În timp ce komunistii (satanisti- fesenisti/ globalisti ) se distrau la suprafata, in subteranele patriei martirizau Crestinii- geniile nationale… In urmă cu 65 de ani a fost omorat în temniță martirul Mircea Vulcănescu! Prostirea oamenilor incepe cu gradinita, scoala, religia… C) Domnilor CREŞTINI de pretutindeni, a sosit clipa in care Tata, isi cauta nu doar fii si fiice (Ioan,cap.1)! De ce nu vreti sa deveniti FAMENI, ca sa iubiti si sa paziti SABATELE MELE ? (Is.65, Mat. 19 etc) Cum putem privi cu un ochi la Sângerarea Lui, şi cu altul la zâmbetul amantei!… “Având în vedere strâmtorarea de acum” (1 Cor.7/26), să nu uităm că “Toate îşi au vremea lor, şi …” (Ecl. 3):”

dodoPoporul Roman a fost impins in pustia komunismului,ca sa poata fi rastignit de Preotimea Gobalismului!Si  V. Ierunca, scăpat de teroarea Securităţii din subordinea ocupantului sovietic, observase dezinteresul Occidentului pentru suferinţele românilor întemniţati şi omorâţi cu sutele de mii sub atenta ghidare a Kremlinului, prin Ana Pauker, Teohari Georgescu, Al. Nicolschi, etc…0i
Un ofițer SRI dă cărțile pe față…Dezvăluirile unui fost agent CIA… Lumea este condusă din umbră de șeful Papei/Pentru că globalizarea întronează Apocalipsa, să ne pregătim a primi martirajul cu bucurie şi cu plăcere, pentru a participa la eliberarea cosmosului de sub stăpânirea Nimicitorului viclean, pentru DOMNIA Dreptăţii, Adevărului, Corectitudinii, Purităţii, Iubirii, Iertării, Armoniei Dumnezeiesti şi a …etc

Eugen Dinu, redactor

Căpitanul-comandor în rezervă Alfred Vasilescu a vorbit pe pagina sa de Facebook despre protestele ce au loc în România, în ultima vreme.

Marți, Vasilescu a dezvăluit că în emisiunea lui Rareș Bogdan de la Realitatea TV, ofițerul SRI și fostul consilier prezidențial al lui Traian Băsescu Iulian Fota a afirmat că în aceste zile războiul se duce între PSD și Serviciul Român de Informații.

„Game over! Azi noapte, în jurul orei 00.20, pe finalul emisiunii moderate de Rareș Bogdan, Ofițerul SRI Iulian Fota, fost consilier prezidențial la Cotroceni, în prezent Director al Academiei Naționale de Informații, pe fondul unui ego exacerbat și al entuziasmului din studio, a afirmat că RĂZBOIUL SE DUCE ÎNTRE PSD ȘI NOI”, scrie Alfred Vasilescu pe Facebook.

De, asemenea, fostul cadru activ al Ministerului Apărării Naționale a făcut o analiză interesantă a protestelor.

„Cu acest prilej, s-au clarificat speculațiile care plasau în mod fals, în spatele operațiunii de răsturnare a ordinii constituționale din România, multinaționalele, agenturile străine, pe ruși, pe Soros sau alte forțe oculte. Este limpede: planificatorul și regizorul spectacolului este SRI. Domnul Fota a continuat: RĂZBOIUL SE DUCE ÎNTRE PSD ȘI ȚARĂ. Deci, silogistic, SRI, și numai SRI, reprezintă ȚARA cu adevărat. Campania de păstrare a puterii de către SRI începuse încă din ultimele luni de mandat ale președintelui Băsescu, atunci când SRI a făcut jocurile pentru impunerea unui nou președinte dezirabil, pentru compromiterea tuturor celorlalți contracandidați semnificativi (Crin Antonescu, Ponta), pentru crearea unui sistem inexpugnabil al justiției controlate și, prin mâna înarmată a DNA, pentru împiedicarea afirmării și inculparea oricărui lider politic din afara sistemului (Dragnea, Tăriceanu, Orban). Totuși, alegerile locale și parlamentare au fost un eșec pentru SRI (și pentru partidele aflate în siajul său, PNL și pupila USR) care, în mod surprinzător, nu a putut controla eficient votul românilor, dar, chiar și în condiții neprielnice, SRI s-a repliat, pentru că întotdeauna au dezvoltat planuri de contingență (demiterea generalului Coldea a făcut parte dintr-un asemenea plan). S-a sperat ca guvernarea să poată fi controlată prin acoperiții din PSD. Din momentul în care Dragnea a exclus din guvern oamenii SRI, neacceptând controlul serviciului, și dorind să păstreze puterea numai pentru el, soarta lui a fost pecetluită. Defectarea lui Sebastian Ghiță, tăierea bugetului SRI și activarea comisiei de control parlamentar, pe care, pentru prima dată, nu o puteau controla total (ci doar parțial, prin acoperiți ca Cezar Preda), i-a convins că operațiunea de răsturnare a PSD de la putere nu mai putea fi amânată. Lovitura a fost magistrală. Vă spun, cu ochi de profesionist, că puține servicii de informații din lume ar fi putut realiza o asemenea operă de inginerie socială. Cred că SRI a câștigat respectul și a stârnit invidia comunității de intelligence internaționale pentru ce a realizat, din punct de vedere operațional și tehnic (în nici un caz legal). Rețeta este una de sorginte americană, dar realizată de specialiști autohtoni (poate s-au implicat și serviciile SUA, dar nu direct, ci prin contractori), de aceea se pot observa câteva asemănări metodologice cu alte operațiuni similare, desfășurate în alte țări (lasere, imn, direcționarea temelor și mesajelor cheie în funcție de etapele de planificare, sincronizarea în teren, organizarea nodurilor de rețea web și a gherilei mediatice, coordonarea acțiunilor interne cu cele la nivel internațional, fie instituțional, fie public). Tot acest război imagologic și mediatic a fost dublat de activarea maximală a rețelei acoperite din instituțiile statului: Ministerul Public, DNA, partide, președinție, și de sprijinul logistic necesar (finanțare prin firmele proprii, echipamente de telecomunicații). Nimeni, în afara unui actor instituțional nu ar fi fost capabil de un asemenea nivel de coordonare! Nimeni din afara țării nu ar fi avut forța, agenții de teren, resursele materiale, platformele si influencerii online, cunoașterea fină a mentalității publicului țintă, la scară națională, ca să poată pune în aplicare un asemenea plan complex! Oamenii din piețe sunt floarea intelectuală a acestei țări: tineri, energici, inteligenți, creativi. Dar aceste calități nu îi fac imuni la manipulare! Trebuie doar să știi să aplici rețeta corectă! Odată stabilit cadrul (framework-ul) de gândire, SRI i-a lăsat pe protestatari să evolueze liber, ceea ce au și făcut, într-un mod absolut remarcabil! Cred că și SRI a fost uimit de eficiența lor și de viteza de propagare a agendei prestabilite! SRI a intervenit doar pentru a supraveghea evenimentele în teren și a redirecționa mesajele în punctele de inflexiune dintre etape: de la „Jos amnistia!” la „Abrogare!”, apoi „Demisia!” (direct a guvernului, observați că cea a ministrului justiției nu a prezentat interes) și, în fine, „PSD trebuie să plece!”. În paralel, au fost descurajate contramanifestațiile, pentru a nu fi scăpată situația de sub control! Întrebarea fundamentală este: reprezintă SRI paznicul ultim al democrației românești? Ce este mai importantă? Încălcarea oricăror norme democratice și legale pentru a păstra țara pe un drum corect, atunci când ea încape pe mâini nepotrivite? Sau respectarea strictă a normelor democratice și a jocului politic, indiferent de rezultatul acestui joc, chiar dacă țara ar fi condusă de oameni nepotriviți sau într-o direcție greșită? Această dilemă îi frământă atât pe români cât și pe americani în aceste zile. Vor urma francezii. Eu întreb altfel: merită sistemul încrederea românilor de a fi garantul jocului democratic și ultimul decident privind soarta țării, sau aceasta este o anomalie care va distruge democrația românească în mod ireversibil? Adică SRI chiar știe ce face sau doar are o nemărginită aroganță în a-și imagina că știe ce face? SRI este expresia supremă a patriotismului sau e un conglomerat de interese meschine, avid după o putere fără un scop înalt? Nu am certitudinea unui răspuns. Ce cred deocamdată, este că SRI (și sistemul, prin extensie) are forța, știința și inteligența de a împiedica ruperea României de către orice agresor străin, chiar dacă va face acest lucru doar pentru a-și apăra propria vacă de muls! Ce va urma? Probabil singura șansă a PSD-ului de a se menține la putere va fi să propună un nou guvern, a cărui componență și autonomie față de nucleul de putere al lui Dragnea să mulțumească criteriile SRI. Sau să intre în război total cu sistemul, prin suspendarea președintelui. Dar pentru asta îți trebuie mult curaj și inteligență, ceea ce conducerii PSD îi lipsește. Dacă ar fi fost Băsescu în situația asta, ar fi făcut-o fără ezitare! Așa, istoria își va aminti doar de o paranteză luminoasă a destinului României!”, notează Alfred Vasilescu pe Facebook


mf

Noua Ordine Mondială: Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială

 

 

Noile principii ale tavalugului -sănătăţii mintale

Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:
1. izolarea într-un spital psihiatric;
2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.
În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult, în aceste creşe reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili. Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G. B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite a explicat: „apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război.”. Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon a fost : „Să redistribuim toate bunurile, tuturor.”

Gulagul din Alaska

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.

Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine pe credinţele religioase creştine. De asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de „Psihoterapie”. De altfel, Dicţionarul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă „Strategia politică Comunistă” prin intermediul „îngrijirilor” pentru tratarea sănătăţii mintale”, prin psihiatrie. „Psihopolitica” este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea de a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală”. Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „doctrina comunistă”, sub travestiul psihologiei.
Dacă în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9 următoarele: „Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.”

Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat, la bază, de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. În acea perioadă acesta declarase chiar că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale ora trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!

Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950 a fost demarată o bizară înlănţuire de evenimente care s-a concretizat în jurul anului 1956 cu propunerea şi adoptarea unei legi în Alaska: „Alaska Mental Health Bill”. Aceasta lege a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice, lucru nefiresc dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act” cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi fără nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, dub denumirea de „Uniform Mental Health Act”, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile pentru examene medicale, fără acces la avocaţi a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală chiar şi în Alaska.

Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R. D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience”. Laing a declarat, în revista „Omi”: „la sfârşitul anilor 1960 a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Lucru dificil ţinând cont de diferenţa între ceea ce li se spunea oamenilor şi ce făceau de fapt directorii însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema exista şi în Europa şi în ţările Lumii a Treia.

Războiul psihopolitic antireligios

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei: DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!

În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă se referă la „experienţe religioase şi spirituale”. Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu de exemplu? În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă” devine de la sine înţeles ceea ce i se va petrece oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!

Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere în anii 60 unor fenomene majore regrupate în întregime sub termenul „Flower Power”, care promovau sfâşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…

În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că aveau mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului. Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (tehnica „Voice Synthesis”). Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă asociate cu Culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase. Toate pentru a discredita spiritualitatea…De altfel, autorul „Enciclopediei omorurilor moderne” publicată în 1983 scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”. Acest gen de „Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenţei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit şi să fie înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini. De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă „dezbină şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

Programul de control şi dezinformare

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:

1. a crea o problemă acolo unde nu există cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;
2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
7. apoi în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!

Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este spiritual, cu atât mai mult cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.”[1]

DOVEZILE care pot RĂSTURNA istoria actuală a omenirii! Primul OM și Axa Lumii sunt în România!

adam

Miturile sumeriene, egiptene, mayaşe, chineze, ca să cităm numai pe cele mai cunoscute, vorbesc despre fluviul ceresc al creaţiei, denumit când coloana de susţinere a cerului, când croodil sau dragon.

Cert este că toate aceste denumiri se referă la cordonul ombilical care făcea legătura dintre Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii o denumeau Axis Mundi (Axa Lumii). Conform unei teorii controversate, dar nu lipsită de argumente, prin axa lumii, favorizată de puternicul flux energetic au debarcat extratereştrii, creând Oamenii Primordiali. După unii cercetători în frunte cu gen. V. Dragomir, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, după alţii ar trece prin muntele sacru al dacilor – Kogaionon.

coloana-infinitului-5630-o

Adamclisi, ”pământul lui Adam”, conţine codul genetic

Conform Scripturii, Dumnezeu a creat din lut prima fiinţă oemnească, pe Adam, care în limba ebraică înseamnă Om. În 2003, cercetătorii amerciani şi francezi au ajuns, independent unii de alţii, la concluzia senzaţională că elementele de bază ale vieţii biologice se ascund în pământul obişnuit, confirmând concepţia biblică a originii omului. Isabela Iorga ajunge la concluzia că, prin numele de Adam se înţelege ADN-ul uman, care conţine însuşi codul genetic al organismului, intrat în subconştientul popoarelor drept Arborele Vieţii. Scriitorul E. Delcea remarcă pe bună dreptate că respectivul „arbore” este unul dintre cele mai vechi elemente decorative prezente în arta populră românească. Prof. T. Diaconu, pe baza unei metode proprii de analiză a scrierii hieratice (sfinte), scrie despre cuvântul Adamclisi că are două părţi clare, Adam şi Clisi, iar înţelesul este „pământul lui Adam”.

first-man-earth_cdbc7b71a28f10b

Or, încă din paleoliticul mijlociu (100.000-40.000 î.e.n.), peşterile Cheia (La Izvoare) şi Târguşor (La Adam) din Dobrogea au fost locuite. Dr. D.D. Farcaş, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate din România, apreciază că prezenţa extratereştrilor pe Terra datează de cel puţin 25.000 de ani. Într-o cronologie discutabilă, E.Delcea coboară „experineţele” extratereştrilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acum 10 milioane de ani, având ca rezultat populaţia „ramani”, toate civilizaţiile terestre având iniţiatori veniţi din „zona stelei Sirius din Constelaţia Orion”. În sprijinul teoriei că Oamenii Primordiali au fost pe plaiuri mioritice, scriitorul respectiv aduce ca argument „Australopithecus Oltensis” de la Bugiuleşti (Vâlcea) cu o vechime de două milioane de ani, dar aici este vorba numai de oase de animale folosite ca unelte, singura dovadă certă ca vechime (cca 50.000 de ani) fiind falanga de picior a unui om de tip Neanderthal, descoperit la Ohaba-Ponor (Retezat), lăsând la o parte controversele legate de subiect, cecetările recente duc către localizarea Edenului inclusiv în Carpaţi şi la Dunăre.

Herculane, cel mai încărcat punct energetic din lume ?

Cercetătorii geneticieni de la Berkeley (California), comparând tipul de ADN mitocondrial – care se transmite numai pe linie maternă – au ajuns la concluzia pe atât de indicutabilă, pe atât de senzaţională că toţi oamenii de pe Pământ se trag dintr-o singură femeie, care a trăit acum 350-200 de mii de ani. Deci Eva biblică, a cărei nume înseamnă în ebraică „viaţă”, a existat, completând perfectul echilibru al Creaţiei şi e posibil ca acele fiinţe perfecte de tip Havva (Eva), create din eter şi apă, să fie chiar „îngerii din ceruri”, respectiv cei 144.000 de sori cu care a coborât Dumnezeu pe Pământ. Adam şi Eva trăiau pe mirificul Eden, unde totul era învăluit într-o lumină roz, rezultată din reflexia razelor pe suprafaţă boleţi de gheaţă din jurul Terrei, devedindu-se experimental că erau asigurate condiţii optime atât pentru conservarea ADN-ului uman în starea iniţială, cât şi pentru dezvoltarea optimă a celulelor plantelor. Spţiul cu vegetaţie luxuriantă al Edenului trebuie lărgit la patru fluvii: Ghihon (Nilul), Hidechel (Tigrul), Eufrat şi Pison.

Baile-Herculane-trasee-turistice

În ce priveşte Pisonul există două variante, dar între Gange şi Dunăre, ambele considerate sfinte, considerăm că varianta corectă ar fi Dunărea, locuitorii antici riverani numindu-se fisoniţi sau dabieni care, în opinia lui Pseudo Cesarius erau foarte cucernici, abţinându-se de la „consumul legitim şi nevinovat al cărnii”. I. Iorga deduce că ţara Havila se afla la nord de Dunăre, fiind de acord cu scriitorul S. Coryll, care echivalează Havila cu Valhia. Pare o teorie dstul de greu de digerat, dar N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a murit convins că centrul „populaţiunii neolitice din Europa, al oamenilor născuţi din pământ, a fost în zona Porţile de Fier-Munţii Bucegi-Munţii Buzăului. Marele istoric V. Pârvan scrie că eroul Hercule, de la care îşi trage numele staţiunea Herculane era dac. Celbrul bioenergetician Iulian Urziceanu, primit de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea, a constat că „la Băile Herculane la Cascadă, spre 7 izvoare (…) este cel mai încărcat punct energetic din lume”.

În zonă, la Peştera Hoţilor, s-a semnalat prezenţa unor vânători şi pescari acum 10.000 de ani, iar puţin mai departe, la Toteşti în ţinutul Haţegului, au fost găsite brăţări de aur în chip de capete de viperă din specia Amodites, specie comună în tot SV Daciei şi, după cum se ştie, şarpele a fost vârful de lance care a dus în Grădina Raiului l „păcatul de moarte”. Conform mitologiei Hercule (dac)a avut cu Echidna (tracă) trei fii din care se trag neamurile înfrăţite ale agathyrşilor, gelonilor şi sciţilor, înrudite bineînţeles cu dacii şi tracii. După Homer, sciţii ocupau întreaga regiune de nord a lumii vechi cunoscute sub numele de „Terra antiqua”. Socotindu-i pe pelasgi drept strămoşi a ramanilor, avâd unul dintre „centre” la Porţile de Fier, se poate lansa supoziţia că Edenul se întindea şi la nord de Dunăre, la Herculane, unde există şi o climă submediteraneană care păstează până astăzi exemplare endemice a unei flori luxuriante care exista înainte să aibă loc procesul de separare a polilor. Nu trebuie ignorată complet teoria lui Rene Guenon, unul dintre cei mai mari savanţi sufişti ai sec. Al XX-lea, potrivit căreia Axa Lumii nu coincide în mod necesar nici cu axa de rotaţie şi nici cu axa magnetică a Pământului, deşi acest lucru se poate întâmpla uneori.

Porţi de legătură cu Universul, în Carpaţii româneşti

Întorcându-ne la miturile antice, trebuie specificat că Axis Mundi era canalul de energie cosmică. N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

A preciza este o problemă controversată. După patru ani de cercetări sidue, ing. C. Pânculescu este convinsă că Kogaionul, centrul energetic-informaţional al Terrei, se află în Bucegi, mai precis pe vârful Bucura-Dumbrava din apropierea vârfului Omu. Este o ipoteză care trebuie verificată, dar relatările unor personalităţi demne de toată încrederea indică că s-au încărcat energetic pentru o perioadă de timp, după ce au vizitat platoul Bucegilor, iar în jurul Sfinxului, a fost observat un halou de lumină cu efecte benefice asupra organismului. Este posibil ca datorită fluxlui enrgetic favorabil, la primii paşi ai evoţiei umanităţii prin „poarta Kogaionului” să fi venit reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care a îndrumat omenirea.

ialomicioara

Alţii localizează această poartă în Peştera Ialomicioarei din Bucegi, unde au loc fenomene paranormale, unul fiind că lămpile se sting în timp ce lumânările rămân aprinse. Mai aproape de realitate sunt cei care localizează Kogaionul în masivul Godeanu, cel mai sălbatic şi mai puţin cercetat din Carpaţii româneşti, teoria lui Al. Borza care localizează arbitrar muntele sfânt pe Vârful Gugu ân masivul Ţarcu (Banat), nerezistând criticii Gen. V. Dragomir a demonstrat ştiinţific că punctul geografic cel mai înalt din punct de vedere al planetei este Masivul Godeanu. Fenomenul a fost demonstrat de V. Dragomir pe cale astro-geodezică şi gravimetrică în Godeanu creându-se un câmp magnetic atât de puternic încât câmpul gravitaţional capătă ondulaţii.

calea zeilor

„Luate-ar Gaia”, o expresie plină de tâlc

Fireşte că, în legătură cu ipoteza existenţei Axei Lumii pe plaiuri mioritice ca poartă energetică spre Univers, viitorul ne va aduce surprize. Miturile dogonilor – mic popor african de pe teritoriul Republicii Mali – povesteau despre venirea pe Pământ, într-o „arcă rotitoare” a unor fiinţe legate de sistemul astral al lui Sirius. Dogonii ţtiau că în jurul lui Sirius A se roteşte Sirius C, astru nedescoperit încă. Se presupune doar că Geea sau Gaia antică, Zeiţa Mamă a Pământului primoridal, ar avea biocâmp, comportându-se ca o fiinţă vie. De la geto-daci, care se credeau nemuritori, ne-a rămas o expresie plină de tâlc: „Luate-ar gaia”. E bine ca fiecare dintre noi să mediteze la sensurile ei, într-o lume ce face parte ditr-un sistem mai amplu cu organizare de sine-stătătoare, în care mecanismul de corectare este însăşi Axa Lumii

 

Fostul Ministru german al Apărării, Andreas von Bulow, susține că CIA se află în spatele atentatelor de la 11 septembrie 2001

by Andreas von Bulow[1] este un politician Social-Democrat si scriitor german. El a scris cateva carti despre serviciile secrete germane, dar mai ales despre CIA si implicarea in atentatele de la 11 septembrie 2001 . De asemenea, el detine o diploma de doctorat in jurisprudenta. Cartile sale sunt „Im Namen […]
Andreas von Bulow[1] este un politician Social-Democrat si scriitor german. El a scris cateva carti despre serviciile secrete germane, dar mai ales despre CIA si implicarea in atentatele de la 11 septembrie 2001 . De asemenea, el detine o diploma de doctorat in jurisprudenta. Cartile sale sunt „Im Namen des Staates. CIA, BND und die kriminellen Machenschaften der Geheimdienste” si „The CIA and September 11„[2].Cariera politicaAndreas von Bulow a fost Ministru al Apararii in perioada 1976-1980 si Ministru pentru Cercetare si Tehnologie in perioada 1980-1982. La sfarsitul anilor ’80, el a facut parte din comisia parlamentara pentru controlul serviciilor secrete germane. Acesta a devenit interesat de cercetarea activitatilor de crima organizata din interiorul serviciilor secrete occidentale, informatii pe care le-a expus in cartile sale.11 septembrie 2001In cartea sa, „The CIA and September 11”, Andreas von Bulow arata complicitatea guvernului SUA si a CIA-ului in atatentele de la 11 septembrie 2001. Andreas von Bulow a afirmat urmatoarele:„Planificarea atentatelor a fost un act de maestrie din punct de vedere tehnic si organizatoric. Sa deturneze patru avioane mari in cateva minute si sa loveasca acele obiective intr-o singura ora si de a face toate acestea pe rutele de zbor complicate. Acest lucru este de neconceput, fara sprijin de la aparatele secrete de stat si din industrie.”[3]Andreas von Bulow a declarat pentru publicatia The Daily Telegraph urmatoarele:„Daca ceea ce spun este corect, intregul guvern al SUA ar trebui sa fie dupa gratii. Ei s-au ascuns in spatele unui val de secret si au distrus dovezile, iar ei au inventat povestea cu cei 19 musulmani, care lucreaza pentru Osama bin Laden si Al Qaeda, cu scopul de a ascunde propria lor operatiune sub acoperire.”Cartea „CIA si 11 septembrie” scrisa de Andreas von BulowCartea „CIA si 11 septembrie”[2][5] a fost scrisa de fostul Ministru german al Apararii, Andreas von Bulow, fiind publicata in 2003. Inca de la publicare, cartea s-a bucurat de un succes comercial in Germania datorita informatiilor prezentate intr-un mod argumentat, avand un tiraj de peste 100.000 de exemplare.N-a durat mult pana la aparitia globalistilor, care l-au acuzat de „antiamericanism” si nu in ultimul rand de… „antisemitism”.

Cartea arata ca atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost o operatiune clasica de tip „Steag Fals” cu scopul de a convinge opinia publica sa accepte invazia Afganistanului si a Irakului. In carte, Andreas von Bulow sustine ca nici un avion nu a lovit Pentagonul, nici un avion nu s-a prabusit in Pennsylvania si ca apelurile telefonice de la bordul Zborului 93 nu au fost reale.

Sapte persoane dintre presupusii „teroristi” erau in viata dupa atentate si aveau legaturi cu CIA. In carte se sustine ca avioanele care au lovit turnurile WTC au fost controlate de la distanta, iar prabusirea turnurilor WTC 1, 2 si 7 a avut loc din cauza explozibililor plantati in interiorul cladirilor.

Andreas von Bulow a fost tinta mass-media mincinoase din Germania (exemplu: Der Spiegel), dar si a mass-mediei de propaganda mondiala (CNN si BBC). De asemenea, el a fost tinta acuzatiilor venite din partea sionistilor, acestia acuzandu-l de „antisemitism” deoarece ar fi insinuat ca, „evreii au fost avertizati sa nu se duca in acea zi la munca”. Liga anti-Defaimare din SUA este cea care-l infiera cu manie proletara

Liga anti-Defaimare este o organizatie sionista alcatuita din khazari, care s-au autoinititulat „evrei”, acestia fiind platiti de catre familia Rothschild, avand scopul de a-i ataca si denigra punandu-le eticheta de „antisemiti” tuturor celor care discuta despre conspiratia sionistilor, Israel sau Mossad.

SURSE

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Andreas_von_B%C3%BClow
  2. Andreas von Bulow – „The CIA and September 11”, 2003.
  3. http://www.ratical.org/ratville/CAH/VonBuelow.html
  4. http://www.orwelltoday.com/wtc911book.shtml
  5. https://en.wikipedia.org/wiki/The_CIA_and_September_11
  6. Foto: Internet

Fiecare deget este conectat cu două organe. Uite cum te vindeci RAPID

Grafic

Metoda de vindecare poarta numele de Jin Shin Jyutsu si echilibreaza emotiile, stimuland anumite puncte ale mainii.

Metoda influenteaza functionarea anumitor organe. Tot ce trebuie sa faci este sa aplici presiune timp de 3-5 minute pe degetul responsabil.

Degetul mare

Organe: splina si stomac
Emotii: depresie, anxietate
Simptome fizice: dureri de cap, probleme ale pielii, nervozitate, dureri de stomac

Degetul aratator

Organe : rinichi, vezica urinara
Emotii: confuzite, frica
Simptome fizice: probleme cu digestia, durere musculara, dureri de dinti, dureri de spate.

Degetul mijlociu

Organe: ficat
Emotii: iritabilutate, furie
Simptome fizice: probleme cu circulatia, dureri de cap, oboseala, dureri menstruale, migrene

Degetul inelar

Organe: plamani, intestinul gros
Emotii: frica, pesimism, tristete
Emotii fizice: probleme ale pielii, probleme digestive, astm, probleme cu respiratia.

Degetul mic

Organe: inima, intestinul subtire
Emotii: anxietate, nervozitate, lipsa de increder
Simptome fizice: boli de inima, dureri de oase, durere de gat

.

Nicolae Labiş a fost iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă anticomunistă în România. De aici avea să i se tragă moartea. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a fost lovit de un tramvai – conform versiunii oficiale. În realitate a fost un atentat, pus la cale de Securitate şi executat la ordin. Poetul a supravieţuit până pe 21 decembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca…

Nota Bene: „Las cu limbă de moarte, dacă mi se întâmplă ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui război pe faţă, îi rog, deci cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alături din prima clipa […], pe toţi ceilalţi din jurul meu, să se folosească de aceste casete ale mele şi să-mi ducă lupta mai departe. Să nu lase cumva neisprăvit acest război pe care l-am început cu nemernicii şi să nu lase să-mi fie pătat numele şi pătată memoria şi opera” (Cezar Ivănescu).

 

 

 

1 -Perfid şi cinic construită şi dusă la îndeplinire din ordine nescrise, această crimă nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă. Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare “de interes naţional”. Să ucizi un viitor foarte mare poet al ţării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii şi ororii, precis de neînduplecat, nu e un lucru simplu: urmele, oricât le-ai îngropa, ies mereu şi mereu la suprafaţă şi, ca în basmele ezoterice, sângele tânăr cere izbăvirea.

 

ESTRADA TV. Ultimul tango cu Nicolae Labiș (III)

 

ESTRADA TV. Ultimul tango cu Nicolae Labiș (II)

 

ESTRADA TV. Ultimul tango cu Nicolae Labiș (I)

 

ESTRADA TV. Cu Stela Covaci despre persecuție

 

Mă număr printre puţinii martori care se mai află în viaţă, colegă de grupă, prietenă şi părtaşă la aceleaşi frământări ale poetului în ultimul lui an de existenţă – tumultuosul şi sângerosul 1956, când doar pentru o clipă am trăit iluzia libertăţii. Această fericire m-a transformat în martor incomod şi “nociv”. În realitate, nu aveam nici pe departe carisma şi puterea lui de luptător. Am fost aleasă însă ca exemplu, arestată şi condamnată, pentru că am organizat şedinţe “conspirative”, “contrarevoluţionare”, la care a participat şi poetul Nicolae Labiş. Aceeaşi soartă a avut-o şi colegul şi prietenul nostru comun Aurel Covaci, care-l adăpostea pe poetul fără locuinţă şi bani Nicolae Labiş.

 

Campania de înfricoşare prin şantaj, schingiuire, condamnări fără drept de apel, lipsiri de drepturi civile a fost atât de aberantă, încât ne-a amuţit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soţul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină.

“Pasărea cu clonţ de rubin”

Familia poetului a ştiut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgenţă, el le-a mărturisit tatălui său şi câtorva prieteni apropiaţi că a fost împins între vagoanele tramvaiului şi că-l cunoştea pe executant. Singura mărturisire, din zorii zilei de 10 decembrie, dictată lui Aurel Covaci, care fusese chemat la dorinţa lui Nicolae Labiş de o voce anonimă, cu un uşor accent rusesc (vocea Mariei Polevoi – dansatoare, n. 1919 în Basarabia), transmite concluzia cum nu se poate mai clară că necruţătoarea “Pasăre cu clonţ de rubin” a doctrinei comuniste s-a răzbunat pentru nesupunerea lui şi l-a strivit. Cu ironie amară trage speranţa că urmaşii pajurei vor găsi prin ţărână urmele poetului Nicolae Labiş, care “va rămâne o amintire frumoasă”.

 

Ultimele trei cuvinte, acel vaer atât de lucid şi disperat, au rămas în manuscrisul original, tăiate de Aurel Covaci la cererea celui care urma să plece demn, împins în abisul morţii de cei pe care i-a crezut că au suflet şi idealuri.

Mă voi rezuma în textul de faţă doar la ceea ce cunosc despre cum s-au petrecut hărţuirea, lupta şi soluţia finală dintre poetul Nicolae Labiş şi organele Securităţii statului în toată ierarhia lor în cele trei luni ale toamnei anului 1956.

 

 

Răzvrătitul înconjurat de informatori inocenţi

De cum a venit, atras de mirajul Capitalei în anul 1952, tânărul Labiş, romantic revoluţionar, cum se spunea pe atunci, încercând să scrie în pas cu cerinţele epocii, a înţeles că îndrumarea falsă şi restricţiile care i se impuneau nu pot fi admise. Inteligenţa scotocitoare, talentul debordant au declanşat ura şi invidia colegilor de la Şcoala de Literatură (Nicolae Stoian, Gh. Tomozei şi alţii), dar, mai ales, din partea responsabililor cu “tinerele talente”: M. Beniuc, Marcel Breslaşu, Gogu Rădulescu, Mihai Gafiţa ş.a. Pentru că Labiş nu s-a supus, a refuzat oblăduirea cuiva, consider că, de atunci a început să i se constituie dosarul de urmărire. Directorul Şcolii de Literatură îl credea pe Labiş “un rătăcit” cu idei “dăunătoare” şi crevnd în jurul lui o reţea informativă dintre colegi, obligaţi, de spaimă, din laşitate sau din dorinţa de parvenire, să scrie şi să depună regulat note informative despre lecturile interzise, ideile răzvrătite şi tot ce părea suspect la acest ciudat coleg cu aspect de copil năstruşnic şi generos. Concret, se perindă sancţiunile, tentativele de exmatriculare din şcoală sau UTM, consemnarea la domiciliu, percheziţiile în camera de la cămin, urmate de confiscarea cărţilor interzise. A continuat interzicerea textelor şi a prezenţei lui la Festivalul Mondial al Tineretului – Bucureşti 1953. În marea lor ură şi prostie, colegii şi “victima” l-au pârât pentru “tentativă de viol” asupra naivei Doina Ciurea. Doar M. Sadoveanu, care-l simpatiza, l-a mai putut salva de sancţiuni.

 

 Alaturi de colegii de la Scoala de Literatura

 

Cabala activiştilor şi lista neagră a lui Gogu Rădulescu

Ne apropiem de anul 1956, când poetul Nicolae Labiş se hotărâse să termine cu “coproducţiile” şi să pornească pe drumul propriu, fără îndrumători şi închistări în lozinci triumfaliste. Într-un interviu dat la Radio în 1956 lui Titel Constantinescu, el numeşte perioada Şcolii de Literatură “Treapta limpezirii”. Citez:

“În această etapă m-am format prin luptă. Dogmatismul, birocraţia, iată nişte scorpii care circulau cu violenţă pe atunci în domeniul fraged al tinerei noastre literaturi… dar nu m-am închinat cum, vai, au făcut-o unii colegi nimerniciei…”.

 

Labiş primeşte riposte dure: La Plenara secţiei de poezie de la 29 mai 1956, în referatul lui M. Petroveanu (soţul Veronicăi Porumbacu) îi caracterizează poeziile ca dominate de “apăsare şi tristeţe lipsită de obiect”, iar Mihu Dragomir îl acuză de “asimilarea excesivă a unor poeţi dintre cele două războaie (Ion Barbu şi Tudor Arghezi), ca apoi, la primul Congres al Scriitorilor din iunie 1956, să-l învinuiască de “snobism, evazionism, influenţe ale ideologiei burgheze, infiltraţii liberaliste, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact cu realitatea, precum şi confuzii cu privire la raportul dintre libertate şi îndrumare”.

 

Atmosfera de suspiciune, intrigile din tagmă, piedicile puse sub diverse pretexte la publicarea volumului aşteptat şi a unor poezii trimise la reviste, lipsa de bani îl izolează, dar cel mai mult îl înspăimântă chemările la ordin cu ameninţări din partea Securităţii. Ştia că este trecut pe “lista neagră” întocmită de Gogu Rădulescu (prezent în tribună până în ultima zi a lui Ceauşescu), care primise de pe atunci sarcina ca, sub pretextul unor discuţii sincere” cu tinerii scriitori, să afle şi să informeze Securitatea ce idei duşmănoase îi frământă în taină.

 

“Labiş a fost ales pentru a exemplifica urmările posibile ale nesupunerii”, declară cu toată răspunderea ziaristul şi apropiatul prieten până la moarte, Portik Imre, în memoriile sale postume, apărute abia în anul 2005, după părerea mea, cea mai autentică, dezinteresată şi bine informată consemnare dintre cele apărute până acum.

 Cu Gheorghe Tomozei

 

Presentimentul morţii

Pe parcursul anului 1956, cred că prin vară, se mută de la adresa de pe Str. Odobescu, unde locuiau în comun fraţii Raicu, D. Carabăţ, Gh. Mărgărit (sporadic mai dormea şi pe la Ion Băeşu sau Lucian Pintilie). Ceruse o cameră de la Uniunea Scriitorilor, dar nu primeşte. Colegul său, mai în vârstă cu trei ani, Aurel Covaci, generos şi ocrotitor, îi oferă să împartă, ca între fraţi, camera cu chirie de la ICRAL de pe Strada Miletin nr. 14. Dormeau într-un pat, îşi împărţeau bruma de mâncare, ţigările şi paharul de vin, dar mai ales nedumeririle, spaimele şi hotărârile. Din acel septembrie 1956, eu, Stela Pogorilovschi, studentă la Secţia de Literatură şi Critică Literară, anul III Filologie, am devenit prietenă apropiată, confidentă, împărtăşindu-le durerile şi bucuriile zi de zi.

 

Am povestit în două cărţi apărute – “Timpul asasinilor”, Editura Libra, 1997, şi în“Persecuţia”, Editura Vremea, 2006 – parte din documentele memoriei mele care se referă la acel anotimp zguduit de istorie, a cărui amprentă a rămas ca un sigiliu sacru impregnat în fiinţa mea fagilă, maturizând-o. Le voi relua curând în altă parte, întregindu-le mai ales pe cele despre poetul supravegheat şi voi povesti cum, împotriva raţiunii lui salvatoare, destinul, adică propria lui structură spirituală, înfruntând “maşina infernală”, îl împingea spre pieire. De altfel, în majoritatea poeziilor de atunci, presentimentele, ca în tragediile antice, domină şi ne copleşesc. Aurel Covaci le cunoştea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuinţă, regretatul Laurenţiu Ulici mi-a spus: “Poetul şi-a regizat singur moartea”.

 

 

“E un ştreang în adâncul genunii
Ce mă spânzură invers spre cer”

Voi încerca acum să desluşesc semnificaţia “nopţilor de coşmar”, adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopţi esenţiale: Noaptea Sfântului Andrei – 30 noiembrie 1956 şi 2 decembire 1956 – Ultima zi de naştere, la împlinirea a 21 de ani. Cele din Ultima Noapte au fost descoperite de mine acum un an în Muzeul de la Suceava, “Fondul Nicolae Labiş”, la care nu am avut acces până recent, după cum, timp de peste 50 de ani, nu am fost invitată niciodată să onorez vreo festivitate dedicată poetului…

Din noaptea Sfântului Andrei s-au păstrat doar trei poezii ale coşmarului care acum devenise datină.
Labiş se aşezase turceşte peste pătura patului hârbuit, dar ospitalier, umbra lui din profil apare clătinându-se pe peretele văruit (“Umbra mea îşi clatină/ Limpede var/ Vine ca o datină/ Noaptea de coşmar”).

Aurel Covaci se aşază, în poziţia lui Buda, în faţa poetului şi îşi desenează unul altuia staturile din profil. Pentru a se încuraja au scris cu litere mari, în cărbune deasupra: “Omule, nu te supăra, că trece şi asta”.

Ca în transă, preluând coşmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coşmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiş:

SONETUL COŞMARULUI

Pricepem noi această odihnă chinuită
Când ne cuprinde vraja trăirii efemere,
Când ni se aprinde totuşi tăcuta dinamită
Încătuşată-n suflet, în creier şi-n artere?
Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere
Învie în ţărână cu secetă cumplită
Aceste clare vise, viclene temnicere,
Când chiar şi suferinţa e-n lume urgisită.
Prietene: ne bate-n gol, ca toba, pieptul,
Să strige ca nebunul: acela-i înţeleptul…
Când nici măcar la chinuri noi nu mai avem dreptul.
Ne zgârie atâtea satane reci peceţii
Deci: care-i vieţuirea şi care sunt pereţii?
Deci: sufletele noastre ne sfâşie pereţii?
(Deşi a compus-o amicul meu intim Covaci, o iscălesc cu brio. N. Labiş)

 

Foaia aceea a fost arestată şi ea de Securitate (corp delict nr. 30), dar mai apoi a fost recuperată. S-a mai păstrat, brăcuit, începutul celui de-al doilea sonet al coşmarului cu scrisul lui Covaci:

Eram, în vis, cadavru, în raclă şi în groapă…
Simţeam în nară izul putreziciunii mele,
Dar auzeam tăcerea cum sapă, cum tot sapă,
În moartea mea să scoată comori de gând şi stele…

 

O viziune a propriei morţi, dar şi a acelor tainice recuperări spirituale de după. Labiş i-a transmis imaginea în transă poetică.
A treia poezie, fără titlu, scrisă şi compusă de Nicolae Labiş, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferinţă. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i faşă de prunc, atârnat cu capul spre adâncul genunii şi cu picioarele invers, spre cer:

Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viaţa şi vântul.
Mă doare cel pe care îl iubesc.
Bogat şi sărac.
Mă doare haina, mă doare cămaşa,
Mă doare scutecul, mă doare faşa,
Faşa aceasta a fost prima funie
Ce m-a sugrumat, dar acum
E un ştreang în adâncul genunii
Ce mă spânzură invers spre cer.

 


“Pasărea cu clonţ de rubin” – manuscris
“Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul”

Semnificaţia acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite şi datate de Nicolae Labiş din cea de-a doua noapte de coşmar, la 2 decembrie 1956. Le-am recunoscut imediat după caracteristica foilor rupte dintr-o mapă de birou, dar, mai ales, că multe sunt stenografiate total sau parţial. Caligrafia este a lui Aurel Covaci, stenografia de asemenea…

 

M-am gândit emţionată că hieroglifele pot acoperi taine ascunse, ultimele gânduri intime ale poetului, peste care au trecut 50 de ani şi atâtea priviri scotocitoare, plus competenţa şi vigilenţa “poetului prinţ” Gheorghe Tomozei, care, stăpân pe toată arhiva, nu a avut interesul să se ocupe de ele. Mi s-a permis xeroxarea. Pe parcursul anului 2008, le-am descifrat cu ajutorul a două doamne stenografe supercalificate. Apar acum, pentru prima oară în formă tipărită. Doar câteva, scrise de mână, au fost rupte din context şi prezentate fără semnificaţii în alte părţi.

 

Le veţi citi şi veţi înţelege disperarea poetului, care, “îngrozit de temnicer”, “înainte de gol”, “înainte de focul suav, zâmbitor de pistol”, se adresează “omului de pe marginea patului”, care i-a însoţit “nefericirea nopţii de coşmar”. Spânzurat cu capul în jos de un iadeş, lasă această ultimă chemare “nu scrisă, ci dictată”, ţipând în van “ajutor”! Ultimele lui concluzii, concentrate în 13 versuri, i le-a încredinţat lui Covaci, poate cu rugămintea de a nu le face publice niciodată. E vorba despre poezia “Credo”, o viziune a omenirii laşe şi a puterii lui Satan pe pământul patriei, dată de Dumnezeu altar Poetului.

 

Despre simbolistica Spânzuratului din cărţile de Tarot, explicată succint de doi mari scriitori ocultişti, sunt necesare explicaţii:

Eliphas Levi (secolul al XIX-lea): “Spânzuratul este un simbol al lui Prometeu, cu picioarele în cer şi capul atingând pământul, adeptul liber şi mânat de sacrificiu care dezvăluie oamenilor secretul zeilor şi care pentru asta este ameninţat cu moartea”.

Teologul Leonid Uspenski, în cartea cu poeme în proză, zice despre Spânzurat: “Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul. O nouă suferinţă, mai mare decât poate provoca vreodată orice durere omenească…”.

 

Nicolae Labiş spune totul despre el şi despre epoca celui rău. Prin ultimele lui mesaje mi se confirmă ceea ce aflasem: Nicolae Labiş, structural, avea toate datele unui viitor mare iniţiat. Primele taine le-a aflat de la profesorul său de limba română, V. Gh. Popa (condamnat la 16 ani de închisoare politică), discipol şi apropiat al lui Vasile Lovinescu. Profesorul de la liceul din Fălticeni este cel care i-a deschis ochii spre frumuseţea, profunzimea şi tâlcul folclorului străbun. Nicolae Labiş are chiar o culegere proprie de poezii populare de toate genurile, printre care basmul Lostriţa, care aminteşte prin similitudini mitologice de mitul lui Oedip.

 

Scenarii şi dovezi

Despre aşa-zisul accident de tramvai din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, căruia i-a supravieţuit până la data de 21 decembrie, s-a tot scris timp de mai bine de jumătate de secol. Cu greu se poate dovedi care este adevărul, mai ales că au rămas extrem de puţine şi verosimile documente. Serviciul kafkian al Securităţii, departamentul de dezintoxicare, prin sumedenie de agenţi, chiar şi din rândul scriitorilor, au împrăştiat drept adevăruri versiuni aberante despre cum s-a petrecut crima şi cine poate fi autorul ei. Serviciul despre care am vorbit primea sute de note informative şi întocmea apoi dosare pe baza minciunilor clocite tot acolo.

 

Astfel, voi da ca exemplu doar câteva variante: 1. Labiş era atât de beat, încât s-a vârât singur sub tramvai; 2. Labiş a băut cu Covaci, iar în staţie acesta l-a împins sub tramvai, furându-i şi ceasul de la mână. Această faptă ar avea două explicaţii: a) Covaci este bănuit că “scopul lui a fost de a-l atrage pe poetul Nicolae Labiş pe linie contrarevoluţionară, iar, dacă nu i-a reuşit, a trecut la omorârea lui” – extras din documentul CNSAS nr. 62 de la 14 martie 1958, strict secret.
Documentul este perfid întocmit pe baza investigaţiilor lui Gh. Achiței şi afirmaţiei Margaretei Labiş, studentă la Filologie; b) Covaci l-a omorât din gelozie, iubeau amândoi aceeaşi fată; pare hilar dacă nu s-ar fi comandat şi un roman difuzat pe piaţă, scris de Gabriel Gafiţa. Protagoniştii sunt doi buni prieteni scriitori, dintre care unul, lipsit de talent, invidios şi gelos, îl ucide pe celălalt. Prost scrisă, cusută cu aţă albă, această versiune nu a prins şi nu a convins pe nimeni, dar a fost un foarte bun pretext să-l ciomăgească pe Aurel Covaci noapte de noapte în perioada când supravieţuia cu Petre Pandrea în aceeaşi celulă (mie mi-a relatat un martor din arest).

 

După ce ne-au învăţat minte şi ne-au eliberat din închisoare condiţionat, cu angajamentul de a nu relata nimic niciodată, fiind pasibili de o nouă pedeapsă, am păstrat, ca pe icoana unui martir, imaginea poetului Nicolae Labiş hăituit de păzitorii ideologiei în care crezuse candid, ca într-un basm, înfricoşat şi singur, ameninţat cu moartea şi cu interdicţia. Imaginea acelei ultime nopţi de decembrie, reci şi ceţoase, despre care Vladmir Maiacovski, victima altei revoluţii, a scris: “În astfel de nopţi/ În astfel de zile/ Umblă pe străzi cu umbre tiptile/ Poeţii şi tâhlarii”.

 

I-am recitat întreaga viaţă poeziile postume. Aurel Covaci îi imita şi tonul dulce moldovenesc, cu inflexiuni surprinzător de dure, ca dalta unui sculptor cioplitor al cuvintelor limbii româneşti.

 


“Pot flămânzi zile întregi, dar nu pot să nu scriu”

În momentul de faţă, rămasă în viaţă, sunt singura care a trăit şi a văzut cu ochii proprii grozăvia unei odioase crime ce a retezat prea timpuriu o altă floare de crin întrupându-se într-o zi cât alţii în zece. Doar pentru cei de bună-credinţă scriu atât cât ştiu şi, ca pe un desfăşurător, punctez filmul ultimelor zile.

6 decembrie, de Sfântul Nicolae: Se întâlneşte cu prietenul său Portik Imre, venit la Bucureşti în delegaţie. I se plânge de lipsa de bani, de lipsa de foc în camera lui Aurel Covaci şi de răceala oamenilor care îi erau odată apropiaţi. Îi citeşte o poezie dedicată sieşi: “Sunt douăzeci de ani şi încă unul…”. Mărturiseşte că foloseşte cuvintele limbajului comun ca simboluri: “Pentru mine, cuvintele partid, marxism, stegar ş.a. au altă semnificaţie decât cea obişnuită…”.
Îl preocupa faptul că a cântat în public în repetate rânduri Imnul regal şi a recitat poezii interzise. Vorbeşte cu Portik despre evenimentele din Ungaria din 1956 şi consecinţele de la Facultatea de Filologie, arestări, excluderi. Se hotărăşte: “Trebuie să dispar pentru un timp din faţa ochilor lor. Vreau să dispar din Bucureşti, fără urmă”. Hotărăşte să plece înainte de Sărbători.
Mai spune: “Pot flămânzi zile întregi, dar nu pot să nu scriu”. Portik a plecat.

7 şi 8 decembrie: Se întoarce foarte târziu la locuinţa de pe Miletin 14. Pe data de 8 eu mă întâlnesc cu el şi-mi cere cu împrumut suma de 5 lei, echivalentul a două pachete de ţigări Carpaţi.

 

“Hei, Mioriţo, habar n-ai! Nici nu-ţi închipui ce mi se pregăteşte”

9 decembrie: Spre seară apare acasă devreme, avertizat de Aurel Covaci că nu-i va mai oferi găzduire dacă întârzie nopţile. E foarte flămând, dar gazda nu are absolut nimic de mâncare. Prânzul îl lua la cantina studenţească de pe Matei Voievod. Labiş cere permisiunea să comande o friptură pe datorie doamnei Candrea, responsabila restaurantului Casei Scriitorilor. Dumitru C. Micu îşi aminteşte că l-a văzut acolo şi că a plecat singur. Mioara Cremene, în amplul interviu cu doamna Mariana Sipoş (Editura Universal Dalsi-2000), îşi aduce aminte că în acea seară i-a şoptit doar atât: “Hei, Mioriţo, habar n-ai! Nici nu-ţi închipui ce mi se pregăteşte…”.

În drumul spre casă, cu exact cei 5 lei împrumutaţi de la mine, cumpără o sticluţă de un sfert din cea mai ieftină ţuică populară. Nevoia de comunicare şi alte aleanuri îl deturnează spre localul Capşa, încă elegant, păstrând ceva din parfumul boemei de odinioară. Labiş nu era beat, o afirmă şi alţii, o declară şi el la Urgenţă. Gustă puţin din ţuică, nu avea bani nici măcar de o cafea. Între timp, la o masă mai încolo, se aşază trei bărbaţi şi o femeie. În anchetele trucate ale lui Tomozei sunt prezentaţi drept necunoscuţi. Pe cel puţin doi, Labiş îi cunoştea. Pe unul, încă din 1953, când a avut cu el o altercaţie dură la festivitatea înmânării premiului de stat poetului Alexandru Andriţoiu. Acesta i-a spus lui Labiş cu ură că în viaţa sa nu va “pupa” premiul de stat. Labiş se hotărăşte să-l bată, dar Aurel Covaci l-a sfătuit să se ferească de el, căci are meseria de “suflător”. Îl chema Iosif Schwartszman, zis Grişa, de meserie pianist acompaniator, alogen basarabean (evreu n.r.).

 

Femeia, însoţitoarea lui Grişa, pe nume Maria Polevoi, era o fostă dansatoare la Teatrul “Tănase”. În 1956, dansa în ansamblul artistic al MAI. Sora lui Labiş mi-a spus că Nicolae Labiş părea s-o fi cunocut şi pe ea, dinainte. Polevoi Maria, născută la Ismail – URSS, la 3 martie 1919, cu domiciliul stabil în Bucureşti, Str. Traian nr. 31. Evident, biografiile lui Grişa şi a lui Mary Polevoi sunt în multe privinţe asemănătoare. Convingerea mea este că şi ei au avut rolurile lor, dar documentele esenţiale lipsesc. Eu îi consider agenţi, bazându-mă pe declaraţiile lor confuze şi contradictorii aflate în filele Dosarului penal nr. I84960/1956, arhivat la foarte scurtă vreme după moartea poetului.

 



 

Tramvaiul 13

Grişa Schwartszman, în acea noapte la Capşa, l-a invitat la masa lor. Poetul, disperat, s-a lăsat ademenit de femeie şi le-a oferit şi lor din bruma lui de ţuică. Mai mult, Labiş nu a băut. I-a invitat la restaurantul Victoria, în subsolul pasajului cu acelaşi nume. Labiş a vrut să-şi amaneteze ceasul “Pobeda”, ca să-i ofere ceva lui Mary, dar nu a reuşit. Apoi, femeia îi propune să se furişeze pe căi diferite şi să se întâlnească în staţia de tramvai Colţea, invitându-l peste noapte la ea.

 

În staţia prost luminată, apare şi filatorul Grişa. Mary îl recunoaşte şi asistă de la o mică distanţă cum poetul ezită, aşteptând-o să ia tramvaiul 13, care iese din refugiul din faţa spitalului, face bucla şi opreşte uşor în faţa Muzeului Şuţu. Patru persoane aşteaptă să urce, Labiş e al treilea, dar tot mai şovăie. Când porneşte tramvaiul, cel de-al patrulea îl împinge pe Nicolae Labiş pe grătarul dintre cele două vagoane. Grişa strigă că cel căzut e beat, în timp ce Mary, nemaiîndurând grozăvia, spune că îl cunoştea pe poetul Nicolae Labiş şi roagă să fie dus la spital.

 

Considerând că victima este în stare de ebrietate, doi bărbaţi (probabil martorii din staţie) îl târăsc pe propriile picioare, forţând fisura coloanei şi împreună cu femeia îl duc la camera de gardă. Lăsat pe jos, nu este nici internat, nici consultat, ci trimis cu un taxi şi cu femeia mai departe, până ajung la Urgenţa de pe Str. Arh. Mincu.

 

Încă erau la Colţea când poetul, conştient, dă numărul de telefon al lui Aurel Covaci, şi Mary îl anunţă în jurul orei 3 dimineaţa că unul Labeş a suferit un accident de tramvai.
În memoriile postume ale lui Portik Imre se limpezesc multe aspecte ale aşa-zisului accident. Îngrijorat că nu a apărut încă la Covasna, Portik revine la Bucureşti, îl găseşte la Spitalul de Urgenţă. Portarul îi şopteşte: “Se spune că era beat, dar a fost aruncat sub tramvai”. Îl găseşte complet lucid şi vorbind coerent. L-a întrebat dacă a primit telegrama trimisă în ajun din spital (10 decembrie) printr-o fată, Stela. Eu i-o dusesem la poştă, dar telegrama nu a ajuns. Aşa cum am aflat din dosarul meu de urmărire informativă, încă din 1956, printr-un ordin secret, corespondenţa îmi era triată şi parţial oprită. În telegramă, poetul se scuza că nu poate fi punctual la întâlnire, fără alte explicaţii.

 

Maria Polevoi: “Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui“

Am să extrag câteva fragmente esenţiale, pentru stabilirea adevărului, din memoriile lui Portik Imre. El reconstituie cu scrupulozitate vorbele lui Labiş din ziua revederii lor, cât şi cele relatate de Maria Polevoi, apărută la Spital pe la ora 3 p.m. şi acceptând să stea de vorbă cu Portik circa două ore, invitată la masă la Restaurantul Kiseleff. Informaţiile pe care le-am adunat o viaţă întreagă, insinuările din anchetele speciale ale Securităţii mă determină să le acord toată încrederea.
Labiş către Portik: “Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut după-amiază şi în seara aceea, dar nici măcar ameţit n-am fost…”; “Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva… Nu aveam intenţia să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd mai întâi în ce tramvai şi în ce vagon urcă ea”. Maria Polevoi îl zăreşte ajuns în staţie, dar se răzgândeşte şi se retrage în umbră. “Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tamvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea, având de gând să nu urc dacă se urcă el. Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-şi drumul, în timp ce poetul dispăruse…” Despre autorul faptei: “… Sta puţin la o parte, cu mâinile în buzunar, vorbea murdar despre Labiş”.

 

Mariei Polevoi i-a fost frică toată viaţa să pronunţe numele celui care a executat atentatul. Poate că, până la un moment dat, i-a fost complice. Cert este că sensibilitatea ei de femeie (cine ştie prin câte vicisitudini trecută) angajată în MAI, fie chiar şi într-un ansamblu, a determinat-o, la data de 10 decembrie, să se prezinte la Uniunea Scriitorilor şi să stea de vorbă cu Mihai Gafiţa (fost ofiţer de securitate) şi să-i povestească despre cele văzute cu adevărat. În felul acesta, sunt informaţi în secret cei care aveau sarcina de partid să-l supravegheze pe poetul Nicolae Labiş: Marcel Breslaşu, Mihai Beniuc, Ema Beniuc, Emil Galan. În cursul nopţii de 10 spre 11 decembrie, Mary a primit mai multe telefoane de ameninţare cu moartea. Ulterior. Ea a dat de înţeles că i-ar fi recunoscut vocea lui Grişa Schwartszman. Până în 1978, fiinţa aceasta a trăit sub teroarea deţinerii secretului crimei. S-a sinucis atunci când cineva şi-a amintit de ea şi a încercat să o determine să spună adevărul.

