboaie mondiale LA UN LOC ; https://www.youtube.com/watch?v=0N8bBV9jHnY

yy De la Wilhelm Tartler, apicultor din Sibiu ,i unul dintre fondatorii cooperativei Biocoop, am aflat că pentru a înființa o cooperativă este nevoie de un sediu și de cel puțin cinci membri. Și de voință

.( ,,,https://www.facebook.com/917372898307209/videos/1034577403253424/?fref=nf)

O diferență mare între asociațiile de producători și cooperativele din România rămâne însă lipsa unei voci la nivel național. Dacă asociațiile s-au reunit sub umbrela Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, o astfel de supra-structură nu există pentru cooperative, așa că interesul acestor fermieri rămâne în continuare reprezentat la discuțiile cu guvernanții, tot de asociații. Se poartă însă discuții între liderii cooperativelor și decidenții politici, dar mai mult la nivel local.

De altfel, în prezent, cei din cooperative nici nu par interesați de politica de la București. Scopul lor este altul. “Majoritatea cooperativelor au luat ființă tocmai ca să aibă acces mai ușor la subvenții. Noi nu suntem membrii ai unei forme de asociere superioare pentru că, de fapt, interesul nostru este să avem piață de desfacere pe plan local. Nu avem treabă cu Ministerul Agricultorii. Dânșii nu ne cer nimic, noi nu le cerem nimic, decât drepturile noastre ca și fermieri europeni.

Avem două legi care reglementează cooperativele

În România, cooperativele sunt reglementate de două legi, și anume:

  • Legea 566/2004 – Legea cooperației agricole, care reglementează doar sectorul cooperației agricole
    Legea 1/2005 – Legea Cooperației, care prevede la rândul ei posibilitatea constituirii
    de societăți
    cooperative de valorificare (asociații de persoane fizice care se constituie în scopul de a valorifica produsele proprii sau achiziționate prin distribuție directă sau prin prelucrare și distribuție directă) și de societăți cooperative agricole – asociații de persoane fizice care se constituie cu scopul de a exploata în comun suprafețele agricole deținute de membrii cooperatori, de a efectua în comun lucrări de îmbunătățiri funciare, de a utiliza în comun mașini și instalații și de a valorifica produsele agricole.

Cooperativa agricolă se constituie și funcționează cu minimum cinci persoane și exercită o activitate economică, tehnică și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri de muncă, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.

Cooperativa agricolă se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza actului constitutiv încheiat sub forma unui înscris autentic, care cuprinde decizia de asociere, lista membrilor fondatori, cu valoarea părţilor sociale subscrise de fiecare, însoţit de statut.

Actul constitutiv al cooperativei agricole cuprinde în mod obligatoriu:
a) denumirea şi sediul;
b) tipul şi gradul cooperativei agricole;
c) lista cu numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul, codul numeric personal, cetăţenia persoanelor fizice membri fondatori, denumirea, numărul din registrul comerţului şi sediul persoanelor juridice membri cooperatori.

Cooperativa agricolă se înregistrează la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul. Cererea de înregistrare şi autorizare va fi însoţită de actul constitutiv şi de statutul cooperativei agricole, de dovada efectuării vărsămintelor numărului minim de părţi sociale subscrise, precum şi de actele privind dovada proprietăţii asupra bunurilor care fac obiectul aportului în natură.

Cooperativa agricolă este persoană juridică de la data înregistrării și este obligatoriu să aibă o denumire proprie, care să includă sintagma ”cooperativă agricolă”.Se interzice folosirea sintagmei cooperativă agricolă în denumirea societăţilor care nu au statutul de cooperativă agricolă şi forma de organizare corespunzătoare.

Există două tipuri de cooperative agricole:
• cooperative de gradul I, constituite din asociații de persoane fizice;
• cooperative de gradul II, formate din persoane juridice constituite din cooperativele de gradul I, în majoritate, sau persoane fizice și juridice, după caz.

La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile și imobile care se constituie ca aport la capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea părților sociale subscrise în natură de membrii cooperatori. În cazul cooperativelor pentru administrarea și gestionarea terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse în folosință și terenurile de orice fel rămân în proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricolă având dreptul de uzufruct.

Avantajele economice ale fermierilor care formează o cooperativă:
• Se reduce numărul de intermediari din lanțul de distribuție. Fermierii produc împreună, apoi colectarea se face la un centru al cooperativei, de unde recolta/producția este apoi valorificată;
• Se reduce riscul de a nu avea desfacerea produselor pentru că valorificarea se face la comun, iar posibilitatea de a oferi cantități mai mari atrage după sine contracte cu marile lanțuri de retail sau crearea propriilor magazine de desfacere;
• Crește influența producătorului în stabilirea prețurilor în relație cu cumpărătorii. Companiile de inputuri sunt chiar sensibile la cuvintele ”cooperativă agricolă” care înseamnă, pentru ele, comenzi importante și un contract stabil de a furniza pentru mai mulți fermieri în același timp;
• Oferă o sursă de venit de încredere, regulată și în timp util;
• Asigură furnizarea la timp a materiei prime necesare producției, de calitate bună la un preț rezonabil. De multe ori, materia primă este procesată în interiorul cooperativei, așa că la final se comercializează produs cu valoare adpugată mai mare;
• Deschide noi perspective pentru producătorul/lucrătorul care poate adopta noi tehnologii (mecanizare, material săditor, etc) care să îi permită să se treacă de la practici tradiționale la unele mai productive;
• Posibilitatea înființării lor și de către persoane care dispun de un capital mic, capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I fiind de 500 lei.

Asociațiile de producători pot fi înființate și cu trei membri

Pe lângă asocierea în cooperative, fermierii pot înființa și asociații de producători. Principala diferență dintre cele două forme de organizare a agricultorilor o reprezintă numărul de persoane care pot pune baza organizării. Dacă la cooperativă vorbim de minim cinci membri, la asociații, minimul este de trei persoane care pun în comun (pe baza unei înțelegeri) și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activități în interes general, comunitar sau, după caz, în interes personal nepatrimonial. În principiu, la cooperativă totul se face la comun, de la cultivarea terenului la folosirea utilajelor. La asociație deja fiecare membru produce separat, dar liderul negociază prețurile și asigură piață de desfacere.

