Publicat la:
Septembrie 5, 2017
„De data asta ni se vrea capul! Vor să dispărem fizic”
- Scris de Anonimus
Suflet generos, deschis și sincer. Crescut în spiritul unor valori de excepție: dragoste de neam și țară. A adunat la un loc, într-o viață de om, speranțe dar și deziluzii. A înțeles însă că procesele istorice, indiferent unde se petrec ele, sunt influențate. De cele mai multe ori, de factori externi care acționează direct sau indirect. Are curajul și răspunderea să spună întotdeauna lucrurilor pe nume. Chiar și atunci când este vorba despre subiecte delicate. Brutal de sincer și dureros de adevărat. Cadru didactic universitar și om cu o bogată experiență de viață, profesorul Ion Coja a aceptat să acorde un interviu, în exclusivitate, pentru cotidianul mureșean «Zi de Zi».Reporter: De ani buni, trăim o criză materială evidentă, dar de ceea ce este și mai grav, trăim o criză morală fără precedent. Societate românească este bulversată de falsele modele care i se oferă suspect de generos, mai ales prin mass-media. Dilentantismul și impostura au invadat întreaga viață publică. Este oare o consecință inevitabilă a societății de consum, a globalizării și aplatizării conștiințelor sau un proces indus, cu scopuri bine definite, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung. Dumneavoastră ce părere aveți domnule profesor?Ion Coja: Nu poate fi vorba de ceva spontan, necontrolat, nedirijat! Când Petre Roman a desființat Comitetul de stat pentru planificare, celebrul CSP, spunând că planificarea este un atribut al societății totalitare, comuniste, i-am transmis, prin mai multe declarații publice, că în felul acesta, renunțând la propria noastră planificare, nu facem decât să intrăm sub efectul planificării făcute de alții, în alte cancelarii ale lumii! Căci orice om serios și orice țară serioasă elaborează proiecte pentru viitorul său apropiat sau mai îndepărtat. Planificarea este apanajul inalienabil al suveranității! Ca stăpân, numai ca stăpân îți faci planuri, proiecte. Iar ca slugă pui în practică planurile altora. Cum a făcut Petre Roman, punând în practică planuri de transformare a noastră în slugi! Petre Roman a lucrat în interiorul planului de pierdere a suveranității noastre naționale. Din această perspectivă, într-adevăr nu mai aveam nevoie de niciun CSP. Însăși prestația lamentabilă, propriu-zis criminală, a lui Petre Roman s-a defășurat după un plan, un proiect elaborat cu mult înainte de decembrie 1989. Vă dau un singur exemplu: în ultimele minute ale guvernării sale, când minerii îl fugăreau prin București, Petre Roman a mai avut timp, pentru ce credeți? Să semneze destituirea directorului de la Arhivele Naționale!… De ce a făcut-o? Pentru că o avea în caietul de sarcini primit la investitura de prim ministru, iar respectivul director era un naționalist, un istoric patriot care nu ar fi permis jaful din arhive care s-a dezlănțuit ceva mai târziu, când au început să fie căutate dovezi ale Holocaustului… Alt exemplu: eu am fost senator PDAR, partidul agrarienilor. Eram convins că acest partid a fost înființat de Victor Surdu, după ideea sa, ori a altui agronom din România. Abia după vreo trei ani am aflat că în toate țările fost socialiste se înființase un partid pereche al PDAR!… Evident, după un proiect, după o planificare. A cui? Nu mai are importanță! În niciun caz nu era un proiect românesc sau polonez!… Iar procesul de decădere morală la care vă referiți este un obiectiv extrem de important în strategiile și proiectele care ne vizează fără ca noi să știm de ele, cine sunt autorii, ce intenții au… Putem, în cel mai bun caz, să ne dăm seama că nu poate fi vorba de întâmplare, de coincidențe, ci de lucruri care se leagă logic între ele. Firește, este vorba de logica răului, a destructurării, a disoluției!… Acest răspuns la întrebarea dumneavoastră nu eludează faptul că un rol important l-au jucat și trădătorii, cozile de topor! Dar eu pe aceștia nu-i am în vedere atunci când mă gândesc la popor, la neam!- Știu că i-ați evocat cu multă căldură și în mai multe ocazii, pe Alexandru Graur și pe Petre Țuțea, oameni pe care îi considerați părinți spirituali, adevărate modele pentru dumneavoastră, dar și pentru generațiile trecute. în treacăt fie spus, generația mea încă își mai amintește cu mare plăcere de „tabletele” de gramatică românească pe care ni le oferea Al. Graur, la radio, într-un mod cât se poate de acccesibil și util. Puteți să-i evocați pe scurt și mai ales în ce a constat influența acestor oameni asupra domniei voastre?- Al. Graur a fost fiul unui „evreu pământean”. Și-au dat acest nume evreii din România care, pe la sfârșitul veacului al 19-lea, au ales să fie cetățeni loiali ai statului român, să se stabilească definitiv în România, să se asimileze în măsura în care acest proces era spontan și natural. Despre acești evrei ne-a vorbit însuși Graur la curs, la cursul dedicat numelor de persoane, pornind de la detaliul onomastic caracteristic pentru acești evrei: ei au dat copiilor nume românești care nu proveneau din fondul de nume de origine iudaică, gen Gabriel sau Daniel, ci nume ca Nicolae, Constantin, Ștefan, Alexandru, Aurel etc. Din asta se înțelege cât de liber gândea Graur, liber de orice prejudecată. Avea o singură grijă: adevărul. Fusese comunist încă din 1938. Poziția sa de om corect, dedicat adevărului, i-a adus multe necazuri din partea comuniștilor habotnici, intriganți, ahtiați după putere, de teapa unui Leonte Răutu. Pe vremea aceea, lunar, profesorii participau obligatoriu la ore de așa-zis „învățământ politic”. Uneori, aceste lecții erau conduse de Graur și se transformau imediat în dezbateri de idei științifice. De la Graur, la aceste ore de învățământ așa-zis politic, am deprins argumentele cele mai solide împotriva formalizării și matematizării domeniului lingvistic. Am adăugat și eu alte argumente…Nu mi-l puteam închipui pe Graur susținând idei sau teze în care să nu creadă. La un astfel de învățământ politic l-am auzit spunând, de la catedră, că „de-aia mi-e frică mie când aud la radio că se vor face îmbunătățiri!” După 1990, am aflat că Al. Graur, când a văzut că mi se pun piedici la angajarea ca asistent universitar deoarece nu aveam dosar politic bun, a amenințat că-și dă demisia din învățământ dacă nu se ia în considerație voința sa de a mă angaja ca asistent… Viața mea ar fi fost cu totul alta! Mă bucur să mă simt dator la un astfel de om! Ca și în cazul lui Petre Țuțea… Cred că l-am cunoscut prin 1970… Îl știam din vedere și mi-era antipatic. L-am ocolit o vreme. Mi s-a părut prea gălăgios. Era mereu înconjurat de tineri de vârsta mea, dintre care câțiva mi-erau bine cunoscuți câte parale făceau!… După o vreme, Țuțea a rămas singur în holul de la Athenee Pallace unde își bea zilnic cafeaua. I-o oferea gratis nea Nicolae, un chelner bătrân care știa cu cine are de-a face… Într-o zi ne-am nimerit la aceeași masă, numitorul comun fiind Florin Pucă, adică prietenul comun. Am stat de vorbă până ne-au dat afară din restaurant, trecut de miezul nopții… Țuțea mi-a dat argumentele cele mai convingătoare pentru sentimentul în care am fost crescut de părinții mei, oameni simpli, veniți de la țară: mulțumirea, satisfacția de a mă ști român… Țuțea a teoretizat acest sentiment, l-a transformat în idee, judicios argumentată. Așa am ajuns la descoperirea că prin legionari, noi, românii, am dat umanității câteva modele sublime de comportament civic. În primul rând Căpitanul!