 


Satana şi-a făcut datoria

Cât despre Grişa, încă se mai poate realiza o investigaţie competentă asupra celor două procese-verbale de ascultare, consemnate de sergentul major Gheorghe Aurelian de la DMC, la ora 2:40, în noaptea de 10 decembrie. În urma celor două declaraţii confuze şi mincinoase ale lui, manipulate în continuare de Securitate, se dispune trimiterea dosarului la Procuratura Raionului Tudor Vladimirescu. Concluzia a fost că, pentru producerea accidentului, vinovat ar fi manipulantul tramvaiului, consemnându-se următoarele: “Întrucât accidentul nu s-a datorat nici cel puţin faptului încercării sale de a se urca în vagon, urmează a se constata că (nu) sunt întrunite elementele constitutive ale acestui delict şi a pronunţa ca atare încetarea procesului”.

 

Mihai Beniuc a avut sarcină grea. El a trebuit să-i alunge pe tinerii, pe scriitorii sau pe studenţii înghesuiţi pe coridoarele Urgenţei. Nu pierdea nici un prilej să-i mustre şi să-l dea de exemplu pe Labiş. Îi avertiza la ce ducea faptul să nu asculţi de îndrumarea partidului. Acelaşi lucru l-a declarat şi Nicolae Ceauşescu prin anii ’70, adresându-se unei delegaţii de tineri scriitori, sfătuindu-i să nu comită fapte nesăbuite dacă vor să nu împărtăşească soarta poetului Labiş.

 

A murit când furios, când sperând, părându-i rău şi iubind cu ardoare viaţa şi oamenii, implorând în ultimele ceasuri să i se aducă ozon de pe culmile unde se adapă căprioara.

 

L-am revăzut pe catafalc în holul Casei Scriitorilor, îmbrăcat în costumul pe care şi-l cumpărase cu o lună înainte din banii pe “Primele iubiri”, scufundat în spuma voaluluimortuarde mireasă. Mâna lui fină mi s-a părut că o reţine pe a mea. M-am înspăimântat, căci i se schimbase chipul. Avea faţa Spânzuratului din Tarot şi în craniu, din care i se extirpase creierul, i-au băgat în loc câlţi. Satana, clonţul Păsării cu clonţ de rubin, şi-a făcut datoria.
Stela Covaci

 

Avem dreptul să ştim şi noi ce a ştiut Securitatea

Mai ştiu că agentului Schwartszman Isac-Grişa, la scurtă vreme după înmormântarea lui Nicolae Labiş, i s-au aprobat actele de plecare definitivă din ţară.

Timp de aproape zece zile, Spitalul de Urgenţă, în care poetul trăgea să moară, s-a transformat într-un obiectiv strategic apărat straşnic sub supravegherea strictă a Securităţii române.

Au instalat filtre discrete, au făcut fotografii, au dat rapoarte – cred că există o sumedenie de documente de acest gen în dosarele care au rămas deschise. Şi totuşi,“numele lui Nicolae Labiş este necunoscut în arhiva Securităţii” (acesta a fost răspunsul primit de mine, acum patru ani, de la SRI)

Autor: STELA COVACI
Spune-le prietenilor:

Nume: Roboid (Nov, Sat 14, 2009 / 16:42)
Sunt putin confuz. Am inteles de prin alte artiole, ca tablitele nu au putut fi datate cu adevarat. Unii au zis ca au fost impregnate cu o solutie pentru conservare, altii au zis ca au fost arse intr-un cuptor de restaurare. In acest articol am citit ca in 1972 s-a confirmat vechimea lor. Acum ma gandesc, oare s-a confirmat vechimea lor, sau a altor obiecte gasite alaturi de placute. Povestea descoperirii placutelor pune la indoiala veridicitata acestora. Afirmatia ca tablitele ar avea pe ele ceamai veche scriere de pe pamant, esteuna incerta. Intreaga poveste exprima incertitudine. Imi place acest site si este pacat ca simbolul certitudinea.ro exprima de fapt incertitudinea.
Nume: Miron Manega (Nov, Sat 14, 2009 / 19:36)
Nici eu, nici d-voastra nu suntem specialisti. Dar, daca va intereseaza cu adevarat adevarul, luati mai degraba in considerare concluziile savantilor straini. Ei au atras atentia asupra faptului ca in acest spatiu ar putea fi leaganul civilizatiei. Istoricii nostri au emis parerea (tembela, dupa parerea mea) ca placutele au fost aduse de sumerieni in traista.Acelasi complex de inferioritate (daca nu e ceva mai grav) i-a determinat pe istoricii nostri sa considere ca placile de plumb de la Sinaia au fost niste falsuri realizate de B.P. Hasdeu.
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:37)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:40)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:40)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:40)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:40)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:41)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:41)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: ioan lila (Dec, Wed 02, 2009 / 00:41)
Pe tine nu te frapeaza, Miron Manega, ca aceasta limba superba, cu metafore incifrate in fiecare cuvint, ca aceasta nebunie a gindirii pina dincolo de marginile gindirii, este coplesita de manelisti, ciorditori, liberschimbisti, limbisti, lingatori, fariseisti, profitori, lingai cu zurgalai, poponari, demnitari, presedinti fara de noima si naimiti sa ne terfeleasca, sa ne abureasca, sa ne copleseasca…
Nume: dani (Jun, Mon 28, 2010 / 22:28)
yoooooo
Nume: Alina (Sep, Wed 08, 2010 / 14:51)
Din cate am citit, metoda datarii cu carbon este contestata stiintific!
Nume: killer (Oct, Mon 04, 2010 / 18:35)
cool you rock!!!!
Nume: killer (Oct, Mon 04, 2010 / 18:35)
cool you rock!!!!
Nume: aurelian (Nov, Tue 30, 2010 / 00:02)
Cam ciudat!Adika nu pot fi datate cu carbon?Ciudat ca acele placute au aparut exact in perioada cand maghiarii au redescoperit teoria roeseliana.Nu am vazut un reportaj detaliat despre ele.Mi se pare asa o chestie ca si cu manuscrisele de la Marea Moarta
Nume: Silviu Maftei (Dec, Tue 07, 2010 / 19:38)
Fantastica descoperire…in sfarsit m-am luminat cu privire la cat de familiara mi se parea cultura veche a sumerienilor.
Nume: oana-sibiu (Jan, Thu 20, 2011 / 19:07)
nu imi plake ce dati voi pe acest site!!!!!as vrea sa dati scrierea pictografica k semnele care erau in istorie nu k referate si mai stiu io ce prostii!!!!!!!!!! duceti-va drq!!!!
Nume: Dumitru Hulpoiu (Mar, Sat 12, 2011 / 23:10)
Stimate proprietar al acestei pagini,
Am o veste proasta. Am analizat si eu interpretarea/traducerea facuta de Constantin N. Barbulescu tablitei rotunde de la Tarataria si am gasit minciuni. In plus, am cautat prin enciclopediile de pe Internet si din biblioteci semnificatia pe care el o da pictogramelor de pe tablita si nici macar unul din cele 12 insiruiri de nume/semnificatii, nu e de gasit. Sinteti amabil sa transmiteti acestea impreuna cu adresa mea de e-mail pomenitului autor (nu i-am gasit fizionomia, adresa, etc., ci doar fotografia unei coperti de carte) in speranta ca va avea amabilitatea sa ia legatura cu mine. Doresc de la dinsul o explicatie cu privire la cele afirmate mai sus si care, ca sa fiu scurt, il discrtiteaza pe Nicolae Densusianu si pe toti românii ca mine si ca dumneavoastra. Cu scuze pentru deranj, cu speranta ca vreti sa ajutati in a se lamuri situatia, D. Hulpoiu
Nume: saaaaaaa (Mar, Sat 19, 2011 / 10:28)
tuica-i muuuuuuuuulta si bunaaa :))))
Nume: Rusu Florin (Nov, Fri 11, 2011 / 14:10)
De mic ma intreb oare de ce imnul nostru, ce ar trebui sa reflecte istoria si originile noatre pe aceste meleaguri, ii invoca de fapt pe cei care ne-au cucerit…. Imi pare rau ca ne umilim incepand de la “sacrul imn” si pana la legile absurde pe care le aplicam zi de zi.”Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”Oare sa fie si istoricii nostri mituiti ?!
Am ajuns atat de rau incat tind sa cred ca si daca ar veni vecinii nostri europeni si ne-ar demonstra ca avem cea mai veche scriere si o istorie cu adevarati eroi, noi nu am crede si ne-am complace in continuare…..Macar unica si umila noastra masina se numeste Dacia nu Roma……

2- MORŢI SUSPECTE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ. Cazul Cezar Ivănescu

Studiind cazul poetului Cezar Ivănescu am întâlnit acelaşi fatal diagnostic pe care l-am întâlnit şi în situaţia lui Nicolae Labiş: embolia pulmonară postoperatorie. Apărută din senin şi foarte hotărâtă cu vieţile celor doi.

 

Nota Bene: „Las cu limbă de moarte, dacă mi se întâmplă ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui război pe faţă, îi rog, deci cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alături din prima clipa […], pe toţi ceilalţi din jurul meu, să se folosească de aceste casete ale mele şi să-mi ducă lupta mai departe. Să nu lase cumva neisprăvit acest război pe care l-am început cu nemernicii şi să nu lase să-mi fie pătat numele şi pătată memoria şi opera” (Cezar Ivănescu).

 

Povestea lui Cezar Ivănescu începe din perioada stalinist-dejistă de la mijlocul anilor ’50. A fost exmatriculat din facultate pe cauze politice, a fost ţinut la periferia societăţii şi greu recunoscut ca poet de mare valoare după debutul extraordinar cu „Rod” în anul 1968 şi de atunci dat afară din serviciu, pus sub interdicţie deplină până în anul 1974, perioadă de aproape şapte ani de şomaj. Dar nu şi-a pierdut tenacitatea şi coloana vertebrală. A văzut în jurul său cum s-au stins prieteni, colegi de generaţie de mare valoare, alţii marginalizaţi precum Aurel Covaci, ajuns să monteze calorifere pe când muncitorul necalificat, cărătorul cu cârca de saci cu ciment pe şantierele patriei, cu facultate la fără frecvenţă şi apoi „mutat” la zi, Cristian Teodorescu, va ajunge într-un târziu să pună umărul la discreditarea lui Cezar Ivănescu.

 

În crugul vieţii, Cezar Ivănescu povestea cum „era să fiu omorât de câteva ori în viaţă pentru că nu am acceptat să fie lovit un copil, un bătrân sau o femeie în faţa mea fără să reacţionez”, în timp ce Constantin Ţoiu îşi vindea tatăl şi pe Vasile Voiculescu să-i fie lui bine!

 

Cezar Ivănescu a făcut greva foamei când altora le tremura cămaşa şi vorbeau în şoaptă. În anul 1963 a fost dat afară din facultate după lectura în cenaclu a unor poeme anticomuniste şi antisistem, la fel s-a întâmplat şi în anul 1986.

 

Drama lui Cezar Ivănescu, dar şi a poporului român este că destinul României a intrat pe mâna securiştilor şi UTC-iştilor, a copiilor şi a nepoţilor nomenclaturiştilor.

 

“Au revenit băieţii la putere, aceeaşi echipă peceristo-securistă, pozând în mari dizidenţi şi mari luptători anticomunişti, cu carnetele de partid în buzunarele de la spate, şi a trebuit să reiau de la zero lupta cu sistemul, mascat de această dată, fireşte, mult mai perfid. Am spus foarte multe şi am acuzat foarte multă lume, şi în presă, cât am făcut presă, şi în cărţile mele scrise după Revoluţie, Pentru Marin Preda, Timpul asasinilor ş.a.m.d., şi era foarte clar că mi-am adunat o liotă de adversari care nu aveau să mă ierte şi s-a dovedit foarte clar că nici nu m-au iertat. Să nu uit, de asemenea, să apelez în aceste zile la acei dintre securiştii dispuşi să îmi dea informaţii (acei securişti care au lucrat la secţia Securitătii Române Anti-KGB despre care îmi vorbea Victor Roncea), pentru că poate voi produce în felul acesta documente prin care să dovedesc măcar că e agent dublu şi ca a fost agent dublu Mircea Dinescu, încă ar fi un rezultat bun pentru moment cel puţin, pentru că eu cred că e cel puţin triplu sau cvadruplu, dar mă rog, vom vedea în continuare. Aşa… ce să mai notez pe această casetă până se opreşte… Da, să îmi amintesc să-mi procur protocolul Ordinului Steaua României, tot textul protocolului, să mă pot folosi de articolele de acolo şi de arbitrajul lui Traian Băsescu şi să mă gândesc cui aş putea să mă adresez spre a fi păzit în toată această perioadă, pentru că este evident că viaţa îmi este pusă în primejdie. Dacă băieţii vor vedea că ajung foarte sus şi foarte adânc în problemă, este clar că vor încerca să mă lichideze fizic” (Cezar Ivănescu, februarie 2008).

 

Marginalizat de vechii inamici din perioada proletcultistă, erijaţi în democraţi precum Pleşu, Dinescu, Mihăieş, Manolescu etc., Cezar Ivănescu este propus la Premiul Nobel pentru Literatură de către scriitorii albanezi. Să nu zâmbim tâmp. Albania l-a dat pe Ismail Kadare, scriitor la al cărui nivel nici că va putea fi atins de subofiţerul de securitate „Cutărescu” – Cărtărescu, „malaxor textualist” submediocru.

 

Iată un paradox al destinului românesc: să fii bătut de mineri şi marginalizat de nulităţi în ţara ta, în timp ce scriitorii unei ţări cât Valahia de altădată să te propună pentru Premiul Nobel.

 

Cezar Ivănescu nu a putut suporta organic continuitatea comunistă şi prezenţa nonvalorilor la putere şi, drept urmare, pe 4 februarie 2008, a intrat pentru ultima oară în greva foamei, în sala cu Oglinzi a USR, ca o ultimă şi decisivă formă de protest nonviolent, deoarece CNSAS a „eliberat” un fals verdict, acela de colaborator al securităţii pentru Cezar Ivănescu.

 

Nici până în ziua de azi nu există un document oficial al CNSAS în acest sens! Totul a fost verbal, o minciună aruncată în stradă, pentru a denigra, pentru a ucide lent şi dureros. Mulţi dintre vechii şi mai noii colegi de breaslă i-au sărit la beregată, între care şi amintitul scriitor de benzinărie Cristian Teodorescu. Nu insistăm aici asupra detaliilor. Cert este că pe Cezar Ivănescu nu o boală l-a ucis, ci suferinţa, suferinţa generată de conştientizarea faptului că în toată lupta sa de o viaţă, cu un întreg sistem putred, corupt şi corupător, cu tot ceea ce a însemnat ciuma socială numită comunism, a fost trădat mereu şi mai cu seamă de prieteni.

 

Hidra comunistă are strategia ei. Moartea are multe chipuri şi începe prin a spune celor din jur lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată şi are putere de convingere această moarte să impună minciuna, folosindu-se de laşitatea şi trădarea celor apropiaţi. Pentru că „cei ce-ţi fac rău nu te uită, ei vor să te anuleze şi să devină ei cei ce s-au sacrificat, iar dacă scenariul e perfect, tu te trezeşti turnător şi nimenea în locul lor!”. Acesta a fost şi strategia gândită de Mircea Dinescu, numai că acest poet mediocru nu poate anula valoarea reală a victimei sale.

 

Iată mai jos o mărturie în acest sens din partea Lucreţiei Stanciu din localitatea Ramat Gan din Israel, mărtuie publicată în revista israeliană „Minimum”, şi din care oferim aici un fragment:„Vreau să vă mărturisesc că m-a afectat mult moartea poetului Cezar Ivănescu. După apariţia acelei informaţii false (29.01.2008) precum că ar fi primit Decizie de la CNSAS că ar fi făcut poliţie politică, i-am telefonat să-l susţin. M-a revoltat atitudinea celor de la Iaşi, optzeciştii, cum li se mai spune (scriitorii afirmaţi în anii ’80, n. red.), care, atunci când erau debutanţi în poezie, se foloseau de poetul Cezar Ivănescu, iar acum nu l-au apărat în presă în nici un fel. Am avut o convorbire şi cu Valeriu Stancu (preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi) în acest sens, dar fără rezultat. Puteau să dea ştirea că nu s-a primit nici o decizie de la CNSAS. Nimic mai mult. Cezar era membru în Asociaţia Scriitorilor din Iaşi. Valeriu Stancu mi-a spus: «Am vorbit cu cei din comitet şi au spus că e o problemă personală, ce nu ţine de Asociaţie». «Da, dar cum sunt apăraţi membrii de o defăimare de nedescris?». Nimic!

Când Cezar Ivănescu a intrat în greva foamei (04. 02. 2008) pentru adevăr, l-am susţinut în continuare pe Internet, la diverse publicaţii şi agenţii de ştiri din România. Un semnal al meu lansat la o agenţie de ştiri (Amos News) a fost preluat, ca o previziune, de autorul unui articol apărut în „Jurnalul Naţional” (30.04.2008). care sună aşa:

La începutul lunii martie am aflat de la fiica adoptivă, Clara Aruştei, că el, marele poet şi director la editura „Junimea”, locuieşte la Muzeul Literaturii din Iaşi. Avusese un apartament închiriat, însă proprietarul îl vânduse, obligându-l să elibereze locuinţa. Ştiam că Cezar Ivănescu ajunsese într-o stare jalnică după defăimarea în ziare; nu mânca, fuma mult şi slăbise 20 de kilograme. Am vrut să-l ajut, să-l salvez, din respect pentru valoarea sa, şi i-am propus să se mute în apartamentul meu care nu era locuit de nimeni, fără chirie, ci suportând doar costurile de întreţinere. Cu mare bucurie a primit oferta mea şi s-a mutat imediat. Era mulţumit şi avea şi multă inspiraţie, după cum îmi spunea la telefon.(…)”.

 

Nu insistăm aici asupra detaliilor investigaţiilor medicale ci rezumăm această desfăşurare prin detaliile publicate de Clara Aruştei, fiica adoptivă a scriitorului Cezar Ivănescu:

 

„În perioada 21 aprilie 2008-24 aprilie 2008 CEZAR IVĂNESCU a fost în câteva unităţi spitaliceşti, după cum urmează:

21 aprilie 2008-23 aprilie 2008, pacientul a fost internat în Clinica Particulară Palade, unde a fost supus unei intervenţii medicale al cărei protocol complet operator a rămas necunoscut, întrucât nu a fost pus la dispoziţia organelor care anchetează cauzele acestui deces.

23 aprilie, CEZAR IVĂNESCU a fost transportat de un echipaj al SALVĂRII Bacău din Clinica PALADE la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.

23 aprilie-24 aprilie, ora 14:45–15:00, CEZAR IVĂNESCU este transportat de un echipaj al SALVĂRII (acelaşi, conform declaraţiei doctoriţei aflate pe Salvare) la Aeroportul Bacău de unde este preluat de un echipaj al SMURD, sosit cu 4-5 ore întârziere. Pacientul este intubat în Elicopter. Medicii SMURD solicită echipajului de pe Salvare şi alte documente şi un EKG. Documentele cerute nu se află în dosar. Nu este cunoscută evoluţia stării pacientului pe timpul zborului, eventualele incidente, tratamentul acordat pacientului pe timpul transportului s.a.m.d., nu există documente medicale ataşate dosarului CEZAR IVĂNESCU. Menţionez că am vorbit cu Cezar Ivănescu până când acesta a fost urcat în elicopter. În jurul orei 15,40 (după aproximativ 30-40 de minute de la preluarea pacientului de către SMURD) am bătut la geamul elicopterului şi am solicitat informaţii de la membrii echipajului. Mi s-a spus că îl intubează şi am auzit cum CEZAR IVĂNESCU tuşea.

24 aprilie, ora 17:54, CEZAR IVĂNESCU ajunge la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca. În ciuda tuturor eforturilor disperate depuse de medici viaţa lui Cezar Ivănescu nu poate fi salvată.

Doi doctori specialişti de la INML Mina Minovici care mi-au desluşit în mare problemele şi neconcordanţele medicale din raportul complet al necropsiei şi care nu se regăsesc în concluziile raportului.

Cea mai gravă dintre toate este prezenţa în sângele tatălui meu a unei substanţe „grasoase”, care – mi s-a explicat – în mod normal, natural nu are cum să ajungă în circuitul sangvin. Asta ar însemna că, probabil, a avut totuşi embolie, dar nu de natură sangvină, ceea ce ridică unele suspiciuni suplimentare.

De asemenea un alt fapt deosebit de important este acela că, în interiorul raportului, se specifică faptul că locul operat era intact, cu alte cuvinte, s-ar putea înţelege că nu a fost supus unei intervenţii de natură chirurgicală, cu toate că din fişa medicală rezultă ca a fost transferat operat şi sângerând.

În creion, pe dosarul care conţinea raportul necropsiei era specificată indicaţia unei doamne procuroare din Bacău: „Familia suspectează moartea”. Nu i-am reţinut numele însă doctorul Alexandrescu s-a uitat fix în ochii mei şi m-a întrebat dacă cineva din familia noastră o cunoaşte. Evident nu auzisem niciodată de acea doamnă şi cu atât mai puţin puteam deţine informaţii despre profesiunea domniei-sale. Concluzia dr. Alexandrescu a fost că acea indicaţie era pentru „partea adversă”. Aceasta însă nu este o probă ci doar un indiciu.

Ca urmare a faptului că din concluziile raportului medico-legal rezultă că pacientul a murit pentru că era foarte bolnav sunt obligată – aşa cum mi s-a explicat la INML – să cer şi să obţin efectuarea unui nou raport medico-legal. În termeni expliciţi aceasta înseamnă dezhumarea. Dr. Alexandrescu mi-a relatat cum se desfăşoara această operaţiune. Dpdv medical nu se mai pot obţine probe suplimentare eficiente însă este singura cale legală de a reinterpreta probele şi datele existente.”

 

Ne putem da seama cât de cangrenată poate fi societatea românească şi cât de pecetluit ne este viitorul când privim la nulităţile care-şi desfăşoară antitalentul pe micrul ecran în chip de filozofi, culturnici distrugători de valori reale. Hitleroidul Patapievici, care urăşte poporul român, este preşedintele Institutului Cultural Român; marxistul născut în oraşul Stalin şi exportat democrat la New York, Vladimir Tismăneanu, se luptă să ofere noi direcţii ideologice în presa centrală şi din ceafa preşedintelui Băsescu. Vorba lui Cezar Ivănescu: „Ciuma să ardă casele voastre!”.

 

Nota Bene: „Las cu limbă de moarte, dacă mi se întâmplă ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui război pe faţă, îi rog, deci cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alături din prima clipa […], pe toţi ceilalţi din jurul meu, să se folosească de aceste casete ale mele şi să-mi ducă lupta mai departe. Să nu lase cumva neisprăvit acest război pe care l-am început cu nemernicii şi să nu lase să-mi fie pătat numele şi pătată memoria şi opera” (Cezar Ivănescu).

 

Autor: Adrian Majuru

 

3- Globalistii si  capeteniile noastre vor sa scape de ROMANI,dar si pietrele graiesc:”TABLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA: Cea mai veche scriere de pe Pământ; 

În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România. E vorba de trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. În 2003, la iniţiativa lui Napoleon Savescu, fondator şi preşedinte al “Dacia Revival International Society of New York”, a fost ridicat la Tărtăria un monument închinat primului mesaj scris din istoria omenirii.
Celebrele inscripţii de la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk, de la Sumer, care-i determinaseră pe istorici să considere scrierea sumeriană drept cea mai veche de pe pământ, erau datate pe la 3.300 i.H. Plăcuţele de lut ars descoperite de Nicolae Vlasa la Tartaria, au fost datate, la rândul lor, prin metoda cercetării cu carbon radioactiv, la o vechime de aproximativ 7.000 de ani, deci cu peste un mileniu mai “bătrâne” decât cele de la Sumer.
Unii dintre istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer! Alţii, mai serioşi, au tratat descoperirea cu toată responsabilitatea şi au ajuns la o concluzie stupefiantă: sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii şi ducând cu ei o scriere deja cunoscută. Iar cercetatoarea Maria Gimbutas din Statele Unite ale Americii consideră că spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic este leagănul culturii europene.

 

 

Geto-dacii din Mesopotamia

Marile migraţii s-au produs încă din mileniul IV i.H. “Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer aproximativ pe la jumătatea mileniului IV… În general, există o concordanţă de opinii privind faptul că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat zeilor temple în formă de munţi artificiali – ziguratele” – scria V. Zamarowsky în celebra sa carte “La început a fost Sumerul”. În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara, în revista Znanie Sila (1971), că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice. Sumerienii au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea “Istoria ceasurilor”, pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu carbon radioactiv, realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972 şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.

 


Scrierea gotică – “furată” de la geţi

Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizează în cartea sa „Despre literele şi limba geţilor sau a goţilor”, publicată în 1957 la Lyon, mai multe alfabete aşa-zis gotice prin comparaţie cu cel getic primitiv. El mărturiseşte că s-a inspirat din lucrarea arhiepiscopului de Uppsala, Joannes Magnus Gothus, intitulată „Istoria tuturor regilor goţi şi finlandezi” (publicată la Roma în 1554), în care se prezenta pentru prima dată alfabetul getic. În această lucrare, Joannes Magnus Gothus demonstra că episcopul Wulfila (303-383 d. H.) inventase alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet (gotic), considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscută sub numele de Codex Argenteus. Atât Vulcanius Brugensis, cât şi Joannes Magnus au avut la dispoziţie surse antice şi medievale foarte rare şi de o valoare inestimabilă, care astăzi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se numără şi discursurile lui Cato cel Bătrân (234-149 i. H.), din care citează: „… faptele de vitejie ale geţilor fuseseră cântate de poeţii lor, acompaniaţi la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei…”. Şi nu numai Cato cel Bătrân, ci şi poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) este martor autentic. Timp de 10 ani a trăit exilat printre geţii din nordul Imperiului Roman, le-a învăţat limba, ba chiar a scris în limba getă şi sarmată mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul păstrat în Pontica, în rezumat. În mod surprinzător, cei care au susţinut cel mai mult ideea că Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă primul alfabet al omenirii nu au fost oamenii de ştiinţă români, ci străinii. La Tărtăria nu s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.

 

 

Descifrarea

Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), răspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. S-a ajuns la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar suna astfel: BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA” şi se traduce prin: “Poarta de acces a marelui rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şi renumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe (Igigi)”.

 

 

Cultura Turdaş-Vinca

Localitatea Tărtăria (com.Salişte, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, e situată pe cursul mijlociu al râului Mureş, la 50 km N-E de Peştera Bordu Mare (unde s-au găsit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal), la 40 km N-E de Peştera Cioclovina (care adăpostea fragmente osteologice ale Omului de Cromagnon). Mai exact, în apropiere de străvechea aşezare Turdaş, situată la 12 km S-V de Tărtăria. Aici, la Turdaş, săpăturile arheologice din anii 1895 şi 1910 au scos la iveală vatra unei aşezări cu materiale specifice asemănătoare celor de la Tărtăria. La Daia Română, de pildă, s-a găsit un vas cilindric a cărui vechime este anterioară cilindrilor-sigilii din Sumer). Caracteristicile materialelor descoperite în aceste staţiuni au determinat specialiştii să-i creeze o identitate proprie, sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.).

 

(Bibliografie: Magazin istoric, Flacara, Dacia, Gardianul, Jurnalul National)

Autor: Miron Manega

Asa cum mizerabilii  “FACEBOOK”-chisti, fara scrupule , l-au omorit la Komanda  pe Eminescu, te vor ucide si pe tine/ mine/ noi/ daca nu ne nastem din nou, cum ne invata in Ioan cap. 3, pentru a-L primi pe Isus, caci oricine il are pe El-care este Invierea si Viata vesnica-nu mai moare niciodata, caci  asupra lui nu mai are nici o putere moartea

jjj
Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.

 

Zoe Dumitrescu Buşulenga

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.

Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

 

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.

„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

 

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

 

Bibliografie:

1.  Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: Boala şi moartea lui Eminescu,  Criterion, 2007

Copilăria…(2)

Mihai Eminescu, poetul naţional al României, s-a născut 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti. Eminescu şi-a petrecut copilăria la Botoşani şi la Ipoteşti. Între anii 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a, clasificat al cincilea din 82 de elevi după care face două clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.

Problemă naţională

Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii. Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.

În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali. Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal). Poetul nepereche devenise o problemă internaţională.

În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”. Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discuţiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară.

O reţea

Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii. Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public. Pe Eminescu, Guvernul nu îl implică într-un proces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.

Cum comenta presa

La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit ca lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.

La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii? “Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”. Lucrurile devin controversate: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii prezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod. Pe 6 iunie 1883, Eminescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care constituit condamnarea la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare. 28 iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară.

Dar…Tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu România pentru 24 de ore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o soma să intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o parte, şi România, de cealaltă parte. Tratatul stipula, printre altele, interzicerea oricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest sens care aveau loc la Bucureşti să fie interzise.

Depistat şi ridicat

Pe acest fond s-a produs prima internare a lui Eminescu şi tot în acest context este răspândit zvonul nebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Prin urmare, jurnalistul politic Eminescu era anihilat. Regele Carol I semna liniştit în octombrie 1883, Tratatul secret cu Germania şi Austria. S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea simptomelor, care păreau să indice altceva. Atât familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului. I s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară şi din afară, care îi doreau răul. După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.

În cea din urmă mizerie

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…Astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, în institutul de alienaţi al d-rului Şuţu, de o embolie”.

Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele sale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”. Tot doctoral Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Dar, ceea ce “fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja, iar restul e istorie.

Un articol de Roxana Roseti

Sursa: http://www.evz.ro/eveniment-ziua-de-nastere-a-lui-eminescu-o-intrebare-perpetua-care-este-amestecul-serviciilor-secrete-in-eliminarea-poetului-national.html

MESAJUL unui britanic PENTRU ROMÂNI | „Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Dețineți o comoară. Aveți o ultimă șansă să LUPTAȚI pentru țara voastră, înainte să vă fie luată cu totul!”

MESAJUL unui britanic PENTRU ROMÂNI | „Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Dețineți o comoară. Aveți o ultimă șansă să LUPTAȚI pentru țara voastră, înainte să vă fie luată cu totul!”

De altfel, este unul dintre pionierii curentului, transformându încă din 1975 domeniul Hardwick – o întreagă proprietate cu tradiție în Marea Britanie, într-o fermă care produce bio.

La nivel european, Sir Julian Rose luptă astăzi împotriva curentului periculos care distruge micile afaceri agricole, care acaparează terenurile agricole ale statelor din fostul bloc socialist, potrivit agrointel.ro. În pofida tuturor presiunilor, vorbește deschis și îndeamnă fermierii și mai ales guvernele să ia atitudine în fața celor care urmăresc doar bogăția și puterea.

”Marile corporații conduc, guvernele doar le urmează. Marile corporații, lanțurile de supermarketuri, guvernele și Uniunea Europeană, toate fac parte dintr-un mare club. Și tot ceea ce vor să obțină sunt bogăție și putere. Ceea ce vreau să spun este că în Europa de Est au fost oameni naivi, care abia au intrat în UE. Pământul este ieftin. Forța de muncă este ieftină în comparație cu Vestul Europei. Și atunci ce și-au zis: Haideți, băieți, să punem mâna cât timp e acolo!”, a declarat Sir Julian Rose într-un interviu acordat echipei emisiunii ”În premieră cu Carmen Avram” de la Antena 3.

Rose a povestit un episod cutremurător privind politica dusă de UE în raport cu micii fermieri. O politică pe care a aflat-o chiar la Bruxelles, în momentul aderării Poloniei la marea familie europeană.

”Îmi aduc aminte de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am intrat în cameră și era o doamnă care conducea ședința. Și le-am spus că eu vin din Anglia și că, în țara mea, când am aderat la UE, am început să pierdem fermierii și pământul pe care îl lucrau.

Dacă aceeași politică va fi aplicată în Polonia, aproape două milioane de fermieri își vor pierde terenurile. Cum veți rezolva această problemă. Și ea mi-a spus: Eu nu cred că tu înțelegi ce înseamnă Uniunea Europeană. (…) Uniunea Europeană nu e interesată de fermele mici. Este aceeași politică aplicată peste tot”, spune britanicul.

Mesajul lui pentru români, pentru guvernul nostru, este clar: ”Aveți o comoară! Am vizitat țara voastră. Este un loc minunat. Care este acaparat de forțe cărora nu le pasă de frumusețea și bogăția peisajelor, de fermieri și de experiența lor. Aveți o ultimă șansă! Guvernul vostru să lupte pentru voi, pentru cultura și mândria voastră, pentru produsele voastre de calitate, pentru frumusețea zonelor naturale. Încercați să le controlați până nu vi se iau din mâini. Aveți o ultimă șansă să luptați pentru țara voastră înainte să vă fie luată cu totul!”.

 

 99999

B ) Dacă vă plac  maimuţărelile, faptele şi planurile lumii de azi, continuaţi să pupaţi fotografii şi oase, ori să vă închinaţi la păreţi auriţi, pictaţi, dar muţi şi surzi, insă câineala de azi va deveni o lupărie globală impotriva celor de maine, lupărie  întrupată din GUNOAIELE  satanei  redate  in Rom.1/29-32! Numai prin înnoirea Cristică omul primeşte repulsie, greaţă faţă de cel rău, şi, totodată-iubire, respect, slujire faţă de cel întrupat din sfinţenie, bunătate, iubire, iertare, vindecare – ÎNVĂŢĂTURI, care inneacă/îngroapă (prin botezul în moartea Lui tot ce avem, căci nimic bun nu locuieşte în omul nenăscut din nou)! Vom suferi cu toţii,dar ei,vor arde o veşnicie ,dacă nu se pocăiesc-Patriarhii şi preoţii lumii care,pentru bani şi înrobire ţin ascuns DARUL DUMNEZEIESC,…

 …dat gratis de Dumnezeu – TUTURORA  in Ioan, cap. 3/1-12 “Intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis:”Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”Drept răspuns, Isus i-a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”Nicodim I-a zis: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou.”Vântul sufla încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”Nicodim I-a zis: “Cum se poate face aşa ceva?” Isus i-a răspuns: “Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun că Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?”

“… căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţă.” (Ioan, 6/33), dar cel rău ne înrăieşte, vrăjeşte şi ne hrăneşte cu pâinea otrăvurilor, plămădită  din dejecţiile descrise în Gal.5/20…” fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” (1 Petru1/23)…”

 

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,” (Tit 3/5)…” Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3/9)… Omul înnoit, este umplut cu Plinătatea Dumnezeirii şi, nu se lasă ademenit de nici o poftă lumească, pentru că este o făptură nouă în Isus.” Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netaierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” (Gal 6/15)… Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal.2/20)… “Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, “şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (F.A.2/38)

 

C—-

Cum suntem furați de MULTINAȚIONALE prin OFFSHORE-uri

 

Barbados, Antilele Olandeze, Bahamas, Belize sunt destinaţiile preferate de oamenii de afaceri nu numai pentru turism, dar mai ales pentru business. Firme locale sau multinaţionale şi-au deschis conexiuni în ţările offshore, adică acolo unde taxele plătite statului sunt mai mici sau chiar inexistente. Potrivit unei analize KeysFin, prezentată de experţii companiei cu ocazia workshop-ului derulat la Bruxelles de Comisia pentru Control Bugetar a Parlamentului European, aproape 20 la sută din economia românească a ajuns să deruleze afaceri prin acest sistem. E mult, e puţin? Depinde de cum pui problema. Cert este că statul român se vede văduvit de sume importante din taxe şi impozite. Oamenii de afaceri nu sunt de blamat, ei încercând să îşi optimizeze business-urile, respectând legislaţía, susțin reprezentanții KeysFin.

Analiza, realizată pe baza datelor firmelor active în România care au cel puţin un acţionar persoană juridică cu regim offshore, prezentată în Parlamentul European pe 13 octombrie, arată că, în 2015, erau înregistate oficial peste 5300 de astfel de societăţi, care au derulat afaceri de 48 miliarde de euro, sumă care reprezintă aproximativ 20% din totalul cifrei de afaceri la nivel naţional.

Cele mai multe activau în domenii precum tranzacţiile imobiliare şi real estate (clădiri de birouri, mall-uri, etc.), în comerţ, activităţi profesionale, industria prelucrătoare şi IT. Din datele Keysfin rezultă că cele mai multe erau multinaţionale,firmecuafaceri în construcţia de spaţii comerciale, zone rezidenţiale şi mai ales lanţuri de retail, de la fashion la cel alimentar. O componentă importantă, la nivel de business, o reprezentau companiile care lucrau pentru export, în industria prelucrătoare, dovadă că afacerile acestora reprezentau aproape 40% din cifra totală de afaceri a firmelor ce au conexiuni în offshore.

Statistica Keysfin arată că majoritatea firmelor care au făcut obiectul analizei au legături cu ţări cu o legislaţie fiscală extrem de atractivă, din Europa (83%), cele mai multe având sedii în Cipru, Olanda, Luxemburg şi Malta. Restul înregistrau date financiare în legătură cu firme din Insulele Cayman, Insulele Virgine, Panama, Bahamas, Hong-Kong, Liberia, Bermude, Nauru, Barbados, Antilele Olandeze şi alte destinaţii exotice, extrem de primitoare cu capitalul străin. „Datele arată că, în ultimii doi ani, piaţa a ajuns la un grad de maturizare, dovadă fiind creşterea numărului de angajaţi si a faptului ca cifra de afaceri a segmentului s-a pastrat constanta in perioada analizata. De asemenea, statisticile prezentare de Keysfin in Parlamentul European indica faptul ca numarul de companii a avut o evolutie pozitiva cu un varf in 2014 si o usoara scadere in 2015” ,au declarat experţii.

În perioada analizată, 2010 – 2015 , cea mai mare creştere a cifrei de afaceri a marcat-o business-ul din agricultură (47%), sector urmat de activităţi administrative şi suport (call-center) – 44% şi de segmentul tranzacţiilor imobiliare(42%).Semnificativeau fost şi evoluţiile afacerilor din transport şi depozitare (39%), HORECA (34%), comerţ (34%), comunicaţii&IT (31%) şi construcţii (29%). În aceste domenii a crescut semnificativ şi numărul companiilor, cu 18% până la 36%.

Tot mai mulți angajați pe offshore

Un indicator relevant privind evoluţia business-ului cu pedigree offshore din România îl reprezintă evoluţia numărului angajaţilor, de la 271.000 în 2010 la 341.000 în 2015. „Angajaţii firmelor cu acţionari persoane juridice offshore au ajuns să reprezinte 9% din forţa de muncă legală din România, un procent semnificativ raportat la condiţiile mediului de afaceri autohton”, explică analiştii KeysFin.

Potrivit acestora, evoluţia numărului angajaţilor reprezintă cel mai semnificativ indicator privind profitabilitatea afacerilor „fără taxe”, în condiţiile în care asocierea cu un offshore oferă posibilitatea firmelor să îşi optimizeze fluxurile financiare în aşa fel încât să plătească cât mai puţin taxe şi impozite statului român. Statistica Keysfin arată că profitabilitatea firmelor este surprinzător de redusă, raportat la cifra de afaceri şi la situaţia pieţei.

Concluzia analiştílor KeysFin, prezentată şi în cadrul workshop-ului organizat la Bruxelles, la Parlamentul European (13 octombrie), este că în absenţa unui cadru suplimentar de reglementare, practica offshore se extinde în România şi în alte ţări, limitând resursele bugetare ale statelor. „Fără un cadru strict de reglementare, statul român va continua să asiste pasiv la migraţia capitalului din România. Este nevoie, în esenţă, de măsuri fiscale care să stimuleze investitorii să ţină banii în ţară, să-i investească în economia românească, iar statul să adune, astfel, mai mulţi bani din taxe şi impozite”, au explicat analiştii de la KeysFin.

Analiza despre offshore-urile din România a fost prezentată în cadrul primei dezbateri pe tema recuperării banilor scoşi în afara Uniunii Europene şi taxării marilor averi ascunse în paradisurile fiscale, desfăşurată la Parlamentul European pe 13 octombrie. „Intreaga idee a acestei dezbateri şi a celor care vor urma este aceea de a încerca să recuperăm cât se poate din averile scoase în afara UE. Este o luptă pentru accesul la informaţii: ale cui sunt conturile respective, câţi bani sunt în ele, de unde vin aceşti bani. (…) Anumite ţări au asigurat secretul bancar şi nu au furnizat deloc informaţii. Sunt paşi mari care se fac în această perioadă pentru îndepărtarea secretului informaţiei”,a declarat initiatorul acestei dezbateri, raportorul european Cătălin Ivan.

sursa: Cotidianul.ro

 

John Perkins dezvaluie ca  Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România

John Perkins, autorul bestseller-ului “Confesiunile unui asasin economic“, declară că modelul asasinilor economici, descris în cartea sa, a fost folosit şi în România, de companii precum Bechtel sau Chevron.

Discuţia cu John Perkins despre asasinii economici ai zilelor noastre

 

Cotidianul: Dacă aţi avea şansa de a o lua de la capăt aţi alege aceeaşi cale? Aţi renunţa la experienţa de asasin economic sau aţi mai urma-o o dată, eventual un pic diferit.

John Perkins: Regret multe lucruri pe care le-am făcut în perioada în care eram asasin economic. Pe de altă parte sunt însă recunoscător că am avut această experienţă, fiindcă am putut vedea acest sistem corupt din interior, am putut vorbi despre asta şi multă lume ascultă ce spun.

Aşa că o citez pe fiica mea, care spune: „Tatăl meu trebuie să trăiască cu unele din lucrurile pe care le-a făcut. El ştie că unele nu au fost foarte bune, dar mă bucur că acum poate scrie despre ele astfel încât să contribuie la crearea unei lumi mai bune pentru mine şi pentru copiii mei”.

“Există şi acum asasini economici care lucrează pentru Banca Mondială şi alte asemenea organizaţii”

Există asasini economici în zilele noastre? Sunt ei diferiţi de cei din anii ’80?

Cei de astăzi sunt mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise în Confesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia – n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer… Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului… Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: “Snowden şi Assange sunt nişte eroi”

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: “Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei”

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în jurul economiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Sunteţi foarte optimist. Înţeleg că sunteţi aşa şi datorită profeţiei amazoniene în care credeţi, cea a vulturului şi a condorului. Şi văd că încercaţi, de ani buni, să convingeţi cât mai multă lume de acest lucru.

E jobul meu şi plăcerea mea să fac asta. E o binecuvântare să am această oportunitate. În ultimul weekend am văzut sute de mii de oameni în New York City manifestând în legătură cu schimbările climaterice şi am văzut schimbări uriaşe în fotele ţări comuniste, precum România sau Ucraina… Oamenii chiar cresc înţeleg, se dezvoltă, preiau controlul. Aşa că sunt încrezător.

John Perkins: “Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală”

Dacă ar trebui să le daţi o povaţă contemporanilor, care ar fi acela?

Le-aş spune tuturor să nu se descurajeze în faţa forţelor negre din lume. Pentru că există forţe negre care vor să ne dea înapoi, să de readucă la situaţia dinainte de renaşterea de care vorbeam. „Nu vă descurajaţi!”, le-aş spune. Vom câştiga războiul, chiar dacă vom pierde nişte bătălii.

Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală. Nu ştiu care sunt pasiunile fiecărui ascultător sau cititor al nostru, dar ştiu că fiecare are câte o pasiune, câte un talent. Eu am pasiunea de a scrie. Dacă ai pasiunea de a ieşi pe stradă, de a protesta, chiar cu riscul de a intra în închisoare, fă asta! Încurajaţi-i pe ceilalţi să devină conştienţi de ei înşişi, de ceea ce reprezintă. Scrieţi-le emailuri. Luaţi atitudine.

Pasiunile voastre vă vor spune ce aveţi de făcut. Dacă eşti dansator, dansează pentru schimbare. Dacă eşti poet, scrie poezii pentru schimbare. Dacă eşti om de afaceri, asigură-te că afacerea ta crează premizele pentru schimbarea lumii, pentru a face o lume mai bună pentru copiii tăi şi pentru nepoţii tăi. Dacă fiecare îşi urmează pasiunea, vom lucra cu toţii pentru aceeaşi destinaţie: aceea de a crea o lume decentă, bună, pentru toate fiinţele de pe planetă.

Mă întreb cât de molipsitor poate fi optimismul dumneavoastră.

Optimismul meu nu e o speranţă oarbă. Nu sunt orb, ştiu că e o luptă aici, dar lupta ne face mai buni. Şi sunt încrezător, extrem de încrezător, dar nu sunt orb, n-am speranţe deşarte. Cred că există motive de speranţă. Am călătorit în toată lumea ani în şir, am vorbit cu oameni din toată lumea şi am constatat schimbări extraordinare în ultimii aproximativ zece ani, dar în ultimii ani, în special, am simţiti realmente cum oameni de pe toată planeta încearcă să facă o lume mai bună pentru ei înşişi. De aceea spun că am multe motive pentru a fi foarte încrezător.

Cine este “asasinul economic” John Perkins

John Perkins este un autor american de succes, care a devenit cunoscut prin cartea “Confesiunile unui asasin economic”, scrisă la persoana I, în care susţine că a fost implicat în mai multe acţiuni de “colonizare” a unor ţări din lumea a treia, în favoarea marilor corporaţii americane, cu sprijinul Guvernului Statelor Unite. Perkins spune că a fost recrutat încă din tinereţe prin intermediul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), cu scopul de a lucra pentru Chas T. Main, o companie de consultanţă în construcţii, astfel încât, în calitate de “asasin economic”, să convingă state din lumea a treia să împrumute sume importante pentru a plăti anumite companii americane să facă lucrări de amploare în ţările respective.

După retragerea sa din activitatea de “asasin economic”, John Perkins scrie cărţi despre populaţiile indigene din Amazonia, sprijină organizaţii nonprofit, ţine prelegeri la adunări New Age, călătoreşte în Amazonia şi în Himalaya, se întâlneşte cu Dalai Lama, înfiinţează Alianţa Pachmama, în jurul vechii profeţii amazoniene “Vulturul şi Condorul”. În perioada 9-19 octombrie, el va susţine conferinţe în Bucureşti şi în mai multe oraşe universitare din România.

 

 

 

- JOHN PERKINS: “România este deja infestată cu «asasini economici»”

 

Economist din California, SUA

În volumul său de memorii, intitulat “Confe­siunile unui asasin economic” (Confessions of an Economic Hit Man), economistul american John Perkins dezvăluie din interior, cu un curaj unic, structurile guvernamental-corporatiste care domină lumea globală. Fost el însuşi un “asasin economic” de succes, îşi face mea culpa cu adâncă sinceritate, descri­ind cu mare talent “imperiul” pe care cor­po­raţiile l-au instaurat pe glob. De fapt, cine sunt asa­si­nii economici (AE)? Răspunsul este cutremurător: “Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume, pen­tru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direc­ţio­nează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine, către seifurile corporaţiilor gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează re­­sursele naturale ale planetei”. Interviul care ur­mea­­­­ză ne-a fost acordat în exclusivitate, prin skype, ca să apară în zilele în care, graţie eforturilor orga­ni­zaţiilor “Pachamama România” şi “Heritage-Par­tener” UNESCO, John Perkins se află în România, ţinând seminarii la universităţile Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (9 oct.), “Ştefan cel Mare” din Suceava (10 oct., orele 17.00-19.00), “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (13 oct., orele 15.00-17.00) şi Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti (16 oct., orele 13.30-15.30).

“Noi, «asasinii economici», clădim imperiul global”

- Care a fost datoria dv., ca “asasin economic”, domnule Perkins?

– Datoria mea era de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea care promovează inte­re­sele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii res­pec­tivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii, care ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a ne satisface nevoile politice, eco­nomice sau militare. În schimb, ei îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice, sisteme electrice, oraşe noi şi aeroporturi, cu condiţia să fie construite de cele mai importante companii americane. Practic, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată SUA, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. Deţinătorii com­pan­iilor de inginerie tehnologică şi construcţii din Sta­tele Unite au devenit, astfel, fabulos de bogaţi. În strădania lor de a duce pe culmi imperiul global, cor­poraţiile, băncile şi guvernele sunt reunite sub denu­mirea colectivă de corporatocraţie. Iar noi, “asasinii economici”, clădim acest imperiu global. Dacă mă întrebaţi cum, o să vă răspund astfel: oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convin­gă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică “asasini­lor economici”.

- Auzim în fiecare zi cuvântul “corporaţie”. Ce este, de fapt, o corporaţie?

– E o întrebare esenţială. O corporaţie este un grup de oameni care lucrează împreună, dar care sunt conduşi de lipsa de conştiinţă şi de setea pentru profit cu orice preţ, indiferent de împrejurările sociale în care acţionează şi de mediul înconjurător pe care-l dis­trug în numele dezvoltării. Forţa lor a luat am­ploare după anii ’70 ai secolului trecut, când singura lor “responsabilitate” a început să fie profitul. E ab­surd! Avem nevoie să schimbăm lipsa de conştiinţă a corporaţiilor, să le obligăm să servească lumea, ţările sărace, pe americanii care nu au ce pune pe masă la mi­cul dejun, şi care sunt, conform statisticilor ofi­ciale, circa 12 milioane. Acestor entităţi fără suflet tre­buie să le dăm, de la noi, puţin suflet. Nu putem nega că aceste corporaţii sunt esenţiale pentru eco­nomia lumii actuale. Însă trebuie să creeze mai multe slujbe şi mai bine plătite, să creeze noi tehnologii, să cureţe zonele poluate în cursul exploatărilor sălbatice ale resurselor, să distribuie o parte din bogăţie şi pe orizontală, pentru cei care mor de foame (24.000 de oameni mor zilnic, în întreaga lume). Vorbind de schim­bare, de întoarcerea la o dezvoltare durabilă, de o lume a responsabilităţii în faţa viitorului, nu spun să ne întoarcem în peşteri, în bordeie, dar avem nevoie să respectăm mai mult această planetă.

“Ceea ce a făcut Bechtel în România este tipic corporatocraţiei: a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani”

- În cartea dvs. acordaţi o atenţie specială cor­poraţiei Bechtel. A venit şi la noi, să construiască o autostradă de 450 de kilometri, cu 2,5 miliarde de euro. Până la urmă, contractul a căzut, a construit numai 52 de km, a încasat 1,3 miliarde şi a dispărut. Cum comentaţi?
– A dispărut cu banii? Nu e ceva neobişnuit. Asta fac corporaţiile în întreaga lume. Ele se cred deasupra legii. Şi chiar sunt deasupra legii, pentru că au puterea să schimbe legile dintr-un stat sau altul şi au puterea să corupă guverne, preşedinţi şi regi. Îmi iubesc ţara şi îmi e teribil de ruşine pentru faptele acestor corpo­raţii, care vor să controleze totul pe lume. Nu trebuie să ne mirăm că noi, americanii, suntem atacaţi de te­rorişti, nu doar în străinătate, dar şi în oraşele noastre. Vreau ca America să redevină un lider al democraţiei, nu al corporatocraţiei. Vorbind din nou despre Bechtel, trebuie spus că ceea ce a făcut în România este tipic corporatocraţiei. Să fiţi siguri că a făcut ace­leaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în pri­vatizarea sistemului de apă dintr-un oraş din Bo­livia, sau chiar în Statele Unite. Bechtel a lăsat lu­crurile neterminate deseori, dar a primit o grămadă de bani.

- România este bogată în resurse minerale, aur, argint, petrol. O agenţie guvernamentală, ANRM, a concesionat deja peste 6000 de perimetre de ex­ploa­tare unor companii străine. Cum ar trebui să pri­mească românii acest “cadou” guvernamental?

– Oamenii din întreaga lume se confruntă cu aceeaşi situaţie. Corporaţiile sunt peste tot. Peruanii, bolivienii, indonezienii, românii şi ceilalţi trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Răspunsul e doar unul: dezvoltarea durabilă, bazată pe protecţia mediului, pe crearea de slujbe curate şi pe câştiguri egale de am­bele părţi, atât deţinătorul resurselor, cât şi investi­torul. Producţia trebuie împărţită, nu expediată aproa­pe integral în străinătate. Nu poate veni o corporaţie junior, precum Roşia Montană Gold Corporation, des­pre care am auzit vorbindu-se în mediile de afa­ceri, să-şi ia partea leului, de 80% din acţiuni, lăsând statul român, adică lăsându-i pe români numai cu 20% din afacere. Asta este o vânzare pe nimic a resur­selor României, ceea ce nu trebuie acceptat. Românii trebuie să fie încrezători în forţa şi valoarea lor ca popor european, impunând corporaţiilor să procedeze corect în activitatea lor productivă. Altminteri, veţi ajunge ca Statele Unite, care sunt foarte strict contro­late de corporaţii. S-a spus că aceste corporaţii au în­vins comunismul, dar putem adăuga: corporaţiile au în­vins şi democraţia! Noi, în SUA, nu mai avem de­mo­craţie, este o glumă să afirmi că suntem o ţară democratică.

“Românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricultura ecologică, purtând de grijă «mamei-pământ»”

- În acest context transnaţional, ce le rămâne românilor de făcut?

– Decât să facă jocul acestor corporaţii, românii ar trebui să aleagă dezvoltarea turismului şi agricul­tu­ra ecologică, purtând de grijă “mamei-pământ” (pachamama). România este puternică în construcţia de maşini şi motoare electrice, de nave şi automobile, în producţia agricolă; este printre cele mai perfor­mante din lume în tehnologia informaţiei (IT). Aces­tea să rămână direcţiile de viitor, din ele să vină bo­găţia, nu din exploatarea brută şi intensivă a sub­solului, din răscolirea munţilor şi văilor. Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pă­mântului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au terminat. Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe redu­cerea şi eliminarea poluării, pe reciclare, pe folosirea altor energii în afara celor fosile, pe renunţarea la dependenţa de resursele naturale. Dacă, totuşi, veţi accepta unele corporaţii pentru exploatarea resurselor, fiţi măcar foarte atenţi la contracte, dacă vreţi să mai ră­mâneţi cu ceva de pe urma acestor proiecte. După pă­rerea mea, contractul cu Bechtel a fost unul foarte prost negociat. Nu m-ar mira să fie la fel în agri­cultură, cu Monsanto, sau în domeniul gazelor de şist, cu Chevron. Ei au mari experţi în negociere, îţi iau totul, dar te lasă să crezi că ai făcut cea mai bună afa­cere. Ei au asasini economici! România este deja “in­festată” cu asasini economici, nu doar americani, ci şi ruşi sau chinezi. Şi Rusia şi China au variantele lor de astfel de asasini… Pentru că unul din scopurile asa­sinilor economici este privatizarea lumii. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea na­ţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chi­nez, american, român, depind de finanţele mon­diale, de economia globală.

“Daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela!”

- De doi ani, românii vorbesc de corporaţia Chevron, încurajată de guvern să foreze în căutarea ga­zelor de şist. Ignorând opoziţia localnicilor, Chevron merge mai departe… Până unde credeţi?

– Până îşi va atinge toate obiectivele de corporaţie criminală. Fiţi foarte atenţi cu această organizaţie! În Ecuador, ca să dau numai un exemplu, a făcut lucruri teribile, a creat haos, a poluat terenurile, a refuzat să cureţe, să ecologizeze. În urma exploatării nemiloase, oa­menii suferă şi mor, dar Chevron ignoră toate aces­tea, pentru că lucrează pe principiul mafiei. Îi sfă­tuiesc pe români cu toată convingerea: daţi Chevron afară din ţară! Vă va înşela! E ca în viaţa de fiecare zi: nu angajezi să-ţi măture casa o persoană despre care ai auzit că a fost prinsă furând. Deci, nu o angajaţi pe Chevron să vă scormonească teritoriul! Nu vă iluzio­naţi cu independenţa energetică pe care ar adu­ce-o. Nu puteţi avea încredere în ei! Căutaţi surse alter­native de energie, nu acceptaţi metodele demodate ale acestor corporaţii, care îşi propun să ţină timpul în loc, până scot din pământ şi ultima picătură de com­bustibil fosil.

- Vă rog să adresaţi românilor un gând bun, o încurajare. Să ne temem de viitorul corporatist al lumii?