Modelul francez nu funcționează și în România

Într-o cooperativă, principalul avantaj al fermierilor este acela că au mai puțin de investit pentru a face producție. Mai exact, utilajele agricole se presupune că sunt la comun într-o formă ideală a acestei organizări. În România, însă, sunt excepții cazurile în care proprietatea cooperativei este semnificativă. Simțul proprietății este mai mare decât cel al cooperativei. Așa se face că în Biocoop, spre exemplu, cei 15 membri actuali au fiecare propriile tehnologii de producție și doar valorificarea o fac la comun. Și aceea, doar în proporție de 50%, dar este regulă în cooperativă.

Spre deosebire de ”hibridul” de cooperativă care funționează în România, alte state, așa cum este Franța, a împământenit această formă de organizare. Cooperativele lor au ajuns multinaționale, iar fermierii care le dețin, milionari în euro. Totul, însă, de-a lungul a zeci de ani!

Viitorul sună bine pentru cooperative

Ca o concluzie, istoria recentă ne-a demonstrat că politicul va avea un rol important în dezvoltarea cooperativei românești. Măsuri de sprijin deja anunțate – relaxări fiscale pentru membri, promovare și acces mai ușor la fonduri europene, sunt necesare pentru ca fermierii români să se asocieze pentru a produce și pentru a vinde la comun. Doar timpul ne va spune care este forma de asociere cea mai potrivită pentru agricultura românească. Va fi cu siguranță cea care va aduce prosperitate agricultorilor și satului românesc!

Documente utile

Legea 566/2004  – Legea cooperaţiei agricole, cu modificările şi completările ulterioare – PDF

LEGE Nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modificările și completările ulterioare – PDF

2- Bani europeni pentru afaceri in mediul rural. Ce trebuie sa stii ca sa-i poti lua

 

Firmele mici si mijlocii, microintreprindeile, precum si fermierii au inceput lupta pentru fondurile europene pentru afacerile non-agricole deschise in mediul rural. Documentatie, proceduri, concepte – StartupCafe si Asociatia Consultantilor din Romania pentru Accesarea Fondurilor Europene va prezinta un tutorial realizat de consultantul Gonczi Timea, in intampinarea oamenilor de afaceri care pregatesc proiecte pentru submasurile de finantare 6.2 si 6.4 ale noului Program National de Dezvoltare Rurala 2014-2020. 

- Submasura 6.2 Sprijin pentru infiintarea de activitati neagricole in zone rurale. Fondurile totale disponibile in anul 2015 sunt de 44.164.707 euro.
- Submasura 6.4 Investitii in crearea si dezvoltarea de activitati neagricole.Fondurile totale disponibile in anul 2015 sunt de 57.214.935 euro.

FONDURI EUROPENE PENTRU AFACERI NEAGRICOLE IN MEDIUL RURAL: CE TREBUIE SA STII DESPRE NOILE LINII DE FINANTARE PNDR 6.2 SI 6.4

Firmele mici si microintreprinderile, fermierii, respectiv membrii unei gospodarii agricole pot obtine fonduri europene pentru infiintarea sau dezvoltarea unei activitati neagricole, din cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2014-2020, submasurile 6.2. si 6.4. In acest articol am sintetizat cele mai importanta informatii despre aceste doua linii de finantare nerambursabila recent lansate.

I. sM 6.2. Sprijin pentru infiintarea activitatilor neagricole (PNDR) 2014-2020 

Submasura 6.2. vizeaza crearea de activitati noi neagricole pentru intreprinzatorii mici din mediul rural. Fermierii au posibilitatea sa isi diversifice activitatea prin infiintarea unei activitati neagricole, iar intreprinzatorii care au desfasurat deja o activitate neagricola in mediul rural au posibilitatea sa demareze o noua activitate neagricola, care sa nu fie complementara cu cea existenta. Linia de finantare este ideala si pentru intreprinzatorii care vor sa lanseze un start-up nou-nout in mediul rural, care nu a avut nici o activitate pana in prezent.

Modalitatea de acordare a sprijinului: 

Sprijinul financiar se acorda sub forma de suma forfetara pe baza unui plan de afaceri. Valoarea finantarii este de 50.000 de euro/proiect, cu posibilitatea majorarii sprijinului pana la valoarea de 70.000 de euro/proiect in cazul activitatilor de productie, servicii medicale, sanitar-veterinare si de agroturism (agropensiuni).

Sprijinul pentru infiintarea de activitati neagricole in zone rurale se acorda sub forma de prima in doua transe, astfel:
70% din cuantumul spijinului la semnarea deciziei de finantare

30% din cuantumul spijinului se acorda cu conditia implementarii corecte a planului de afaceri, inclusiv dovada comercializarii a cel putin 30% din valoarea primei transe, dar fara a se depasi 5 ani de la semnarea deciziei de finantare.

Cheltuieli eligibile: 

Avantajul acestei submasuri este faptul ca nu exista o lista a cheltuielilor neeligibile. Pot fi finantate toate acele cheltuieli care au legatura cu activitatea pentru care se solicita sprijinul.

Cateva exemple: se poate achizitiona teren, cladire, utilaje, dotari, salarii, materiale consumabile, utilitati, etc. Toate aceste cheltuieli pot fi decontate daca sunt efectuate in perioada de implementare a proiectului (dupa semnarea deciziei de finantare si inainte de solicitarea celei de a doua transa, in termen de max. 5 ani).