… Moța și Marin… Nicadorii… Decemvirii… O justă înțelegere a epocii respective se poate face împărțind lumea românească după acest criteriu: capacitatea de a înțelege rostul înalt al Mișcării Legionare. Unii au avut organ pentru a pricepe noutatea și profunzimea (sau înălțimea!) gândirii și acțiunii legionare, alții n-au avut această capacitate. Pe aceștia trebuie să-i privești ca pe niște persoane cu handicap! Nu ca pe niște adversari de idei!- Karl Marx – filosof studiat și azi în universitățile care se respectă, studiat nu numai din perspectiva istoriei filosofiei, dar mai ales ca și conținut al doctrinei pe care a întemeiat-o alături de Engels – considera că, citez „acumulările cantitative pregătesc saltul calitativ”. Privit din perspectivă istorică, „saltul” este un proces ciclic inevitabil. Temporal vorbind, nu cred că mai este mult până la acel moment. Istoria, privită din perspectivă filosofică, este un continuu proces de „negare a negației”. Văzând și trăind în mod direct ceea ce se întâmplă acum și aici, știind și care ne sunt „acumulările cantitative” din ultimii 20 de ani, care credeți că vor fi consecințele pentru statul român, după acel moment inevitabil al „saltului”?- Momentul 1989 o fi fost un salt, dar a fost un salt în gol!… Nu știu dacă este adevărată teza marxistă, cu acumulările cantitative, teză preluată, dacă nu mă înșel, de la Hegel… Oricum, după 1990 nu prea văd ce acumulări cantitative s-au produs. Dimpotrivă, pierderi în toate planurile s-au produs!… O adevărată hemoragie! Suntem, mai mult ca oricând în ultimii 200 de ani, în cumpănă cu pieirea! Nu sunt de acord cu fonfăiții care fac pe moraliștii și consideră că noi, românii, suntem principalii vinovați!… Un asemenea diagnostic ne îndepărtează de identificarea cauzei și deci ne îndepărtează de găsirea remediului! Or, în realitate noi suntem un popor și un stat agresat! Nu de ieri, de alaltăieri, ci de câteva decenii bune, ca să nu zic secole!… Am fost foarte conștient de asta atunci când am înființat Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR. Cei care ne agresează azi nu vor să ne ocupe și să ne pună la muncă pentru ei, așa cum, bunăoară, a fost modelul clasic de agresiune, bunăoară cea otomană. Sau modelul rusesc, care a avut țintă sufletul nostru românesc, să-l părăsim, să ne facem ruși! De data asta ni se vrea capul! Vor să dispărem fizic de pe aceste meleaguri! În cazul cel mai bun, să părăsim Țara, cum ne îndeamnă însuși președintele Țării… Ne vor căzuți în fundul prăpastiei! În aceste condiții, una din două: primejdia de moarte se va împlini până la capăt sau poate să genereze reacția de apărare, acea reacție firească la orice ființă căreia i se ia viața. Potrivit vorbei românești „mor cu el de gât”! Trebuie deci să ne pregătim pentru această reacție, să ne organizăm viața în acest sens, astfel încât rău-voitorii noștri să ia aminte și să bată în retragere! Inimicii noștri care, împing prea departe ura și antipatia lor, e timpul să priceapă că începe să fie riscantă meseria de dușman al neamului românesc!- Despre rolul elitelor în evoluția societății au scris în special Vilfredo Pareto și Gaetano Mosca, iar la noi, Tudor Vianu. Dumneavoastră sunteți o prezență activă în viața științifică și academică, iar din această perspectivă, v-aș ruga să ne indicați câteva repere din rândul elitelor de azi, de aici, de pe mioriticul plai și mai ales ce ne oferă ele nouă, vulgului, „stupid people” cum ne definea cineva, mai puțin inspirat – eu i-aș zice chiar cu intenție peiorativă – în urmă cu mai bine de un deceniu.
– Modele?… Eu am avut și alte modele, puțin sau deloc cunoscute publicului. Cum ar fi Constantin Boceanu… Fost director al închisorii Văcărești!… Când m-am arătat mirat că un om ca el a putut fi director de închisoare, mi-a deschis ochii: pe vremea aceea, erai director de închisoare numai după câțiva ani de magistratură ireproșabilă. Prin el am cunoscut elita românească de odinioară, consistența aristocrației românești, a boierimii, pe care unii politruci nefericiți ca Paul Georgescu sau Petru Dumitriu nu au înțeles-o sau nu au cunoscut-o! Dar a existat o aristocrație autentică românească, ar trebui recuperată, cu grija de a o distinge de venituri (plural de la venitură!, nu de la venit…), de ciocoi, de venetici… Chiar și azi am modele, persoane la a căror ținută morală aspir sau regret că nu mai am vreme să ajung… Să dau și câteva nume? Doctorul Tiberiu Turculeț… Dintre persoanele cunoscute, aș numi modele pe generalul Ioan Costaș, din Basarabia, pe istoricii Gheorghe Buzatu și Ioan Scurtu. Nu e deloc întâmplător că cei doi istorici nu au încăput sub bolta Academiei Române… Istoricii ajunși academicieni excelează prin grija de a ocoli subiectele riscante pentru cariera unui autor, cum ar fi legionarii, Antonescu, așa-zisul Holocaust, Ceaușescu… Dintre tinerii pe care îi cunosc, Marian Munteanu sau Dan Dungaciu… L-aș numi și pe Miron Scorobete, autorul clujean al volumului Dacia Edenică, o carte care va intra în definiția neamului românesc, alături de alte câteva, nu foarte multe… Sper să capete circulația și notorietatea pe care o merită câtă vreme autorul mai este în viață! Doctorii Pesamosca sau Dănilă… Și, de ce nu?, doctorul Aurel Coja, fratele meu mai mare, care mi-a fost model de când mă știu!… La multe prostii m-a învățat! Când am intrat la facultate, mi-a trimis o scrisoare în care mă atenționa că numai în anii următori, de studenție, mi se îngăduie să fac ceea ce nu voi mai putea face niciodată după aceea! Dacă-ți vine cheful să te urci în vârful unui stâlp, numai acum, câtă vreme ești student, o poți face!… I-am urmat sfatul de câteva ori, sfatul și pilda! Nu știu dacă eu însumi sunt un model pentru alții… Am avut în vedere această postură, măcar ca părinte să contez, pentru copiii mei! Drept care m-am ferit în mod programatic să cad în păcat. Am greșit deseori, dar nu sunt greșeli de care să-mi roșească obrazul! Nici al meu, nici al copiilor sau al eventualilor simpatizanți… În oarecare măsură mi-am planificat viața… Cu o singură excepție: nu-mi vine să-mi planific moartea. Nu mă pot gândi la cumătra cu toată seriozitatea, măcar că am trecut de mult de vârsta la care s-a prăpădit bietul tata…
– Petre Țuțea, pe care eu l-am auzit vorbind pentru prima dată în primii ani după decembrie 1989 și care m-a cucerit prin harul și vivacitatea sa, considera că un om de dreapta este un „român absolut”. De fapt, ce ar trebui să înțelegem prin această dreaptă națională, pentru că la noi – s-ar putea să greșesc – dar am impresia că nu există o graniță, o delimitare între dreapta, stânga, centru… Nu mai vorbesc de ușurința cu care unii politicieni, trec de la stânga la dreapta și viceversa. Dar asta este în primul rând o problemă de caracter, de conștiință și nu de convingeri politice. Percepția mea asupra doctrinelor românești de azi, este aceea că ele nu sunt încă nici conceptual bine definite. Domnule profesor, dumneavoastră vă considerați un om de dreapta? De ce?