– Sfârşitul corporaţiilor nu e departe. Capitalismul lor primitiv va fi înlocuit de capitalismul cu faţă umană, al micilor firme, al micilor proprietari. În lu­me are acum loc o revoluţie: revoluţia conştiinţelor. Va fi mai mare decât revoluţia industrială. Oamenii se trezesc. Sunt speriaţi de amploarea distrugerilor de pe Terra, cauzate de lăcomia corporaţiilor. Aţi văzut zilele trecute, la New York, un milion de oameni în stradă, atrăgând atenţia asupra încălzirii globale. Mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cu­nosc pe români. Ştiu: există un parteneriat strategic în­tre România şi SUA, în plan politic, ceea ce este foarte bine. Eu sunt însă avocatul parteneriatului din­tre poporul român şi poporul american, pentru că vreau să învăţăm unii de la alţii cum să supravieţuim în armonie cu natura. Să nu uităm că trăim pe o “staţie spaţială” foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nici o navetă, ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Interviu realizat cu sprijinul organizaţiilor neguvernamentale Pachamama România (www.pachamamaromania.ro) şi Heritage – Partener UNESCO (wwww.asociatiaheritage.ro)

 

Raluca Pruna –   În România există 60 de persoane care au pensii mai mari de 1 miliard de lei vechi pe luna,

informează Ministerul Justiţiei într-un set de     Întrebată de HotNews.ro cum s-a ajuns la pensii de 1 miliard de lei vechi pe luna şi câte astfel de pensii există în sistem, Raluca Prună a răspuns prin intermediul biroului de presă al ministerului: „Nu deţinem date referitoare la cuantumul pensiei de serviciu, acestea pot fi obţinute de la Casă Naţională de Pensii. Din informaţiile noastre există 60 de persoane care au astfel de pensii.” La întrebarea câte cazuri de magistraţi pensionari trecuţi în avocatură beneficiază de decontarea chiriei, Ministerul Justiţiei a răspuns: „Nu avem date referitoare la cei trecuţi în avocatură. Avem date referitoare la cei pensionaţi (mai jos). 920 de judecători, suma plătită în primele 7 luni ale anului 2016 este de 8.674.418 lei; 1.771 grefieri, suma plătită în primele 7 luni ale anului 2016 este de 16.796.517 lei. „Câţi magistraţi beneficiază de diurnă de 2% pe zi şi ce sume sunt plătite lunar din bugetul MJ pentru aceste cheltuieli?”

  

Scrisoarea masonului PIke, din 1871, care descrie cele trei războaie mondiale

 

–UNUL DINTRE CEI MAI MARI MASONI AI TUTUROR TIMPURILOR A FOST ALBERT PIKE (1809-1891). ACESTA ESTE CONSIDERAT UN VIZIONAR DE EXCEPȚIE, DAR ȘI OMUL CARE CROIEȘTE DRUMUL MASONERIEI SPRE PRELUAREA PUTERII GLOBALE ȘI INSTAURAREA NOI ORDINI MONDIALE.

Albert Pike a primit o viziune, pe care a descris-o într-o scrisoare pe care i-a scris-o lui Mazzini, in data de 15 august 1871. Această scrisoare prezenta planurile-schita pentru trei războaie mondiale, care au fost considerate necesare pentru a aduce O SINGURA ORDINE MONDIALA şi ne putem minuna de exactitatea prezicerii evenimentelor care au avut deja loc.

Interesant este faptul că această scrisoare descrie perfect cele două războaie mondiale, care s-au petrecut conform notițelor, dar și pe al treilea, care va fi pornit din cauza diferențelor între sioniştii politici şi liderii Lumii Islamice.

Primul război mondial trebuie creat pentru a permite Iluminaţilor să răstoarne puterea Ţarilor în Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu. Divergenţele create de către agenţii Iluminaţi între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile.

Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură încât nazismul va fi distrus iar sionismul politic va fi întărit în aşa măsură încât forţa sa va permite instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atât de tare încât să contrabalanseze Creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah până la momentul în care vom avea nevoie de acesta pentru cataclismul social final.

Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Iluminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp cele alte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică.

Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca un formidabil cataclism social, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sângeros cataclism.

Apoi, peste tot, cetăţenii obligaţi a se apăra împotriva unei mâini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea, deziluzionată de Creştinism -ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie – va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui Lucifer, care va fi în fine scoasă la vederea mulţimii. Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii Creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă.”

 

Concluzia este una simplă și la obiect: uneori lucrurile nu sunt ceea ce par și cu siguranță că orice acțiune majoră care se petrece pe Terra este orchestrată cu lux de amănunte de oamenii din umbră.

Anunt cutremurator in presa franceza! Romania este de vânzare

In curând acolo nu vor mai fi prea multe lucruri româneşti . Vizita pe care a intreprins-o  directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Bucureşti, Christine Lagarde, le-a dat prilejul jurnaliştilor francezi de la Slate.fr să analizeze modul în care instituţia financiară a găsit de cuviinţă să soluţioneze problemele generate de companiile de stat. Astfel, “ţara este de vânzare”, scriu jurnaştii francezi, care, mai în glumă, mai în serios, adaugă că “în curând nu vor mai exista prea multe lucruri româneşti în România”. Ei arată că vânzarea celor 10 companii de stat cu datorii şi pierderi, cerută de FMI, este ineficientă. “Poştă, aeronautică, transporturi, energie, sănătate: în toate sectoarele, România a vândut. Vânzările au fost impuse de FMI pentru a reduce costurile din economie”, notează revista Slate, în ediția electronică, conformevz.ro. Totodată, jurnaliştii francezi arată că privatizările au o imagine proastă în România, mai ales că, de pe urma vânzării de către stat a companiilor pe care le avea în proprietate, au profitat o mână de oameni. Ce mai vinde Romania? Compania publica de transport feroviar CFR Marfa a fost cumparata de Grup Feroviar Roman (GFR) pentru 202 milioane de euro. Totusi, valoarea companiei de stat era estimata la 2 miliarde de euro in urma cu sase ani. In sectorul transportului aerian, trei companii publice cu datorii sau in declin (IAR Ghimbav, Avioane Craiova si Romaero Baneasa) figureaza de asemenea pe lista tranzactiilor. Guvernul roman va vinde de asemenea un sfert din cota de actiuni de 95% de la compania nationala Tarom, membra a aliantei SkyTeam. In domeniul energetic, guvernul a propus pentru listarea la Bursa pachete de 10-15% din actiunile sale la companiile de stat. Aceste privatizari partiale vizeaza Transgaz (transportatoare de gaze), Romgaz (producatoare de gaze) si Hidroelectrica (producatoare de electricitate). Guvernul a deschis de asemenea 10% din actiunile de la Nuclearelectrica, compania care administreaza singura centrala nucleara a tarii. O companie chineza este interesata. Detinuta in proportie de 75% de guvernul roman, Posta nu a gasit pana in prezent un cumparator, deoarece a acumulat pierderi de peste 120 de milioane de euro in ultimii patru ani. Pentru a o face mai atractiva, 3.650 de salariati, adica 11% din personal, vor fi disponibilizati. In plus, populația trebuie sa suporte consistentele liberalizării preturilor la gaze si electricitate, pentru a se conforma instituțiilor internaționale.

Copyright (CYD) http://cyd.ro . Citeste mai mult aici http://cyd.ro/anunt-in-presa-franceza-romania-este-de-vanzare-in-curand-acolo-nu-vor-mai-fi-prea-multe-lucruri-romanesti/ .

Mircea Diaconu a semnat pentru desfiintarea natiunii romane

 

„În timp ce tot mai multe națiuni europene își caută soluții naționaliste de a-și proteja identitatea și granițele din cauza unei Uniuni Europene tot mai federaliste, mai birocrate și mai îndepărtate de dorințele cetățenilor ei, trei europarlamentari români au găsit de cuviință să semneze Manifestul Spinelli, o declarație de intenție anti-națională. Esența acestui manifest poate fi regăsită în trei propoziții din cuprinsul documentului: ”Soluțiile naționale nu pot furniza soluții adecvate. Soluțiile naționale aparțin trecutului. Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-națională”.

Cine sprijină desființarea națiunilor? Grupurile de lobby multinaționale pe care granițele le încurcă. Un multimiliardar ca George Soros ale cărui speculații financiare pun în pericol statele naționale și ale cărui ONG-uri luptă de mult pentru distrugerea valorilor care au clădit Europa.

Europa post-națională pentru care au semnat europarlamentarii români Renate Weber, Mircea Diaconu și Jean Marian Marinescu este și o Europă post-creștină, o Europă globalizată, în care sensul familiei devine perimat, așa încât căsătoriile între homosexuali și adopția de copii de către aceștia devine normalitate, și în care circulația mărfurilor și a banilor este singurul sens al existenței. Cei trei europarlamentari români au semnat, de fapt, pentru sfârșitul Europei, pentru dispariția națiunilor constituente. Dar ce este Europa fără națiuni? Un conglomerate de populații supuse capitalului, umblând cu disperare după bani și luptându-se pentru supraviețuire, fără drepturi, fără identitate, fără trecut. O Europă în care, firește, imigranții musulmani pot invada la nesfârșit statele membre și își pot impune regulile de vreme ce nicio legătură creștină a trecutului comun european nu mai este recunoscută ca atare

Europa Manifestului Minelli este o non-Europă pentru că abjură de la principiile constitutive, transformându-se într-o mare corporație non-identitară în care nu va mai conta decât poziția socială, adică banii din cont. O Europă fără granițe este visul oricărei corporații a cărei cifră de afaceri depășește PIB-ul unei țări. Dacă o corporație are mai mulți bani decât un stat, firește că acea corporație se simte îndrituită să aibă drepturi egale cu o națiune, ba chiar să fie superioară statelor. Manifestul Minelli seamănă, de aceea, atât cu politica neo-liberală care afirmă supremația capitalului, cât și cu Internaționala Socialistă. Avem de a face, de fapt, cu o sinteză, cu o Internațională a Marelui Capital care vrea abolirea normelor, drepturilor și reglementărilor, totul în beneficiul bancherilor și al speculanților de fonduri de investiții. Nicio problemă, și tratatul transatlantic TTIP tot în această direcție se îndreaptă, inventând tribunale comerciale speciale care să anuleze drepturile națiunilor de a fi proprietare pe propriile lor resurse.

 Naționalismul din Europa se află așadar la o răscruce. Dacă se va lăsa învins de federalism și de formele sale dezindividualizante, mâine nu va mai conta dacă ești român, francez sau Italian. Pentru că anti-naționalismul rezultă, în cele din urmă, în depersonalizare. Dacă nu aparții unui neam, dacă nu ai o istorie, un set de valori de la care te revendici, ce mai însemni ca persoană? Un cont în bancă, un număr de asigurat, adică un set de cifre. Acesta este visul dominației bancherilor, negustorilor și contabililor: ființa umană redusă la cifre, ca să fie mai ușor de gestionat. Spre acest lucru ne îndreptăm cu federalizarea Europei și cu toate tratatele care anulează națiunile. Nu vom trăi doar în Europa post-națională dacă ne lăsăm învinși de federalism, ci și în Europa post-umană, în care civilizația a refuzat cultura pentru ca să trăim într-o lume pur materialist. Totul, în beneficiul dirijorilor de bani și de putere!” scrie argeseanul Bogadan Diaconu, presedintele partidului Romania Unita.

Dezvăluirile unui fost agent CIA: „Ne-au dat milioane ca să dezmembrăm Iugoslavia”

„Am mituit partide şi politicieni ca să cultive ura între naţiuni. Scopul nostru final era să vă facem sclavii noştri!” spune Robert Baer, fost agent CIA într-un interviu.
Publicaţia Web Tribune din Serbia publică un interviu cu Bobert Baer, fost agent CIA, care vorbeşte despre activităţile agenţiei americane în fosta Iugoslavie.
Baer se afla într-un turneu de promovare a cărţii sale «Secretele Casei Albe», în Quebec, Canada, în momentul în care a acordat interviul pentru publicaţia sârbă. Robert Baer este autorul mai multor cărţi în care dezvăluie secrete ale CIA şi administraţiilor Bill Clinton şi George W. Bush. Fostul agent a fost arestat şi reţinut de mai multe ori după ce a dat publicităţii informaţii din interiorul adminstraţiilor americane. Mitt Waspurh, un prieten apropiat al lui Baer şi fost funcţionar în Senatul SUA, după ce i-a furnizat mai multe informaţii, a fost ucis prin împuşcare.

Reporter: Când şi unde aţi avut prima misiune în Iugoslavia?
Baer: Am ajuns la bordul unui elicopter împreună cu 3 agenţi. Am aterizat pe 12 ianuarie 1991 la Sarajevo. Misiunea noastră era să ţinem sub observaţie presupuse atacuri teroriste ale sârbilor care ar fi trebuit să aibă loc în oraş.
– Cine erau teroriştii respectivi şi de ce ar fi atacat?
– Am primit de la CIA documente, despre un grup care se numea «Serbia Supremă», în care erau detaliate planurile lor de a desfăşura atacuri cu bombă în clădiri împortante din Sarajevo, ca răspuns la dorinţa Bosniei de a-şi declara independenţa faţă de Iugoslavia.
– Acel grup chiar a existat şi ce anume făceaţi în Sarajevo, care era misiunea primită de la CIA?
– Acel grup nu a existat niciodată. Cei de la sediul central ne-au minţit. Misiunea noastră era să alarmăm lumea şi să împrăştiem panica printre politicenii bosniaci, să le împuiem capetele cu ideea că sârbii vor ataca.

Ca să clarific. Am acceptat povestea livrată de CIA, dar după o vreme am început să o punem la îndoială. De ce să provocam isterie când era clar că acel grup nu exista.
– Cum şi când s-a încheiat misiunea şi dacă avea un nume?
– Pentru mine s-a terminat după două săptămâni, când am fost trimis într-o nouă misiune în Slovenia. Operaţiunea a durat o lună şi purta numele de «Istina» (adevărul) cu toate că numai adevar nu era.
– De ce v-aţi dus în Slovenia?
– Am primit informaţia că Slovenia era gata să-şi declare independenţa. Ni s-au dat bani, câteva milioane de dolari, ca să finanţăm diverse ONG-uri, partide de opoziţie şi diverşi politicieni care au stârnit ura şi au inflamat societatea.
– Care este părerea dumneavoastră despre propaganda CIA, ce gândeau colegii?
– Nimeni nu refuza o misiunea primită de la CIA, mai ales că toţi eram agitaţi şi cu tendinţe paranoide. Mulţi agenţi şi ofiţeri au dispărut pentru că, pur şi simplu, au refuzat că facă propagandă îndreptată împotriva sârbilor în Iugoslavia. Personal, am rămas şocat la enorma cantitate de minciuni cu care erau „hrăniţi” politicenii de către agenţii CIA. Mulţi din ei habar nu aveau că livrează minciuni. Fiecare ştia numai câte o mică bucăţică din poveste şi numai cei care creaseră toată istoria cunoşteau şi ce se ascunde în spate, iar aceia sunt politicienii.
 Aşadar, era numai propaganda anti-sârbească?
– Şi da, şi nu. Scopul era divizarea republicilor, astfel că Iugoslavia să nu mai existe ca un întreg. Serbia a fost aleasă numai pentru simplul motiv că trebuie dată vina pe cineva, dar oarecum şi pentru motivul că este succesoarea fostei Iugoslavii.
– Puteţi da nume de politicieni din fosta Iugoslavie care au fost mituiţi de CIA?
– Da, cu toate că este o chestiune delicată: Stipe Mesic, Franjo Tudjman, Alija Izetbegovic, mulţi consilieri şi membrii ai guvernului din Iugoslavia, am plătit generali, jurnalişti, chiar şi unităţi militare. Radovan Karadzic a fost plătit şi el, numai că, după o vreme, nu a mai acceptat, şi-a dat seama că va ajunge să fie sacrificat şi acuzat de crimele de război din Bosnia. Toată regia a aparţinut administraţiei americane.

– Ați preciat că mass-media a fost controlată și finanțată. Cum exact s-a întâmplat acest lucru?

– Asta se știe deja, câțiva agenți ai CIA au fost însărcinați să scrie declarațiile oficiale pe care reporterii le citeau în cadrul știrilor. Bineînțeles, prezentatorii știrilor erau neștiutori, primeau știrile de la șefii lor, iar ei le primeau de la omul nostrum. Toată lumea avea aceeași misiune: să răspândească ură, naționalism și diferențele dintre oameni prin intermediul televiziunilor.

– Cine este vinovat pentru genocidul de la Srebrenica?
– Vina aparţine bosniacilor, sârbilor şi americanilor, adică noi! Însă toată vina a fost aruncată pe sârbi. Din nefericire multe victime înmormântate ca musulmani, erau de fapt sârbi sau alte naţionalităţi. […] Oraşul Srebrenica a fost sacrificat pentru a da Amercii motivul să atace Serbia în urma pretinselor atacuri.

– În cele din urmă, de ce credeți că s-a destrămat Iugoslavia și de ce guvernul dumneavoastră a dorit acest lucru?

– Totul este cât se poate de clar, oamenii care au incitat la război și au dictat termenii păcii acum sunt proprietarii companiile care exploatează diverse resurse naturale. Ei, pur și simplu, v-au transformat în sclavi, oamenii voștrii lucrează pe degeaba și producțiile merg în Germania și America… Ei sunt câștigătorii! Voi ajungeți în cele din urmă să cumpărați și să importați ceea ce ați creat voi înșivă, și, pentru că nu aveți bani, trebuie să împrumutați. Aceasta este întreaga poveste a ceea ce s-a petrecut în Balcani!

– Nu ați fost niciodată în Kosovo ca agent al CIA, dar ați simțit vreo presiunea din partea Americii?

– Bineînțeles! Kosovo a fost luat din două motive, primul pentru resursele sale minerale și naturale, iar al doilea pentru ca Kosovo să fie o bază militară a NATO. Este cea mai mare bază militară din inima Europei.

– Aveţi un mesaj pentru oamenii din fosta Iugoslavie?
– Am. Uitaţi trecutul, a fost o înscenare, este un fals. V-au manipulat, au obţinut ce au vrut şi este prostesc să vă urâţi între voi, trebuie să arătaţi că sunteţi mai puternici şi că vă daţi seama cine a creat acest lucru. Îmi cer iertare, sincer. Acesta este motivul pentru care, de multă vreme, dezvălui secrete ale CIA şi Casei Albe.

Facebook se transforma in curand intr-un sistem de spionare ambientala ! O aplicatie periculoasa pentru telefoanele smartphone creata de Facebook !

 

 

Facebook devine din ce in ce mai periculos pentru libertatea utilizatorilor sai.

Am mai scris un articol anterior unde explicam ca Facebook reprezinta o uriasa baza de date a CIA si Pentagonului, coroborand cu faptul ca NSA a fost tinta unui urias scandal de spionaj, scandal provocat de dezvaluirile fostului agent NSA, Edward Snowden.

 

In continuare, de pe pagina semneletimpului.ro aflam mult mai multe, despre o aplicatie a Facebook, pentru telefoanele mobile, care are capacitatea de a provoca inregistrari ambientale:

„Viitorul update al aplicației Facebook promite să ducă experiența de împărtășire a informațiilor cu prietenii la un nivel superior. În același timp însă, a stârnit un val de nemulțumiri din cauza suspiciunilor că ar putea transforma telefonul mobil într-un fel de spion pentru „fratele mai mare”.

Cu noua funcționalitate, aplicația mobilă pentru Facebook va putea asculta sunetele ambientale prin intermediul microfonului cu care este dotat smartphone-ul. Astfel, în momentul în care utilizatorul își actualizează statusul pe rețeaua socială, aplicația va putea identifica melodiile, filmele sau emisiunile TV la care acesta se uită. Odată identificat materialul, acesta poate fi inclus în status.

Însă reprezentații Facebook punctează că utilizatorul poate activa și dezactiva oricând noua funcționalitate. De asemenea, în cazul în care este activă, utilizatorul poate alege dacă va publica sau nu informația legată de ceea ce privește sau ascultă, dar și cu cine dorește să împărtășească informația.

Cât de periculos este viitorul update Facebook?

Anunțul legat de noua schimbare a stârnit o serie de speculații și scenarii cu privire la modul periculos în care noua funcție ar putea fi folosită de Facebook. Unul dintre motivele de îngrijorare este faptul că ar putea fi utilizată în scopul spionării conversațiilor utilizatorilor.

„Facebook spune că funcția va fi folosită pentru lucruri inofensive, precum identificarea melodiei sau a emisiunii TV care se aude pe fundal, dar prin utilizarea microfonului telefonului de fiecare dată când îți actualizezi statusul, are posibilitatea de a asculta totul. Această mișcare nu e numai înfiorătoare, ci și o amenințare majoră la intimitatea noastră”, scriu reprezentanții organizației Some Of Us, care militează pentru „o economie globală mai bună”.

Deciși să convingă compania Facebook să nu implementeze noua funcție, membrii organizației au inițiat și o petiție semnată de aproape 500.000 de persoane. Părerea lor este că „Facebook acționează în interesul propriului cont bancar, nu al utilizatorilor. S-a mers prea departe – trebuie să punem punct aici.”

Ce spun reprezentanții Facebook?

La scurt timp după publicarea anunțului legat de noul update al aplicației sale, Facebook a actualizat mesajul cu o serie de răspunsuri la „întrebări recente bazate pe câteva neînțelegeri legate de cum funcționează produsul”.

Unul dintre răspunsuri se referă la îngrijorarea cu privire la încălcarea intimității prin ascultarea conversațiilor private folosind microfonul telefonului: „Nu, indiferent de cât de interesantă este conversația ta, funia nu păstrează sunetele sau înregistrările. Facebook nu ascultă sau înregistrează conversațiile tale”, scriu reprezentanții Facebook.

De asemenea, purtătorul de cuvânt al companiei, Momo Zhao, a explicat și modul în care sunt prelucrate sunetele receptate prin intermediul noii funcții. „Transformăm materialele audio receptate într-un cod – codul nu poate fi transformat înapoi în format audio – apoi îl potrivim pe baza unei baze de date cu coduri”, citează Forbes.

Totodată, Facebook a negat faptul că aplicația poate asculta continuu tot ceea ce se aude în jurul utilizatorului. Este menționat faptul că microfonul va fi folosit circa 15 secunde și numai în momentul în care utilizatorul își actualizează statusul, dacă are funcția pornită.

 

Ar trebui să avem încredere în Facebook?

Deși Facebook a specificat că nu va stoca materialele audio receptate, se pare că intenționează să „arhiveze datele spicuite”, au recunoscut reprezentanții companiei pentru publicația International Business Times. Cu toate acestea, datele colectate și arhivate vor fi anonime, neatribuite utilizatorului. „Dacă potrivirea (dintre sunetul receptat și baza de date cu care este comparat) este realizată cu succes, datele sunt salvate, dar toate datele sunt anonime și agregate”, susține Zhao.

Există însă posibilitatea ca sunetele receptate să nu își găsească un echivalent în baza de date, iar astfel, potrivirea să nu se realizeze cu succes. În acest caz, ce se întâmplă? „Facebook a refuzat să spună dacă va colecta datele atunci când nu este realizată potrivirea cu sunetele captate”, scriu jurnaliștii de la International Business Times.

De altfel, un alt scandal care pune la îndoială credibilitatea Facebook este legat de colaborarea companiei cu Agenția Națională de Securitate (NSA) din SUA. The Guardian publica anul trecut un document secret care arăta că mai mulți giganți din industria IT, inclusiv Facebook, Apple sau Google, au oferit NSA acces la informațiile utilizatorilor prin intermediul programului PRISM.

facebook 1 Facebook, următorul Big Brother? Iată cum se va spiona cu ajutorul rețelei de socializare

La scurt timp, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a negat printr-un status publicat pe contul său de pe rețeaua socială, informațiile apărute atunci în presă, pe care le-a numit „scandaloase”. În postarea sa, el menționa că „nu am auzit de PRISM înainte de ieri”. Cu toate acestea, recent, consilierul general al NSA, Rajesh De, a declarat că firmele IT știau despre existența PRISM și au participat la colectarea de date prin acest program, scrie Huffington Post.

Revenind la viitoarea funcție a aplicației mobile Facebook, reprezentanții companiei au anunțat că aceasta va fi valabilă „în următoarele săptămâni” pentru utilizatorii de Android și iOS din Statele Unite. Dacă implementarea se va extinde dincolo de granițele SUA, aplicația va putea aduna sunetele pe care le aud până la 1,2 miliarde de utilizatori ai rețelei sociale.

Jurnaliștii International Business Times punctau că aceste informații ar putea reprezenta „un adevărat tezaur” pentru agențiile de publicitate care își pot cunoaște astfel mult mai bine publicul țintă. Cu toate acestea, în prezent nu se cunoaște ceea ce va face Facebook cu datele colectate și arhivate, întrucât compania nu a răspuns acestei întrebări.”[1]

Unele persoane au inceput sa se trezeasca si sa ajunga la o concluzie infioratoare cu privire la originea facebook, iar aceasta conduce catre CIA si Pentagon, care au dorit sa creeze cea mai mare baza de date din lume. Mark Zuckerberg, un student evreu a creat aceasta retea de socializare. Reteaua sa s-a extins incet, dar sigur, insa afacerea avea nevoie de bani, de sponsori.

Cea de-a doua capitalizare in afacerea facebook, de 12,7 milioane de dolari a venit din partea firmei Accel Partners. Directorul sau, James Breyer, a fost presedintele lui National Venture Capital Association si a facut parte din Consiliul Director al lui In-Q-Tel, o companie mixta creata de CIA in 1999, ca obiect principal de activitate „exploatarea datelor”. Apoi in conducerea Facebook s-a alaturat si Dr. Anita Jones, care a fost si ea, in bordul de conducere al In-Q-Tel, dar care a fost si Directorul de Cercetare si Tehnologie din cadrul Pentagonului (Ministerul Apararii SUA).

Illuminati – Stapanii din umbra pentru  noua ordina mondiala

Ceea ce indeobste numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati…

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Camare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane. Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri. Dar daca este adevarat?

In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista.Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:

1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.

Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila. Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete… Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile “Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor
Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.

Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.

Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:

Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic
Autori si cercetatori in domeniul periculos al societatilor ecrete si al conspiratiilor globale, precum David Icke, Ryan Burke, Juri Lina, Morgan Gricar, A. Ralph Epperson, Jan Van Helsing, Fritz Springmeier, Serge Monaste sau Vernon Staufer sunt de parere ca Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul asa-numitei Nobilimi sau Aristocratii Negre. Insasi societatile secrete de rang secund precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. ar fi conduse de membrii Nobilimii Negre. Chiar si in istoria oficiala este binecunoscuta perioada de trista amintire din istoria Venetiei si Genovei, perioada in care Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.

Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei si lipsei totale a oricarui atribut moral sau crestinesc. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitiepentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora ar detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei italiene. Autorul Fritz Springmeier, in lucrarea “Bloodlines of the Illuminati”, enumera cele 13 familii care alcatuiesc forul conducator al Nobilimii Negre: Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li ( din China!), Onassis, Rockefeller, Rothschild, Russel, van Duyn si casa Merovingiana.Cercetatorul John Coleman, care a studiat istoricul Nobilimii Negre, afirma ca radacinile lor pot fi urmarite dincolo de oligarhii medievali ai Venetiei. Acestia ar fi avut origine asiatica si s-ar fi casatorit cu membrii caselor regale europene, inca de acum peste 800 de ani.

Evenimentele s-ar fi intamplat in urma unei marii victorii a unor triburi nomade de origine asiatica din zona Volgai asupra invadatorilor arabi musulmani. Imediat dupa batalie, viitorul imparat bizantin, Constantin al V-lea, s-a casatorit cu o printesa din acele triburi. Fiul lor a fost faimosul imparat Leo al IV-lea. Membrii familiei de Medici precum si Papa Pius al XII-lea au facut parte la randul lor din Aristocratia Neagra. Cultul lor era de sorginte satanista, evidentiat prin practici avansate de magie neagra. La o privire mai atenta, reiese ca aceste metode de magie neagra sunt la originea tuturor tehnicilor de influentare si manipulare a maselor de oameni. Aceasta in ciuda faptului ca imensa masinarie de propaganda oficiala se ascunde sub motive asa-zis stiintifice, in care declara ca Diavolul nu exista, iar religiile nu sunt altceva decat o forma de misticism sub care se ascund oamenii saraci cu duhul. “Cel mai vechi truc al diavolului este acela de a spune ca el nu exista”, spune o maxima a inteleptilor crestini…

Aceeasi masinarie de propaganda cu orientare “stiintific-atee” a avut grija sa indoctrineze societatile vestice inca din anii ’50-’60, cu ideea ca nu exista forte supranaturale si fenomene paranormale, iar magia nu ar fi altceva decat un derizoriu fenomen de circ si variete.

Ce vor de fapt Illuminati?
Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.

Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Ca o concluzie ce reiese din toate teoriile emise de cei care si-au dedicat viata studierii celor care ne conduc planeta:
-Iluminatii nu ar fi reusit totusi sa ajunga atat de puternici daca oamenii nu s-ar fi lasat folositi si nu le-ar fi permis sa le controleze destinele…

 

Lumea este condusă din umbră de șeful Papei

Scriitorul american Eric Jon Phelps şi-a dedicat viaţa problemelor contemporane religioase, fiind liderul mișcării ”căutătorilor adevărului”. Phelps spune că este împotriva Noii Ordine Mondiale.

Acesta a stârnit controverese cu o carte în care susține că Ordinul Iezuiţilor conduce lumea. Cartea se numește ”Asasinii Vaticanului” și a apărut la începutul anilor 2000. Pe lângă dorința Iezuiților de a conduce lumea, în carte se spune că că J.F Kenedy ar fi fost asasinat la ordinul acestora.
Cartea a intrat din nou în atenția publică după ce s-a aflat că Papa Francisc e unul dintre liderii Ordinului Iezuiţilor.
Ce spune teoria conspirației
Teoriile Conspirației spun că prin Papa Francisc, aşa numitul “papă negru” şi-a adjudecat şi ultimul bastion pe care şi-l dorea pentru a controla complet Planeta.
Cei care cred în profeţia Sfântului Malachia sunt convinşi că Papa Francisc e reprezentantul “papă negru”, despre care se spune că aduce Apocalipsa.
Termenul de ”Papă Negru” este folosit pentru descrierea liderului suprem al iezuiţilor, care se îmbracă mereu în negru şi asupra căruia planează un mare mister.
Teorie incredibilă! Șeful Papei Francisc conduce lumea din umbră. Cine este el
Adolfo Nicolas
Din 2008, liderul Iezuiților este Adolfo Nicolas, un spaniol de 76 de ani, despre care Eric Jon Phelps a scris:
“E dictatorul absolut. Atunci când el vorbeşte, supuşii lui ascultă. El conduce acum lumea. El e şeful Papei de la Vatican şi va forma un guvern mondial”.
Jon Phelps susţine că ar deține documente care atestă implicarea iezuiţilor în evenimente precum asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy sau bombardarea nucleară a Japoniei, la Hiroshima şi Nagasaki.
“Iezuiţii nu uită, în cazul în care nu le dai atenţie. Şi apoi se răzbună într-un mod… istoric”
CIA, fondată de Iezuiți
În sprijinul teoriei conform căreia iezuiţii conduc servicii secrete din cele mai importante ţări, un istoric american, James Parton, a afirmat: “CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez”.
La Adolfo Nicolas s-a făcut referire tot mai des în ultimii ani, mai ales în cărţi cu teorii conspiraţioniste că ar conduce din umbră destinele lumii. Adolfo Nicolas ar ghida guverne, servicii secrete, clanuri mafiote, ba chiar Hollywoodul şi celebre cluburi sportive din toată lumea.
Conform predicţiilor Sfântului Malachia, ultimul papă de la Vatican va fi “negru”, adică, potrivit unor interpretări, în haine negre, de iezuit. Din cauza lui vor izbucni războaie şi molimi care vor declanşa Apocalipsa.

Ce legatura o fi oare intre SATANA COTROCENEANUL SI VATICAN, DE A FACUT O VIZITA DUPA CE FOSTUL PAPA DEMISIONASE SI A FOST PRINTRE PUTINII PARTICIPANTI LA CEREMONIA DE INVESTIRE A NOULUI PAPA SI MICA DISCUTIE DINTRE CEI DOI? Cumva este un personaj important din ordinul iezuitilor? Ca celalalt alogen Mugurel cel care ne-a facut leul cat un catel este un personaj important in cadrul TRILATERALEI,ramura importanta a Clubului de la Bidreberg si a altor asociatii de acest mod din S

Cititi minunati-va si va cruciti ce juramant depune n calugar iezuit sau masonii.Nu recomand sa citeasca asaceva cei slabi de inger sau care sunt cardiaci.
Cardinalul Augustin Bea -parintele duhovnic al Papei Pius alXII-lea intre anii 1960-1974 a aratat continutul unui juramant al iezuitilor: „Eu…,preot,in prezenta Atotputernicului Dumnezeu si a binecuvantatei Fecioara Maria,binecuvantatului Sf.Ioan Botezatorul,al binecuvantatului Arhanghel Mihail si a sfintilor apostoli Petru si Pavel si tuturor sfintilor din oastea cereasca,precum si si in prezenta voastra,a parintilor mei sufletesti si a generalului suprem al societatii iezuite,organizatie intemeiate din Pantecele Fecioarei Maria,Mama lui Dumnezeu,Declar si jur ca Sfintenia Sa Papa este vice rege al lui Hristos,capul universal al Bisericii Catolice de pe intregul Pamant si ca prin virtutea cheilor de a lega si de a dezlega date sfintilor de Insusi Iisus,Papa are putere sa detroneze regi,sfinti,state Commonwelth-ul si guvernatorii eretici,tot tot ce nu are confirmare Sfantului Scaun si ca ei ei pot fi cu siguranta distrusi. De aceea,cu tot efortul si puterea mea eu voi apara doctrina,traditiile Bisericii si pe Papa,impotriva tuturor uzurpatorilor dintre autoritatile protestante si in special Biserica Luterana din Germania,Olanda,Danemarca,Suedia,Norvegia,Anglia,precum si de pe continentul American si oriunde s-ar afla protestanti pe glob.Eu nu ma voi supune niciodata unui rege eretic,sau sa ascult de legile unei tari protestante sau liberale.Eu declar ca voi ajuta si voi asista anuntand pe sfintiia Sa ce pare a fi primejdios intereselor Bisericii.Oriunde m-as afla pe glob,eu voi depune un efort maxim de a extirpa toata prezisa lor putere in mod legal sau pe orice cale.Eu declar ca nu-mi voi asuma nicio doctrina eretica propagand interesele Bisericii Mama,pastrand strict sfaturile agentilor iezuiti care m-au instruit pe mine,precum si sa nu divulg direct sau indirect,in scris sau erbal,ceva din planurile Organizatiei iezuite si in acelasi timp, sa execut tot ce-mi vor porunci superiorii mei,in frunte cu Papa. .Eu declar ca voi merge in orice parte a globului fara sa murmur supunandu-ma oricarui ordin increndintat mie. Declar ca orice,ori de cate ori mi se va incredinta ocazia,voi purta un razboi necrutator,in secret sau oe fata,impotriva protestantilor eretici si voi incerca,direct sau indirect,sa-i extirp sau sa-i extermin de pe suprafata Pamantului,necrutand nici sex,nici varsta si nici o alta circumstanta.Ma angajez sa-i prind,sa-i distrug si sa-i spulber,fie prin strangulare,fie arsi sau fierti in cazane, sau ingropandu-i de vii pe acesti eretici.Voi spinteca pantecele mamelor insarcinate,le voi scoate plodul si-i voi zdrobi cu capul de piatra,desfiintand pentru todeauna aceasta secta periculoasa.Cand nu voi putea actiona deschis impotriva acestor eretici,eu voi folosi in secret cupa cu otrava,lame sau seringi otravitoare sau gloante de plumb,indiferent derang,demnitate sau autoritate,in orice conditii.Eu voi fi ostasi credincios Papei,sau superiorilor mei din Ordinul Iezuit.” Cumplit juramant nu-i asa? Tinta acestor preoti iezuiti imbracati in negru este una singura: RESPECTAREA JURAMANTULUI.De remarcat ca ,,Blandul Papa ales”, este un fost calugar iezuit, ca orice mason depune un astfel de juramant asa cum l-a depus si masonul patriarh al al Bisericii Ortodoxe Romane si multi alti parlamentari si guvernanti in frunte cu guvernatorul de la Cotroceni.Sunt prevazute masuri tot atat de drastice si draconice si impotriva celor care incalca juramantul.Asa ca acel juramant depus cu mana pe biblie atunci cand sunt numiti in diferite functii este ca apa de ploaie,ei respectand cu strictete ordinele primite de la superiorii lor.Image

Illuminati: această organizaţie a fost creată de iezuiţii din Biserica Catolică, pentru a domina lumea! Pentru mulţi, Illuminati sunt „oamenii în negru”, stăpânii tăcuţi din umbră, care ne pun la cale viitorul. Alţii cred că sunt o născocire, un club pentru bărbaţi, înfiinţat în veacul al XVIII-lea de francmasonii frustraţi. Ca de obicei, există un adevăr în toate acestea, dar trebuie să înţelegem că de cele mai multe ori sfârşim crezând exact ceea ce marketingul şi propaganda vor să credem.Întemeietorul Illuminati, Adam Weishaupt, a fost educat de iezuiţiPotrivit istoriei oficiale, Illuminati constituie o mişcare iniţiată de Adam Weishaupt, care a întemeiat ordinul Illuminati. Weishaupt s-a născut pe 6 februarie 1748, în Bavaria. Tatăl lui, baronul Ickstatt, era profesor la Universitatea din Ingolstadt şi se căsătorise cu nepoata curatorului. Baronul a făcut rost de o bursă la Colegiul Iezuiţilor pentru Adam, care a devenit student la Drept la 15 ani. Ingolstadt era fieful de neclintit al iezuiţilor, care se stabiliseră acolo cu mai mult de două secole înainte. Opoziţia nu era tolerată, deşi iezuiţii fuseseră suprimaţi în parte de Clement al XIV-lea în 1773. S-a spus că ei au constituit cel mai mare şi cel mai puternic serviciu secret din lume, mai ales pentru că le inspirau teamă multor membri ai Bisericii Catolice şi fiindcă o „confesiune” universală putea fi întrebuinţată cu folos pentru diverse forme de şantaj.Iezuiţii nu uită niciodatăOrdinul iezuiţilor a fost înfiinţat de Ignaţiu de Loyola şi nouă camarazi, asemenea Ordinului Cavalerilor Templieri. El a fost adânc implicat într-o mulţime de fărădelegi. Gruparea are relaţii strânse cu Vaticanul, iar istoria a arătat că arareori Vaticanul nu-şi vâră coada în treburile politice din lume. De exemplu, preşedintele american Lincoln a făcut următoarea afirmaţie despre iezuiţi: “Iezuiţii sunt atât de buni specialişti în acele fapte sângeroase, că Henric al IV-lea a spus că e peste putinţa să le scapi şi le-a căzut victimă, deşi a făcut tot ce e omeneşte posibil pentru a se apăra (…) Ştiu că iezuiţii nu uită şi nu se lasă niciodată”.Există sute de legături între iezuiţi, masoni şi simbolurile templierilor. Din Jurământul Iezuit Extrem de înrolare aflăm că “De o parte şi de cealaltă stă câte un călugăr, unul dintre ei ţinând o pânză în galben şi alb, culorile papale, iar celălalt, o pânză neagră, pe care sunt reprezentate un pumnal şi o cruce roşie deasupra unui craniu şi a două oase încrucişate (simbol templier)”. Weishaupt a fost instruit din umbră de iezuiţi să alcătuiască societatea Illuminati?Pe la 1775, Weishaupt era profesor de drept canonic la Ingolstadt, anul în care el însuşi sau altcineva a decis să facă un plan pentru a întemeia o asociaţie pe care el s-o şi conducă. Organizaţia urma „să se opună forţelor superstiţiei şi ale minciunii”, ceea ce implică religia. Numeroşi comentatori socot că Weishaupt îi ura atât de tare pe iezuiţi, încât era hotărât să le vină de hac odată pentru totdeauna (cel puţin asta e istoria oficială). Dar dacă Adam, de fapt, a fost el însăşi pregătit de iezuiţi să alcătuiască o armată de spioni din toată lumea, care să-i livreze informaţii constant, informaţii pe care iezuiţii nu mai reuşeau să le obţină prin confesiuni? Iar iezuiţii erau ocrotiţi şi primeau mărturisiri exact de la acele persoane care ar fi trebuit să le fie împotrivă. Ce cale mai bună să afli ce e în mintea duşmanului decât să fii efectiv duşmanul? Iată o strategie duplicitară tipică, pe care serviciile secrete ale tuturor religiilor şi din toate statele o folosesc de secole.Datorită asociaţiilor cu francmasonii, iezuiţii au izbutit să facă rost de informaţii de la ei şi să-i influenţeze pe francmasonii de pretutindeni. Cât de mare a fost (sau este) înrâurirea grupului de Illuminati în cele din urmă nu se ştie – doar e vorba despre secrete. Dar se poate observa că, după uluitoarea înfăptuire a lui Weishaupt, din ordinul unei instituţii mult mai vechi s-au iscat dintr-odată mai multe revolte în întreaga lume, iar echilibrul forţelor s-a schimbat cum nu se mai schimbase niciodată.Se pare, aşadar, că Illuminati au luat fiinţă din Biserica Catolică, sub acest nume de cod ascunzându-se o societate secretă despre care se presupune c-a fost întemeiată pentru a evita autorităţile Bisericii. Acum adevărata poveste a grupului Illuminati din Bavaria, asemenea istoriei francmasonilor care au clădit edificiile Bisericii, este atât de învăluită în mister, că a devenit aproape de nedesluşit. în ultimele decenii s-au scris atâtea teorii speculative, s-au ridicat în slăvi atâtea legături tainice, că Illuminati continuă să existe şi azi, potrivit percepţiei comune, şi că ei conduc lumea, ca o elită SF. Totuşi, cert este că asocierile pe care le facem scot la lumină faptul că Illuminati au reprezentat o grupare întemeiată de Biserica Catolică pentru a lichida opoziţia personalităţilor influente şi privilegiate din Europa.Şi, când te gândeşti că actualul papă, Francisc, este iezuit. Vă e clar acum că Biserica Catolică din ziua de azi e condusă de Illuminati?

Iezuitii conduc cu adevarat lumea?

   Cred ca ati auzit pana in prezent o multime de informatii despre conspiratiile si secretele pe care le ascund o multime de societati secrete ca Bilderberg, Illuminati, CFR, Comitetul celor 300 etc. Se considera ca ele ar conducea lumea, prin intermediul deciziilor care se iau la nivel politic. Toate aceste informatii sunt binecunoscute publicului larg, mai ales in ultimii ani, datorita raspandirii Internetului.

E interesant faptul ca, in toate dezvaluirile privind aceste societati secrete se pune accentul pe faptul ca ele ar reprezenta elita evreiasca, care ar dori astfel sa acapereze intreaga lume. Dar ce se intampla daca lumea ar fi, de fapt, condusa din umbra de catolici, prin intermediul societatii iezuite? Acest lucru este sustinut de catre un scriitor de probleme religioase contemporane, pe nume Eric Jon Phelps, in cartea sa “Asasinii Vaticanului”. Cartea se remarca prin folosirea de documente istorice autentice, care ar confirma cele afirmate mai sus. In exclusivitate si in premiera in limba romana, va prezentam o compilatie dintr-un interviu incendiar cu Eric Phelps, din care veti afla dezvaluiri cutremuratoare.

Cine sunt iezuitii?

A nu se uita ca, potrivit istoriei oficiale, Ordinul iezuitilor (ca si alte ordine, ca cel franciscan) este un ordin din cadrul Bisericii Catolice. El a fost infiintat in anul 1534 de celebru teologi Ignatiu de Loyola. Pe langa cele trei voturi (promisiuni) calugaresti obisnuite (ascultare, castitate, saracie), iezuitii au introdus un al patrulea vot, anume cel de ascultare neconditionata fata de papa. In 1632, la Paris au infiintat societatea secreta Aa, cu scopul de a pregati tinerii misionari. Ordinul a fost desfiintat in anul 1773, de catre papa Clement al XIV-lea, bula care s-a aplicat in majoritatea tarilor europene, cu exceptia Rusiei si Prusiei, tari care i-a protejat pe iezuiti.

Iezuitii detin controlul lumii din 1540?

Inainte de a incepe, sa spunem cateva cuvinte despre aceasta carte. Ea acopera toate aspectele controlului global al iezuitilor asupra lumii, incepand din anul 1540. Autorul leaga fiecare conflict major si fiecare asasinat politic de Ordinul Iezuitilor. Ca si alte grupuri, evreii n-ar fi fost altcva decat niste pioni nevinovati in agenda iezuita. Totodata, Superiorul-general al iezuitilor (asa-numitul “Papa negru”, “negru” semnificand activitatile malefice, ascunse) da ordine actualului papa. De altfel, ordinul iezuitilor isi are sediul tot in Roma, in apropierea Vaticanului.

Sa incepem acum interviul, cel care va prezinta dezvaluirile cutremuratoare de care vorbeam la inceput.

Iezuitii se inchina lui Lucifer

1) Reporter: Unde apare Satan in tot acest tablou si care este scopul iezuitilor, asa-zisa Societate a lui Iisus?

Phelps: Iezuitii superiori (de la conducerea societatii) sunt vrajitori. Ei sunt luciferici, adica ei il venereaza pe ceea ce ei numesc Lucifer. Ei nu cred in Satan, ci cred in Lucifer. Conform lui Alberto Rivera, cel care a facut parte in anii ’60 ai secolului trecut din conducerea ordinului iezuitilor, el a fost invitat la o “ceremonie neagra” in Spania, organizata de iezuiti, in care participantii purtau pelerine negre si se inchinau lui Lucifer.

2) Reporter: Care e procesul de alegere a unui Iezuit General?

Phelps: Iezuitii superiori il aleg, si, odata ales, e pe viata, doar daca nu devine “eretic” intre timp.

Juramantul iezuitilor e foarte asemanator cu Protocolul Inteleptilor Sionului

3) Reporter: Ce reprezinta “iezuitii superiori”?

Phelps: Ei sunt cei “marturisiti”, adica depun juramantul iezuitilor, care este “profesiunea lor de credinta”.

4) Reporter: Ceea ce m-a intrigat in legatura cu acest juramant e asemanarea sa cu “Protocoalele Inteleptilor Sionului”.

Phelps: In mod evident, Ordinul iezuitilor e cel care a scris Protocoalele. Alberto Rivera care a fost un iezuit, a afirmat ca evreii si Papa au scris impreuna Protocoalele. Dar eu cred ca doar iezuitii au facut-o, pentru ca doar ei erau singurii capabili sa faca asta. Pentruca ei se afla in spatele guvernelor, si chiar si in spatele cluburilor sportive profesioniste. De exemplu, patronul lui Pittsburgh Steelers (club celebru de baseball american) este iezuit. La fel si patronul clubului Detroit Lions. L-au folosit si pe Walt Disney (patronul parcurilor de distractie Disneyland), si asta pentru ca vor sa distreze lumea, sa-i “imbete” pe oameni cu placere. Sa nu se uite ca unul din punctele importante din Protocoale este acesta: crearea de distractii pentru omenire. In timp ce lumea va fi ocupata cu distractiile, ei isi pot cladi in liniste tirania.

Las Vegas-ul e controlat de Mafia, sub obladuirea Bisericii Catolice

5) Reporter: Care este rolul Las Vegas-ului in tot acest mecanism? (Las Vegas-ul este celebrul oras american, patria jocurilor de noroc, unde se spala anual zeci de miliarde de dolari)

Phelps: Las Vegas-ul, in cea mai mare parte a sa, este controlat de Mafie. Dar toate marile familii mafiote sunt romano-catolice, si toate sunt subordonate Papei sau Cardinalului de New York. De exemplu, Frank Costello, membru marcant al mafiei americane, a fost prieten foarte apropiat cu mogolul hollywoodian, Joe Kennedy, membru al Cavalerilor de Malta. Cavalerii de Malta sunt frati cu marile familii mafiote, Gambino, Lucchese, Columbo. Si ei controleaza Hollywood-ul, si nu evreii. Evreii nu sunt decat oamenii de fatada, caci in spatele lor se afla Mafia si cardinalul de New-York.

Iezuitul General, dictatorul absolut

6) Reporter: Spuneti-mi tot ce stiti despre Iezuitul General.

Phelps: Iezuitul General este dictatorul absolut, complet si total al Ordinului. Atunci cand el vorbeste, provincialii il asculta. Provincialii sunt subordonatii sai, in prezent avand un numar de 83. In prezent, Ordinul iezuitilor acopera 83 de regiuni ale lumii. Fiecare regiune este condusa de un provincial. De exemplu, in SUA sunt 10 provinciali, in America Centrala, 1 provincial, in Irlanda tot 1 provincial. E un sistem centralizat de administrare, specific Bisericii Romano-Catolice, unde toate provinciile sunt subordonate unui singur “monarh”.

Iezuitul General are toata puterea asupra Ordinului. Atunci cand se decide, inceperea unui razboi sau a unui revolte, Iezuitul General aduna toate informatiile de la provincialul regiunii respective, cum e mai bine sa se realizeze acest lucru. Iezuitul General conduce lumea prin intermediul provincialilor. Si provincialii, la randul lor, ii conduc pe “iezuitii de rand”, acestia din urma neavand nicio idee despre ceea ce se intampla la nivelul de sus al ordinului. Este exact ca si francmasoneria; fracmasonii obisnuiti, ca si iezuitii de rand, cred ca ceea ce fac organizatiile lor este un lucru bun.

“Contele de Monte Cristo”, o alegorie a Iezuitului General care se razbuna

Contele de Monte Cristo = Inchizitor General

Dupa cum se stie, Alexandru Dumas a scris celebra sa carte “Contele de Monte Cristo”. Contele reprezinta, de fapt, Iezuitul General. “Monte” inseamna “munte”, iar “Cristo” inseamna “Hristos”, deci “Contele Muntelui lui Hristos”. Alexandre Dumas a vorbit despre razbunarea Iezuitului General, atunci cand iezuitii au fost suprimati (1773) si expediati pe o insula aflata la vest de Portugalia. Atunci cand iezuitii si-au recastigat puterea (in 1814), ei i-au pedepsit pe toti monarhii Europei care i-a suprimat, dandu-i jos de pe tronuri. Iar Alexandre Dumas, care a luptat alaturi de fortele ialiene patriotice in 1848, pentru a elibera Roma de puterea Papei, a scris multe carti, iar intr-una din ele,“Contele de Monte Cristo”, el ii da in vileag pe iezuiti. Asa ca, atunci cand veti citi “Contele de Monte Cristo”, aduceti-va aminte ca totul e doar o satira care personifica Ordinul Iezuitilor ce isi recastiga puterea in Franta. Contele de Monte Cristo nu poate fi batut; si acesta e Ordinul Iezuitilor. Dar contele, in roman, nu obtine ceea ce isi dorea cel maimult, ultima sa dorinta, iubirea unei femei. El isi recastiga puterea politica, isi recastiga tot ce-a pierdut, dar nu poate avea dragostea unei femei. Si acesta e Ordinul Iezuitilor. Ei nu au parte de femei, n-au parte de dragostea vreunei femei. Pentru ca ei sunt celibatari; a avea o femeie, inseamna a fi devotat sotiei si familiei, iar ei trebuie sa fie devotati doar Iezuitului General. De aceea, ei nu se vor casatori niciodata, acaeasta fiind cheia succesului lor.

Scopul suprem al iezuitilor: conducerea lumii si reconstruirea templului lui Solomon

7) Reporter: Care este scopul suprem al iezuitilor?

Phelps: Scopul lor final este acela de a conduce lumea, cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon reconstruit din Ierusalim.

8 ) Reporter: De ce este atat de important reconstruirea templului lui Solomon?

Phelps: Pentru ca iezuitii intotdeauna au vrut asta. Atunci cand Ignatius Loyola a creat Ordinul, unul din primele lucruri pe care el le-a facut a fost acela de a se duce la Ierusalim si de a stabili cartierul general al iezuitilor acolo. S-a dus acolo, a incercat, dar a dat gres, asa ca s-a intors si si-a continuat studiile. Poate ca ar fi bine sa discutam putin despre Ignatiu de Loyola.

Fondatorul iezuitilor, un fost soldat spaniol

Ignatiu de Loyola

Ignatiu de Loyola a fost un soldat spaniol care s-a ranit la picior in timpul unei batalii ce a avut loc intre Franta si Spania. La asediul orasului fortificat Pamplona, Ignatius este grav ranit de un obuz, scos din lupta si nevoit sa se retraga in orasul sau natal, Loyola, pentru a-si reface fortele. In incercarea de a putea merge normal, el si-a construit un fel de dispozitiv care sa-l ataseze piciorului sau. A suferit dureri cumplite, nereusind insa sa-si poata folosi din nou piciorul. Acest lucru al neputintei, combinat cu faptul ca astfel, nu mai putea avea parte de compania femeilor, l-a dus intr-o stare de depresie. Astfel, el incepu sa aiba viziuni despre sfinti, scriind si exercitii spirituale. Acestea vor constitui “antrenamentul de baza” pentru iezuiti. Unul din exercitii este urmatorul: daca subordonatului cuiva ii este spus: “negrul este alb si albul este negru”, atunci asa va fi. Interesant ca acest exercitiu apare si in filmul “JFK” (1991), atunci cand Kevin Costner le spune oamenilor sai: “Hei, ganditi ca CIA. Negrul este alb si albul este negru”. Acest lucru tradeaza ca productia filmului a fost mana iezuitilor.

Din 1540, iezuitii vor sa constituie o guvernare mondiala pentru Papa

Loyola avea o vointa de fier. El avea in minte ca Papalitatea sa-si recastige puterea pierduta odata cu Reforma. Asa ca s-a dus la Papa, a cazut la picoarele sale, iar Papa Pius al III-lea a dat o bula prin care s-a creat Ordinul Iezuitilor. Acum avea protectia papala. Dar Ignatiu de Loyola este un soldat, asa ca va pune la punct o legiune de soldati ca sa reconstruiasca ceea ce Roma a pierdut, si pentru a construi o guvernare mondiala pentru Papa. Si acest lucru a inceput din 1540. Si de atunci, a inceput o istorie plina de varsari de sange. Si razboiae dupa razboaie, toate sunt atribuite Ordinului Iezuit. Nobili catolici, foarte bogati, si-au donat castelele si banii Ordinului Iezuit. Mult mai tarziu, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iezuitii au furat tot aurul evreilor.

Iezuitul General controleaza toate marile servicii secrete ale lumii

Intr-o carte scrisa de Edmond Paris, “Vaticanul impotriva Europei”, acest autor afirma ca ultimii 30 de razboaie din lume sunt atribuiti iezuitilor, ca de exemplu razboiul din Serbia. Dar Edmond Paris nu intelege un singur lucru: faptul ca Iezuitul General controleaza toata comunitatea internationala a serviciilor secrete: CIA, FBI, fostul KGB, Mossad, SIS. El controleaza absolut totul.

Biserica Catolica a luptat impotriva libertatii de constiinta, prin Conciliul de la Trent

9) Reporter: Sa ne intoarcem la inceputuri. Ce a fost Conciliul de la Trent?

Phelps: Conciliul de la Trent a fost raspunsul Romei la reforma protestanta. Sa nu uitati ca reforma protestanta ne-a adus libertatea politica de care avem parte azi. Suveranitatea nationala n-ar fi existat fara Reforma. Drepturile individuale n-ar fi existat fara Reforma. Reforma a venit cu doctrina mantuirii prin propria credinta, nefiind nevoie de preot pentru a ajunge in Rai. Reforma spunea ca tot ce avem nevoie este doar mantuirea in Hristos. Astfel, Vaticanul era deposedat de puterea sa spirituala. Preotii nu mai erau doriti, oamenii putand sa aiba parte de cuvantul lui Dumnezeu direct din Biblie. Drept consecinta, natiuni ca Olanda, Anglia sau Germania au inceput sa se desparta de puterea Papei. Sfantul Imperiu Romano-German se despartea, iar Carol al V-lea, imparatul acestui imperiu se calugari.

Roma se vazu atunci in pericol, pentru ca se pierdea putere si bani. Natiunile nu-si mai plateau “cota lui Petru” pentru trezoreria Vaticanului. Si Papa era foarte suparat, caci el sustinea ca detine doua puteri: puterea temporala si cea spirituala. Odata cu pierderea puterii spirituale, o pierdea si pe cea temporala. Cu alte cuvinte, Papa nu mai putea sa conduca prin intermediul regelui din tara respectiva, caci regele nu-i mai recunostea autoritatea. Asa s-a intamplat de exemplu cu regele Henric al VIII-lea al Angliei, care nu a mai recunoscut autoritatea Papei asupra bisericilor din Anglia, ce au fost trecute sub autoritatea Bisericii Anglicane.

Si astfel, avu loc Conciliul de la Trent (1545-1563), desfasurat in 25 de sesiuni. In toate aceste sesiuni, au fost condamnate toate tezele Reformei. Oricine crede ca mantuirea sa poate avea loc in afara Bisericii Catolice are parte de anatema. Oricine crede ca Papa nu este vicarul lui Hristos, va avea parte de aceeasi anatema.

