Publicat la:
Ianuarie 30, 2017
B) DURERILE pricinuite Poporului Roman de catre RUSI, nu mai incap in Marea Neagra… Mărturii cutremurătoare despre sovieticii care ne-au bătut, umilit, furat, ingropat de vii şi ne-au deportat bunicii
2- Domnilor Preoţi din toată lumea, nu mai minţiţi, opriţi manipularea oamenilor pentru care a sângerat Isus, pentru că vă vine pedeasa globalistă! Vă place starea lumii? Aflaţi că vi s-a luat Pâinea ! Aţi semănat idolatrie-pentru câştiguri mârşave! Acum recoltaţi furtuna… căci Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lumii !
1-Pentru întâmpinarea Lui, să învăţăm din neglijenţa şi nevegherea fecioarelor, din nepăsarea, viclenia, lenevia, nepocainţa acelora de la care li se ia şi ce mai au, pentru a le da talantul celor ce-l mai au! Dar, mai ales, să învăţăm de la creştinii care l-au refuzat DEJA pe Isus –intrupat în buboşi, flămânzi, goi, bolnavi, intemniţaţi in lipsuri- pe care “mironosiţii”, l-au aruncat în ieslea cu … gunoiele vorbelor- drept pentru care stă scris”: Apoi va zice celor de la stânga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;” (Mat 25/1-46)
Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis:
“Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului
Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: “Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.” Stăpânul său i-a zis: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: “Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.” Stăpânul său i-a zis: “Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: “Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
Stăpânul său i-a răspuns: “Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte pastorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
Am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
Apoi va zice celor de la stânga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
Am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
2- Domnilor Preoţi din toată lumea, nu mai minţiţi, opriţi manipularea oamenilor pentru care a sângerat Isus, pentru că vă vine pedeasa globalistă! Vă place starea lumii? Aflaţi că vi s-a luat Pâinea ! Aţi semănat idolatrie-pentru câştiguri mârşave! Acum recoltaţi furtuna… căci Fiul omului, proroceşte împotriva păstorilor sufleteşti ai lumii !
proroceşte şi spune-le lor, păstorilor: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile. Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime! Astfel ele s-au risipit pentru că n-aveau pastor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului şi s-au risipit. Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le cauta! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!
Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru ca oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele,de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului!
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!”Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un pastor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite tari şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.””Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.Este prea puţin pentru voi că paşteţi în păşunea cea bună, de mai călcaţi în picioare şi cealaltă parte a păşunii voastre? Că beţi o apă limpede, de mai tulburaţi şi pe cealaltă cu picioarele?Şi oile Mele trebuie apoi să pască ce aţi călcat voi cu picioarele voastre şi să bea ce aţi tulburat voi cu picioarele voastre!”
De aceea, aşa le vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă.Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-aţi izgonit,Voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie.
Voi pune peste ele un singur pastor care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi pastorul lor.Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voievod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustiu şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor.Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da rodul, şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc.Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte şi nu le va mai tulbura nimeni.
Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară şi nu vor mai purta ocara neamurilor.Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.”
2) Ce a spus Isus despre “slujbaşii domneşti”!!!… 13. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: “Dacă jura cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.”
Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
“Dacă jura cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.”
Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul său altarul, care sfinţeşte darul?
Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
Cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuiala din izma, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, milă şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi camilă!
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru că şi partea de afară să fie curată.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arata frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi şi ziceţi: “Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!
Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!
De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
Iată că vi se lasa casa pustie;
Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei, 23)
3 ) Te apucă plânsul si pocainţa cristică, numai când vezi recolta TUTUROR Preoţilor din toată lumea!
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit că Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au falit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;şi au schimbat slavă Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
Tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţă lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
Bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
Fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Rom.1/20-32)
Mărturii cutremurătoare despre sovieticii care ne-au bătut, umilit,furat,ingropat de vii şi ne-au deportat bunicii
Rădăcinile antipatiei, spun istoricii, s-au înfiripat încă din perioada în care teritoriul actual al României se afla în zona de influenţă a Imperiului Otoman. La est, ţarii Rusiei dădeau semne evidente de tendinţe expansioniste, pe care le-au ascuns sub masca ortodoxiei, de apărători ai popoarelor creştine asuprite de Imperiul Otoman.