– Expresia „român absolut” Petre Țuțea a folosit-o referindu-se la aromâni, la macedo-românii din Mișcarea legionară, la comportamentul lor în detenția comunistă. Eu nu mă consider mai mult de dreapta decât de stânga. Încă nu m-am hotărât. Mă consider și aspir să fiu naționalist! Și nu mi-aș permite să spun că naționalismul este o caracteristică exclusiv a dreptei! Dimpotrivă, insist și subliniez de câte ori se ivește prilejul: naționalismul nu respinge politica de stânga în mod obligatoriu, încă din teorie. Nu este monopolul unui partid anume, al unei ideologii anumite! Luați exemplul unor naționaliști de stânga din America Latină. Eu unul nu practic distincția aceasta. Aș merge încă o dată pe mâna lui Țuțea: un om normal este de stânga la tinerețe, iar când se maturizează devine de dreapta. Cu mențiunea că la mine, probabil, ordinea s-a inversat: am început prin a fi de dreapta și așa am rămas până în decembrie 1989. Adică, pe vremea comuniștilor m-am simțit în opoziție și, deci, de dreapta. După 1990, când am văzut câte haimanale se dau de dreapta, când am asistat la atacul acestora la adresa statului, la adresa interesului național, m-am manifestat deseori ca și când aș fi fost de stânga. Repet: opoziția corectă este între naționaliști și anti-naționaliști. Între patrioți și trădători. Între profesioniști autentici și impostori.
– În altă ordine de idei, știu că ați fost acuzat de anti-semitism, că aveați chiar un proces intentat prin 2009 și care se baza pe acuzația că ați fi negat Holocaustul. În opinia mea, un om care îl consideră ca unul dintre părinții săi spirituali pe un evreu – Alexandru Graur a fost evreu – nu cred că poate fi considerat un anti-semit. Este o chestiune de logică elementară. Ce ne puteți spune însă despre acel proces? S-a încheiat? Cum anume?
– Sunt mai multe procese. Cele împotriva mea s-au încheiat fără a ajunge în instanță, acuzațiile respective dovedindu-se a fi neîntemeiate. Dar am deschis și eu proces împotriva unor așa ziși lideri evrei. I-am acuzat de calomnie. Cu dovezi mult mai serioase. Am făcut câteva greșeli de strategie, căci l-am dat în judecată și pe Aurel Vainer, președintele comunității evreiești. Or, acesta, ca parlamentar, are imunitate. Pregătesc alt proces, împotriva comunității evreiești, dacă aceasta va continua să blocheze accesul la arhivele sale. Arhivele noastre sunt la dispoziția oricărui cercetător evreu. Arhivele evreiești sunt ținute sub șapte lacăte!
– Dumneavoastră ați invocat la un moment dat, pentru elucidarea unor importante aspecte privind Holocaustul, «Memoriile» scrise de Wilhelm Filderman, fost lider al comunității evreiești din România, în perioada interbelică și apoi antonesciană, un om care a dispus prin testament, ca acele «Memorii» să fie donate după moartea sa Academiei Române. Se pare că – spuneați dumneavoastră – acele scrieri au luat alt drum. Agenți ai Mossad-ului le-ar fi ridicat și dus în Israel. De ce atâta interes din partea unui serviciu secret pentru acele scrieri?
– Pentru că autorul acestor memorii este martorul cel mai important al celor petrecute în România, în mod special în Transnistria. Din alte documente rămase de la Wilhelm Filderman, liderul evreimii românești, rezultă clar părerea și mărturia sa: în România nu a fost Holocaust și nici prigoană anti-evreiască, iar Ion Antonescu a fost un protector al evreilor!
– La final domnule profesor, v-aș ruga să-mi spuneți dacă mai credeți sincer că acest popor se va mai ridica la acea statură morală și acel respect de care se bucura cândva? Ne pleacă copiii prin cele străinătăți, mamele își abandonează pruncii proaspăt născuți, oamenii mor cu zile prin spitale, rata abandonului școlar crește alarmant și în aceeași proporție și analfabetismul, prăpastia între cei bogați și săraci se adâncește tot mai mult și pe zi ce trece, revizionismul și iredentismul maghiar găsesc acum cel mai propice câmp de manifestare… Mai avem vreo șansă? Care este calea?
– Cunoașteți vorba cum că în tot răul e și un bine! Traversăm o perioadă foarte grea. Ea ne ajută însă să distingem grâul de neghină. Este o perioadă în care fiecare arată măsura consistenței sale morale, civice. Iar în privința românilor care au plecat să muncească sau să trăiască în Occident, partea bună este că în felul acesta, prin contact direct cu lumea civilizată, românii vor descoperi că sunt cel puțin egalii celorlalți. Se vor vindeca de complexul de inferioritate pe care l-au avut și pe care o bună parte din mass-media îl cultivă pur și simplu printre noi, în mentalul românesc colectiv. Nu avem niciun motiv temeinic să stăm timorați și sfiiți dinaintea altor culturi și civilizații. Iar ca persoane, ca indivizi, aproape întotdeauna românii sunt remarcabili, sunt plăcuți și interesanți. Străinii ne descoperă cu uimire. Deci am o părere optimistă cu privire la viitorul nostru. Cu condiția ca românii să priceapă că trăim într-o lume anormală, că trebuie să ne organizăm, să elaborăm o strategie națională de supraviețuire, să reacționăm în maniera lui Avram Iancu față de cei ce ne vor capul! Toleranța este o atitudine potrivită față de persoane slabe, care au nevoie de un ajutor. Dar față de cel care te atacă, față de cel care vrea să te scoată din casa și din propria ta istorie, nici vorbă nu mai poate fi de toleranță. Mâna pe par! Sau, în termeni mai poetici, aux armes, citoyens!
Interviu cu Prof. Dr. Ion Coja / Autor: Nicolae Balint
http://anonimus.ro/index.php/interviuri/1078-de-data-asta-ni-se-vrea-capul-vor-sa-disparem-fizic
2- Pentru ca “madularele”Anticrist- ului cresc intr-o zi cit noi intr-un mileniu-PREGATIREA-Religii, culte si Tari! Popor Evreu si toate Neamurile acestui pamint-Romanie, Romanie…”De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut!. Iata ca vi se lasa casa pustie; ” (Mat . 23/ 37- 38)- DACA PUNEM la spate POCAINTA si acest indemn Dumnezeiesc , NE sapam singuri groapa chinului vesnic
… Ascultati cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!”Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor; nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor.Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile?
- Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea!
- Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi.
15” Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange!
- Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!
- Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! –
- Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana.
- De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii;
- dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi inghititi, caci gura Domnului a vorbit.”
- Vai, cetatea aceea credincioasa, cum a ajuns o curva! Era plina de judecata, dreptatea locuia in ea, si acum e plina de ucigasi!
- Argintul tau s-a prefacut in zgura, si vinul tau cel ales a fost amestecat cu apa.
- Mai marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii, toti iubesc mita si alearga dupa plata; orfanului nu-i fac dreptate, si pricina vaduvei n-ajunge pana la ei.
- De aceea, iata ce zice Domnul Dumnezeul ostirilor, Puternicul lui Israel: “Ah! voi cere socoteala potrivnicilor Mei si Ma voi razbuna pe vrajmasii Mei.
- Imi voi intinde mana impotriva ta, iti voi topi zgura, cum o topeste lesia, toate particelele de plumb le voi departa din tine.
- Voi face iarasi pe judecatorii tai ca odinioara, si pe sfetnicii tai, ca la inceput. Dupa aceea, vei fi numita cetatea neprihanita, cetatea credincioasa.”
