Butucul de viţă de vie este format dintr-o parte subterană denumită sistem radicular, care include partea subterană a tulpinii (a fostului butaş) şi rădăcina propriu-zisă, cu multitudinea de rădăcini emise din această tulpină subterană, şi o parte la suprafaţa solului denumită sistem sau aparat aerian, care cuprinde tulpina propriu-zisă (organul cel mai dezvoltat) ce susţine întregul sistem aerian al butucului, compus din mai multe ramificaţii – denumite coarde. Deci, sistemul aerian este format din tulpină şi coarde, ambele trebuie cunoscute în vederea executării corecte a tăierilor

Tulpina propriu-zisă este variabilă ca lungime. Astfel, în timp ce la viţele dirijate în forma joasă tulpina are o lungime redusă de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele înalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numeşte şi buturugă sau scaunul butucului, de la forma sa specifică şi funcţia de susţinere pe care o îndeplineşte.
Coardele reprezintă toate ramificaţiile lemnoase ale tulpinii de vârstă diferită, cu dimensiuni şi rol specific. Coardele se pot clasifica în următoarele categorii principale:
Coardele sau ramificaţiile multianuale (de 3-4 ani şi mai mult). Datorită vârstei, acestea sunt mai groase şi mai rigide decât celelalte şi servesc ca elemente de schelet. Ele mai poartă în general şi denumirea de braţe sau, în funcţie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte şi mai groase) şi ciorchini (mai lungi şi mai subţiri) etc.
Coardele de 2 ani. Acestea sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele multianuale şi au rol de semischelet. Întrucât servesc, de obicei, la susţinerea coardelor purtătoare de rod, ele mai sunt cunoscute şi sub numele de punţi de rod.
Coardele de un an- Comparativ cu celelalte două categorii, acestea sunt cele mai lungi, mai subţiri şi mai elastice, fiind totodată cele mai importante pentru producţie. Ele pot fi inserate pe lemn de diferite vârste. Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2 ani au capacitatea de a emite lăstari purtători de rod, purtând de aceea în mod curent denumirea de “coarde de rod”. Cele de pe lemn mai bătrân sunt, de regulă, nepurtătoare de rod şi poartă denumirea de “coarde lacome”. Ele se înlătură, de obicei, prin tăiere sau se utilizează la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (braţele), prin tăiere în cepi de rezervă de 1-2 ochi. Prin aplicarea tăierilor la viţa de vie, coardele de un an se scurtează la diferite lungimi, exprimate în număr de ochi, rezultând următoarele elemente de producţie
Coarda de rod propriu-zisă este o coarda situată totdeauna pe o altă coardă în vârstă de 2 ani (sau, cum i se mai spune în practică, pe lemn de 2 ani), ceea ce o face aptă pentru fructificare, scurtată, în funcţie de sistemul de tăiere aplicat, la 8-20 ochi. Între 8-10 ochi, coardele de rod sunt considerate scurte; între 10-15 ochi – mijlocii şi de cea 15-20 ochi – lungi. În practica curentă se folosesc coardele scurte şi mijlocii.
Cordiţa este un element de producţie specific ca şi coarda propriu-zisă, dar de o lungime mai mică decât aceasta, de numai 4-7 ochi. Acest element este intalnit adesea la formele de conducere semi-inalte şi înalte – cordon uni -si bilateral.
Călăraşul are aceeaşi lungime ca şi cordiţa (4-7 ochi), caracteristică este însă poziţia pe care o ocupă pe puntea de rod, fiind situat în spatele unei coarde. El se rezervă, mai ales când nu se poate asigura “încărcătura” (numărul de ochi şi coarde) butucului cu coarde de rod.
Cepii sunt cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din tăierea coardelor de un an. Ei pot avea lungimea de la 1-4 ochi. După funcţia pe care o au de îndeplinit, pot fi de rod, de înlocuire şi de rezervă. Cepii de rod au o lungime de 3-4 ochi, se obţin tot prin scurtarea coardelor de rod şi se întâlnesc la sistemul de tăiere scurt (în special de la Teremia).Cepii de înlocuire sunt de 2 ochi lungime şi servesc pentru asigurarea (înlocuirea) coardelor de rod în anul următor; se obţin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii de rezervă servesc la refacerea periodică a elementelor de schelet ale, butucului; se folosesc mai mult la sistemele de tăiere mixtă şi la formele semiinalte şi înalte. Au o lungime de 1-2 ochi şi se formează de obicei dintr-o coardă lacomă sau roditoare situată cât mai aproape de baza butucului.
În unele regiuni, o coardă de rod aflată la extremitatea şi prelungirea unei punţi de roti degarnisite mai poartă şi denumirea de “bici”.
Coarda de rod propriu-zisă, cuplată cu un cep de înlocuire, ambele situate pe acelaşi suport (ax) de lemn de 2 ani, formează veriga de rod.
Elementele lemnoase la butucii conduşi în forma semiinalta şi înaltă sunt redate în figura 3.