Principii de selectie: 
– Diversificare activitati agricole catre activitati neagricole (max. 15 pct)
– Sectoare prioritare: textile si pielarie, industrii creative si culturale, mestesuguri, IT, agroturism, servicii pentru populatia din spatiul rural (max.40 pct.)
– Potentialul turistic al zonei (max. 20 pct.)
– Productie comercializata sau activitati prestate de peste 30% din valoarea primei transe (max.25 de pct.)

Etapele realizarii unui proiect 

a) Pregatire depunere evaluare – contractare 


Click pentru a extinde

b) Contractare Decontare 
Click pentru a extinde


Pentru verificarea gratuita a eligibilitatii si obtinerea de informatii suplimentare in cadrul unei consultante gratuite la sediul firmei tale acceseaza acest link

II. sM 6.4. Crearea si dezvoltarea de activitati neagricole (PNDR) 2014-2020 

Acest sprijin se adreseaza microintreprinderilor si intreprinderilor mici din mediul rural care creeaza sau dezvolta activitati neagricole in zonele rurale. De asemenea, sunt vizati fermierii sau membrii gospodariilor lor agricole care doresc sa-si diversifice activitatile, prin desfasurarea de activitati neagricole. Spre deosebire de prima linie de finantare prezentata (sub-masura 6.2) prin aceasta posibilitate de finantare nerambursabila se acorda sprijin si pentru dezvoltarea unor activitati neagricole existente, nu numai pentru activitati neagricole complet noi.

Tipuri de investitii pentru care puteti obtine finantare: 

– Investitii pentru producerea si comercializarea produselor neagricole, cum ar fi:
– Fabricarea produselor textile, imbracaminte, articole de marochinarie, articole de hartie si carton;
– Activitati de prelucrare a produselor lemnoase
– Fabricarea de constructii metalice, fabricarea de masini, utilaje
– Fabricarea produse electrice, electronice, etc.

Investitii pentru activitati mestesugaresti, cum ar fi: 

Activitati de artizanat, traditionale neagricole: olarit, brodat, prelucrare manuala a fierului, lanii, lemnului.

Investitii legate de furnizarea de servicii, cum ar fi: 

– Servicii medicale, sociale, sanitar-veterinare (inclusiv servicii medicale furnizate de cabinete medicale individuale, cabinete veterinare)
– Servicii de reparatii masini, unelte, obiecte casnice
– Servicii de consultanta, contabilitate, juridice, audit
– Activitati de servicii in tehnologia informatiei si servicii informatice
– Servicii tehnice, administrative, etc.

Investitii pentru productia de combustibil din biomasa (fabricarea de peleti si brichete) in vederea comercializarii.

Investitii pentru infrastructura in unitatile de primire turistica de tip agroturistic (doar agropensiuni) si investitii in activitati de agrement.

Cateva precizari cu privire la structurile de primire agroturistice: 

– Agro-pensiunile trebuie sa fie in conformitate cu normele de clasificare prevazute in legislatia nationala in vigoare, respectiv Ordinul nr. 65/2013
– Suprafata teren – minim 1.000 m2 (suprafata construita + suprafata terenului din jurul constructiei)
– Se pot construi max. 8 camere pentru oaspeti (exclusiv camerele locatorilor)
– Nivelul de confort si calitatea serviciilor propuse prin proiect trebuie sa atinga standardul de calitate de minimum o margareta
– Angajament din partea beneficiarului ca va introduce obiectivul investitional in circuitul turistic; camerele de oaspeti vor fi folosite exclusiv in scop turistic.
– Beneficiarul trebui sa prezinte toate autorizatiile solicitate inainte de ultima transa de plata
– In cadrul pensiunilor agroturistice trebuie sa se desfasoare cel putin o activitate legata de agricultura, cresterea animalelor, cultivarea diferitelor tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi, etc

Modalitatea de acordare a sprijinului: 

– Se acorda max. 200.000 de euro, sub forma de rambursare a costurilor eligibile suportate si platite efectiv. Intensitatea finantarii este de 70% cu posibilitatea de a majora la 90%, daca una dintre cele doua conditii este indeplinita:
– solicitanti care desfasoara activitati de productie, servicii medicale, sanitar¬veterinare si agroturism;
– pentru fermierii care isi diversifica activitatea de baza agricola prin dezvoltarea unor activitati neagricole.

Cheltuieli eligibile: 

– constructia, extinderea si/sau modernizarea si dotarea cladirilor;
– achizitionarea si costurile de instalare, inclusiv in leasing de utilaje, instalatii si echipamente noi;
– investitii intangibile: achizitionarea sau dezvoltarea de software si achizitionarea de brevete,
– licente, drepturi de autor, marci.

Principii de selectie: 

– Diversificare activitati agricole catre activitati neagricole (max. 15 pct)
– Sectoare prioritare: textile si pielarie, industrii creative si culturale, mestesuguri, IT, agroturism, servvicii pentru populatia din spatiul rural (max.40 pct.)
– Potentialul turistic al zonei (max. 20 pct.)
– Vechime de min. 3 ani si profit operational in ultimii 2 ani (max.25 de pct.)

Durata de realizare /implementare a proiectului este de maxim 3 ani pentru proiectele care prevad investitii cu constructii montaj, respectiv maxim 2 ani, pentru proiectele de investitii care includ achizitii simple de bunuri/utilaje, instalatii, echipamente si dotari noi, mijloace de transport specializate.

Etapele realizarii unui proiect

a) Pregatire depunere evaluare contractare  


b) Contractare Decontare

Beneficiarul poate opta pentru un avans de 50% din valoarea eligibila nerambursabila in vederea demararii investitiei. Pentru obtinerea avansului beneficiarul este obligat sa prezinte scrisoare de garantie financiara care sa acopere suma solicitat in avans in procent de 100%, eliberata de catre o institutie financiara bancare sau nebancara inscrisa in Registrul Special al Bancii Nationale a Romaniei, sau polita de asigurare eliberata de o societate de asigurari. Garantia financiara se depune odata cu Dosarul Cererii de Plata a Avansului.