- Sionul va fi mantuit prin judecata, si cei ce se vor intoarce la Dumnezeu in el vor fi mantuiti prin dreptate.
- Dar pieirea va atinge pe toti cei razvratiti si pacatosi, si cei ce parasesc pe Domnul vor pieri.
- Va va fi rusine de terebintii in care gaseati placere si veti rosi din pricina gradinilor in care va desfatati;
- caci veti fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o gradina care n-are apa.
- Omul tare va fi ca un calt, si lucrarea lui, ca o scanteie; amandoi vor arde impreuna, si nimeni nu-i va stinge.”(Is 1)
Isaia 2
- Prorocia lui Isaia, fiul lui Amot, asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului.
- Se va intampla in scurgerea vremurilor ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor ingramadi spre el.
- Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: “Veniti sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui.” Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim, cuvantul Domnului.
- El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul. –
- Veniti, casa a lui Iacov, sa umblam in lumina Domnului! –
- Caci ai parasit pe poporul Tau, pe casa lui Iacov, pentru ca sunt plini de idolii rasaritului si dedati la vrajitorie ca filistenii, si se unesc cu fiii strainilor.
- Tara lor este plina de argint si de aur, si comorile lor n-au sfarsit; tara este plina de cai, si carele lor sunt fara numar.
- Dar tara lor este plina si de idoli, caci se inchina inaintea lucrarii mainilor lor, inaintea lucrurilor facute de degetele lor.
- De aceea, cei mici vor fi coborati, si cei mari vor fi smeriti: nu-i vei ierta. –
- Intra in stanci si ascunde-te in tarana, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui! –
- Omul va trebui sa-si plece in jos privirea semeata, si ingamfarea lui va fi smerita: numai Domnul va fi inaltat in ziua aceea.
- Caci este o zi a Domnului ostirilor impotriva oricarui om mandru si trufas, impotriva oricui se inalta, ca sa fie plecat;
- impotriva tuturor cedrilor inalti si falnici ai Libanului si impotriva tuturor stejarilor Basanului;
- impotriva tuturor muntilor inalti si impotriva tuturor dealurilor falnice;
- impotriva tuturor turnurilor inalte si impotriva tuturor zidurilor intarite;
- impotriva tuturor corabiilor din Tarsis si impotriva tuturor lucrurilor placute la vedere.
- Mandria omului va fi smerita, si trufia oamenilor va fi plecata; numai Domnul va fi inaltat in ziua aceea.
- Toti idolii vor pieri.
- Oamenii vor intra in pesterile stancilor si in crapaturile pamantului, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cand Se va scula sa ingrozeasca pamantul.
- In ziua aceea, oamenii isi vor arunca idolii de argint si idolii de aur pe care si-i facusera ca sa se inchine la ei, ii vor arunca la sobolani si la lilieci;
- si vor intra in gaurile stancilor si in crapaturile pietrelor, de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cand Se va scula sa ingrozeasca pamantul.
- Nu va mai incredeti, dar, in om, in ale carui nari nu este decat suflare: caci ce pret are el?
Isaia 3
- Domnul Dumnezeul ostirilor va lua din Ierusalim si din Iuda orice sprijin si orice mijloc de trai, orice izvor de paine si orice izvor de apa,
- pe viteaz si pe omul de razboi, pe judecator si pe proroc, pe ghicitor si pe batran,
- pe capetenia peste cincizeci si pe dregator, pe sfetnic, pe mestesugarul ales si pe vrajitorul iscusit.
- “Le voi da baieti drept capetenii – zice Domnul – si niste copii vor stapani peste ei.
- Oamenii se vor asupri unii pe altii, unul va apasa pe celalalt, fiecare pe aproapele lui, tanarul va lovi pe cel batran, si omul de nimic, pe cel pus in cinste.”
- Vor merge pana acolo incat unul va apuca pe fratele sau, in casa parinteasca, si-i va zice: “Tu ai o haina, fii capetenia noastra! Ia daramaturile acestea sub mana ta!”
- Dar in aceeasi zi el va raspunde: “Nu pot sa fiu doctor, caci in casa mea nu este nici paine, nici haina: nu ma puneti capetenie peste popor.”
- Se clatina Ierusalimul, se prabuseste Iuda, pentru ca vorbele si faptele lor sunt indreptate impotriva Domnului, infruntand privirile Lui marete.
- Infatisarea fetei lor marturiseste impotriva lor, si, ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele!
- “Bine de cel neprihanit! Lui ii va merge bine, caci se va bucura de rodul faptelor lui.
- Vai de cel rau! Lui ii va merge rau, caci va culege rodul faptelor lui.
- Poporul meu este asuprit de niste copii si-l stapanesc niste femei! Poporul meu, carmuitorii tai te duc in ratacire si pustiesc calea pe care umbli!”
- Domnul Se infatiseaza la judecata, sta in picioare ca sa judece popoarele.
- Domnul intra la judecata cu batranii poporului Sau si cu mai marii lui: “Voi ati mancat via! Prada luata de la sarac este in casele voastre!
- Cu ce drept calcati voi in picioare pe poporul Meu si apasati pe saraci? – zice Domnul Dumnezeul ostirilor.”
- Domnul zice: “Pentru ca fiicele Sionului sunt mandre si umbla cu gatul intins si cu priviri pofticioase, pentru ca pasesc maruntel si zornaie cu verigile de la picior –
- Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rusinea.”
- In ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoaba la picioare si sorisorii, si lunisoarele,
- cerceii, bratarile si maramele;
- legaturile de pe cap, lantisoarele de la picioare si braiele, cutiile cu mirosuri si baierile descantate;
- inelele si verigile de la nas;
- hainele de sarbatoare si camasile cele largi, mantiile si pungile;
- oglinzile si camasile subtiri, turbanele si maramele usoare.
- Si atunci, in loc de miros placut, va fi putoare; in loc de brau, o funie; in loc de par incretit, un cap plesuv; in loc de mantie larga, un sac stramt; un semn de infierare, in loc de frumusete.
- Barbatii tai vor cadea ucisi de sabie, si vitejii tai, in lupta.
- Portile fiicei Sionului vor geme si se vor jeli; si ea va sedea despuiata pe pamant.
Isaia 4
- Sapte femei vor apuca in ziua aceea un singur barbat si vor zice: “Vom manca painea noastra insine si ne vom imbraca in hainele noastre insine; numai fa-ne sa-ti purtam numele si ia ocara de peste noi!”…
Otrava din vaccinuri – Dr. Christa Todea-Gross
3- Otrava din vaccinuri – Dr. Christa Todea-Gross
Sursa: pentruviatacluj.ro
Sumar:
1.) Mercurul din vaccinuri
a. Generalităţi
b. Acţiunea Thiomersalului:
– Acţiune alergică
– Sindromul de hiperactivitate (ADHD)
– Autism
– Studii care atestă legătura dintre mercur şi autism
– Renunţarea la vaccinuri cu Thiomersal, dar nu de tot…
2.) Aluminiul din vaccinuri, numit “micul secret murdar” al imunologilor
Textul articolului:
Datorită substanţelor pe care le conţin, vaccinurile intoxică organismul, cu urmări grave în timp. Dacă vaccinurile nu ar fi fost considerate de-a lungul timpului, prin renumele pe care l-au căpătat, o adevărată “vacă sfântă”, bună de muls, nu ar fi fost posibilă folosirea îndelungată a unor substanţe neurotoxice folosite drept conservanţi precum mercurul, fără ca să fie necesar. De ce? Doar fiindcă aşa a fost dintotdeauna şi poate fiindcă nimeni nu a pus la îndoială “siguranţa“ unor preparate cu un trecut istoric atât de cunoscut. (“Lob der Krankheit”, Bert Ehgartner, 2008, p. 175).