Lucrări de tăiere la viţa de vie

Lucrările de tăiere aplicate viilor intrate pe rod (după anul al III-lea) sunt făcute în funcţie de vârstă, de vigoarea potenţialului de creştere şi fructificare a viţelor.
Controlul viabilităţii ochilor
Înainte de tăiere se face controlul viabilităţii ochilor, pentru a se constata pierderile de ochi din cauza gerului din cursul iernii sau prin clocire, în cazul întârzierii dezgropatului în primăvară. De asemenea, se analizează şi starea de sănătate a lemnului anual şi multianual.
Pentru controlul viabilităţii ochilor se recoltează probe de 20-30 coarde pentru fiecare soi sau parcelă, de la butucii situaţi pe diagonalele parcelei, care se ţin câteva zile la temperatura camerei. La coardele recoltate se secţionează ochii – transversal, cu lamă – începând cu cei de la bază. Ochii care în secţiune prezintă o coloraţie brun-negricioasă sunt afectaţi, iar cei de culoare verde sunt vii. Când procentul ochilor pieriţi depăşeşte 20% se aplică compensarea lor prin rezervarea pe fiecare butuc a unui număr mai mare de ochi, de obicei a încă o coardă sau două (ştiind că o coardă înseamnă cea 10-12 ochi). După calcularea şi rezervarea ochilor pieriţi se aplică tăierea de rodire.
Tăierea de rodire
Odată cu tăierea de rodire se rezervă pe fiecare butuc un număr de coarde de rod, de lungime normală (12-15 ochi) şi un număr egal de cepi de înlocuire, care să-i asigure butucului (în funcţie de vigoare, fertilitatea soiului şi solului etc.) o producţie normală şi de calitate corespunzătoare soiului.
După cum s-a mai spus, coardele de rod (roditoare) din ai căror ochi vor creşte lăstari cu struguri sunt acele coarde de un an care au crescut pe lemn (coarde) de doi ani, iar cepii sunt coarde de un an tăiate la 1-3 ochi care vor asigura coardele de rod în anul următor.
Un astfel de sistem de tăiere, cu coarde de rod şi cepi se numeşte mixt sau în verigi de rod; – prin veriga de rod înţelegându-se asociaţia dintre o coardă de rod şi un cep.
În unele zone ale ţării – ca Teremia, în Banat -, nisipurile Bihorului etc. se practică şi tăierea în cepi de rod (denumită şi tăiere scurtă), prin scurtarea coardelor de rod la 3-4 ochi.
Tehnica tăierii de rodire a viţelor cu tulpină (joasă) clasică
Această tăiere se execută primăvara devreme, imediat după dezgropat. Mai întâi se examinează vigoarea coardelor anuale (lungimea şi grosimea lor). Din acest punct de vedere, butucul poate fi: viguros, normal sau slab dezvoltat. Se consideră că butucul este viguros atunci când marea majoritate a coardelor anuale sunt mai lungi de 1,5 m şi mai groase de cea 10 mm, la mijloc (în diametru) ; de vigoare normală – când coardele sunt mai scurte (de cea 1,0-1,5 m) şi de cea 7-10 mm grosime în diametru şi slab dezvoltate când coardele anuale au lungimea sub 1 m şi grosimea, la mijlocul lor, sub 7 mm în diametru.
În vederea stabilirii numărului de coarde de rod ce se lasă la tăiere, se “stă de vorbă cu butucul”, adică se apreciază vigoarea coardelor anuale (aşa cum s-a arătat mai sus).
Când coardele de 1 an sunt, în marea lor majoritate, de vigoare normală înseamnă că butucul a fost corect tăiat şi încărcat anul trecut şi în acest caz se va lăsa acelaşi număr de coarde ca şi în anul trecut (3-4-5; rareori mai mult, în funcţie de vigoarea butucului şi fertilitatea solului). Când coardele de un an sunt prea viguroase înseamnă că butucul a fost slab încărcat anul trecut şi anul acesta se vor lăsa cu 2-3 coarde mai multe decât a avut anul trecut. Când butucul are coardele anuale scurte şi prea subţiri, înseamnă că anul trecut butucul a fost prea încărcat şi anul acesta se vor lăsa cu cel puţin 2-3 coarde mai puţin decat a avut anul trecut.
Lungimea coardelor de rod este în funcţie de vigoarea şi fertilitatea soiului şi solului. Astfel, la soiurile slab viguroase, ca: Perla de Csaba, Riesling italian, se vor lăsa coardele cu 8-12 ochi; la soiurile mijiociu-viguroase ca: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Aligote, Cabernet Sauvignon etc. – 12-14 ochi pe coardă; la soiurile viguroase ca: Fetească albă. Băbească neagră, Coarnă neagră, Afuz-Ali etc. – 14-18 ochi pe coardă.
Practica executării tăierii presupune următoarele succesiuni de operaţii:
– Examinarea cu atenţie a fiecărui butuc şi, în funcţie de vigoarea coardelor anuale, stabilirea estimativă a coardelor de rod ce se vor rezerva;
– Alegerea coardelor de rod, scurtarea lor pe diafragmă (pe nod), la lungimea stabilită şi suprimarea celorlalte coarde inutile;
– Alegerea coardelor pornite din lemn multianual sau chiar de 2 ani şi scurtarea la cea 2 ochi, formând cepii de înlocuire; numărul lor va fi egal cu cel al coardelor de rod (el asigură coardele de rod pentru anul viitor);
– Finisarea tăierii prin îndepărtarea tuturor coardelor, cioturilor, corcanilor (braţelor), copililor etc. Care nu s-au reţinut la tăiere; scoarţa exfoliată (destrămată) se curăţa, iar rănile mari se badijonează cu “vopsea de ulei”.
La această tăiere, “în verigi de rod” (mixtă), cepii trebuie să aibă plasament central pe butuc şi, în general, inferior coardelor; iar coardele de rod propriu-zise, amplasate spre periferia butucului şi a cepilor, însă cât mai aproape de butuc şi de sol, ca să se poată îngropa uşor.
Tăierea de rodire a viilor afectate de ger
Când procentul de ochi pieriţi depăşeşte 20%, la tăiere se va lua în considerare acest lucru şi se va lăsa un număr mai mare de coarde pe butuc, proporţional cu pierderea (ţinând seama că o coardă echivalează cu cea 10-12 ochi) ; în cazul de mai sus – 2 coarde (a 10 ochi).
Dacă pierderile de ochi depăşesc 40- 50%, tăierea se va amâna şi se va efectua după intrarea în vegetaţie. În acest moment se conturează bine zonele distruse, care trebuie înlăturate prin operaţia de tăiere. Dacă părţile sănătoase rămase pe butuc nu asigură obţinerea unei producţii corespunzătoare, se vor administra îngrăşăminte azotoase, potasice şi fosfatice, concomitent cu executarea unui ciupit, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor.
Tăierea viilor afectate de îngheţuri târzii
Primăvara, organele cele mai sensibile la temperaturi scăzute sunt lăstarii abia porniţi în vegetaţie.
Dacă în această perioadă (sfârşit de aprilie – început de mai) survin temperaturi sub 0 C, lăstarii porniţi pot fi afectaţi parţial sau total. Şi în acest caz se apelează la operaţii în verde (ciupit) după 1-2 zile, când se constată precis organele sau părţile de organe care au fost distruse. Prin “tăieri” se îndepărtează numai porţiunile de lăstari distruse de brumă.
Din porţiunile rămase vor porni copiii care vor asigura coardele de rod pentru anul următor, putând compensa şi o parte din recolta de struguri. Totodată, de pe coarde mai pot porni în vegetaţie şi muguri secundari care, la unele soiuri (timpurii) dau şi lăstari fertili. Maturarea lemnului va fi stimulată prin aplicarea de îngrăşăminte azotoase, fosfatice şi potasice.
Tratarea viilor afectate de grindină
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa, se alege şi modul de tratare.
În primul rând se recomandă aplicarea imediată a tratamentului cu zeamă bordeleză sau alt produs pentru a preîntâmpina atacurile de mana. Ca şi în cazul îngheţurilor târzii, se aşteaptă câteva zile pentru a se putea distinge părţile afectate de grindină, după care se efectuează suprimarea părţilor distruse de pe butuc. Este necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie cele mai indicate de specificul soiului, de mărimea daunelor produse şi de posibilităţile ce există pentru stimularea creşterii şi coacerii lemnului nou.
Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase, iar spre toamnă îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale).
Tăierea de regenerare
Se aplică butucilor bătrâni, debilitaţi, în vederea restabilirii pentru încă o perioadă scurtă de timp a capacităţii de vegetaţie şi rodire. Tăierea de regenerare poate fi parţială sau totală. Cea mai indicată este însă cea parţială. Ea constă în suprimarea, în primăvară, a tuturor ramificaţiilor de pe o jumătate, butucului. După ce s-au refăcut pe această parte elementele lemnoase (2-3 ani) se suprimă elementele lemnoase şi de pe cealaltă jumătate de butuc.
După tăierea de regenerare rămânând răni mari, se impune ca acestea să fie “unse” cu mocirlă formată din balegă proaspătă de vită şi pământ galben sau bandajate cu “vopsea de ulei”. De asemenea, pentru stimularea pornirii în vegetaţie a mugurilor dorminzi şi evitarea pătrunderii uscăturii în adâncimea butucului, se indică muşuroirea cu pământ reavăn bine mărunţit.
În timpul vegetaţiei se impune fertilizarea solului în special cu îngrăşăminte azotoase şi irigarea sau ud.