Beneficiarul are posibilitatea sa deconteze cheltuielile integrate in proiect prin doua mechanisme:

a) Prin cereri de plata ¬clasice¬ care inseamna plata integrala a facturilor din partea beneficiarului, iar rambursarea se efectueaza ulterior de catre Finantator, dupa depunerea documentelor justificative.
b) Prin cereri de plata ¬devansate¬, care inseamna plata partiala a facturilor din partea beneficiarului (contributia proprie si TVA, daca este cazul), iar sprijinul nreambursabil se vireaza in contul bancar al beneficiarului, din care se va efectua restul de plata.

Termenul limita de efectuare a platilor catre beneficiar este de maximum 90 de zile calendaristice de la data inregistrarii cererii de plata conforme.

Potentialii beneficiari pot obtine verificarea gratuita a eligibilitatii si obtinerea de informatii suplimentare in cadrul unei consultante gratuite la sediul firmelor lor
III. Evidentierea diferentelor dintre cele doua submasuri: PNDR 6.2 vs. PNDR 6.4 


 

Resurse utile:

Ghidul solicitantului si anexe PNDR 6.2. 
Ghidul solicitantului si anexe PNDR 6.4.
Formular verificare gratuita eligibilitate si consultanta gratuita la sediu. 

 

 

 

3- Iata cum,”paznicii” lui Iliescu- au furat “Cooperativa ” BANCOREX

 

 

Bancorex era singura instituţie financiară care, înainte de Revoluţie, gestiona rezerva valutară a ţării. 245 de miliarde de dolari au rulat prin conturile băncii timp de 31 de ani, atât cât a funcţionat.

„Banca asta a avut la un moment dat 20 – 30% din portofoliul întregului sistem bancar din România… Asta a fost cea mai importantă bancă a ţării la un moment dat”, subliniazăRăzvan Orășanu, fost președinte AVAS. Hoţiile incepute  cu de la Iliescu- Roman cetire, nu s-au terminat după falimentul băncii Bancorex, din 1999, ci au continuat şi după. De data aceasta, miza au fost proprietăţile băncii – terenuri şi clădiri. Majoritatea au fost subevaluate de statul român, până au ajuns să valoreze chiar şi de zeci de ori mai puţin decât preţul pieţei.

 

„Bancorexul, ca şi celelalte active din economie, a fost distrus în mod intenţionat. Ce-i interesa pe ei era să pună gheara pe activele băncii fără să fie reevaluate contabil. Tipul ăsta de jaf a fost practicat cu toate activele băncii”, spune Răzvan Temeșan, fostul director Bancorex.

Fosta Bancă de Comerţ Exterior avea în patrimoniu case de vacanţă, clădiri de birouri, hoteluri, terenuri şi locuinţe de serviciu. După falimentul din 1999, patrimoniul a ajuns pe mâna unor companii acum private, instituţii de stat şi personaje importante. 15 ani mai târziu, bunurile băncii sunt în continuare evaluate de instituţiile de stat la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea pieţei.

„Reevaluarea activelor nu s-a făcut intenţionat. Ca organele care au intrat în posesia acestor active să poată dispune de ele la aceste valori”, susține Răzvan Temeșan.

Povestea Bancorex începe în 1968. Conducerea comunistă decide înfiinţarea Băncii Române pentru Comerţ Exterior. Instituţia urma să se ocupe de operaţiunile comerciale externe ale României Socialiste.

În 1989, banca avea un miliard de dolari în conturi. Patrimoniul ei era format din aproape o sută de clădiri situate în zonele cele mai scumpe din marile oraşe ale ţării şi din străinătate

 

În anii 90, persoanele fizice şi firmele nou apărute încep să ia credite de la Bancorex.

Nu aveai nevoie de bonitate sau garanţii solide ca să obţii un credit.

„Depunând garanţie un televizor, luai credit o maşină, după aceea puneai garanţie maşina şi luai credit o casă, după aceea puneai în garanţie casa şi luai credit o fabrică. După aceea fabrica respectivă dispărea sau se închidea”, explică bancherul Dan Pascariu.

Trebuia, însă, ca cineva cu funcţie în stat să intervină pentru tine.

„Domnul Văcăroiu ţin minte că mi-a trimis o adresă semnată de dânsul prin care îmi solicita imperativ să acordăm o garanţie companiei Tractorul. Fără nicio analiză, fără nimic, pur şi simplu: daţi-i acea garanţie”, povestește Dan Pascariu.

Pe lista datornicilor au fost şi firmele fraţilor Viorel şi George Constantin Păunescu.

– A venit cineva şi v-a spus, daţi-i un credit familiei Păunescu?

– Mai multe. Lucrurile astea nu se fac aşa, direct, dă-i un credit lui X. Lucrurile sunt mai subtile. Ţi se sugerează, vine cineva la tine şi-ţi povesteşte şi-ţi transmite mesaje, spune Dan Pascariu.

Bancorex ar fi pierdut şi fiindcă a dat bani cu dobândă foarte mică. Miron Mitrea este unul dintre cei 4.800 de demnitari, poliţişti, sindicalişti şi procurori care ar fi primit bani preferenţial.

Miron Mitrea: „Parcă am luat un credit, a trecut mult de atunci, nu prea mai ţin minte, am luat pentru casă, dar l-am dat înapoi.”

 În 1997, Curtea de Conturi descoperă că Bancorex este aproape falimentară din cauza creditelor neperformante, multe dintre ele cu garanţii fictive. Banca are aproape două miliarde de dolari pierdere. După o decizie a Băncii Mondiale, Bancorex este radiată de autorităţile române de la Registrul Comerţului.

 

„Interesul Băncii Mondiale în Bancorex era că hoţia ajunsese atât de mare, încât ea trebuia cumva stopată pentru că riscul era de contagiune pentru întreg sistemul bancar”, mărturisește Răzvan Temeșan.

Radierea duce la împărţirea băncii. Creditele perdante ajung la Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare.