Cea mai importanta sesiune a fost cea de a 4-a, in care iezuitii condamnau libertatea cuvantului, libertatea presei si libertatea constiintei. Asa ca, niciun om nu-si putea alege religia, nu-si putea publica ceea ce simte, nu putea avea libertatea constiintei.

Iezuitii au vrut razboiul din Vietnam, pentru a “curata” acest stat de budisti

10) Reporter: Ati afirmat ca asasinarea presedintelui John Kennedy a fost ordonata de Iezuitul General, executata de Papa Paul al VI-lea si dusa la indeplinire de “papa american”, cardinalul Joseph Spellman. Vreti sa va justificati aceasta afirmatie?

Phelps: Desigur. In primul rand, presedintele Kennedy a fost asasinat pentru ca dorea sa puna capat razboiului din Vietnam si vroia sa puna capat si dominatiei CIA. De aici apar alte doua intrebari: Dorea Roma razboiul din Vietnam? Si, controla Roma CIA-ul? Raspunsul e afirmativ la ambele intrebari.

Stim foarte bine ca razboiul din Vietnam a mai fost denumit “razboiul lui Spelly”, adica “razboiul cardinalului Spellman”. Cardinalul a facut vizite pe frontul de razboi de mai multe ori, numindu-i pe soldatii americani “soldatii lui Hristos”. Omul care se afla la comanda fortelor americane era un romano-catolic, membru al CFR, generalul William Westmoreland. Acest general era agentul cardinalului si care avea grija ca razboiul din Vietnam sa fie purtat in mod corespunzator.

Si de ce dorea cardinalul Spellman razboiul din Vietnam? Pentru ca asta era dorinta Iezuitului General. Si de ce dorea Iezuitul General razboiul din Vietnam? Pentru ca poporul Vietnamului, budistii, nu puteau fi convertiti la catolicism. Ei nu aveau nevoie de Roma. Exista o prezenta iezuita de cateva secole in Vietnam, asa ca s-a hotarat ca budistii din Vietnam sa fie exterminati. Apoi, “curatire” urma sa se intample si in statele vecine Vietnamului, in Cambodgia (cu ajutorul lui Pol Pot), Thailanda si in Laos. Aceasta “curatire” a budistilor trebuia sa desavarseasca ceea ce a facut liderul chinez comunist, Mao Zedong, in tara sa, China. Dar Mao Zedong a fost controlat de iezuiti, asa ca…era nevoie de razboiul din Vietnam.

Vaticanul controleaza si traficul de droguri…

O alta motivatie a razboiului din Vietnam era traficul de droguri, de care era beneficiara Roma. Vaticanul controleaza tot traficul international de droguri: heroina, opium, cocaina. Columbia (tara nr.1 din lume, producatoare de droguri) are un concordat cu Papa. Un concordat semnifica un tratat cu Papa. Asemenea concordate au avut loc intre Papa si Hitler, Mussolini, Franco (3 mari dictatori ai lumii). De ce avea nevoie Roma de un concordat cu Columbia, decat pentru a controla traficul de droguri? Desigur, ca nu cardinalii sau Papa se ocupa direct de traficul de droguri, acest lucru fiind realizat prin intermediul familiilor mafiote, aflate sub controlul Iezuitului General. De fapt, Iezuitul General se ocupa de traficul de droguri inca de acum cateva secole, fiind implicat in traficul de opium din China.

In concluzie, razboiul din Vietnam trebuia sa consolideze si mai bine uriasul trafic de droguri dintre Vietnam (tara producatoare de droguri) si SUA. Iar cei care se ocupau de traficul de droguri din SUA, CIA si mafia americana, aflati sub obladuirea Iezuitului General, trebuiau sa-l asasineze pe Kennedy.

Vaticanul si iezuitii au fondat CIA

Interesant faptul e ca CIA, agentia centrala americana, a fost creata de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez, Bill Donovan, fratele sau fiind preot dominican, Vincent Donovan. Asadar, CIA a fost fondata sub obladuirea Bisericii Romano-Catolice, care astfel are un control asupra sa. Totodata, iezuitii sunt cei care au adus in randurile CIA o multime de soldati nazisti, pe care iezuitii i-a folosit pentru a-i ucide pe evrei in Europa. Astfel ca CIA de azi este o arma, o arma de spionaj folosita de Vatican.

Iezuitii, cauza pentru bombele de la Hiroshima si Nagasaki

12) Reporter: In 1639, iezuitii au fost alungati din Europa. Se pare ca n-au uitat acest lucru.

Phelps: Iezuitii niciodata nu uita. Aceste cuvinte ii apartin chiar presedintelui american Abraham Lincoln. Asa ca, razbunarea pentru Japonia s-a ivit odata cu cel de-al doilea razboi mondial. E oare o coincidenta ca avioanele care au bombardat atunci Japonia erau produse de companii ca Lockheed, Boeing, McDonald-Douglas sau Grumman, toate detinute de proprietari iezuiti?

E posibil ca in alte articole, sa va prezentam alte materiale explozive despre Ordinul Iezuitilor si puterea lor. http://www.almeea.com/iezuitii-conduc-cu-adevarat-lumea/ Iezuitii au imunitate…apartin „Holly See”, asa a hotarat George W. Bush…!

http://www.archives.gov/federal-register/executive-orders/2007.html

Iezuitii fiind elita Vaticanului, si controland Vaticanul din anul reinfiintarii lor, 1814, este logic ca ei (iezuitii) folosesc toate avantajele pe care le poate oferi imunitatea diplomatica a Nuntiului (ambasada) Papal si celorlalte statute diplomatice care le-au fost date.Insa, pe de alta parte,

nu ar trebui sa neglijam si faptul ca iezuitii, fiind elita spionajului si cu o vechime (practica) de secole, se pot folosi de imunitatea diplomatica a fiecarui stat in care ei, iezuitii, activeaza, fara ca statul respectiv sa banuiasca identitatea lor reala si (sau) pentru cine lucreaza…!


Familia Rotschild, imperiul financiar, are un ‘background’ ciudat…!!!

http://wikicompany.org/wiki/911:Vatican_&_Jesuits

(Rotschild si familia lor sunt numiti „Gardienii tezaurului Vaticanului”…)

„Cunoscând că familia Rothschild este o importantă familie evreiască, am căutat-o în Enciclopedia Judaica și am descoperit că poartă titlul de ‘Paznici ai tezaurului Vaticanului’….

Numirea lui Rothschild i-a dat curții papale negre un caracter privat și secret financiar absolut.
Membrii familiei Rothschild au fost iezuiți care și-au folosit originea evreiască ca fațadă pentru a le acoperi activitățile sinistre.
Iezuiții, lucrând prin intermediul lui Rothschild și Biddle, au căutat să câștige controlul asupra sistemului bancar al Statelor Unite.”

„Printr-un ordin executiv din 7 martie 2007, președintele George W. Bush a acordat imunitate și privilegii diplomatice membrilor Misiunii de Observator Permanent a Sfântului Scaun la Națiunile Unite.
Imunitatea diplomatică asigură circulația sigură a diplomaților în afara țării lor de baștină. Ei nu sunt supuși proceselor sau acuzării conform legilor țării-gazdă.”

 

http://www.archives.gov/federal-register/executive-orders/2007.html Glosarul, abrevierile şi eseul care urmeaza va ajuta cititorul sa inteleaga cum Albert Pike, Mare Maestru al grupului luciferic cunoscut sub numele de Ordinul Palladium, a scris o scrisoare datată 15 august 1871 care descrie planurile  pentru al Treilea Război Mondial, văzut ca o necesitate pentru a aduce Noua Ordine Mondială.

    ” Al Treilea Razboi Mondial trebuie să fie instigat profitând de divergenţele cauzate de “ Agentura” Illuminati, între sioniştii politici şi liderii Lumii Islamice. Războiul trebuie să fie condus în aşa fel încât islamul (Lumea arabă musulmana) şi sionismul politic (statul Israel) sa se distrugă reciproc. [1] Între timp, celelalte naţiuni, o dată in plus divizate pe această temă vor fi constrânse să lupte până la completa epuizare fizica, spirituala,  morala şi economica … Vom dezlănţui Nihilistii şi ateii şi  vom provoca un formidabil cataclism social … Apoi, peste tot, cetăţenii, obligaţi să se apere împotriva minorităţii revoluţionarilor, ii vor extermina pe acei distrugători ai civilizaţiei, şi mulţimea, deziluzionata de creştinism, al cărei spirit deistic, din acel moment, va fi fără busolă sau direcţie, doritoare de un ideal, dar fără ştie încotro să-si indrepte adoraţia, va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, adus în cele din urmă la vedere publicului. “

Iudaism: colectivitate de evrei care practică o religie bazată pe Tora si Talmud.

Sionism: o organizaţie de evrei care a crezut ca poporul evreu are nevoie de o natiune a lor pentru a scăpa de persecuţii.

RothIsm sau Rothschildism: abreviere pentru mişcarea sionista corupta şi cooptata de Casa de Rothschild şi agenţii lor, să avanseze o Noua Ordine Mondială pe ordinea de zi.

RBZJ: Evreii sionisti bazati pe Rothschild, acronim utilizat atunci când se face referire la oricine este conectat sau în legătură cu Casa de Rothschild.

RAGENT: Abreviere pentru un agent Rothschild

Casa de Rothschild (Rothschild): Imperiu financiar global fondat la sfarsitul secolului al 18-lea de către o dinastie de khazari, un popor vechi din Georgia. [2]

Rothschild controleaza o porţiune mai mare parte a avuţiei din lume şi sunt mana ascunsa din spatele tuturor cataclismelor sociale: Revoluţia franceză, rusă şi americană; comunismul, capitalismul, războaiele mondiale şi  statul modern Israel.  Rothschild nu sunt evreii din Biblie şi nu practica iudaismul.

    “Acest echipaj de supt-sânge a fost cauza răului incalculabil şi mizeriei în Europa în secolul prezent şi a clădit bogăţia sa prodigioasă în principal, prin atatarea de războaie între state care niciodata nu ar fi trebuit să se certe. Ori de câte ori există o problema în Europa, ori de câte ori circula zvonuri de război şi minţile oamenilor sunt distrase cu teama de schimbare şi de calamităţi, puteţi fi sigur că un nas incârligat Rothschild isi face jocurile sale, undeva în apropierea regiunii perturbate “(ibidem, p. 12). In “Imperialism,” scriitorul JA Hobson scria: “Nici un Mare Razboi nu ar putea fi întreprinse de către nici un stat european … în cazul în care casa de Rothschild şi conexiunile sale se declara împotriva lui” (ibidem, p, 25).

” Liderul Muncii ” nu a utilizat termenul de evreu, deoarece Rothschild sunt descendenţi ai Khazarilor; ei nu sunt din sămânţa lui Avraam.

Rothschild a fondat şi finanţat mişcarea sionista pentru a promova o Noua Ordine Mondială, pe ordinea de zi. La prima conferinţă sionista, Theodor Herzl, un agent al Rothschild (Ragent) spune clar ca Rothschildism-ul (RothIsm-ul) nu este pentru salvarea evreilor,

    “Este esenţial ca suferinţele evreilor …. sa devina mai mari …. Acest lucru va contribui la realizarea planurilor noastre …. Am o idee excelentă ….Voi impinge antisemitii să lichideze averea evreilor …. Antisemitii ne vor sprijini prin urmare, în sensul că vor consolida persecuţia şi asuprirea evreilor. Antisemitii trebuie să fie cei mai buni prieteni ai noştri. “[3]

Întoarcerea evreilor în “Ţara Sfântă”, în 1947

Pe 29 august 1897, Theodor Herzl, fondatorul RothIsm-ului, la primul congres sionist a prezis că, în termen de cincizeci de ani va exista un stat evreu. Rezoluţia ONU (GA 181)a împărţit Palestina în 1947.

RothIsm-ul este o mişcare politică de a-i încuraja, sau forţa dacă este necesar, pe evrei să se mute în Palestina.  Toţi evreii au fost încurajati; nu a contat daca ai fost din sămânţa lui Avraam, daca ai ramas pentru Palestina sau altceva.

”Alegerea anului 1947 ca  sfârşit al Diasporei şi întoarcere a evreilor în “Ţara Sfântă”  a lui Herzl este una dintre acele  “coincidente ciudate”, cum ar fi aceeaşi persoană câştigătoare la loterie trei săptămâni la rând, sau  împărţirea Palestinei, finalizata în 1947, care făcea parte din planul Rothschild pentru o Noua Ordine Mondială “, pentru a efectua un control complet şi total asupra fiecărei fiinţe umane de pe planeta şi pentru a reduce dramatic populaţia lumii cu două treimi.”

Societăţile secrete ale Rothschild:  Illuminati Bavarezi, Ordinul Perfectibilists, Skull and Bones nu mai sunt clasificate ca science-fiction preistoric şi isi au originea în religiile antice şi oculte: iezuiţii, Cavalerii Templieri, Rosicrucienii, francmasonii şi Cabala.

În 2003, o emisiune de 60 de minute a difuzat un segment cu Alexandra Robbins, membru al personalului de la The New Yorker. Robbins, o absolventa a Yale, a străpuns zidul de tăcere din jurul Skull and Bones, filiala americană a societăţii secrete a lui Rothschild şi a publicat best seller-ul Secretele Mormantului: Skull and Bones, Ivy League şi Căile Ascunse ale puterii.

Membrii Skull and Bones includ pe unii dintre oamenii cei mai puternici ai secolului 20.

JP Morgan, John D. Rockefeller, Avraam Kuhn şi Solomon Loeb sunt toti conectati la Imperiul Financiar Global  Rothschild şi societăţi secrete. Ei sunt membri ai Federal Reserve, Bancii Angliei, Franţei şi Germaniei sau, de fapt, ai oricarei banci centrale, oriunde în lume.

RothIsm-ul nu a fost finanţat aşa de în secret atunci când baronul Edmond (Binyamin) de Rothschild a achiziţionat 90000 de acri în Palestina lansand viitorul Israelui, iniţial ca o societate agricolă. După ce primii colonişti au sosit, acestia au vrut ca Rothschild “să-si ia mâinile de pe ea “. Baronul Edmond a răspuns: “Am creat Yishuv, eu singur. În consecinţă, nimeni, nici coloniştii si nici organizaţiile nu au dreptul sa intervina în planurile mele “.

Lordul Moyne, secretar britanic de stat la Cairo, în 1942 a încercat să intervină în planul baronului Edmond, atunci când acesta a declarat  ca”evreii nu erau descendenţi ai evreilor vechi şi astfel ei nu puteau avea nici o ” pretentie legitima ” asupra Ţarii Sfinte. În favoarea limitarii imigraţiei evreieşti în Palestina, el a fost acuzat de a fi “un duşman implacabil al independenţei ebraicilor,” şi pe 6 noiembrie 1944 Lordul Moyne a fost ucis de doi membri ai Gang Stern (gruparea lui Yitzhak Shamir ). [4]

Un stat evreu, un sacrilegiu, poate fi găsit în Biblie

Un stat evreu poate fi găsit în cartea Apocalipsei. Lui Ioan, un discipol al lui Iisus din Insula Patmos în 90 d.Hr., i-a fost spus să “Scrie lucrurile pe care le-ai văzut, şi lucrurile care sunt, şi lucrurile care trebuie să fie în continuare.” Ioan a scris:

    “Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni( 1279 zile).
    “Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.” Apocalipsa 11:2 & 3

Herzl a prezis în mod corect divizarea de ONU la 1947  dar Ioan, în spirit, a fost luat până la cer şi a văzut că cetatea sfântă va fi sub picioarele poporului non-evreu  pentru patruzeci şi două luni până în 1967 (688 AD + 1279 ani), atunci când, în primele ore ale războiului de şase zile evreii au preluat controlul Ierusalimul de Est şi proorocirea în imbracaminte de sac s-a încheiat atunci când acestia si-au facut propriul lor stat pe 14 mai 1948 (688 AD + 1260 ani).

Marele rabin Joel Teitelbaum, a crezut ca RothIsm-ul este “munca lui Satan, un sacrilegiu, o blasfemie” si Holocaustul, s-a plâns el, “a fost un rezultat direct al RothIsm-ului, o pedeapsă de la Dumnezeu.”

Rothschild a fost foarte conştient de istoria evreilor şi evreii, în funcţie de Noul Testament creştin, l-au persecutat şi răstignit pe Iisus Hristos şi pe cei mai multi dintre adepţii lui initiali. Bisericile tradiţionale americane din secolul al 19-lea n-ar fi sprijinit o ocupaţie evreiască a patriei lui Iisus.

Evreii sionişti bazati pe Rothschild (RBZJ), precum şi un artist escroc, Cyrus Scofield, au fost utilizati pentru a schimba America şi orientarea sa religioasa, prin utilizarea ca referinţă a Bibliei Scofield de la Oxford University Press.

Scofield, după ce a fost eliberat din închisoare i-a fost prezentat lui Samuel Untermeyer, preşedintele Hayesod Koren şi al mişcarii RothIsm în America.

Untermeyer, un avocat, a contribuit la pregătirea Legii Bancii Federal Reserve în 1910, precum şi la finanţare  Bibliei de referinţă a lui Scofield.

Biblia Scofield are sute de note de subsol, uşor de citit pe marginile şi în partea de jos a paginilor, care înşelător împleteste părţi din Vechiul şi Noul Testament, împreună, ca şi cum aceiaşi oameni le-ar fi scris, în acelaşi timp. Dovada cea mai convingătoare a influenţei RothIsm-ului asupra lui Scofield sunt însuşi notele ei , exemple de mai jos fiind luate din Editia revizuita in 1967 :

    “Pentru o naţiune comiterea păcatului de anti-semitism aduce judecata inevitabilă.”  “Dumnezeu a făcut o promisiune necondiţionată binecuvântand prin seminţele lui Avram naţiunea lui Israel de a moşteni un anumit teritoriu pentru totdeauna.”

De fapt, nu există nici un păcat de anti-semitism în Biblie şi Avraam nu a lăsat moştenire un teritoriu “ specific “  descendenţilor săi.

Pat Robertson şi Jerry Falwell ii identifica pe “ evreii lui Scofield” în Geneza 12:3, ” Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” şi concluzioneaza fals:

    “Dumnezeu a binecuvântat America, deoarece America i-a binecuvântat pe evrei. Dacă această naţiune vrea ca domeniile ei sa rămâne bălaie de cereale, realizările sale ştiinţifice să rămână notabile, precum şi libertatea ei sa rămâna intacta, America trebuie să continue să stea cu Israelul. “

John McArthur, autor, pastor la Mega-Biserica comunitatii ” Grace ” a venit cu explicaţia ” Razboi Just “ pentru Războiul din Irak, din cauza  notei lui Scofield “teritoriu specific” . Pe CNN i-a spus lui Larry King, “Irakul este” un razboi just “pentru că Irakul nu a respins numai Evanghelia lui Iisus Hristos, dar a făcut tot ce se poate face, pentru a eradica poporul lui Dumnezeu, şi anume Israel.”

Robertson, Falwell şi McArthur din cauza lui Scofield, ignora principiile centrale ale creştinismului: căutarea pacii şi iubirea duşmaniilor lui, Pacea fie cu tine, că cel blând şi cei care lucrează pentru pace – mai degrabă decât cel puternic şi violent – sunt binecuvântati de Domnul.

     ”Apoi va zice celor de la stânga Lui (Robertson si celorlalti),” : Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;  Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.”  ”Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? ” “El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.’” Matei 25:41-45
    Pre-milenarismul, Dispensationalismul, Iudeo-Creştinismul şi ” Sionismul-Creştin” toate se bazeaza pe nota de subsol Scofield “ Un blestem sa cada asupra celor care-i persecuta pe evrei” pentru a justifica războiul din Irak şi încălcarea drepturilor omului în Gaza şi Cisiordania de catre Israel.

Este de neconceput exagerarea influenţei lui Cyrus Scofield, precum şi a Oxford Press in secolul al XX-lea in convingerile creştine şi evreieşti ale sectarilor. Cu publicitate si promovare nelimitata, Biblia Scofield a devenit cel mai important instrument pentru a răspândi mesajul sionismului creştin: că statul modern Israel este împlinirea profeţiei biblice.

Uganda nu este Ierusalim

În 1903, Joseph Chamberlain, Secretarul Colonial britanic, a dus ” Proiectul Uganda”, o colonie evreiască in Africa de Est, lui Theodore Herzl. Herzl iniţial a respins ideea, dar  pogromul din aprilie 1903 de la Chisinau,o explozie medievala în care 49 de evrei ruşi au fost ucişi, 92 răniţi grav, 500 de răniţi uşor, l-a facut sa se  răzgândeasca şi el a recomandat soluţia controversată ca o măsură temporară.

Herzl nu a trait pentru a vedea respingerea Planului  Uganda în 1905.  El, şi discuţiile ulterioare despre o patrie, alta decât Palestina, au murit în mod neaşteptat când Herzl avea doar 44 de ani.

David Wolfson i-a urmat lui Herzl, dar el nu a reuşit să-l convingă pe Bei-ul turcilor să renunţe la Palestina după ce Imperiul Otoman s-a prăbuşit. Dr. Otto Warburg (legat de Paul şi Max, agenţi ai Rothschild) a fost pus în loc şi mişcarea a fost mutată la Berlin.

Al doilea Război Mondial s-a incheiat, dar nu pentru palestinieni

Războiul s-a încheiat în 1945 şi după cel mai aprig episod din istoria evreilor, refugiaţii s-au mutat din taberele de concentrare in taberele de persoane strămutate, până când lumea a fost dispusa să dea supravieţuitorilor Holocaustului pamantul palestinian.

Pentru modul in care Organizaţia Naţiunilor Unite a dezbătut rezoluţia ca să împartă pământul palestinian, mediatorul -numit de ONU, contele Folke Bernadotte, a considerat  rezoluţia drept ofensatoare.

    “Principii de bază impiedica aceste victime inocente ale conflictului [palestinienii nu au fost de vina pentru Holocaust] de a reveni la casele lor, în timp ce evreii imigranţi se revarsa în Palestina şi, mai mult, ameninţa să înlocuiască permanent refugiaţii arabi deposedaţi care au fost aici timp de secole “. El a descris,” pradă sionista pe scară mare şi distrugerea satelor [palestiniene] fără nici o aparentă militara necesară . “

Raportul său (ONU Document A. 648) a fost depus pe 16 septembrie, 1948. A doua zi, Contele Bernadotte şi asistentul său au fost asasinaţi în acea parte a Ierusalimului ocupata de către sioniştii.

În cele din urmă marina britanică i-a atacat pe cei 4500 de supravieţuitori ai Holocaustului ( “Exodul 1947″), în drumul lor spre Palestina şi patria lui Rothschild a fost un fapt implinit.

La 14 mai 1948, mandatul britanic asupra Palestinei a expirat si Rothschild a stabilit Statul Evreu,situat în singurul loc din lume in care ar putea avea loc o ciocnire a civilizatiilor, Ierusalim.

Întoarcerea evreilor în “Ţara Sfântă” prevesteste Armageddon-ul.

Armageddon, batalia finala, va veni atunci când cineva va distruge Dom-ul Stancii. Această moschee magnifica cu cupole de aur construita pe locul Templului lui Solomon (urâciune a pustiirii) impiedica întoarcerea lui Mesia. Creştinii Radicali şi evreii, cred că Hristos nu va veni înapoi pe pământ, până când evreii nu vor reconstrui Templul.

Dom-ul trebuie sa fie demolat, apoi pentru prima dată în istorie, datorită lui Sadaam Hussein, care a distrus 90 la suta din zonele umede din Irak, 200 de milioane de oameni ar putea trece Eufratul pentru un război sfânt în Ierusalim.

Un razboi care va scapa planeta de milioane de mancatori inutili.

Noua Ordine Mondială a Rothschild are nevoie numai de 500 de milioane dintre noi, ca sclavi.

Ordinul Iezuitilor

Bazele ordinului au fost puse la data de 15 August 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignacio de Loyola și a fost aprobat la 27 Septembrie 1540 de Papa Paul al III-lea, prin bula Regimini militantis Ecclesiae.

În scopul combaterii Reformei şi a întăririi puterii Vaticanului, călugărul spaniol Don Ignacio de Loyola creează în 1534 Compania lui Isus – un ordin rigorist. De atunci, numele Sfintei Inchiziții se confundă cu acela al iezuiților. Instrumentul Inchiziției a fost creat în sec. XII cu prilejul campaniilor anticathare și care se aflase, tradițional, în mâinile fraților predicatori (dominicani și franciscani). A fost fondată de papa Inocenţiu III (1198-1216) şi exercitată de călugării cerşetori ai ordinului dominican şi de o parte dintre călugării franciscani. După anul 1543 (nu e dată certă – n.m.) a fost exercitată şi de iezuiți, cu cel mai mare zel. A fost lichidată în sec. XVIII-XIX.

Diversiunea, provocarea, spionarea şi şantajul, alături de inchiziție, figurau printre mijloacele de acţiune ale ordinului iezuit. Ordinul a devenit din ce în ce mai secularizat, mai liberal în teologie, mai puţin loial papei și a fost desfiinţat formal în 1773, dar reînfiinţat în anul 1814. Cuvântul iezuit a ajuns sinonim cu viclean / perfid.

Acest Ordin a fost serviciul secret al Vaticanului. O mare parte a averii Vaticanului e administrată prin băncile Rothschild.

Iezuiţii s-au caracterizat printr-o preocupare pentru educaţie, pentru disciplină strictă şi pentru înţelegerea culturilor locale în care misionau. Sistemul de învăţământ al iezuiţilor era atât de bun, încât şcolile lor au ajuns să se impună pe plan mondial. Mulţi savanţi şi gânditori de renume (Georges Lemaître, Voltaire, Teillhard de Chardin, Nicolas Zucchi) au studiat la şcoli iezuite. Inclusiv Adam Weishaupt, 28 de ani, student de drept canonic care dorea reforma socială și care a întemeiat, la 1 mai 1776, Ordinul Iluminaților (numit inițial Perfecţioniştii) din Bavaria a fost elev la iezuiți.

Iezuitii pe teritoriul românesc

Spațiul transilvan a fost teatrul unor confruntări semnificative sub unghi religios, îndeosebi în secolele XVI-XVIII, spre deosebire de zona exterioară lanțului carpatin, unde efectele Reformei erau mult mai slabe. Iezuiții au venit aici în plină ofensivă a Reformei, ca reacție la asiduitățile protestante. Spre deosebire de alte ordine călugărești, ei au excelat în activități educative, legându-și numele indisolubil de cultura locului în care s-au așezat. Devotamentul, disciplina, spiritul de jertfă, erudiția le-au fost apreciate mai totdeauna. Meritul de a fi readus într-o masura oarecare la viata catolicismul din Transilvania a fost al acestui ordin, care fu adus aici de principele Báthory si sustinut cu multa solicitudine, spunea un analist al fenomenului, Onisifor Ghibu, atent mai cu seama la creatia didactica a iezuiților.

Sursa: Alexandru Zub – din textul citit la Simpozionul Internațional Iezuiții în tradiție și actualitate, 3 Dec. 2005 (Convorbiri literare Nr. 12 / 2005).

Pentru că globalizarea  este mai feroce decât colectivizarea, să ne pregătim a primi  martirajul cu bucurie şi cu plăcere, pentru a participa la întronarea în tot cosmosul a Dreptăţii, Adevărului, Corectitudinii, Purităţii, Iubirii, Iertării, Armoniei Dumneiesti şi a celorlalte Bunătăţi şi Frumuseţi DOMNEŞTI! Caci aşa cum pământul a fost innecat de ape, când turnul Babel al păcătuirii atingea Cerul, tot aşa va fi innundată lumea cu suferinţe! Descălţaţi-vă de sine , dezbrăcaţi-vă de omul cel vechi şi înarmaţi-vă cu armura păcii scrisă în Efeseni, pentru a vă îmbarca în Corabia-haina Cristică;  

 

 “Rar să găseşti un om care să dea sens religios morţii… [s-o vadă] ca pe-o izbăvire sigură din împărăţia păcatului” (Părintele Arsenie Boca, în vol. Mărturii din Ţara Făgăraşului, 2004, p.121) In 1 Petru,cap. 4,v.1invatam : Astfel, dar, fiindca Hristos a patimit in trup, inarmati-va si voi cu acelasi fel de gandire. Caci cel ce a patimit in trup a sfarsit-o cu pacatul;Când Sartre (1) va înceta să intereseze, Mircea Eliade va dăinui prin romanul său metafizic, Noaptea de Sânziene, credea Robert Kanters în anii de glorie ai existenţialismului francez. Raţiunea pentru care “ultimul dintre marii critici ai Parisului” (v. Monica Lovinescu, Demnitatea naraţiunii, în România literară, nr.9/1991) scria acest lucru ţine de fondul metafizic al romanului Foret interdit(Paris, 1956). Dincolo de arbitrarele împărţiri geografice ale culturii europene, s-a întâmplat ca ideea pe baza căreia Mircea Eliade şi-a construit romanul publicat în anii cincizeci la Paris să fie limpede formulată şi la Bucureşti de preotul profesor Dumitru Staniloae (2) în primăvara anului în care s-a dus la Domnul: “noi, românii, trebuie să-i ajutăm pe occidentali să se spiritualizeze” (v. interviul cu D. Stăniloaie, membru de onoare al Academiei Române, în rev. Apostrof, nr.3-4/34-35 martie-aprilie 1993, p.13, precum şi vol.: D. Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, ed.II-a, Ed. Elion, Bucureşti, 2004). În 1991 şi părintele profesor Costa de Beauregard spunea la Paris că lui i se pare că Ortodoxia românească poate ajuta Apusul să scape de relativismul în adevăr, de materialism şi de alte suferinţe ale vremurilor moderne care-l macină: “Diferitele comuniţăţi creştine ar putea afla în Ortodoxia românească destulă umilinţă, adevăr şi dragoste pentru a regăsi tradiţia Sfinţilor Părinţi” (v. M.-A. Costa de Beauregard, 21 aprilie 1991).

 

Robert Kanters sesizase mesajul eliadesc adresat unui Occident care se făcuse vinovat de crucificarea României (v. Nicolae Baciu, Agonia României.1944-1948, Muenchen, Jon Dumitru Verlag, 1988; ed.II-a Bucuresti, Ed. Saeculum, 1997)  

 

Anume că, din perspectiva împlinirii în plan religios al destinului uman, timpul istoric îşi pierde orice semnificaţie. Sau, cum observa un alt universitar român – filozof cunoscut şi apreciat mai mult în Italia şi în Spania (care i-a fost patria din exil) decât în cultura ţării sale dominată de politruci cu liceul pe puncte (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinişul lui Constantin Noica) -, istoria timpurilor moderne, marcată de tehnică şi de utopie, implică necesitatea “depăşirii timpului istoric” (v. George Uscătescu, Tehnică şi utopie, în rev. Destin nr.12, Madrid, 1962, p.10).

Noaptea de Sânziene (Paris, ed. II-a, 1972, Bucureşti, ed.III-a, 1991, ed. a IV-a, 2010), înfăţişează un filozof ajuns deţinut politic în România ocupată după 23 august 1944 de trupele sovietice ocrotite de observatori anglo-americani. Modelul personajului este fără îndoială real si nu greu de găsit în cercul de prieteni pe care-i lăsase Eliade în ţară. Personajul Biriş, împrumutând atât soarta cât şi unele trăsături ale gânditorului religios Mircea Vulcănescu (1904-1952), împărtăşeşte cu limbă de moarte acel mesaj destinat unui prieten aflat dincolo de Cortina de fier. În pragul marii treceri, filozoful aflat după gratii pentru vini imaginare (menţionate de Editura Humanitas în 2003 şi 2004 pe cărţile lui M. Vulcănescu de ca şi cum vinovăţia ar fi fost reală, iar temniţa bine meritată!) transmite unui român de la Paris următorul mesaj pe care acesta are datoria să-l transmită la rândul său mai departe: “există o ieşire [din timp]. Să o caute şi ei [occidentalii]!” (v. Mircea Eliade,Noaptea de Sânziene, Bucureşti, vol.II, 2010, p. 299).

Invocând întâi Biblia unde se arată că “porţile împărăţiei cerurilor se vor deschide şi va intra fiecare neam cu cinstea şi cu slava sa” (Apoc. 21), apoi pe Sf. Vasile cel Mare, după care “eu n-am voie să mă afirm contra altora, dar n-am voie nici să neglijez darurile ce mi le-au dat Dumnezeu şi neamul meu”, …

 

…teologul Dumitru Stăniloaie a observat că “occidentalii n-au avut spiritualitatea profundă pe care a avut-o Răsăritul” (v. interviul din rev. Apostrof, nr.3-4, 1993, p.13)

 

 Ilustrată de atitudinea contemplativă a ciobanului din balada Mioriţa, spiritualitatea românescă (3) s-ar fi singularizat de-a lungul zbuciumatei ei istorii prin capacitatea “de a experimenta contemplaţia în suferinţă” (Mircea Eliade, “O anumită incapacitate”, în vol. Fragmentarium, ed. I-a1939; ed. a II-a, 1994, p. 146).

Textul de evocare a lui Mircea Vulcănescu scris de Eliade la un deceniu după apariţia Nopţii de Sânziene începe cu mărturisirea că nu a întâlnit în viaţa sa un om mai modest şi mai înzestrat cu atâtea daruri admirabile: curiozitate nestăvilită şi o cultură vastă, solidă, bine articulată, pe un fond de mare inteligenţă şi generozitate. Credinţa religioasă, iscusit tălmăcită în scris, era trăită de prietenul său cu simplitatea ţărănească care-l făcuse odată să-i spună, aidoma ţăranilor autentici, că “darurile, ca şi încercările vin tot de la Dumnezeu”. De aceea, în clipa când au venit încercările şi “în câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială, academică, familie, libertate”, Mircea Vulcănescu le-a primit senin. În încheierea textului din 1967, Eliade scrie că ceea ce ştim de viaţa pe care filozoful a trăit-o în temniţă “ne e deajuns ca să înţelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii” (M. Eliade, Trepte pentru Mircea Vulcănescu, în vol. Ultimul Cuvânt apărut la Editura Crater, 2000, p.267; textul lui Mircea Eliade apare cenzurat în ediţia M. Vulcănescu,Ultimul Cuvânt, Ed.Humanitas,1992).

 

Interesat din tinereţe de transcendent, de “tot ceea ce nu face parte din lumea noastră deşi se află printre noi, în mijlocul nostru”, Mircea Eliade era convins că unii oameni ajung să trăiască precum sfinţii, într-un prezent continuu, deosebit fundamental de prezentul evanescent al timpului istoric măcinându-şi clipa iluzorie între a fost şi va fi fost. În Noaptea de Sânziene el face o aluzie transparentă la timpul istoric în care, fără a avea vreo vină, au fost schingiuiţi şi omorâţi după gratii opt sute de mii de români (apud. dr. Florin Mătrescu, Holocaustul roşu, 1999) din milioanele de români şi aşa-zişi “moldoveni” întemniţaţi sau deportaţi din ţară sau din provinciile incorporate în URSS.

C am uşor s-a putut observa după 1990, teroarea subterană şi corupţia, din care au prosperat responsabilii ideologici ai ocupaţiei bolşevice, n-a putut fi dată în vileag nici până azi

 

 Fiindcă demonetizarea ideologiei comuniste n-a însemnat cedarea poziţiilor câstigate de profitorii fostei ideologii. În plus, s-a putut cu uşurinţă remarca persistenţa uneia din directivele NGVD/KGB privitoare la “împiedicarea reabilitării celor condamnaţi în procesele politice. Dacă reabilitarea devine inevitabilă în unele cazuri, ea se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o eroare judecătorească. Procesul nu trebuie însă reluat, pentru ca cei care au pricinuit greşala să nu fie invocaţi” (v. Directivele KGB în Meridianul românesc, SUA, 3 martie 2001, p. 3).

În anul scurtei întoarceri în România, Mircea Eliade nota interesul pe care i-l trezeşte faptul mistic “validat de istoria multimilenară a religiilor” (fragmente dinJurnalul portughez, nepublicat în întregimea sa în nici una din cele două ediţii, Bucureşti, 2010, p.119). Tot atunci el incercase a schiţa trăsăturile prin care opera sa de istoric al religiilor, de eseist şi de romancier se singularizează în aria culturilor orientale şi occidentale frecventate. Spre deosebire de spiritul contemplativ răsăritean, dezinteresat de istorie, el s-ar integra culturii apusene prin respectul faţă de faptul istoric (p.93), interpretat însă din punctul de vedere al istoricului religiilor cu acces la “sensurile spirituale ale formelor obiective, eterne ale religiei” (v.Mircea Eliade, 1942, în Jurnalul portughez, publicat în formă cenzurată de Gabriel Liiceanu, care nu menţionează nicăieri în volum că ar fi vorba de nişte fragmente selecţionate dintr-o scriere mai vastă aflată în arhiva “M.Eliade” din America).

În momentele ultime ale deţinutului politic Valeriu Gafencu, întemniţat în primul an de facultate şi trecut în lumea de dincolo după 12 ani într-o stare de har, Ioan Ianolide a trăit ieşirea din timpul istoric sub forma beatitudinii extazului mistic. Ianolide, în închisoare fiind, a avut simţământul că Hristos era prezent în Valeriu, prietenul său, care-i spusese atunci: “Sunt fericit că mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea si o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi si voi fi alături de voi. Veţi avea multe necazuri. Fiţi tari în credinţă, căci Hristos îi va birui pe toţi vrăjmaşii…A urmat o pauză… A putut să mai rostească ‘S-a sfârşit!’ Totul era făcut din lumină nepământească, dar real, un fel de realitate desăvârşită, a cărei vedere te face fericit… Şi-a dat sufletul către orele 13, în ziua de 18 februarie 1952” (v.Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, 2006, p. 189-190).

În anii de glorie ai “mişcării religioase din jurul Mânăstirii Brâncoveanu” (D. Stăniloae, prefaţa la vol. III al Filocaliei, 1948) când Părintele Arsenie îl îndemna, îl încuraja şi îl ajuta la traducerea Filocaliei pe care poeta Zorica Laţcu mai apoi o stiliza (v. Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, 2004, p.78), prof. Stăniloae avea să scrie că “destinul uman nu se desfăşoară influenţat numai de factori imanenţi,

materiali şi biologici, sau dirijat numai de voinţa proprie şi a celorlalţi oameni, ci asupra lui stau aplecate în fiecare clipă atât puterile cerului cât şi ale iadului, încercând să-l înrâurească în sensul dorit de ele” (D. Stăniloae, Elemente de antropologie ortodoxă, 1946, în Omagiu Patriarhului Nicodim Munteanu). Părintele Arsenie Boca (4), el însuşi urmând a avea în 1989 o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul de la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus), spunea prin anii patruzeci că Evanghelia a fost menţinută vie în conştiinţa veacurilor de toţi cei martirizaţi pentru credinţa creştină (v. Părintele Arsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, Ed. Credinţa strămoşască, 2010).

În romanul deschiderii cerurilor la echinox, Mircea Eliade imaginează trei personaje masculine, care însă evoluează în dublet: Biriş-Viziru şi Partenie-Viziru. În timp ce Partenie (romancierul de mare succes) este ucis dintr-o confuzie, atât Biriş cât şi Viziru ajung pe tărâmul vieţii fără de moarte. Stefan Viziru în exilul de la Paris, în Noaptea de Sânziene, iar Biriş este asasinat, ca si filozoful Mircea Vulcănescu, prin schingiuire în temniţa comunistă. Înainte de a-şi da duhul, Petre Biriş transmite un mesaj destinat lui Viziru, mesaj care nu este altceva decât o mărturie de credinţă în viaţa de dincolo. Într-o perfectă linişte interioară, semn al transcederii suferinţei şi a depăşirii spaimei de moarte, Biriş spune următoarele: “Există o ieşire [din timp]. Să o caute şi ei !”. Dar Eliade n-a dedublat doar personajele masculine. Ciru Partenie şi Stefan Viziriu se intersectau în existenţa lor cu Ioana şi Ileana, ultima fiind cea care reface cu Stefan cuplul primordial, ajuns în noaptea de Sânziene “la umbra unui crin” în Paradis.

Foarte schematic, povestea din balada Mioriţa se reduce la trei inşi din care unul moare ca să ajungă la prezentul etern al vieţii veşnice. Asociind baladei idei din filozofia platonică, în urmă cu nişte ani observasem că tripartiţia sufletului omenesc implică o singură parte cu acces la nemurire obţinut prin desprinderea de ursita celorlalte două (v.Isabela Vasiliu-Scraba, Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în Miotiţa/ The opening of the skies in a Platonic myth and in Mioritza ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004). Faţă de această intrare pe tărâmul vieţii fără de moarte, Creştinismul a adus noutatea Împărăţiei lui Iisus care, “din destinul Lui, a făcut destinul care ne atrage spre Adevăr, spre Cale şi spre Viaţă” (Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei).
După anii de temniţă (în 1945, 1948, 1953, 1955, 1956 fără nici o condamnare) şi de Canalul Morţii (14 luni fără de vină), ieromonahul Arsenie Boca, scos abuziv din preoţie în primăvara anului 1959, pictează într-un altar bisericesc pe Maica Domnului cu Iisus în zeghe de puşcăriaş.

Interesant este că nimeni nu observă, aproape jumătate de secol, nici haina pruncului Iisus, nici tunsura sa de puşcăriaş, deşi icoana are dimensiuni impresionante şi este cum nu se poate mai la vedere, chiar în altarul celei mai impunătoare biserici din mijlocul capitalei României (în apropierea Operei). Abia în 2007, când la Mânăstirea Diaconeşti din judeţul Bacău se lucra la realizarea albumului Fericiţi cei prigoniţi.

Martiri ai temniţelor româneşti (Ed. Bonifaciu, Bucureşti, 2008), Părtintele Arsenie Boca îi dezvăluie în vis unui student la Teologie semnificaţia imaginii pictată de el în altarul Bisericii Sf. Elefterie cel nou din Bucureşti. Studentul vede zeghea, pe care de atunci încoace o observă multă lume, dar lui, în vis, i se mai arată ceva, cu mult mai semnificativ si mai ascuns mulţimii (v. Alexandru Valentin Crăciun, Pictura Părintelui Arsenie Boca, în rev. Lumea Credinţei, anul V, nr. 9/58, sept. 2007). Anume că haina de puşcăriaş are darul de a se metamorfoza într-un mănunchi de raze care transfigurează spaţiul întunecos al unei celule, scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a pruncului Iisus. Toţi martirii credinţei din temniţele în care ocupantul sovietic a decapitat vârfurile spiritualităţii româneşti au mărturisit adevărul biblic după care “pentru veşnicia noastră în Împărăţia lui Iisus, nici preţul vieţii, şi nici un preţ nu este prea mare” (v. Părintele Arsenie Boca, Gâlceava omului cu revelaţia în vol.Cărarea împărăţiei).

Pe când scria Noaptea de Sânziene, Mircea Eliade observase că omul modern a renunţat a-şi fructifica viaţa spirituală. Dar mesajul venit din România aflată “sub ocupaţie bolşevică”, mesaj adresat Apusului de un deţinut politic schingiuit până în pragul morţii, nu se referă nici la timpul istoric al ocupaţiei sovietice a ţării deposedată de Bucovina de Nord şi de Basarabia, nici la spiritualitatea pre-creştină perpetuată prin balada Mioriţa, îngânată de un profesor de filozofie în timp ce era torturat. Doar la nevoia stringentă a cunoaşterii adevărului şi mântuirii. Fiindcă, în opinia lui Eliade (ca şi a profesorului Dumitru Stăniloae şi a părintelui profesor Costa de Beauregard), asemenea urgenţe de natură spirituală au fost păstrate numai de românii sacrificaţi de Occidentali.

Isabela Vasiliu-Scraba

 

Poporul Roman a fost impins in pustia komunismului,ca sa poata fi rastignit de Preotimea Gobalismului!Si eruditul critic literar V. Ierunca, scăpat de teroarea Securităţii aflată în subordinea ocupantului sovietic, observase dezinteresul Occidentului pentru suferinţele românilor întemniţati şi omorâţi cu sutele de mii sub atenta ghidare a Kremlinului, prin Ana Pauker, Teohari Georgescu, Al. Nicolschi, etc.

 

Referitor la acest vinovat dezinteres al umaniştilor francezi de stânga, Virgil Ierunca nota următoarele: “lui Sartre nu i se cere decât o informaţie obiectivă. Dar el dă dovadă de ipocrizie şi amnezii inexplicabile” (Virgil Ierunca, Trecut-au anii. Jurnal, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000). Probabil pe undeva pe aici se află şi motivul pentru care Eugen Ionescu nu a vrut niciodată să-l cunoască personal pe J.P. Sartre. Poziţia lui Mircea Eliade faţă de Sartre credem că a fost determinată mai ales de limitarea existenţei umane la social şi politic pe care o sesizase în scrierile existenţialistului. Pentru un erudit şi un literat care şi-a dedicat întreaga viaţă studierii fenomenului religios, observarea acestei limitării era desigur în defavoarea lui Sartre. Realist ca şi filozoful religios Nae Ionescu, Eliade considera că evenimentele din timpul sacru sînt cu mult mai reale decât viaţa desfăşurată în timpul istoric (M. Eliade,Fragments d’un jurnal, p.429-430).

 Un alt inger pazitor al Poporului Roman este Dumitru Stăniloae (1903-1993) a fost absolvent şi doctor în teologie la Universitatea din Cernăuţi, profesor universitar la Sibiu şi Bucureşti, deţinut politic între 1958 şi 1963

 

Acesta,din 1965 a fost  profesor universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti, invitat să predea în Anglia, Germania, Franţa şi Grecia, autor al unor cărţi de referinţă în domeniul teologiei şi filozofiei culturii (Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Române, Cernăuţi, 1929, A. Şaguna, Sibiu, 1933, Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943; Ascetică şi mistică creştină, Sibiu, 1946 ed.II, Bucureşti, 1981 cu titlul: Teologie morală ortodoxă; Uniatismul [greco-catolicismul], încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti, 1973,Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Bucureşti, 1986, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Bucureşti, 1987, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992; în 1985 la Paris a apărut vol. Le genie de l’Orthodoxie, trad. Dan Ilie Ciobotea – actualul Patriarh- o variantă a primei părţi din tratatul de Dogmatică). Alături de alţi traducători de marcă, precum profesorul de greacă St. Bezdechi şi eminenta sa elevă, poeta Zorica Latcu, şi, desigur alături de toţi latiniştii, eleniştii şi preoţii care au tradus multe din scrierile Părinţilor Bisericii în perioada interbelică – dintre care unii (pr. T. Bodogae, pr. D. Fecioru, Olimp Căciulă, etc.) au reuşit să-şi vadă publicate traducerile şi în vremea comunistă -, prof. D. Stăniloae a fost un remarcabil traducător de texte patristice. În 1991 a fost ales membru al Academiei Române, fiind deja Doctor honoris cauza a mai multor universităţi europene pentru meritele sale culturale.

 

 

 

Din Lotul „Rugul Aprins“ care arde din suferinta  martirilor ROMANI,aflăm că activarea faimoaselor Tribunale Militare şi Tribunale ale Poporului – în care procese exterminatoare aruncau în temniţă, lagăre de muncă forţată sau condamnau la moarte personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti – a fost tinta „noii ordini sociale”de ieri-globale de azi !

 

Armata roşie ocupase întreaga ţară începând cu 1944, lăsând în urmă un pustiu ce trebuia umplut cu uscături ale deşertului: „omul nou” era numit conducător al instituţiilor statului, dirija noua armată de culturnici, punea la zid tot ceea ce însemna tradiţie, înfiera ideea de naţiune. 

Marea represiune începuse odată cu distrugerea elitelor politice ale României şi cu reducerea la tăcere a presei democratice. Procesul ziariştilor din 22 mai 1945 şi cel al Partidului Naţional Ţărănesc din toamna anului 1947 deschideau „seria” care culminează cu ultimele două mari procese în care au fost condamnaţi cei care, prin statura lor intelectuală, ar fi putut salva România de la dezastrul comunist: procesul „Rugului Aprins” (1958) şi procesul „Noica-Pillat” (1960). 

„Rugul Aprins al Maicii Domnului” a fost un eveniment de marcă specific românească, un fenomen al timpului creştin. Pentru salvarea ei spirituală, singurul bun ce mai putea fi păstrat după invazia armatei roşii în România, va fi constituită organizaţia iniţiată de preotul Daniil – Sandu Tudor – cu simbolul rugăciunii neîntrerupte – „Rugul Aprins care nu se mistuia”. Apropierea dintre elita intelectuală şi clerul monahal ar fi putut proteja valorile tradiţionale, chiar în împrejurările dramatic-istorice ale sovietizării României.

Ideea ieroschimonahului Daniil de la Rarău – Sandu Tudor de a forma noi generaţii de monahi, care la rândul lor să-i iniţieze, mai târziu pe alţii, ar fi întărit elita spirituală a României viitoare, continuatoare a tradiţiei creştin-ortodoxe, educând noi şi noi generaţii în acelaşi nobil scop. Ţelul recuperator nu putea decât să anime spiritele cele mai înalte şi responsabile, gata să pregătească un asemenea viitor României invadată în acea epocă de „ciuma roşie”. 

Constituită legal în 1946 (cu toate că cei din grup se întâlneau încă din 1945), organizaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului” a funcţionat până în 1948, când a fost scoasă în afara legii. Conferinţele pe teme religioase, de filosofie şi artă – literatură, muzică, arte plastice – avuseseră loc până atunci în sala bibliotecii Mănăstirii Antim. Participau intelectuali din domeniul artistic şi monahii mănăstirii împreună cu stareţul Vasile Vasilachi, dar şi studenţi de la diferite facultăţi, din care se evidenţia grupul celor 12 de la Teologie în frunte cu Nicolae Bordaşiu (grup din care, iniţial, va face parte şi Roman Braga ce se va alătura, mai târziu, părintelui Daniil, în ideea „mănăstirii de intelectuali”). Cei din „Rugul Aprins” se vor mai întruni, deşi nu oficial, până în 1958, când activitatea grupului va fi suprimată o dată cu configurarea (de către Securitate) a lotului „Teodorescu Alexandru şi alţii” sau, cum i s-a mai spus, „lotul Rugul Aprins”. Alcătuirea lotului din cei mai importanţi monahi şi preoţi profesori ai momentului ( în frunte cu Sandu Tudor urmat de Adrian Făgeţeanu, Benedict Ghiuş, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc şi Dumitru Stăniloae), profesorul Alexandru Mironescu, cinci dintre reprezentanţi – cei mai „periculoşi” – ai studenţilor (începând cu Gheorghe Văsîi şi Şerban Mironescu urmaţi de Nicolae Rădulescu, Pistol Grigore- Dan şi „mezinul” Mihăilescu Emanoil) şi medicul Gheorghe Dabija este semnificativă şi percutantă, fiind catalogată de autorităţi drept o adunare de simboluri negative ale „societăţii burghezo-moşiereşti”. „Instigatori”, „antimarxişti” „trădători”, „criminali”, „mistici înrăiţi”, ei nu puteau fi decât reprezentanţii „vechii societăţii în descompunere” care trebuiau înlocuiţi cu „omul nou” creat de „noua ordine socială”… Temniţele comuniste şi lagărele de exterminare din Balta Brăilei şi de la Canalul Dunărea-Marea Neagră erau pline şi urmau să verse în pământul ţării oasele unui lung şir de martiri, pentru ca altul să-i ia locul în închisorile şi lagărele groazei. Rândul celor din „lotul Rugul Aprins” a venit în 1958. 

În cadrul acestei mişcări spirituale, aşa cum era ea visată de ieroschimonahul Daniil – Sandu Tudor, importantă era implicarea şi educarea tinerilor. Studenţimea care va participa la meditaţiile de la Schitul Rarău urma să aibă un rol primordial. Acolo vor urca în multe rânduri studenţi de la diferite facultăţi (Arhitectură, Politehnică, Medicină, Litere) dornici de educaţie religioasă. Idealul era intrarea tinerilor în viaţa monahală, făcând şi studii de teologie, pentru ca, la rândul lor, să ridice spiritual alte generaţii din care, cei mai mulţi, vor deveni, la rându-le, monahi. Idealul va fi spulberat odată cu suprimarea activităţii grupului, arestarea capilor (a preoţilor) asociaţiei „Rugul Aprins” şi, împreună cu doctorul Dabija şi profesorul Mironescu, a cinci dintre studenţii care participaseră la meditaţiile de la Rarău – reprezentanţi ai tineretului implicat în posibilul viitor al mişcării spirituale. Nu întâmplător, în timpul conferinţelor de la Mănăstirea Antim, apare grupul celor 12 studenţi la Teologie. Atît ei, cât şi studenţii de la alte facultăţi reprezentau viitorul „mănăstirii de intelectuali” la care visa Sandu Tudor. Roman Braga se va evidenţia în acest grup, cu o conştiinţă vizionară ce depăşea generaţia sa, şi se va alătura lui Sandu Tudor, întregii mişcări a „Rugului Aprins”. Călugăr la Mitropolia Moldovei în anii ’50,închipuia (după cum reiese dintr-un raport de Securitate), „monahismul combativ activ” de pe „liniile” Vladimireşti (pe de o parte) şi Sihăstria-Slatina-Rarău (pe de altă parte). 

Credinţa, singura şi adevărata eliberare 

Părintele arhimandrit Roman Braga, născut în 1922 în Basarabia lângă Mănăstirea Condriţa, în satul cu acelaşi nume din Codrii Lăpuşului, a urmat Seminarul Teologic la Mănăstirea Cernica. La 12 ani devenise frate la Mănăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti. Cu studii de teologie la Bucureşti şi Chişinău – Facultatea de Teologie, Litere şi Filosofie – va fi cursant şi la Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu”. În timpul războiului urmează şi Şcoala Militară la Bacău. Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti. 

Părintele arhimandrit Roman Braga a făcut parte din gupul celor 12 studenţi la Teologie, printre care Nicolae Nicolau, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, Leonida Plămădeală, care audiau conferinţele de la Mănăstirea Antim din cadrul întrunirilor spirituale şi culturale. Asociaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului” a fost binecuvântată la cererea unui grup de intelectuali, de patriarhul Nicodim în iarna lui 1946. Tânărul Roman Braga, împreună cu colegii Nicolae Bordaşiu şi Gheorghe Doşmăneanu vor înfiinţa (ca o replică la ceea ce reprezenta impusa Uniune a Tineretului Comunist) Asociaţia Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), cerând şi primind binecuvântarea arhimandritului Benedict Ghiuş. (De altfel,el face parte din grupul studenţilor de la Teologie care se opun cu toată puterea comunismului. Împreună cu aceiaşi Leonida Plămădeală, Nicolae Bordaşiu, dar şi cu Paul Munteanu, concep manifestul „Fraţi creştini” prin care îi îndemnau pe români să postească în sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea pe 1 mai (zi care se instituise, în epocă, sărbătoarea comunistă a muncii). Drept urmare este arestat de către autorităţi împreună cu studenţimea din ATOS în lunile mai – iunie 1948, apoi pe 9 iulie 1948 întemniţat pentru omisiune de denunţ la 5 ani temniţă grea şi 3 ani degradare civică, trecând prin înfiorătoarea reeducare de la Piteşti. Eliberat în 1953 rămâne cu domiciliu forţat în Bucureşti, dar reuşeşte să ajungă la Iaşi fără ştirea autorităţilor, unde, în mare taină, va fi tuns ca monah şi hirotonisit diacon de către Mitropolitul Sebastian Rusan. A fost coleg, la Facultatea de Teologie, cu Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Leonida Plămădeală, Gherasim Cristea. A fost prieten din studenţie cu Nicolae Bordaşiu, împreună cu care, într-o bună zi, a fost invitat în chilia părintelui Daniil – Sandu Tudor, după ce aceştia înfiinţaseră ATOS. Părintele i-a încurajat în iniţiativa lor. Împreună cu părintele Benedict, Sandu Tudor a înălţat o rugăciune, iar Ivan Kulâghin (părintele Ioan cel Străin) i-a binecuvântat. 