„În secolul al XVIII-lea a existat pe teritoriul actual al României, în virtutea afinităţilor religioase, un adevărat mesianism cu privire la ruşi. Românii îi aşteptau pe ruşi să îi elibereze de sub turci. Formal, în urma războiului ruso-turc dintre anii 1768 şi 1774, terminat cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, ruşii şi-au luat ca misiunea de apărare a popoarelor creştine aflate sub jugul otomanilor“, spune profesorul Toader Nicoară, istoric al mentalităţilor la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul UBB Cluj-Napoca.
Timp de mai bine de un secol, românii au simţit că promisiunea rusă nu se traduce în realitate. În 1812, Basarabia este cedată pentru prima dată Rusiei ţariste de către Imperiul Otoman.
Imagine care înfăţişează ruperea Basarabiei din România în 1812
“Ulterior anului 1877, când România şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman, în rândul populaţiei a circulat informaţia că ţarul vrea să anexeze Principatele Române la Rusia. Aceasta a fost cea mai dură lecţie pe care opinia publică română a resimţit-o până în acel moment şi a reprezentat prima fisură serioasă în relaţia cu ruşii“, adaugă istoricul clujean.
Noul stat român a păstrat distanţa faţă de marele vecin de la est şi în timpul primului război mondial. România, condusă de regele Carol I, s-a aliat cu Germania şi cu Imperiul Austro-Ungar, deşi imperiul avea încorporat un teritoriu românesc uriaş – Transilvania. În plus, diplomaţia românească a încercat pe toate căile în perioda respectivă să obţină garanţii că puterile occidentale vor proteja România faţă de Rusia.
A doua fisură serioasă în relaţiile româno-ruse s-a produs, crede Toader Nicoară (foto jos), la sfârşitul primului război mondial, atunci când Rusia bolşevică a refuzat să recunoască realipirea Basarabiei la România. Mai mult, istoriografia rusă a clasificat unirea celor două teritorii drept un rapt. 
A treia fisură, cea decisivă, datează din perioada celui de-al doilea război mondial.
„Din păcate, istorigrafia românească nu prezintă suficient de bine ce s-a întâmplat în 1944-1945, când intrarea armatei sovietice în România s-a tradus prin atrocităţi uriaşe. Nu cred să fie perioadă istorică în care să se fi produs mai multe violuri în ţara noastră“, afirmă istoricul Toader Nicoară.
În acest sens, stă mărturie confesiunea orădeanului Ioan Brazdă, preşedintele Asociaţiei Deportaţilor şi Oprimaţilor Comunismului şi a Refugiaţilor din Ardealul de Nord. Ioan Brazdă (85 de ani) îşi aminteşte de intrarea trupelor în ţară. „Toată lumea se ascundea. În speciale femeile. Fie că erau căsătorite sau necăsătorite, ruşilor nu le păsa cine stă în casă. În faţa părinţilor sau a soţului le punea jos şi le violau. Unul stătea cu pistolul ca să nu mişte ceilalţi”, îşi aminteşte orădeanul. Avea 15 ani când s-a urcat în trenul cu deportaţi şi a călătorit două săptămâni până la Brad.
Contextul istoric al deportărilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi România
Debutul celui de-al doilea război mondial a fost parafat, practic, prin pactul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă la data de 23 august 1939. Miniştrii de externe ale celor ţări, Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop s-au întâlnit la Moscova, în prezenţa lui Iosif Stalin, şi au delimitat într-un protocol adiţional, ţinut ascuns la vremea respectivă, sferele de influenţă.
Germania nazistă „şi-a asigurat“ Lituania şi partea vestică a Poloniei, pe care Adolf Hitler avea să o invadeze o săptămână mai târziu. Stalin, în schimb, şi-a arătat interesul, printre altele, pentru Basarbia şi Bucovina de Nord.
Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru şi din partea nordică a regiunii Bucovina. Administraţia şi armata române s-au retras, pentru a evita războiul.
Ulterior, sovieticii au pornit o acţiune de represiune politică împotriva „elementelor antisovietice, moşieri, comercianţi, poliţişti şi jandarmi, albgardişti, primari, refugiaţi din URSS şi alte elemente sociale străine“. Un an mai târziu, în iunie 1941, Moscova „a dat verde“ pentru primul val de deportări în gulagurile din Siberia şi Kazahstan.
Numărul celor deportaţi nu a putut fi stabilit cu precizie. Se estimează că au fost urcate cu forţa în trenuri între 22.000 şi 30.000 de persoane.