Imobilele şi terenurile merg gratuit la Banca Comercială Română, bancă de stat la acea vreme

„Niciun activ nu a fost reevaluat. De această situaţie au profitat toţi cei care au cumpărat active de la AVAS şi bineînţeles, BCR-ul”, spune Răzvan Temeșan.

În 2000, Guvernul Isărescu divizează din nou zestrea imobiliară a Bancorex.

Aproape 20 de foste sedii ale băncii rămân la BCR, care le transformă în sucursale proprii. Restul de 81 le transferă către 13 ministere şi instituţii publice din ţară. Valoarea la care sunt transferate este cea din 1990, aproape 20 de milioane de dolari. Clădirile sunt evaluate la 17 milioane 800 de dolari, iar terenurile, la peste un milion 200 de dolari. Toate, de zece ori mai ieftine decât orice altă clădire sau teren vândute pe piaţa liberă în anul 2000.

De pildă, un metru pătrat de imobil în centrul Capitalei este evaluat, pe hârtie, la 70 de dolari, în loc de 750 de dolari.

„La începutul anului 2000 … un metru pătrat dintr-un spaţiu comercial tot atunci era pe la 150- 250 de dolari (periferice). În zonele centrale era de circa 2-3 ori mai mult”, susține omul de afaceri Radu Zilișteanu.

„Valorau nimica toată în 93, 94, în 99, 2000, 2001 sigur că au intervenit alte valori. De fapt, acesta a şi fost obiectivul celor care au distrus banca. A fost să pună mâna pe patrimoniul băncii, nereevaluat, astfel încat după aia să-l prăduiască reevaluat”, explică Răzvan Temeșan.

 

În 2000, BCR primeşte şi sediul principal al băncii de pe Calea Victoriei, cunoscut sub numele de Turnul Bancorex. Construcţia lui începuse în 1994 şi era un parteneriat între Primărie şi bancă.

Primăria Bucureşti a oferit gratuit terenul de 4.000 de metri pătraţi. Pământul valora la acel moment 40 de milioane de dolari.

Banca ia un credit de 30 de milioane de dolari de la o instituţie financiară din străinătate şi ridică imobilul de 19 nivele. De construcţie se ocupă Bucharest Financial Plazza, o firmă deţinută integral de Bancorex.

O parte din imobil era folosit de bancă, o altă parte urma să fie închiriată altor firme. Profitul rezultat urma să fie împărţit între Primăria Bucureşti şi Bancorex.

„Concepţia care a fost la clădire a fost să nu plătim impozite, am făcut o societate cu capital mic care era proprietara şi restul, banca, închiria: Banca nu era proprietară pe clădire, ci închiria de la această societate”, precizează Răzvan Temeșan.

Turnul de pe Calea Victoriei devine primul zgârie-nori din Capitală, ridicat după Revoluţie. Arhitecţii îi spun „acoperişul Bucureştilor”.

„Este o clădire minunată, cu un atic frumos şi se vede de sus până jos. Are un spaţiu deschis mare la parter şi mezanin”, spune Eduard Uzunov, specialist în imobiliare.

Construcţia are 30.000 de metri pătraţi. Turnul se înalţă pe 83 de metri, cu trei mai mult faţă de Intercontinental, reperul bucureştean de înălţime. Dimensiunile clădirii fac ca,după turnarea fundaţiei, pânza freatică să urce şi să inunde subsolul clădirilor vecine: Palatul CEC, al Poştei şi magazinul Victoria.

Dan Pascariu, fost preşedinte Bancorex, spune că acest sediu ar fi fost un lux inutil: „Mie personal mi s-a părut o extravaganţă în condiţiile anilor 94-95. …A costat foarte mult şi construcţia pe metrul pătrat, dincolo de faptul că s-a construit o suprafaţă foarte mare … Am discutat în Consiliul de Administraţie despre nevoia mutării BRCE dintr-un sediu nesigur şi impropriu într-o clădire nouă, dar noi discutasem de 3, 4 poate 5 etaje, nu de 16. Întelegeţi?”

Clădirea are şi trei etaje subterane, folosite ca parcare. După model american, etajul 13 nu există.

„Pentru piaţa de atunci, într-adevăr era uriaşă, pentru că era cea mai frumoasă clădire de birouri construită în România şi cred, singura după anumite standarde. Dar era ca un fruct oprit, pentru că nu era pe piaţă, ci era utilizată exclusiv de banca respectivă”, spune Eduard Uzunov.

Bancherii Bancorexului apucă să lucreze doar doi ani în sediul de pe Calea Victoriei. După faliment, BCR o preia la pachet cu restul activelor şi se mută aici după ce devine acţionar majoritar al societăţii Bucharest Financial Plazza.

„În momentul când s-a făcut fuziunea, bineînţeles că a fost luat în considerare capitalul social al societăţii, nu valoarea clădirii. BCR-ul, când a intrat în posesia acestei clădiri cu 200 de lei, a reevaluat-o potrivit legii şi a devenit capital al băncii cu 60 de milioane de dolari”, explică Răzvan Temeșan.

În 2013, Primăria şi BCR renunţă la contractul cu Bucharest Financial Plazza. Primăria ştergea şi orice datorie veche a băncii pentru terenul de pe malul Dâmboviţei.

Câteva luni mai târziu, Curtea de Conturi face un control la Primăria Capitalei şi raportează că tranzacţia e nejustificată. Inspectorii susţin că BCR are o datorie de 17 milioane de lei – chirie şi dobânzi – către Primăria Capitalei. Banii reprezentau cota de profit din exploatarea fostului turn Bancorex pe perioada 2001-2013.

„Suma a fost radiată nejustificat, fără a exista o sentinţă definitivă şi irevocabilă”, se spunea în raportul Curții de Conturi.

Curtea de Conturi îi găseşte responsabili pe Sorin Oprescu, primarul Capitalei, Adrian Iordache, director la Direcţia Juridic, Mircea Constantinescu, directorul Direcţiei Economic, Lenuţa Boncotă, directorul Direcţiei Venituri şi Gica Dediu, şef serviciu la Direcţia Venituri.