Va fi din nou arestat şi condamnat în „lotul Rugul Aprins”. Între 1953 şi 1957, „în mod consecvent şi cu scop duşmănos regimului democrat am făcut educaţie anticomunistă în rândul tineretului şi în special al celui studios”. În 1957 participa la meditaţiile susţinute de părintele Daniil – Sandu Tudor, la Schitul Rarău şi multe zile la rând a făcut „educaţie antimaterialistă”, împreună cu ieroschimonahul, unui grup de studenţi de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. Sunt mărturii culese dintr-unul din interogatoriile care fac parte dintr-o anchetă copleşitoare, după arestarea şi condamnarea părintelui Roman Braga, în 8 noiembrie 1958 în procesul „lotul Rugul Aprins”, la 18 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică. Va trece prin Jilava, Balta Brăilei, Canalul Dunărea-Marea Neagră, colonia Salcia a lagărului de muncă forţată Ostrov, şi eliberat conform Decretului din 1964. I-a avut alături în temniţă pe Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Felix Dubneac şi mulţi alţi preoţi, martiri ai temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste. 

Dorindu-şi cu ardoare hirotonisirea ca preot, părintele Roman Braga ajunge la Cluj, unde îl cunoaşte pe episcopul Teofil Herineanu, preot greco-catolic, trecut în 1949 la Biserica Ortodoxă Română şi, după tunderea în monahism, hirotonisit episcop al Romanului şi Huşilor, episcop al Clujului în 1957. Cum în 1973 episcopia Clujului va fi ridicată la treapta de arhiepiscopie, va fi înscăunat arhiepiscop al Clujului. Teofil Herineanu va fi susţinător şi protector al preoţilor care fuseseră închişi în temniţele politice, pe care-i trimitea în parohiile vacante pe care le păstorea. Roman Braga devine abia în 1965 preot la Negreşti, după ce episcopul Valerian Zaharia de la Oradea primeşte aprobarea de a-l hirotonisi. Mutat la Sârbi, apoi trimis ca misionar în Brazilia şi de acolo, în 1972, chemat de episcopul Valerian Trifa la Episcopatul Român Ortodox de la Vatra, în SUA, va deveni preot paroh. În 1988 se retrage la Mănăstirea din Rives Junction – Michigan şi în cele din urmă va sluji duhovnic la Mănăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului de lângă Detroit. A plecat la cele sfinte la 93 de ani, în 29 aprilie 2015. 

Reiau aici câteva consideraţii pe care le socotesc necesare pentru însemnătatea punerii în pagină a documentarelor bazate pe sursele primare istorice de arhivă, necesare în cercetarea adevărului istoric, a lungii nopţi îngheţate în care a supravieţuit România din epocile dictaturilor comuniste. Stabilirea acestui adevăr istoric, mistificat decenii la rând prin impunerile comandamentelor comuniste, e necesară pentru reparaţia morală a părinţilor şi bunicilor noştri, martirizaţi în închisorile comuniste şi lagărele de muncă forţată (de exterminare) din România, este neapărat necesară. Documentele din această arhivă (întocmită de Securitate, rămasă apoi în custodia Serviciului Român de Informaţii şi predată CNSAS o dată cu înfiinţarea instituţiei ) trebuie citite depăşind limbajul de lemn al Securităţii şi mai ales formulele stereotipe ce se trag din ideologia marxistă. Ele alcătuiesc corpusul informaţiilor istorice primare – documentele – atât de necesare unui studiu real din punctul de vedere al istoriei noastre recente. Este necesar, de asemenea, să ignorăm acuzaţiile inventate, denigrările, denunţurile, dar mai ales etichetele politice. Judecarea în cadrul „tribunalelor poporului” şi a „tribunalelor militare” era folosită pentru acuzarea şi condamnarea celor care urmau să fie denumiţi în termeni neadecvaţi, insultători („criminali” sau „trădători”) primind pedepsele cele mai aspre, ajungându-se până la temniţa pe viaţă sau condamnarea la moarte. 

Într-unul dintre interviurile acordate presei, părintele Roman Braga face câteva consideraţii pe care, de altfel, le găsim sub o formă sau alta, în gândirea fiecăruia dintre preoţii arestaţi în „lotul Rugul Aprins” trăitori îndelung după anii de temniţă. „Suferinţa este beneficiul tuturor, nu numai al creştinilor”, dar şi „Ideea lor (a celor care conduceau temniţele n.m.I.D.) era să nu mori […] până ce nu te compromiţi . După ce te compromiţi poţi să şi mori că e totuna”. Acestea sunt fraze care exprimă suficient ţinuta morală a părintelui, a acestui grup de dedicaţi spiritului şi credinţei salvatoare. 

Volumul 1 al Dosarului P[enal] 202 întocmit „lotului Rugul Aprins” – „Teodorescu Alexandru şi alţii” – se deschide la primele pagini cu Opisul în care îi găsim pe toţi cei 16 ai „adunării de îngeri”, cum i-am numit cândva. În ceea ce-l priveşte pe Roman Braga, actele calvarului său se deschid odată cu fila 251 (mai întâi sunt actele primului proces penal ce i-a fost intentat, în urma căruia va fi condamnat odată cu Leonida Plămădeală) – Ordonanţa de reţinere din 13 iunie 1948 , prin care căpitanul de Securitate Gheorghe Enoiu, anchetator penal de Securitate, dispune „pe timp de 24 de ore şi reţinerea în arestul M.A.I.”, continuă cu Mandatul de arestare (fila 255), unde acelaşi Gheorghe Enoiu ordonă „tuturor organelor forţelor publice […] să aresteze şi să conducă la arestul M.A.I. Bucureşti pe numitul Roman Braga”. Percheziţia domiciliară (la domiciliul de la Mitropolia din Iaşi…) va fi efectuată cu pretextul că „din datele ce le posedăm rezultă că la domiciliul său deţine materiale ce interesează Securitatea Statului”, conform Codului de Procedură Penală, după cum semnează acelaşi anchetator penal de Securitate, Gheorghe Enoiu. 

După Procesul verbal de sechestru de la fila 259 ( în lipsă de altceva, părintelui Roman i se pun sub sechestru… pantofii uzaţi, reverendele de preot, cămăşile, de asemenea, uzate, valiza din placaj şi alte obiecte mai mult decât modeste). Sentinţa din 14 februarie 1949 cade implacabil asupra lui şi a lui Leonida Plămădeală şi li se deschide „acţiune penală pentru crimă”. Citez din documentul de la fila 264 a volumului: „Tribunalul/ deliberând […]/ în fapt/ Elemente ostile poporului român care prin activitatea lor trecută […] au trecut după instalarea regimului de democraţie populară la o organizare de grupuri teroriste subversive (este vorba despre înfiinţarea Asociaţiei Tineretului Ortodox Studenţesc – ATOS – n.m.I.D.) în scopul de a înlătura prin violenţă guvernul legal al ţării. […] În ce priveşte crima de complot în scop de răzvrătire ce s-a mai reţinut în sarcina numiţilor acuzaţi, elementele componente şi ale acestei infracţiuni sunt întrunite, întrucât mai mult de două persoane de comun acord au luat hotărârea de a instiga […] astfel să poată răsturna regimul democrat de la cârma ţării, deci acuzaţii au ştiut în mod conştient şi voluntar scopul criminal al săvârşirii acestei infracţiuni”. 

Actele procesului „Rugul Aprins” îşi încep, pentru preotul arhimandrit Roman Braga, desfăşurarea, odată cu Ordonanţa de punere sub învinuire dela fila 329 a volumului 1 din care citez: „Locot.[enent] Cenuşe Constantin, anchetator penal de Securitate din MAI – Direcţia Anchete Penale […]/ am stabilit:/ din materialele de anchetă penală rezultă că Braga Roman a desfăşurat activitate contrarevoluţionară prin aceea că, împreună cu mai mulţi complici ai săi, a trecut la iniţierea şi organizarea unei grupări subversive în cadrul căreia au desfăşurat activitate împotriva regimului democrat– popular din R.P.R.”. Concluziile de învinuire pentru întreg „lotul Rugul Aprins”, din 26 septembrie 1958, sunt trase de locotenenţii majori de Securitate Moldovan Iosif şi Blidaru Gheorghe din Direcţia de Anchete Penale – M.A.I. În urma anchetei penale se stabileşte că din cele 16 elemente contrarevoluţionare, mai cu seamă Teodorescu Alexandru, Braga Roman, Făgeţeanu Alexandru şi Papacioc Anghel Arsenie care „au desfăşurat o intensă activitate împotriva clasei muncitoare şi mişcării progresiste din ţara noastră prin articolele scrise în presa reacţionară şi prin măsurile criminale pe care le-au luat împotriva elementelor progresiste şi muncitoreşti […] şi-au continuat activitatea lor criminală îndreptată împotriva regimului democrat-popular până la data arestării.[…]. Aceste elemente duşmănoase abuzând de faptul că în R.P.R. cultele sunt libere […] sub masca unor întruniri religioase desfăşurau o intensă activitate legionară organizată în secret de îndoctrinare şi pregătire din punct de vedere legionar a unor tineri în special din rândul celor care studiau la institute de învăţământ superior.[…]. În anul 1948 gruparea Rugul Aprins fiind interzisă prin legeş…ţ au trecut la reorganizarea clandestină a grupării Rugul Aprins”. Despre Roman Braga, în continuare, se spune: „În perioada 1955 – 1958 a ţinut o strânsă legătură cu Teodorescu Alexandru (Sandu Tudor) – stareţul Schitului Rarău, la îndemnul căruia a trecut la activitate duşmănoasă pe linia recrutării a cât mai multe elemente din rândul tineretului studios pentru a fi grupate în mănăstiri cu scopul de a fi educaţi din punct de vedere mistic-legionar şi pregătiţi pentru a desfăşura activitate duşmănoasă împotriva R.P.R. Un exemplu în acest sens îl constituie meditaţiile ţinute de Sandu Tudor şi Braga Roman în vara anului 1957 la Schitul Rarău. Aceste meditaţii au fost organizate cu ocazia venirii la schit a unui grup de studenţi de la facultatea de arhitectură din Bucureşti în frunte cu Văsîi Gh[eorghe], Mironescu Şerban şi alţii în cadrul cărora atât Sandu Tudor cât şi Braga Roman le-au făcut educaţie duşmănoasă faţă de regimul democrat din RPR, i-au îndemnat să se rupă de viaţa politică a ţării şi să se retragă la mănăstiri de unde să acţioneze împotriva orânduirii democrat – populare din R.P.R. 

Având la bază educaţia duşmănoasă făcută de Teodorescu Alexandru şi Braga Roman, studenţii care au participat la meditaţiile respective s-au organizat în grup şi au început să desfăşoare activitate duşmănoasă regimului democrat din RPR până la data arestării lor. 

Faptele de mai sus sunt dovedite în sarcina învinuitului Braga Roman prin declaraţiile sale şi ale complicilor săi.[…].”. 

Condamnarea şi Sentinţa, în cazul întregului lot se regăsesc, detaliat pentru fiecare condamnat în parte, la fila 191, iar la fila 216 a volumului 4 din dosarul „Teodorescu Alexandru şi alţii” aflăm adresa Tribunalului Militar Regiunea II Militară către Penitenciarul U.M.0123/E/ Bucureşti din 11 noiembrie 1958 prin care colonelul de justiţie Hirsch Emil face cunoscută Sentinţa nr. 125 de condamnare a deţinutului Roman Braga la 18 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică, cu socotirea prevenţiei din 14 iunie 1958, pentru încarcerare. 

Oglindă a durerilor şi suferinţelor umilitoare, dosarul cu documentele din timpul arestului părintelui arhimandrit Roman Braga cuprinde noi şi noi dovezi ale temniţei politice la care a fost condamnat fără a se putea apăra, fără a putea dovedi nedreptăţile strigătoare la cer, abuzul asupra vieţii lui devotate credinţei şi opoziţiei, încă din fragedă tinereţe, faţă de nedreptăţile sociale preconizate de „noua ordine” a statului comunist. 

Adresa M.A.I. către Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară (fila 255), Procesul verbal de încarcerare („Înaintaţi de îndată acestui Tribunal Militar procesul verbal de încarcerare privitor pe Roman C. Braga”/ 23.03. 1959 – fila 256 –), Foaia de Transfer de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Iaşi „pentru cercetări” („foaie de restituire” – 25.03.1959) – fila 257 –, „Returnarea mandatului de executare a pedepsei din 31.01.1958” Penitenciarului Jilava „pentru [o nouă] executarea pedepsei” (fila 261), Procesul verbal de acordare a numărului matricol în executarea pedepsei (fila 265) sunt toate dovezi de necontestat ale istoriei cumplitului regim concentraţionar din România comunistă a anilor ’50-’60. Volumul 7 al dosarului „Teodorescu Alexandru şi alţii” cuprinde dosarul de penitenciar al părintelui Roman Braga în toată desfăşurarea lui (filele 123-190), unde la data de 31 iulie 1964 raportul Direcţiei Generale şi a Coloniilor de Muncă – Salcia comunică în Adeverinţa-caracterizare: „Deţinutul respectiv a lucrat în colonia Salcia la munci în agricultură dovedind reavoinţă faţă de muncă, nu şi-a îndeplinit niciodată normele de muncă. Pe timpul detenţiei a avut o comportare mediocră manfestându-se în diferite ocazii.[…].”.

Interogatoriile din anchetă se desfăşoară în 27 iunie, 6 şi 19 iulie, între cinci şi şase ore, cu întrebări răscolitoare despre „activitatea subversivă” a deţinutului. În fine, volumul 10 intitulat „Braga Roman şi alţii” este un dosar de control al anchetei penale şi îi priveşte pe Braga Roman, Mironescu Şerban, Pistol Grigore, Dubneac Felix, Boghiu Sofian, Papacioc Anghel, Dabija Gheorghe şi Rădulescu Nicolae. 

Două documente şocante spre finalul dosarului de penitenciar al părintelui Roman Braga: 

I) „Proces verbal / Încheiat astăzi 8 iulie 1959 la Bucureşti/Noi căpitan Ciupagea Alex şi cpt. Petrescu Virgil, ambii din M.A.I. Serviciul «C» am procedat la distrugerea prin ardere a materialelor numerotate, ce aparţin numitului Braga Roman […] având un caracter dubios contrarevoluţionar, după cum urmează: 1) una carte intitulată «Ortodoxie şi Românism», 2) una carte intitulată «Sufletul României, România mea», 3) una carte intitulată «Destinul omenirii» – 4 volume, 4) una carte intitulată «Sur la democratie» în 4 volume”. 

II) „Distrugerea Buletinului de Identitate – Proces verbal încheiat astăzi 8 iulie 1959 la Bucureşti/ de cpt. Ciupagea Alexandru şi cpt. Petrescu Virgil/ ambii din M.A.I. / am procedat la distrugerea buletinului de identitate seria O.P. 656170 […] pe numele şi pronumele (sic) Braga Roman […].” 

Epilog

RECURSUL ÎN ANULARE DIN ANUL 1996 ÎMPOTRIVA SENTINŢEI ÎN CAZUL „LOTULUI RUGUL APRINS” 

Pentru o mai bună lămurire a celor care nu înţeleg sau se fac că nu înţeleg că gravele acuzaţii fuseseră fabricate pentru o mai grea pedeapsă politică, având drept consecinţă sporirea circumstanţelor agravante ale deţinuţilor politici din dosarul lotului „Rugul Aprins” (şi în general pentru instrumentarea tuturor proceselor politice ale epocii) voi face public un fragment din recursul în anulare împotriva sentinţei nr. 125 din 8 noiembrie 1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară şi deciziei nr. 42 din 29 ianuarie 1959 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar, din şedinţa publică din 8 aprilie 1996. Recursul în anulare a sentinţei în cazul „lotului Rugul Aprins” se regăseşte în volumul 11 al dosarului P 202 – „Teodorescu Alexandru şi alţii”– Arhiva CNSAS: 

„ROMÂNIA – / CURTEA SUPREM| DE JUSTIŢIE / – SECŢIILE UNITE – / Minuta Deciziei nr. 16 / Dosar nr. 32 – 1995 / Şedinţa publică de la 8 aprilie 1996 / ÎN NUMELE LEGII / DECIDE: / Admite recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 125 din 8 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară şi deciziei nr. 42 din 21 ianuarie 1959 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar. //

Casează hotărârile atacate cu privire la inculpaţii Teodorescu Alexandru, Făgeţeanu, Ghiuş Vasile Benedict, Braga Roman, Boghiu Serghie Sofian, Dubneac Felix, Mironescu Alexandru, Văsîi Gheorghe, Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae, Mihăilescu Emanoil.[…] / Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii acestor inculpaţi. / Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor […] se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei. […]. // Pronunţată în şedinţă publică azi, 8 aprilie 1996.// Semnat:
VICEPREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE – Leonida Pastor
PREŞEDINTELE SECŢIEI CIVILE – Alexe Costache Ivanov
PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE – Anton Pandrea
PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV – Marin Popa
PREŞEDINTELE SECŢIEI MILITARE – Gen[eral] de div[izie] mag[istrat] – Cornel Bădoiu
PRIM MAGISTRAT ASISTENT – Ioan Răileanu – 

[…] 

Împotriva celor două hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art.[icolul] 410 alin[eatul] 1 partea I pct.[punctul] 2 din Codul de procedură penală susţinând că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor […] nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi nici ale vreunei alte infracţiuni deoarece asociaţia „Rugul aprins” nu este printre cele vizate de art.[icolul] 209 pct.[punctul] 1 din codul penal anterior iar întâlnirile avute cu inculpaţii ce au făcut parte din această asociaţie, ca şi dicuţiile purtate de toţi cei 11 inculpaţi în cadrul întâlnirilor la care au participat sau în alte ocazii, chiar dacă s-au referit la eventualitatea regimului existent atunci în România nu puteau să ducă consecinţa de natura celor prevăzute la art.[icolul] 209 pct.[punctul] 2 lit.[era] A sau la lit.[era] B – alineatul ultim din acelaşi cod.

[…]

În concluzie se cere casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei în vederea achitării celor 11 inculpaţi prin recursul în anulare.
Recursul în anulare este fondat. 

FAPTELE INCULPAŢILOR VIZAŢI PRIN RECURSUL ÎN ANULARE NU ÎNTRUNESC ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACŢIUNILOR PENTRU CARE AU FOST CONDAMNAŢI ŞI NICI ALE VREUNEI ALTE INFRACŢIUNI
[…] Din actele dosarului rezultă că asociaţia „Rugul aprins” constituită în anul 1945 din iniţiativa inculpatului Teodorescu Alexandru a avut caracter religios fără a viza schimbarea ordinii sociale în stat sau a formei de guvernământ.
[…]
Pe de altă parte, din declaraţiile aceloraşi inculpaţi rezultă că discuţiile purtate între ei, cu ocazia întâlnirilor ce le aveau în cadrul asociaţiei religioase „Rugul aprins”, erau fixate în principal pe teme religioase, iar problemele religioase ce le abordau urmăreau abordarea idealurilor credinţei creştine, referirile la situaţia politică aflată în România fiind cu totul întâmplătoare şi făcute într-un cerc limitat de persoane. 

Prin urmare, nerezultând că prin activitatea desfăşurată pe linia asociaţiei religioase „Rugul Aprins” s-ar fi urmărit schimbarea ordinii sociale în ţara noastră sau a formei de guvernământ şi nici că discuţiile purtate de inculpaţii […] ar fi fost susceptibile de a fi apreciate ca acţiuni de schimbare a ordinii sociale în stat sau a formei de guvernământ democratice, sau din care să fi rezultat un pericol pentru securitatea statului aşa cum se cerea prin art.şicolulţ 209 pct.[punctul] 2 lit.[era] A, ori ca activităţile ultimilor 4 inculpaţi să fie considerate de ajutor sau propagandă în favoarea unei organizaţii sau asociaţii subversive în sensul prevăzut la art.[icolul] 209 pct.[unctul] 2 lit.[era] B din codul penal anterior, în baza căruia ei au fost condamnaţi, este evident că atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, faptele la care s-a făcut referire nu întrunesc elemente constitutive al vreunei infracţiuni. 

[…]

Reieşind astfel că faptele inculpaţilor vizaţi prin recursul în anulare nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi şi nici ale vreunei alte infracţiuni, se constată că, în aceste limite hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut la art.[icolul] 385, alin.[eatul] 1 pct.[punctul] 12 din Codul de procedură penală.” 

Există, de asemenea, în Dosarul P 202 „Teodorescu Alexandru şi alţii” ACNSAS, încă înainte de 1989, documentele recursurilor în anulare ce vizează inculpaţi din acest dosar, după cum urmează: 

– Recursul în anulare cu casarea hotărârilor atacate privindpeV. Voiculescu, Gheorghe Dabija şi Dumitru Stăniloaie, admis în 15 februarie 1958 prin Decizia nr. 2 având preşedinte pe general de justiţie Ioan Cozma, vicepreşedinte al Tribunalului Suprem. 

– La 22 februarie 1976 Plenul Tribunalului Suprem a admis recursul declarat de Procurorul general pentru Grigore Pistol împotriva sentinţei penale nr. 125/18.XI.1958 […] pe care a casat-o […]. Procuratura militară de regiune militară – Bucureşti […], dispune încetarea procesului penal cf.[conform] art.[icolului] 261/7, lit.[era]4 şi J/C[od de] P[rocedură] P[enală].

MARTIRI DIN PROVINCIILE ROMANE SUD-DUNARENE

Printre martirii daco-romani se numarau crestini apartinand tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului – episcopi, preoti, diaconi, citeti; functionari de stat, negustori, tarani, barbati si femei. Ei au patimit mai ales in cetatile (orasele) de pe malul drept al Dunarii, in provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, in care locuiau daco-romani, stramosii nostri.

In orasul Sirmium (azi Mitrovita, langa Belgrad, in Iugosavia), au fost condamnati la moarte, din ordinul lui Probus, guvernatorul provinciei Pannonia Inferior, preotul Montanus si sotia sa Maxima, inecati in raul Sava, la 26 martie 304, apoi episcopul Irineu, decapitat, si diaconul sau Dimitrie, strapuns cu sulita, la 6 si 9 aprilie 304. In aceeasi zi cu Dimitrie, au mai patimit, tot in Sirmium, mai multe tinere, iar in 20 iulie un credincios cu numele Secundus. Tot aici si-a dat viata pentru Hristos, intr-o zi de 25 decembrie, poate in acelasi an 304, tanara Anastasia, in cinstea careia sora, cu acelasi nume, a imparatului Constantin cel Mare, a zidit o biserica in Roma; in anul 458, moastele i-au fost asezate in biserica cu hramul Sfanta Anastasia din Constantinopol.

In apropiere de Sirmium lucrau mai multi cioplitori si sculptori in marmura, condusi de cinci neintrecuti mesteri crestini, cu numele Claudius, Castorius, Nicostratus, Sempronianus si Simplicius. Primii patru fusesera botezati de episcopul Chiril al Antiohiei, surghiunit in aceste tinuturi. Impreuna cu alti 600 de muncitori – dintre care cei mai multi erau pagani – ei executau felurite statui si alte lucrari in marmura pentru un stralucit palat al imparatului Diocletian din cetatea Salonae (azi Split, in Croatia, pe tarmurile Marii Adriatice). Cioplitorii si sculptorii pagani au instiintat pe imparat ca acei cinci mesteri crestini au refuzat sa lucreze statuia lui Asclepios, zeul medicinei, instigand impotriva lor multime mare de pagani. Temandu-se de o rascoala, imparatul a poruncit ca toti cinci sa fie inchisi de vii in sicrie de plumb si aruncati in raul Sava. Si astfel, si-au daruit viata lui Hristos cu sufletul curat, primind cununile muceniciei. Un crestin cu numele Nicodim a scos in ascuns sicriele din apa si le-a ingropat dupa cuviinta ca pe niste odoare de mare pret. Episcopul Chiril al Antiohiei, care botezase pe patru din ei si era acum in temnita din Sirmium, a murit de suparare, auzind de sfarsitul fiilor sai duhovnicesti. Cinstita lor pomenire se facea in ziua de 9 noiembrie.

In localitatea Cibalae (Cibales), in apropiere de Sirmium, au primit moartea pentru Hristos mai multi slujitori ai altarului, intre care preotul Romulus, diaconul Silvanus (Silvan), diaconul Donatus (Donat) si fratele sauVenust. Tuturor li s-a taiat capul cu sabia in ziua de 21 august, anul 304, asadar in timpul lui Diocletian, pentru ca au marturisit ca sunt crestini si au refuzat sa aduca jertfe zeilor pagani.

Cativa ani mai tarziu, sub imparatul Liciniu, intr-o zi de 13 ianuarie, au fost martirizati in Singidunum (Belgradul de azi, pe atunci in provincia Moesia Superior), diaconul Ermil si temnicerul Stratonic. Fiind dus in fata imparatului, Ermil a recunoscut ca este crestin si diacon. Raspunzand cu necuviinta la propunerile care i s-au facut de a se lepada de credinta crestina, imparatul a poruncit sa fie batut peste fata cu un bici de metal, apoi tinut trei zile in inchisoare, scos si batut din nou cu multa cruzime, apoi aruncat iarasi in temnita. Aici a fost ingrijit cu dragoste de temnicerul Stratonic care era crestin, dar nestiut de nimeni. Dar el a fost parat de un soldat imparatului si supus el insusi la chinuri, dupa care au fost intemnitati amandoi. Toate incercarile imparatului de a-i abate de la credinta lor au ramas zadarnice. Atunci imparatul a poruncit sa fie spanzurati de un copac, iar trupurile lor ciopartite cu cutitele si apoi aruncate in Dunare. Si astfel s-au mutat amandoi la viata cea netrecatoare, primind cununile muceniciei, ca niste adevarati marturisitori ai lui Hristos. Dupa trei zile trupurile lor au fost gasite, scoase la mal si ingropate dupa cuviinta. De atunci ei sunt trecuti intre sfinti, pomenirea lor facandu-se in fiecare an la 13 aprilie, zi in care “s-au nascut din nou” pentru Hristos.

In provincia Dacia Ripensis a patimit ca martir bunul crestin Hermes din cetatea Bononia (azi Vidin, in Bulgaria), prin taierea capului cu sabia. In cetatea Novae (azi orasul Svistov), pe atunci in provincia Moesia Inferior, si-a dat viata pentru Hristos sclavul Lupus (Lup), strapuns de ascutisul sabiei la 23 august 304, deci in vremea imparatului Diocletian. De atunci a fost cinstit dupa cuviinta in Novae, iar mai tarziu in toata Biserica rasariteana.

Numarul martirilor din provinciile dunarene este, insa, mult mai mare, dar numele lor ne-au ramas necunoscute. Prin viata si mai ales prin patimirea lor, acesti martiri de la inceputul secolului al IV-lea, cei mai multi cu nume romane, ceea ce arata ca erau daco-romani, pun in lumina nu numai vechimea crestinismului romanesc, dar mai cu seama stralucirea sufletului lor, impodobit cu cea mai aleasa dragoste fata de Hristos Mantuitorul.

Sa cinstim pe acesti vrednici mucenici din neamul nostru zicand: “Umplandu-va de ape facatoare de viata, v-ati lepadat in valurile raului si intru acelea luandu-va sfarsitul, ati inecat pe mai marele rautatii, iar acum ne izvorati noua izvoare de tamaduiri, prea laudatilor”. (Din slujba Utreniei la Sfintii Ermil si Stratonic, peasna 6, irmos).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,

 

MÃRTURII PENTRU LEGIONARII DE MÂINE

(TESTIMONIOS PARA LOS LEGIONARIOS DE MAÑANA)

    Biblioteca de Documentare DACIA, Nr. 8, 1977 (editie bilingvã în spaniolã si românã)
Editura CARPATII, Traian Popescu, Madrid-6

 

30 NOEMBRIE 1938

de Traian Popescu

 

Zori cetoase. Zori triste de sfârşit de toamnă, pline de rele prevestiri. Intorcându-se dintr’o vizită oficială in Franta şi Anglia, Regele Carol al II-lea s’a oprit in noaptea lui 29 Noembrie 1938, pe frontiera româno-ungară, pentru a aştepta ca Guvernul presidat de Armand Călinescu, să ratifice acordurile financiare încheiate de el cu Londra si Paris.

In zorii zilei de 30 Noembrie 1938, in pădurea Tâncăbeşti, la nord de Bucuresti, s’au ratificat aceste acorduri. Moartea fusese convocată pentru a lua in schimb, vieţile a 14 autentici patrioti români, stinse sub apăsarea degetelor a 14 călăi plătiţi pentru a comite oribila crimă.

Victimile n’au tremurat nici de frică, nici de frig, nici sub greutatea fierului care-i înlăntuia.

Ce s’au cutremurat au fost sufletele Iudelor care duseseră la bun sfârşit teribilul asasinat.

Cele 14 cadavre au fost aruncate in fundul unei gropi adânci, plină de acid sulfuric, peste care au fost asvârlite tone de ciment.

După acea linişte absolută.

Abia doi ani mai tarziu s’au descoperit urmele infamului fratricid.

Au trecut de atunci peste 40 de ani, patruzeci de ani de înspăimântătoare expiare a păcatului comis şi tolerat.

Lumea se clatină. Tara noastră a fost mutilată. Poporul român umilit, martirizat, trădat şi abandonat, a căzut in ghiarele antichristului sovietic.

Crima din pădurea Tâncăbeşti s’a plătit cu valuri de sânge şi munti de suferintă… şi asta pentrucă sub lespedea de ciment de la Jilava, nu fusese asvârlit numai corpul neînsufleţit al lui Corneliu Zelea Codreanu, ci şi conştiinţa naţională a unui popor întreg, deşteptată de el, de unicul om capabil să-l conducă la împlinirea măreţului destin rezervat Românilor in Europa Orientală.

Un Rege pervers, nişte politicieni venali şi indiferenta oamenilor de răspundere din acea vreme, au frânat brutal împlinirea acestui mare destin.

Acuma va fi nevoe de eforturile multor generaţii, cari in perfectă unitate naţională să poată reconstrui România pe care ei au dărâmat-o.

Poporul Roman o ştie şi dacă astăzi suportă cu resemnare opresiunea moscovită, este pentrucă Corneliu Zelea Codreanu a ştiut să-i prepare pentru aceste vremuri, cele mai grele din milenara noastră istorie.

Mai mult, acest încercat popor ştie că va veni o zi, in care din cenuşa ei naţională – ca o pasăre Phoenix – România va renaşte liberă şi strălucitoare ca un soare pe firmamentul Europei.

Corneliu Zelea Codreanu este, şi va fi totdeauna cu noi!

 

CÃPITANUL

 

Corneliu Zelea Codreanu este profetul secolului XX, nu numai pentru pământul românesc, ci pentru lumea întreagă. In ziele noastre opera sa tradusă – in opt limbi -, şi ideile sale politice, stau la baza adevăratei doctrine socio-politice creştine, singura care poate fi opusă valabil amoralismului materialist marxist, care amenintă să cucerească lumea.

Există multe mişcari naţionaliste tinere, atât in Europa cât şi in cele două Americi şi in Africa, care, adoptând doctrina lui Codreanu şi adaptând-o problematicei locale, încearca să formeze “omul nou”. Această încercare presupune primordialitatea unei revolutii înfăptuite in spiritul omului de astăzi, operată in insăşi structura lui, alungând din suflet egoismul, materialismul şi bestia in care a fost transformat de către conceptia comunistă asupra vietii, izbutind astfel să redevină creaţia lui Dumnezeu, adică bun, drept, moral, iubitor de aproapele său şi animat de dragoste şi de credinta creştina, care este unica chezaşie a unei convietuiri armonioase şi binefăcătoare a lumii.

Codreanu, om exceptional, s’a ridicat in România într’o perioada haotică. Fiu al unei familii de profesori la Liceal din Husi, a cunoscut ororile primului războiu mondial, participând ca tânăr voluntar -avea 17 ani- la războiul împotriva Germaniei.

A cunoscut deasemeni bestialitatea rusă, exacerbată de revolutia marxistă, ceiace l-a determinat, ca împreună cu un grup de camarazi, să decida a se opune ca luptători de guerila la o eventuală invazie comunistă In Romania, jurând respectarea acestei hotărîri în pădurea Dobrina, nu departe de oraşul său natal.

Eforturile şi sacrificiile româneşti in timpul primului războiu mondial, schimbaseră aspectul Tarii. Regatul român devenise România Mare, prin reintegrarea la Patria Mamă, după secole de ocupatie străina, a provinciilor: Banat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia.

Tratatele de pace de la Versailles şi Trianon, au confirmat realizarea visului secular al unificarii teritoriale in limitele vechilor frontiere ale Daciei lui Decebal, dar ne-au adus, in acelaş timp, şi virusul marxist-leninist, vehiculat de către sutele de mii de Evrei, fugiti din Poloma şi Rusia, pe care România a fost obligată să-i adăpostească şi să-i adopte.

Ei au inceput in această epocă grevele şi agitatiile printre muncitori, cu scopul de a răsturna ordinea şi structura Statului român, impiedicand desfăşurarea vietii normale a Tarii.

Codreanu, student la Drept la Universitatea din Iasi, a luat comanda colegilor lui Studenti, şi împreună cu organizatiile patriotice înfiintate cu scopal apărării integritătii teritoriale şi a intereselor poporului român şi s’au opus, cu toată hotărîrea şi energia tineretei lor, infiltratiei comuniste, izbutind să dezarticuleze toate încercarile de subversiune ale bolşevicilor.

Codreanu a facut din dragostea de Tara şi din idea natională, o dogmă. Gratie curajului, efortului şi suferintelor personale, el a reuşit să grupeze pe universitari şi pe tinerii muncitori din toate provinciile româneşti, in bătălia împotriva tuturor acelora care voiau prin ideile şi activitătile lor stângiste, să nimicească România.

Codreanu a creat o noua conştiintă natională şi o nouă conceptie despre datoria fată de Patrie şi de poporul român.

Prin fundarea la 24 Iunie 1927 a Mişcării Legiunii Arhanghelul Mihail şi mai târziu a Partidului de actiune politică “Garda de Fier”, Codreanu a anihilat actiunea subversivă a comunismului in România. Tot tineretul tării, studenti, tărani şi muncitori, cot la. cot, intr’o armonie perfecta’ şi animati de aceişi vointă de reînnoire, au luat parte la lupta care avea ca tel dreptatea pentru poporul român şi restabilirea suversanitătii absolute in conducerea destinului său.

Pretutindeni pe întinsul tării, s’au deschis tabere de muncă voluntară unde, într’o deplină frătie, legionarii apartinând tuturor claselor sociale, ridicau biserici, case pentru vaduvele sărace, şcoli, reparau şosele, construiau diguri pentru a stăvili inundatiile care ar fi primejduit satele şi recoltele.

Aceasta vastă realizare in spirital doctrinei lui Codreanu producea in sufletele legionariior adevărata revolutie, care îi prefăcea in “oameni noi”, eroi sau sfinti ai neamului lor.

La 24 Iunie 1937, cu prilejal aniversării fundării Mişcării Legionare “Arhanghelul Mihail”, Codreanu era îndreptătit să spună luptătorilor săi următoarele:

“Dragi Camarazi,

După 15 ani de lapte, de prigoniri şi de jertfe, tineretul României trebuie să stie că ceasul biruintei legionare nu mai este departe. Toate încercările de vrăjmăşie, vor fi strivite. Toate planurile de ademenire, toate încercările de cumpărare a sufletelor, toate incercările de desbinare şi toate trădările, vor cădea la pămănt.

Priviti-i drept în ochi pe toti tiranii voştri. Indurati cu resemnare, orice lovitură. Suportati orice chin, căci jertfa voastra a taturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruintii. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători şi vor fi blestemati din neam in neam.

Din adâncuri se inaltă biruitor legionarul, cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s’au înşelat”.

Popularitatea lui Codreanu şi a Mişcării sale creştea vertiginos, înspăimântând pe regele Carol al II-lea, pe politicienii venali care îl înconjurau şi pe usurpatorii evrei care interveneau in viata poporului român, vrând să-i modeleze viitorul in conformitate cu interesele lor dominatoare.

Moartea eroică a lui Ion Mota şi a lui Vasile Marin pe frontul Madridului, la Majadahonda, in timpul cruciadei spaniole ce apăra credinta in Christos, Spania şi Europa amenintate de marxismul in plină ofensivă, a dărâmat ca un cutremur ultimele rezistenţe ale burgheziei româneşti, transformând inmormântarea celor doi eroi la Mausoleul de la Casa Verde din Bucureşti, in ziua de 13 Februarie 1937 in o apoteoză a conştiintei nationale a Neamului românesc şi a adeziunii lui la legionarism.

In alegerile din toamna anului 1937 a avat loc victoria zdrobitoare a Partidului legionar “Total pentru Tara”‘, victorie ce deschidea portile Parlamentului român unui numar considerabil de tineri deputati legionari. Frica regelui Carol, a politicaştrilor, a partidelor politice şi a Evreilor, s’a transformat atunci in nebunie. Constitutia democrată a Tării şi legile constitutionale ale Regatului, au fost abolite şi regele şi-a asumat puterea ca dictator, instaurând in România o teroare dementială.

Căpitanul – nume conferit de către masa de legionari şi de către poporul român lui Corneliu Codreanu, după stravechile traditii ale înaintaşilor noştri, care îi numeau astfel pe şefii revoltelor populare contra nedreptătilor şi abuzurilor stăpânirii- pentru a preintâmpina o eventuală manevra infamă a regelui Carol impotriva legionarilor lui, a dizolvat Mişcarea Legionară şi toate formatiile ei politice, dezlegându-i pe membrii ei de orice jurământ de fidelitate fată de el, sau fata de Legiune, pentru a-i pune astfel la adapost de marea persecutie care se anunta.

Măsura nu a fost de nici un folos, căci ordinele fortelor oculte judeo-comuniste erau de a lichida aspiratiile nationale ale Neamului românesc.

Intr’adevar, zeci de mii de legionari au fost încarcerati, torturati cu metodele cele mai inumane ale Evului Mediu, sub acuzatia că ar fi urmat instructiunile şi ar fi servit interesele unor puteri străine -Germania national-socialistă şi Italia fascistă-, acuzatie neintemeiată căci Mişcarea Legionară a apărut in Europa in 1919, in pădurea Dobrina, inainte de naşterea celor două mişcări mentionate, fiind o mişcare specific românească şi servind numai interesele poporului român. Dealtfel, legionarismul, spre deosebire de national-socialismul german şi de fascismul italian era profund crestin.

Primul ministru, Armand Călinescu, călăul regelui asasin Carol al II-lea, a devenit unealta executoare a represiunii şi, ca niciodată in Istoria Romăniei, sângele şi lacrimile au curs in valuri in satele şi orasele nefericitului popor român, care, şantajat cu “amenintarea unei iminente interventii sovietice”, a rămas impasibil in fata dramei fiilor lui, greşeală pe care o ispăşeşte in mod crunt, de atunci încoace.

Legiunea Arhanghelul Mihail şi combatantii ei au fost puşi in afara legii prin măsuri arbitrare şi urmăriti ca nişte răufăcători, pe tot întinsul tării.

In modul cel mai ruşinos, Codreanu şi elita legionară au fost trimişi in fata tribunalelor militare speciale, ca trădători, fiind condamnati la grele şi injuste pedepse, pentru a fi apoi asasinati mişeleşte.

Codreanu şi alti 13 eroi ai Legiunii au fost sugrumati, după ce fuseseră legati de banchetele camioanelor militare in care erau transportati de la închisoarea din Râmnicu Sărat la fortăreata Jilava, in noaptea de 30 Noembrie 1938, în momentul in care convoiul trecea prin pădurea de la Tâncăbeşti.

Ucigându-i prin sugrumare, Evreii nu au făcut altceva decat să aplice perceptele talmudice, care poruncesc să se evite ca sângele nevinovat să se reverse asupra lor, iar cu gloantele trase in ceafă, complicii comunişti voiau să fie siguri ca nici unul dintre aceşti legionari nu va supravietui.

Prin metodele de exterminare alese, ambii si-au pus pecetea pe monstruosul asasinat săvârşit cu premeditare şi pentruca să dispară pentru totdeauna orice urmă a faptelor lor, cadavrele au fost aruncate la Jilava intr’o groapă adâncă, arse cu vitriol, prăvălindu-se deasupra o placă de ciment, groasa de doi metri.

In ciuda acestor mişelii şi persecutii, Legiunea n’a putut fi distrusă. In locul fiecaruia din cei doborîti sau dispăruti, veneau altii zece şi astfel, in câteva luni, membrii curajoşi ai Legiunii l-au pedepsit cu moartea pe călăul Armand Călinescu şi in pofida unui al doilea măcel deslăntuit împotriva legionarilor, la 6 Septembrie 1940, tiranul asasin a fost răsturnat şi a fost instaurat, cu colaborarea Generalului Antonescu, Statul National Legionar Român.

Din păcate, acesta, a fost efemer.

In Septembrie 1939 izbucnise al doilea război mondial şi Nemtii erau deja stăpânii Europei. Interesele militare germane şi sovietice coincizand la început, pactul semnat intre Ribentropp şi Stalin a fost sentinta de moarte a nationalismelor europene, inclusiv a nationalismului german, transformat de mirajul victoriilor usoare din Vest in imperialismul teutonic, conceput de Hitler “Drang nach Osten” (Inaintarea cu forta in Răsăritul vechiului continent).

In acest mod, Germanii au căzut in cursa intinsă de judaismul international, care le-a impus in 1945 capitularea fără conditii, transformând victoria Aliatilor in drama Europei de Est.

Corneliu Zelea Codreanu -Căpitanul- îşi dăduse seama că doctrina comunistă sovietica nu era altceva decat vehicolul imperialismului judaic, care tintea la hegemonia evreiască asupra intregei planete. Din această cauză, antisemitismul şi anticomunismul Legiunii s’au suprapus, fiind şi unul şi altul un mijloc de apărare a drepturilor Românilor, stăpânii de drept şi de fapt ai Tarii, împotriva agitatiilor comuniste ale Evreilor din România.

Nu era nimic de natură rasiala, in această atitudine. Căpitanul a avertizat pe Români şi întreaga lume asupra imensei primejdii care ameninta civilizatia creştină a Europei. Acest lucru l-a dus la moartea năpraznică din pădurea de la Tâncăbeşti.

Toate tratatele şi pactele europene, Mica Intelegere, Intelegerea Balcanica, aliantele şi garantiile privind soarta Poloniei, a României, a Jugoslaviei, au fost aşa cum el a spus-o, “doar nişte petece de hârtie”, deoarece comunismul judaic nu respecta nimic.

Intr’un interval de cinci ani, România a fost deposedată de două ori de provinciile sale Basarabia şi Bucovina de Nord şi numai cu pretul unor enorme sacrificii in vieti omenesti si de prestigiu, s’a putut recuceri drumul deschis de Diktat-ul de la Viena, prin Transilvania către zăcămintele de petrol de la Ploieşti.

La 23 August 1944 Evreii romani au pus stăpănire pe Tară, intrând triumfal călare pe tancurile sovietice “made in U. S. A.” şi Ana Pauker şi coreligionarii ei au devenit stăpânii absoluti ai României.

Regele Mihai care la 23 August 1944 a trădat şi a mintit poporul român, capitulând fără conditii, a fost silit, după doi ani de nenorocită “democratizare”, să abandoneze tronul, lăsând Tara la cheremul Anei Pauker şi a comunismului sovietic.

Conducătorii de atunci ai Europei n’au dat importanta cuvenită faptului, iar invingătorilor le-a păsat şi mai putin, căci au oferit in dar comunismului toată Europa de Est şi mai târziu 3/4 din Asia şi din Africa Neagră, redeşteptand astfei vechiul imperialism rusesc al lui Petru cel Mare, acelaş care il impinge azi şi pe Brejnev să dorească stăpânirea intregei planete.

Omagiul pe care il aducem lui Corneliu Zelea Codreanu la 50 de ani de la fundarea Legiunii Arhanghelul Mihail, dovedeşte nu numai veneratia pe care legionarii români şi numeroşii camarazi străini o poartă memoriei Căpitanului, ci şi faptul că el este viu in fiecare dintre noi şi in sufletele noastre şi că el nu ne va părăsi niciodată, nici pe noi, nici poporul român, căruia i-a oferit fără şovăire viata si moartea.

Prin viziunea asupra primejdiilor care amenintau Tara, prin virtutile şi sacrificiul său, Corneliu Zelea Codreanu rămâne pentru eternitate profetul secolului XX, căci gândirea sa, precum şi invătămintele lăsate constituie singura armă eficace in lupta impotriva marxism-leninismului, propagat de comunismul sovietic agresiv.

“Eurocomunismul” de astăzi va fi poate eurosocialismul de mâine, dar convingerea noastră este că in cele din urma totul va ajunge la un eurocreştinism social si national, singurul care va uni popoarele lumii intr’o infrătire senină şi dreaptă, aşa cum a fost gândită şi va fi promovată de “oamenii noi”, preconizati de Corneliu Zelea Codreanu.

 

PÃTLÃGELELE ROSII

 

Când cămăşile verzi ale Legiunii Arhanghelul Mihail mărşăluiau dealungul plaiurilor româneşti, ridicând moralul clasei tărăneşti şi al muncitorimii exploatate de oligarhia partidelor politice şi de ovrei, partidul comunist din Romania era redus la cei circa o mie de membri, pe care i-a avut, când trădarea regelui Mihai şi tancurile ruseşti i-au deschis portile spre conducerea Tării.

Se poate lesne dovedi că între 1927 şi 1944 perceptele doctrinei legionare ale lui Corneliu Zelea Codreanu-Căpitanul, au provocat un miracol in spatiul românesc pe punct de contaminare de virusul comunistoid, adus de sfârşitul primului război mondial.

Ungaria, Germania şi nu mai vorbim de Rusia taristă, erau prada convulsiunilor şi oribilelor crime puse la cale de marxism. România căuta să se strecoare. Campania fulgerătoare din Ungaria terminată cu victoria armatei române asupra hoardelor comuniste ale lui Bela Kun, urmată de ocuparea Budapestei, au curătat această tară de marxism, constituind un indemn in acest sens pentru Germania şi noile State, Cehoslovacia şi Polonia, care sfărâmase deasemeni ultimele agresiuni ale bolşevicilor, stăpâni deja pe destinele poporului rus.

România, devenită “Mare”, în realitate reîntregită in granitele fireşti ale Daciei, prin revenirea voluntară la Patria mamă a provinciilor Transilvania, Bucovina şi Basarabia, începuse să fie frământată de mişcări muncitoreşti. Grevele se înmulteau, iar pichetele agitatorilor profesionali, majoritatea ovrei dintre “oaspetii” pripăşiti in Tara care îi acceptase din omenie, instigau la răsmerită armată contra Statului, masa muncitoare dezorientată de demagogia marxisto-leninistă.

Curajul şi hotărîrea cu care tinerii nationalişti români au înfruntat şi înlăturat, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, tăvălugul marxist la ateleierele căilor ferate dela Nicolina-Iaşi, au spart greva, cea mai importantă in acea epoca, şi miile de muncitori terorizati de amenintările marxiste, au aclamat drapelul românesc care fâlfîia din nou falnic deasupra atelierelor, substituind pe cel cu secerea şi ciocanul, smuls deacolo de Corneliu Codreanu personal şi asvârlit la picioarele pichetelor de grevă, rămase încremenite de gestul plin de bărbătie al tânărului şi de privirea care le sfredelea ce brumă de conştiintă mai aveau.

In acel moment sudura sufletească între Codreanu şi muncitorime a fost definitivă. Ei descoperiseră omul care putea să le facă dreptate şi l-au urmat fără şovăire până dincolo de moartea lui.

Ajuns deputat in Parlamentul Tării a pledat cu căldură cauza muncitorilor şi când la atelierele Grivita din Bucureşti au căzut primele victime muncitoreşti, Codreanu a spus: “E rău ca nenorocitii de muncitori au ieşit în stradă, dar, ar fi mai rău şi de ei şi de Neamul nostru, dacă in fata nedreptătii strigătoare la cer n’ar ieşi, ci şi-ar pleca resemnati capul, in jug; oamenii de la acele ateliere nu au ce mânca; le este foame şi au sete de dreptate”. Iar când Mişcarea Legionară s’a infiripat ca partid politic tot el le-a spus: “Mişcarea Legionară va da muncitorimii mai mult decât un program, mai mult decât o pâine mai albă, mai mult decât un nat mai bun. Ea va da muncitorimii dreptul de a se simti stăpână peste Tară, deopotrivă cu ceilalti români”.

Lamentărilor la Moscova ale conducatorilor comunişti români ingrijorati de lipsa de adeziune a maselor muncitoreşti din România, Stalin le-a răspuns insidios: “şi pătlăgelele sunt verzi la început, dar mai târziu se fac roşii”.

Sângerosul tiran se inşela însă, căci cei la care se referea şi al caror simbol era cămaşa verde a sperantei, crescuseră in alt ogor, in ogorul credintei in Dumnezeu şi primiseră seva din dragostea de Neam şi Patrie a străbunilor.

Au trecut ani multi de atunci şi nimic nu i-a determinat să-şi schimbe culoarea. Nici incercările de cumpărare, nici ademenirile staliniene prin Ana Pauker, nici lagărele de concentrare, nici exterminarea pusă la cale prin jidovime sub Carol al II-lea şi mareşalul Antonescu, cum mărturişeşte Matatias Carp, nici “invitatia de onoare” a Fuhrerului Adolf Hitler la Buchenwald, nici Canalul Dunărea-Marea Neagră, nici inchisorile comuniste cu subdiviziunile de reeducare de la Piteşti şi Aiud, n’au zdruncinat credinta in Căpitan, in Legiune şi in dreptatea care va veni pentru Neamul Românesc.

Râuri de lacrimi şi sânge au curs şi sute de mii de vieti s’au stins anonim in stepele ruseşti in gropile comune ale închisorilor marxiste din Tară şi din afara Tării, mărind numărul “strigoilor” ce turbură liniştea asasinilor ştiuti şi nestiuti.

Şi ca aşa este, ne-o dovedeşte cu prisosintă Comunicatul No. 7 al Miscării Legionare din Tară, adresat muncitorimii şi difuzat la 24 Decembrie 1974 la Reşita, pe care-l reproducem integral:

COMUNICAT No. 7

 

  1. B.-Citeste reciteste, cugetă la cele scrise. Trece apoi textul mai departe dela mână la mână sau prin postă. Dacă poti multiplică-l si răspândeste-l in mijlocul tineretului studenteac şi muncitoresc. Nu te manifesta deschis. Nu lăsa urme. Misiunea ta e să arunci sământa cea bună, in tacere, dar cu convingere. Va veni si timpul culesului.

Muncitori români! Ati fost mintiti! Ati fost înşelati! De când regimul comunist s’a cuibărit la cârma tării, soarta voastră n’a cunoscut decât munca istovitoare, reaua vointă a responsabililor sindicali, şedintele de îndoctrinare fortată şi procesele de defăimare, intocmite dinainte de către politrucii regimului. Ati suportat totul în nădejdea unei DREPTATI ce va veni. Ati tăcut in convingerea că POZITIA voastră SOCIALA se va schimba. Ati dus greul productiei in gândul unui TRAI MAI BUN şi mai omenos. Dar până acum, nici dreptatea n’a venit, nici pozitia socială nu s’a schimbat, nici traiul mai bun nu s’a împlinit! Dimpotrivă, totul s’a înrăutătit! Mizeria se adevereşte in salariile ce primiti (cele mai slabe din toată Europa), in cozile fără sfârşit pentru a capăta câteva cepe, un kilogram de cartofi sau o bucată de carne… Iar cei ce huzuresc in bine pe spinarea voastră, sunt lingăii de partid, membrii Securitătii şi cozile de topor ce vă spionează.

De 30 de ani vi se cer sfortări din ce in ce mai mari pentru prosperitatea tării şi-a clasei muncitoreşti. Dar nimic nu apare in văzul lumii, nici viată mai bună, nici prosperitate. Or, productia industriala la care luati parte nu rămâne in stocuri. E vândută şi aduce devize. Oare

unde se duc aceşti bani? Cui sau la ce folosesc? S’o stiti măcar de-acum incolo: in loc să fie intrebuintati pentru imbunătătirea stării sociale şi economice a muncitorimei române, o buna parte din această avere ia drumul Indochinei, Africei sau Americii Latine, pentru a intretine revolutiile comuniste sau a înteti propaganda marxistă.

Sistemul comunist e cea mai cruntă nenorocire ce se poate abate peste sufletul unui popor. Pentru el nu exista drepturi omeneşti şi respect fata de muncitor, decât atunci când e vorba să acuze regimurile necomuniste. De indată insa ce s’a înscăunat undeva, sunt svârlite la gunoi şi drepturi, şi respect, şi demnitate omenească. Tirania cea mai crudă domneşte, iar muncitorimea e transformată in puhoi de robi. Voi o stiti mai bine ca oricine!

Această stare de lucruri trebue să inceteze. Muncitorii români au drept la un trai omenesc, la respectul muncii şi demnitătii lor. Dar aceste principii nu pot fi găsite in doctrina comunismului materialist şi ateu. Ele fac parte din tezaurul social şi economic al organizatiei legionare, care vede in muncitor un frate, iar nu un robot la cheremul guvernului. Numai in doctrina legionară veti găsi adevărata valoare dată muncitorului, respectul fată de om şi de munca lui, ridicarea nivelului de viată, indemnul la cultură, infrătirea claselor sociale întru prosperitatea şi belşugul comun.

Numai sub steagurile legionare vii veţi simti “zidari de veacuri viitoare”, iar inimile voastre se vor desfăta in cadenta marilor reînoiri. 

Muncitori români, 

Mişcarea Legionară de Rezistentă va aşteaptă, ca să clădim impreună o Românie a cinstei, a respectului omenesc si-a libertătii. 

Mişcarea Legionară de Rezistentă

Reşita, 24 Decembrie 1974

* * *

Nu sunt comentarii de făcut.

“Muncitorii Români au drept la un trai omenesc, la respectul muncii şi demnitătii lor”.

Revolta minerilor din Valea Jiului, din vara anului 1977, confirmă comunicatul reprodus.

 

S’au tipărit din această broşură bilinguă 1.000 de exemplare, astăzi 30 Noembrie 1977, in Atelierele Marsiega, S. A.. Calle E. Jardiel Poncela, n.° 4. Madrid – 16.

Traian POPESCU

Bogatanii din capitala saraciei sunt votati in necunostinta de cauza (LEGALA???)si…

Pentru ca peste patru ani să putem face o comparație între avuția celor zece parlamentari vasluieni la început și sfârșit de mandat, vă prezentăm declarațiile de avere ale fiecărui senator și deputat în parte. Dacă unii se “disting” doar printr-un apartament pe care îl are toată lumea și, pe ici, pe colo, prin câte o mașină, alții se „sparg în figuri” cu proprietăți în țară și străinătate, bărci cu motor, bolizi de lux, bijuterii, lingouri de aur, tablouri și conturi babane. Oare cât vor avea în 2020?

 

Abia la o lună și jumătate de la depunerea jurământului, au fost publicate pe site-urile Senatului și Camerei Deputaților toate declarațiile de avere ale parlamentarilor vasluieni din mandatul 2016-2020. Din capul locului, trebuie spus că nu e nicio surpriză în ceea ce privește bunăstarea de care se bucură cei mai mulți dintre ei.

Pentru că senatori sunt numai trei, în timp ce deputați sunt șapte, o să începem cu demnitarii mai slab reprezentați numeric. Așadar, senatoarea PSD Gabriela Crețu, nevasta președintelui Consiliului Județean (CJ) Vaslui, Dumitru Buzatu, se află la al doilea mandat consecutiv, așa că este chiar înstărită. Declarația depusă pe 20 decembrie 2016 e plină de… pământ. În total, împreună cu mai celebrul său soț, din anul 2001 și până în 2013 inclusiv, a cumpărat în neștire terenuri agricole, în prezent figurând cu o suprafață de 76.650 de metri pătrați (7,6 ha) în comunele Zăpodeni și Ștefan cel Mare, dar și în Negrești. De asemenea, are o „parceluță” de 1.465 de metri pătrați în intravilanul Vasluiului, precum și trei terenuri, extravilane de această dată, în Șaru Dornei (ce bine e la munte!), cu o suprafață totală de 40.000 de metri pătrați (patru hectare). Și la capitolul clădiri stă foarte bine întrucât deține un apartament de 44 de metri pătrați în Vaslui, cumpărat în 1992, și unul de 78 de metri pătrați în București. Și, pentru că a dat de bani și le ducea grija, s-a gândit să-și construiască două case, una de 172 de metri pătrați în Vaslui și una de 600 de metri pătrați în comuna Zăpodeni, ultima fiind casă de vacanță.