2 . Forme de coroane si taierile din livezi superintensive

 In livezile superintensive forma de coroana promovata este de“scheletul arcuit”.Pentru obtinerea acestei forme se folosesc vergi de un an, care, dupa plantare, se scurteaza la 50 – 55 cm de la nivelul solului. Lastarii care se formeaza se lasa sa creasca fara nici o interventie pana in luna august, cand cei cu lungimea de peste 50 – 60 cm se arcuiesc de o parte si de alta, de-a lungul randului, legandu-se de prima sarma a spalierului. Lastarul de prelungire a trunchiului se poate arcui pe sarma a 2-a daca are lungime suficienta.

In anul urmator, lastarii care se formeaza pe ramurile arcuite se leaga de sarma a II-a a spalierului, de prima sarma sau chiar unele de altele.

Operatiunea de arcuire se repeta si in anii 3 si 4 dupa plantare, perioada in care inaltimea gardului ajunge la nivelul de 1,5 – 1,8 m.

Din anii 4 – 5 dupa plantare se incep si operatiunile de taiere a ramurilor de rod, care au rodit 3 – 4 ani.

In livezile superintensive cu rezultate bune s-a utilizat si forma de coroana “fusul olandez”(fusul zvelt, fusul subtire, Slender Spindle). Pomul condus sub aceasta forma prezinta trunchiul de 30 – 40 cm, care se continua cu un ax puternic conicizat si cu profil in zig-zag, ca urmare a substituirii repetate a axului, printr-o ramura laterala, ce tinde spre verticala.

Coroana are etajul inferior cu 3 – 4 ramuri de schelet, iar pe ax se insera 15 – 30 ramuri laterale, dispuse fara o ordine anume de repartizare, inclinate sub un unghi de crestere de 40 – 50°.

In ansamblu, inaltimea pomilor la ambele forme de coroana nu depaseste 1,8 – 2,0 m, iar latimea gardului fructifer 1,2 – 1,5 m, astfel ca toate lucrarile se executa de pe sol, fara a necesita folosirea scarilor.

Taierile din perioada de rodire constau, in principal, din operatiuni de rarire si scurtare, efectuate in faza de repaus a vegetatiei pomilor.

Prin taierile de rarire se urmareste realizarea unei coroane cat mai bine luminate, creand in acest fel conditii pentru intensificarea culorii fructelor si patrunderea solutiei la efectuarea tratamentelor fitosanitare.

Scurtarea trebuie sa se execute nu numai la ramurile schelet din coroana, fiind necesar sa se insiste, in mod deosebit, asupra ramurilor fructifere, care au dat mai multe recolte, si la vetrele de rod imbatranite.

La pomii din livezile superintensive cresterile anuale nu se scurteaza, indiferent de lungime, ele se raresc cand indesesc coroana.

Se are totusi in vedere eliminarea cresterilor anuale foarte viguroase si cu pozitie verticala.