Reprezentanţii BCR nu au dorit să comenteze.

Alte sedii deţinute de Bancorex sunt astăzi afaceri imobiliare. Tot ale Băncii Comerciale Române.

Camera ascunsă

Angajată BCR: „BCR-ul a avut spaţii multe. Dar le-au restrâns ca să câştige nişte bani din închirierea spaţiilor. … De fapt, să recupereze din creditele neperformante. Că sunt mulţi care nu au mai avut bani să dea băncii şi aşa recuperează o parte din bani din închirierea acestor spaţii”.

Anul trecut, BCR a închiriat unui butic de vinuri 150 de metri pătrați într-o zonă cu vad comercial: pe Calea Victoriei, în apropierea Guvernului. Spaţiul aparţinuse Bancorex până în 2000.

Şi tot acolo, banca intenţionează să mai închirieze peste 1000 de metri pătraţi.

„E locaţia cea mai bună în Piaţa Victoriei într-un colţ. Închipuiţi-vă Champs Elisee sau Arcul de Triumf, comparabilă cu orice altă locaţie a unei metropole europene”, spune Eduard Uzunov, expert imobiliar.

 

Tot pe Calea Victoriei, peste drum de turnul Bancorexului, se mai află un fost sediu al bancii. Blocul Rosenthal, monument istoric vechi de 77 de ani, astăzi ruină.

„Este foarte neplăcut porticul acum pentru că s-a transformat în toaletă publică. Aş încerca să nu inspir foarte profund. Acum văd că se depozitează şi gunoaie”, spunearhitecul Miruna Stroe.

Construcţia de 8.000 de metri pătraţi a fost pasată de la o instituţie la alta. De fiecare dată, valoarea de transfer a fost sub preţul pieţei. Astăzi, monumentul istoric a ajuns adăpost pentru oamenii străzii.

„E goală, a rămas doar cu nişte detalii şi atât, nu mai există deloc mobilier, cresc copacii sus pe terasă. Detaliile astea de iluminat…. Aici se vede că e spart unul dintre ele şi se vede becul dinăuntru”, spune Miruna Stroe.

Clădirea este construită în 1938, ca sediu al Fondului de Pensiuni al Funcţionarilor Băncii Naţionale. Este considerată o bijuterie arhitectonică: faţada are motive Art Deco, porticul are arcade în stil renascentist.

Ghişeele, birourile, sălile de duşuri şi de lectură, bufetul şi sala de gimnastică, toate folosite de funcţionarii BNR, erau dispuse pe cele opt etaje.

Parterul era ocupat de magazine de lux.

„E una dintre primele clădiri cu portic destinată zonei de comerţ. Practic, era gândită zona de contact cu spaţiul urban ca să fie plăcută pentru cei care urmau să viziteze magazinele, să fie ferite de soare şi de ploaie”, explică Miruna Stroe.

În 1990, BNR transferă clădirea Bancorexului.

După prăbuşirea băncii, clădirea începe o lungă călătorie.

În 2000, odată cu întregul transfer de active, Blocul Rosenthal ajunge la BCR. Valoarea contabilă: 190 de mii de dolari. De zece ori mai mică decât preţul zonei la acea vreme.

Un an mai târziu, BCR dăruieşte imobilul Direcţiei Generale a Vămilor. Valoarea rămâne aceeaşi.

În 2005, DGV scapă de cadou, pe care îl pasează RAAPPS. Regia o înscrie în contabilitate cu 285 de mii de euro. Conform preţului pieţei, ar fi valorat 7, 5 milioane de euro. În 2006, clădirea ajunge la Primăria Generală. Preţul contabil este tot 285 de mii de euro.

„În strategia pe termen scurt a Municipalităţii se doreşte încheierea unui partenerat public-privat care, pe de o parte, va pune în valoare clădirea, pe de altă parte îi va conferi funcţiuni comerciale”, se arată într-un răspuns al Primăriei Capitalei pentru Digi24.

 

Bancorexul a mai deţinut şi locuinţe de serviciu. În Bucureşti a cumpărat zece apartamente. În 2000, şi acestea au ajuns la BCR, cu valoarea din 1990. Ulterior, cinci ajung la RAAPPS şi cinci la Ministerul de Interne, pentru a fi închiriate sau vândute unor angajaţi importanţi.

Alexandru Boer, fost director de cabinet al lui Vasile Blaga pe vremea când acesta era ministru al Internelor, şi-a cumpărat un apartament în centrul Capitalei.

Alexandru Boer a refuzat un interviu filmat, dar a stat de vorbă cu reporterul Digi24.

Alexandru Boer„În 2005-2006 toată lumea se bătea să ia case RAAPPS. Eu am fost oarecum norocos. Stăteam undeva în chirie în Banu Manta de trei ani. Voiam să mă întorc la Cluj şi am avut o discuţie cu Blaga cu care întotdeauna m-am înţeles bine şi m-a convins să rămân”.

Locuinţa de patru camere are 200 de metri pătraţi şi este situată chiar lângă Palatul Parlamentului, într-una dintre cele mai scumpe zone ale Bucureştilor.

„Şeful de cabinet al ministrului de Interne a fost împroprietărit cu un apartament de serviciu cu patru camere, deşi nu este poliţist şi ocupă această funcţie doar pe perioada mandatului lui Blaga (…). Boer a confirmat că ocupă funcţia atâta timp cât Blaga este ministru, după care îi încetează contractul şi pleacă din MAI, apartamentul rămânând însă în posesia sa”. (Lucian Cătălin Matei, deputat – Dezbateri parlamentare Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 martie 2007)

În plin boom imobiliar, Alexandru Boer plăteşte pentru apartament 70.000 de euro. Valoarea lui de piaţă la momentul cumpărării se apropia de jumătate de milion de euro.

