2 . “Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o”… (Evrei 2/3)

3.Când ne murdărim o haină, o spălăm, o cârpim, sau o schimbăm. Când nespălarea ne infectează dantura, ne “tratăm” dintii, dar ce facem că “Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine”? (Iac.4/5)

4. “ Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15/5)

5. Cine vrea să scape şi de moartea a doua şi de păcat, să dea afară pe oaspetele nepoftit,   ca să se umple cu Plinătatea Dumnezeirii, căci “moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Vieţii veşnice” (Rom.6)

6 . Lumea falită, falimentară, îşi sapă groapa singură, datorită falsei educaţii creştine, idolatre, formale, făcută pentru bani

1. Acum, când începem să recoltăm roadele educaţiei religiose, prin care stă scris în Biblie ca,” aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră…!” (Marcu 7/13), întreb:“Dacă sunt Tata, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este…” (Maleahi 1/6). Deci, dacă sunt UNII care, mai mult decât placerile lumii- iubesc -neprihanirea şi urăsc nelegiuirea, pentru ca,” aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare”, să se pregătească! Sigur,” Hristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, CI ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă… (Evrei 9/22) Dacă sunt oameni care nu mai pot suporta, care gem din pricina robiei înflăcărate până la Cer; Dacă sunt semeni care scot strigăte deznădăjduite sub apăsarea stricăciunii lumeşti; Dacă pe unii îi dor grozăviile, nedreptăţile, răutăţile, urâţeniile începute de cel rău din Cer; Dacămai este vreun urmaş, care să mijlocească pentru salvarea lumii, precum Avraam, care “a luat din nou cuvântul şi a zis: “Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă…” (Gen.18/27). Dacă îi este cuiva greaţă de falsele plăceri de o clipă ale păcatului şi îi vine să vomită din cauza urâţeniilor şi minciunilor otrăvitoare, întronate pretutindeni- în fotoliile lumii; Şi dacă sunt oameni alergici la minciunile şi falsurile nimicitorului uzurpator, sau dacă îl doare pe vreun om starea falită şi falimentară spre care ne împinge cel rău prin idolatrie, formalisme şi alte falsuri de distrugere în masă; Cu astfel de oameni de pretutindeni să ne unim şi să ne INZIDIM în Isuss  ca un Adevărat  Popor, clădit din Pietre vii, pentru a striga către El, căci “Dumnezeu aude Glasul Poporului Său”;

2 . “Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o”… (Evrei 2/3)

El ne cheamă să nu rămânem pe dinafară, precum în timpul lui Noe. Acum să intrăm în Corabia Cerească, în Odihna Lui “Fiindcă cine intra în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale… “Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” (Evrei 4/1-10) “De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,” (Evrei 3/1) “câtă vreme se zice: “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3/1-15).

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2/2-11)

   3 .Când ne murdărim o haină, o spălăm, o cârpim, sau o schimbăm. Când nespălarea ne infectează dantura, ne “tratăm” dintii, dar ce facem că “Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine”? (Iac.4/5)

Dacă ne îmbolnăvim, mergem la medic, să ne dea o pastilă, ori să ne opereze. Dar microbul păcatului din sânge, de ce îl păstrăm? Mai ales că de la el ni se trag toate relele, lipsurile, suferinţele, spurcăciunile! Când microbul păcatului din sânge dă în septicemie, cum procedăm? De ce nu chemăm fără bani şi fără plată pe Medicul care spală nu numai pe picioare, ci şi murdăriile de nedescris dinăuntru!… Cei care patronează pe oameni, nu spun că spălarea o primim gratis prin Isuss, tipărită în Ioan cap 3. Asta, pentru ca să ne aibă la mână,   ca robi, pentru a manipula şi aduna ei câştiguri mârşave. Când ne găurim pingeaua papucilor, o acoperim. Dar când ne ciuruim cu gloanţele pacatuirii- mantia ‘pură’ a sufletului, ce facem? Când ne agăţăm îmbrăcămintea interioară prin scaieţii unui păcat, cum procedăm? De ce găzduim păcatul aducător de moarte, generator de toate durerile, neplăcerile posibile şi imposibile? Cum de îl acceptăm să ne îmbolnăvească, să ne murdărească, să îi plătim chiria celui mai mare inamic al omului şi cosmosului? Cum de dormim cu el o viaţă? Până când îl purtăm din greu şi umblăm cu el şi cu murdăriile lui? Unde mai încap ascunse, fardate, atâtea urâţenii, mizerii, boli şi suferinţe?