Pentru o rodire si o repartizare a productiei de fructe pe toata inaltimea gardului fructifer, trebuie sa se efectueze, incepand cu anul 6 – 7 dupa plantare, taieri severe de echilibrare a vegetatiei, care de la aceasta varsta tinde sa se deplaseze catre partea superioara a coroanei pomilor.

In plantatiile superintensive rezultate bune dau taierile de vara aplicate in lunile iulie – august (asa-zise taieri in verde).

Taierile in verde se fac cu scopul de a asigura cat mai multa lumina in coroana pomilor pentru a favoriza un colorit mai intens la soiurile de culoare rosie.

Totodata, aceste taieri usureaza efectuarea taierilor din perioada de repaus (taieri in uscat).

La taierile de vara se elimina lastarii care indesesc coroana, cei cu pozitie verticala si mai vigurosi. Acestia se elimina de la inel, nu se scurteaza.

Tratamentele fitosanitare se aplica la avertizare, la fel ca si la plantatiile intensive. In livezile superintensive, la soiurile si portaltoii rational stabiliti, cu conditia aplicarii integrate a tuturor masurilor agrotehnice, se obtin productii inca din anul al doilea dupa plantare.

Sistemul superintensiv se recomanda a fi extins, atat pe suprafetele mari, cat si pe cele mici, datorita eficientei economice ridicate, cat si pentru faptul ca permite adaptarea rapida a sortimentelor si tehnologiilor, in concordanta cu cerintele consumului si nivelul tehnic general in continua crestere.

3 . Taierile de intretinere si fructificare la mar

Taierile se aplica diferentiat, in functie de varsta pomilor, soi, incarcatura cu muguri de rod. In conditii favorabile de agrotehnica, pomii care se afla la inceputul perioadei de rod prezinta cresteri vegetative viguroase, iar ramurile de semischelet sunt tinere in formare. La soiurile cu crestere viguraosa si cu intrare tarzie pe rod (Red Delicious)pentru a grabi inceperea fructificarii, taierile vor fi cat mai sumare, limitandu-se la rarirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifica cresterea vegetativa. Dimpotriva, la soiurile foarte precoce, cu vigoare slaba sau mijlocie (Golden delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesara. La aceste soiuri pomii au tendinta sa se supraincarce cu fructe inca de la a doua sau a treia fructificare. Pentru a preveni aparitia supraincarcarii, este necesar sa se suprime inflorescentele ce apar pe prelungirile anuale ale sarpantelor. Mai mult pentru a stimula cresterile vegetative, se recurge la raritul ramurilor si chiar la scurtarea lor.

La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil, tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata. Ramurile de semischelet se alugesc si se epuizeaza. Pentru a putea fructifica anual si in mod sustinut, pomii in plina productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm, astfel ca la fiecare fruct sa revina in medie 30-50 de frunze; mugurii mixti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati pe pom, ramurile de semischelet sa fie tinere (2-4 ani), cu potential biologic ridicat, iar intre ramurile florifere (tepuse, mieluse, mladite) si neflorifere (pinteni si smicele) sa existe in raport de 1:2-3.

Principala veriga in taierile de fructificare o reprezinta ramurile de semischelet. Ele trebuie sa fie scurte si tinere, Cand nu depaseste varsta de 4 ani, se scurteaza deasupra a 1-3 ramuri situate spre baza lor. Portiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regula se atrofiaza natural, vor fi suprimate. Pomii cu ramurile de semischelet intinerite dau fructe mari si de buna calitate formand totodata si lastari mai vigurosi.

In primul rand se apreciaza “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numarul mugurilor diferentiati (mixti), gradul de alungire si varsta semischeletului, desimea ramurilor in coroana, prezenta sau absenta alternantei de rodire.

Cand cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au multi muguri micsti, se efectueaza o rarire si o scurtare mai energica a elementelor de schelet si semischelet, concomitent cu diminuarea incarcaturii cu muguri micsti. Dimpotriva, cand cresterile anuale indica un exces de vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar sa se lase pomului o incarcatura mai mare cu muguri micsti.

Cand incarcatura cu muguri mixti este cu mult sub cea optima, se va cauta sa se mentina pe cat posibil toate ramurile purtatoare de rod in anul respectiv; dimpotriva, la o suprainarcare cu muguri micsti se elimina pana la 60-70 % din acestia.

Ramurile de semischelet şi cele de rod se trateaza diferit si in functie de pozitia lor in coroana. Este cunoscut ca seva se dirijeaza de preferinta spre partile laterale ale pomului, unde favorizaeza cresterea de ramuri viguroase(fenomenul polaritatii), in detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a preveni intr-o anumita masura acest fenomen nedorit, in partea inferioara a coroanei se retin ramuri de semischelet mai viguroase si cu pozitie oblica, pentru a favoriza circulatia sevei, se elimina, cand sunt supranumerare, ramurile de semischelet atarnate, debile, imbatranite, iar cele ramase se normeaza cat mai judicios. Dimpotriva, in partea superioara a coroanei se retin ramuri de semischelet cu pozitie mai apropiata de orizontala, de vigoare mijlocie sau relativ slaba, carora li se lasa si o incarcatura mai mare cu muguri micsti, pentru ca florile si apoi fructele ce vor rezulta din acestia sa consume excesul de vigoare.