Alexandru Boer„Toţi care aveau locuinţă de serviciu au plătit mai puţin decât era preţul pieţei la vremea respectivă. Oricine îşi luase, deşi aveam scrupule în ceea ce mă priveşte, că mă simţeam prost. Eu n-aveam nicio problemă pentru că îndeplineam toate condiţiile. Am făcut lucruri în regulă”.

 

Casa este în picioare pe structura care a fost. Dar în rest nu mai este nimic. Suntem într-un şantier abandonat”, spune Sorin Danciu.

Strada Sfântul Nicolae din Călăraşi. La numărul 50 se află resturile unei case de patrimoniu care a aparţinut tot Bancorex. După falimentul băncii, statul nu a mai investit aici niciun leu.

 

Casa Tache Papatriandafil se află pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii. A fost construită în 1905, în stil boieresc, într-o livadă de 800 de metri pătraţi. În 1948, casa este naţionalizată şi ajunge la familia medicului din Călăraşi Eugen Nicolau.

„M-au impresionat două lucruri, le ţin minte şi acum. Soba uriaşă până-n tavan, nu mai văzusem aşa ceva… Şi pianul foarte mare, pian cu coadă, care se găsea în acest spaţiu de intrare. Undeva, în lumea lui Balzac, arătau imaginile”, spune Sorin Danciu, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Călărași.

După Revoluţie, familia Nicolau cumpără casa de la stat. În 1996, o vinde Bancorex. Conducerea băncii dărâmă pereţii şi păstrează fundaţia. Vrea să facă aici un sediu de bancă.

„Uite, aicea se vede cum au curăţat, practic, pereţii şi au început să aşeze structura aşa cum o vedem noi. Pe ei îi interesa o clădire care să se apropie de cerinţele lor. Pentru că, vedeţi, au mai făcut garaj subteran, au extins în partea asta şi voiau să facă şi etaj. Numai că a venit dezastrul Bancorex care a coincis exact perioadei în care trebuia să se dezvolte această clădire”, explică Sorin Danciu, uitându-se la niște fotografii.

În 1999, monumentul istoric e reconstruit pe sfert. Ajunge la BCR şi, mai departe, la Ministerul Sănătăţii, care ar fi trebuit să îl transforme în sediu al Direcţiei de Sănătate Publică Călăraşi. Ministerul nu alocă fonduri, aşa că resturile Casei Tache Papatriandafil rămân, până astăzi, ruină.

Angajaţii DSP Călăraşi au găsit un sediu, care nu le este pe plac – într-un bloc de locuinţe: „Deci este un hol cu birouri. Holul ăsta cu birouri, holul următor. La etajul 4 avem laboratoare. Suntem cam înghesuiţi, dar asta este situaţia. Ne trebuie foarte mulţi bani. Nu ştiu cand se vor obţine şi dacă se vor obţine vreodată”.

Oficial, fosta clădire Bancorex se află „în conservare”.

Avantaje RAAPPS

Una dintre instituţiile care câştigă bani de pe urma Bancorexului este Regia Autonomă Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. RAAPPS a primit de la fosta bancă şase clădiri şi un teren. Acum, mai are doar trei, una în Bucureşti şi două în Mamaia. Pe restul le-a vândut.

Pe strada Matei Voievod 21-23 din Capitală are cinci garsoniere, într-un bloc. Le-a transformat în locuinţe de serviciu. Un bucătar, un zidar, un inginer horticol, un muncitor şi un gestionar angajaţi ai RAAPPS plătesc 50 de euro chirie lunar.

„Blocul e proprietate personală în totalitate aproape, cu excepţia celor cinci garsoniere. Ei au construit aceste garsoniere în ideea de a le folosi pentru femeile de serviciu care ar fi lucrat la ei”, explică o locatară.

Celelalte două proprietăţi sunt vilele Egreta și Cerna din Mamaia, folosite ca locuinţe de protocol de şefii Partidul Comunist. Fiecare are 350 de metri pătraţi şi conţine câte patru apartamente cu intrare separată, două dormitoare cu baie, living şi bucătărie.

După Revoluţie, casele ajung la Bancorex, care le foloseşte ca vile de vacanţă pentru angajaţi. După picajul băncii, clădirile intră în proprietatea BCR, care le transferă RAAPPS.

În prezent, RAAPPS le închiriază turiştilor, contra cost – 100 de lei pe zi.

Pentru a te caza, trebuie să faci o cerere scrisă şi să aştepţi aprobarea directorului sucursalei Neptun a RAAPPS.

Telefon cu angajată a RAAPPS:

-Aş vrea şi eu weekendul ăsta să vin la Vila Cerna, sâmbătă şi duminică.

- Este ocupată până la începutul lunii septembrie.

- Cu cât timp înainte trebuie să depun cerere?

-Dacă îmi lăsaţi numărul dumneavoastră de telefon, domnul director Andrei o să ia legătura cu dumneavoastră, dumnealui se va uita pe grafic să vadă dacă-i liber şi vă face rezervarea.

 

„Nu prea avem timp să ne uităm la televizor pentru că dormim mult. Foarte mult. Adică dimineaţa ne trezim, dormim până la antrenament, până la 11, facem antrenamentul 2 ore jumate…”, explică sportiva Suzana Șeicariu.

Acesta este programul zilnic al luptătoarei Suzana Şeicariu. A primit o bursă olimpică de pregătire la baza Comitetului Olimpic Sportiv Român de la Izvorani.

În 2000, când COSR a primit complexul de la Bancorex, baza avea două hoteluri cu 54 de camere şi trei săli de conferinţă, o vilă de protocol cu trei apartamente şi debarcader şi două terenuri de tenis. Cu totul, 6.600 de metri pătraţi, construiţi pe un teren de 15.000 de metri pătraţi, între pădure şi lacul Snagov.

După Jocurile Olimpice de Vară de la Sydney, când echipa României a obţinut 26 de medalii şi locul 11 în lume, COSR primeşte centrul de la Izvorani. Baza este concesionată pe 49 de ani, cu condiţia unor investiţii în următorii 10 ani.