4. “ Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15/5)

Noi suntem hăituiţi şi vânduţi ca sclavi, celui mai perfid “patron” din univers.Vă invit la eliberarea de sub jugul lui, şi întoarcerea acasă, precum Fiul Risipitor. Prea şi-a bătut joc de mii şi mii de miliarde de semeni. Nu se mai merită să muncim pentru el, ori să-l mai suportăm nici o secundă. Oricine se lasă robit de păcat, îi întăreşte dictatura SATANEI! Să- I basculăm orice păcat lui Isus,. Căci El de aceea este Prietenul oricărui păcătos, să ne ajute. El este cel pe care satana şi cu preoţii cei mai de seamă l-au răstignit, dar Tata l-a înviat, pentru ca împreună cu noi să îi strivim şi coada. Nu se poate să-I mai rămânem teleghidaţi şi exploataţi în fel şi chip, pentru ca în final să ne arunce la groapa de gunoi a veşnicelor chinuri. Eliberarea ne este dăruită gratis. Noi doar trebuie să venim la Isuss prin pocăinţă şi s-o primim. Să ne despărţim de răul generator de rele, căci noi avem ca tată pe diavol (Ioan 8/44) şi să ne împăcăm cu Adevaratul Tată,prin Isuss. El este şi pacea şi împăcarea.Şi oricine crede în Isuss, adică oricine îl primeşte pe Eliberator, se goleşte de pustiitorul mincinos, de intunecatorul pârâcios şi se umple cu Plinătatea Dumnezeirii, din care nu lipseşte mila, iubirea, iertarea, pocăinţa, umilinţa, smerenia şi celelalte daruri şi “medicamente” Cereşti. Cel rău şi viclean, pe fiecare ne-a vândut pe vorbe în vânt, ca să îi fim robi . Iată de ce, orice om neinnoit  din nou se miră: “nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc… Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine” (Rom.7/15-25)

 5. Cine vrea să scape şi de moartea a doua şi de păcat, să dea afară pe oaspetele nepoftit,   ca să se umplem  cu Plinătatea Dumnezeirii, căci “moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Vieţii veşnice” (Rom.6)

Cine vrea să scape de preacurvie, curvie, necurăţie, desfranare, închinarea la idoli, vrăjitorie, vrajbi , certuri, zavistii , manii, neînţelegeri, dezbinări, certurile de partide, pizme, ucideri, beţii, îmbuibări şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Gal.5/19-21), trebuie să devină alergic faţă de aşa ceva, trebuie să I se facă greaţă, adică trebuie să moară faţă de acemenea mortăciuni macabre! “Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, că vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, că pe nişte unelte ale neprihănirii.  Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6/2-14)

 6 . Lumea falită, falimentară, îşi sapă groapa singură, datorită falsei educaţii creştine, idolatre, formale, făcută pentru bani

Rodul educaţiei religiose, (nedumnezeiesti) de până acum, m-a “ajutat” să văd” sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”Când am lăsat Gândul Domnului să mă umple, am întrebat şi eu: Până când să mai lăsăm în chinuri pe cei peste şapte miliarde de oameni să zacă în păcat? Ei care nu ştiu să deosebească stânga de dreapta, trebuie ajutaţi să se hrănească din Cuvântul care ne naşte din nou,pentru a   clatina din temelii puterea celui rau… Decât să –I mai permitem celui rău să dăinuie,să-şi bată joc de oamenii   vânduţi de satan păcatului ; Decât să ne ardă o veşnicie viermii înfocaţi pentru indiferenţă, mai bine, vă invit ca prin puterea celui care a zdrobit capul celui rău, să ne unim, pentru a deveni, mai mult decât biruitori.Vă strig, să ieşim din Babilonia păcătuirii egiptene a lumii scufundată în nelegiuire.Cu tăria şi atotputernicia Lui să luptăm contra celui rău, pentru că şi sub călcâiele noastre să primim onoarea de a-I zdrobi şi coada. Indiferent de chinurile inevitabile, de durerile de o clipă. Să învăţăm de la orice mădular din “norul de martori” lecţiile binevenite ale suferinţei.” El socotea ocara lui Hristos că o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;” (Evrei 11/26-36) Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru că nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cadeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” (Evrei 12/3-4)