Nici la bunuri mobile nu o duce deloc rău, în declarație trecând un autoturism Lada, din 2008, și o barcă de pescuit cu motor „Black Sea Fishing”, din 2010 CJ. Nu deține bijuterii și obiecte de artă, în schimb, are două conturi bancare curente deschise în 2003 și 2014, în care a depus 24.511 lei, respectiv… 36 de euro. În declarație a trecut și o datorie de 20.000 de euro (pe numele lui Buzatu!), reprezentând un împrumut bancar contractat în 2007. La capitolul venituri realizate în ultimul an fiscal încheiat, senatoarea a bifat 59.400 de lei, reprezentând leafa luată de la Parlament.

Nici cel de-al treilea senator al județului, academicianul basarabean Ion Hadârcă, nu se poate plânge că o duce rău. Potrivit declarației din 5 ianuarie, parlamentarul ALDE are un apartament de 147,2 mp în Chișinău, cumpărat în 2006, o mașină Mitsubishi Lancer pe numele soției, cumpărată în 2004, precum și o valoroasă colecție de pictură cumpărată între 1995-2015, care cuprinde 30 de tablouri din opera unor artiști români și basarabeni contemporani și valorează 10.000 de euro. În privința conturilor bancare stă și mai bine. Are un depozit de 269.691 de lei moldovenești, deschis în 2013, și unul de 1.237 de euro, deschis în 2015. De asemenea, are trei conturi curente deschise în 2013 și 2014, unul în valută (1.105 dolari) și două în lei moldovenești (53.480 de lei și 40.000 de lei).

La veniturile obținute în anul fiscal precedent, Hadârcă a bifat 40.873 de lei moldovenești (salariu obținut în calitate de membru-corespondent al Academiei de Științe din Chișinău), 55.795 de lei moldovenești (pensie) și 4.500 de lei (Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu”, acordat de Academia Română, Ministerul Culturii și Consiliul Județean Prahova). Tot la venituri a trecut salariul soției, respectiv 60.000 de lei moldovenești, precum și pensia obținută de aceasta, în speță 31.658 de lei moldovenești. De menționat că un leu românesc este echivalentul a 4,75 lei moldovenești.

 

Deputații trăiesc și ei pe picior mare

 

În ceea ce privește deputații social-democrata Ana Birchall se laudă cu cea mai mare avere. De fapt, se bate de la egal cu cei mai avuți parlamentari ai României. Aflată la al doilea mandat consecutiv, actualmente ministru delegat pentru afaceri europene, ea a trecut în declarația din 11 ianuarie numeroase proprietăți, atât în România, cât și în SUA, deținute împreună cu soțul său, Martyn Birchall. Astfel, are 21.447 mp de fâneață în Dorna Arini, județul Suceava, și 16.447 mp de pășune în aceeași comună, două apartamente de 50 mp și 304,89 mp, în București, un altul de 180 mp (cumpărat pentru fiul său) în New York, Statele Unite, o casă de vacanță de 240,66 mp în Dorna Arini și o casă de locuit de 250 mp (cumpărată pentru fiul său) în New Haven, Statele Unite.

Deputata a mai bifat un Volvo XC90, cumpărat în 2006, un lingou de aur cumpărat în 2011 și bijuterii în valoare de 46.000 de euro, achiziționate între 1996-2014. De asemenea, are 12 conturi și depozite bancare deschise între anii 1976-2015, în care are 206.114 dolari, 305.986 de lei, 27.021 de euro și 26.658 de lire sterline. Aici a fost inclusă și asigurarea de viață a familiei. De parcă nu era suficient, parlamentara are plasamente în titluri de stat și obligațiuni în valoare de 554.463 de lei, 59.547 de euro și 66.667 de dolari, precum și un produs Simfonia de 22.445 de lei, un împrumut acordat Organizației Județene a PSD Vaslui (contribuție campania electorală) de 20.000 de lei și plasamente financiare de 23 de milioane de dolari în străinătate. Are însă și datorii, respectiv două credite bancare în valoare de 153.000 de euro, la Washington Mutual, SUA, și 238.970 de dolari, la Citi Bank, SUA.

La venituri realizate, aproape că nu i-a ajuns o foaie să le treacă pe toate. Astfel, la leafa de deputat a bifat 76.778 de lei, iar în dreptul soțului a trecut suma de 108.000 dolari obținută în calitate de colaborator la Pestforce SRL. Din închirierea imobilelor din SUA a obținut 68.850 dolari, din încasarea cupoanelor titlurilor de stat – 2.887 dolari, din procesele câștigate în instanță – 274.046 de lei (daune). Tot la venituri, însă din alte surse, a trecut tot felul de onorarii pentru conferințe susținute în Israel, Georgia, Letonia, Germania, Polonia, SUA, Austria, Suedia și Cehia, pentru care i s-au decontat cazarea și, parțial, transportul.

Nici deputatul bârlădean Adrian Solomon, aflat la al doilea mandat, nu se poate plânge. Așa cum a trecut în declarația din 5 ianuarie, singur sau împreună cu soția deține patru terenuri intravilane în Bârlad, totalizând 708,67 mp, dobândite între 2011-2015, prin moștenire, cumpărare sau schimb. La clădiri a trecut doar un apartament de 50,67 mp, moștenit în 2015 de soție și mama acesteia, iar la autoturisme, un Chevrolet Kalos și un Volkswagen Jetta, luate în leasing în 2005 și 2011. La capitolul plasamente, investiții directe și împrumuturi acordate, Solomon a trecut două împrumuri acordate în nume personal în valoare totală de 30.500 de lei, reprezentând contribuția la campania electorală, iar la datorii, un credit bancar de 34.000 de lei, scadent în 2020. Nu în ultimul rând, în dreptul veniturilor obținute, a bifat leafa de deputat – 76.656 de lei și alocația fiicei sale – 756 de lei.

Corneliu Bichineț, deputat din partea PMP, a strâns ceva mai multă avere. În declarația dată pe 5 ianuarie, a menționat opt terenuri (fâneață, pășune, plantație salcâmi, agricol, livadă, intravilan) în Laza, Negrești și Vatra Dornei, totalizând 35,49 hectare, iar la capitolul clădiri, se laudă cu un apartament cu două camere (60 mp) în Iași, pe numele fiului, o casă de 338,32 mp în Negrești, o clădire dezafectată de 1.161 mp cumpărată tot în Negrești și o anexă la o casă părăsită de 90,37 mp, cumpărată în același oraș. Bichineț deține o mașină Volkswagen Jetta, cumpărată în 2009, și o icoană pictată pe lemn, moștenită în 1980 de la bunici, neevaluată încă. La rubrica bunuri mobile și imobile înstrăinate în ultimul an, proaspătul deputat a bifat nouă terenuri intravilane și extravilane în valoare totală de 235.942 de lei, iar la plasamente și împrumuturi acordate, a trecut un împrumut în valoare de 45.000 de lei, în numele soției, acordat SC Agrospic SRL Negrești, firmă la care soția este acționar unic.

Nici la datorii nu stă “rău”, în declarație figurând cu trei credite bancare în lei (301.812 lei), unul în valută (20.000 de euro) și un card de credit cu o valoare de 10.000 de lei. Bichineț a menționat și un teren agricol (plantat cu salcâmi și nuci) de 2,93 hectare, în valoare de 11.680 de lei, primit cu titlu de donație de către fiul său de la bunică. De la Consiliul Județean Vaslui, deputatul a ridicat un salariu anual de 50.083 de lei, în timp ce soția sa – 31.616 lei, iar din valorificarea produselor agricole și terenurile în arendă, încă 8.800 de lei.

Din declarația depusă pe 28 decembrie de deputatul PSD Aurel Căciulă, aflat la primul mandat, rezultă că, împreună cu soția, deține două terenuri intravilane cu o suprafață totală de 5.560 de mp, cumpărate în 2004 și 2013, și un teren agricol de 2.056 de mp, cumpărat în 2005, toate în Huși. Pe numele amândurora este trecută și o casă de 567 mp construită în 2005, tot în Huși. Ca viceprimar al Hușului, Căciulă a ridicat o leafă de 42.617 lei, în timp ce soția sa, director la o firmă privată, a luat 9.067 de lei. Nu în ultimul rând, a menționat că, în ultimul an, a înstrăinat un teren intravilan în schimbul sumei de 50.000 de lei.

Singurul parlamentar PNL din județ, bârlădeanul Daniel Olteanu, nu a trecut în declarația sa din 19 decembrie nici terenuri și nici autoturisme, ci doar un apartament de 79 mp în Bârlad, cumpărat în 2000. La rubrica plasamente, a menționat un împrumut de 63.000 de lei, acordat în nume personal Partidului Național Liberal drept contribuție pentru campania electorală. La datorii, „se laudă” cu două credite bancare în valoare de 162.150 de lei, scadente în 2020 și 2021, dar și cu patru împrumuturi în valoare totală de 125.000 de lei, luate de la persoane fizice în 2016 și scadente în 2017. Nu în ultimul rând, la venituri a bifat o leafă de 53.205 lei de la AJOFM Vaslui și încă 1.512 lei alocația primită de cei doi fii.

Irinel Stativă, cel de-al patrulea deputat PSD, a trecut în declarația de pe 28 decembrie un teren intravilan de 1.600 de mp, din care soția deține trei sferturi, precum și un teren agricol de 2.480 de mp, cumpărat în 2008 împreună cu soția, ambele în comuna Ștefan cel Mare. De asemenea, a cumpărat două apartamente de 70 de mp, respectiv 85 de mp, în Vaslui, iar din 2007, soția deține și trei sferturi dintr-o casă de 108 mp în comuna Ștefan cel Mare. Mai are o mașină Toyota, iar la alegerile parlamentare a acordat PSD suma de 26.000 de lei cu titlu de contribuție la campanie electorală. În ceea ce privește datoriile, a trecut un credit bancar de 150.000 de lei, scadent în 2037, iar la capitolul venituri, a menționat suma de 59.400 de lei de la Camera Deputaților, 138.631 de lei primiți de soție (judecător la Judecătoria Vaslui) și 756 de lei, alocația copilului.

De departe, cel mai sărac deputat din județ este bârlădeanul Mihai Botez, din partea USR, aflat pentru prima dată în Parlament. Potrivit declarației depuse pe 19 decembrie, el locuiește în București, însă nu deține terenuri, clădiri ori mașini. Nu are nici conturi bancare, dar nici datorii la bănci. De asemenea, nu a declarat niciun venit pe anul fiscal precedent. Ciudat!

Seful Apple, Tim Cook,dezvaluie ca stirile false ucid mintile oamenilor. Trebuie sa dezvoltam instrumente prin care sa le eliminam din discursul public

 

CEO-ul Apple Tim Cook cere guvernelor si companiilor tech sa elimine dezinformarea din discursul public, scrie The Guardian. Potrivit sefului Apple, stirile false “ucid mintile oamenilor” iar companii precum cea care o conduce trebuie sa creeze instrumente care sa poata preveni raspandirea stirilor falsem, fara a incalca libertatea de exprimare.

Totodata, intr-un interviu acordat unei publicatii britanice, Cook a cerut guvernelor sa desfasoare campanii de constientizare cu privire la fenomenul stirilor false.

Impactul stirilor false si amploarea acestui fenomen au intrat in atentia publica in timpul campaniilor politice recente, in timpul carora sustinatori din diferite tabere au fost acuzati ca promoveaza informatii false pentru propriul castig politic.

“Trecem printr-o perioada in care, din pacate, unii dintre cei care castiga sunt cei care isi petrec timpul incercand sa obtina un numar cat mai mare de click-uri, fara sa spuna adevarul”, a declarat Cook pentru The Daily Telegraph.”Asta ucide, intr-un fel, mintile oamenilor”.”Noi, toti ceii din companiile tech, trebuie creem niste instrumente care sa ne ajute sa diminuam volumul de stiri false.Trebuie sa incercam sa facem asta fara sa calcam peste libertatea de exprimare sau libertatea presei, dar trebuie sa-l ajutam si pe cititor. Prea multi dintre noi sunt acum doar  in categoria celor care se plang si nu si-au dat seama inca ce pot sa faca”, a afirmat Cook.

CEO-ul Apple a mai spus ca aceste eforturi de eliminare a stirilor false ar insemna ca “publicatiile care spun adevarul, de incredere,care nu recurg la senzationalisme, profunde vor castiga”, adaugand ca amploarea stirilor false “este o chestie pe termen scurt. Nu cred ca oamenii vor asta”.

România a intrat în Top 20 al statelor cu cele mai mari diaspore – potrivit Raportului ONU pe migrație

muncitori quatarRomânia a intrat în Top 20 mondial al statelor care furnizează migranți, cu peste 3,4 milioane de cetățeni locuind în altă țară, potrivit datelor estimative al ONU privind migrația în 2015.

La nivel european, România a urcat, pentru prima oară, pe locul 4, după:

  • Marea Britanie (cu 4,9 milioane emigranți)
  • Polonia (4,4 milioane)
  • Germania (4 milioane)

 

Potrivit recentului Raport ONU, România a avut a doua creștere a diasporei în intervalul 2000 – 2015: pe primul loc se află Siria (cu o creștere anuală medie de 13.1% a numărului de cetățeni care trăiesc în străinătate), după care urmează România (cu o creștere anuală de 7,3%), Polonia (5,1 puncte procentuale) și India (4,5%).

România a înregistrat, așadar, cea mai accelerată creștere a numărului de imigranți dintr-un stat care nu s-a confruntat cu război, conflict armat etc. (în privința Siriei, menționează analiza ONU, comunitatea de peste hotare a luat proporții considerabile abia după 2011, când a izbucnit războiul).

Dacă luăm în considerare populația țărilor respective, situația se schimbă, fiindcă 4,4 milioane de cetățeni la populația de 38,5 milioane a Poloniei înseamnă 11% din total, pe când 3,4 milioane raportate la populația din țară a României (1 ianuarie 2016) înseamnă peste 17% români în diaspora.

Pentru comparație, la nivel mondial, în 2015, 3,3% din populația Terrei trăia în altă țară decât cea în care s-a născut, față de 2,8% în anul 2000.

Cum s-a schimbat Top 20 între 2000 și 2015:

top-20-state-origine-imigranti

Numărul total de emigranți a ajuns în 2015 la 244 de miliaone de persoane, o creștere cu 71 de milioane (41%), față de anul 2000.

Aproape două treimi din total (respectiv 76 de milioane) trăiesc în Europa.

Asia este a doua zonă de destinație, pentru 75 milioane dintre emigranții din 2015.

Pe locul trei se situează America de Nord (54 de milioane de emigranți).

Aproximativ două treimi (67%) din totalul emigranților trăiau anul trecut în 20 de țări. Cei mai mulți imigranți avea SUA (19%), urmate de Germania și Federația Rusă (cu câte 12 milioane de imigranți), și de Arabia Saudită (10 milioane de imigranți).

Aproape jumătate din emigranții lumii s-au născut în Asia (104 milioane din totalul de 244 milioane emigranți). Pe locul doi se află Europa, ca zonă care a produs emigranți, dar aici este vorba de mobilitatea din interiorul UE.

Cu toate că migrația internațională contribuie la creșterea populației în țările de destinație, spune raportul, acest fenomen nu poate schimba trendul de îmbătrânire a populației.

Romania a mai doborat un record,dupa ce Frontul Rusinii Nationale  a votat prima lege Iliesciana,a avortului-Recorduri demografice istorice în 2016: Cel mai mic număr de născuți-vii de după 1876 și cel mai mare spor negativ din istorie

Sporul natural a fost negativ și în luna decembrie 2016, numărul celor decedați depășindu-l pe cel al născuților-vii cu  9.782 persoane.

Datele arată pentru întreg anul 2016 o scădere a populației României cu 66.718 persoane, ceea ce indică o accelerarea a acestui fenomen – în 2015, populația s-a diminuat cu 60.674 persoane, potrivit datelor INS.

Sporul negativ lunar de 9.782 persoane nu este cel mai mare înregistrat în ultimii ani – recordul a fost atins în martie 2015, când a ajuns la 9.985 de persoane în minus.

Per total, sporul natural de minus 66.718 reprezintă și el un record istoric (în grafic se poate vedea momentul de inflexiune, 1992, când sporul natural a intrat pe negativ):

 

Principalul motiv al scăderii populației rămâne prăbușirea numărului de născuți-vii: în 2016 s-a atins un nou record, de numai 189.783 copii născuți, ceea ce ne apropie de nivelul anului 1876. Atunci, însă, au fost înregistrați 164.547 de copii născuți la o populație de numai 4,4 milioane de locuitori, în timp ce în 2016 populaţia era de aproape 20 de milioane de persoane, la numărul de 189.783 nou-născuți.

 

Datele revizuite ale INS pentru anul 2015 arată o depășire a plafonului de 200.000 de născuți-vii – 201.023 copii.

 

Datele nu conţin însă născuţii celor aproximativ 3,4 milioane de români plecaţi în străinătate, unde fertilitatea este mai mare.

Mișcarea naturală a populației, decembrie 2016:

Numărul născuţilor‐vii a fost mai mic cu 542 în luna decembrie 2016 faţă de aceeaşi lună din 2015

numărul  persoanelor  care  au  decedat  a  fost  cu  2464  mai  mare  faţă  de  luna  decembrie  2015.

sporul  natural a fost negativ atât în luna decembrie 2016 (9.782 persoane), cât şi în luna decembrie 2015 (6.776 persoane)

numărul copiilor cu vârsta sub un an care au decedat a  fost cu 34 mai mare în luna decembrie 2016, comparativ cu cel decembrie 2015

numărul căsătoriilor a  fost, în luna decembrie 2016, cu 1.143 mai mare decât în aceeaşi lună din anul  precedent

prin  hotărâri  judecătoreşti  definitive  şi  conform  Legii  nr.  202/2010  s‐au  pronunţat  cu  141 mai puține divorțuri decât în decmebrie 2015.

 

 

 

Regizorul  Aaron Russo  l-a demascat pe Nick Rockefeller si pe calaii globali,care pregatesc reducerea populaţiei  şi controlul prin implantul de microcipuri

Regizorul american Aaron Russo analizează într-un interviu,  cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis dinainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

 

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo a s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

 

 Aaron Russo este  cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

 Ei ne mint cu “importanta” CIP-uirii,dar ascund ca implanturile  cauzează si tumori maligne

 

„Agenţia de presă Associated Press a dat publicităţii  o ştire uluitoare despre implanturile cu microcipuri: testate pe animale de laborator au produs cancer – conform dr. Katherine Albrecht, expert în probleme de securitate personală – privacy expert şi vechi oponent al implementării cipurilor. Potrivit politicii FDA, era responsabilitatea firmei VeriChip să aducă în atenţia FDA cercetările medicale care au semnalat efectele nocive ale acestei tehnologii, dar directorul VeriChip, Scott Silverman, pretinde că nu s-a  ştiut despre astfel de cercetări…!

 

Cine îşi doreşte o samanta canceroasa implanta  în trup ?

 

Albrecht şi-a arătat scepticismul că o companie ca VeriChip, având drept preocupare majoră implantul cu microcipuri, nu ar fi fost informată despre studiile relevante din domeniu. “Ar fi o neglijentă din partea domnului Silverman să nu ştie despre aceste cercetări. Iar dacă ştia despre astfel de studii, cu siguranţă a avut un motiv să nu le divulge”, spune Albrecht. “Dacă FDA ar fi ştiut de legătura dintre microcipuri şi cancer, poate nu ar fi aprobat niciodată produsele companiei lui Silverman”.

De când a obţinut aprobarea FDA, compania VeriChip a desfăşurat o campanie de publicitate agresivă vizând implementarea de cipuri celor suferind de cancer şi de boli mintale. Recent a fost anunţat ca au fost supuşi implantului 90 de pacienţi Alzheimer şi îngrijitorii lor din Florida. De asemenea, 160 de angajaţi ai sediului central al Procuraturii din Mexic, muncitori din sistemul de securitate al SUA, membrii unor cluburi din Europa au suferit de asemenea astfel de implanturi.

Albrecht şi-a exprimat îngrijorarea pentru cei care au suferit implanturi de chip, îndemnându-i să le scoată cât mai repede. “Aceste revelaţii schimbă totul” spune ea. “De ce şi-ar asuma cineva riscul de a avea un implant canceros în mână?””[1]

SURSE

 

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4990&lang=RO

Foto: Internet

România este “ravnita”,pentru ca  are cele mai multe puncte energetice de pe Planetă

„Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata.Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris tratate peste tratate, ajungand la concluzia ca Romania beneficiaza de unul dintre cele mai puternice scuturi energetice de pe planeta.

Cum se formeaza energiile !

Din punct de vedere bioenergetic, Pamantul este o formatiune cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii de putere ating forta maxima in anumite zone, care emit radiatii numite “curenti de inteligenta”.

Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau “puncte de dragoste” si sunt marcate, in general, de megaliti.

Deloc intamplator, in acele zone a existat ocultata civilizatie a uriasilor si, mai tarziu, au aparut nucleele civilizatiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, manastiri, aparand aceste locuri divine. Asa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta.

 

Ce invatau paranormalii generalului Ilie Ceausescu ?

Unul dintre ofiterii “paranormali” ai generalului Ilie Ceausescu a precizat ca intregul lor antrenament urmarea sa le amplifice aptitudinile extrasenzoriale. Iar pentru asta erau dusi in anumite centre energetice. Din punct de vedere al randamentului extrasenzorial, aceste centre sunt: COZIA – FRUNTI – NEGOIU, GHITU – NEGOIU, IEZER – NEGOIU, denumit si TRICORNUL DACIC.

Acesta este cel mai activ si cel mai anihilant pentru multitudinea centrelor de negativare. Urmeaza NEHOIASU – PENTELEU, GORU – LACAUTI; PETROSANI – TISMANA; ABRUD – CAMPENI; INA – CALIMANI; BARGAU – GIUMALAU; TOROIAGA – ROTUNDA; GRINTIESU – RARAU; SLANIC MOLDOVA; SOVEJA – LA GROTE(!). In acest ultim punct ajungeau ofiterii care trecusera la un stadiu superior al cursurilor de perceptie extrasenzoriala.

Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul !

 

In Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere incalculabila. In jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasa, care se rotesc ca un vortex de nori, amplificand perceptia extrasenzoriala.

Tot atunci se inregistreaza semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc geoenergetic este Polovragi, Targu Jiu, cu a sa “pestera fara capat”, unde se crede ca Zamolxis ii invata pe vraci tehnici de tamaduire a sufletului si trupului (poli-vraci).

Bioenergoterapeutii de azi spun ca Polovragiul este cea mai buna zona pentru tonifierea generala a organismului. Sarmizegetusa era un adevarat panteon al cunoasterii spirituale. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit pe trei parti de prapastii adanci, se afla un altar megalitic pe care sunt inscriptii intr-o limba nedescifrata. Pentru bioenergoterapeuti, Sarmizegetusa este o zona ce activeaza creativitatea si aptitudinile pentru educatie.

 

Panteonul de la Cascioarele !

 

Cercetatorul Gheorghe Serbana indica o alta zona a “uriesilor”, Panteonul de la Cascioarele, o vatra primara a civilizatiei. “La Cascioarele a inceput Istoria, care se trage de la Istru!”, spune Gheorghe Serbana. “Aici a existat o minunata civilizatie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost gasite necropole de uriesi si pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parca delimiteaza zone numai de stravechi stiute.

Cu aparatura moderna se poate constata o zona geoenergetica deosebita si o acustica nemaipomenita. Cine doarme noaptea aici, in zona Panteonului de la Cascioarele, aude clar si Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Baltii Izvorului Catalui.”[1]

Muntii Retezat, respectiv Masivul Godeanu (varful Gugu), reprezinta un alt punct energetic, fiind amintit chiar in scrierile tibetane, ale lui Guru Rimpoche Padmansambava. Apoi avem Masivul Ceahlau, cu varful Toaca, unde se proiecteaza anual, la inceputul lunii August, holograma unei piramide perfect regulate, asta fiind un semnal ca se afla un tezaur informational in interiorul muntelui, asa cum s-a descoperit si in Masivul Bucegi, in August 2003 de catre americani.

Sala Proiectiilor din Muntii Bucegi

 

„Există deja numeroase semnale şi dovezi că o „otravă” ascunsă tinde să macine tot mai mult şi mai repede conştiinţa şi sufle¬tul neamului românesc. De altfel, aceeaşi părere este susţinută de numeroase alte persoane cu funcţii înalte în aparatul administrativ, economic, religios şi cultural al ţării.

Am putut să mă conving şi să văd personal o parte din ceea ce, în prezent, este considerat cel mai mare secret de stat în România şi, datorită naturii legăturilor şi întrevederilor care au fost realizate cu reprezentanţii de frunte ai principalei puteri statale a lumii, poate chiar cel mai teribil secret de pe planetă.

Implicaţiile sunt colosale, însă intuiţia îmi spune că, în mod necesar, cunoaşterea aspectelor care vor fi prezentate în această carte va constitui în timp, prin ea însăşi, un salt calitativ remarcabil pentru existenţa oamenilor, care va anihila în cele din urmă zidul gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane in ţară şi din afara ei.

Anticipând puţin, voi spune că prezicerea părintelui Arsenie Boca s-a adeverit cu mare exactitate. Aşa după cum se va vedea mai departe, uluitoarea descoperire a fost realizată în anul 2003, la şaptesprezece ani de la memorabila întâlnire din Mănăstirea Cernica. Ea a zguduit efectiv eşafodajul politic, ştiinţific şi religios al celei mai mari puteri actuale, care sunt Statele Unite ale Americii.

A instituit imediat cel mai teribil secret mondial şi a impli¬cat o luptă diplomatică teribilă şi presiuni politice extra¬ordinare, deoarece România a dorit să prezinte această descoperire lumii întregi. Prin specificul ei, descoperirea ameninţă însăşi influenţa politico-ideologică a Vaticanului şi spulberă iremediabil atât concepţia antropologică a ştiinţei moderne, cât şi ideile despre istoria planetei noastre şi a omenirii.

Atunci când mi-a relatat despre discuţia cu Arsenie Boca, Cezar nu cunoştea nici el natura descoperirii care avea să fie făcută, unde şi când va avea ea loc, deoarece convorbirea noastră s-a desfăşurat pe la începutul anului 2002. Felul în care s-au precipitat însă evenimentele, incredibilele conexiuni şi sursele care au concurat la realizarea descoperirii îmi dau posibilitatea acum, când cunosc toate elementele implicate, să am o viziune fascinantă şi de ansamblu a întregu¬lui angrenaj, uluitor de complex, care a condus la momentul epocalei descoperiri. Ea apare astfel ca un punct-focar, ca o primă „staţie” foarte importantă pe calea transfor¬mării conştiinţei umanităţii şi mi se pare cu atât mai remarcabil şi sugestiv faptul că ea s-a produs în România.

Aşa după cum se va vedea, descoperirea reprezintă de fapt o „antecameră” la alte realităţi chiar mai tulburătoare, pe care Cezar, împreună cu o echipă de specialişti formată din reprezentanţi ai SUA şi ai României, le-a investigat în cadrul unei „mari expediţii” pe parcursul unui an (din luna octombrie 2003, până în luna iulie 2004).

Iniţial, stat¬ul român a vrut să anunţe această descoperire lumii în¬tregi şi să o pună la dispoziţia cercetătorilor. Se considera că aceasta nu mai reprezenta neapărat o problemă de interes naţional, ci una de interes mondial. Lupta de culise pentru a împiedica această dezvăluire de o importanţă excepţională pentru omenire a fost determinată de inter¬venţia majoră a SUA.

Deliberările diplomatice, argu¬mentele pro şi contra, precum şi promisiunile sau ameninţările au durat aproximativ două luni (august-sep-tembrie, 2003). în urma unui acord ultra-secret care a fost semnat între cele două state, România s-a angajat să nu prezinte lumii întregi descoperirea de pe teritoriul ei.

Probabil că, printre altele, primirea în NATO care s-a efectuat în grabă, în primăvara lui 2004, a făcut şi ea parte din pachetul secret de „compensaţii” pentru această hotărâre, în acest context, plasarea unor baze militare americane pe teritoriul României poate să devină o certi¬tudine în următorii ani, constituind o „pavăză” puternică pentru locaţia din Munţii Bucegi.

 

Aspectele sunt foarte complicate şi secrete. Nu cunosc deocamdată care sunt avantajele ţării noastre în raporturile bilaterale cu SUA, dar anumite semne clare de ciudată bunăvoinţă la cel mai înalt nivel diplomatic au început deja să apară.

Cu toate acestea, „mişcările de culise” ale SUA tre¬buie să se desfăşoare cu mare precauţie, pentru a nu atrage prea repede nedumeriri şi întrebări stânjenitoare din partea celorlalte state şi puteri ale lumii, care ar putea observa dar nu ar înţelege interesul Americii pentru România.

Secretul descoperirii este practic absolut. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva, „sarcina” asigurării lui fiind preluată în mare parte de americani. Voi descrie la timpul potrivit aceste aspecte, dar pot să afirm anticipat că nu există nici un document, scris, filmat sau fotografiat, care să fi părăsit zona descoperirii.

A fost construit un hangar subteran imens, pentru depozitarea şi manipularea echipamentului tehnic precum şi a dovezilor. Este ca o adevărată uzină, complet utilată, iar ideea construirii lui s-a dovedit foarte inspirată.

România nu şi-a luat un angajament definitiv în ceea ce priveşte menţinerea secretului marii descoperiri, însă termenii contractuali nu îmi sunt deocamdată cunoscuţi, în prezent, metodele care sunt folosite pentru anihilarea oricărei tentative de a cunoaşte ceva despre această descoperire sunt dezinformarea şi lipsa oricăror dovezi materiale.

 

Sarcina nu este uşoară, însă din câte ştiu, ea a fost realizată cu succes până în prezent, în opinia mea, însă, această stare de lucruri nu poate continua mult timp de acum înainte.

Ce i-ar fi putut determina, însă, pe cei mai mari masoni ai lumii să se orienteze cu atât de mare interes spre România? Ştiam deja despre existenţa unor profeţii foarte ocultate, făcute de doi mari sfinţi creştini de la începutul secolului trecut; ele se referă la viitorul României în contextul viitorului întregii omeniri.

Am aflat, de asemenea, despre existenţa strict secretă a unui pergament foarte valoros, în marea bibliotecă de la Vatican, care expune aceeaşi problemă în legătură cu te¬ritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.

Există, de asemenea, în arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României.

Prin urmare, toate acestea sunt surse diferite, două dintre ele foarte vechi, care în mare se referă la ace¬leaşi lucruri, în aceste condiţii este greu de crezut că avem de a face cu o înşelătorie, în plus, există multe alte aspecte care se corelează. De pildă, profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani până la declanşarea„semnelor” care vor atrage atenţia asupra acestui teritoriu.

Pe de altă parte, trebuie să afli că francmasonii sunt foarte atenţi la această ţară, deoarece ei ştiu de mult timp că cea mai mare problemă pentru ei, la nivel planetar, o repre¬zintă acest loc. Ei înşişi cunosc foarte bine profeţiile în legătură cu viitorul apropiat al României şi ştiu că cele mai multe probleme le vor avea chiar din această zonă a globului.

De aceea, sunt foarte atenţi şi interesaţi de ceea ce se petrece în ţara noastră. Aşa se explică intrigile şi maşinaţiile lor de culise în economia şi politica ţării, toc¬mai pentru a-şi asigura acest control şi pentru a genera fel şi fel de grupări ciudate pe care le susţin şi adeseori le finanţează cu sume fabuloase de bani. în aceste grupări ei au atras şi încă atrag oameni naivi, cu un caracter slab, dar avizi de câştiguri facile, care sunt dispuşi chiar să-şi vândă sufletul numai pentru a parveni în aşa-zisa so¬cietate înaltă şi bogată.

 

Scopul principal al acestor mini-organizaţii este acela de a bloca orice tentativă de dez¬voltare spirituală sau de normalitate socială şi economică a populaţiei, creând totodată impresia că activitatea lor este asiduă tocmai în aceste domenii.

 

— Aflase ceva presa din România? am încercat eu.

— Mai rău. Ţii minte că venerabilul îmi spusese despre descoperirea pe care americanii au făcut-o în vecinătatea Bagdadului? Şi că acolo exista de asemenea o barieră energetică ce nu a putut fi străpunsă, dar a cărei natură era identică cu aceea a scutului energetic semisferic care înconjura marea sală de aici, din Munţii Bucegi?Am încuviinţat, înclinând din cap. Descoperirea americanilor nu fusese făcută deloc întâmplător, ci a urmat anumite indicaţii oferite de acelaşi satelit de spi-onaj militar care revelase şi datele pentru harta aproxima¬tivă a structurii din interiorul munţilor Bucegi. — Ei bine, a continuat Cezar, consilierul american pe probleme de securitate naţională primise un fax ultrase¬cret în care era înştiinţat de faptul că scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pul¬sând cu o mare frecvenţă. Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă a planetei care prezen¬ta secvenţial şi progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est a acestuia, apoi teritoriul României, apoi Munţii Bucegi şi în sfârşit localizarea structurii din inte¬riorul lor, arătând coridorul Marii Galerii şi scutul ener¬getic semisferic care pulsa cu putere.

 

Era evident că cele două scuturi energetice semisferice se aflau într-o directă dar misterioasă legătură, astfel încât activarea unuia a dus Ia activarea şi a celuilalt. Cine ştie, poate există chiar o reţea de astfel de structuri subpământene în întreaga lume.

Vestea proastă era însă că preşedinţia SUA a fost înştiinţată despre toate aceste lucruri şi a contactat diplo¬maţia română prin intermediul serviciilor secrete de infor¬maţii. In doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată. Fusese deja anunţată sosirea iminen¬tă a unei comisii de stat de la Bucureşti, înfiinţată ad-hoc, care să evalueze situaţia la faţa locului.

Eram atât de captivat de ceea ce-mi spunea Cezar, încât nici nu-mi dădusem seama că m-am oprit, ascultân-du-1 cu toată atenţia. Mai aveam aproape o sută de metri până la ultimul cot al coridorului şi lumina scutului ener¬getic care se reflecta de pereţii marii Galerii era acum mult mai puternică.

— Au vrut să preia controlul la nivelul organismului politic? am întrebat plin de nerăbdare.

— Iniţial cred că acesta a fost ordinul, dar problema s-a complicat şi mai mult atunci când au văzut cu adevărat despre ce este vorba. Temerile mele s-au adeverit, pentru că politicienii noştrii – cei care aveau dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte – au intrat în panică. Era evident că nu puteau face faţă evenimentelor şi că deciziile aveau mari şanse să fie luate într-o stare avansată de stres.

Generalul Obadea a fost chemat la Bucureşti; era un moment foarte critic, care punea în joc însăşi existenţa departamentului sau cel puţin a structurii lui indepen¬dente. Generalul trebuia să justifice ocultarea acţiunii faţă de puterea politică la vârf de stat. Acela a fost, poate, momentul cel mai tensionat al întregii operaţiuni, înainte de a pleca spre capitală împreună cu cei din comisie, Obadea s-a sfătuit cu mine şi am decis de comun acord să dezvăluim toate aspectele, intrigile şi planurile din ulti-mul an, care implicau legăturile mele cu senior Massini.

 

Problema cea mai dificilă era aceea de a găsi exact per¬soanele potrivite pentru a face acel raport de importanţă crucială pentru ţară, pentru că altfel toate intenţiile şi pla¬nurile noastre construite cu atâta grijă până atunci ar fi fost deconspirate iar urmările puteau fi dintre cele mai nefaste atât în ceea ce priveşte persoana mea şi a gene¬ralului, cât şi în ceea ce priveşte siguranţa naţională, între timp, eu fusesem consemnat la bază, toate lucrările fiind oprite.

Echipa americană a fost izolată într-un cort şi paza tunelului, precum şi a noastră a fost preluată de un bata¬lion de intervenţie specială a armatei. Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult, pentru că pre¬siunile Washingtonului cereau în mod imperios comuni¬carea cu generalii de la Pentagon şi mai ales cu consilierul pe probleme de securitate.

În acele momente, nimeni nu ştia încă ce se află în marea sală care era protejată de scutul energetic. Se sis¬tase orice iniţiativă şi orice operaţiune de cercetare.

 

Nimeni nu avea voie să umble prin bază cu excepţia patrulelor de pază. Noua stare de lucruri era coordonată de doi generali de frunte ai armatei române, care menţineau permanent legătura cu cele mai înalte structuri politice din România. Ei bine, în toată această con¬junctură extrem de tensionată, singurul personaj care a reuşit să se „strecoare” în afara bazei, ca urmare a unui ordin foarte special sosit de la Bucureşti, a fost senior Massini.Din acel moment nu 1-am mai văzut, dar crede-mă că i-am simţit din plin influenţa în modul cum s-au desfăşurat ulterior lucrurile. Mă refer la lupta surdă, dar foarte aprigă, din culisele diplomaţiilor română şi ameri¬cană, precum şi la natura deciziilor politice care au fost luate după aceea, în legătură cu operaţiunea de aici, din munţi. Totul s-a petrecut foarte repede; sunt doar opt zile de la acele evenimente.

Ascultând relatarea lui Cezar eram foarte mirat de întorsătura pe care o luaseră lucrurile dar mai ales pentru că eu mă aflam totuşi acolo, ca şi cum nimic din ceea ce aflam nu s-ar fi petrecut în realitate.

— Dacă eu sunt aici şi dacă voi, aşa după cum înţe¬leg, aţi reuşit să pătrundeţi în Sala Proiecţiilor, atunci înseamnă că generalul Obadea a avut succes la Bucureşti.

Cezar zâmbi enigmatic.

— În mare măsură răspunsul este afirmativ. Succesul a constat mai ales în aducerea faptelor la cunoştinţa unor persoane cu o mare probitate morală, care în plus sunt animate de un profund sentiment de patriotism. A fost convocată o şedinţă de urgenţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – CSAT. Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de cele ce au aflat.

S-a creat atunci, în mod spontan, un intens val de simpatie pentru general şi pentru acţiunile lui şi s-a hotărât pe loc continuarea cercetărilor sub comanda totală a generalului şi a mea. Cu toate acestea, criza diplomatică nu fusese încă deblocată. Staff-ului american i s-a permis să părăsească ţara a doua zi, însă echipa de cercetători şi specialişti, precum şi toată logis¬tica şi aparatura au fost reţinute în continuare.

Pe moment am crezut că lucrurile erau rezolvate şi aproape că mă bucuram că se petrecuseră aşa, deoarece nu mai era nevoie să mă prefac ori să cedez mai mult sau mai puţin în faţa cererilor venerabilului şi a elitei masonice. Din păcate, forţa de influenţă a acestora şi presiunile pe care le exercitau pe cale diplomatică erau enorme.

Ajunsesem împreună cu Cezar la capătul coridorului, care cotea din nou brusc, de această dată spre stânga şi doar pentru circa patru metri. Spectacolul care ni se înfăţişa ochilor era cu adevărat grandios. Cupola gigan¬tică pe care o forma scutul energetic avea o culoare splen¬didă de albastru irizant, fiind străbătută continuu de flash-uri intense alb-strălucitoare.

Deşi Cezar îmi spusese că Sala Proiecţiilor nu era izolată de exterior printr-o poartă, ca şi în cazul marii galerii, totuşi nu se putea vedea nimic în interiorul ei prin scutul energetic. Coridorul se termina brusc într-o sală imensă, scobită în roca muntelui ca o semisferă. De la pragul coridorului până la scutul ener¬getic nu erau mai mult de şapte-opt metri, în acel interval, de o parte şi de alta a coridorului erau aliniate patru vehicule electrice.

Cupola pe care o realiza scutul ener¬getic era inclusă în cavitatea semisferică din munte, dar am observat că zona din spate făcea front comun cu peretele din rocă. Am apreciat că diferenţa de nivel între cupola scutului şi tavanul sălii era de aproximativ zece metri. Lumina feerică pe care o emana scutul energetic se reflecta în minunate sclipiri şi umbre pe pereţii stâncoşi ai muntelui. Frumuseţea şi grandoarea acelui tablou era parcă nepământeană şi îmi înfiora inima de emoţie şi încântare.

 

Cum ai reuşit să pătrunzi înăuntru? 1-am întrebat pe Cezar, profund tulburat de intensitatea trăirii pe care mi-o provoca acea privelişte.

— Să ştii că este mult mai simplu decât te-ai putea aştepta. Probabil că cei care au proiectat întregul ansam¬blu au considerat primul baraj o adevărată „piatră de încercare” pentru eventualii pretendenţi, apreciind că el era suficient pentru securitatea întregii structuri. Trebuie să recunosc că au avut dreptate: nimic nu poate trece de primul baraj energetic dacă nu este o conştiinţă supe¬rioară, profund benefică. Chiar şi în cazul unei deflagraţii atomice ansamblul este foarte bine protejat de munte; poate tocmai de aceea Marea Galerie începe brusc, mult în interiorul acestuia. Nu-mi dau seama, însă, cum au reuşit să realizeze tehnologic întreaga lucrare.

Când am primit noile ordine de la Bucureşti am fost foarte bucuros. Intuiam că lupta abia începea, dar cel puţin aveam un sprijin politic important, precum şi con¬ducerea operaţiunii, în aceeaşi zi am intrat în Sala Proiecţiilor pe care o ai în faţă. Atunci am fost singur şi am aflat misterul teribil care este ocultat de cincizeci de mii de ani. Cu greu îţi poţi închipui sentimentele pe care le-am încercat în acele momente. Totuşi, unele aspecte nu ţi le pot destăinui.

— Ai mai menţionat acest număr de ani şi înainte, 1-am interpelat eu pe Cezar. De unde ştii că aceasta este perioada de timp de când datează tot ceea ce este aici?— A fost rodul examinării ştiinţifice ulterioare a unor date pe care „ei” ni le-au oferit şi pe care le vei putea vedea şi tu imediat, după ce vom intra în sală. în ultima săptămână s-au petrecut toate evenimentele pe care ţi le relatez. Multe dintre ele s-au desfăşurat foarte repede iar schimbările de situaţie au îmbrăcat uneori forme drama¬tice, îţi voi povesti totul aici, înainte să intrăm în sală, pentru că acolo vei fi foarte captivat de ceea ce vei vedea. Ne-am oprit la linia de demarcaţie dintre Marea Galerie şi aula gigantică din interiorul muntelui, care adă¬postea scutul energetic semisferic, îl ascultam pe Cezar în timp ce priveam fascinat la sclipirile nepământene de pe suprafaţa albastră a semisferei.

— După decizia CSAT de a se continua cercetările sub conducerea Departamentului Zero, am pătruns de mai multe ori în Sala Proiecţiilor şi am inventariat totul, împreună cu echipa noastră de specialişti, a spus Cezar. A doua zi, însă, au început să sosească primele semnale con¬tradictorii de la puterea politică. Ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehe¬mente, când evazive şi trădau o mare tensiune. Puteam bănui că acolo este teatrul unei adevărate bătălii.

Transmisesem deja pe o linie de telefon securizată rezul¬tatul descoperirilor noastre din Sala Proiecţiilor. Se pare că acesta a fost fitilul care a aprins „bomba”. Generalul Obadea mi-a povestit acum două zile, după ce s-a întors de la Bucureşti, că membrii CSAT erau într-o şedinţă con¬tinuă, menţinând legătura cu noi.

Ei au hotărât să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Generalul Obadea fusese inclus în structura CSAT şi a avut un cuvânt greu în favoarea declaraţiei pe care statul român urma să o facă lumii întregi. El mi-a spus că au fost câţiva membri ai CSAT care s-au opus cu vehemenţă, însă aceştia erau în minoritate.

 

Spiritele s-au încins atât de mult, încât la un moment dat acele persoane s-au ridicat şi au părăsit sala. Consilierii preşedintelui erau într-un continuu du-te-vino, transmiţând informaţiile de la biroul de relaţii diplomatice externe la şedinţa CSAT.

 

Atunci când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire, totul a devenit un haos. Generalul mi-a relatat că nu mai văzuse niciodată o asemenea agitaţie şi atâta panică printre diplomaţi. Nimeni nu ştia cauza, dar toţi bănuiau că se întâmplă ceva foarte grav şi important.

La un moment dat preşedintele a fost chemat pentru a avea o convorbire telefonică directă cu Casa Albă; aceea a fost o discuţie foarte specială şi ultrasecretă. El nu a revenit mult timp după aceea, dar a transmis că spre Bucureşti se îndrepta deja o delegaţie americană la cel mai înalt nivel diplomatic.

Informaţiile zburau cu iuţeala vântului, în câteva ore fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă ordinul care să declare starea de urgenţă în zona montană şi, de asemenea, în capitală. Ministrul Apărării dăduse ordinul de alarmă generală pen¬tru ofiţeri. Au fost momente de mare panică şi chiar de teroare printre cei angrenaţi în operaţiune, deoarece nimeni nu cunoştea cauza reală care declanşase acea stare de lucruri.

Discuţiile dintre oficialii americani şi partea română s-au efectuat fără translator. Ele au fost atât de violente , încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplo¬maţii strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple ameninţări cu represalii. Partea bună era că cele¬lalte state ale lumii nu cunoşteau încă nimic din această problemă; ori, americanii ştiau prea bine că existau oricând câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România pentru a susţine declaraţia acesteia.

— Ce voiau să spună în declaraţie? am întrebat eu curios.

— În esenţă, aceasta ar fi cuprins principalele date despre descoperirea din Munţii Bucegi, punând totodată la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii şi alte ele-mente esenţiale pentru clarificarea diferitelor aspecte legate de această structură din interiorul muntelui. Ar fi fost invitaţi cei mai mari oameni de ştiinţă pentru a efec¬tua studii şi cercetări şi s-ar fi mobilizat toate resursele pentru rezolvarea numeroaselor enigme cu care ne con¬fruntăm acum. însă cel mai important aspect 1-ar fi con¬stituit dezvăluirile cu privire la trecutul extrem de înde¬părtat al omenirii şi la istoria reală care a fost aproape complet contrafăcută, în plus, mai existau unele elemente foarte delicate, pe care nu ţi le voi putea dezvălui decât parţial

 

 

— Dar de unde se ştiau toate acestea?

— Vei vedea imediat. Mai ai puţină răbdare. Americanii au reacţionat cu vehemenţă, deoarece acea declaraţie ar fi spulberat într-o clipă influenţa lor plane¬tară şi mai mult decât atât, ar fi putut arunca într-un ade¬vărat haos economia şi societatea ţării lor, poate chiar a întregii lumi. De fapt, acesta a fost motivul principal pe care ei 1-au invocat, acela de a nu produce panică şi a nu bulversa populaţiile de pe Pământ.

Se pierdea însă din vedere că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială ar fi apărut ca un rezultat direct al minciunii şi manipulării care a fost întreţinută în mod deliberat de-a lungul secolelor de către clasele conducătoare şi mai ales de către organizaţia masonică.

Printr-un canal diplomatic foarte special s-a primit chiar şi o intervenţie personală a Papei, care îndemna la o mare cumpătare înainte de a face acest pas fundamental pentru omenire. Vaticanul fusese deja înştiinţat de ameri¬cani, fiind considerat de aceştia un posibil aliat pentru a bloca dezvăluirile, în mod straniu, deşi prezentarea aces¬tor aspecte către lumea întreagă ar fi redus considerabil puterea Vaticanului şi influenţa lui asupra credincioşilor creştini, Papa nu a luat totuşi o poziţie fermă împotrivă, ci a îndemnat la buna cumpănire a aspectelor pro şi contra înaintea prezentării declaraţiei.

El a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român anumite documente străvechi din Arhiva Secretă a conducerii papale, care sunt de o mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din munţi.

În sfârşit, după aproape douăzeci şi patru de ore de discuţii şi deliberări, s-a ajuns la un acord final de cola¬borare româno-americană, în nişte termeni precişi care echilibrau interesele ambelor ţări.

Nu îţi pot dezvălui aceşti termeni, dar ştiu că poziţia statului român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor sau de prezentare a lor în mod gradat omenirii, în viitor.

 

A doua zi, după ce apele se mai liniştiseră, în baza înţelegerii de colaborare dintre cele două ţări a sosit cu maximă promptitudine o echipă de comando american cu toată logistica necesară, pe care ai văzut-o deja în interiorul bazei.

Odată cu ei au revenit şi cei doi generali şi consilierul pe probleme de securitate naţională, probabil având sarcini foarte bine trasate. Apoi a fost forat hangarul imens în munte, pe care 1-au amena¬jat corespunzător. Prin protocolul înţelegerii s-au instituit cele mai stricte măsuri de securitate, protecţie şi supraveghere, care urmează să fie dezvoltate şi în zilele următoare.”[2]

Se lucreaza intens la controlul minţii umane ,  pentru teleghidarea si subjugarea maselor, caci creierul oricaruiom -poate fi în întregime „programat” (si de la distanta)cu ajutorul undelor de frecvenţă electromagnetică

Ideea care stă la baza acestor arme “care nu ucid” este de a determina ca inamicul sa-şi piardă capacitatea de a raţiona fără a-l ucide, pentru a-i lua ostateci, pentru a zadarnici orice formă de rezistenţă ,fără a-i răni (fizic),  chiar fără să-şi dea seama

Fiecare gând are o anumită formă şi vibraţie de o anumită frecvenţă şi odată emis se propagă în univers pentru a ne aduce înapoi ceea ce am emis mai devreme sau mai târziu. De aceea este foarte important ce gândim, ce emitem,trăim, simţim ,deoarece numai astfel putem ridica frecvenţa vibraţiei gândurilor noastre .

  Controlul mental poate fi focalizat pe o singură ţintă sau mai multe,şi este un atac complex, extrem de bine organizat şi planificat sau focalizat pe un grup de oameni sau o naţiune întreagă (unde sunt utilizate metode cu efect în timp, utilizând foarte mult mass-media).

Utilizarea hipnozei-este o metodă de control mental individual. Utilizează tehnicile hipnotice de programare a unui subiect. Se poate face în contact cu victima sau de la distanţă, fiind intitulată telehipnoză.

Creierul fiecăruia dintre noi are o frecvenţă de rezonanţă bioelectrică unică, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odată detectată această frecvenţă, creierul poate fi în întregime „programat” cu ajutorul undelor de frecvenţă electromagnetică (EMF) transmise din afară, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sunt „traduse” ca imagini sau/şi sunete. Acesta este unul din principiile războiului psihotronic.

 

Metodele de control:

 

Utilizarea religiilor, curentelor spiritualiste, misticismului. Iar printre tendinţe şi ideile promovate: mesianismul, ideile apocaliptice despre sfârşitul lumii, martirismul, etc. este un domeniu extrem de sensibil, întrucât atacă partea cea mai ancestrală a subconştientului, utilizând credinţa ca suport de manipulare. Aceste metode de control sunt extrem de puternice.

 

Putem aminti aici cazul sectelor religioase, unde anumiţi lideri religioşi au putut „îndruma” adepţii la sinucideri colective. Recent s-a aflat că multe din sectele religioase americane au fost subiecte de experiment, în cadrul programului MKULTRA, închis oficial în 1972, însă a continuat neoficial de atunci sub numele de MK Search.

 

Aici CIA experimenta efectele controlului asupra minţii umane utilizând o metodă complexă, având la bază: hipnoza, LSD-ul şi cadrul religios. Mulţi din liderii religioşi au fost „creaţi” în laborator şi plantaţi în secte religioase. Aceşti lideri jucau rolul de sleeper (agent adormit sau potenţial).

 

Ei erau activaţi prin parolele de activare (cuvintele-cheie) „trigger” (trăgaci). Suicidul colectiv între 23 şi 25 martie 1997, 39 de membri ai unui grup de cult apocaliptic/OZN, numit Poarta Raiului, sau sinucis cu fenobarbital şi votcă, în Rancho Santa Fe, o suburbie a oraşului San Diego.

Utilizarea substanţelor halucinogene (a drogurilor). O metodă experimentată extrem de mult de CIA, în cadrul proiectului MKULTRA (MK Search). LSD-ul a fost cel mai experimentat drog folosit în experimentele de programare şi control mental. Drogurile ajuta la slăbirea conştientului victimei, rupându-l pe acesta de realitate. Drogurile creează un univers iluzoriu, pe care controlatorul îl poate construi în aşa măsură ca să îi servească scopurilor sale. 

Iradierea mentală cu ajutorul unor mecanisme psihotronice, este poate cea mai secretă metodă de control mental. Se poate utiliza direcţional pe o singură ţintă sau colectiv, pe un grup întreg. Utilizează tehnologii psihotronice acustice (care emit sunete pe ultra-frecvenţe, sunete ce afectează activitatea normală a creierului, ducând la modificări comportamentale), altele bazate pe unde electromagnetice pe frecvenţe compatibile cu frecvenţele biocurenţilor creierului uman. Tehnologiile acestea au cunoscut o dezvoltare fantastică în timpul Războiului Rece. Actual sunt utilizaţi anumiţi sateliţi pentru realizarea unei iradieri mentale de mare acoperire, care susţin anumite idei „spiritualiste”.

 

Implanturi neuronale electronice. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot „vedea si auzi” ceea ce soldaţii trăiesc pe câmpul de luptă cu ajutorul unui sistem special de recepţie (remote monitoring system – RMS). În timpul războiului din Vietnam, au fost injectate soldaţilor implante care determinau modificarea cantităţii de adrenalină în sânge. Astronauţii americani au fost implantaţi cu microcipuri înainte de a fi trimişi în spaţiu, astfel încât gândurile şi emoţiile lor să poată fi urmărite şi înregistrate.

 

Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de par este de 50 micromilimetri) plasat în nervul optic al unei persoane, „suge” impulsurile nervoase din acea zona a creierului responsabilă pentru miros, văz şi auz şi le trimite spre înregistrare unui computer. Odată recepţionate şi înregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauză, via microcipul implantat.

 

Cu ajutorul unui RMS pot transmite mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinţa influenţării acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor li se pot induce halucinaţii vizuale/auditive. Fiecare gând, reacţie, percepţie auditivă ori vizuală creează un potenţial neurologic în creier, iar câmpurile electromagnetice pot fi decodificate în gânduri, imagini, sunete.

Stimularea electromagnetică externă poate, aşadar, modifică lungimile de undă ale biocurenţilor emişi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de tortură. Sistemul electronic al NSA este capabil să urmărească şi să prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni.

 

Se lucreaza la masinaria de spălare a creierului,pentru  implantarea  “Gandirii Globaliste”…

 

Este poate cea mai vasta acţiune de control mental, utilizând mijloace vaste, de la televiziune, radio, ziare, până la internet, literatură şi răspândirea de zvonuri. Spălarea creierului implică „ştergerea” modului de gândire vechi şi impunerea unui nou sistem .Este o formă „curată” de manipulare.   . 90% din metodele de control şi manipulare mentală utilizează deconectarea subiectului de la realitate,si transferal- prin crearea unui univers iluzoriu favorabil manipulatorului. 

Gândirea este unul dintre cele mai puternice şi mai complexe arme spirituale. Îngrijirea ei este esenţială unei personalităţi puternice    

Mintea umană are sisteme de apărare. O structură mentală extrem de eficientă. Si totuşi metodele perverse utilizate sunt extrem de penetrante. Afectarea stabilităţii mentale, căci de asta este vorba, întrucât controlul minţii necesită implicit o instabilitate mentală, se face prin ruperea legăturii dintre creier şi realitate. În mod spectacular, mintea umană are un simţ al realităţii. 

 

Undele cerebrale. Manifestările electrice ale activităţii creierului sunt undele cerebrale. Acestea sunt particularizate în funcţie de amplitudinea undei, frecvenţa, pattern-ul specific. Aparatul care măsoară şi înregistrează aceste unde cerebrale este electroencefalograful. 

Acesta are 16 electrozi de contact (care iau contact direct cu pielea capului) şi sunt sensibili la curenţii bioelectricici ai creierului. Aceşti electrozi sunt amplasaţi în toate părţile craniului, pentru a înregistra modificările din toţi lobii creierului (frontal, central, parietal, occipital, temporal).

 

Undele DELTA – (0,1 – 3,9 Hz): au cea mai mică frecvenţă dintre toate tiparele (beta, alfa, theta), dar cea mai mare amplitudine; unii au postulat că în starea în care predomină undele delta se poate “accesa” acel ,,inconştient colectiv” al lui Jung care e acelaşi la toţi oamenii (de exemplu frica e adânc înrădăcinată în inconştient şi e prezentă la toţi oamenii); undele delta caracterizează o stare de profundă uniune, pe de altă parte se poate păstra o anumita vigilenţă atâta timp cât mai persistă şi celelalte tipare; caracterizează somnul profund fără vise în care organismul se reface, au loc eliberări de neuro-transmiţători care accelerează sau inhibă anumite procese din organism; caracterizează o stare de meditaţie foarte adâncă în care după mult antrenament se poate păstra vigilenţa şi nu neapărat să fie prezent somnul adânc fără vise. 