1.) Mercurul din vaccinuri
a.) Generalităţi
Mercurul s-a folosit pentru prima dată de către medicul Girolamo Fracastoro din Verona – colegul medicului german Paracelsius – în terapia sifilisului. Tratamentul era cumplit, pacienţii aveau dureri foarte mari, fără ca să poată fi însă salvaţi de această boală venerică. Majoritatea mureau de sifilis sau rămâneau cu sechele nervoase ( tremor accentuat, etc). Însuşi Fracastoro, în anul 1546, atrage atenţia asupra pericolului mercurului, dar fără rezultat. Până în sec XX, când se descoperă antibioticele, mercurul rămâne ca tratament de bază în tratarea sifilisului.
Folosirea mercurului în componenţa vaccinurilor devine un obicei începând cu sec XX : în anul 1930 Compania Farmaceutică Eli Lilly din SUA foloseşte pentru prima dată Thiomersal pentru fabricarea vaccinului antidifteric. Un procent de 49,6 % din această substanţă conţine mercur organic, neurotoxic. Pe vremea aceea vaccinurile nu erau individualizate, ci erau ţinute în recipient mai mari, de unde medicul folosea cât era necesar, după care se stocau în continuare în frigider. De aceea era nevoie de un conservant. Ori mercurul, datorită toxicităţii lui apăra vaccinul de bacterii şi mucegaiuri. S-a luat această măsură fiindcă în anul 1928, imediat după vaccinare, au murit 11 copii. Deşi a fost clar pentru cei de la compania Eli Lilly că şi noul conservant va putea fi periculos pentru organism, au continuat să creadă că o doză mai mica de mercur nu ar putea fi toxică pentru sistemul nervos. Această eroare a dus la folosirea timp de zeci de ani a mercurului drept conservant pentru majoritatea vaccinurilor. Doar vaccinurile care conţin virusuri vii precum vaccinul antipoliomielitic şi antirujeolic nu au mercur, deoarece acesta ar distruge virusurile. (ibidem, p. 176-178).
În tot acest timp s-au auzit multe voci care atenţionează asupra pericolului pe care îl reprezintă mercurul din vaccinuri, fiind o adevărată otravă pentru nervi. Doar la mijlocul anilor ’90, Direcţiile de Sănătate din SUA, în urma unor studii legate de efectul mercurului asupra organismului, constată că Thiomersalul reprezintă o reală problemă pentru sănătate. Deoarece numărul vaccinurilor s-a triplat între anii 1980-2000, a crescut mult şi doza mercurului folosit la prepararea lor, depăşind cu mult doza maximă acceptată de către OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi de EPA ( Environmental Protection Agency) din SUA. Un bebeluş de 5 kg nu poate primi o doză mai mare de 34 micrograme de mercur, conform EPA şi 159 micrograme conform OMS-ului ( mult mai “îngăduitor”). Un sugar care primeşte toate vaccinurile prescrise în primele 14 săptămâni de viaţă, adună în organism o cantitate de 187,5 micrograme de mercur. Ori această intoxicare a organismului are loc tocmai în perioada când se dezvoltă sistemul nervos al copilului, de altfel foarte sensibil în această fază. Pericolul cel mai mare s-a constatat la copiii născuţi înainte de termen, cu o greutate mai mică decât normal. O lucrare arată că este de ajuns vaccinul antihepatitc B care, administrat unui sugar mic, depăşeşte de 10 ori doza de mercur acceptată de către EPA. (Stajich GV et al.”Iatrogenic exposure to mercury after hepatitis B vaccination in preterm children”, J. Pediatr 2000; 136: 679-81.) Oficialităţile din SUA nici atunci nu au tras concluzia corectă că ar trebui exclus mercurul din toate vaccinurile pentru sugari. În vara anului 1991, atrag atenţia producătorilor de vaccinuri ca de acum încolo să nu mai introducă Thiomersal în noile vaccinuri, cele din stoc fiind folosite însă în continuare! Acelaş lucru l-au făcut din pură comoditate şi cei din Uniunea Europeană… În consecinţă, doar din anul 2001, au început să apară pe piaţă vaccinuri pentru sugari, fără să conţină Thiomersal. Cel mai greu s-a realizat acest lucru cu vaccinurile contra gripei. Dar chiar şi azi se mai pot produc vaccinuri cu Thiomersal, în special cele care au un termen de folosinţă mai îndelungat. Conform recomandărilor exprese ale OMS-ului, se mai fabrică vaccinuri care conţin Thiomersal.(ibidem, p. 179, Lob der K.)
b.) Acţiunea Thiomersalului:
Acţiune alergică: toate vaccinurile care conţin Thiomersal provoacă reacţii alergice. Cel mai alergizant vaccin folosit recent care a “sensibilizat aproape întreaga Austrie” ( Wolfgang Maurer, Wien), a fost cel contra Boreliozei provocat de înţepătura de căpuşă.
Sindromul de hiperactivitate (ADHD)
Oameni de ştiinţă fac legătura şi între Thiomersal şi Sindromul ADHD. Cazurile apărute depăşesc cu mult pe cele de autism. Aproximativ 5% dintre copiii născuţi/an suferă de acest sindrom, numit în Germania şi “Zappelphilipps” iar 1-2 copii dintr-o clasă au acest sindrom. Situaţia e şi mai gravă în SUA unde 9% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 15 ani suferă de ADHD. “ ( Froehlich TE et al. “prevalence, recognition and treatment of Attention – Deficit/Hyperactivity Disorder in a national sample of US children “, Arch Pediatr Adolesc Med 2007; 161(9):857-864.) 1/3 din aceşti copii ( 2, 4 milioane) necesită medicamente iar alţi 1/3 iau medicamente “la nevoie”. Psihologii tratează aceşti copii prin intermediul unor “terapii comportamentale”. Medicamentul cel mai folosit este Ritalin care la adulţi este folosit ca antidepresiv. La copii reglează secreţia crescută dopaminergică din creier, îi linişteşte şi le creşte posibilitatea de a se concentra mai bine şi de a fi atenţi la lecţii. Dar ce efect pot avea pe termen lung aceste medicamente, nu este cunoscut iar o vindecare a sindromului nu va fi posibilă.
