Publicat la:
Mai 16, 2014
Românie, Românie, în veci nu vei avea linişte, pace şi prosperitate, dacă peste păcătuirea trecutului tragi cortina nepăsării şi ingroasi otgonul altor fărădelegi. Aşa cum Glasul Sângelui lui Abel strigă din pământ la Dumnezeu, tot aşa şi glasul nedreptăţilor naţionale şi individuale strigă necontenit. Să nu mai ocolim şi Glasul Sângelui lui Isus, care ne tot cheamă, dar noi încă ne facem că nu auzim, nu ascultam;Incă nu îi răspundem. Tata vrea, dar n u poate ridica ocara care apăsa asupra noastră, fără ca şi noi să dorim eliberarea prin pocăire, iertare, umilire, rugă/cerere. Cum se poate ca peste babilonia comunismului să adăugăm inimaginabile păcătuiri? Unde este Puterea Strigatului Românesc pentru iertare, împăcare, îndreptare, POCĂIRE? Noi am fost scoşi din Pustia Comunismului, nu pentru a intra în Pustia Babilonismului Global.
Tata ne vrea cu gelozie pentru sine, nu pentru veşnicul IAD; Vrea să n e recupereze de sub dictatura idolatriilor şi formalismelor culto-religioase, dar noi persistăm în păcătuiri idolatre, mortale, pe banii şi veşnicia noastră! Dumnezeu vrea să dărâme zidirea Ierihonului clădită din pietre, fapte seci, păcătoase, din idoli, din păcate ascunse în inimile şi minţile noastre, dar noi continuăm să n e împotrivim! Dar până când? Popor Roman, omule, oricare ai fi tu, de la Patriarhul Daniel la ultimul “creştin” rătăcit prin babilonia lumii, se apropie sunetul TRÂMBITEI Apocaliptice.