Fiecare ramura de rod a marului necesita un tratament diferentiat. Astfel, pintenii si tepusele nu se scurteaza, ci se raresc daca sunt asezate prea des, lasand intre ele spatiu de 8-10 cm. Smicelele nu se scurteaza, chiar cand depasesc lungimea de 25-30 cm mai des la inceputul perioadei de rodire; ele se garnisesc in mod natural cu pinteni si tepuse; dupa ce se realizeza aceasta garnisire, se poate reduce ramura deasupra a 3 –4 pinteni sau tepuse situate spre baza ei. Nuielusele nu se scurteaza, ci doar se raresc lasand intre ele spatii de 15-18 cm, in anii cand pomii poarta o incarcatura cu muguri bine dezvoltati de la baza lor, renuntandu-se deci la rodul pe care-l poarta in anul respectiv. Mladitele prezinta mai multe situatii: cand, in afara de mugurele mixt terminal mai au inca 1-2 muguri micsti laterali, ele nu se scurteaza, se raresc doar cand sunt prea dese, la distanta indicata la mieluse. Daca insa mladitele poarta mai multi muguri micsti laterali, se lasa numai 2-3 din acestia si deasupra lor se scurteaza ramura. Trebuie retinut ca la mladite scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cat si a unui mugure mixt, intrucat acesta din urma, dand nastere unei burse, asigura continuitatea ramurii.

Ramificatiile fructifere (vatra) pot fi taiate si simplificate dupa necesitati cu conditia ca pe fiecare din ele sa se mentina cel putin o ramura florifera (tepusa, mielusa, mladita) sau neflorifera (pinten, smicea). O ramificatie fructifera(vatra) tanara sau intinerita la timp, trebuie sa fie apta sa-si hraneasca bine fructele pe care le poarta si sa formeze cel putin un lastar lung de 15-25 cm.

Ramurile anuale vegetative, situate de regula la periferia coroanei, in cazul cand sunt prea dese, concurente, asezate deasupra si dedesubtul bratelor, se suprima in intregime; cele necesare pomului raman o parte nescurtate(acestea se garnisesc in mod natural cu tepuse, mieluse si pinteni), iar o alta parte se scurteaza cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lastari vigurosi, care sa opresca suprafata foliara a pomului.

Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecinta unui exces de vigoare sau a unei incarcaturi de fructe cu mult sub posibilitatile plantei, fie urmare a unei greseli de taiere. Aceste ramuri se trateaza diferit, in functie de situatia pomului. Cand sunt necesare pentru completarea unor goluri in coroana, ramurile lacome se scurteaza deasupra unui mugur sau ramura orientata spre exteriorul coroanei; cand sunt de prisos se elimina in intregime.

Pomii care se afla in peridicitate de rod necesita taieri de fructificare diferentiate de la un an la altul pana la lichidarea acestui fenomen. In anul fara sau cu productie slaba este necesara o intinerire radicala a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lastari vigurosi, care sa diferntieze muguri micsti in cantitate mai mica.In anul cu rodire maxima, sa se elimine prin taieri surplusul de ramuri florifere, pentru a preveni inhibarea inductiei florale, datorita unui inflorit si legat abundent. In plus sa se conserve maximum, lemnul de semischelet tanar, cu potential biologic ridicat, apt sa formeze lastari mai vigurosi care sa asigure suprafata foliara necesara pentru cresterea fructelor concomitent cu diferentierea mugurilor. In practica, multi pomicultori procedeaza invers, agravand alternanta. Ei lasa mult semischelet in anul fara rod, de teama sa nu ajunga la o crestere excesiva a lastarilor. In acest caz rezulta lastari numerosi, in general de vigoare slaba, care diferentiaza o cantitate excesiva de muguri, ajungandu-se din nou la supraincarcarea pomului in anul urmator.

4 . Taierile in verde la pomi

 Taierile (operatiunile) in verde sunt lucrari speciale si absolut necesare in ciclul biologic anual al pomilor, incepand chiar cu momentul formarii coroanei pomilor.

Prin efectul pe care il determina prin schimbarea pozitiei punctului de crestere, al unghiului fata de axa verticala imaginara a pomului, a pozitionarii ramurilor in plan orizontal si buna iluminare si aerisire a interiorului coroanei pomilor, taierile in verde au efect determinant in pastrarea echilibrului intre cresterea si dezvoltarea pomilor, pe de o parte si obtinerea de productii constante si controlate.

Referitor la schimbarea pozitiei punctului de crestere trebuie precizat:

• mugurii pornesc in crestere diferentiat pe lungimea ramurilor:
• cresterea este accentuata de la baza spre varf;
• mugurii favorizati sunt situati pe ramurile mai apropiate de axa verticala;
• aplecarea ramurilor spre orizontala schimba modul de crestere in intensitate al lastarilor porniti din mugurii de pe respectiva ramura; Sunt favorizati mugurii de la varf sau de pe partea superioara a curburii, in functie de felul conducerii ramurilor; aici trebuie precizat ca se tine cont, la fiecare specie in parte, de pozitia pe ramuri a mugurilor de rod;
• operatiunile in verde reduc suprafata foliara a pomului; cu rol foarte important in pastrarea echilibrului intre incarcatura pomului si suprafata foliara corespunzatoare fiecarui fruct (se considera 20-25 frunze adulte pentru un fruct).

Deosebit de importanta este si alegerea datei la care se vor efectua operatiile in verde

 La mar, de exemplu, perioada optima este sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august. La aceasta data mugurii terminali ai mladitelor scurte isi inceteaza cresterea.

Aceste operatiuni (taieri) permit indepartarea portiunilor de lemn si vegetatie care sunt bolnave.

Interiorul coroanei trebuie ferit de aglomerarea lastarilor lacomi cu crestere verticala, porniti de pe tulpina si de pe partile mai vechi ale ramificatiilor principale. In iulie – august vom rari zonele de varf si periferia coroanelor pentru a evita aglomerarea excesiva cu cresterile viguroase ale ramurilor de schelet si fructifere. Simplificarea obtinuta prin aceste operatiuni ajuta foarte mult la buna circulatie a sevelor (bruta si elaborata), schimba raporturile de crestere intre lastarii principali si cei concurenti, determina schimbari radicale, in sensul dorit de noi, a pozitiei mugurilor pe lastari. Lastarii concurenti de pe ramurile principale vor fi eliminati.