Autism
S-a observat o legătură între dozele crescute de mercur la sugari şi creşterea accelerată a cazurilor de tulburări neurologice, în special autism. Când în anul 1943, psihiatrul Leon Kanner de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, descrie primele cazuri de autism la copii, Thiomersalul era folosit deja de un deceniu ca şi conservant la fabricarea vaccinurilor. (ibidem, p. 180-181), însă nu era încă studiată toxicitatea lui nervoasă. Acesta este motivul pentru care Leon Kanner credea că autismul este provocat în special de proteinele animale din vaccinuri. Ulterior se va demonstra că nu doar aceste proteine străine poartă “vina” ci şi substanţele toxice precum mercurul şi aluminiul din vaccinuri sunt în stare să provoace autismul la copii. E adevărat că la toţi copiii cu autism există, ca şi la cei cu alergii sau cu boli autoimune, un substrat genetic, o predispoziţie înnăscută spre aceste boli. De mult însă nu se mai caută cauza autismului la o “genă defectă”. Este nevoie de un “factor extern” ( trigger) care să provoace boala. Este posibil ca acest “trigger” să fie Thiomersalul. Ca urmare trebuie studiată reacţia particulară la vaccinuri a acestor copii ( începând de la naştere!) care au o predispoziţie genetică, ori noi căutăm doar gena, şi asta prea târziu, când deja s-a instalat boala. Studii arată că “explozia“ cazurilor de autism din SUA a avut loc între anii 1987- 1992, când au fost introduse noi vaccinuri la sugari, cu un conţinut în mercur de 3 ori mai mare.” ( Newschaffer Cj et al. National autism prevalence trends from United States special education data “, Pediatrics 2005;115: 277- 282). Ca urmare ar trebui studiată această reacţie particular
Studii care atestă legătura dintre mercur şi autism
Au apărut tot mai multe studii legate de efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos al copilului. Oamenii de ştiinţă au cerut părinţilor “smocul de păr” al bebeluşilor pentru a efectua studii toxicologice. ( ibidem, p. 183). Ce s-a constatat a fost pentru început un paradox pentru toti: în părul copiilor sănătoşi cantitatea de mercur era de 8 ori mai mare decât la cei cu autism! ( Homes AS et al. “Reduced levels of mercury in first baby haircuts of autistic children “, International Journal of Toxicology 2003;22: 277-285). Cu cât autismul era mai grav, cu atât cantitatea de mercur din păr era mai mică. Acest lucru demonstrează faptul că aceşti copii cu autism nu pot elimina mercurul din organism, nici prin urină şi nici prin păr. În schimb acesta se acumulează în organism. O serie de studii arată că toţi copiii cu autism au o concentraţie mult mai mare de metale grele în organism decât cei sănătoşi. ( Nataf R. et al. “Porphyrinuria in childhood autistic disorder : Implications for environmental toxicity”,Toxicology and Applied Pharmacology 2006;214:99-108). Administrând copiilor cu autism medicamente care elimină metalele grele, mercurul era depistat imediat. Nivelul merucurului eliminat prin urină era de 3 ori mai mare ( până la 6 ori) la copiii cu autism faţă de copiii sănătoşi luaţi în studiu. Acesta provine probabil din Thiomersalul conţinut în vaccinuri. ( Bradstreet J et al. “A case – control study of mercury burden in children with autistic spectrum disorders “, Journal of American Physicians and Surgeons 2003 2003; 8: 76-79).
Martha Herbert, medic specialist în neurologie infantilă la Universitatea Harvard a căutat o explicaţie. Studiind creierele acestor copii bolnavi de autism, a constatat că greutatea lor este mult mai mare decât normal. Cauza poate fi un exces de metale grele care la rândul lor provoacă inflamaţii şi infecţii cerebrale. (ibidem, p. 184).
Se poate vorbi de o adevărată epidemie cu autism în SUA. Chiar şi CDC (Centrul de control al bolilor din SUA) a făcut o statistică : dacă în anii ’70 se înregistra 1-2 cazuri la 10 000 de copii, la începutul noului mileniu, 1 copil din 166 suferă de autism. Băieţii sunt mai frecvent afectaţi: unul din 60, pe când fetiţele mai rar: una din 250. Deşi oficialităţile recunosc gravitatea situaţiei, ei consideră în continuare că nu se ştie exact cauza şi că doar mercurul din vaccinuri nu ar putea fi responsabil de acest lucru, deoarece omul ingeră acest metal din diferite alimente ( spre exemplu peşte) într-o cantitate mult mai mare decât există în vaccinuri. Dar se trece cu vederea că este o diferenţă foarte mare între mercurul conţinut în alimente şi cel din vaccinuri. Thomas Burbacher, profesor la Facultatea de la Washington, Seattle, specializat în Medicina Muncii şi a Mediului, a făcut cercetări pe maimuţe, studiind efectul mercurului alimentar şi a celui din vaccinuri asupra sistemului nervos. În vaccinuri mercurul din Thiomersal se află sub formă de etil-mercur iar în alimente sub formă de metil-mercur. Acest aspect foarte important nu a fost deloc studiat zeci de ani, deoarece se considera că mercurul din vaccinuri este rapid eliminat din organism. Unde s-a greşit? Eliminarea din sânge nu înseamnă şi eliminarea din organism. Metalele grele dispar din sânge dar ele se pot depune în organe! Profesorul Thomas Burbacher a contstat următorul lucru : etil-mercurul din vaccinuri nu se mai găsea în sânge deja după 8,5 zile de la vaccin, în schimb metil-mercurul din alimente dispărea din sânge mai târziu, doar după 21,5 zile. S-ar zice că într-adevăr mercurul din vaccin se elimină mai repede decât cel din alimente. Dar calea de eliminare a mercurului în cele două situatii, era diferită: mercurul din alimente ( metil-mercur ) se elimină preponderant prin scaun şi bilă şi se regăseşte în creier doar într-un procent de10%, ca mercur anorganic ( mai puţin toxic). Mercurul din vaccinuri ( etil-mercur) se elimină astfel: o parte prin urină si o altă parte trece din sânge în creier, transformat în mercur metalic, într-un procent de 71% ( foarte toxic!) A observat de asemenea că eliminarea mercurului metalic din creier se face de câteva ori mai încet decât din sânge. Acesta este şi motivul pentru care mercurul toxic se stochează în creier. ( Burbacher TM et al. “Comparision of blood and brain mercury levels in infant monkeys exposed to methylmercury or vaccines containing thiomersal”, Environmental Health Perspectives, published online 21. April 2005).
Institutul de Medicină din SUA – una dintre cele mai înalte Instanţe Medicale -, a recunoscut o posibilă legătură de ordin “biologic” între mercurul din vaccinuri şi tulburările neurologice. ( Institute of Medicine “Immunization Safety Review – Thimerosal – containing vaccines and neuro-developmental disorders “, The National Academy of Sciences 2001) . Dar 3 ani mai târziu experţii consideră că nu există o astfel de legătură şi că nu mai este nevoie de alte studii. Dr. Thomas Burbacher în schimb consideră că este ciudată o astfel de atitudine, având în vedere că nu se cunoaşte aproape deloc efectul toxic al Thiomersalului asupra unui sistem nervos aflat în stadiu de dezvoltare şi de maturizare. Este vorba totuşi de o substanţă toxică care se injectează la milioane de sugari şi la ora actuală. El îşi încheie articolul astfel: ” metil-mercurul nu este substanţa de referinţă corectă prin care se poate studia şi cunoaşte efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos uman (…).” (ibidem, p. 187).
Astfel de voci au rămas în minoritate. Cele mai multe studii epidemiologice în acest sens s-au făcut în Danemarca unde s-a interzis folosirea Thiomersalului la vaccinuri încă din anul 1992. ( Madsen KM et al. “Thiomersal and the occurrence of autism : Negative ecological evidence from Danish population- based data”, Pediatrics 2003; 112: 604- 606).
Renunţarea la vaccinuri cu Thiomersal, dar nu de tot…
După ce a fost făcută public descoperirea unui control de rutină conform căruia s-a descoperit un exces de mercur în organismul sugarilor vaccinati cu Thiomersal, Oficialităţile au reacţionat în sfârşit şi au pus la dispoziţie bani suficienţi pentru a studia acest mercur cu care s-au vaccinat până acum sugarii şi ce efect a avut el. Studiile lui Burbacher, care datează deja din anul 2005, sunt luate în considerare doar acum. Ca urmare, OMS-ul interzice de acum încolo folosirea Thiomersal-ului la fabricarea vaccinurilor, dar numai în ţările industrializate, pe când în ţările în curs de dezvoltate îl recomandă în continuare…(ibidem, p. 189).
Situaţia OMS-ului nu era una tocmai uşoară. Trebuia să aleagă. Pe de o parte, creştea numărul de asociaţii de părinţi cu copii autişti care acuzau producătorii de vaccinuri de greşelile lor fatale ( şi era de înţeles că va fi vorba de sume mari legate de procese iminente), iar pe de altă parte Industria Farmaceutică ameninţa că se va retrage de tot din producţia de vaccinuri dacă nu va fi apărată de Lege. În aceeaşi situaţie era şi Știinţa Medicală. Era însă imposibil să te întorci în trecut şi să recunoşti că Medicina a greşit atâta timp… Un nou studiu despre legătura dintre mercur şi tulburările nervoase trebuia de asemenea evitat. De aceea există acest compromis de a produce în continuare vaccinuri cu Thiomersal, dar numai pentru anumite ţări…( Ibidem, p. 191-192).