Undele THETA – (4 – 7,9 Hz): acesta este tiparul caracteristic somnului REM, stării hipnagogice; predominantă; undele lor theta sunt asociate cu o creativitate crescută, memorie, vindecare, experienţe integrative în care punem împreună piesele puzzle-lui informaţional care duce la experienţe tip “A-h” sau înţelegere “instant”; studii făcute pe meditatori Zen au arătat predominanţa undelor theta în timpul meditaţiei lor obişnuite; mulţi psihologi cred că starea caracterizată de ritmul theta este poarta către mintea inconştientă. 

Undele ALFA – (8 – 12,9 Hz): caracterizează o stare de uşoară relaxare care se poate obţine închizând ochii şi relaxându-ne; undele alfa sunt asociate cu introspecţia; când undele cerebrale alfa sunt predominante, creierul produce o serie de substanţe chimice benefice, cu efect de calmare; capătul de sus al domeniului (12,9 Hz) descrie o stare “super-învăţare”, atunci când suntem foarte absorbiţi de citirea unei cărţi, de exemplu, e foarte probabil să predomine undele cerebrale alfa; capătul de jos al domeniului (8 Hz) este caracteristic unor stări precum cea de dinainte de somn – pre-somn – sau cea pe care o avem la trezire – pre-waking- drowsiness; undele alfa de jos mai sunt asociate cu o stare de pace şi mulţumire şi este tiparul predominant al stării de meditaţie obişnuite; dacă undele beta caracterizează răspunsul “luptă sau fugi”, undele alfa creează; răspunsul la relaxare, în care, în loc să reacţionăm exterior la un pericol, suntem “întorşi” către noi înşine, spre introspecţie, învăţare, relaxare, reînnoire.

 

Undele BETA – (13 – 100 Hz): caracterizează starea de veghe; au amplitudinea cea mai mică şi frecvenţa cea mai mare dintre toate celelalte tipare de unde cerebrale; deşi coexistă toate cele patru ritmuri cerebrale, în starea de veghe undele beta sunt predominante; undele beta sunt asociate cu aşa-numitul răspuns “luptă sau fugi” care apare în cazul unui pericol; undele beta “de sus” caracterizează stări de anxietate, nevroză, puternic simţământ de separaţie etc

 Institutul Tavistock transforma “studentii”in cobaiul manipularii- prin „violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei

 

   Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane,a devenit  nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii.    Această „maşinărie” funcţionează din 1946 şi  o dată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se   pun  în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite,  aplicate până acum, pe scară restrânsă, în locuriprecum  Spitalul Naval Bethseda şi închisoarea Vacaville din California.  Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiinţei umane, s-au dovedit până în prezent un  success-prin „violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei .

 

 

Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial.  

Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de „administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai uşor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency – FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.

Crizele artificiale şi „şocurile viitorului”

„Şocurile viitorului”  sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleagă între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.

„Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte „tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”. La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se „ardă siguranţele” – sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului trecut.

Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea „miracolului Beatles”, de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de „fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon. Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinator în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”

Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formaţii a generat un torent de droguri care şi la ora actuală, inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de „noi idei” şi „noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii. O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în „artă” şi „cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul „muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi „cool”.

„Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice

Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său acesta ar fi spus:  „Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.” Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese  asociat cu alţi stimuli. Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează şi psihologia publicităţii.

Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i  se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreşte mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.

Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creadă în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţională. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic. Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlănţuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa „Violul mulţimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul că dacă un reflex condiţionat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create „şocurile viitorului”) care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti „sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îşi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.

Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.

Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul „actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanţă deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor. El trebuie să poată provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

Sondajele au de fapt rolul de a (de)forma opinii

 

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte „făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA  ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finanţele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiţi „grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţa acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin acest barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor). Ei nu sunt deci lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simţ ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice. Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea „Trend Report” a lui Daniel Naisbitt, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali”sau „savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de „şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright şi Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services),  a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.

 

De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi americanii erau convinşi că inamicii trebuiau într-adevăr să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic. Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip „şoc al viitorului”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare şi programare par să nu înveţe nimic din ea.

 

SURSE 

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4625&lang=RO

Proiectele Blue Bird, Artichoke, MK-Ultra și Monarch perfectioneaza controlul mental   

 

   Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA sunt roada a peste 30 de universităţi şi spitale,care au realizat  teste cu droguri asupra studenţilor, respectiv pacienţilor, fără ştirea acestora, în cadrul programului secret al CIA denumit MKULTRA.  Acestea  vizeaza  influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.  Natura cercetărilor sale include şi aceste subiecte de cercetare, formulate aici: 

– Se poate impune printr-un control post hipnotic o acţiune contrară principiilor morale de bază ale individului

– Se poate „altera” personalitatea unui individ

– Se poate garanta amnezie totală asupra unor evenimente, în cazul oricăror condiţii 

– Este posibil să fie programat un subiect şi apoi în decurs de o oră de control post hipnotic să fie determinat să prăbuşească un avion

– Se poate pune la punct un sistem de transformare a subiecţilor independenţi în agenţi care se supun în totalitate programatorilor lor mentali? Este posibil ca apoi să fie transferat controlul acestora către agenţi fideli, dar neantrenaţi în mind control, care să declanşeze reacţiile dorite prin utilizarea anumitor coduri şi semnale

 

CIA şi Războiul Rece

 

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

 

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

 

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul

 

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale.

 

Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

 

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

 

Debutul programului complex MKULTRA

 

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile. 

Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput 

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

 

Proiecte şi subprograme ale MKULTRA

 

Puţinele documente care nu au fost distruse de CIA revelează amploarea programului MKULTRA; nu mai puţin de 150 de proiecte se desfăşurau în cadrul acestuia. Informaţiile cele mai precise disponibile la ora actuală despre subprogramele şi proiectele din cadrul MKULTRA se datorează Arhivei Naţionale de Securitate, un institut de cercetare fondat în SUA de un grup de ziarişti, care colecţionează şi publică documente declasificate obţinute de la diferite instituţii în virtutea dreptului la informare. 

Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:

– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public

– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile

– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool

– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie

– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute

– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”

– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului

– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)

– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns

– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie

– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare

– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană

– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona

– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile

– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente

– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

 

Câteva experimente zguduitoare

 

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate.

 

Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

 

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

 

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a  celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor.

 

Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie  vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

 

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

 

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice

 

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice.

 

Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice.

 

Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

 

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva.

 

Conexiuni posibile

 

Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete.

 

Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală.

 

S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

 

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.

 

Programarea Mentala – asul din maneca al Iluminatilor

Un document declasificat al CIA, datând din 7 ianuarie 1953, descrie experimente de un cinism cutremurător, care vizează declanşarea fenomenului psihic cunoscut sub denumirea de „personalităţi multiple” la tinere de 19 ani.

„Subiecţii au demonstrat în mod clar că pot trece dintr-o stare complet trează într-o stare hipnotică profundă indusă… prin intermediul telefonului, prin primirea unui mesaj scris, prin folosirea unui cod, semnal, sau anumite cuvinte.

A reieşit de asemnea în mod evident că, controlul victimelor poate trece de la un individ la altul fără prea mare dificultate. Experimentele cu aceste tinere au arătat că ele pot opera drept curieri cu scopuri informaţionale, fără să fie conştiente de aceasta.”

CIA – Bluebird, MKULTRA

CIA – Agenţia Centrală de Spionaj – a fost constituită sub Legea Securităţii Naţionale din anul 1947. Unul dintre principalele subiecte al investigaţiilor CIA era controlul mental (Mind Control). Din informaţiile care au fost desecretizate, s-a aflat că primul program de control mental datează din anul 1950 sub denumirea de BLUEBIRD. În august 1951, BlueBird a fost redenumit ARTICHOKE. Acesta a încetat în anul 1956.

Proiectul MKULTRA a început în mod oficial în anul 1953. Etimologia MK se presupune a veni de la termenul german „mind kontrolle”. Mulţi cercetători germani nazişti aduşi în SUA după cel de-al doilea război mondial au participat la dezvoltarea MKULTRA. Corelaţia dintre experimentele din lagărele de concentrare naziste şi numeroasele subproiecte MKULTRA este evidentă.În anul 1973, Richard Helms, directorul general al CIA la acea dată, aflând din anumite surse de investigaţiile care urmau să fie făcute asupra agenţiei pe care o conducea, a ordonat distrugerea tuturor înregistrărilor şi dosarelor MKULTRA. Comitetul de Investigare a Agenţiilor de Spionaj al Senatului (Senate Intelligence Comitee) a descoperit, totuşi, în timpul investigaţiilor din anul 1976, câteva dosare secrete. Senatorul Frank Church, cel care a condus investigaţiile Congresului asupra acţiunilor ilegale ale CIA a afirmat faptul că agenţia era „o mare ticăloşenie”, operând mai presus de lege, plănuind asasinate, spionând ilegal mii de americani, chiar drogând cetăţeni în eforturile de a crea noi arme pentru arsenalul lor secret.

 

În anul 1977, printr-o cerere făcută în numele Legii accesului liber la informaţie, 16.000 de pagini de documente despre tehnicile şi experimentele de control mental au fost descoperite printre dosarele de contabilitate ale CIA.

Proiectele mind control ale CIA

Un document CIA datând din 10 februarie 1954 descrie un experiment din cadrul operaţiunii de programare mentală a… asasinilor!!! (experimentul este şi mai şocant dacă avem în vedere că ambele persoane supuse programării mentale erau, în acest caz, femei!): „X a fost instruită (după ce şi-a exprimat frica de armele de foc) să folosească orice metodă are la dispoziţie pentru a o trezi pe Y (cufundată într-un somn hipnotic profund) şi, dacă nu reuşeşte, să folosească pistolul, trăgând un foc de armă înspre Y. A fost instruită să nu ezite să „omoare”. X a realizat aceste comenzi, inclusiv a tras cu arma către Y. Pistolul nu era încărcat. După ce le-au fost făcute anumite sugestii, cele două persoane au fost trezite din hipnoză. X a negat în totalitate faptul că secvenţa anterioară ar fi avut loc.”

În decursul a peste 60 de ani, programul de control mental al CIA, MKULTRA s-a dezvoltat extraordinar de mult, devenind o acţiune de tip mamut. Natura cercetărilor sale include şi aceste subiecte de cercetare, formulate aici la modul interogativ:

Se poate impune printr-un control post hipnotic o acţiune contrară principiilor morale de bază ale individului?

– Se poate „altera” personalitatea unui individ ?

– Se poate garanta amnezie totală asupra unor evenimente, în cazul oricăror condiţii ?

– Este posibil să fie programat un subiect şi apoi în decurs de o oră de control post hipnotic să fie determinat să prăbuşească un avion?

– Se poate pune la punct un sistem de transformare a subiecţilor independenţi în agenţi care se supun în totalitate programatorilor lor mentali? Este posibil ca apoi să fie transferat controlul acestora către agenţi fideli, dar neantrenaţi în mind control, care să declanşeze reacţiile dorite prin utilizarea anumitor coduri şi semnale?

Dr. G. H. Estabrooks afirmă: „În anii 1920, hipnotizatorii din clinici învăţaseră deja să fragmenteze individul în personalităţi multiple de genul Gekyl şi Hyde. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am pus în practică această tehnică asupra unui locotenent din marină pe care îl voi numi Jones. I-am fragmentat personalitatea în Jones A şi Jones B. Jones A, odată un marinar «normal», a devenit complet diferit. Vorbea despre doctrina comunistă cu multă seriozitate. A fost primit cu mult entuziasm de celulele comuniste şi i-a fost în mod deliberat acordată retragerea dezonorantă din marină. Jones B era personalitatea mai profundă care cunoştea toate gândurile lui Jones A, dar fusese instruită să nu spună nimic în timpul fazelor conştiente. Tot ceea ce a trebuit să fac a fost să îl hipnotizez, să intru în contact cu Jones B şi în felul acesta aveam o legătură directă în zona comunistă.”

Dr. Jose Delgado, medic neurochirurg şi profesor la Universitatea Yale, a primit fonduri pentru cercetările sale legate de implantarea electrozilor în creier, realizând experimente asupra copiilor şi adulţilor. În anii ’50, a creat un electrod miniatural care, plasat în creierul subiectului, putea să primească şi să transmită semnale electronice. Delgado putea controla mişcările subiecţilor săi prin simpla apăsare a butoanelor unei telecomenzi. A făcut o demonstraţie spectaculoasă, ilustrând controlul mişcărilor asupra unui taur, în creierul căruia cercetătorul a implantat un electrod. Apoi a intrat în arena taurului. Animalul s-a năpustit asupra lui Delgado, dar dintr-o dată s-a oprit, chiar înainte de a ajunge la el. Puternicul taur fusese oprit prin simpla apăsare a butonului unei mici telecomenzi pe care Delgado o ţinea în mână.

În a doua jumătate a secolului XX, proiectele de mind control au generat un abuz politic extins în domeniul psihiatriei. Zeci de mii de oameni au fost supuşi la experimente de programare mentală, de multe ori fără acordul sau cunoştinţa lor.

Dr. William Sweet a participat la experimente în care se urmărea implantarea electrozilor în creier şi injectarea cu uraniu a subiecţilor, la Universitatea Harvard. Doctorii din armată au fost implicaţi în testarea efectelor drogului LSD cel puţin până la sfârşitul anilor ’70. Subiecţii experimentelor cu LSD includeau copii în vârstă de cinci ani, iar celor de 11 ani le-au fost implantaţi electrozi în creier.

Svali, o fostă programatoare MKULTRA care a reuşit să iasă din organizaţia criminală a „Iluminaţilor” în care a fost ea însăşi programată mental, afirmă: „Prin proiectul Paperclip, CIA a participat la aducerea în America a oamenilor de ştiinţă nazişti după cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau lideri francmasoni, iar unii dintre ei aparţineau chiar elitei «Iluminaţilor» în ţările lor. Sunt mulţi cercetători care aparţin acestor secte satanice infiltraţi în CIA, FBI şi alte servicii secrete. MKULTRA a fost fondat în parte cu bani de la «Iluminaţi».”

Evoluţia Proiectului MKULTRA – Proiectul MONARCH

Pe baza unor diferite surse, cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că există 149 de subproiecte care funcţionează sub „umbrela” proiectului MKULTRA. Proiectul MONARCH nu a fost identificat din actele oficiale ale guvernului ca fiind unul dintre subproiectele corespondente. El este amintit mai degrabă de către supravieţuitori, terapeuţi şi de către oameni din interior. Este posibil ca MONARCH să fi rezultat din subproiectele MKSEARCH cum ar fi operaţiunea Spellbinder care avea ca scop crearea asasinilor (aşa-numiţii „candidaţi manciureini”) care puteau fi activaţi printr-o frază cheie sau un cuvânt, în timp ce se aflau în transă post hipnotică.

Numele MONARCH nu are neapărat legătură cu statutul imperial, ci se referă la fluturele Monarch. Atunci când o persoană este supusă unei traume prin electroşocuri, ea resimte o stare de plutire, de zbor ca cel al unui fluture.

De asemenea există şi simbolismul metamorfozei acestui fluture: dintr-o stare de cocon, de adormire se transformă într-o minunată insectă zburătoare. Victimele MONARCH, deşi sunt chinuite până dincolo de limita imaginaţiei, fiind programate mental prin inducerea unor traume, sunt făcute să creadă că sunt speciale, că se transformă în ceva foarte frumos.

Principiul şi obiectivul de mind control în proiectul MONARCH ar putea fi descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă care sunt realizate în vederea „compartimentalizării” minţii în personalităţi multiple în cadrul unui sistem bine organizat şi controlat de către programatori.

Controlul MONARCH este o programare mentală bazată pe stări de traumă. De obicei subiecţii încep să fie programaţi de la vârste foarte fragede, adesea chiar înainte de naştere. Pentru ca mintea să reziste la torturile pe care le trăieşte, ea se împarte formând compartimente diferite sau alter-egouri.

Ceea ce în trecut era denumit „sindromul personalitate multiplă”, este recunoscut în prezent sub denumirea de „identitate disociativă”, iar acest dezechilibru constituie baza pentru programarea mentală de tip MONARCH. Următorul pas este introducerea unor comenzi sau mesaje detaliate în „alter-ul” (alter-egoul) specific. Pe parcursul programării sunt incluse ritualuri satanice, cu scopul de a „ataşa” un demon sau un grup de demoni la alter-ul corespondent, declanşând fenomene de posesiune demoniacă sau chiar satanică.

Dacă facem analogia dintre controlul mental de tip MONARCH şi un complex program pe calculator ne dăm seama de următoarele: un fişier (alter-ego) este creat prin traumă, repetiţie şi consolidare. Pentru a activa fişierul sau alter-egoul pe care îl doreşte, programatorul foloseşte un cod de acces sau o parolă.

Victima este numită „sclav” de către programatorul său, care la rândul lui/ei este numit „stăpân”. Aproximativ 75% dintre sclavii MONARCH sunt femei, deoarece ele posedă o toleranţă mărită la durere şi au tendinţa să se „disocieze” mai repede decât bărbaţii. Subiecţii sunt folosiţi în principal pentru operaţiuni sub acoperire, prostituţie, pornografie. Implicarea în industria entertainment-ului este foarte mare şi, aşa cum vom arăta în articolele următoare, majoritatea „vedetelor” în acest mediu au fost supuse unei programări mentale de tip MONARCH.

Dezvăluirile şocante ale unei foste programatoare MKULTRA-MONARCH din cadrul grupării malefice a „Iluminaţilor” francmasoni

 

În ultimii ani au început să apară unele mărturii ale fiinţelor care au fost supuse programării mentale şi, de asemenea, ale unor fiinţe care au jucat rolul de „programatori mentali”. În majoritatea situaţiilor, aşa-zişii programatori sunt formaţi la rândul lor prin tehnici de mind control, fiind ei înşişi victimele unor traume şi abuzuri psihologice, mentale şi fizice, care le-au anulat discernământul. Acest articol cuprinde câteva fragmente din relatările şi mărturiile unei femei care a fost programatoare MKULTRA-MONARCH şi de asemenea instruia programatori în organizaţia criminală a „Iluminaţilor”. Pseudonimul sub care ea face aceste dezvăluiri este Svali.

Fosta programatoare MONARCH a ales să folosească un pseudonim deoarece se teme pentru viaţa copiilor şi a soţului său. Ea s-a născut în 1957 în Alexandria, Virginia. Atât mama sa cât şi tatăl vitreg aparţineau grupării „Iluminaţilor”. Mama sa făcea parte din consiliul regional al Washingtonului, ocupând „scaunul pentru spiritualitate”. Svali relatează că „Iluminaţii” au şase „scaune” în consiliul maeştrilor cu rang înalt: ştiinţe, guvern, conducere, învăţământ, spiritualitate şi militar (desigur că aşa-zisa lor spiritualitate nu are nimic în comun cu spiritualitatea autentică şi cu iubirea de Dumnezeu).

Atât ea, cât şi familia ei, au făcut parte din această grupare ocultă până în urmă cu 15 ani, când au reuşit să o părăsească şi au început terapia de deprogramare mentală. În ultimii ani, Svali a fost consultant al unui grup de supravieţuitori ai acestor experimente, care se ocupă de problemele legate de programarea mentală în cadrului cultului şi de abuzurile ritualice.

Svali este scriitoare şi soră medicală. Ea a publicat o carte intitulată „Illuminati: despre cum cultul programează oamenii”. Mai mulţi experţi în domeniu au spus că dezvăluirile lui Svali sunt „informaţii nepreţuite”. Vă oferim scurte fragmente din relatările ei.

„Ritualurile oculte erau doar o parte a lucrurilor pe care le-am învăţat în această organizaţie, iar celelalte cinci zone de interes aveau parte de aceeaşi atenţie. Am petrecut mai mult timp învăţând istorie, limbi străine, ştiinţe, decât participând la ritualuri, deşi acestea erau importante pentru grup. În plan educaţional am studiat ca să devin asistentă medicală şi de asemenea am obţinut şi un certificat de cunoscător al limbii spaniole. După absolvire, în anul 1981 am început să lucrez în «scaunul» de conducere din regiunea San Diego. Consiliul de conducere din San Diego se întâlnea în Ramona Ca., pe proprietatea unui bărbat numit Jonathan Meiers. Unul dintre numele sale din interiorul cultului era «Mâna Neagră» deoarece purta mănuşi negre atunci când lucra cu oamenii (adică, atunci când îi programa). Era instructorul principal al grupului şi unul dintre cei mai sadici şi brutali indivizi pe care i-am întâlnit. Îi «termina» pe aproape toţi instructorii cu care lucra, dar eu am reuşit să îi subminez autoritatea, deoarece aveam o cunoştinţă în consiliul de conducere care era în conflict cu el şi care m-a ajutat.

«Iluminaţii» sunt un grup politic tipic de oameni care «te fac pe la spate», având o mentalitate de «care pe care»; toţi vor să urce cât mai sus în ierarhie. După 12 ani de lucru cu Jonathan, am ajuns în poziţia de secund al său. Deşi se pregătea să se retragă, totuşi, din cauză că nu ne agream deloc unul pe celălalt, mi-a făcut o înscenare pentru ca să fiu retrogradată din funcţia pe care o deţineam. Acesta este unul dintre motivele pentru care am părăsit gruparea în anul 1995, fiind dezgustată de minciunile, înşelătoriile şi politica lor şi totodată temându-mă pentru viaţa mea. Am început terapia în Texas cu Dr. Mundgaze care nu a ştiut cum să mă ajute şi să mă deprogrameze. Mi-a spus: «ai un rang mai înalt decât cei pe care i-am mai tratat şi eşti mult mai bine şi mai profund programată».

Deoarece îmi aduceam aminte totul şi puteam evoca aceste amintiri în timpul activităţilor zilnice (nu aveam nevoie de pase hipnotice sau regresii temporale, ca alte fiinţe care au suferit programări mentale), am început să lucrez cu mine însămi, singură. Am petrecut un an întreg deprogramându-mă intens, de una singură. Fusesem programator la nivel înalt şi mi-am putut folosi toate cunoştinţele pentru a desface ceea ce fusese făcut asupra mea. Treptat am început să realizez ce gen de abuzuri am îndurat şi ce le-am făcut altora, înţelegând de-abia acum că acestea nu erau normale şi erau utilizate doar în scopul manipulării, iar acest lucru m-a revoltat din ce în ce mai mult.”

Fritz Springmeier, un binecunoscut cercetător al Iluminaţilor şi modalităţilor lor de programare mentală, afirmă: „Acţiunea celui care programează mental este mult mai «curată», dar în acelaşi timp este la fel de distructivă pentru programator, ca şi pentru victimă. De cele mai multe ori cel care programează este de asemenea programat şi controlat la nivel mental. Niciuna dintre cele două părţi nu este conştientă de activitatea pe care o desfăşoară şi, totuşi, ambele sunt implicate în perpetuarea acestui program diabolic de sclavie care îşi are rădăcinile în lagărele de concentrare naziste. Acest program a fost iniţat de nazişti, sub comanda Dr. Josef Mengele, care a fost pus în poziţia de operare maximă chiar aici în SUA cu ajutorul OSS/CIA, prin operaţiunea Paperclip.”

În urma conştientizării rolului pe care l-a jucat, Svali mărturiseşte: „Am fost unul dintre criminali şi acum regret imens acest lucru. Doresc să fac aceste dezvăluiri despre gruparea «Iluminaţilor» în semn de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU. De asemenea am scris cartea pentru cei care fac terapie, pentru a-i ajuta să înţeleagă organizaţia şi metodele ei.”

Aceste tehnici se perpetuează în mod insidios, prin intermediul familiilor. După cum relatează şi alte persoane care au reuşit să părăsească acest mediu ocult, „formarea” copiilor începe de la o vârstă foarte fragedă, iar atrocităţile la care sunt supuşi unii dintre ei sunt de neimaginat. Iată ce relatează Svali despre consecinţele pe care le-au avut aceste tehnici de mind control asupra apropiaţilor ei:

„Acum doi ani, copiii mei mi-au vorbit despre abuzurile la care au fost şi ei supuşi, la rândul lor. Înainte să părăsesc gruparea, «Iluminaţii» îmi spuneau că, copiii mei vor fi lideri în Noua Ordine Mondială. Ambii mei copii visează noaptea în limba germană (limbă pe care o cunosc «Iluminaţii»), deşi în timpul zilei nu au auzit niciodată limba germană şi nici nu o vorbesc, nici nu o înţeleg. După ce am scăpat, fostul meu soţ a venit într-o zi să ia copiii înapoi şi a vorbit cu ei. Mi-a spus apoi: «tu chiar nu vrei să te întorci înapoi în „familie”, copiii au refuzat să vină cu mine». După aceea a luat avionul către California, şi-a dat demisia, s-a mutat în altă parte şi în prezent face terapie pentru personalitate multiplă şi abuz ritualic. Fiul meu de 12 ani este acum aproape complet reintegrat şi este mai fericit decât a fost vreodată. Fiicei mele de 16 ani îi este mai greu. Dar îmi păstrez credinţa în DUMNEZEU, care ne-a ajutat pe toţi să ne vindecăm. Acum îmi dau seama că ceea ce am făcut a fost greşit.

Sora mea îşi aminteşte abuzul ritualic de când avea trei ani şi despre cum bunica din partea tatei o ducea între vârsta de trei şi cinci ani la nişte cunoştinţe care se foloseau sexual de ea. A devenit apoi alcoolică la vârsta de 13 ani şi a încercat de mai multe ori să se sinucidă. Fratele meu mai mare nu are nicio amintire despre absolut nimic până la vârsta de 20 de ani. Şi el a încercat să se sinucidă când avea opt ani. Fratele meu cel mai mare este mereu pe fugă, îi este frică să trăiască oriunde mai mult de câteva luni deoarece este convins că «vor să îl prindă». Şi el a încercat să se sinucidă de mai multe ori atunci când era copil.”Brice Taylor, „model prezidenţial”, una dintre victimele MONARCH care a avut norocul să scape din program, aminteşte într-un interviu: „Mai mulţi politicieni sunt încurajaţi să apeleze la escorte CIA pentru sex. În acest fel nu se vor regăsi în poziţia vulnerabilă de a spune secrete naţionale cuiva din exterior. «Elita», care doreşte să introducă o Nouă Ordine Mondială şi un singur Guvern Mondial, susţine faptul că planeta este prea populată şi că ceva trebuie făcut: un război psihologic şi biologic. «Elita» (adică francmasonii «Iluminaţi») consideră programarea mentală «asul din mânecă», ceva la care lumea nu se aşteaptă, o armă invizibilă.”

 

Scopul organizaţiei criminale a „Iluminaţilor”

Înainte de a prezenta tehnicile de control mental şi modul în care pot fi recunoscute victimele, este important să înţelegem la modul esenţial „ideologia” pe care se bazează „Iluminaţii” atunci când programează mental fiinţe umane.

Fără îndoială, toate organizaţiile urmăresc anumite scopuri. În cazul „Iluminaţilor”, scopul urmărit depăşeşte cu mult avantajele financiare. Ei vor, nici mai mult nici mai puţin, decât să conducă lumea, prin instaurarea „Noii Ordini Mondiale”. Ei cred că s-au născut ca să conducă. Sunt aroganţi şi consideră populaţia ca pe nişte „oi proaste” care vor fi foarte uşor de controlat de lideri cu o mână de fier.Planul lor este, pe scurt, următorul: mai întâi vor crea un colaps financiar, care se va propune să fie soluţionat prin intermediul structurilor suprastatale (de tipul Uniunii Europene). Apoi, la un moment dat, va urma cucerirea militară, regiune după regiune, urmărindu-se crearea unei anarhii, iar atunci guvernul va declara stare de urgenţă şi va impune legea marţială.

 

Svali afirmă că majoritatea dintre supravieţuitorii MONARCH cu vârsta sub 36 de ani vorbesc despre programarea militară care li s-a făcut. „Illuminaţii” îşi antrenează „sclavii” pentru a fi pregătiţi pentru orice fel de reacţie a fiinţelor umane care le vor rezista. Multe victime ale programării mentale vor fi atunci chemate „la datorie” prin anumite coduri şi parole specifice. Aceste coduri de acces ale sclavilor MONARCH sunt menite să creeze în programarea lor un sistem complet loial organizaţiei. Apoi vor fi folosite parole specifice pentru a distruge complet alter-egourile care nu sunt loiale organizaţiei.

Svali aminteşte că atunci când a părăsit gruparea Iluminaţilor, cam 1% din populaţia SUA ori făcea parte din „Iluminaţi”, ori simpatiza cu ei, ori era o victimă a programării mentale. Deşi nu sună mult, imaginaţi-vă 1% din populaţie ca fiind bine antrenată în folosirea armamentului, a controlului asupra maselor de oameni, a tehnicilor psihologice şi comportamentale şi având legături cu grupări paramilitare. „Illuminaţii” consideră că pot cu uşurinţă să „ia pe sus” restul de 99% din cetăţeni.

Agenda „Iluminaţilor” francmasoni conţine mult mai multe „alineate” dar ceea ce am prezentat mai sus este baza pe care aceştia se sprijină. Pentru ei este foarte important să transmită această agendă generaţiilor care urmează. Svali afirmă că atunci când făcea parte din gruparea malefică a „iluminaţilor” aceştia îi spuneau că, copiii ei vor vedea această instaurare a Noii Ordini Mondiale cândva în secolul 21. În prezent, „Iluminaţii” pregătesc în tăcere planul agendei lor prin infiltrarea în: mass-media, sistemul bancar, sistemul educaţional, guvern, ştiinţe, biserici.

Ei au urmărit de-a lungul ultimelor sute de ani să preia controlul acestor domenii. „Iluminaţii” nu merg la o instituţie spunând „Bună, sunt francmason, membru al «Iluminaţilor» locali şi aş vrea să preiau controlul băncii dumneavoastră”. Ei încep prin a investi fonduri, de-a lungul anilor, prin mai multe persoane. Gradat, ajung să cumpere din ce în ce mai multe acţiuni ale băncii (sau a altor instituţii pe care doresc să le controleze) până când deţin un control financiar majoritar în cadrul instituţiei respective.

Pentru „Iluminaţii” francmasoni este foarte importantă imaginea în societate. Aceştia ar face orice pentru ca să îşi întreţină o aparenţă respectabilă, normală. Niciodată nu vorbesc în mod deschis despre agenda lor sau despre activităţile din cadrul cultului. Adesea ei par să fie amnezici faţă de acestea.

Svali relatează în cartea sa: „Într-un comitet de conducere a cărui membră eram, al unui oraş foarte important, metropolitan din SUA, făceau parte:

– un director al administraţiei locale a micilor investitori

– un director şi acţionar al unei firme guvernamentale de apărare

– un director al unei şcoli Creştine

– un vice primar al oraşului

– un jurnalist

– o soră medicală

– un doctor

– un psiholog comportamental

– un colonel de armată

– un comandant al marinei

Cu o singură excepţie, toţi mergeau la biserică săptămânal. Toţi erau foarte respectaţi în societate. Niciunul dintre ei nu părea a fi «rău» sau «diferit».”

Svali consideră că mulţi dintre „Iluminaţi” sunt nişte oameni plăcuţi, chiar charismatici în timpul zilei şi că unii dintre ei sunt complet inconştienţi de răul în care sunt implicaţi pe timpul nopţii.

Hollywoodul şi lumea divertismentului au un secret –

Celebrităţile controlate mental prin programul MKULTRA

 

Aşa-zisele VIP-uri (very important person –  persoană foarte importantă) pe care le regăsim aproape în permanenţă sub lumina reflectoarelor, în paginile publicaţiilor, în topurile radiourilor, pe marile şi micile ecrane sunt denumite de către mass media occidentală „trend setter”, sugerând prin aceasta că ele dau tonul şi influenţează direcţia în care se îndreaptă preferinţele, aspiraţiile tuturor celor care le privesc, le admiră şi implicit se identifică cu ele.

Celebrităţile supranumite „Star (stea)” sunt prezentate ca având toate atuurile la care râvneşte omul de rând al societăţii contemporane – frumuseţe, sex appeal, faimă, bogăţie, putere de  influenţă, etc. Prin mediatizare, reclamă şi datorită pervertirii valorilor societăţii contemporane, ele ajung să fie un fel de idoli la care se închină mulţimile epocii în care  trăim. 

Creaţii ale unui mediu pervertit, inversat, alienat, VIP-urile sunt pentru cel care nu vrea să se lase amăgit, doar nişte măşti, unele în aparenţă frumoase, altele în mod evident groteşti, care disimulează într-un mod atent planificat, o tendinţă diabolică şi cutremurătoare care se doreşte a fi impusă întregii umanităţi de către odioasa Elită Satanică care conduce din umbră planeta.

 

 Modalităţi de programare mentală

 

Fritz Springmeyer şi CiscoWheeler, celebrii autori ai mai multor cărţi despre criminala Sectă Satanică  a „Iluminaţilor” Francmasoni, detaliază în unele din lucrările lor mai multe modalităţi de programare mentală împreună cu anumite semnale şi coduri de acces. 

Unele victime (de exemplu Cathy O’Brien în cartea „TranceFormation of America”, sau Brice Taylor în cartea „Thank You for the memories”) aduc dovezi cutremurătoare despre existenţa unei modalităţi diabolice, bine pusă la punct de către cumplita Elită Satanică „Iluminată” a planetei pământ, prin care se realizează preschimbarea fiinţelor umane în simplii roboţi care sunt apoi folosiţi ca sclavi în vederea îndeplinirii perversităţilor şi crimelor sataniştilor francmasoni. 

Printre tehnicile amintite de Springmeyer se numără: programarea mentală cu ajutorul metalelor sau pietrelor preţioase, cu ajutorul undelor cerebrale şi prin intermediul filmelor pentru copii sau a desenelor animate.

 

Programarea mentală care foloseşte ca şi coduri, metale sau pietre preţioase

 

Specialiştii susţin că pietrele şi cristalele pe care le purtăm direct pe piele sau montate în bijuterii ne influenţează starea psihică generală. În principiu, fiecare piatră are un efect benefic asupra organismului cu condiţia ca ea să fie „purificată” de energiile negative care pot eventual să subziste în câmpul său energetic din cauza unor impregnări anterioare. Locurile în care s-a aflat, persoanele care au folosit-o, evenimentele care s-au derulat în preajma fiecărei pietre preţioase se imprimă în câmpul său energetic şi nu toate aceste impregnări sunt pozitive şi benefice. 

Folosindu-se astfel de memoria energetică a pietrelor preţioase programatorii Mkultra le încarcă cu energii malefice prin care îşi influenţează victimele şi astfel îşi împlinesc scopurile. 

Mulţi copii din cadrul Grupării Satanice Odioase a „Iluminaţilor” vor experimenta programarea cu metale sau cu pietre preţioase, iar ocazional chiar cu ambele. Care dintre ele este folosit şi când, depinde de statutul copilului, al părinţilor săi, regiunea în care s-a născut şi programatorii care lucrează cu el. 

Victima trebuie să câştige dreptul de a „deveni” o piatră preţioasă pe care o va primi drept recompensă pentru fiecare stadiu al programării ei mentale. Preţul sunt multe ore de abuz şi torturi care se numesc „antrenament”. În timp, pe măsură ce victima avansează în „antrenamentul” său, ea va deveni un „giuvaier”. Aceste  „bijuterii” vor deveni alter egouri independente în sistemul fragmentat al minţii ei.

 

Unele dintre conotaţiile pe care pietrele preţioase le primesc în cadrul programării mentale de tip Monarch

Onixul este în legătură cu abuzurile ritualice, subiectul având stări de anxietate atunci când îl poartă.

 

Safirul este alterul care protejează secretele şi va acţiona agresiv prin autodistrugere, dacă vreuna dintre celelalte personalităţi divulgă ceva. Este folosit pentru a controla părinţii din cadrul programului Monarch. De obicei copiii lor urmează acelaşi program de control mental.

Ametistul este primul câştigat şi este legat de păstrarea secretelor, niciodată divulgate. 

Rubinul este următorul după ametist, fiind legat de abuzul sexual şi de alter egourile sexuale. 

Smaraldul este primit mai târziu, între 12 şi 15 ani. Are legătură cu loialitatea faţă de organizaţie, vrăjitorie şi puteri spirituale paranormale, fiind considerat foarte preţios. 

Diamantul este cea mai preţioasă piatră şi nu toţi copiii o vor primi. El va fi câştigat doar la maturitate după trecerea mai multor teste riguroase. Un diamant a trecut toate cele 12 trepte de disciplină, plus teste neobişnuite şi are cea mai mare loialitate faţă de organizaţie. Deasemenea, diamantul constituie „personalitatea scoică” care asigură că totul este sub control. 

VIP-urile „marionete monarch” poartă de multe ori anumite bijuterii şi pietre preţioase. Aceste accesorii sunt folosite ca nişte suis generis coduri prin care sclavii monarch sunt recunoscuţi în cadrul organizaţiei satanice „iluminate”. Deasemenea, prin ele se  accesează alter-ul respectiv şi se reîntăresc anumite programări. 

Crizele psihice, depresiile, scandalurile cărora le este făcută publicitate împreună cu menţionarea clinicilor de reabilitare sunt în cazul multora dintre VIP-uri doar faţade pentru reîntărirea programării Monarch în cazul în care un „star” începe să iasă de sub controlul mental impus.

 

Programarea cu unde cerebrale

 

Oamenii de ştiinţă au clasificat undele cerebrale care apar în mod natural în funcţionarea creierului uman în patru tipuri:

  • Unde beta, având ca şi corespondenţă starea de veghe, când creierul se focalizezază asupra lumii dinafară rezolvând probleme specifice.
  • Unde alfa sau ritmul din starea de relaxare şi calm, creierul fiind alert, dar nefocalizat, ca atunci când închidem ochii pentru câteva secunde.
  • Unde theta sau ritmul din starea dintre veghe şi somn sau dintre somn şi veghe. Theta este o stare misterioasă, derutantă, cu un poteţial creator înalt şi chiar iluminator, dar este foarte greu de menţinut.
  • Undele delta, având o frecvenţă extrem de scăzută, sunt produse în timpul somnului profund fără vise.

 

Ca şi multe alte descoperiri ştiinţifice, şi acestea sunt folosite în sens negativ în cadrul grupării odioase Satanice a Francmasonilor “Iluminaţi”. Ei se folosesc de stările minţii şi propietăţile undelor cerebrale pentru a efectua programarea mentală.

Conform cercetărilor lui Springmeyer, programatorii Mkultra utilizează şapte tipuri de unde cerebrale pentru a înregistra ceea ce vor ei, în sistemul intern al minţii victmei, realizând prin aceasta o intruziune extrem de periculoasă şi distrugătoare pentru fiinţa umană supusă programării.

 

Undele Alfa

Undele cerebrale de tip Alfa corespund stării minţii care este folosită pentru  programare „generală”. Se înregistrează putere de memorie mare, forţă fizică foarte mare. În funcţie de programator, la acest nivel sau la cel beta, are loc programarea de tip sexual care îndepărtează orice valori morale şi stimulează instinctul sexual de bază al individului. Alteruri de tip felină pot apare în urma programării sexuale. Culoarea de cod poate fi roşu.

 

Undele Beta

Undele cerebrale de tip Beta corespund unei stări a minţii care este folosită pentru înregistrarea impulsurilor agresive, a unor comenzi de tip militar. Culoarea de cod poate fi albastru.

 

Undele Gamma

Undele cerebrale de tip Gamma corespund unei stări a minţii care este folosită pentru a înregistra loialitatea faţă de cult, autodistrugere, memorie foarte bună, talent pentru limbi străine.

 

Undele Delta

Undele cerebrale de tip Delta corespund unei stări a minţii care este foarte disociativă. Comenzile impuse de aici pot controla înregistrările de pe celelalte niveluri. De multe ori la acest nivel se realizează un sistem intern al victimei, asemănător cu un computer. Alter egourile de tip delta vor fi lipsite de emoţii şi vor avea o memorie vizuală  perfectă (memorie „fotografică”). La acest nivel se află toate amintirile celorlalte personalităţi. În cadrul programării cu unde cerebrale Delta se înregistrează securitatea de acces la informaţii foarte confidenţiale din cadrul organizaţiei.Tot aici se găsesc şi programele de pedepsire şi autodistrugere, în cazul accesării interne sau externe a celorlalte sisteme. Codurile pot fi portocaliu, albastru, violet.

 

Undele Epsilon

Undele cerebrale epsilon corespund unei stări a minţii care este folosită pentru înregistrarea sistemelor secrete. Aici se găseşte programarea CIA,  programarea guvernamentală la nivel înalt. Programele de creare a asasinilor pot fi aici, sau în sistemul Beta, în funcţie de programator. Se înregistrează operaţiuni sub acoperie, disimulare, abilitate de a ieşi din situaţii dificile. Codul poate fi maro.

 

Undele Phi, Theta, Omega

Undele cerebrale de tip Phi, Theta, Omega corespund unei stări a minţii care este folosită pentru programarea spirituală negativă. De exemplu, alteruri care participă la ritualuri oculte de magie neagră care includ sacrificii. În acest sistem, vor fi “plasate” vrăjitoare, vârcolaci, mediumi, clarvăzători, practicieni oculţi. Se înregistreză dezvoltare intensă a emisferei drepte a creierului şi abilităţi mari de a intra în stări de transă foarte profundă. Culoarea codului este adesea neagră.

 

Programarea mentală cu ajutorul filmelor şi desenelor animate

 

Walt Disney era un mason de grad 33 implicat în programul CIA Mkultra de programare mentală totală a fiinţelor umane. Majoritatea desenelor animate şi majoritatea filmelor pentru copii marca Walt Disney au fost folosite ca teme de programare mentală. Personaje, culori, sunete, expresii din creaţiile Disney sunt folosite ca şi coduri de acces ale diferitelor personalităţi ale victimelor Mkultra.

 

Victima va fi învăţată să se recunoască drept unul dintre personajele din film sau din carte, i se va spune că este foarte specială şi că doar ea cunoaşte înţelesul real al filmului, care este legat de ideologia satanică a „iluminaţilor” francmasoni.

 

Vă vom prezenta în continuare videoclipuri cu imagini revelatoare şi explicaţii asupra modului în care pot fi recunoscute VIP-urile (very important person) care sunt victime ale proiectului CIA de control mental. Majoritatea dintre ele fiind vedete foarte mediatizate, ne putem face astfel o idee despre amploarea infiltrării oculte, malefice a elitei satanice francmasonice în lumea entertainment-ului şi mass-mediei prin intermediul proiectului MKULTRA de control mental.

Pentru a înţelege mesajul acestor videoclipuri, vă sugerăm să recitiţi articolele anterioare ale acestei serii, în care sunt introduse câteva explicaţii introductive pe subiectul programării mentale.

Dezvăluiri cutremurătoare despre tehnicile de mind control

Dezvăluirile şocante ale unei foste programatoare MKULTRA-MONARCH din cadrul grupării malefice a „Iluminaţilor” francmasoni

Hollywoodul şi lumea divertismentului au un secret – Celebrităţile controlate mental prin programul MKULTRA

În continuare începem să prezentăm detaliat unele videoclipuri preluate de pe internet. Precizăm încă de la început că este necesar să vizionaţi toate aceste videoclipuri pentru a avea o imagine corectă. Semnificaţia elementelor şi simbolurilor de programare mentală nu poate fi înţeleasă corect din doar câteva exemple. Vă invităm să nu trageţi concluzii pripite şi să analizaţi toate aceste imagini per ansamblu.

 

Gestul simbol de păstrare a secretului subliniat de un tatuaj, aluzie la filmul The secret Garden care conţine simbologie Monarch, simbolul fluturelui Monarch (cântăreaţa şi actriţa Mariah Carey), aluzie la modul în care sclavii Monarch sunt făcuţi să creadă că se transformă în fiinţe minunate „heavenly creatures” (actriţa Kate Winslet), simbolul dezumanizant al manechinului sclav sexual Monarch (model şi actriţă Tyra Banks), tatuaje explicite „vom râde cu toţii la fluturi auriţi” (actriţa Megan Fox),  tatuaje legate de anumite întăriri ale traumelor „a fost o dată o fetiţă care nu ştia ce e dragostea până când într-o zi un băiat i-a frânt inima”, gest simbol la televizor  însoţit de comandă explicită şi cod de acces albastru „Vino să mă iei. Lumini strălucitoare”, programare cu pietre preţioase şi din nou semnalul păstrării secretului (cântăreaţa Rhianna), semnul satanic al coarnelor împreună cu programare cu pietre preţioase şi simbologia fluturelui Monarch („vedeta” Paris Hilton), tatuaj explicit asupra programatorului lui Kelly Osbourne care este chiar tatăl său, imagine programator – sclav (cântăreţul Billy Ray – fiica sa cântăreaţa şi actriţa Miley Cyrus), programatorul lui Beyonce care este chiar soţul său, imagine însoţită de tatuaj împreună cu simbolul programării cu pietre preţioase, imagini subliminale cu caracter sexual într-un film Disney pentru copii, aluzie la mediul pedofil al MKULTRA, simbol al programării mentale de la vârste foarte fragede, model hipnotic alb-negru-roşu, imagine programator – victimă (cântăreţul şi actorul Ice T, soţia sa Coco), programare ereditară şi simbolism Oz (Suri Cruise, fiica actorului Tom Cruise), imprimeul tablă de şah înseamnă că victima este doar un pion în jocul malefic al iluminaţilor (cântăreaţa Britney Spears), aluzie la revista Playboy şi programarea Monarch, imaginea cu Tyra Banks arată programare sexuală, cod roşu, acoperirea ochiului drept (emisfera dreaptă blocată), imprimeu animal care înseamnă programare sexuală însoţit de tatuaj societate secretă craniu şi oase „Skull and Bones” (Kelly Osbourne fiica satanistului şi cântăreţului rock Pzzy Osbourne), programare sexuală (actriţa Disney Lindsay Lohan, cântăreaţa Pink), programare sexuală şi dezumanizare (formaţia The Pussycat dolls – Păpuşile Pisicuţe), dezumanizare, programare sexuală (actriţa copil Dakota Fanning) etc.

 

 

Majoritatea sclavilor Monarch pot fi recunoscuţi după asocierea lor cu teme ale filmului Vrăjitorul din Oz (pantofiori roşii, căţei mici, curcubee, uşi verzi). Exemple de acest gen, din videoclip, sunt actriţa Keira Nightley, Britney Spears, cântăreaţa Cristina Aguilera împreună cu familia, Paris Hilton, Mariah Carey.

Un alt subiect pe care îl abordează videoclipul este programarea mentală prin intermediul pietrelor preţioase. Programatorii MKULTRA, folosindu-se de memoria energetică a pietrelor preţioase, le încarcă cu energii malefice prin care îşi influenţează victimele şi astfel îşi împlinesc scopurile. Victima trebuie să câştige dreptul de a „deveni” o piatră preţioasă pe care o va primi drept recompensă pentru fiecare stadiu al programării ei mentale. Preţul constă în multe ore de abuz şi torturi care se numesc „antrenament”. Pe măsură ce victima avansează în „antrenamentul” său, ea va deveni un „giuvaier”. Aceste  „bijuterii” vor deveni alter-egouri independente în sistemul fragmentat al minţii ei. VIP-urile „marionete Monarch” poartă de multe ori anumite bijuterii şi pietre preţioase. Aceste accesorii sunt folosite ca nişte sui-generis coduri prin care sclavii monarch sunt recunoscuţi în cadrul organizaţiei satanice „iluminate”. Deasemenea, prin ele se accesează alter-ego-ul respectiv şi se reîntăresc anumite programări. Câteva exemple de acest gen din videoclip: Ice T (programator şi soţ al lui Coco), Cristina Aguilera (rubinul este legat de alter-ego-urile sexuale), Britney Spears (safirul este alter-ego-ul care protejează secretele, este folosit pentru a controla părinţii din cadrul programului Monarch a căror copii urmează acelaşi program de control mental), VIP-ul Victoria Beckham soţia fotbalistului David Beckham (smaraldul are legătură cu loialitatea faţă de organizaţia malefică a francmasonilor „iluminaţi”, vrăjitorie şi puteri spirituale paranormale, fiind considerat foarte preţios), se face referinţă şi la Marylin Monroe primul „model prezidenţial” Monarch care a obţinut faimă mondială, binecunoscută pentru cântecul „Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete” (diamantul simbolizează trecerea tuturor celor 12 trepte de disciplină, plus teste neobişnuite şi are cea mai mare loialitate faţă de cumplita organizaţie satanică a „iluminaţilor” francmasoni).

Pentru intrarea în transă a victimei Monarch mai este folsit drept cod iniţiatic semnul satanic al coarnelor. Afişul filmului Crank avându-i ca protagonişti pe Jason Sthatam şi Amy Smart sugerează electroşocurile care sunt utilizate pentru a „compartimenta” amintirile şi experienţele în cadrul programării mentale Monarch.

 

Alte exemple de pioni ai grupării satanice „iluminate” sunt: cântăreaţa Avril Lavigne, George Bush jr., Rhianna, Paris Hilton, Cyrus Miley, cântăreaţa Taylor Swift.

 

Afişul pentru emisiunea de televiziune Următorul Top Model al Americii conţine simbologia Monarch a dezumanizării prin prezentarea femeilor drept manechine păpuşi precum şi a disocierii personalităţii prin imaginea oglinzii sparte.

 

Toate aceste fiinţe umane, victime ale programării Monarch, fac numai ceea ce li se spune, nefiind capabile să judece, să îşi pună întrebări sau să se opună. Ele nu pot să se gândească să spună cuiva ce li se petrece, şi nici să ceară ajutor deoarece sunt în permanenţă înconjurate de indivizi care le întăresc condiţionările.

 

Exemplul dat în acest videoclip este cel al lui Britney Spears care a reuşit să iasă pentru o scurtă perioadă din controlul mental Monarch impus. Ea făcut aceasta fără niciun sprijin din exterior şi la acea dată gesturile sale de revoltă au fost traduse de mass-media aservită elitei francmasonice satanice drept nebunie. Toate ziarele de pe mapamond au prezentat ştirea cum că Britney „a luat-o razna”, s-a ras în cap în timp ce striga că nu vrea să o mai atingă nimeni. Ea a fost apoi internată într-o clinică de dezintoxicare (acoperire pentru programul de întărire a controlului mental), unde şi-a scris pe frunte numărul 666, afirmând că este Antichristul şi spunând că nu mai vrea să  nască monştri. La acea dată, ea avea deja doi copii, iar aceştia intraseră ca şi ea în acelaşi program de control mental MKULTRA. Larry Rudolph era pe vremea aceea managerul său.

 

În mijlocul procesului subtil de  amăgire mentală a populaţiei credule printr-o multitudine de mijloace manipulatoare se află una dintre cele mai diabolice atrocităţi afectuată asupra unui segment al rasei umane de către cumplita sectă satanică a francmasonilor „iluminaţi”. Este vorba despre proiectul de control mental total Monarch MKULTRA. Principiul şi obiectivul de „mind control” în proiectul Monarch ar putea fi descris ca o formă de disociere structurată şi integrare ocultă care sunt realizate în vederea „compartimentării” minţii în personalităţi multiple în cadrul unui sistem bine organizat şi controlat de către programatori. Majoritatea victimelor şi supravieţuitorilor Monarch provin din familii „iluminate” cu tradiţie militară îndelungată, orfelinate, familii adoptive, familii incestuoase cu o lungă istorie de pedofilie. Deasemenea apare asocierea unor membrii ai acestor familii cu guvernul. Oricine cunoaşte codurile sclavului Monarch poate uşor să aibă acces la alterur-ego-urile sexuale ale subiectului. Imprimeurile animale purtate de majoritatea celebrităţilor semnifică alter-ul sexual de tip felină care este integrat în sistemul fragmentat al minţii lor.

Câteva exemple de victime Monarch din acest clip sunt: actriţa Scarlett Johanson care apare mai întâi într-o poză cu explicită aluzie la programarea mentală nazistă (proiectul CIA Paper Clip), iar în a doua poză care o reprezintă este arătată programarea sexuală prin imprimeul leopard al rochiei, Hannah Montana alter-ego al cântăreţei Miley Cyrus şi formaţia The Pussycat Dolls făcând gestul păstrării secretului, Paris Hilton, cântăreaţa Aalyah, Tyra Banks, Adam Sandler, făcând semnul păstrării secretului, soţia lui IceT, care face şi ea acelaşi gest, cântăreaţa şi actriţa Jennifer Lopez, Victoria Beckham, Rhianna, actriţa Lindsay Lohan, cântăreaţa şi actriţa Lilly Allen.

 

Programarea aşa-zis spirituală este una dintre cele mai malefice programări din sistemul mental al unei victime MKULTRA deoarece este menită să separe individul de adevărata vindecare spirituală.

Controlul mental Monarch este legat de un sistem de credinţe. Atunci când programatorii doresc o „faţadă” creştină a sistemului minţii unei victime ei vor introduce un mod corect de gândire personalităţii principale. Dacă adevărul eliberează, atunci, prin definiţe, sclavia înseamnă să nu ai acces la adevăr. De aceea aproape că nu există limită la minciunile folosite pentru a programa sclavi controlaţi mental total prin proiectul Monarch. Programarea spirituală se realizează prin intermediul simbolurilor religioase, marea majoritate creştine, încărcate malefic de către programatorii satanişti „iluminaţi”, conform intenţiilor lor.Putem observa în acest videoclip astfel de exemple: cântăreaţa Madonna, Britney Spears, Paris Hilton, modelul Ana Nicole Smith, cântăreaţa Jessica Simpson, vedeta Nicole Ritchie, modelul şi actriţa Carmen Electra, actriţa Jessica Alba, actriţa Eva Longoria, actriţa Christina Applegate. 

Videoclipul mai prezintă alte câteva exemple de „fluturi” Monarch: Scarlett Johanson (temă Disney din Cenuşăreasa), Christina Aguilera, Miley Cyrus (foarte revelator, pe tricoul tatălui şi programatorului ei scrie „Supune-te”).

 

  Implementarea „semnului fiarei” prinde contur intr-un plan diabolic al guvernarii  satanice –planetare-francmasonice

 Acest număr apocaliptic a fost introdus în mod insidios şi aproape pe nesimţite în vieţile noastre, de către cei care vor să supună şi să conducă ,sa  subjuge populaţia întregii planete.

„Semnul fiarei”, 666, este  folosit de francmasonerie şi instituţiile aservite acesteia.   Barele de cod pentru preţurile produselor, stemele şi bancnotele multor state, telecomunicaţiile, siglele unor companii transnaţionale poartă semnul fiarei (666) sub diferite forme. Unii autori afirmă că numărul 666 corespunde ocult celebrului www din adresele de internet şi că acelaşi număr malefic va fi imprimat oamenilor în cipurile pentru monitorizarea amănunţită cu privire la informaţii personale, sănătate, comportament.

„„Şi această fiară a făcut aproape ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn anume pe mâna dreaptă sau pe frunte şi, făcându-se aceasta, s-a urmărit ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul secret al numelui ei. Aici este necesară priceperea şi înţelepciunea. Cine cu adevărat pricepe, să socotească numărul fiarei. Căci acesta este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” – Apocalipsa lui Ioan

 

 

Semnificaţiile esoterice ale lui 666

 

Există în Biblie o profeţie – Apocalipsa lui Ioan – care pomeneşte despre un mare guvern mondial. O caracteristică fundamentală a acestei guvernări va fi un sistem economic în care fiecare om va avea asociat un număr. Fără acest număr, nimeni nu va putea cumpăra sau vinde. Pentru a obţine acest număr, oamenii vor trebui să jure credinţă şi loialitate faţă de acest guvern mondial şi faţă de religia mondială stabilită atunci. Biblia spune că persoana care va primi acest număr nu va mai putea fi salvată.

De ce primirea acestui număr este un act atât de greşit? Apocalipsa lui Ioan spune că oamenii vor primi acest număr numai cu condiţia de a se supune şi de a jura credinţă guvernului mondial unic şi dictatorului acestuia. Cine nu va face aceasta, nu va putea obţine numărul respectiv, va fi sancţionat de noul sistem economic al Noii Ordini Mondiale şi nu va putea cumpăra sau vinde nimic. Însă supunerea faţă de acel dictator mondial şi faţă de guvernul său va însemna un act împotriva lui Dumnezeu, căci va fi, de fapt, supunerea faţă de Anticrist.