Gheorghița Voicu, consilier al președintelui COSR, explică: „Altfel, legea care acorda acest drept de proprietate stipula că proprietatea se întoarce din nou la statul român. Şi rămâneam fără nimic”.

În primii patru ani, Comitetul cumpără 42.000 de metri pătraţi de teren în apropiere şi mai ridică un hotel pentru sportivi. COSR mai face şi o sală polivalentă de 1.200 de metri pătraţi, un bazin olimpic de 1.800 metri pătraţi, două săli de tenis acoperite, fiecare de câte 780 mp, un stadion de 8.000 de metri pătraţi, cu două săli de forţă şi două terenuri de tenis exterioare, cu nocturne. Investiţia totală este de 18 milioane de euro.

Noi aici am dezvoltat un mic orăşel. Noi ne producem singuri toate utilităţile în regie proprie. Puţuri de apă, staţie de epurare”, spune Dan Pojoreanu, directorul Bazei Izvorani.

 

Fostele construcţii ale Bancorexului au fost modernizate şi optimizate. Din unirea celor două săli de tenis folosite de angajaţii băncii a rezultat o sală de gimnastică de 900 de metri pătraţi, în care se pregăteşte astăzi lotul naţional de junioare. Şi sălile de conferință din clădirea numită Vapor au fost transformate.

„Era ca un centru de pregătire al cadrelor din interiorul Bancorex. Acum, cursurile sunt făcute de lotul olimpic de gimnastică. În fiecare zi vin profesorii să le predea lecţiile la fiecare sportiv”, explică Dan Pojoreanu.

Sălile de conferinţă de la etaj s-au transformat în 14 camere de cazare.

„Avem aici 28 de sportivi la lupte, lotul naţional de juniori. Aici sunt cazaţi. Aici e casa lor. Deci ca la un hotel”, i se explică reporterului Digi24.

Tot în regim hotelier funcţionează şi complexul Sydney, ridicat tot de Bancorex. Este folosit acum de 54 de sportivi din lotul olimpic de gimnastică şi de atletism.

„Fiecare etaj are câte șapte camere duble. Pe un singur etaj sunt camere matrimoniale. Aceasta era sala de conferinţe. Noi pe lângă conferinţe am făcut-o sală de antrenament pentru scrimă, gimnastică ritmică, ce avem nevoie”, explică Dan Pojoreanu.

Când nu o foloseşte ca locuinţă de protocol, COSR închiriază vila de pe malul lacului.

„Au mai fost mari actori de la Hollywood, Wesley Snipes, Armand Assante, Steven Segal, Van Damme. Cât au stat pentru filmări au stat aici, la vilă, unde au avut toate condiţiile”, spune administratorul.

Câteva concluzii

 

Pentru cei care şi-au ridicat averi din credite pe care nu le-au mai plătit niciodată, Bancorex a fost o vacă de muls în ultimii şapte ani de viaţă.

Pentru alţii, care au beneficiat de activele băncii gratuit, Bancorex a fost sursă de profit şi după faliment, când 81 dintre fostele sedii preluate de BCR au fost împărţite între nouă ministere şi patru instituţii, prin ordonanţă de guvern.

Cele mai multe sedii, 27 la număr, au ajuns la Ministerul Finanţelor. Este urmat de Ministerul de Interne, cu 14 sedii, de Ministerul Culturii cu 10 sedii şi de RAAPPS cu şase clădiri, un teren şi trei sedii de unde preia mijloace de transport.

Din tot patrimoniul imobiliar lăsat de Bancorex, singura care s-a dezvoltat şi s-a extins este baza de la Izvorani a Comitetului Olimpic Român. În Bucureşti, un monument istoric este în paragină, altul este ras în Călăraşi. Zece locuinţe de serviciu sunt închiriate sau cumpărate sub preţul pieţei, iar restul de 68 au rămas sedii de instituţii

 

4- Romania condusa de Iliescu in primii  ani de la lovitura de stat, a pierdut   mai mult decat in timpul celor 2 razboaie mondiale LA UN LOC

 

Potrivit unor studii facute de catre analisti americani, Romania a pierdut active in valoare de peste 1600 de miliarde de dolari. Industria, agricultura, infrastructura si unele ramuri strategice ale economiei si industriei romanesti au fost distruse in mare parte, toate acestea insumand peste 1600 de miliarde de dolari in doar 25 de ani. Nici macar in cele doua razboaie mondiale Romania nu a mai suferit asemenea pierderi. Potrivit unui studiu al specialistilor de la academia militara, care demonstreaza cu cifre, ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atat prin pierderile suferite prin distrugeri, bombardamente, jafurile armatelor germane si ruse, iar mai apoi prin despagubirile de razboi platite intre anii 1945-1965, costurile totale suportate de Romania pentru acest razboi se ridicda undeva la aproximativ 500 de miliarde de dolari, valoare echivalenta la cursul dolarului din zilele noastre. Putem spune fara nici o frica de a ne insela ca Romania nu a pierdut dupa doua razboaie mondiale, cu toate distrugerile sau despagubirile de razboi platite, cat a pierdut in doar 25 de ani de jaf institutionalizat si sistematic din timpul asa numitului capitalism salbatic sau capitalism de cumetrie. Cum a fost posibil ca Romania sa piarda pe timp de pace aproape de trei ori mai mult decat in timpul celor doua razboaie mondiale? Cat o sa mai lasam oare sa continuie jigodiile din fruntea tarii cu acest jaf de proportii astronomice? Intr-o tara cu atatea resurse naturale, bogatii minerale, in care avem toate formele de relief si aproape toate resursele pe care le-a dat Dumnezeu omenirii, nu avem voie sa existe saracie! (P): Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc. Romani, cat o sa mai induram indolenta si nesimtirea celor care au adus Romania la sapa de lemn si continua sa duca o politica sistematica de distrugere a acestei tari si a neamului romanesc?

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*