Represiunea a fost stopată, temporar, de Operaţiunea Barbarossa, operaţiunea de invadare a Uniunii Sovietice de către Germania nazistă, începută la 22 iunie 1941. România, aliată cu Germania, a declanşat operaţiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS, dar armata stalinistă a intrat din nou în stăpânirea Bucovinei de Nord şi a Bucovinei în 1944.
Câteva luni mai târziu, în februarie 1945, avea să aibă loc Conferinţa de la Ialta, unde un nou acord secret, semnat între liderii SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică, avea să condamne România la comunism pentru următorii 45 de ani. Puterile occidentale au lăsat estul Europei în zona de influenţă a lui Stalin.
Ulterior, în iulie 1949, a urmat al doilea val de deportări din Republica Moldova. Au fost trimişi forţat în Siberia peste 35.000 de oameni.
Un al treilea val de deportări în Basarabia a avut loc în martie 1951 şi a vizat, în special, „elementele religioase“, considerate un pericol potenţial la adresa regimului comunist stalinist, în special secte precum Martorii lui Iehova.
În paralel, în România, la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, consacrată procesului de transformare socialistă a agriculturii, Gheorghe Gheorghiu-Dej reclama necesitatea „îngrădirii şi lichidării elementelor capitaliste din agricultură, a rezolvării problemei ţărăniste, ca sarcină a dictaturii proletariatului“.
Primele adăposturi în Bărăgan FOTO Historia
Într-un an şi jumătate, era finalizat „recensământul“ fermierilor, proprietarilor de pământ, industriaşilor, hangiilor, refugiaţilor basarabeni sau aromâni, foştilor membri în forţele armate germane, cetăţenilor străini, cadrelor militare, oficialităţilor demise sau contra-revoluţionarilor care puteau pune în pericol socialismul românesc. În iunie 1950 începea marea deportare în Bărăgan, care avea să vizeze peste 40.000 de persoane.
Mărturiile deporaţilor în Bărăgan şi Siberia
Fraţii Constantin şi Elena Ciolac (foto jos), ultimii locuitori ai fostei colonii Rubla, înfiinţată de comunişti în anii ’50, în judeţul Brăila, pentru deportarea aşa-numiţilor duşmani de clasă ai regimului, au trăit pe viu prigoana impusă de sovietici. Erau copii când familia lor a fost deportată în Bărăgan, dar acele imagini de coşmar i-au urmărit toată viaţa, chiar dacă atunci nu realizau exact ceea ce se întâmplă. Elena s-a născut în 1943, iar fratele său a venit pe lume în 1949. În urmă cu ceva timp, ei ne-au povestit câteva frânturi din istoria vitregă a familiei. Părinţii celor doi au fugit din calea Armatei Roşii, în 1944, când trupele germane şi româneşti băteau în retragere.
Soldaţii ruşi semănau teroare pe unde treceau. În satele din Bărăgan erau recunoscuţi pentru cruzimea de care dădeau dovadă şi nici măcar pruncii nu le inspirau milă. Frica, panica şi durerea de a-şi vedea apropiaţii dându-şi ultima suflare chiar sub ochii lor sunt doar câteva dintre emoţiile trăite de femeile rămase acasă, în timp ce soţii le erau pe front. „Mi-aduc aminte ca şi când ar fi fost ieri. Am dus în suflet această povară toată viaţă. Lacrimile din inimă nu se mai pot şterge”, povesteşte Maria Anghelache(91 de ani), soţia unui veteran de război. Femeia rememorează tragedia prin care a trecut, după ce doi fraţi au pierit în război, iar bărbatul său a venit acasă grav rănit.
La câţiva kilometri de Slobozia există satul Fundata, localitate ce a fost înfiinţată în anul 1951, în momentul în care au început deportările populaţiei din Banat în Bărăgan. Dintre foştii deportaţi, astăzi mai trăiesc aici 15 persoane. Pentru toţi dramele pe care le-au trăit în urmă cu mai bine de şase decenii au rămas încă vii. Tocmai de aceea în conştiinţa oamenilor deportaţi de la Fundata cuvintele „rus” sau „comunist” sunt sinonime şi înseamnă „durere”. O ştiu cel mai bine soţii Iliuţă (81 de ani) şi Alexandrina Frunză (77 de ani).