Daca pe lemnul de doi ani aflat sub prelungirea anuala se afla prea multi lastari se recomanda o rarire a lor, functie de pozitia pe acea ramura. Mladitele cu pozitie pe partea superioara si crestere verticala se suprima (in cel mai rau caz vor fi taiate deasupra unui mugure orientat lateral).

In general, taierile (operatiile) in verde se aplica diferentiat, pe specii ,soiuri, in functie de vigoare, capacitate de ramificare, incarcatura de fructe.

La coroanele cu cresteri puternice si rod putin, interventiile vor fi mai energice. La pomii cu cresteri slabe si rod bun, interventiile vor fi superficiale, strict corective (H. Schmid / Lucrari de taiere).

Ciupirea lastarilor.

Ciupirea lastarilor, consta in indepartarea varfului ierbaceu al lastarilor in crestere, deasupra ultimei frunze mature sau, in unele situatii, la 2-4 frunze. Efectele sunt diferite, in functie de faza de crestere a lastarilor si de timpul de executie.

In faza de crestere intensa a lastarilor, ciupirea determina oprirea temporara a cresterii in lungime a lor, lastarii neciupiti din vecinatate vor lua un avans in crestere, se stimuleaza formarea de lastari anticipati (de prelungire). Cresterea lastarilor ciupiti este preluata prin mugurele devenit terminal.

Ciupirea executata in faza de incetinire a cresterii lastarilor determina o mai buna maturare a tesuturilor acestora iar cresterea nu mai este reluata.

Operatia de ciupire ne da posibilitatea sa controlam si sa echilibram cresterile intre lastarii de aceeasi importanta din coroana (prelungirea sarpantelor, a subsarpantelor), prin ciupirea lor cand unii sau altii au un avans de 15-20 cm.

La pomii tineri cu crestere prelungita se faca o ciupire tardiva a lastarilor, la inceputul toamnei in scopul stoparii cresterii si a favoriza maturarea lemnului si astfel creste rezistenta la gerurile din iarna.

Alte operatii in verde-dresarea, inclinarea, arcuirea-sunt efectuate in stransa corelare cu formarea coroanelor, garnisirea ramurilor, echilibrarea cresterilor si rodirea pomilor, de acestea depinzand si momentul executarii lor, pe parcursul vegetatiei.

5 . Cine vrea ,poate sa “recolteze”bani din  coroana de pomi Tatura  Trellis –culturi intensive

In acest caz,coroanele pomilor  sunt  dirijate pe suporti metalici, de beton sau lemn si ,   prin aplicarea celorlalte lucrari performante asigura recolte de pana la 80-100 tone fructe/ha,in cazul merilor.Tatura Trellis, realizata pentru prima data in Australia, la Statiunea de Cercetari pentru Irigatii din Tatura, este o forma de coroana formata dintr-un trunchi scurt de 40-50 de cm, si doua brate conduse oblic spre intervalul dintre randuri la un unghi de ramificare de 29-41°. Pomii se planteaza des pe rand, la distante de aproximativ un metru si prin palisarea bratelor pe spalier, se formeaza doua panouri oblice care capteaza o mare cantitate de lumina.

Forma de coroana Tatura Trellis, realizeaza productii superioare datorita in primul rand cresterii valorii indicelui foliar si a volumului de frunzis pe unitatea de suprafata: 4.500-6.000 mc/ha la Tatura Trellis fata de numai 3.000-5.000 mc/ha la palmeta si ax vertical.

Creste de asemenea, gradul de acoperire al solului la 55-70% fata de numai 35-40%, la coroanele mentionate. Altfel spus, coroana Tatura Trellis realizeaza o bioconversie superioara a energiei luminoase la nivelul aparatului foliar al pomului, fapt reflectat pe deplin prin nivelul productiilor obtinute.

Aceasta forma de coroana poate fi aplicata cu succes si la nivelul exploatatiilor agricole mici si mijlocii existente in tara noastra, permitand valorificarea superioara a unor suprafete reduse de teren. Distantele de plantare variaza intre 5,0-6,0 m, intre randuri si 1,0-1,5 m, intre pomi pe rand, obtinandu-se o densitate de 1.111-2.000 pomi/ha.

Dupa plantare, vergile se scurteaza la 50 de cm inaltime, iar in cursul lunii mai, se aleg cate doi lastari vigurosi pentru formarea bratelor. In primul an dupa plantare, pomii se lasa sa creasca liber in vederea fortificarii.

In primavara anului II se instaleaza sistemul de sustinere. Pe plan mondial se folosesc diferite sisteme de sustinere, dispusi sub forma literei V sau A. Pe stalpii de sustinere se dirijeaza apoi sarmele care vor permite formarea planurilor vegetale inclinate.

Cu cat se vor planta pomi de vigoare mai mare cu atat distantele de plantare si implicit unghiul de ramificare al bratelor vor fi mai mari.

In functie de unghiul dorit, fermierul poate alege lungimea corespunzatoare a distantierului care va consolida pozitia celor doi spalieri. Spalierul prezinta patru randuri de sarma pe fiecare plan care se intind in vederea palsarii lastarilor. Intinderea sarmelor se poate face eficient cu intinzatoare Tenax. Intinzatorul permite blocarea firului de sarma cu ajutorul unor bolturi si eliberarea acestuia dupa dorinta, fara sa i se afecteze proprietatile fizico-mecanice.

Incepand din anul al doilea de la plantare se trece la efectuarea lucrarilor de palisare. Inainte de pornirea in vegetatie se face palisarea bratelor in pozitie oblica folosind aparate de legare cu banda din plastic, tip Max Tapener HT B, aparate de legare cu fir, tip MAX HR F sau foarfeci de legat, cu fir metalic plastifiat.