2.) Aluminiul din vaccinuri, numit “micul secret murdar” al imunologilor
– dacă în cazul mercurului se ştia cu siguranţă că “datorită toxicităţii lui era folosit în vaccinuri drept conservant iar în cazul unei contaminări cu bacterii sau ciuperci trebuia de la bun început să le taie pofta “, adică să le distrugă, nu acelaşi lucru se poate spune despre aluminiu care este “ un metal greu ce se găseşte în 2/3 dintre toate vaccinurile de pe piaţă şi despre efectul căruia nu se ştie practic nimic, dar fără de care vaccinul pur şi simplu nu funcţionează.” ( “Lob der Krankheit”, Bert Ehgartner, 2008, p. 192-193).Charles Laneway Jr., Imunolog la Universitatea Yale de la New Haven, denumeşte aluminiul din aceste motive drept “dirty little secret” ( micul secret murder) al imunologilor. ( Charles Janeway Jr., “Approaching the asymptote” Evolution and revolution in immunology”, Cold Spring Harb Symp Quant Biol 1989; 54 Pt 1 : 1-13);
– folosirea aluminiului drept adjuvant ( de la latinescul adjuvare = a sprijini) în vaccinuri, are un istoric la fel de lung ca şi mercurul. Deja în anul 1931 îşi publică Alexander Thomas Glenny descoperirea noului vaccin antidifteric pentru care foloseşte ca adjuvant aluminiul. Cu toate că a trecut atâta timp de când este utilizat acest metal toxic la fabricarea vaccinurilor, nu se cunoaste practic mecanismul lui de acţiune (Lob der Krankheit, p. 193);
– în anul 2006 apare pentru prima dată un articol scris de către imunologul scoţian James M. Brewer, intitulat ”Cum funcţionează adjuvanţii din aluminiu?” ( James M. Brewer “ (How) do aluminium-adjuvants work?”, Immunology Letters 2006;102:10-15). În articol el îşi exprimă mirarea că, deşi aluminiul este folosit de peste 70 de ani ca adjuvant, nu se cunoaşte aproape nimic despre reacţia chimică dintre acesta şi antigenul din vaccinuri şi nu există nici studii legate de efectul biologic al aluminiului în organism. Sigur este doar faptul că aluminiul creşte răspunsul imun al organismului la antigenul din vaccin. Acest lucru se realizează prin mai multe mecanisme. În primul rând antigenul se leagă de adjuvant şi este blocat în felul acesta prin efectul de depozit. De aici antigenul se eliberează încet şi astfel un număr mai mare de celulele imune vine în contact cu antigenul, răspunsul imun fiind mai amplu (prin intermediul macrofagelor, celulelor dendritice şi a limfocitelor).(ibidem, p. 193). Rolul folosirii adjuvantului este de a amplifica efectul imun împotriva antigenului, fără a induce însă şi o reacţie imună împotriva lui însuşi. După aceea adjuvantul ar trebui să fie eliminat din organism. Până aici este teorie…Dar experienţa arată că până la ora actuală s-au folosit aproape în exclusivitate săruri anorganice, greu dizolvabile, care elibereaza destul de greu antigenul. Cele mai folosite sunt sărurile de aluminiu sub formă de fosfat de aluminiu şi hidroxid de aluminiu. Avantajul aluminiului este că favorizează o productie mare de anticorpi, deci imunitatea plasmatică (specifică, formatoare de anticorpi), dar nu şi imunitatea celulară (generală,cu implicarea limfocitelor T). Există vaccinuri care nu necesită adjuvanţi, cum ar fi vaccinurile cu virusuri vii ( antirujeolic, etc), deoarece au suficientă “putere” ca să inducă o imunitate. Virusurile vii sunt deci proprii lor adjuvanţi. Dar şi vaccinurile cu virusuri omorâte nu necesită de obicei adjuvanţi , putând provoca o imunitate suficientă. În schimb vaccinurile care conţin doar “particole dintr-o bacterie” sau “proteine antigenice de suprafaţă”, nu pot induce o imunitate suficientă şi necesită folosirea adjuvanţilor, a sărurilor de aluminiu.
– Sărurile de aluminiu provoacă o infecţie la locul injecţiei care va fi un semnal de alarmă pentru sistemul imun;
– Sistemul nostru imun reacţionează uneori într-un mod cu totul neaşteptat, cum nu şi-l doresc imunologii. Este ştiut faptul că aluminiul provoacă deseori reacţii alergice şi chiar boli autoimune. Nu sunt de neglijat nici reacţiile locale, provocate de aluminiu, fiind uneori foarte greu vindecabile. Sărurile de aluminiu se dizolvă greu, rămânând o iritaţie locală care provoacă mult timp dureri la locul injecţiei. Cu toate acestea imunologii nu au găsit nici până la ora actuală o alternativă mai bună pentru aluminiu. O alternativă ar fi doar mercurul…un alt impediment. De aceea instituţiile oficiale preferă să nu facă studii care să descopere adevăratele efecte ale aluminiului în organism. Producătorii de vaccinuri sunt cu atât mai puţin interesaţi ca să iniţieze astfel de studii, periclitându-şi vânzarea produselor atât de profitabile (ibidem, p. 194);
– Yehuda Shoenfeld de la Centru de Boli autoimune de la Universitatea din Tel Aviv a publicat o serie de lucrări legate de cauzele acestor boli şi a organizat un Congres în 2006, la care s-a luat în discuţie şi potenţialul risc al vaccinurilor. El a prezentat modalităţile prin care vaccinurile pot provoca o autoagresiune şi în consecinţă boli autoimune.( Moshe Tishler , Yehuda Shoenfeld “Vaccination may be associated with autoimmune diseases “, IMAj 2004:6:430-432) şi ( Vered Molina , Yehuda Shoenfeld “Infection , vaccines and other environmental triggers of autoimmunity”, Autoimmunity 2005;38(3):235-245). În centru se află un mecanism denumit “mimare moleculară” : molecule aflate la suprafaţa antigenelor seamănă sau pot fi chiaridentice cu molecule proprii organismului. Poate fi o tactică a antigenului dar poate fi şi o pură întâmplare. Devine însă o problemă atunci când sistemul nostru imun reacţionează şi atacă celulele proprii. Aşa se dezvoltă boala autoimună. Aici intră uneori în acţiune şi aluminiul care păcăleşte sistemul imun şi orientează celulele imune către nişte proteine moarte, oarecare, ale organismului şi care nu sunt de pe suprafaţa unor antigene din vaccinuri. Atunci apare pericolul ca celulele imune să reacţioneze împotriva propriilor celule. Un exemplu concret: un grup de cercetători de la Universitatea pentru Cercetare Vancouver din Canada au studiat efectul adjuvanţilor din vaccinuri pe cobai. ( Petrik MS et al. “Aluminium adjuvant linked to gulf war illness induces motor neuron death in mice”, Neuromolecular Med 2007;9(1):83-100). Studiul s-a realizat în special pentru a căuta cauzele bolii denumită apoi “Sindromul războiului din Golf”, de care au suferit mii de soldaţi care au luptat în primul război din Golg ( 1990-1991). Cauza suferinţei nu erau nici armele cu Uraniu folosite la război şi nici gazele neurotoxice din Irak, ci programul foarte sofisticat de vaccinare aplicat acestor soldaţi înainte de plecarea lor în Golf. Una din dovezi a fost apariţia sindromului, atât la soldaţii plecaţi în Golf cât şi la cei care nu au mai plecat la război şi au rămas acasă, dar care au fost cu toţii vaccinaţi. Cele mai grave