An de an, nemţii din Reşiţa comemorează pe 19 ianuarie deportarea celor 10.000 de germani din Banatul Montan în URSS. Mai puţin de 50 dintre foştii deportaţi mai trăiesc şi azi la Reşiţa şi în judeţ. Nicolae Ciurică, luptător anticomunist şi fostul preşedinte al Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din Caraş-Severin spune că cel mai mult bănăţenii au avut de suferit datorită comunismului, impus în România de către ruşi. Şi Erwin Josef Tzigla, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din România, filiala Caraş-Severin, spune că ruşii i-au tratat foarte rău pe deportaţii în URSS, peste 10.000 de germani din judeţele Caraş şi Severin fiind deportaţi de către comunişti în Siberia.
Luca Nistor a trăit vremuri grele în tinereţea sa iar războiul şi mai apoi prizonieratul şi-au pus amprenta asupra sa. La 93 de ani, bătrânul, care trăieşte în Focşani, are încă mintea brici şi ar fi în stare să-şi vorbească zile în şir despre ororile războiului şi chinurile prin care a trecut. La 18 ani, a fost înrolat în armată şi trimis pe front. L-a cunoscut personal pe mareşalul Ion Antonescu, căruia îi păstrează un respect deosebit, dar cele mai mari coşmaruri le-a trăit ca prizonier de război al armatei sovietice, în lagărul de la Bălţi.
În anul 1944 în Bălţi au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deţinuţi 50. 000 de prizonieri români, germani şi de alte naţionalităţi. Mulţi au decedat din cauza condiţiilor, bolilor sau erau executaţi, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă.
Amintirile ruse ale frontului de Răsărit
Doi oameni din Făgărăşi, Rodion Scurtu şi Lisandru Socaciu, au stat ani buni în lagărele din Siberia. Au suferit de foame şi de frig şi nu au uitat niciodată coşmarul din Rusia. Atât Nea Lisandru, cât şi Rodion Scurtu s-au stins. Traumele suferite în lagărele din Siberia au fost atât de puternice încât s-au ferit să povestească prea multe despre ele. „Tata povestea că acolo în lagăr, oamenii sufereau foarte mult că nu aveau ce mânca. De multe ori capul şi coada de peşte erau considerate delicatese. Tata a leşinat la un moment dat de foame. S-a crezut că a murit. Atunci a fost scos din lagăr şi aruncat la groapa cu morţi. În momentul acela a visat tocăniţa de pui de acasă, s-a trezit din leşin, a găsit ceva apă într-o sticlă şi şi-a revenit. Pentru că s-a văzut liber, a plecat spre casă“, a povestit fiica bărbatului, Lidia Zară.
Unul dintre cei mai în vârstă veterani de război din ţară locuieşte la Arad. Crăciun Pantea (foto jos), care a împlinit vârsta de 104 ani, s-a născut chiar în ziua de Crăciun a anului 1909, însă în acte a fost înregistrat pe data de 11 ianuarie 1910.
Unul dintre cei mai longevivi veterani de război este din Piteşti şi va împlini peste câteva zile 102 ani. A scris istorie în tranşeele din Rusia, şi-a văzut camarazii ucişi de obuzele sovietice şi încă mai aude şuierul gloanţelor ce i-au decimat regimentul.
Constantin Călina (foto jos) este unul din cei cinci veterani de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea Timişoara, care au mai rămas în viaţă. Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane.
Cinci ani a petrecut Valer Dordea, acum în vârstă de 93 de ani, în lagăre ruseşti. A muncit la minele de cărbune iar astăzi, după atâta timp, are puterea să vorbească detaşat şi, poate cel mai important, să ierte. Avea 21 de ani când s-a înrolat în armată, la regimentul 90 infanterie din Sibiu. A plecat pe front în 1944, iar acum, în suflet cu imaginea celor alături de care a pornit şi pe care nu i-a mai văzut niciodată, are suficientă putere să vorbească apăsat, calm, despre ce s-a întâmplat. „Suferinţa e multă la mine, nu încape în 10 saci”, e poate cel mai bun rezumat al celor 5 ani petrecuţi în lagărele ruseşti.