 

Numărul fiarei la loc de cinste

 

Ce înseamnă de fapt primirea acestui număr? Priviţi cu atenţie în jur. Până să ne dăm noi seama ce anume se petrece cu adevărat, aproape toate magazinele din care ne facem cumpărăturile au devenit pline de alimente, tricouri, agende, genţi, postere, reclame etc., inscripţionate cu tot felul de lozinci diabolice, care mai de care mai oribile, capete de morţi, diavoli în flăcări şi alte astfel de grozăvii cu chip de demon, care încet, încet au devenit o modă foarte apreciată, mai ales de către cei tineri. Am devenit atât de obişnuiţi cu aceste bizarerii malefice, încât prezenţa lor la tot pasul a ajuns să ni se pară normală.

Trupe de muzică modernă sau cântăreţi, care au un foarte mare succes la publicul tânăr, afişează cu naturaleţe numele sau numărul Anticristului; firmele ale căror logo conţine în mod stilizat, ascuns, acest număr satanic sunt din ce în ce mai numeroase; jocurile pe calculator pentru copii îi invită pe aceştia în lumile infernale; diverse jocuri pentru copii ce se vând în librării, în care ei sunt învăţaţi cum să facă magie neagră etc. Să nu mai vorbim despre diversele sisteme computerizate, codul de bare, cipurile biometrice etc. Toate acestea ne impregnează întreaga viaţă, zi de zi, cu numărul şi cu chipul fiarei, fără ca noi să fim conştienţi de acest lucru. Nu trebuie decât să fim puţin atenţi, pentru a observa peste tot în jurul nostru prezenţa acestuia.

Ştiinţa, în loc să facă eforturi să descopere, de exemplu, răspunsurile la întrebările esenţiale ale omenirii, munceşte cu râvnă să găsească cea mai bună modalitate de a ne însemna ca pe nişte vite, cu semnul fiarei, sub pretextul necesităţii odioaselor cipuri biometrice.

 

Iată doar câteva exemple din zilele noastre de vedete sau formaţii care proliferează din plin Numărul Fiarei:

Există numeroase trand-uri satanice foarte popularizate pe internet, unde site-uri întregi cu firme specializate în realizarea de logo-uri, fac reclamă la demoni.

Există produse din diverse domenii ce poartă chiar Numărul Fiarei: „Flamingo Computers anunţă lansarea oficială pe piaţa românească a sistemului Flamingo Diablo 666G, cea mai puternică configuraţie a acestui sistem…. Flamingo Diablo, câstigător a numeroase premii decernate de revistele de specialitate, se numără printre favoritele cititorilor acestor publicaţii…

Aprecierea şi succesul de care se bucură sistemul Diablo, încă de la lansarea primei variante în urmă cu opt ani, ne-a determinat să îmbunătăţim permanent acest sistem, care a devenit un adevărat trade mark pentru Flamingo.”De parcă acestea nu ar fi îndeajuns, există până şi restaurante care şi-au luat astfel de nume diabolice, care mai de care mai oripilante („Sat-an”), care te invită să iei masa în Iad sau chiar să stai la masă cu Lucifer.Şi lumea nu ia în seamă semnificaţia acestui nou trend, ba chiar agreează aceste bizare distorsiuni demoniace ca fiind ceva la modă, ceva cool!!! Aceasta este problema! Intrăm în lumea demonilor de bună voie, în mod inconştient, pentru că nu facem nici măcar minimul de efort de a judeca singuri ce se petrece de fapt şi ne lăsăm duşi de valul „noului”, al „ineditului”. Am face bine să deschidem larg ochii, căci direcţia în care merge societatea acum, nu este deloc una bună, pentru niciunul dintre noi!

 

Codul de bare a făcut ceva foarte important pentru a ajuta aducerea în scenă a numărului 666, Semnul Fiarei

 

Codul de bare a deschis uşa (de fapt nu numai că a deschis-o, ci chiar a dărâmat uşa) către intrarea în „lumea digitală”. Acum totul este un număr. Totul primeşte un cod de bare. După cum a spus cineva, cu tristeţe, „Dacă există, pune-i cod de bare”. Nu este uluitor faptul că după 25 de ani nimeni nu se mai gândeşte la codul de bare ca fiind un semn clar al implementării pretutindeni a numărului fiarei şi toată lumea îl acceptă ca fiind ceva firesc?

Companii demonice, produse demonice, logo-uri demonice

 

Ce mesaje transmit unele din cele mai mari corporaţii ale lumii prin alegerea numelor companiilor şi a logo-urilor lor? De exemplu, numele companiei „Lucent” este prin el însuşi îndoielnic. Unii spun că înseamnă Lucifer’s Enterprises (Fabricile lui Lucifer). Bineînţeles că purtătorul de cuvânt al companiei neagă cu vehemenţă această asociere.Lucent Technologies testează pe piaţă cea mai nouă inovaţie în materie de software, ce poartă marca „Inferno”. Inferno! Ce mesaj încearcă să ne transmită această companie mega-gigant, cunoscută anterior sub numele de AT&T’s Bell Labs?

 

Lucent poate fi sau nu o firmă malefică, dar dacă este, ea are cu siguranţă multe surate. De exemplu, binecunoscuta firmă Reebok International, compania producătoare de încălţăminte atletică a lansat recent pe piaţă o nouă linie de încălţăminte de alergat pentru femei, cu numele Incubus. În tradiţia medievală, incubus este un demon care violează femeile în timpul somnului!

Când acest fapt a fost adus în mod public în atenţia managementului companiei, purtătorul de cuvânt a afirmat că nu ei aveau nicio cunoştinţă despre semnificaţia cuvântului incubus. Cât de credibilă este această afirmaţie în cazul acestei mega-companii care nu lasă cu siguranţă nimic la voia întâmplării, cu atât mai puţin numele unui nou produs lansat pe piaţă?

 

Honeywell, firma gigant de computere din Minnesota îşi obligă, mai nou, angajaţii (mare parte dintre ei creştini scandalizaţi de această iniţiativă anti-creştină) să participe la un nou program, numit „Diversity Training” (Pregătire în Materie de Diversitate), un seminar în cadrul căruia sunt ridicate în slăvi virtuţile şi beneficiile vieţii homosexuale.

De ani de zile, Honeywell deţine o companie subsidiară în Europa numită –credeţi sau nu – Lucifer Manufacturing! Exact, Lucifer. Probabil o altă surpriză stânjenitoare. Ar trebui să credem că executivii de la Honeywell nu aveau nicio idee despre cine este Lucifer?

 

Honeywell lucrează îndeaproape cu Oracle, o corporaţie de software activă în producerea tehnologiilor Big Brother. Împreună, Honeywell şi Oracle produc sisteme computerizate de control pentru Noua Ordine Mondială, inclusiv echipament de scanare pentru operaţiuni de securitate.

În SUA există şi alte companii care folosesc numele lui Lucifer, cum este, spre exemplu, Lucifer Lighting Co. Să fim serioşi! Ce proprietar de companie în toate minţile ar da companiei sale producătoare de becuri numele „Lucifer”?

 

Doar o coincidenţă?

 

Peste tot în lume, logo-urile diverselor companii par să ne transmită mesaje. Sunt oare formele acestor logo-uri doar nişte coincidenţe? Trebuie să admitem faptul că simbolurile asociate diverselor companii au semnificaţiile lor. Iată că Satana, „stăpânul temporar al acestei lumi” (II Corinteni 4:4), împreună cu „agenţii” săi este foarte ocupat în aceste vremuri să condiţioneze minţile oamenilor şi să le programeze simţurile cu tot felul de efecte vizuale şi sonore magice, captivante, fascinante, halucinante, pentru a le distrage atenţia de la ceea ce se petrece cu adevărat în lume.

 

Vi se pare normal ca demonii să fie atât de prezenţi în viaţa noastră?

 

Prezentat şi perceput ca fiind foarte la modă, numărul fiarei a căpătat o popularitate extraordinară, mai ales în rândul tinerilor. Vremurile în care oamenii preferau imaginile cu îngeri sau cu zâne, imaginile care evocă sentimente frumoase, înălţătoare, care te fac să simţi o stare de bine, de fericire sunt demult apuse. Locul acestora au fost luate de aceste vremuri în care demonii sunt la rang de cinste, iar îngerii sunt consideraţi demodaţi, fiind chiar ridiculizaţi. Ceea ce vedem în lume în aceste timpuri sunt de fapt semnele slăbiciunii noastre spirituale, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, îndepărtarea de ceea ce este frumos şi sublim în fiinţa noastră şi în Universul în care trăim.

 

Neatenţia, nepăsarea şi lipsa de reacţie ne vor costa, până la urmă, libertatea!

 

Pentru cineva care priveşte cu atenţie în jur la ceea ce se petrece în societatea noastră modernă la ora actuală, este foarte lesne de observat că valorile morale şi spirituale au fost în mod evident răsturnate şi înlocuite cu opusul lor. Acesta este rezultatul de necontestat al planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale, planuri ce au fost consemnate în protocoalele maeştrilor francmasoni şi care urmăresc cu încrâncenare să subjuge şi să îndobitocească întreaga planetă, pentru a o aduce la sclavie şi a o conduce astfel cu uşurinţă, în spiritul răului, al diabolicului, al satanicului şi împotriva lui Dumnezeu.

Toate aceste manipulări criminale, care au fost aplicate şi implementate pas cu pas, aproape pe nesimţite, în decursul timpului şi care ne pavează realmente drumul către o societate subjugată, anticristică, întunecată, ne-au adus în situaţia în care răul predomină – datorită ignoranţei majorităţii oamenilor, care sunt letargici, nepăsători sau ahtiaţi după bani şi interese proprii – în detrimentul binelui, al frumosul, al sublimului şi dumnezeiescului.

Răspunsul majorităţii societăţii noastre la toate acestea este încă, din nefericire, aproape inexistent. Lipsa de reacţie a maselor de oameni vizavi de această situaţie realmente dezastruoasă, decadentă, în care a ajuns la ora actuală omenirea, încurajează şi chiar ajută extraordinar de mult implementarea continuă a planurilor criminale ale francmasoneriei mondiale pe întreaga planetă. Nepăsarea şi lipsa noastră de reacţie la ceea ce se petrece în jurul nostru ne va costa, în cele din urmă, libertatea, sub toate aspectele ei!”[1]

Chiar credeti ca Udo Ulfkotte, jurnalistul german care a spus că a fost plătit de CIA timp de 17 ani să dezinformeze, a murit de „atac de cord”?

 

 

„Ziaristul, Udo Ulfkotte, a murit la 56 de ani de „atac de cord”!Dar  chiar credeti ca a murit de moarte buna? Oameni mari care au dezvaluit ca el secretele muncii lor au sfarsit similar lui, vezi , Aaron Russo, William Cooper, Springmeier etc.Ziaristul german Udo Ulfkotte, spunea  în direct la postul de televiziune RT, cum sunt cumparati ziarişti sa ne minta.A recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul Agenției Centrale de Informații. Udo Ulfkotte,   a dezvăluit că atât el cât și alți jurnaliști din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. De fapt, suntem o colonie a americii, a concluzionat Ulfkotte.

Ulfkotte povestește că în Europa și in Statele Unite, majoritatea companiilor de comunicare, așa numitele ”non-officail cover”, lucrează pentru   agenții demonice de informații. ”Cred că este, mai mult decât orice, cazul jurnaliștilor englezi pentru că au o legătură mai strânsă, dar și cazul ziariștilor israelieni și, desigur, al celor francezi. Al celor australieni, din Taiwan și Noua Zeelandă… sunt multe țări implicate”, afirmă Ulfkotte.

Nu este corect ceea ce am făcut până acum… boicotând și discreditând Rusia, pentru a ridica un zid în Europa.Nu este corect ce am scris eu și colegii mei. Noi am făcut să se intre în război, iar eu nu doresc război.

 

Am devenit cetățean de onoare american al statului Oklahoma…. De ce? Pentru că am scris pro americani. Am fost cumpărat de CIA, ca toți ceilalți.

 

Iranienii au fost gazați cu gaze chimice germane. Eu știam, aveam probe. Este inuman, criminal, iar eu am tăcut.

Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.

Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie.

Știu ce se întâmplă dacă nu vreau să colaborez cu ei. De șase ori casa mea a fost precheziționată pentru că eram acuzat că aș fi dezvăluit secrete de stat.Nu mă interesează ce se va întâmpla.Nu am copii.

Dacă mă vor băga în închisoare e ok, va fi bine câtă vreme va fi restabilit adevărul.

 

http://www.cocoon.ro/a-murit-udo-ulfkotte-ziaristul-care-a-expus-adevarul-cum-a-fost-platit-17-de-ani-de-cia-sa-dezinformeze-credeti-ca-a-murit-de-moarte-buna-cum-spun-ei/

http://www.cocoon.ro/video-ziarist-german-udo-ulfkotte-recunoaste-cum-a-mintit-si-tradat-la-comanda-publicul/

https://en.wikipedia.org/wiki/Udo_Ulfkotte

Protocoalele de la Toronto  au pus la cale caderea ,decaderea lumii,prin  teleghidarea omului si desfiintarea Natiunilor

 

Actorii acestei “Apocalipse” sunt  membrii grupului „6.6.6”.- cu rezonante satanice -reprezentand conducatorii primelor 6 banci din lume, ai primelor 6 multi-nationale energetice si primii 6 producatori agroalimentari de pe planeta .Acestea au preluat controlul asupra tuturor factorilor de natura politica, economica si sociala  pentru intronarea tuturor formelor de putere mondiala prin instaurarea mult trambitatei ” Noi Ordini Mondiale”.

  1. Vom amplifica asa zisa „Societate a Distractiilor si Placerilor Instinctuale” care va dirija generatiile tinere in directia dorita de noi. Ne vom folosi de aparitia si dezvoltarea tehnologiei audio-video precum si de jocurile de calculator pentru a perverti tineretul. Satisfacerea instantanee a tuturor instinctelor primare este ideala pentu a face oamenii slabi si manipulabili. O persoana cazuta in robia simturilor DIRIJATE de noi nu are idealuri nici tarie de caracter. Este „Individualista” si „Independenta” prin natura sa si reprezinta tipologia ideala pentru formarea omului viitorului. 
  1. Ne vom concentra atentia pentru incurajarea „miscarilor studentesti” si a protestelor anarhiste ale tinerilor. Vom asocia aceste rabufniri violente ale tinerilor cu toate cauzele referitoare la Ecologie,dupa ce- in prealabil, vom forta statele sa adopte politici economice bazate pe exploatarea salbatica a naturii-inclusiv defrisari. Asa zisa Protectie a Mediului se va intoarce in avantajul nostru in momentul in care vom obliga statele natiune sa-si rascumpere intreaga „Datorie Interna” cu 33% din propriile lor teritorii ramase in stare naturala de salbaticie. 
  1. Tot acest „vid interior” al tinerilor si adolescentilor va fi umplut cu o stiinta falsa si virtuala. Vom initia generatiile urmatoare sa intre in universul computerelor. In acest scop ne vom servi foarte bine de sistemele de “educatie”. Vom ajunge in final la un sclav in slujba altui sclav si toti vor fi controlati de noi. 
  1. Vom edifica „Liberul Schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Acesta noua conceptie economica ne va ajuta sa grabim declinul tuturor „Nationalistilor” din toate statele lumii,pana scapam de ei!. Astfel vom izola nationalistii in grupari si partide diverse. La momentul oportun o sa-i silim sa se lupte Ei intre ei cu salbaticie, in razboaie intestine care vor slabi si discredita notiunile de patriotism si nationalism in conceptia generatiilor tinere. In final, natiunile stat vor cadea de la sine…
  1. Ne vom planta agentii de influenta in posturile cheie ale Ministerelor de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state si vor urmari in principal deschiderea portilor tarilor occidentale unui numar crescut de imigranti din Africa, Asia si America de Sud. In paralel vom provoca o serie de conflicte armate in ” Lumea a Treia” pentru a starni exodul saracilor. Prin campanii de presa bine orchestrate si camuflate care vor viza opinia publica din natiunile-stat, vom provoca un aflux din ce in ce mai mare de refugiati. Aceasta va avea ca efect principal destabilizarea economiilor interne si cresterea tensiunilor rasiale. Pentru a amplifica acest efect vom avea grija ca in aceste torente de emigranti sa se afle inclusiv organizatii extremiste religioase care vor incerca sa-si implanteze in mod agresiv-militant propriile religii, obiceiuri si traditii, chiar in mijlocul societatii natiunilor-stat. Cu atat mai usor vom ajunge la destabilizarea sociala, economica si politica a natiunilor luate in tinta noastra. 
  1. Mult trambitatul „Liber Schimb International” in realitate nu este deloc liber deoarece este coordonat de noi din varful ierarhiei economice mondiale. In scurt timp se va ajunge la escaladarea somajului asociat cu restructurarile multinationalelor noastre. 
  1. Treptat, vom transfera incet dar sigur multinationalele in tari noi castigate pentru „Economia de Piata”, sa avem acces, in primul rand la o „Mana de Lucru Inrobita” – ieftina si nesindicalizata. 
  1. Vom crea o „Economie Globala” la scara mondiala, care va scapa controlului statului-natiune. Noua economie mondiala va fi intangibila, nicio presiune politica sau sindicala nu va avea influenta asupra ei. Ea va dicta propriile politici si va obliga omenirea la o reorganizare pe toate planurile. Reorganizare conform principiilor si directiilor noastre, evident. 
  1. Prin ” Economia Viitorului” care nu are alte legi decat vointa noastra, vom pregati o „Cultura de masa mondiala”, un talmes-balmes in care vom amesteca religii, stiinte, traditii, legi, obiceiuri, totul pentru a dezbina si confuza societatile umane. Prin controlul asupra tuturor mediilor de presa si informare vom lansa o „Noua Cultura” uniforma pentru toti, strict nivelata. Nicio creatie artistica nu va scapa controlului nostru. Artistii viitorului se vor supune hotararilor noastre sau vor muri de foame in deplin anonimat. 
  1. Prin intermediul aceleiasi „Economii Globale” vom avea puterea de a ne folosi de fortele militare ale statelor-natiuni in scopuri declarat umanitare.Prin urmare, tarile sarace sau rebele nu vor mai fi in masura sa evite vointa noastra de a ne servi de populatia lor ca de o mana de lucru in sclavie. 
  1. In acesta directie vom lucra pentru a reorganiza „Mandatul International al Natiunilor Unite . Prin acesta manevra vom efectua fara lupta dezarmarea tuturor acestor state, astfel incat pe viitor nicio tara din lume nu va fi suficient de puternica pentru a contesta autoritatea „Puterii Mondiale”. 
  1. Ultimele etape ale planurilor noastre au in vedere inclusiv folosirea la scara mondiala a „Armelor Electromagnetice”. Cu ajutorul acesteia vom putea provoca cutremure de pamant in cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state. Vom putea produce inclusiv „Schimbari Climatice” care vor distruge recoltele, falimenta producatorii agricoli si vor denatura in ultima instanta alimentele. Toate acestea vor duce la ruinarea agriculturii statelor care nu ne accepta. Viitorul „Controlului Demografic” este in mainile noastre ,si,prin stiinta Electromagneticii ne va ajuta pentru destabilizarea climei in statele cele mai productive pe plan agricol. Toti vor cumpara cand vrem noi, ce vrem noi si cu pretul impus de noi. Poluarea mediului va fi tot mai accelerata deoarece populatia infometata se va lasa mai usor de manipulat si condus.

 

Adevar sau fictiune apocaliptica de taraba?

 

Pana in acest moment, derularea celor mai importante protocoale prezinta o situatie de cosmar cu rezonante apocaliptice pentru viitorul omenirii. Aici apar insa o serie de contra argumente, unele dintre acestea fiind destul de solide. Serge Monaste a fost atacat de foarte multi confrati de breasla care au pus sub semnul intrebarii veridicitatea Protocoalelor expuse de acesta. O alta critica vine din partea jurnalistilor care afirma ca Monaste era o persoana introvertita, fatalista si care avea ca singura preocupare denuntarea „comunismului, masoneriei, fortelor oculte, guvernului din umbra si a bancherilor internationali”.

Mai mult decat atat, autori precum Pierre Andre Taguieff si Emille Poulat, declara ca Protocoalele de la Toronto nu sunt altceva decat o copie a Controversatelor Protocoale ale Inteleptilor Sionului, un alt fals celebru aparut in 1905. Protocoalele in varianta din Toronto nu ar fi decat un scenariu modificat pe ici pe colo si modernizat de catre Serge Monaste in persoana, cu unicul scop de a atrage publicitate asupra sa, si a-si vinde astfel cat mai multe exemplare din cartea sa omonima.

Alti specialisti in teoriile conspirative afirma ca au gasit asemanari frapante intre modalitatea expunerii narative a Protocoalelor Inteleptilor Sionului si documentele despre care Monaste pretindea ca sunt insusi planul de actiune al Guvernului Mondial. In prezent, opiniile amatorilor de conspiratii cu privire al autenticitatea „dezvaluirilor” lui Monaste, sunt extrem de variate si controversate.”

 

SURSE

 

http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4213378-protocoalele-de-la-toronto-planul-de-inrobire-a-lumii

Rețeaua Sigint – o retea informațională deținută de NSA – orice computer poate fi supravegheat sau distrus, (fie că este conectat la internet sau nu) și orice activitate umană poate fi supravegheată, citindu-se gândurile oamenilor!Pana si  mintea oamenilor poate fi controlată

Tot mai multe documente coerente, care prezintă planuri concrete ale Francmasoneriei şi ale altor organizaţii care-i servesc drept paravan, pot fi citite în   în presa americană,   cunoscute sub numele codificat L.U.C.I.D.

 

Iniţiatorii acestui plan diabolic (proiectul L.U.C.I.D.) sunt astăzi stăpâni pe tehnici şi metode desprinse parcă direct din arsenalul nevăzut al demonilor. In anul 1991, John St. Claire Akwei, membru Kinnecome, dădea în judecată NSA pentru faptul că a folosit tehnici secrete psihoelectronice pentru influenţarea propriilor angajaţi. Procesul a fost recent publicat integral în numărul din aprilie – mai 1996 al revistei Nexus.

 

În lucrarea sa despre L.U.C.I.D, Texe Marrs face o analiză a dezvăluirilor despre metodele de influenţare a minţii, extrăgând şi explicând metodele psihoelectronice ale NSA, adăugând în plus o bogată bibliografie pe această temă. Făcând o scurtă trecere în revistă, suntem în măsură să vă prezentăm următoarele aspecte:

 

Pentru a deţine controlul absolut asupra oricărei activităţi umane, NSA utilizează mai multe reţele de informaţii iniţiate încă din anii ’50 (de altfel, în deceniul anilor ’60, NSA era prima posesoare a celui mai performant computer din lume). Dintre reţelele informaţionale ale NSA amintim:

– reţeaua Sigint care realizează un control total asupra oricăror semnale electromagnetice;

– reţeaua Domint pentru control civil, cu o subramură extrem de bine protejată ce cuprinde reţeaua agenţilor secreţi NSA (aceşti agenţi au deplină libertate de acţiune precum şi acces la o bază imensă de informaţii din toate domeniile la un cost extrem de redus, datorită tehnologiilor de vârf pe care le foloseşte NSA);

 

Reţeaua Sigint

Reţeaua Sigint a apărut încă de la înfiinţarea NSA sub impulsul uluitoarelor tehnici secrete de control asupra interferenţei câmpurilor electrice şi magnetice. Această reţea se bazează pe echipamente digitale cu structură celulară care depăşesc cu cel puţin 15 ani cercetările «laice» în domeniul electronicii şi care permit controlul absolut al întregii game de unde electromagnetice (EMF).

 

Prima aplicaţie a reţelei Sigint pe care o vom aminti se referă la capacitatea Agenţiei Naţionale de a supraveghea absolut orice computer de pe teritoriul USA, fie el conectat sau nu la o reţea interactivă gen Internet. Echipamentul electromagnetic secret al NSA poate decela emisiile de radio-frecvenţă care provin de la circuitele electronice ale calculatoarelor personale. Aceste emisii sunt filtrate cu dispozitive speciale, eliminând influenţa cauzată de monitoarele PC sau de celelalte anexe ale computerului. Totalul semnalelor obţinute în urma filtrării reprezintă starea exactă a circuitului electronic al PC-ului, respectiv al memoriei acestuia. Decodificând apoi aceste semnale după un algoritm special, se obţine copia exactă a memoriei computerului, cu absolut toate datele conţinute. Astfel, NSA este în măsură de a deţine un control riguros al tuturor informaţiilor digitale stocate în computerele SUA sau oriunde în lume.

 

O altă funcţie a echipamentului special de la Fort Meade este aceea că poate genera unde RF codificate care provoacă rezonanţa circuitelor computerului vizat, distrugându-i toate datele. Cu alte cuvinte, NSA se poate conecta cu orice computer în scopul extragerii datelor sau pentru a realiza intervenţii de tip război computerizat.

 

O altă aplicaţie a reţelei Sigint este şi mai uimitoare decât cea prezentată anterior şi ea se referă la faptul că, prin intermediul tehnicilor de modelare a câmpurilor electromagnetice, NSA deţine astăzi capacitatea de a monitoriza inclusiv câmpul bio-electromagnetic uman. John St. Claire Akwei a dezvăluit că acest câmp detectat de la distanţă creează posibilitatea supravegherii permanente a oricărui om, oriunde s-ar afla acesta. Captatoarele de emisii electromagnetice sunt îndreptate îndeosebi asupra energiilor eliberate de activitatea neuronală a creierului. Echipamentele de ultimă oră ale NSA pot astăzi codifica sau decodifica emisiile de energie encefalică a oricărui individ, putând astfel observa de la distanţă activitatea electrică a creierului.

 

Tehnicile de control şi supraveghere a emisiilor electromagnetice encefalice sunt un subiect aprins de discuţie mai ales în SUA, unde au fost denumite prescurtat RNM (Remote Neural Monitoring). Pe scurt, funcţiile RNM sunt:

– monitorizarea neuronală de la distanţă si EBL (Electronic Brain Link – monitorizarea legăturilor neuronale)

– contact encefalic electronic. Aceste tehnici erau în plină evoluţie în anii ‘50 pe vremea programului MKULTRA si cuprind investigarea si controlul neurologic al radiaţiilor electromagnetice gene -rate de encefal. Oficial, denumirea folosită de NSA pentru aceste cercetări este de: «tehnici de investigare a Informaţiei Radiative». Această Informaţie Radiativă este definită confuz drept: «informaţie provenind de la surse de emisie spontană a undelor EM din mediu, altele decât radioenergia şi exploziile nucleare».

 

Aceste tehnici se bazează pe cartografierea precisă a regiunilor encefalice cu activitate de interes vital: centrul de mişcare, centrul vorbirii, al gândirii, şi regiunile scoarţei responsabile cu sensibilitatea optico-acustică şi tactilă. Astfel, din motive de securitate naţională, NSA deţine deja o bogată arhivă cu hărţile electro-encefalografice a mii de americani.

 

Care este scopul acestei cartografii? Tehnica de investigare encefalică se bazează pe detectarea energiilor encefalice stimulate ale scoarţei, energii emise cu o frecvenţă continuă cuprinsă între 3-50 Hz, la o putere de 5mW. Orice gând, orice comandă de mişcare, orice imagine acustico-optică creează o activitate neuronală specifică generând vârfuri de emisie specifice. Cu ajutorul unui algoritm de decodificare a acestor reprezentări specifice se obţin pe computer toate informaţiile generate de scoarţa cerebrală traduse mai apoi prin decodoare speciale în gânduri vorbite si imagini audio-video vizualizate pe un monitor TV. Cu alte cuvinte se foloseşte acelaşi principiu ca pentru sustragerea de informaţii din computer. Totodată tehnicile RNM şi EBL au posibilitatea de trimitere, prin intermediul unor emisii de unde electromagnetice codificate, a semnalelor audio-vizuale sau a comenzilor de mişcare direct pe centrii de pe scoarţă evitând organele de simţ şi nervii optico-acustici. Aceste imagini se pot codifica transmiţându-se sub forma unui scenariu, îndeosebi în timpul somnului de tip REM al subiectului, influenţându-i întregul comportament. Astfel, cele două tehnici formează împreună un sistem perfect de supraveghere/influenţare a vieţii umane, subiecţii devenind simpli «zombi telecomandaţi».

 

Etape de lucru: 1) Prin intermediul RNM sunt monitorizate frecventele specifice scoarţei cerebrale a subiectului. De regulă frecvenţele bioelectrice uzuale ale regiunii encefalice sunt:

– centrul de mişcare – 10 Hz

– regiunea acustică – 15 Hz

– regiunea optică – 25 Hz

– regiunea tactilă – 9 Hz

– centrul gândirii – 20 Hz

 

Odată obţinută această cartografiere se poate deţine controlul asupra persoanei respective. Trebuie menţionat că totalul de intrare/ieşire al frecvenţei bio-electrice (calculat prin însumarea frecvenţelor specifice a diverselor regiuni cerebrale) a unei persoane este unic. Nu se poate transmite un semnal în creierul uman decât prin folosirea frecvenţei specifice acelei persoane.

2) Apoi cu ajutorul tehnicii EBL se realizează contactul de la distanţă între echipamentul NSA şi creierul uman, putându-se citi gânduri clar formulate şi înregistra toată activitatea acustico-optică a individului.

Totodată i se pot transmite în creier comenzi de mişcare sau imagini audio-video. În plus, Electronic Brain Link poate realiza contactul bidirecţional nu numai computer-creier, ci şi contact inter-cerebral. Această metodă este folosită îndeosebi de agenţii Humint pentru a fi în legătură permanentă unul cu altul ori pentru ţinerea sub control a persoanelor investigate.”

 

SURSE

 

http://www.lovendal.ro/wp52/planul-lucid-planul-diabolic-de-supraveghere-umana/

Globalizarea  creaza o “noua”Sănătate  Mintală şi o alta Cetăţenie Mondială

„În 1948 -Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o Organizaţie a Naţiunilor Unite a declarat în pamfletul său „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială” că: „prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul-NE INCURCA ,pentru ca     influenţeaza cu putere dezvoltarea personalităţii.  În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”: „a sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire, iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului.

 

Prin urmare, ar trebuie să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ,pentru ca   vechea personalitate  este antisocială”. În cazul de faţă „vechea personalitate” înseamnă „vechea cale”, „căile creştine”, „credinţa trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.

 

Noile principii ale sănătăţii mintale

 

Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.

 

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:

  1. izolarea într-un spital psihiatric;
  2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
  3. centrele de gardă, unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.

În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult, în aceste creşe reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili. Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G. B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite a explicat: „apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război.”. Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon a fost : „Să redistribuim toate bunurile, tuturor.”

 

Gulagul din Alaska

 

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.

Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine pe credinţele religioase creştine. De asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de „Psihoterapie”. De altfel, Dicţionarul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă „Strategia politică Comunistă” prin intermediul „îngrijirilor” pentru tratarea sănătăţii mintale”, prin psihiatrie. „Psihopolitica” este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea de a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală”. Trebuie să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „doctrina comunistă”, sub travestiul psihologiei.

Dacă în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9 următoarele: „Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.”

Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat, la bază, de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. În acea perioadă acesta declarase chiar că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale ora trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!

Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950 a fost demarată o bizară înlănţuire de evenimente care s-a concretizat în jurul anului 1956 cu propunerea şi adoptarea unei legi în Alaska: „Alaska Mental Health Bill”. Aceasta lege a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice, lucru nefiresc dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act” cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi fără nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, dub denumirea de „Uniform Mental Health Act”, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile pentru examene medicale, fără acces la avocaţi a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală chiar şi în Alaska.

 

 

Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R. D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience”.

 

Laing a declarat, în revista „Omi”: „la sfârşitul anilor 1960 a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Lucru dificil ţinând cont de diferenţa între ceea ce li se spunea oamenilor şi ce făceau de fapt directorii însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema exista şi în Europa şi în ţările Lumii a Treia.

 

Războiul psihopolitic antireligios

 

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei: DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!

 

În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă se referă la „experienţe religioase şi spirituale”. Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu de exemplu? În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă” devine de la sine înţeles ceea ce i se va petrece oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!

 

Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere în anii 60 unor fenomene majore regrupate în întregime sub termenul „Flower Power”, care promovau sfâşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…

 

În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că aveau mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului. Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (tehnica „Voice Synthesis”). Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă asociate cu Culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase. Toate pentru a discredita spiritualitatea.

De altfel, autorul „Enciclopediei omorurilor moderne” publicată în 1983 scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”. Acest gen de „Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenţei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit şi să fie înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini. De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă „dezbină şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

 

Programul de control şi dezinformare

 

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:

  1. a crea o problemă acolo unde nu există cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;
  2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
  3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
  4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
  5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
  6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
  7. apoi în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.

 

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960. De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!

 

Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este spiritual, cu atât mai mult cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.”[1]

 

 

C)  Domnilor CREŞTINI  de pretutindeni,a sosit clipa in care Tata,isi cauta nu doar fii si fiice (Ioan,cap.1)! De ce nu vreti sa deveniti  FAMENI,ca sa iubiti si sa paziti SABATELE MELE ?(Is.65,Mat . 19 etc)  Cum putem privi cu un ochi la Sângerarea Lui, şi cu altul la zâmbetul amantei!… “Având în vedere strâmtorarea de acum” (1 Cor.7/26), să nu uităm că “Toate îşi au vremea lor, şi …” (Ecl. 3):”

Pentru că “mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare…” (Eclez.4/3) ” Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită…, căci va fi “Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.” (Luca21/23) Pentru că am dat Roada Duhului Sfânt pe rodul plăcerilor de o clipă ale senzualităţii;,…, iată, Isus cheamă azi la sine pe FAMENI, FECIORI şi FECIOARE (înţelepte);Cum pot  “Nuntaşii” Lui, să fie  una şi   cu Iisus, dar şi cu amanta plăcerilor de o clipă? Nu ştiţi că “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Mat.6/24)

 

 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Mat.5/20)

 

Aşa cum, prin păcătuire, am bătut cuie în carnea lui Iisus, căci toţi purtăm răstignirea Lui, să ne lăsăm pătrunşi de învăţătura Cristică –aidoma… “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Cor.6/12)… Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Gal.1/10) A –l sluji pe Iisus, nu înseamnă că îl poţi ascunde sub obroc, (din când în când), pentru a-ţi satisfice, fie şi numai pofta senzuală… Precum feciorii şi fecioarele înţelepte, să murim faţă de orice (fără) de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu, nu pentru senzualizare… Oricât de mare este atracţia…” Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţă în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine..” (Gal.2/19-20) Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei..” (Gal.5/24) În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignita faţă de mine, şi eu faţă de lume! Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netaierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă..” (Gal.6/14-15) Inclusiv poftele senzuale  au fosttastignite şi …

 

“El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru că noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.1 Petru 2/24)…“Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii

 

 

Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizma; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Rom.13/12-14)…” “Cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o da adevărul.” (Ef, 4/22-24)…” Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” (Iac.4/4)…” Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2/15-17)…” În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,” (Col.2/11)… Până când spunem că îl slujim pe Isus, dar noi, îl punem sub obroc şi, în funcţie de pofte, gusturi, interese, împrejurări, îl trădam şi…

 

” Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţa, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netaiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.,” (Col.3/9-11)

  Dumnezeu a ÎNGĂDUIT ca bărbatul să se lipească de femeie- nu pentru dezmăţ, nu pentru avorturi şi nici pentru a pângări nu numai pământul, ci şi luna şi stelele cu…” parfumul” celui rău (Gal.5/20)… De aceea avenit, a pătimit, a murit, pentru că NUMAI prin îngroparea, prin botezul în moartea Lui, să innecăm tot ce avem lumesc… ca să ieşim din “apă” PURIFICAŢI/înviaţi, umpluţi cu Plinătatea Lui, ca să urcăm în “Corabia Cristică”, goliţi de sine, prin înnoirea dăruită în Ioan, cap 3. Să nu uităm că LA ÎNCEPUT am fost creaţi ca să ne lipim de Domnul, pentru a rămâne una cu El. De aceea Tata a creat şi fameni-verguri -pentru care stă scris: “Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” (1 Cor.10/23)… dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine… Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup…

 

 

Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum!…” Nu ştiţi că oricine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: “Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. Fugiţi de curvie!…”

 

 

 

… “Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri…” 1 Corinteni 6/12-20). Să nu uităm că Este un singur trup, un singur Duh, … o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, “(Ef.4/4-6) Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta  sa, şi cei doi vor fi un singur trup.”  … “(Ef.5/30-32). Abţinerea, abstinenţa practicată cu plăcere, este oferită de Dumnezeiasca Lui putere prin care” ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui…, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1/3-4)

 

 

 

  Dacă Tata le-a spus în vechime să se sfinţească timp de trei zile, să nu se atingă de femeie, cu atât mai mult acum,la revenirea Lui Iisus- pentru cei care vor să ajungă în Cananul Ceresc, stă scris: fi-ţi sfinţi, că şi eu sunt sfânt pentru veşnicie

 

Aşa putem trece Marea Lumească pe valuri, fără să ne scufundăm în vicleana senzualitate  a plăcerilor de o  clipă ale păcatului … Să urcăm în “Corabia” Isus, înnoiţi, descălţaţi de proaste obicee , năravuri demonice si alte nămoluri care umplu  papucii păcătuirii;Să intram in Templul Sau  dezbrăcaţi de hainele murdare  şi cârpite cu petece  senzuale  şi cu alte pofte. Fie-vă greaţă de păcat şi groază de păcătuire. Deslipiti-vă cu bucurie şi cu plăcere de tot ce este lumesc, senzual, trecător… Lipiţi-vă TARE de Bine. Căci aşa cum a îngăduit Tata ca ei să se facă “un singur trup,… Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică) pentru mădularele, pietrele vii, înzidite în Templul lui Isus “(Efeseni 5/31-32) şi (Gen.2/24), cu atât mai mult ne doreşte cu gelozie pentru sine şi ne iubeşte cu o iubire veşnică, pentru a deveni UNA cu El. Căci este scris:” Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El… Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Cor 6/16-20). Pentru asta am fost creaţi ,ca astfel  să intâmpinăm Venirea Domnului şi Biruirea Urgiilor Apocaliptice, prin Rănile şi durerile îmblânzite, domesticite de El!

 

 Pentru că “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.” (1 Petru 4/7), în vederea ajutorării semenilor, în vederea ÎNTIMPINĂRII LUI Isuss, a mărturisirii Cuvântului şi jertfirii de sine

“… Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcuta şi desăvârşită.” (Romani 12/1-2)… “Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflam: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13/11-14)

 

  Pentru că acum trăim vremurile de pe urmă, să învăţăm din Biblie:” Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. “Eşti legat de o nevastă? Nu cauta să fii dezlegat”… “Nu eşti legat de o nevastă? Nu cauta nevastă

 

Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru că acei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite. Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine. Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face…” (1 Corinteni 7/26-40)

 

  Tineri, învăţaţi ce este bun de la părinţii voştri trecuţi (fără Dumnezeu) prin Pustia Komunismului, ca să nu mai practicaţi dezmăţul Globalismului, care luptă CONTRA lui Dumnezeu; “Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii” (Apocalipsa lui Ioan 14/1-6)

 

 

“Atunci am zis fiilor lor în pustiu: “Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi cu idolii lor! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” Dar fiii s-au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, şi au pângărit Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs urgia peste ei, să-Mi sting mânia împotriva lor în pustiu. Dar Mi-am tras mâna înapoi şi am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor în faţa cărora îi scosesem din”… “(Ez.20/18-22).

 

Şi, din cauza idolatriilor şi învăţăturilor preoţeşti (nedumnezeiesti) – “am să-i împrăştii printre neamuri şi să-i risipesc în felurite ţări, pentru că n-au împlinit poruncile Mele şi au lepădat învăţăturile Mele,au pângărit Sabatele Mele şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor… “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine… şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură…

 

De aceea spune Românilor de acasă şi celor dintre străini:” “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Voiţi voi să vă spurcaţi în felul părinţilor voştri şi să curviţi alergând după uraciunile lor? “(Ez.20/23-30)… În preajma urgiilor Apocaliptice – “Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este… şi să vină la Salvator

 

…” căci pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară… (Ioan 6/37-40). Nu ajută la nimic îmbrăcămintea, ori spălarea exterioară, lumânările, pomenile, sau florile pe care le luăm să-l întâmpinăm pe MIRELE care ne vrea madulare sfinte,inzidite in NOUA cetate… Nu-l păcălim nici prin feciorie, dacă nu ne umplem inimile şi minţile cu Roadele Duhului Sfânt… La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”-Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Mat.25/6-13) Să punem la inima Invitaţia Cerească şi să ne umplem cu Plinatatea Dumnezeiască,inclusiv cu adevarata  Credinţă Cristică,  Întrupată în Isus, dăruită gratis şi nouă:”   Isus le-a răspuns:  …“Dacă astfel sta lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” El le-a răspuns: “Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt FAMENI, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19/8-12)

 

  Ajunge răsfăţul… Se apropie vremea Famenilor; Deci Pregătiţi-vă şi aduceţi-vă  la intâlnirea cu El -trupurile nespurcate ,”ca o jertfă vie”pentru Veşnicia de dincolo, unde nu este nici sexualitate, nici fabrica de lumânări, avorturi, sicrie, viagra, căci aşa vorbeşte Domnul: “Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice;…

 

… le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.” (Isaia 56/4-7)…” Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii,… care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântărea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, că cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.” (Apocalipsa lui Ioan 14/1-6)

Prostirea romanilor incepe  cu gradinita,scoala,religia…Elevul Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA, ameninţat de profesori după ce si-a scris pe Facebook parerea despre sistemul educational din Romania

Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze zilele trecute un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului

 

Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

„Sistemul educaţional din România.

Cum să nu îl iubeşti?!

După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”

 

 În timp ce komunistii (satanistii -fesenisti/globalisti) se distrau la suprafata, in subteranele patriei martirizau  geniile nationale… In urmă cu 65 de ani a murit în temniță martirul Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu, Cornova mea și reîntregirea noastră (1)

 

Anul 2017 este unul comemorativ. În urmă cu 65 de ani, în data de 28 octombrie 1952, a trecut la cele veșnice, la vârsta de doar 48 de ani, Mircea Vulcănescu, economistul, filosoful, sociologul, filologul, publicistul, teologul, profesorul de etică, subsecretarul de stat în cadrul Ministerului de Finanțe în Guvernul Ion Antonescu și, plus la toate, membru marcant al Echipei monografice conduse de profesorul Dimitrie Gusti, la Cornova basarabeană, în vara anului 1931. Marele patriot român a fost condamnat, pe 9.10.1946, la opt ani temniță grea, ca pe un dușman al poporului pe care l-a iubit prea mult, judecat fiind de către un tribunal antiromânesc, zis „al poporului”, pentru încă nu se știe nici azi, care crime săvârșite de el în cel de al Doilea Război Mondial. Dar a murit Vulcănescu bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus în temnița comunistă din Aiud.

Tot în acest an comemorativ, în data de 15 iunie, Consiliul local al comunei Cornova, Ungheni, R. Moldova, a decis să acorde titlul de cetățean de onoare al comunei, post-mortem, unor foști membri marcanți ai școlii românești de sociologie, participanți activi la cea de-a șaptea ediție a expediției sociologice de la Cornova din 1931. Este vorba de: Mircea Vulcănescu, Anton Golopenția, Iosif Berman și Henri H. Stahl.

Numai că numele lui Mircea Vulcănescu din această listă a stârnit o mare furtună pe mapamond, de la Washington-DC, până la București, Chișinău, Ungheni și Cornova. Sărmanii cornoveni care au luat decizia dată nu mai au odihnă și nu-și pot căuta de treburile gospodăriilor lor în această frumoasă și bogată toamnă aurie. Iar pentru regretatul Mircea Vulcănescu a început o nouă Golgotă, asemănătoare celei din pușcăria din Aiud, când mai era în viață…

La aceste fapte neocominterniste vom reveni în perioada următoare. Azi, însă am dori să ne amintim de Mircea Vulcănescu, să-l comemorăm așa cum a meritat-o el și nu cum ar dori-o Florianii, Ioanidii, Wieselii ș.a., care au făcut prea mult rău imaginii națiunii române după venirea lui Iliescu la putere, și care n-o duc rău nici azi, acolo unde activează (pe unii deja i-a iertat Dumnezeu…).

Știu că numele lui Mircea Vulcănescu nu are nevoie de apărarea mea. Au făcut-o alții, mult mai importanți și mult mai bine, decât aș face-o eu. Dar decizia sătenilor mei cornoveni de a-i acorda post-mortem lui Mircea Vulcănescu titlul onorific de cetățean de onoare al Cornovei lui Dimitrie Gusti, Henri Stahl, Anton Golopenția, Iosif Berman, Paul Mihail și încă vreo 50 de mari valori ale științei și culturii românești, voi încerca să o apăr cu toată puterea pe care, sper eu, o mai am…

Marele Mircea Eliade, l-a caracterizat, în noiembrie 1961, la New York, pe regretatul său prieten, coleg și tiz cum n-a putut s-o facă nimeni altul mai bine, mai exact și mai frumos: „…Mircea Vulcănescu fusese dăruit cu toate darurile: era frumos, avea o sănătate de fier, nu fusese niciodată sărac, era înconjurat de prietenii săi admiratori, nu fusese încercat de nicio tragedie personală sau familială; triumfase întotdeauna, și pe toate planurile, chiar dacă uneori nu i se dăduse locul pe care-l merita (bunăoară, la 35 de ani nu era decât asistentul de etică la Universitatea din București). Dar era destul să-l cunoști mai bine ca să-ți dai seama că Mircea Vulcănescu privea toate însușirile și succesele lui ca niște dăruiri ale Vieții pe care le îngăduise Dumnezeu, și că dacă ele i-ar fi fost retrase nu i-ar fi schimbat nici deplina lui încredere în viață, nici marea lui credință. Toate astea i se păreau de altfel firești. Căci, spunea, oamenii uită de obicei că darurile, ca și încercările, vin tot de la Dumnezeu.

Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieții lui religioase. În câteva zile – a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit si nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturisească cu aceeași senină fermitate credința și încrederea lui de totdeauna.
Alții, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amănuntul, aici sau altădată, viața pe care a trăit-o Mircea Vulcănescu în temniță. Ce știm cu toții, ne e de-ajuns ca să înțelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morții.
Pentru că știm cum a murit! Iar ultimul lui mesaj în temniță, adresat fiecăruia din noi, a fost acesta: «Să nu ne răzbunați!»”. (Text publicat în revista „Prodromos”, nr. 7, 1967).

Am descoperit în arhiva doamnei Măriuca Vulcănescu, mezina martirului , două imagini fotografice ale lui Mircea Vulcănescu la Cornova, din vara anului 1931, care corespund întru totul celor spuse de Mircea Eliade la New York, trei decenii mai târziu.

Recent, tânărul sociolog dr. Ionuț Butoi, a publicat într-o serioasă revistă on line de specialitate, „Cooperativa GUSTI”, un articolul foarte „cuminte” http://www.cooperativag.ro/mircea-vulcanescu-biografie-de-lucru/, articol în care autorul menționează printre altele:

„…Mircea Vulcănescu a fost receptat, în România postcomunistă, ca o mare personalitate interbelică de factură filosofic-metafizică. Reprezentarea sa mai degrabă ca filosof-eseist, decât ca sociolog, economist sau cercetător al fenomenelor culturale se explică prin personalitățile și filierele intelectuale prin care a fost recuperat și reintrodus în circuitul public. Alături de această dimensiune, s-a reprodus și impus, treptat, și reprezentarea sa ca martir al închisorilor comuniste, îndeosebi prin cuvintele testamentare care îi sunt atribuite (și care reflectă, de altfel, concepții împărtășite și de soția sa): «Să nu ne răzbunați». Scrierile sale sunt publicate și republicate în continuare [45], există străzi și școli ce îi poartă numele, au fost ridicate câteva busturi în cinstea sa. Statutul său în memoria publică a fost contestat, recent, sub auspiciile Legii 217/2015, sub motivul că aceste acte de recunoaștere publică ar constitui cult al unui «criminal de război». Abordările instituționale de până acum, destul de hazardate și inutil de polarizante, riscă să producă mai degrabă confuzie decât clarificare și să fie prilej de antagonizare mai degrabă decât prilej de asumare a unor tragedii și crime din trecutul recent”.

Dar iată încă un articol magistral la temă, „Patimile postume ale lui Mircea Vulcănescu” semnat de Răzvan Codrescu și publicat în revista LUMEA CREDINȚEI, nr. 08/2017, pe care îl preiau fără prescurtări:

Patimile postume ale lui Mircea Vulcănescu

Dintre țările fostului lagăr socialist, România este singura care s-a pricopsit, pe mâna ex-președintelui Ion Iliescu (2005), cu o oficină inchizitorială de genul Institutului Național (sic) „Elie Wiesel”, iar pe mâna „opoziției” liberale (Crin Antonescu) cu o Lege 217/2015 care dă apă la moara tuturor idiosincraziilor antiromânești. După ce ostilitățile au început cu Valeriu Gafencu („sfântul închisorilor”) și Ion Gavrilă Ogoranu (eroul legendar al rezistenței armate din munți), astăzi principalii „cai de bătaie” par să fi devenit poetul Radu Gyr și filosoful martir Mircea Vulcănescu (al cărui caz îl prezentăm în cele de jos).

Cine a fost Mircea Vulcănescu?

Născut în 1904, filosof (din şcoala lui Nae Ionescu, căruia i-a alcătuit şi o primă monografie – Nae Ionescu, aşa cum l-am cunoscut, editată la Humanitas în 1992, sub îngrijirea lui Alexandru Badea) şi economist (a fost, ca şi Petre Ţuţea, înalt funcţionar ministerial în timpul guvernării antonesciene), vârât de comunişti în închisoare încă din 1946 şi mort de plămâni, la Aiud, pe 28 octombrie 1952 (trimis la izolare, împreună cu alţi 12 deţinuţi, dezbrăcaţi în pielea goală, pe un frig cumplit, se făcuse de bunăvoie „saltea” pentru un tovarăş de suferinţă epuizat, spre a-i salva viaţa), lui Mircea Vulcănescu îi sînt atribuite, ca rostite în ajunul morţii, cuvintele: „Să nu ne răzbunați!”. E o legendă sau un adevăr atestabil? Greu de spus şi greu de documentat. Nu e oare un mesaj convenabil de minune opresorilor înşişi? Să fie atât de neîntemeiată bănuiala, formulată deja de alţii, că securiştii înşişi ar fi lansat formula, pentru a preîntâmpina reacţia ostracizantă a posterităţii? Trebuie însă spus că, chiar de va fi fost aşa, martirajul lui Mircea Vulcănescu nu iese cu nimic umbrit: el rămâne martir autentic prin suferinţa şi moartea lui jertfelnică, fie că a rostit, fie că n-a rostit cuvintele respective.

Cărţile lui Constantin Noica Rostirea filosofică românească, din 1970, şi Creaţie şi frumos în rostirea românească, din 1973 (reunite în 1987 – anul morţii sale – în volumul Cuvânt împreună despre rostirea românească) e sigur că nu ar fi fost scrise niciodată fără precedentul Mircea Vulcănescu (cf. mai ales Dimensiunea românească a existenţei, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1991, publicată mai întâi în al doilea volum al Izvoarelor de filosofie: 1940 1944). Noica, de altfel, nu ascundea acest lucru: „Făcusem, sub patronajul lui Mircea Vulcănescu, o asociaţie filosofică la care se ţineau lecţii de greacă şi simţeam că el suferă să stea în minister, în loc să discute la nesfârşit cu noi. În cele două numere din Izvoare de filosofie, anuarul asociaţiei, el era cel care dădea, alături de postumele lui Nae [Ionescu], contribuţia originală. A publicat în primul număr studiul despre augustinism şi tomism, Două tipuri de filosofie medievală (datat plin de fantezie: 1928 1942!), din care desprinsesem cu interes cât spirit scolastic bun era în omul acesta al marii dezordini; apoi, în al doilea volum, a publicat admirabilul studio-conferinţă Dimensiunea românească a existenţei, fără lecţia căreia, poate, n-aş fi scris niciodată Rostirea românească”.

Presiune și rezistență

„Dracul”, s-a spus, „are atâta putere câtă îi dăm noi”. Lăsând la o parte mișcările indigne ale unor politicieni patibulari, adevărata putere a Institutului „Elie Wiesel” e dată chiar de indolența și/sau oportunismul nostru. Atunci când găsim resursele de a ne mobiliza și a opune o rezistență principială, abuzurile inchizitoriale se poticnesc de la sine și se acoperă de propriul lor ridicol. Dacă lui Ion Antonescu i s-a scos statuia din curtea bisericii de el însuși ctitorite, iar lui Valeriu Gafencu i s-a retras până la urmă cetățenia de onoare a orașului Tg. Ocna, iată că la Cluj-Napoca strada Radu Gyr își păstrează (încă) numele, iar la București statuia lui Mircea Vulcănescu (sectorul 2) rămâne la locul ei, strada Mircea Vulcănescu (sectorul 1) îşi păstrează numele şi asupra deciziei pripite de schimbare a denumirii Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu” s-a revenit (ba chiar cu o scrisoare de scuze a consilierilor primăriei sectorului 4 către fiica acestuia, distinsa doamnă Măriuca Vulcănescu). În acest ultim caz, s-au mobilizat exemplar profesorii liceului, elevii și părinții acestora, dar și un important număr de intelectuali (s-au adunat deja mii de semnături, iar lista rămâne deschisă).

Absurdul demersului inițiat de Institutul „Elie Wiesel” este că pentru incriminarea lui Mircea Vulcănescu ca „criminal de război” (?!) este invocată decizia dată de… Tribunalul Poporului în 1948, considerat ca „instanță legitimă”!!! Dar nici măcar Tribunalul Poporului nu a reușit să-i găsească o vină personală, fapt atestat de dosarele CNSAS („Nici declararea, nici continuarea războiului, nici politica generală a Guvernului și nici deportările nu se dovedesc a fi fost hotărâte de vreun Consiliu de Miniștri din cele la care învinuitul a participat”, ba „dimpotrivă, toate faptele sale au fost exact potrivnice celor sancționate de aceste texte, învinuitul apărând cu competență și îndârjire interesele românești ce-i fuseseră încredințate, împotriva oricăror încercări de aservire față de străini” – Arhiva CNSAS, Alexandru Marcu și alții, DP 000232, vol. 15, ff. 253 255), el fiind în cele din urmă condamnat – abuziv și ilegal – pentru… o vină colectivă: „Totuși această calitate [de tehnocrat – n. n.] nu-l poate apăra de responsabilitate, deoarece răspunderea ce se degajează în cadrul legii 312/1945 [referitoare la urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război – n. n.] privește pe aceia care au participat la opera de guvernare și această participare nu este în funcție de calitatea în virtutea căreia a intrat și a făcut parte din guvern, ci este legată exclusiv de participarea la guvern” (ibidem, f. 189).

Iar în ce privește strict raportarea la evrei, chiar instanțele comuniste au recunoscut intervenţia lui Mircea Vulcănescu „în favoarea populației evreiești, ca aceasta să-și recapete dreptul de a-și desfășura […] activitatea profesională ce le fusese răpită de legile rasiale anterioare”, existând chiar mărturii indubitabile despre sprijinul acordat, bunăoară, unui Mihail Sebastian (ibidem, f. 129). Care „antisemitism”?!

Deocamdată acuzatorii n-au reușit decât să fie penibili. Discuțiile pe această temă se vor relua în toamnă. E greu de anticipat cum vor evolua lucrurile, dar rămâne de sperat că elita „opiniei publice” și autoritățile locale nu vor ceda, iar Institutul cu pricina nu va încerca să forțeze o ostilitate nedorită a românilor față de frații lor evrei (care nu trebuie în nici un caz confundați, prin generalizare abruptă, cu „uscăturile” lor maniacale).

Răzvan CODRESCU, Revista: LUMEA CREDINȚEI, 08/2017

http://www.lumeacredintei.com/reviste/lumea-credintei/37329-2/patimile-postume-ale-lui-mircea-vulcanescu/

Subsemnez la acest articol, argumentat până la refuz, și, dacă ar fi posibil și necesar, l-aș contrasemna, fără nicio frică șă ajung la vreun zis „Tribunal neokominternist”, format prin Ordonanțe de Guvern… Și dacă va avea loc acest proces să se întâmple asta doar după multașteptatul proces al comunismului, NURNBERG-2. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!!!

În final zic: Dumnezeu să-L ierte pe Mircea Vulcănescu, să-L odihnească în pace și să-I ocrotească numele măcar pe lumea cealaltă!

 (Va urma)

Dr. Vasile ȘOIMARU

(deputat în Primul Parlament și semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova pe data de 27 august 1991)

Chișinău-Cornova-București-Comana

Octombrie 2017

Sursa: Justitiarul

 

 

 

Adauga un comentariu

Nume*

Adresa de email* [Nu va fi publicata]

Comentariu*