simptome au fost cele nervoase, cu grave leziuni neuro-musculare ( ex.Sindromul Lou Gehrings = A.L.S.) Soldaţii francezi, nefiind trataţi cu astfel de vaccinuri, nu au suferit de sindromul războiului din Golf. ( p. 197, Lob der K.).Oamenii de ştiinţă din Canada au studiat atunci efectul aluminiului conţinut în aceste vaccinuri pe două loturi de cobai: la primul lot s-a injectat o cantitate de aluminiu identică, raportată desigur la greutatea lor, iar la al doilea lot ( martor) s-a injectat o soluţie apoasă, neutră. S-a observat o diferenţă esenţială în ceea ce priveşte forţa musculară, ea fiind scăzută la jumătate la cobaii vaccinati cu aluminiu. De asemenea s-a mai observat şi o scădere accentuată a memoriei la aceşti cobai. La analiza celulelor nervoase din creier şi măduva spinării, s-a constatat un adevărat dezastru. În centrele nervoase din creier care au un rol esenţial în coordonarea mişcărilor şi în controlul muscular, au murit un procent de până la 35% dintre neuroni, iar un alt număr mare de neuroni din creier şi măduva spinării erau pe cale de distrugere. Autorii remarcă că :” hidroxidul de aluminiu a provocat tulburări de mers şi de comportament, observându-se prezenţa unui număr mare de neuroni aflaţi în apoptoză (stadiul premergător morţii) în diferite regiuni ale sistemului nervos central şi un mare număr de neuroni motori distruşi din măduva spinării. “ (ibidem, p. 198). Oamenii de ştiinţă canadieni au prezentat cu această ocazie şi multe alte studii făcute pe oameni şi animale care arată efectul dezastruos al sărurilor de aluminiu pentru sănătatea omului, prin activarea nu doar a bolilor nervoase, ci şi a bolilor autoimune şi a diferitelor alergii. Ei atenţionează mai ales asupra pericolului pe care îl reprezintă aluminiul din vaccinuri pentru sugari :”utilizarea în continuare a adjuvanţilor cu aluminiu în diferite vaccinuri (hepatitic A şi B, DTP = diftero-tetano-pertussis, etc.), va putea avea repercusiuni grave pentru sănătate pentru un timp îndelungat. Până nu se vor face studii despre siguranţa vaccinurilor, şi anume studii de control pentru o perioadă lungă în care să se studieze efectul lor asupra sistemului nervos, mulţi dintre cei vaccinati se vor putea îmbolnăvi….” Se pune inevitabil întrebarea dacă riscul vaccinurilor nu este cu mult mai mare decât boala care trebuie prevenită .Din păcate, spun oamenii de ştiinţă canadieni, nu au primit nici o cerere legată de astfel de studii de la producătorii de vaccinuri sau alte firme farmaceutice. Studiile lor au fost finanţate de către două firme particulare de cercetare din Canada. (ibidem, p.198-199).
Dr. Christa Todea-Gross,
Filed under: antivaccin,articol,bioetica,Dr. Christa Todea-Gross,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 15:31
Postfata:Djuvara: “Iliescu este un criminal care trebuia judecat de 22 de ani”
Neagu Djuvara sustine ca Ion Iliescu trebuia sa fie judecat pana acum pentru crimele de la Revolutie, iar faptul ca Ponta si Antonescu au in spate un “criminal” este de neacceptat pentru istoric.
Djuvara considera ca Iliescu este un mentor pentru liderul PNL, Crin Antonescu , dar si pentru Victor Ponta, presedintele PSD. “Si Ponta si Antonescu il au pe Ion Iliescu in spatele lor si ii vezi impreuna. Iliescu e mentorul lor. Ori Ion Iliescu este un criminal care trebuia judecat de 22 de ani pentru ce a facut in 1989, pentru ca el cu cei 39 de generali au tras in popor pentru a ramane ei la putere”, acuza academicianu, intr-un interviu acordat Romania TV.
Istoricul mai dezvaluie ca i-a scris de doua ori lui Basescu sa nu intervina in justitie, sa nu opreasca actiunea instantei de judecata, legat de dosarul Revolutiei. “Fiecare guvernant al nostru, de 23 de ani, impiedica demersul justitiei. Un presedinte si un prim-ministru care si-ar face datoria si un om ca Mihai Razvan Ungureanu cred ca sunt in stare sa o faca pur si simplu, sa dea drumul justitiei si sa inceapa procesul lui Ion Iliescu”, este de parere Neagu Djuvara.
Desi l-a numit pe seful statului “o personalitate bizara, cu multe bube in cap”, Djuvara spune prefera sa-l sustina pe Basescu, decat tandemul Ponta-Antonescu. “Traian Basescu este o personalitate foarte bizara, chestia cu vanzarea flotei… are foarte multe bube in cap, dar echipa Crin Antonescu-Victor Ponta este si mai rea decat el. Va spun drept ca in momentul de fata sunt mai mult de partea lui Basescu, decat de partea acestor smecheri”, a declarat acesta.
Comentati si cititi aici: http://www.enational.ro/news/djuvara-iliescu-este-un-criminal-care-trebuia-judecat-de-22-de-ani-209231.html/#ixzz3oB05VVXu
Legea Dragnea vrea să CENZUREZE toţi ROMÂNII, provoacă revolta societății. Ion Cristoiu: Se limitează libertatea de expresie. Când spun “partid de penali” sau de corupți voi fi încriminat Liviu Dragnea vrea o lege care ataca grav libertateade exprimare
Jurnaliștii și activiștii din ONG-uri protestează față de cenzura pe care o va institui proiectul inițiat de Liviu Dragnea. Jurnalistul Ion Cristoiu avertizează că legea limitează libertatea de exprimare. Potrivit mai multor juriști, pericolul este dat de faptul că, între grupurile sociale care ar trebui protejate prin această lege, se află și politicienii. Legea Dragnea definește grupul social ca fiind o „categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică (…) apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilităţi (…) sau infecţie HIV/SIDA”.
Condamnatul Liviu Dragnea se urcă mai agresiv cu bocancii pe presă şi vrea sa bage pumnul în gura tuturor românilor | EDITORIALUL EVZ
Nici nu s-a înscăunat oficial în jilţul de stăpân absolut al PSD şi Liviu Dragnea a început să expună un simptom comunistoid grav, de care au suferit toţi şefii partidului moşit de tovarăşul Ion Iliescu. Condamnatul în primă instanţă a clocit o lege incredibil de toxică pentru democraţie care va produce abuzuri feroce împotriva oricui, jurnalişti, autori de pe bloguri sau simpli cetăţeni care îşi spun opinia pe Facebook.
Pentru că sunt incapabili să priceapă ce înseamnă şi pe ce principia se bazează democraţia, liderii PSD au încercat constant, de câte ori acest partid a deţinut puterea, să controleze presa. Conştient sau instinctual, toţi au tânjit după controlul absolut pe care Ceauşescu îl exercita prin presă. Asta au admirat în secret, asta au încercat să impună constant.
Analfabetismul democratic, lipsa de inteligenţă şi instinctele comunistoide nu sunt singurele motive pentru care, de la Iliescu până la Dragnea, liderii PSD au tot căutat să pună lesă presei.
În minţile rudimentare ale liderilor PSDsălăşluieşte ideea că nu contează ce se întâmplă cocret în ţară, contează ce spune presa. Dacă presa e docilă şi spune numai ce vor ei, atunci românii îi vor vota ca proştii. Atât îi duce capul şi acţionează ca atare.