La cei 94 de ani ai săi, bârlădeanul Gheorghe Voiculescu povesteşte, de parcă ar fi fost ieri, despre ororile trăite în luptele cu ruşii din cel de-al doilea război mondial şi din anii de prizonierat. Trei ani a luptat în prima linie a războiului şi alţi aproape patru ani a stat închis în lagărul de la Novokramatorsky, situat aproape de Marea Azov. A fost felicitat pentru vitejie de mareşalul Antonescu, a fost rănit în lupte şi a îngropat zeci de camarazi. Gheorghe Voiculescu este unul dintre puţinii veterani de război, din Bârlad, care a rămas în viaţă. Ca un istoric bine documentat povesteşte detaşat, cu detalii, întâmplări de acum şapte decenii. Doar ochii aţintiţi în gol îi trădează amintirile dureroase.
Pentru botoşănenii care au trăit şi luptat în cel de-al doilea război mondial, ororile războiului sunt o amintire vie. Mulţi veterani rămaşi şi după 90 de ani în viaţă îşi mai aduc aminte suferinţele camarazilor, viaţa de pe front, dar mai ales umilinţa ocupaţiei de către armatele străine. Cea mai vie amintire este cea a trecerii armatei sovietice pe teritoriul judeţului şi apucăturile soldaţilor ruşi.
Comandanţii le-au dat ordin să se retraga din calea ruşilor. Au străbătut pe jos peste 350 de kilometri, în marş forţat. ”Dacă cădeam prizonieri la ruşi nu era bine. Ne aşteptam lagărele de muncă. Mai bine mureai în luptă. Am plecat în marş până la Râmnicu Sărat, ne retrăgeam. Făceam câte 40 de kilometri pe zi şi mai rugam pe oameni să ne dea de mâncare să ne cazeze. Ne întrbau speriaţi dacă vin ruşii. Se auzea că nu se poartă prea bine nici cu populaţia civilă”, spune Gheorghe Jalbă.
Intrarea armatei ruse în Botoşani, aprilie 1944
Dezmăţul provocat de ruşi pe teritoriul României
Deşi au trecut 70 de ani de la acel moment, Margareta Armanu are şi acum în minte clipele de groază trăite în aprilie 1944, atunci când ruşii au ajuns în comuna nemţeană Gropniţa. Timp de două săptămâni, copila a stat ascunsă într-un pod, împreună cu alte tinere din sat, de frica ruşilor. Ceea ce reuşeau să vadă, şi, mai ales, ce auzeau despre trupele care au invadat satul, îi dau şi acum fiori.
42 de agresiuni sexuale, 213 femei siluite, 7.900 de locuinţe devastate, 4.105 persoane jefuite, 27 de răniţi şi 56 de persoane ucise. Este tragicul „bilanţ“ a doar 10 zile din octombrie 1944, într-un singur judeţ,Prahova, al acţiunilor ruşilor îndreptate împotriva românilor, cei care, potrivit actului de la 23 august 1944, le deveniseră aliaţi. Veteran de război, generalul de brigadă Gheorghe Răucea (foto jos) este ca o pagină vie de istorie. Pe lângă ceea ce a trăit efectiv în război, o experienţă traumatizantă care a culminat cu întoarcerea pe jos, din Cehoslovacia – 2.400 de kilometri -, pentru că ruşii foloseau toate trenurile pentru a căra din România tot ce se putea, ororile din timpul şi de după cea de-a doua conflagaţie mondială l-au determinat să caute tot timpul răspunsuri şi să participe efectiv la “contabilizarea” pagubelor umane şi materiale ale războiului.
Printre martorii evenimentelor din 1944 se numără şi preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic şi Deportaţi în Bărăgan din Mehedinţi, Dumitru Dragomir. Era copil atunci când trupele sovietice au intrat în România ca urmare a Actului de la 23 august şi ca urmare a Acordul de armistiţiu dintre Aliaţi şi România – 1944. Dumitru Dragomir avea 14 ani şi locuia în Teiul aparţinător comunei Galicea, pe atunci în regiunea Argeş, actualmente localitate din judeţul Vâlcea, când trupele sovietice au trecut prin satul său. Amintirile fostului deţinut politic despre soldaţii ruşi sunt dintre cele mai amare. În absenţa unui armistiţiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici.
La acest material au contribuit: Cezar Pădurariu, Florina Pop, Florentin Coman, Ionela Stănilă, Claudia Bonchiş, Mădălin Sofronie, Ştefan Borcea, Simona Suciu, Claudia Untaru, Cristina Stancu, Ştefan Both, Ramona Găină, Sabina Ghiorghe, Cosmin Zamfirache, Florin Jbanca, Dana Mihai, Corina Macavei, Cristian Franţ.