Aducerea bratelor in pozitie oblica se realizeaza prin rasucirea acestora, conducerea incrucisata sau prin efectuarea unor incizii transversale. O parte dintre ramificatiile existente pe brate se paliseaza oblic fata de directia bratelor, pentru completarea panoului vegetal Dupa palisare, se aplica taierile de formare in uscat care constau in eliminarea ramurilor concurente si a celor cu pozitie verticala.

La sfarsitul lunii mai, se face o interventie in verde importanta care consta in eliminarea lastarilor concurenti si ciupirea la 4-5 frunze a lastarilor verticali pentru oprirea cresterii si pentru formarea unor ramuri de rod anticipate. In luna iunie, in perioada cresterii intensa a lastarilor, se face o noua palisare a lastarilor neciupiti pentru acoperirea zonelor libere de pe panouri. In anii urmatori, se continua lucrarile de palisare a bratelor pe panourile oblice urmarindu-se ajungerea lor in partea de sus a spalierului. In acelasi timp, se paliseaza ramificatiile de pe brate la un unghi de 45 de grade, fata de acestea, in planul panoului.

La sfarsitul anilor 3-4 de la plantare, formarea coroanei este incheiata, aceasta prezentand doua panouri oblice cu suprafata mare, cu o grosime care nu depaseste 0,50-0,75 m.

Multiplele calitati ale acestei forme de coroana o recomanda pentru extinderea rapida in plantatii de tip industrial si la nivelul exploatatiilor pomicole mici si mijlocii.

Cele mai frumoase 10 insule din lume

Internautii au votat anul acesta cele mai spectaculoase 10 insule din intreaga lume. Peisaje exotice, plaje cu nisip fin auriu, alb sau negru, complexe de lux in mijlocul salbaticiei, in fata atator frumuseti criteriile de departajare au fost foarte stricte si riguroase.

Citeste mai jos clasamentul cititorilorTravel&Leisure si afla care sunt cele mai frumoase 10 insule ale lumii, unde ar trebui sa faci tot posibilul pentru a ajunge:

1. Boracay, Insulele Filipine

Insula Boracay s-a clasat anul trecut pe locul 4, insa anul acesta a cucerit definitiv turistii prin frumusetile sale naturale. Cea mai buna plaja de aici este White Beach, o intindere de 4 km cu nisip alb, considerat a fi cel mai fin din lume.

Posibilitatile de cazare sunt multiple, cele de top fiind cele de la Discovery Shores, un complex de lux cu apartamente moderne, ferestre imense, piscine si un spa cu toate serviciile incluse.

2. Bali, Indonezia

Cea mai cunoscuta insula dintre cele 17.500 din Arhipeleagul Indonezian, Bali, isi farmeca vizitatorii prin templele incarcate de mister, muzica si dansurile traditionale, dar si prin peisajele de vis. Se pare ca cea mai frumoasa plaja din Bali este Sanur, loc de unde poti admira un rasarit magnific. Pentru apusuri remarcabile, lux si viata de noapte agitata, Seminyak este statiunea recomandata.

Daca vrei sa stai intr-un complex de lux situat intr-un sat traditional, aflat aproape de raul sacru de langa Ubud, cea mai bun optiune ar fi hotelul Amandari.

3. Insulele Galapagos, Ecuador

Aici vei putea admira leii de mare, focile, dar si pinguinul de Galapagos, singura specie de pinguin care traieste in afara regiunii gheturilor. Cea mai buna plaja din insule este Santa Fe, o plaja cu nisip alb. Pentru a acoperi toate frumusetile oferite de aceste insule, ideala ar fi o vacanta pe un vas care sa faca un tur al obiectivelor turistice de top.

4. Maui, Hawaii

Una dintre cele mai frumoase insule din regiune, Maui este locul potrivit pentru exploratori. Plajele Kaanapali si Wailea, craterul vulcanic Haleakala, orasul Paia unde poti face surf, toate sunt obiective de top in insula Maui.

Plaja recomandata de turisti este Napili Beach, in forma de semiluna, cu nisip auriu si apa albastru-verzuie. Farimont Kea Lani este o oaza de liniste si relaxare, iar arhitectura de aici te va surprinde cu siguranta.

5. Insulele din Marea Bariera de Corali, Australia

Plajele cu nisip alb, recifele pline cu pesti exotice, hoteluri chic, ascunse de forfota statiunilor, toate sunt semnele distinctive ale acestor insule. Hayman, Lizard si Bedarra sunt trei dintre insulele cele mai cunoscute, locuri preferate in special de scafandri.

Plaja Whitehaven din Whitsundays este una dintre cele mai fotografiate din lume. Un hotel de lux este si Lizard Island Resort, de 5 stele, cu 40 de apartamente moderne si 24 de plaje.

6. Santorini, Grecia

Insula cel mai vizitata si fotografiata din Grecia, Santorini, farmeca prin aerul traditional al satelor grecesti, casele in alb si albastru, stradutele inguste si privelistile idilice. Plaja Perissa este vestita pentru nisipul sau negru, atragand anual foarte multi turisti.

Katikies Hotel din Oia, cel mai vestit loc al insulei, are 27 de camere si apartamente zugravite in alb, camere situate in jurul a doua piscine.

7. Kauai, Hawaii

Coasta Na Pali si Canionul Waimea sunt doua obiective pe care nu trebuie sa le ratezi in Kauai. Farmecul traditionalului, panorame salbatice, dar si distractie cat cuprinde, pe toate le vei gasi aici. Plaja Poipu din sud este destinata mai mult distractiilor, in vreme ce plaja Lumahai farmeca prin exotism. Koa Kea Hotel&Resort are 121 camere si apartamente, fiind cel mai vestit loc de cazare din insula.

8. Big Island, Hawaii

Bis Island reprezinta atat o oaza de liniste, cat si o provocare pentru turisti. Calatoriile pana la vulcanul Kilauea, inca activ, drumetiile pe varful Mauna Kea (13.796m) sau scufundarile in timpul noptii fac din vacantele aici o aventura de neuitat.

Big Island are 80 de plaje, dintre care Punaluu Beach este cu nisip negru si Papakolea Beach cu nisip verzui. Complexul Four Seasons Hualalai a fost votat drept cel mai bun loc de cazare din Hawaii.

9. Sicilia, Italia

Ruinele grecesti si romane din Agrigento, mancarea traditionala, podgoriile si orasul antic Taormina, toate fac din insula Sicilia din Italia o destinatie cu totul spectaculoasa. Cea mai buna plaja de pe insula este San Vito Lo Capo, langa Trapani, pe coasta de nord-vest, plaja flancata de formatiuni de roca. Grand Hotel Timeo este cea mai buna optiune in ceea ce priveste cazarea, avand camere cu vedere la Muntele Etna.

10. Insula Vancouver, British Columbia

Un loc de-a dreptul spectaculos, insula Vancouver este acoperita de paduri de pin, specii de pasari pe cale de disparitie, ape pline de stridii, crabi sau alte crustacee. De asemenea, acesta este si raiul observatorilor de balene sau al surferilor.

Chesterman Beach din Tofino este considerata cea mai frumoasa plaja de pe insula, iar Wickaninnish Inn are 75 de camere, un restaurant cu vedere la mare si un centru spa inspirat din natura.

10. Insula Anguilla

Cea mai mica dintre insulele Leeward, din Antilele Mici, Anguilla le rezerva turistilor ocazia sa petreaca momente de neuitat, intr-o atmosfera calma si relaxanta, fiind o destinatie retrasa si linistita. Pe langa sporturile acvative pe care le poti practica, destinatia este totodata si una dintre cele mai frumoase insule din lume, unde vei putea imortaliza in fotografii peisaje cu adevarat superbe.

9. Insula Boracay

Situata la 200 de mile la sud de capitala filipineza, mirifica insula Boracay se afla in topul celor mai frumoase insule exotice din lume, privelistile sale fiind printre cele mai spectaculoase. Daca te intrebi ce are deosebit aceasta destinatie, atunci trebuie sa stii ca ea le ofera calatorilor plaje cu nisip extreme de fin, apa cristalina si unele dintre cele mai frumoase panorame.

8. Insula Bali

Vrei sa descoperi un colt de rai tropical? Atunci alege ca destinatie de vacanta exotica frumoasa insula Bali. Atmosfera relaxanta care te va invalui din primul moment in care vei pasi in acest loc este completata de peisajele caracterizate de o splendoare aparte si dominate de temple impozante. Pentru o experienta de neegalat, poti sa alegi cu incredere acest loc de vis.

7. Insula Maui, Hawaii

Destinatie magica, celebra pentru vegetatia luxurianta, diversitatea si frumusetea plajelor invelite cu nisip matasos, dar si pentru frumusetea opulenta a peisajelor, Hawaii cuprinde cele mai impresionante insule exotice din lume. Sporturile acvatice, atmosfera spectaculoasa si panorama uluitoare sunt doar cateva dintre suprizele acestui loc impresionant.

6. Insula Tenerife

In topul celor mai frumoase insule exotice se regaseste si superba insula Tenerife, din arhipelagul spaniol. Peisajele spectaculoase, de o frumusete uluitoare, sunt vizate de turistii aflati in cautarea unui adevarat colt de rai, unde sa isi petreaca vacanta perfecta. Daca vrei o destinatie de neuitat pentru concediul tau, atunci insula Tenerife poate fi alegerea ideala pentru tine.

5. Insulele Whitsunday

Impresionanta colectie de insule exotice din largul coastei australiene Queensland reprezinta una dintre cele mai frumoase si populare destinatii de vacanta. Considerat ca fiind unul dintre cele mai impresionante grupuri de insule exotice din lume, Whitsunday este locul unde te vei bucura de cele mai spectaculoase plaje, dar si de numeroase sporturi acvatice.

4. Insulele Cook

Daca vrei sa explorezi unele dintre cele mai spectaculoase panorame oferite de o insula exotica, atunci poti sa optezi pentru Insulele Cook, aflate in Oceanul Pacific. Activitatea vulcanica din regiune a asigurat formarea acestor 15 insule exotice de o frumusete rapitoare care, daca le vei alege ca destinatie, iti vor asigura o experienta de neuitat.

3. Insula Santorini

Cunoscuta pentru melanjul interesant de culori care domina peisajul, Santorini ramane una dintre insulele mirifice, extrem de populare in randul turistilor. Casutele albe, unele sapate direct in stanca, decorate cu acoperisuri albastre, plajele cu nisip fin si apa de in albastru intens sunt cateva dintre cele trasaturile definitorii ale acestei insule superbe.

2. Insula Phi Phi

In topul celor mai frumoase insule exotice din lume se afla si superba insula Phi Phi, celebra pentru plajele intinse, acoperite cu nisip alb matasos, pentru resorturile luxoase, dar si pentru apa cristalina. Insula Phi Phi este si locul unde s-a filmat pelicula The Beach, in care joaca Leonardo DiCaprio.

1. Insula Bora Bora

Daca iti plac vacantele in care sa lenevesti la soare, atunci alegerea ideala este Bora Bora, una dintre cele mai frumoase insule exotice din lume pentru urmatorul concediu. Pe langa nisipul extrem de fin si apa de un turcoaz ispititor, care completeaza frumusetea impresionanta a acestui loc magic, insula gazduieste si cateva resorturi de lux.

Bucura-te de o experienta de neuitat pe una dintre cele mai frumoase insule exotice din lume si alege destinatia de vacanta care ti se potriveste cel mai bine!

Sursa foto: flickr.com